Lucrarea de fata isi propune sa prezinte principalele aspecte teoretice si practice in legatura cu identificarea medico-legala. [310539]

[anonimizat].

In prima parte a [anonimizat].

In a doua parte a [anonimizat] .

1. [anonimizat] “idem” ce înseamnă „la fel” sau „identic”.

În termeni generali identitatea este ceea ce definește o entitate si o face recunoscută prin posesia unor calități sau caracteristici care o diferențiază de alte entitați.

[anonimizat].

[anonimizat] a evidentia si grupa informatiile cu privire la persoana respectiva.

Identificarea persoanei este o [anonimizat], criminalistica si politia judiciara.

[anonimizat] .

Identifcarea persoanei pe baze medicale si anatomice implica doua mari aspecte:

1.1. determinarea caracterelor generale ale ramasitelor umane:

– sexul,

– varsta,

– talia,

– rasa.

Acestea au un rol de a incadra persoana intr-o [anonimizat], inaltime.

1. 2. Identificarea individuala se bazeaza pe aflarea unor trasaturi sau elemente anatomice sau medicale specifice gasite la cadavrul neidentificat care vor fi comparate cu cele ale unei persoanei data disparuta.

[anonimizat] a cadavrelor in diferite stadii de putrefactie:

[anonimizat].- [anonimizat].

[anonimizat],[anonimizat].

[anonimizat], incinerate, [anonimizat]-identificarea va depinde de volumul si de localizarea tesutului si a regiunii afectate. [anonimizat], dar nu se pot face masuratori directe a staturii.

[anonimizat], incluzand recunoasterea anumitor caracteristici anatomice sau a urmelor de vindecare a fracturilor, prezenta unor afectiuni patologice ale osului.

1.3. [anonimizat]-legala

Echipa care ajunge la locul faptei pentru investigatiile preliminare este formata din:

[anonimizat], ofiteri de politie judiciara si criminalisti.

Primele concluzii care se trag la locul faptei sunt acelea de a stabili daca decesul este caz medico –legal sau nu.

Etapele de cercetare la locul faptei

1. etapa statica cercetarii la fata locului:

Cercetarea la fata locuui a urmelor si a probelor se face fara ca acestea sa fie deplasate.

Se vor evidentia:

Starea locuintei, sau locul unde a fost gasit cadavrul.

Examinarea urmelor

Daca este vorba de incendii,fortari,explozii, participarea medicului legist este redusa

In cazul depistarii si cercetarii factorilor primari ai impuscarii sau a diverselor urme biologice, participareamedicului legist este foarte importanta.

Criteriile principale a participarii medicului si contributia sa alaturi de criminalisti:

Cand apar urme:

-Umane- fiziologice- urme de nastere, menstruatie ,transpirattie

-patologice- varsaturi ,epistaxis,hemoragii de diverse cauze

– animale – sange, par

– vegetale- sucuri de diferite origini

– anorganice- vopsele, rugina

Dupa natura lor, ele pot fi:

Urme de mateiale: sange ,saliva,sperma,par,diferite tesuturi

Urme de forma: amprente ale buzelor, dinti,degete

Urme lezionale: lasate pe corp de agenti biologici, chimici ,fizici sau mecanici.

In infractiunea de omor, caracteristicile plagilor reprezinta urmele semiologiei medico-legale, in care se mentioneaza : felul leziunii, localizarea, numarul, forma, culoarea ,dimensiunea, orientarea, continutul lor;

Se va evita curatarea de paraziti si ambalarea in vata a obiectelor corp delict pentru a se impiedica stergerea probelor.

Examinarea agentului vulnerant, pentru a se stabili daca caracteristicile sale corespund sau nu cu cele ale plagilor.

In examinarile mai sus mentionate presupun colaborarea stransa intre criminalist si medicul legist

2.Aspectele topografice:

La locul faptei, echipa de criminalisti va face fotografiile de orientare,fotografierea obiectelor principale si schite. In aceasta situatie , schitele au avantajul de a reda numai ansamblul, in care se consemneaza ceea e este util.

3.Declaratiile martorilor:

Se vor retine dare referitoare la:

antecedentele patologice ale decedatului.

Daca este cazul, tentative ulterioare de sinucidere

Eventuale tratamente si activitati inaintea decesului

4.Examinarea cadavrului:

Vizeaza locul si pozitia cadvrului fara a fi mutat.

Daca locul in care se gaseste cadavrul nu coincide cu locul in care sa produs agresiunea, atunci se vor cauta urme in aproprierea cadavrului, care pot indica tararea cadavrului sau aducerea lui din alta parte unde a avut loc agresiunea.

Etapa dinamica:

In cursul acestei etape, pot fi deplasate si riicate obiectele din jurul cadavrului.

In urma particularitatii cazului, care se stabilesc in etapa statica , se va proceda astfel:

Cand cazul este legat de spanzurare sau sugrumare, se taie lantul pe partea opusa a nodului;

In intoxicatii , se verifica etanseitatea anumitor recipienti si instalatii.

Examenul extern al cadavrului:

Se va face dupa dezbracarea completa a cadavrului.

Se vor cauta semnele mortii reale, leziunile de violenta, urme biologice si nebiologice, semne paticulare.

Inregistrarea fotografica a urmelor si a cadavrului:

Se va fotografia fiecare parte in detaliu , pentru a evidentia leziunile traumatice si urmele criminalistice.

La sfarsitul investigatiei la fata locului, se lasa apartinatorilor o nota pentru medicul curant , in vederea eliberarii certificatului medical constatator de deces, daca in cazul respectiv nu este vorba de o moarte suspecta.

Nota va fi semnata de membrii echipei- procuror, ofiterul de politie si medicul legist.

1.4.Etapele pentru o expertiza ce include identificarea medico-legala sunt:

a. Cunoasterea obiectivelor expertizei stabilite de organul judiciar

b. inventarul pieselor supuse expertizei

c. examinarea continutului dosarului, inclusiv a procesului verbal de cercetare a locului faptei

d. stabilirea tehnicii si metodelor ce urmeaza a fi utilizate

e. stabilirea specialitatilor ce sunt eventual necesare in cadrul expertizei:

-examenul intrinsec se realizeaza prin metode specifice antroplogice si medico-legale.

-expertul antropolog are un rol in etapele initiale ale cercetarii la fata locului prin descoperirea si strangerea ramasitelor umane dar si in laborator unde va determina:

– datele generale ale decedatului :varsta, sexul, rasa/etnie, talia

– datele individuale ale decedatului : particularitati ale dentitiei, prezenta unor materiale folosite in ortopedia chirurgicala,

– la omul viu va determina particularitati morfologice normale sau patologice, unice sau rare prin marime, pozitie si culoare.

Antropologia medico-legala este derivata de la antropos = om, logos = stiinta, studiu si are urmatorul scop:

1.5.identificarea ramasitelor scheletizate sau in stare avansata de descompunere, incluzand:

– determinarea sexului, varstei, rasei/etniei, taliei

– identificare pozitiva bazata pe aspecte unice ale morfologiei osoase si dentare

-diferentierea leziunilor de la nivel osos din timpul vietii fata de cele postmortem.

2. Semnele precoce ale mortii- diagnostic si etape in certificarea decesului

•Definiția morții- moartea este reprezentata de oprirea ireversibilă a funcțiilor vitale.

Stările terminale ( preagonia și agonia) reprezintă manifestări ireversibile atat psihice și cat si biologice, dintre viată și moarte.

•PREAGONIA- datorita modificarilor biochimice si metabolice aparute,apar manifestari psihice motorii de moarte iminenta, semnele vitale sunt diminuate. Are durata variabila.

•AGONIA (vita minima) – determinată de hipoxie și autointoxicație,este o stare terminală, de regulă ireversibilă, dar excețional reversibilă în unele cazuri:

Stopul cardiac resuscitat și recuperat;

Moartea vegetativă recuperată;

Stări de extracorporalitate recuperate ( forme de moarte nefinalizate sau forme de viață suspendată – stări crepusculare sau stări psihice necatalogate – descrise frecvent in patologiile cardiovasculare și traumatice).

•MOARTEA APARENTĂ apare în situațiile in care apare reducerea minima a functiilor cerebrale ( hipotermie, electrocuție, anoxie, intoxicații ).

•MOARTE VEGETATIVĂ – reprezință moartea neocortexului și se poate transforma treptat în moarte cerebrală sau prin resuscitare cardio-respiratorie pacientul în moarte vegetativă poate fi recuperat.

•MOARTE CLINICĂ este un diagnostic care semnifică oprirea funcțiilor vitale. Poate evolua spre moarte cerebrală sau prin resuscitare cardio-respiratorie poa e evolua spre viață.

• COMĂ- starea de constienta estevscazuta, sunt prezente functiile vegetative, dar pot fi sau nu alterate.

Persoana poate fi:

În viață =stare vegetativă persistentă, comă .

Decedată = moarte cerebrală confirmată după parcurgerea protocolului de resuscitare.

• MOARTEA CEREBRALĂ – este moartea întregului creier , inclusiv a trunchiului cerebral . Poate păstra automatismul circulator, dar nu mai există centrii bazali vitali; poate fi protezat cardiac pentru prelevarea cordului.

Absența circulației arteriale cerebrale evidențiată prin arteriografie cerebrală permite diagnosticul de certitudine al morții cerebrale.

• MOARTEA SOMATICĂ succede moartea cerebrală și poate avea două înțelesuri:

-moartea moleculara a fiecarui organ;

-moartea biologică

Semnele morții reale-modificări biologice care apar in cursul morții somatice si se manifestă de-a lungul etapei. Acestea succed imediat morții cerebrale, iar estimarea intervalului post mortem se poate realiza in anumite limite.

• MOARTEA CELULARĂ- moartea biologică a fiecărui organ ce apare dupa moartea creierului

• MOARTEA BIOLOGICA-reprezentata de moartea tuturor celulelor din organism, fiind ultima etapă din moartea somatica; la 15-16 ore de la deces, apare moartea tesuturilor si a celulelor sexuale,fiind ultimele elemente care mor

• INTERVALUL POSTMORTEM-este reprezentat de timpul scurs de la instalarea morții cerebrale si debutul morții celulare a celorlalte organe.

2.1. Criterii de diagnostic pentru confirmarea mortii cerebrale:

2.1.1. Pe urmatoarele criterii se pune diagnosticul de moarte cerebrala:

a) examinarea clinica- starea de coma profunda, flasca, reactiva

-absenta reflexelor la nivelul trunchiului cerebral

b) absenta ventilatiei spontane, care este confirmata de testul apnee, la un Pa CO2 de 60 mmHg

c) traseu electroencefalografic care sa ateste lipsa electrogenezei corticale.

Pentru adult , se repeta cele 3 examene pentru confirmarea mortii cerebrale la interval de 3 ore.

•Pentru copii:

-pentru nou nascutul cu varsta intre 7 zile si 2luni, intervalul este de 48 ore

– pentru copilul cu varsta cuprinsa intre doua luni si 12 ani, intervalul este de 24 ore,

-pentru copii cu varsta peste 7 ani, intervalul este de 3 ore,

– la nou nascutii sub 7 zile nu se poate declara moarte clinica.

De la inceput, cauza ce a declansat moartea cerebrala trebuie sa fie bine stabilita.

Se va exclude alte cauze reversibile care pot da aceleasi criterii ca si moartea cerebrala:

– temperatura mai mica de 35 grade Celsius

– medicamente care pot inhiba sistemul nervos central

– tensiune arterial – presiunea arteriala medie mai mica de 55 mmHg

2.1.2 Modificarile cadavrice precoce in stabilirea mortii reale:

Constatarile preliminare necesita un minim de materiale, aparate si instrumente, pentru efectuarea examenului extern.

Pentru constatari se folosesc urmatoarele:

a) masuratorile si inregistrarile datelor:

– sistem de notare si " schema corporala umana" folosita pentru a nota leziunilor traumatice, semne pariculare, etc.

– instrumente de masurat(rigle, ruleta)

– termometru digital pentru masurarea temperaturii intrarectal,

-eprubete pentru recoltarea probelor biologice,

-aparat de fotografiat

b) ulterior se face examenul static al cadavrului,- postura,aspectul cadavrului si zona invecinata.

c) efectuarea fotografiilor juridice si examinarea criminalistica.

d) examinarea cadavrului

-aflarea semnelor mortii reale

-examinarea mucoaselor vizibile si a tegumentelor

– examinarea leziunilor traumatice

– pete biologice in jurul cadavrului sau pe cadavru

– masurarea temperaturii externe si interne

e) recoltarea unui esantion de probe biologice

-umoare vitroasa

-sange/urina numai daca urmeaza efectuarea autopsiei.

f) recoltarea de probe criminalistice

g)conjunctura producerii decesului:

– crima

-suicid

– accident

h) observatiile preliminare

2.2. Semnele mortii reale si data mortii. Determinarea momentului decesului.

Moartea este un proces, care este determinat de oprirea functiilor vitale si a circulatiei sanguine, suficient de mult pentru a aparea leziunile cerebrale ireversibile si aparitia imediata a modificarilor cadavrice.

O mare utilitate pentru diagnosticul de deces este reprezentata de etapa mortii precoce care cuprinde semnele reale ale mortii in primele 24 de ore de la deces.

Stadiul de evolutie al semnelor mortii reale permite in primele 24 de ore de la deces o estimare de aproximativ 3-4 ore a determinarii momentului mortii.

Primele modificari functionale care apar:

– conductibilitatea nervoasa: modificare ce apare in prima jumatate de ora de la stopul cardio respirator,permite aprecierea in minute a determinarii momentului mortii,prin masurarea perioadei refractare absolute. Necesita apart de masurare special, facand-o inutilizabila.

– excitabilitatea musculara- modificare din primele 2-12 o e de la deces – metoda buna de apreciere a determinarii. Momentului. Mortii.

-modificarile oculare-aspectul pupilei- raspunde la atropina si pilocarpina, injectata in camera anterioara a ochiului ce produce midriaza si mioza- reactia se produce in primele 8-12ore maxim 24 de ore de la deces.

3. MODIFICĂRILE CADAVERICE ȘI ETAPELE DESCOMPUNERII CADAVRULUI UMAN

Când e nevoie să se estimeze perioada parcursă de la instalarea morții, trebuie cunoscute două aspecte: momentul când cadavrul a fost descoperit și ultima dată când individul a fost văzut în viață. Moartea s-a instalat între aceste două momente dar se pune problema când s-a petrecut acest lucru. Vorbim de o estimare deoarece este acceptat în practică faptul că nu există nicio metodă științifică prin care să se stabilească cu acuratețe maximă momentul exact al survenirii morții.

Cu ajutorul entomologiei judiciare se estimează de fapt durata totală de timp în care insectele și-au desfășurat activitatea pe cadavru. Această durată va reflecta perioada minimă de survenire a morții.

Descompunerea este un proces care începe din momentul instalării morții și care se încheie odată cu scheletizarea cadavrului. Chiar dacă acest proces este continuu, aproape toate cercetările făcute l-au împărțit în mai multe stadii.

3.1. MODIFICĂRILE CADAVERICE

Odată cu survenirea morții, cadavrul suferă multe modificări, iar pe măsură ce descompunerea avansează, schimbă natura fizică a corpului. Aceste modificări sunt folosite în mod obișnuit în vederea estimării intervalului post-mortem și pot să reprezinte o sursă de eroare dacă nu sunt cunoscute.

3.1.1 LIVOR MORTIS

Aspecte privind livor mortis:

Lividitățile cadaverice, numite și pete cadaverice, sunt zone de culoare violacee care apar pe părțile declive ale cadavrului. Ele se datorează opririi circulației sanguine și acumulării sângelui în aceste zone sub acțiunea gravitației. Lividitățile cadaverice constituie cel mai sigur și precoce semn de moarte reală; apariția lor implică întreruperea eventualelor tentative de reanimare.

În context cu celelalte semne de moarte reală, constituie un indicator al timpului scurs de la producerea morții.

Fig 1- Disparitia lividitatilor la digito-presiune

Fazele dezvoltării lividităților:

Există 3 faze în procesul de dezvoltare a lividităților:

În prima fază, de HIPOSTAZĂ (2-6 ore), sângele umple vasele, astfel încât pe părțile declive ale cadavrului apar pete roșii-albăstrui. În acest stadiu, instalat complet la aproximativ 12-16 ore de la moarte, sângele care umple vasele poate fi propulsat din ele prin presiune digitală. Astfel lividitățile dispar la digito-presiune, dar reapar după încetarea acesteia.

Modificarea poziției cadavrului în această fază schimbă distribuția sângelui în vase,

petele cadaverice dispărând, ca să apară pe noua parte declivă.

În faza a doua, de DIFUZIUNE, la 15-24 de ore după moarte, se produce o extravazare a plasmei sanguine (fenomen de trecere a limfei din vasele sanguine în țesuturile înconjurătoare). Această transformare este posibilă datorită faptului că vasele de sânge devin permeabile, permițând sângelui să iasă în jurul acestora. Lividitățile cadaverice sunt de o culoare violacee.

În acest stadiu, digito-presiunea face ca lividitățile să pălească, fără a dispărea complet.

Faza a treia, numită IMBIBIȚIE, se instalează după trecerea a peste 18 ore de la moarte. În acest timp hemoliza sângelui (procesul de distrugere a hematiilor) este completă și la aceasta se adaugă și începutul proceselor de putrefacție. Lividitățile sunt violacee-negricioase, repartiția lor nu se mai schimbă la modificarea poziției cadavrului și nici nu dispar la presiune digitală.

2. Particularități specifice livor mortis:

Regiunile în care apar și evoluează lividitățile contrastează cu zonele opuse, care sunt palide, de aceea ele constituie și un indicator al poziției cadavrului și al modificărilor pe care acesta le-a suferit până la examenul medico-legal.

La cadavrele în decubit dorsal (pe spate) lividitățile cadaverice se găsesc inițial pe fața posterioară a capului (ceafă), pe spate, pe fața posterioară a membrelor, exceptând zonele de sprijin (fețele posterioare ale gambelor, fese) și zonele comprimate (de guler, centuri, sutiene), apoi se extind pe părțile laterale ale spatelui și membrelor.

Fig. 2 Zone care au pălit datorită comprimării de către sutien și centură

La cadavrele în decubit ventral sau lateral, lividitățile se găsesc pe părțile declive corespunzătoare, iar din gură se scurge un lichid roșiatic. La spânzurați, lividitățile sunt localizate în antebrațe, treimea inferioară a abdomenului, membrele inferioare și marginea superioară a șanțului de spânzurare.

Lividitatea post-mortem este uneori interpretată greșit de către persoanele nefamiliare cu acest fenomen ca fiind urme de vânătăi. Petele cadaverice trebuie diferențiate de echimoze, când acestea din urmă sunt situate în zonele declive. În primele două stadii ale instalării lividității ele se deosebesc cu ușurință, deoarece echimozele nu dispar și nici nu pălesc la digitopresiune. Cel mai sigur mijloc constă în incizarea tegumentelor la locul suspect: în cazul echimozei se constată în grosimea țesuturilor cheaguri și infiltrate cu sânge roșu-negricios care nu dispare la spălarea cu apă.

Pe măsură ce sângele se acumulează în suprafețele declive, presiunea sângelui depus poate produce rupturi ale vaselor mici de sânge, dezvoltându-se astfel mici pete de lividitate numite pete Tardieu. Acest fenomen este mult mai frecvent la morțile asfixiale ori lente.

Livor mortis e importantă pentru determinarea momentului morții, dar mai mult, pentru

a determina dacă a fost sau nu mutat corpul cadaveric.

3.1.2 RIGOR MORTIS

Aspecte privind rigor mortis

Rigor mortis sau rigiditatea corpului după moarte, se datorează dispariției adenozinei trifosfată din mușchi. Adenozin trifosfat este sursa principală de energie pentru contracțiile musculare. Mușchii necesită un flux continuu de adenozin trifosfat pentru a se contracta deoarece cantitatea prezentă este suficientă pentru a menține contracția musculară pentru doar câteva secunde.

După survenirea morții, generarea de adenozin trifosfat încetează, deși ea continuă să fie consumată. Contracția mușchiului se realizează prin întrepătrunderea filamentelor de actină și miozină. În lipsa adenozinei trifosfată, aceste filamente devin contractate permanent, fibra musculară se deshidratează, apare gelul de actimiozină și mușchiul se întărește. Această contracție se menține până la apariția putrefacției.

Stadiile instalării rigidității:

În evoluția rigidității se pot distinge trei stadii:

Etapa de instalare -care durează 2-6 ore post-mortem. Dacă se învinge forțat, rigiditatea se va instala din nou.

Etapa de stare -care durează 14-24 de ore post-mortem. Rigiditatea devine totală și completă; ea se lasă greu învinsă, dar odată făcută manevra, rigiditatea nu se mai instalează în respectiva articulație.

Etapa de rezoluție- care debutează după 1-2 zile și este completă la 3-7 zile după moarte. Rigiditatea dispare treptat, în aceeași ordine în care s-a instalat. În această etapă, care coincide cu începerea putrefacției, învingerea rigidității la nivelul unei articulații duce la dispariția ei de asemenea.

3.Aspecte privind instalarea rigidității:

Conform Legii Nysten (primul care a studiat rigiditatea cadaverică, în 1811) instalarea se face de sus în jos și dinspre medial către extremitățile corpului. La cașectici (cei care suferă de o boală manifestată prin slăbirea întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe), anemici și la cadavrele ținute în poziție Trendelenburg (culcat pe spate, cu bazinul ridicat în raport cu umerii și capul) instalarea și rezoluția se fac în ordinea inversă (inversul Legii Nysten).

Pupila, dilatată în momentul morții sau puțin după aceea, se contractă progresiv de îndată ce începe rigiditatea cadaverică. Inima nu e nici ea cruțată; dimpotrivă, miocardul este chiar primul mușchi supus contactării cadaverice.

Aschoff (patolog și medic german) în 1916 a găsit frecvent rigiditatea inimii la 30-45 de minute după moarte, dar se poate întâmpla ca rigiditatea să se pronunțe abia după 1-2 ore și chiar mai târziu.

3.1.3.Spasmul cadaveric:

O formă aparte a rigidității cadaverice o reprezintă spasmul cadaveric (rigiditatea cataleptică sau prin decerebrare), când instalarea rigidității se face brusc și complet, fixând individul în poziția în care este surprins în momentul morții.

Este o hipercontractibilitate musculară care începe încă din timpul vieții. Spasmul cadaveric se întâlnește în: decapitare, zdrobirea capului, fulgerații, în decesele suicidale prin arme de foc, incizii, înjunghieri (când arme este bineînțeles, în mână în momentul morții).

Acest rezultat nu poate fi reprodus post mortem prin plasarea în mâna cadavrului a unei arme, deoarece fie post-mortem urmează relaxarea musculară, fie spasmul cadaveric odată instalat nu mai poate fi învins.

De asemenea este văzut în cazurile de înec, iar în anumite cazuri de omor, fire de păr sau haine aparținând agresorului se pot observa încleștate în mâinile victimei.

Fig. 3 – Spasmul cadavric

Particularități în procesul de instalare a rigidității:

Rigiditatea, apare de obicei în decurs de 2 până la 6 ore după survenirea morții și se dezvoltă complet în 14-24 de ore.

Aceasta poate varia foarte mult. O femeie a decedat în urma unuistop cardio-respiator. O. Aproape instantaneu, femeia a suferit un șoc cardio-respirator. Au fost făcute manevre de resuscitare ce au continuat timp de 15-20 de minute. După aceasta, femeia a fost declarată decedată. Corpul i-a fost apoi pregătit pentru a fi transportat la morgă. În acel moment a fost constatat faptul că se afla în stare de rigiditate completă, la doar câteva minute de la pronunțarea decesului.

În mod normal, rigor mortis dispare odată cu începerea putrefacției. Însă, frigul și înghețul nu numai că vor întârzia instalarea rigidității, dar vor și prelungi prezența ei.

Rigiditatea nu trebuie confundată cu înghețarea cadavrului. Rigiditatea nu se produce decât la sistemul muscular, congelarea nu cruță nici un țesut moale, inclusiv pielea, care devine și ea dură.

În medii temperate, rigiditatea dispare în 36 de ore, dar ar putea fi prezentă până la 6 zile. În medii calde, corpul se poate afla în stare moderat-avansată sau avansată de descompunere în 24 de ore, caz în care rigiditatea nu va fi prezentă.

De asemenea otrăvurile, cum ar fi stricnina, care produc convulsii, pot accelera dezvoltarea rigidității, ca și orice boală sau factor de mediu ce crește temperatura corporală. În consecință și hipotermia, pierderea temperaturii obișnuite a corpului datorită hemoragiei cerebrale și infecțiilor pot accelera de asemenea dezvoltarea rigidității.

La morțile prin înec, rigor mortis se poate instala complet în doar 2-3 ore. S-a constatat că aceasta se datorează epuizării adezin trifosfat în urma convulsiilor violente din timpul înecului. Indivizii care sunt alergați înaintea morții lor, pot prezenta o dezvoltare mai rapidă a rigidității la nivelul picioarelor decât la restul musculaturii, fapt datorat de asemenea epuizării adezin trifosfat din mușchii picioarelor în urma alergatului.

3.1.4. ALGOR MORTIS

Aspecte privind algor mortis:

Răcirea cadavrului reprezintă scăderea temperaturii corpului după moarte. Aceasta prezintă un declin constant până ce ajunge la temperatura ambientală, deși factorii externi pot avea o influență semnificativă.

Răcirea cadavrului se datorează într-o primă fază opririi circulației și metabolismului, iar apoi pierderii de căldură în mediu.

Aprecierea corectă a temperaturii se face prin termometrizarea intra-rectală timp de câteva minute. Măsurarea temperaturii rectale poate da câteva indicii cu privire la momentul morții.

.Pe un grafic, curba de racire a cadavrului este in forma sigmoida, astfel:

-in primele 5 ore este plata

– urmatoarele 15 ore este liniar- descendenta

– iar dupa alte 5 ore este din nou plata

Fig 4-Curba de racire a cadavrului

Rolul algor mortis în determinarea timpului morții:

Determinarea timpului morții în funcție de temperatura corporală presupune de obicei utilizarea unei formule. Au fost dezvoltate mai multe formule, câteva dintre ele fiind destul de complicate.

Ecuația lui Moritz:

Timpul survenirii morții = 37°C- Temperatura rectală (°C)+3

Timpul survenirii morții = 98,6°F-Temperatura rectală(°F)

1,5

Ecuația lui Glaister (estimează numărul de ore scurs de la moarte):

Timpul survenirii morții = [36,9°C-Temperatura rectală(°C)] x 6/5

Timpul survenirii morții = [98,4°F- Temperatura rectală(°F)] x 2/3

Valorile obținute se compară cu temperatura mediului în care se află cadavrul. Într-un mediu cu temperatura de 18-20°C, răcirea se face cu 2°C în primele ore, apoi cu 1°C/oră. După ce temperatura corpului luată intra-rectal a atins 20°C, considerăm moartea reală instalată; această temperatură nu se atinge înainte de trecerea a 10-12 ore de la moarte.

Problema tuturor formulelor care utilizează temperatura corporală pentru determinarea momentului morții constă în faptul că se presupune că la momentul morții, temperatura corpului a fost cea „normala”.

Temperatura „normală” a corpului este de fapt o medie, unii oameni având temperatura corporală mai crescută, iar alții mai scăzută. În fapt, s-a convenit că temperatura corporală „normală” are valoarea de 37°C .

3. Particularități specifice algor mortis:

Rareori, temperatura poate crește post-mortem, pentru ca apoi să înceapă să scadă, ca de exemplu în morți după boli febrile, tetanos, septicemii, chiar și în unele cazuri de morți subite. Pe măsură ce apare descompunerea, temperatura internă a corpului tinde să crească din nou.

Temperatura corpului variază în funcție de vârstă, perioadă din zi, în funcție de activitatea individului și de starea lui de sănătate. Exercițiile fizice intense, spre exemplu, pot crește temperatura rectală până la 40°C, respectiv 104°F. Și infecțiile, rănile provocate de hemoragii intracerebrale sau pneumonia pot cauza o creștere a temperaturii corporale. În opoziție, starea de comă și expunerea la frig pot cauza hipotermie, implicit temperaturi corporale scăzute.

Algor mortis are valoare în aprecierea datei morții, dar numai în contextul celorlalte semne ale morții reale.

3.1.5. OCHII POST-MORTEM

Pleoapele

Se contractă, lăsând ochiul deschis, dar aceasta nu se produce constant: ochiul rămâne închis atunci când moartea ne surprinde în somn. Uneori, un ochi e deschis, iar celălalt închis;

Pupila

Chiar în momentul morții, cel mai târziu în interval de trei ore, se dilată brusc până la un diametru de 5-7 mm. Dilatarea pupilei nu ține decât câteva ore,după care observăm o recontractare la 4 chiar 3 mm

.

Pata sclerotică

Reprezintă un semn ocular inconstant, deoarece poate lipsi; este o consecință a uscării acestui înveliș (sclera–partea albă a ochiului) în contactul ochiului deschis cu aerul. Mai întâi se formează, pe latura externă a globului ocular o mică pată neagră puțin aparentă, care apoi se mărește și de regulă are forma circulară, ovală, rar triunghiulară. După un timp se formează o a doua pată, mai puțin pronunțată decât prima, situată pe partea interioară a globului, paralelă cu prima. În final ele ajung să conflueze într-un arc cu concavitatea orientată către interior. Aceste pete se mai numesc și „Tache Noir”.

3.1.6. CIRCULAtIA POSTUMĂ

Pe măsură ce bacteriile anaerobe din abdomen se răspândesc prin vasele de sânge, vasele subcutanate capătă o colorație mov spre verde. În mod normal aceasta apare pe bust sau pe extremități.

3.1.7. Mumifierea

Apare în condiții de mediu cu temperatură crescută, umiditate scăzută, în medii ventilate sau în medii saline. Mecanismul de producere este caracterizat prin faptul că putrefacția este oprită de deshidratarea rapidă. Cadavrele mumifiate sunt ușor distruse de insecte, iar aprecierea intervalului post-mortem este foarte dificilă.

3.1.8. Saponificarea sau adipoceara

Se produce în medii umede cu oxigen puțin și temperatură ridicată. Mecanismul de producere se caracterizează prin saponificarea grăsimilor cadaverice, respectiv prin solidificarea acizilor grași prin hidrogenare. Aspectul cadavrului este de brânză râncedă. În contact cu aerul adipoceara devine sfărâmicioasă, iar la cadavrele în submersie, adipoceara apare pe părțile aflate în apă.

Fig. 8 Cadavru saponificat

3.1.9.ETAPELE DESCOMPUNERII CADAVRULUI UMAN

Etapele descompunerii unui cadavru reprezintă încă din trecut subiect de interes atât pentru artiști cât și pentru oamenii de știință.

Cadavrul se poate afla în oricare din cele cinci etape post-mortem, iar în funcție de aceasta poate să fie corelat cu unul din cele opt valuri succesive de colonizare a insectelor propuse de Mégnin. Chiar dacă nicio etapă de descompunere nu are o durată de timp fixă, fiecare poate fi asociată cu anumite grupuri de insecte. Aceste etape post-mortem sunt:

● Etapa 1: Descompunerea inițială (cadavrul în stare proaspătă)

Această etapă începe din momentul survenirii morții și ține până apar primele semne de umflare a corpului decedatului. Există anumite schimbări ce pot fi observate, cum ar fi: pata verde de pe abdomen, lividitățile cadaverice, tache noir, rigor mortis și algor mortis.

Cu toate că la scurt timp după moarte corpul pare viu la exterior, bacteriile care înainte de moarte se hrăneau cu conținutul intestinelor au început să digere intestinele înseși. În cele din urmă, bacteriile ies din intestine și încep să consume organele interne aflate în zonă. Propriile enzime digestive ale corpului se răspândesc prin corp, contribuind la descompunerea acestuia.

Din momentul morții muștele sunt atrase de cadavru. Primele insecte atrase sunt cele care fac parte din familia Calliphoridae și Sarcophagidae.

Muștele femele, după ce vor ajunge la cadavru, vor începe să caute potențiale locuri pentru depunerea ouălor sau direct a larvelor (Sarcophagidae). Acestea vor intra adânc în orificii și vor depune fie ouă, fie larve aflate în primul stadiu de dezvoltare. Orificiile pot reprezenta deschiderile naturale ale corpului uman (urechi, gură, nas,ochi,anus) sau diferite răni aflate pe cadavru. S-a observat că plăgile hemoragice, cauzate înainte de moarte, atrag mai multe insecte decât cele cauzate post-mortem și fără hemoragie.

În această etapă ouăle eclozează și începe procesul de hrănire a larvelor.

● Etapa 2: Putrefacția (între 3 și 5 zile)

Degradarea continuă datorită activității bacteriilor și a putrefacției. Bacteriile atacă țesuturile și celulele, eliberând fluide în cavitățile corpului. Acestea, deseori, respiră în absența oxigenului și produc diverse gaze inclusiv hidrogen sulfurat, metan, cadaverină și putresceină.

Această etapă se distinge cel mai ușor. Inițial se umflă doar abdomenul, dar mai târziu întregul corp devine asemenea unui balon de aer.

Procesul de putrefacție împreună cu activitatea metabolică a larvelor cauzează o creștere a temperaturii interne a corpului. Această temperatură poate să fie mult mai ridicată decât temperatura ambientală (50șC+). Din ce în ce mai multe muște de carne (Calliphoridae) sunt atrase de cadavru, probabil datorită mirosului puternic de gaze. Mase de larve pot fi observate în exteriorul cadavrului, dar și mai multe sunt prezente în interior.

Gândacii din familia Staphylinidae pot fi atrași de corpurile aflate în etapa de umflare, deoarece ei se hrănesc cu ouăle și larvele deja aflate pe cadavre. Gândacii aceștia, dar și alți prădători pot să afecteze corecta interpretare a stadiilor de dezvoltare a celorlalte insecte.

● Etapa 3: Putrefacția neagră (între 5 și 20 de zile)

Corpul umflat se prăbușește în cele din urmă, lăsând un corp aplatizat a cărui carne are o consistență cremoasă. Părțile expuse ale corpului au culoare neagră și este prezent un miros puternic de descompunere.

O mare cantitate de fluide corporale s-au scurs din corp în această fază și s-au infiltrat în solul dimprejur. Alte insecte și microorganisme se hrănesc cu aceste substanțe.

Insectele consumă majoritatea țesuturilor, iar temperatura corporală crește odată cu activitatea lor. În această etapă, mai multe generații de larve sunt prezente în cadavru, unele ajungând chiar la maturitate. Acestea migrează din corp și se afundă în sol, unde vor deveni pupe. Acum larvele predomină în cadavru, muștele încetând a mai fi atrase de cadavru.

● Etapa 4: Fermentația butirică (între 20 și 3 luni)

Carnea rămasă este complet îndepărtată în această perioadă și corpul se usucă. Are un miros brânzos, cauzat de acidul butiric, iar acest miros atrage o nouă serie de insecte.

Suprafața corpului, care se află în contact cu solul, este acoperită de mucegai, pe măsură ce corpul fermentează.

Reducerea țesuturilor moi face corpul mai puțin savuros pentru larve, devenind mai potrivit pentru gândaci.

Gândacii se hrănesc cu piele și ligamente. Mulți dintre acești gândaci sunt încă larve. Aceștia eclozează din ouăle depuse de adulții care s-au hrănit cu corpul în fazele anterioare ale descompunerii.

Prădătorii și paraziții sunt în continuare prezenți în această fază, inclusiv numeroase viespi parazit.

● Etapa 5: Descompunerea uscată și lentă (între 3 luni și 3 ani)

Corpul este acum uscat și se descompune foarte încet. Tot părul va dispărea rămânând doar oasele. Sunt prezente organisme care se pot hrăni cu păr, precum moliile din familia Tineidae și microorganisme ca bacteriile. Căpușele în schimb se hrănesc cu aceste microorganisme.

PARTEA SPECIALA

Introducere

In tema, se abordeaza pasii care sunt necesari pentru indentificarea cadavrului la fata locului, si manevrele necesare pentru identificare si precizarea fazei de descompunere.

Majoritatea cadavrelor sunt descoperite din cauza mirosului.

In situatiile in care intr-un apartament se afla o persoana care nu are apartinator si aceasta a decedat, de obicei vecinii suna la 112 din cauza mirosului neplacut care se simte.

Cei de la 112 fac legatura la Sectia de Politie care este pe zona respectiva, mai exact la departamentul de Ordine Publica.

Politia si criminalistii se deplaseaza la fata locului ,moment in care se constata ca usa apartamentului este inchisa si nu se poate intra, astfel ei antunta echipa operativa (SMURD), care se deplaseaza la fata locului insotita de medic si pompieri pentru deschiderea apartamentului.

Medicul din echipa declara decesul.

Daca cadavrul este intr-o stare avansata de descompunere sau daca se banuieste a fi o moarte suspecta sau este vorba de un suicid , atunci organul competent va chema echipa care este de permanenta la Institutul de Medicina Legala.

Echipajul ajuns la fata locului este format din brancardieri (pentru ridicarea defunctului) si medic legist.

Toate aceste evenimente au doua faze:

Faza statica in care primii care ajung sunt cei de la politie insostiti de criminalisti, politia anunta echipa operativa SMURD care vine insotita de pompieri pentru deschirea imobilului, ulterior se stabileste daca este vorba de o moarte suspecta sau de suicid se anunta echipa de la Institutul de Medicina Legala.

In aceasta faza unul dintre criminalisti va filma video, incepand de la usa imobilului pana la gasirea cadavrului in apartament, astfel faza statica presupune ca toate obiectele persoanei decedate nu sunt miscate din pozitia initiala si nici cadavrul nu este miscat pana nu se aduna probele.

Probele pot fi chimice, fizice sau biologice.

Faza statica este precedata de faza dinamica.

Faza in care criminalistii cauta prin bunurile persoanei decedate, actele de identitate , medicamente sau documente personale medicale.

In timpul acestei faze, dupa prelevarea de probe , cadavrul se va dezbraca pentru a se cauta urme de violenta, eventuale interventii chirurgicale sau urme care pot duce la diagnosticul de supradoza.

Daca cadavrul nu prezinta niciun fel de urma, si nu este catalogat ca fiind moarte suspecta , daca exista un apartinator care se prezinta intre timp la locul faptei , echipa de la fata locului ii va inmana actul de negatie pentru ridicarea actului constatator al mortii de la medicul din teritoriu .

Daca cadavrul gasit la fata locului, poarta urme de violenta sau alte suspiciuni acesta va fi ridicat de catre echipa de la Institutul de Medicina Legala.

Daca cadavrul nu are apartinatori, va fi ridicat de catre echipa de la Institutul de Medicina Legala

In sudiu apar doar cadavrele care au primit negatie din partea echipei de constatare, nefiind caz de interes pentru Institutul de Medicina Legala.

2. Scopul studiului

Scopul studiului este reprezentat de stabilirea indentificarii la locul faptei.

3. METODA

3.1 Grupul studiat

Lotul studiat a fost compus din 200 pacienți din care femei au fost 110, reprezentant o pondere de 97%, iar barbati au fost 90 reprezentand o pondere de 3%.

Data de incepere a studiului a fost 1octombrie 2017 si data de sfarsit 31 martie 2018

Datele sunt obtinute de la pesoanele si cadrele cu autoritatea competenta in domeniul medicinei legale si juridice.

Criteriul de includere a fost starea de descompunere a cadavrului si identificarea lui.

3.2 Criterii de excludere

-persoanele decedate care au avut nevoie de investigatii amanuntite la Institutul de Medicina Legala

-persoanele care nu au prezentat faze avansate de descompunere

-persoenele care au avut mai putin de 12 ore de la deces.

3.3 Protocolul de investigatie.

S-au urmarit o serie de caracteristici la fiecare caz dupa cum urmeaza:

Date generale reprezentate de :

-loc

-mediu

-factori chimici

-factori fizici

Date despre persoana decedata:

-pozitie

-prezenta leziunilor cutanate

-starea de descompunere

Date despre identificare:

-daca persoana a putut fi identificata la locul faptei

-daca a putut fi identificata de familie/ martori

– daca a avut asupra sa acte de identificare

-daca persoana se afla in stadiu avansat de descompunere ne mai putand fi identificata

Datele obtinute de la locul faptei au fost urmatoarele:

-elemente generale- varsta, sex, apartenenta la mediul urban/rural

-numar de zile de cand familia/vecinii/prietenii au constatat absenta persoanei respective

-date privind starea de sanatate a persoanei inainte de deces ( din actele medicale gasite la fata locului)

Date obtinute prin procesul de identificare a cadavrului la locul faptei:

-declaratia familiei, martorilor, vecinilor

-cartea de identitate a persoanei decedate

-certificat de nastere

-fotografii sau alte bunuri personale.

In vederea obtinerii unui studiu uniform, s-a folosit o clasificare de la momentul decesului pana la gasirea cadavrului , in functie de fazele de descompunere

-Livor mortis

-Rigor mortis

-Spasmul cadaveric

-Algor mortis

-Ochii post-mortem

-Circulatia postuma

-Mumifierea

-Saponificarea sau adipoceara

3.4. analiza statistica

Datele au fost extrase prin studiu direct la locul faptei impreuna cu persoanele autoritare.

S-au folosit declaratiile familiilor si a martorilor cu caracter anonim.

Datele culese au fost prelucrate in Office Word 2018, urmarindu-se parametrii relevati:

-sex

-varsta

-distributia pe grupe de varsta

-numar de zile de la deces

-date privind starea de sanatate a persoanei inainte sa moarA

4. Rezultate

Statistica Generala

1. In studiu persoanele incluse au fost de sex feminine si de sex masculine.

In graficul de mai jos este repartitia in procente a cadavrelor de sex feminine si de sex masculine.

Persoanele de sex feminin au predominat in studiu, avand o pondere de 97%, iar cele de sex masculin avand o pondere de 3%.

Fig 1- Grafic privind ponderea pe sex

2. Identificarea persoanelor la locul faptei

Fig-2. Repartitia in functie de identificare

0- din numarul total de pacienti participanti la studiu ,80 au fost neidentificati la locul faptei

Pacienti identificati la locul faptei au fost 120 din care:

1. 70 de persoane au fost identificate cu ajutorul cartilor de identitate pe care le avea asupra lor

2. 50 de persoane au fost identificate de catre apartinatori sau martori.

Se constata ca din cei 200 de pacienti:

40% reprezentand un numar de 80 de persoane au ramas neidentificate la locul faptei.

60% reprezentand un numar de 120 de persane care au fost identificate la locul faptei astfel:

35% reprezentand un numar de 26 de persoane au fost identificate la locul faptei prin actele gasite asupra lor

25% reprezentand un numar de 44 de persoane care au fost identificate la locul faptei prin declaratia martorilor si a apartinatorilor.

3. Varsta persoanelor aflate in studiu este cuprinsa intre 67 si 94 ani.

Conform diagramei de mai jos:

-la persoanele de sex feminin sunt doua varfuri de incidenta , unul la 75 ani si unu la 82 . varste la care s-au constatat cele mai multe decese.

-la persoanele de sex masculin sunt trei varfuri de incidenta, unul la 76 ani, unul la 79 ani si unul la 84 dani. Varste la care s-au constatat cele mai multe decese.

Fig 3- Grafic aferent varstei

3. Repartitia pe varsta a deceselor de sex feminin.

In graficul atasat, se poate observa ca predominarea deceselor la sexul feminin a fost la varstele de 67 de ani,73 de ani,75de ani si 84 de ani

Fig. 4- Repartitia pe varsta a deceselor in care au fost femei

4. . Repartitia pe varsta a deceselor de sex masculine

In cazul persoanelor de sex masculine decedate , predominarea varstei a fost de 79 de ani, 80 de ani,82de ani si 85 de ani.

Fig -5 Repartitia pe varsta a deceselor care au fost barbati.

5. Fazele de descompunere

Fig 6 repartitia in functie de fazele de descompunere.

Se considera ca cele mai multe cadavre au fost descoperite in fazele initiale de descompunere, adica livor mortis si spasmul cadavric

Persoanele descoperite in livor mortis au fost in numar de 40 dintre care 31 femei si 9 barbati.

In faza de spasm cadavric au fost descoperite un numar de 40 de cadavre dintre care 38 femei si 2 barbati.

Persoanele gasite in faza livor mortis indica decesul acestora nu mai tarziu de 24 de ore

Cele gasite in rigor mortis in functie de faza de rigiditate, ele pot fi catalogate :

ca fiind in faza de instalare , daca descoperirea cadavrului a avut loc in 2-4 ore de la deces , iar rigiditatea se poate invinge dar se instaleaza din nou.

In faza de stare este vorba de un interval de 12-24 de ore de la deces, in care rigiditatea este greu de invins iar daca se invinde aceasta nu se mai instaleaza.

In faza de rezolutie care incepe dupa 1-2 zile si se instaleaza total la 3-7 zile de la deces, este momentul in care rigiditatea dispare treptat la fel cum a aparut iar momentul coincide cu inceperea procesului de putrefactie.

Studii de cercetare stiintifica

In partea ce urmeaza vor fi prezentate studiile de cercetare stiintifica din ramura identificari medico legale , mai exact fazele de descompunere ale cadavrului, explicate si completate cu imagini aferente.

LIVOR MORTIS- LIVIDITATILE CADAVERICE

Este prima faza a procesului de descompunere.

Daca cadavrul este gasit in decubit dorsal, atunci pe toracele posterior, spate, fese, gambe, se vor gasi lividitatile cadaverice.

Specificitatea lor este ca in primele ore dispar la presiune si reapar imediat ce presiunea a incetat.

Fig1- momentul cand se aplica presiune

Presiunea asupra tegumentului dureaza intre 10- 20 de secunde.

Fig2- incetarea aplicarii presiunii

In momentul cand s-a incetat aplicarea presiunii pe tegument, capilarele sunt golite si astfel raman urmele la nivelul pielii.

Fig 3- reumplerea capilara

Dupa incetarea presiunii asupra tegumentului, reumplerea capilara de la nivelul pielii se face in cateva secunde, astfel lividatea cadaverica poate fi confirmata ca fiind in prima faza de instalare, faza de hipostaza care se instaleaza in 2-6 ore de la deces.

RIGOR MORTIS- RIGIDITATEA CADAVERICA

Apare la un interval de 2-6 ore de la producerea decesului.

Are trei etape de actiune asupra cadavrului: etapa de instalare; etapa de stare;etapa de rezoluție

Fig4- etapa de instalare Fig 5- etapa de instalare

In figura 4 se observa invingerea fortata a rigiditatii cadaverice, iar in figura 5 revenirea rigiditatii dupa un interval de timp. Aceasta revenire a rigiditatii indica faptul ca persoana decedata se afla in prima faza a rigor mortis.

In etapa de stare daca se produce invingerea rigiditatii aceasta nu se mai instaleaza niciodata.

In etapa de rezolutie care incepe in 1-2 zile si se instaleaza complet in 3-7 zile, incepe disparitia rigiditatii treptat in ordinea in care s-a instalat.

3.OCHII POST MORTEM

Fig 6- “Tache Noir”

„Tache Noir” sau pata sclerotica. Apare la cavdrele carora ohii au ramas deschisi.

Apare prin intrarea in contact cu aerul a sclerei, formand linia neagra de la nivelul ochiului.

Este o pata inconstanta si poate avea diferite forme:liniara,dreptunghiulara, circulara sau ovala.

3.CIRCULATIA POSTUMĂ

fig 7- circulatia postuma

Este datorata bacteriilor anaerobe care ajung la nivelul vaselor de sange subcutante, pe care le accentuaza si le coloreaza in violet. Apar doar pe extremitati si pe bust.

4.MUMIFIEREA

Fig8- mumifierea

Procesul de mumifiere apare in conditiile in care aerul inconjurator este uscat.

In imaginea de mai sus procesul de mumifiere este inceput deja, dar nu este finalizat.

Procesul de descompunere este oprit brusc, deoarece datorita aerului inconjurator uscat , bacteriile aerobe nu se pot inmultii si astfel incepe procesul de mumifiere.

4.SAPONIFICAREA SAU ADIPOCEARA

Fig 9- saponificarea

Este specifica mediilor umede.

In cazul prezentat , decedatul a fost gasit intr-un loc cu umezeala ridicata (subsol de bloc).