Lucrare de licență [310479]

[anonimizat]-[anonimizat]. Horvath Csaba

Absolvent: [anonimizat]

2019

[anonimizat]-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: HIDROLOGIE SI METEOROLOGIE

Lucrare de licență

Riscuri asociate fenomenelor de iarnă.

Studiu de caz Valea Bistritei.

[anonimizat]. Horvath Csaba

Absolvent: [anonimizat]

2019

CUPRINS

SCURT ISTORIC

Observațiile și măsurătorile asupra proceselor și riscurilor asociate fenomenelor de iarnă s-[anonimizat], pe baza cărora s-au elaborat și primele lucrări în cadrul înghețului și termicii.

Un prim interes pe baza căruia au început măsuratorile și observațiile a fost cel de navigație maritimă. [anonimizat] s-[anonimizat], [anonimizat].

Analiza fenomenelor de îngheț a [anonimizat], maghiari, iugoslavi, bulgari și români asta depinzând de sectorul fluviului românesc.

Primul român care a scris o lucrare cu privire la fenomenele de îngheț a [anonimizat] 1882 a publicat ‘’Epocele înghețului Dunării în cursul său inferior și profilul patului Dunării la Brăila’’, unde a scos în evidență cauzele producerii fenomenului de îngheț și dezgheț pe Dunăre. [anonimizat], elaborate fiind după anul 1944, în situația dezvoltării economiei naționale.

Pe lângă observațiile efectuate de-a [anonimizat] s-au făcut pe ansamblul rîurilor țării încă din 1951 [anonimizat] 1953. Ulterior și realizarea primelor hărți ce reprezentau datele de apariție și dispariție a a [anonimizat].

[anonimizat], bineînteles, având parte de un volum de date mult mai bogat.

Riscurile asociate fenomenelor de iarnă sunt în general negative. [anonimizat]. Schimbările climatice a fost componenta vitală ce a contribuit din trecut până în prezent la creșterea riscului de dezastre.

Valea Bistriței este una din cele mai ademenitoare zone turistice ale României și pana în ziua de azi. Pe rîul Bistrița și pe majoritatea rîurilor din România fenomenele asociate anotimpului rece (gheața la mal și sloiurile) apar, [anonimizat] a doua decadă a lunii decembrie. Cea mai rapidă apariție a gheții la mal a fost semnalată pe 21 octombrie 1965 [anonimizat] a podului de gheață a fost pe 2 noiembire 1965 [anonimizat].

Toate studiile elaborate până în prezent au subliniat efectele negative pe care le produce gheața. Printre acestea s-a [anonimizat] a gheții pe rîuri.

[anonimizat], fenomenele asociate anotimpuilui de iarnă au reprezentat și repezintă obiectul multor studii aplicative, care nu și-au făcut apariția în literatura de specialitate.

INTRODUCERE

Am ales sa scriu această lucrare, pentru a evidenția principalele fenomene de risc de pe Valea Bistriței în sezonul rece și în special riscurile la care sunt expuși oamenii din zonă. Râul Bistrița este afectat an de an și suferă modificări de fiecare dată. Valea Bistriței a oferit omului, oferă și v-a oferi condiții foarte favorabile de trai prin tot ceea ce ne oferă mediul natural: floră, faună, condiții de adăpost. Cum am mai spus, de-a lungul anilor peisajul s-a schimbat foarte mult. Pe lânga principalul meu scop în această lucrare, de a scoate în evidență riscurile la care este expusă valea, pe parcursul lucrării o să am în vedere și de a puncta frumoasa zonă Valea Bistriței, din punct de vedere turistic, ea fiind una din cele mai splendide regiuni din țară.

Pentru întocmirea acestei lucrări am folosit date preluate din cartea Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, scrisă de Cojoc Gianina Maria, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, și pe baza cărora ulterior am observat de ce se produce fenomenul de zapor pe care m-am bazat, unde și cât durează acesta. În lucrarea de față, am exemplificat toate fenomenele ce produc riscuri pe valea Bistriței cât și procesele catastrofale care se decalnșează și se dezvoltă sinergetic. Graficele și tabelele realizate pe baza datelor, reprezintă metoda de cercetare din care se pot extrage concluzii stiințifice.

În această lucrare am dezvoltat unele capitole prin exemplificări ilustrative(fotografii personale, grafice, tabele), dar și prin exemplificări teoretice.

(https://www.researchgate.net/figure/Localizarea-bazinului-hidrografic-al-raului-Bistrita-pe-teritoriul-Romaniei-si-in-bazinul_fig7_311415088 )

NOȚIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA ZONA DE STUDIU, VALEA BISTRI

1.1 LOCALIZARE

Valea Bistriței a fost și este una dintre cele mai atrăgătoare zone turistice ale țării.

‘’Izvorînd de sub vîrful Gargalău (1850m) din Munții Rodnei,pîrîul Bistricioara, cum este numit în partea locului, se unește la 5 km în aval cu pîrîul Putreda, care are o lungime de 7 km, formînd împreună Bistrița Aurie – denumire purtată pînă la confluența ei cu Dorna și care amintește de existența aici a unor vechi exploatări de nisipuri aurifere.’’ (Ioan Scurtu – Adolf Minuț, Valea Bistriței , Editura Sport Turism, București, 1978, p.5).

Cuvântul ‘’Bistrița’’ are origine slavonă, ce reprezintă ‘’apa repede’’, și este întâlnit nu doar în țara noastră, ci și în alte țări. Pe vremuri, cursul superior, purta numele de ,,Șteaza’’ (apă învolburată), iar de la Bacău până la vărsare se chema ,,Limpedea’’.

Bistrița, cu o lungime de 283 km are de-a lungul său bazinete de eroziune diferențială, separate de chei și îngustări de o expresivitate deosebită. Bazinul hidrografic măsoară aproximativ 7039 km² . Bistrița reprezintă cel mai lung curs de apă dintre râurile României iar dcintre principalii ei afluneți amintim: Dorna ( 49,5 km) , Bistricioara ( 55 km), Neagră Broștenilor ( 42 km), Bicazul ( 35 km), Neagră Șarului ( 35 km ) , Tarcăul ( 32 km ) și Cracăul ( 59,5 km) . În aval de Vatra Dornei, este păzit de cele cinci masive muntoase, cu o altitudine medie : Giumalău, Rarău, Tranița, Budacu și Barnaru, izolate de văi adînci.

După ce trece de Depresiunea Dornelor, valea Bistriței devine transversală pe o lungime de 12 km, continuându-și drumul pe diagonală, în orașul Broșteni, intrând în zona flișului, Bistrița își lărgește valea.

,, De la Piatra Neamț la Racova, Bistrița străbate partea sudică a Depresiunii Cracău-Bistrița, iar de la Racova în aval curge în partea vestică a Podișului Moldovei, până la vărsarea în rîul Siret în dreptul localitații Nicolae Bălcescu( mai jos de Bacău) la 138 m altitudine. Practic, Bistrița pătrunde în lunca Siretului în amonte de Bacău și curge prin lunca comună fotmată de cele două ape pe o distanță de 12 km. În trecutul geologic, locul de vărsare era mai în amonte decât cel actual.’’ ( Ioan Scurtu – Adolf Minuț, Valea Bistriței , Editura Sport Turism, București, 1978 p.6)

1.1.1 PARTICULARITĂȚI CLIMATICE.

Așadar, Bistrița străbate un relief care pleacă de la masivele muntoase înalte , mijlocii și mici până la depresiuni intramontane și subcarpatice menționate mai sus. Clima văii Bistriței se află în zona temperat-continentală și prezintă nunațe variate în funcție de altitudinea, locul brăzdat de către râu, cât și de particularitățile dinamicii atmosferice. Din zona montană, pe măsură ce pătrundem ușor în zonelre de deal și mai apoi de câmpie, temperaturile cresc. Așadar de la temperatura de 0 grade din Munții Rodnei, respectiv 2 grade în Munții Rarău, temperatura medie crește pâna la 4,9 grade în orașul Vatra Dornei și ulterior la 9,2 grade în Bacău. Un fenomen termic întâlnit pe Valea Bistriței și caracteristic depresiunilor montane precum(Depresiunea Dornelor, Borsec) este inversiunea termică .

O caracteristică deosebită din punct de vedere climatic al acestei zone este întocmirea de mciroclimate locale, ce diferă de la o zonă la alta. Aceste microclimate sunt rezultatul condițiilor atmosferice particulare ce carcaterizează fiecare zona în parte. Deoarece are o largă deschidere spre regiunea extracarpatică și subcarpatică, Valea Bistriței prezintă un regim climatic mai continental ( timp senin și aer ușor uscat) . Deasemenea, masivele muntoase ale Carpaților, își fac simțită prezența și în anotimpul de iarnă, au loc invazii de aer rece, arctic continental. Aceste mase de aer rece aduc geruri intense și temperaturi scăzute.

În cazul precipitațiilor, acestea diferă de-a lungul râului. De exemplu, la Rarău, cantitatea medie este de 926 mm, la Vatra Dornei 672 mm, iar spre Bacău găsim o cantitate de 544,3 mm. Cele mai mari cantitați de precipitații ce se inregistrează pe valea Bistriței sunt vara între 38% și 46% , iar cele mai mici în anotimpul de iarnă, între 9% și 18% din totalul anual. După o analiză a cantităților de precipitații din județul Neamț, s-a observat o creștere de la est la vest, de la 490 mm (Roman) la 742 mm (Vf Toaca). În concluzie, cantitatea de precipitații crește odată cu altitudinea. Bazinul hidrografic al râului Bistrița se încadrează în timpul de regim carpatic, acolo unde avem ape mari în sezonul de primăvară-vară, cu alimentare pluvială moderată. Deasemnea , o mare parte din precipitații cad sub formă de zăpadă. Lună în care cad primii fulgi de zăpadă s-a constatat a fi noiembrie, iar ultima sfârșitul lunii martie. Așadar, se poate întâmpla ca aceste date sa nu fie atât de reale. Spre exemplu, în data de 7 mai 2019, în zona Pasului Tihuța au mai căzut câțiva fulgi de nea, iar temperaturile au fost neașteptat de scăzute. Pe interfluviile mai înalte ninsorile vin mai devreme și pleacă mult mai târziu. După acumularea unei rezerve mari sau mici de apă în stratul de zăpadă urmează topirea acestuia. Dacă acest fenomen intră în corelație cu un val de precipitații, poate duce la formarea viiturilor de primăvară. Asta dacă versanții au o expoziție sudică. În zona unde versanții au expoziție nordică , topirea zăpezilor se face mai domol, ceea ce ajută la pătrunderea rezervei de apă în sol. Stratul de zăpadă la sol reprezintă o rezervă importantă de apă pentru sezonul canicular și un rol protector pentru culturile agricole în sezonul de iarnă și toamnă. Straturile de zăpadă au și efecte negative, asta dacă acestea se combină cu precipitațiile care ulterior duc la producerea de viituri și inundații care afectează atât culturile oamenilor cât și viața acestora. Viiturile și inundațiile sunt unele dintre cele mai periculoase fenomene hidrice cu pagube care depășesc cu mult alte fenomene de risc natural. Poziția arealului studiat se află situat între două mari provincii climatice: cea est-europeană cu mari dicontinuități pluviometrice și termice, secvențe de secentă și precipitații violente, și cea vest-europeană cu caracter umed.

Regimul climatic din zona montană ajută la instalarea unor sectoare de rășinoase și foioase, de unde și dezvoltarea economiei forestiere. Deasemenea, locuitorii de pe Valea Bistriței au ca ocupație de bază îngrijirea și creșterea animalelor. De o parte și de alta a culoarului Bistriței se întind păduri de molid, fag și brad. Etajele de vegetație care pot fi indentificate în zonă sunt: etajul alpin(indentificat la peste 2000 m unde vegetația este săracă), etajul subalpin(de la 1800 la 2000m), etajul de molid(de la 1600-1800 m), etajul de fag-rașinoase(de la 1000 la 1200 m), etajul fagului(de la 600 la 800 m, evidențiat foarte bine din aval de Piatra Neamț până la Bacău). Vegetația are un impact atât direct cât și indirect în procesul de scurgere a râului Bistrița. Un factor negativ pe care îl îl întâlnim pe Valea Bistriței sunt despăduririle excesive, desfașurate pe suprafețe destul de mari și care ulterior au dat naștere precipitațiilor cu un caracter torențial. Tot datorită acestor precipitații puternice, în zona lacurilor din aval de acumularea Izvorul Muntelui, s-a produs reducerea canpacității de stocare a apei în exces și colmatarea rapidă a lacurilor. Lacurile de acumulare au un rol foarte important deoarece diminueaza undele de viitură din aval și astfel inunațiile sunt atenuate.

Râul Bistrița străbate doua unitați mari: unitatea de orogen carpatic și unitatea de platformă. Prima unitate, cea de orogen carpatic reprezintă o structură cutată de roci de fliș și roci dure. Iar cea de-a doua unitate este cu structură de monoclin, cu roci mai moi și de platformă. Din punct de vedere hidrologic, natura rocilor joaca un rol foarte important în procesul de scurgere. Permeabilitatea redusă a rocilor împreună cu pantele accentuate duc la o scurgere rapidă din cantitatea excesivă a apei înainte de procesul de evaporație. În procesul de scurgere o influența destul de mare o are si solul(structura și textura acestuia) precum și puterea precipitațiilor și înclinarea versanților. Găsim în cuprinsul bazinului hidrografic Bistrița, soluri cu o capacitate ridicată de infiltrație și stocare a apei în perioada secetoasă. În zona montană, solurile au o permeabilitate mai scăzută, față de solurile aflate în regiunile pericarpatice.

,,Pe un fond climatic bogat în precipitații, în condițiile existenței unui relief înalt, bine fragmentat, grefat pe structuri geologice complexe, cu roci dure și în prezența unui covor vegetal bine dezvoltat, în care pădurile dețin un procent de peste 50%, rezervele de apă subterane și de suprafață sunt destul de bogate. Din acest punct de vedere suprafața pe care se extinde bazinul hidrografic al râului Bistrița poate fi considerată ca excedentară.’’( Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 72)

Pe valea principală, vânturile zonale sunt mai puțin dinamice datorită culmilor limitrofe văii Bistriței, ce oprea evoluția fenomenului de descendență pe văile secundare. Având în vedere că Valea Bistriței este înconjurată și protejată de culmile muntoase, vântul are o putere mai mică asupra văii. Cele mai reprezentative vânturi ce se regăsesc în zona Văii Bistriței sunt cele din nord-vest care sunt dirijate de-a lungul râului și care ulterior suferă modificări de direcție. Fenomenul de foehnizare se întâlnește și el pe versanții cu orientare estică,însă efectele produse de acesta sunt nesemnificative(cantitatea de precipitații scade treptat cu înaintarea spre est). Calmul atmosferic dețin eo pondere mai mare în depresiuni(30-40%) și o pondere mai mică pe culmile înalte(10-15%). Cele mai mici valori a calmului atmosferic se produc primăvara și la începutul verii, iar cele mai mari la începutul toamnei și vara.

În zona înaltă, la capitolul faună, întâlnim ursul brun, cerbul carpatin, lupul, mistrețul, vulpea, vulturul pleșuv, șoarecele de pădure. Iar la capitolul fauna activa întâlnim cele trei sectoare: al păstrăvului, al scobarului și al lipanului.

,,Condițiile pedoclimatice, natura reliefului, bogăția floristică și faunistică au atras omul pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Arheologii au demonstrat prezența lui încă din epoca paleoliticului, atât în zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui, cât și în sectorul inferior al Bistriței.’’ ( Ioan Scurtu – Adolf Minuț, Valea Bistriței , Editura Sport Turism, București, 1978 p.8)

1.1.2 FENOMENE METEOROLOGICE PERICULOASE PRODUSE

Dacă facem o clasificare a fenomenelor generatoare de situații de urgență, primele cele mai puternice și dese întâlnite pe Valea Bistriței sunt inundațiile și secetele. Datorită climei specifice zonei, inundațiile apar frecvent pe culoarul Bistriței. Precipitațiile abundente se produc în intervale de timp scurte, iar din cauza pantei mari a versanților și a defrișărilor extinse pe areale mari, solurile nu au timp sa absoarbe cantitatea de apă scursă. Cele mai catastrofale inundații s-au produs în ultimii 30 de ani, mai exact în anii 1970, 1975, 1991. Deaseamenea s-au produs și alte inundații care au avut o acțiune mai diminuată, dar care au produs pagubea importante. Pe lângă aceste inundații se evidențiază și fenomenul de zapor întâlnit deseori în sezonul de iarnă, pe tronsonul lac Izvorul Muntelui până la intrarea în Suceava. În anii 1995 și 2003 s-au produs inundații dezastruoase cauzate de fenomenul de zapor. Toate aceste fenomene s-au lăsat cu pierderi de vieți omenești și locuințe distruse. ,,S-au înregistrat 11 victime omenești, din care 5 în anul 1991, 2 în anul 1998 și 3 în anul 2003. Au fost inundate case, anexe gospodărești, obiective social-economice, căi de comunicație, terenuri agricole și s-au înregistrat mortalități la animale. Zonele cele mai expuse inundațiilor, în ordinea frecvenței producerii acestora, sunt: comuna Piatra Șoimului, pe pâraiele Calu și lapa, comuna Girov și orașul Roznov pe pr. Cracău, comuna Borlești pe pr. Nechit, comuna Hangu pe pr. Hangu și Audia, comuna Bicazu Ardelean pe pârâul Jidan și Bistra, Bicaz Chei pe pârâul Ivăneș, comuna Grințieș și comunele Borca, Farcașa și Poiana Teiului pe râul Bistrița, datorită fenomenului de zăpor .’’(http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-%20extras.pdf)

Secetele reprezintă și ele un dezastru natural , dar care în zona noastră au efecte mai puțin distrugătoare. Cea mai afecatată de acest fenomen este recolta. Dacă Valea Bistrișei a fost mereu ferită de temperaturi extrem de ridicate, dat fiind specificul muntos, au existat ani în care pricipitațiile nu cadeau cu săptămânile, pământul crăpa, iar agricultura avea de suferit pe tot parcursul anului.

Alte fenomene meteorologice care au efecte distrugătoare sunt: ploile cu caracter de aversă(întâlnite în zona Piatra Neamț, Poiana Teiuliu și Pipirig), grindina(în zona de sud a județului Neamț), ninsorile viscolite și neîncetate, vânturile puternice cu aspect de tornadă și avalanșele care se produc doar în Masivul Ceahlău.

1.2. RELIEFUL-PARTE IMPORTANTĂ A EVOLUȚIEI REȚELEI HIDROGRAFICE

Cel care condiționează regimul scurgerii râului și reprezintă un element foarte important în evoluția bazinului hidrografic este relieful. Bistrița trece prin 3 mari sectoare a reliefului: sectorul montan care ține de la izvoare până la Piatra Neamț și unde găsim mai multe sectoare( al văii glaciare,sectorul Osoi-Cotârgași, sectorul Cotârgași-Poiana Largului și sectorul Poiana Largului-Piatra Neamț), sectorul subcarpatic care începe de la Piatra Neamț până la Racova, cu orientare N-S( un sector unde sunt întâlnite alunecările de teren, atunci când cad precipitații considerabile), sectorul de podiș, de la Racova de unde curge Bistrița, până la confluența cu râul Siret(terase ânalte bine reprezentate și trepte de luncă cu îălțimi foarte mari).

,,Carpații au rol de bariere împotriva circulației anticiclonică de est și ciclonică de vest și sud-vest. Expoziția versanților față de circulația atmosferică determină o distribuție neuniformă a precipitațiilor, nebulozității și umezelii. Versanții cu expunere vestică și nord-vestică dispun de precipitații mai bogate, nebulozitate și umezeală mai mari față de versanții cu expoziție estică și sud-estică. Tot de expoziția versanților (față de radiația solară) și altitudinea acestora depind și durata fenomenului de îngheț și a stratului de zăpadă, care este mai mare pe versanții nordici și estici față de cei sudici și, respectiv vestici. Versanții cu pantă mare primesc mai puțină energie solară decât cei cu pantă mică.’’(Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 46). I. Donisă, în lucrarea Geomorfologia văii Bistrița, din 1968 a realizat o clasificare a tipurilor de relief,precum ,,relief carstic, relief glaciar și periglaciar, relief structural și litologic, relief fluviatil, relief fluvio-denudațional, relief lacustru și relief antropogen.’’

Râul Bistrița a modelat direct formele de relief. Relieful fluviativ fiind cel mai reprezentativ. Albia este forma de relief care permanent se modelează datorită râului Bistrița. Inundarea albiei schimba sensul evoluției acesteia pe o distanța destul de extinsă. În prezent,Valea Bistriței are caracter de vale diagonală, dar totodată întâlnim pe parcursul acesteia un sector de vale transversală, dar și sector cu vale longitudinală.

,, Relieful carpatic străbătut de Bistrița este alcătuit din munți mijlocii. Caracterul general este dat de orientarea culmilor în concordanță cu marile linii structurale pe direcția NV – SE. Fragmentarea reliefului este accentuată menținându-se în medie în jur de 700 – 900 m, dar atinge și valori mult mai mici. Dacă se iau în considerare și organismele torențiale, fragmentarea apare și mai puternică. Suprafețele plane au întinderi mici, fiind localizate pe văi și mai rar pe interfluvii. Această fragmentare duce la o activare considerabilă a proceselor geomorfologice. Intensitatea mare a acestor procese este determinată de marea adâncime a fragmentării, care face ca energia maximă a reliefului să atingă valori mari. Astfel, spre obârșia văii și în cursul mijlociu, energia maximă ajunge la peste 1000 m (1794 m în Pietrosu și 700 m în talvegul Bistriței). În rest energia reliefului este mai mică, scăzând sub 500 m în Depresiunea Dornelor și ajungând până la 400 m în apropiere de Piatra Neamț.’’(Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 45).

Principalele unități muntoase pe care le regăsim de-a lungul Văii Bistriței sunt:

a) Masivul Ceahlău – situat în partea centrală a Carpaților Orientali, are o suprafață de circa 290 km2 și cu înălțimea maximă de 1907 m. Gala Galaction spunea ,,de la Călugăreni până la Bicaz, trecând pe lângă Hangu și Buhalnița, cu tot șirul de sate și cătune, Bistrița se înfășoară de picioarele Ceahlăului, strângîndu-l când mai de aproape, când mai de departe și jucându-se în fel de fel de salturi de sânuri și de capricii. Am privit cu toată puterea ochilor și cu toată robia inimii! Ca o coroană împărătească, Ceahlăul se desface ramuri-ramuri pe care albastrul cerului și haosul văilor le arată albastre-cenușii ca de oțel.’’

b)Munții Hășmaș – cu o altitudine de 1793 m și situat în bazinul superior al râului Bicaz. Acesta prezintă un important nod hidrografic,deoarece din el izvorăsc Oltul, Mureșul, Trotușul și Bicazul. Aceștia mai poartă denumirea de Hăghimaș.

c)Munții Bistriței – cu altitudinea maximă de 1757, Vf, Grințieș.

d)Munții Tarcăului și Stânișoarei. 1664 m la Tarcău și 1529 în Stânișoarei.

Culoarele de vale ale Moldovei și Siretului reprezintă cea mai joasă formă de relief, având aspect de câmpie.

1.3 FENOMENE CLIMATICE SPECIFICE SEZONULUI RECE.

Pe Valea Bistriței se întâlnesc o multitudine de fenomene climatice pe timp de iarnă, în special datorită zonei climatice. Acestea încep să-și facă apariția, atunci când temperatura aerului scade sub 0 grade celsius. În general, temperaturile minime apar odată cu fenomenele de iarnă în perioada decembrie- martie, unde se înregsitrează temperaturi de 0 grade celsius, acolo unde debitul este mai mare și apa nu poate îngheța.

Râul Bistrița are parte în fiecare an, în sezonul rece, de un fenomen cu caracter de hazard, numit zapor. Zapoarele sunt manifestări obișnuite în regiunile temperate. Culoarul Bistriței are o geometrie care favorizează scurgerea sloiurilor de gheață, a năboiului și zaiului atunci cînd temperatura aerului ajunge la 7 grade celsius și lacul Izvorul Muntelui se află sub cota de 500 de m. Zapoarele sau aglomerările de gheață sunt considerate cel mai mare hazard provocat în sezonul rece. O monitorizare făcută de către Stefanache Dumitrică în 2007, arată ca în intervalul de timp 1996 – 2005, aglomerările de gheață au stat pe râu aproximativ 94 de zile. Sectorul unde acest fenomen are o influență deosebită este în amonte de Poiana Teiului ( Pârâul Pîntii, Frumosu, Dreptu, Galu) . Tot pe acest sector s-a înregistrat și cea mai lungă perioadă, de 84 de zile în anii 2002-2003.

Temperatura este factorul principal care influențeaza înghețul. Pe sectorul inferior al Văii Bistriței se produc cel mai frecvent înghețurile ca urmare a inversiunilor de temperatură sau ca urmare a stagnării maselor de aer rece și a canalizării acestora pe culoarul de vale. Fenomenele de iarnă pot avea o evoluție rapidă. Plecând de la formarea acelor de gheață, gheța la fund( formată mai ales în zona montană), podul de gheață discontinuu care mai apoi devine pod de gheață continuu urmate de scloiuri și zapoare care ulterior blochează scurgerea și produc inundații.

Din tablelul de mai sus , putem observa cum odată cu înaintarea spre aval, fenomenele de îngheț pe râul Bistrița întârzie să apară. În bazinul superior, zona montană, temperatura apei este mai scazută, astfel încât formarea gheții este mult mai rapidă. În Poiana Ștampei, respectiv Ceahlău Sat se înregistrează cele mai scazute temperaturi ale apei ( -6.5 grade celsius ), unde podul de gheață continuu stă să apară tot mai des. Iar în zonele din amonte de lacul Izvorul Muntelui, acest fenomen apare tot mai rar, cu o durata de pana la 35 de zile.

În majoritatea timpului la stațiile hidrometrice de munte temperatura apei este mai scăzută decât temperatura aerului. Această diferență se datorează faptului ca temperatura aerului care este măsurată în același punct cu temperatura apei, este de regula mai mare decât temperatura aerului din amonte care se află la altitudini mai mari și care ulterior determină temperatura apei de la stația respectivă.

Un alt fenomen climatic sugestiv pentru perioada rece a anului este viscolul, foarte întâlnit în zonele estice și sudice ale României. Ianurie este luna în care se produc cele mai multe viscole. Pe valea Bistriței un rol foarte important îl au munții care țin loc de apărare împotriva vântului foarte puternic care spulberă zăpada și o troienește. Se poate numi fenomen climatic de risc, deoarece are efect negativ atât asupra (reducând vizibilitatea) cât și asupra gospodăriilor( datorită vitezei foarte mari a vântului și a cantității mari de zăpadă provoacă pagube mari).

Depunerile de gheață apar și ele de-a lungul văii Bistriței și pot fi considerate fenomene climatice de risc, doar dacă îndeplinesc niște caracteristici; să aibe greutate și durată mare. Bruma, chiciura, poleiul, lapovița, zăpada umedă , toate acestea se exercită prin doua moduri: în primul rând temperaturile negative care năpustesc asupra vegetației , și în al doilea rând acțiunea mecanică care se manifestă asupra ramurilor copacilor, a vegetației și care ulterior duce la ruperea acestora.

Dezghețul, poate avea și el efecte distrugatoare. Dacă ne referim la dezghețul zaporului spre exemplu dispariția acestuia se datorează temperaturii. Pe râul Bistrița se înregistrează cele mai târzii dispariții a podurilor de gheață și a sloiurilor. Topirea lor duce adesea la inundații devastatoare.

Durata totală a fenomenelor climatice din sezonul rece( gheața la mal, sloiuri, pod de gheață) sunt în totalitate dependente de factorii climatici. Zona studiata, Valea Bistriței este individualizată prin valori ridicate ale duratei formelor de gheață ce se formează de-a lungul râului Bistrița. Durata medie pe râul nostru depășește 119 zile.

1.3.2 HAZARDE PROVOCATE

,, Hazardul repezintă un fenomen aleator, de mare anvergură, imprevizibil, o nedeterminare în timp și spațiu, un salt calitativ, o treaptă sau un prag în evoluția geosistemului, care descarcă energii imense și determină dezordine, dezechilibru pe scara de evoluție firească a mediului, în drumul său spre o nouă calitate. ‘’(Bogdan, Octavia 1992, 1994, 1996). Hazardele sunt cele care dau naștere riscurilor. Riscul este în funcție de mărimea hazardului. Toate fenomenele naturale extreme definite drept hazarde sunt considerate abateri importante de la starea normală de dezvoltare a mediului. În ,,Polisimia evenimentelor geografice extreme’’ scrisă de Mac și Petrea în 2002, aceștia definesc hazardul ca fiind ,, o necesitate obiectivă cu caracter de lege sursa unui eveniment extrem cu descărcare energetică într-un anumit moment și într-o împrejurare greu de prevăzut.’’ Hazardul pus în evidență de către mine, generează la rândul său riscuri. Atunci când se prevede un hazard, trebuie sa luam în considerare 4 momente importante: cauza apariției lui, previziunea, prevenirea și reducerea riscului.

Trebuie să învățăm cum să trăim alături de toate aceste hazarde întampinate pe parcusul vieții și mai ales sa sțim cum să ne ferim și să ne apărăm de efectele lor.

1.3.1 RISCURI GENERATE DE FENOMENELE CLIMATICE SPCIFICE SEZONULUI RECE.

Fenomenele de iarnă au loc anual pe râul Bistrița, ele având uneori o periculozitate mare sau nu. Acest lucru depinzând de particularitățile climatice. Toate aceste riscuri generate de fenomenele climatice sunt stâns legate de temperatură. Încă din anii 60 s-au facut cercetări asupra fenomenelor produse pe râurile din România pentru a se cunoaște evoluția acestora și riscurile la care sunt expuși oamenii. Primele cercetări s-au realizat de către Semenescu în 1960, de Constantinescu in 1964 și de către Ciaglic în anii 1965, 1975, 1985. Fenomenul de zapor de pe Valea Bistriței care a fost cel mai întâlnit și care a făcut ravagii an de an, provoacă riscuri catastrofale asupra vieților omenești și a lucurilor materiale. Gravitatea consecințelor este în stânsă corelație cu evoluția fenomenului și modul lui de debut. Dicționarul IDNR definește riscul astfel: ,,potențialitatea hazardului (deci, a cauzei) de a produce dezastre (consecințe), sau astfel spus, reprezintă numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăților și ântreruperea activităților economice în timpul unei perioade de referință și într-o regiune dată, pentru un fenomen particular.’’

Pe Valea Bistriței, încălzirea vremii și scurgerea sloiurilor prezintă un risc foarte mare pentru localnici. Autoritățile locale iau deseori măsuri pentru a reduce aceste riscuri. Apa care nu se revarsă din albie este dinamitată. Acest explozibil se instalează în zona Topoliceni, din comuna Poiana Teiului, unde apar cele mai multe infiltrații. În urma acestei misiunii cu explozibil, pentru a da curs eliberării culoarului de ghețari se pot produce pagube, accidente sau alte probleme. Toți care îndelipnesc această misiune au sarcina de a monitoriza permanent evoluția zaporului. Pe baza tabelului 1, am realizat și un grafic în care se poate observa foarte clar că zona din amonte de Lacul Izvorul Muntelui este foarte afectată de acest fenomen și acolo oamenii sunt cei mai expuși la riscuri.

(figura1. Variația temperaturii apei la cele 9 stații hidrometrice)

Putem observa că la sfârșitul lunii a treia, începutul lunii a patra( Aprilie), temperaturile urcă ușor, ceea ce duce la topirea zapoarelor. Deci, în aceasta perioadă, ricurile sunt cele mai mari. Din graficul de mai sus, putem observa lunile de când începe formarea gheții pe râul Bistrița (Decembrie), dezvoltarea lui (Ianuarie,Februarie), și dezghețul lui care provoacă riscuri în aval( începutul lunii Martie). Oamenii care au locuințele construite de-a lungul văii Bistriței , au deseori ghinionul să fie inundate după ce râul dă pe dinafară. În satul unde am copilărit eu, Dreptu (Comuna Poiana Teiului), an de an se las- cu intrarea apei în gospodării. Mai ales pentru cei care, cum am spus mai sus , au ghinionul de a fi chiar în apropierea și la nivel cu râul Bistrița. În primă fază, podurile și punțile care permit traversarea apei au fost luate pe sus de către ghețari, asta cu câțiva ani în urmă, până când s-au construit altele, fiind luate în considerare și aceste fenomene de risc, apoi inundarea beciurilor și în cel mai rău caz intrarea apei în casele oamenilor care duce la distrugerea unor bunuri materiale și sufletești. Zapoarele care au făcut catastrofe pe râul Bistrița, au avut loc în anii: 1954, 1964, 1965, 1971, 1976, 1977, 1982, 1985, 1993, 1995 și 2002. Un rol foarte important în formarea acestui fenomen l-au avut configurația văii și distribuirea lui de pe afluenți. Pe sectorul Frumosu-Poiana Teiului unde pantele sunt foarte mici, malurile destul de joase și unde întâlnim vegetație riverană, se produc foarte ușor zapoare. Pe lângă acest fenomen mai sunt și altele care produc riscuri, cum ar fi depunerea de zăpada, depunerea de gheață, viscolul, care ulterior duc și ele la distrugerea locuintelor , rănirea persoanelor, asta dacă respectă și au în vedere anumiți parametri.

Efectele nu ar mai fi fost așa distrugătoare dacă relația dintre activitățile atropice și condițiile de scurgere s-ar fi bazat pe criterii științifice. Multe dintre localități s-au construit făra plan concret pe termen lung. La fel și căile de comunicații, poduri, podețe, punțile s-au amplasat necorescunzător . Dacă planul pentru toate amplasările ar fi fost realizat corespunzător și corect, toate efectele distrugătoare de pe urma zaporului puteau fi înlăturate sau cel puțin diminuate.

2.ROLUL LACULUI IZVORUL MUNTELUI IN FORMAREA ZAPORULUI DIN AMONTE

Lacul de acumulare Izvorul Muntelui a fost cea mai eficace și rapidă metodă de regularizare a debitului, în vederea folosințelor de apă. Acumulările controlează cel mai bine debitele de viitură. Pe rîul Bistrița se află 10 lacuri de acumluare, pe cursul principal care au rolul de a atenua inundațiile, Izvorul Muntelui fiind cu capacitatea de retenție cea mai mare. ,,Lacul Izvoru Muntelui-Bicaz de pe râul Bistrița a reprezentat începutul unei acțiuni de mari proporții pentru crearea de acumulări pe râurile interioare din România, continuată cu realizarea lacurilor Vidraru (Argeș) și Vidra (Lotru), a lacurilor de pe Olt, Someș, Dunăre și Prut.’’ (Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 116). Din 1960 când acesta și-a făcut apariția, a suferit importante modificări, atât negative cât și pozitive. Pe lângă rolul lui de regularizator acesta mai este utilizat și ca zonă de turism complex, care ajuta la dezvoltarea regiunii și indepartarea factorilor negativi ec rezultă din activitatea umană.

,,De aproape 55 de ani, barajul de la Bicaz ține piept pentru 1,2 miliarde de metri cubi de apă ai celui mai mare lac artificial de pe râurile interioare ale României. Prin construcția barajului s-au pus bazele sistemului hidroenergetic românesc, însă lucrarea s-a făcut cu enorme sacrificii și multă suferință.’’(https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/zece-lucruri-trebuie-stii-despre-barajul-bicaz-trebuia-numeasca-initial-colosul-beton-oameni-murit-construirea-sa-1_54eaf7c4448e03c0fde5993a/index.html)

Barajul Bicaz 01.06.2010

Lacul Izvorul Muntelui este cel mai mare lac de acumulare din țară și de pe râul Bistrița, care se aflî pe cursul mijlociu al râului și la 4 km de orașul Bicaz. Primește afluenți importanți precum: Bistricioara, Izvorul Alb, Largu, Hangu, ș.a. Lungimea, sugprafața și volumul diferă de la un sezon la altul, în funcție de nivelul apei. ,,Barajul de la Izvoru Muntelui are înălțimea de 127 m, iar lungimea atinge 435 m și o lățime maximă la bază de 119 m. Este un baraj de greutate realizat din beton armat, leagă Muntele Gicovanu de Obcina Horștei și este situat în amonte de confluența pârâului Izvorul Muntelui cu râul Bistrița într-un defileu unde roca principală este alcătuită din gresii de Tarcău. În structura barajului intră 30 de blocuri despărțite prin rosturi etanșate amonte cu pene de beton armat și tole de cupru. Prin construcție a fost prevăzut cu multe galerii, puțuri de aerisire, nișe de vizitare, încăperi ce adăpostesc instalații de acționare și comandă, diferite echipamente de urmărire, monitorizare seismică și comportare a fiecărui element. La partea superioară pot fi identificate patru deversoare frontale (de 11,5 m lățime, echipate cu vane segment) amplasate central și patru goliri de fund echipate cu vane plane (cu un diametru de 2,5 m) montate în aceleași blocuri ‘’ ( Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 127) . Atunci când apele sunt foarte mari, coada lacului se întinde până dincolo de Poiana Teiului , spre amonte. Acumularea produce energie electrică, atenuează viiturile produse la sfârșitul sezonului rece de către topirea ghețarilor, asigură în aval de râul Bistrița un debit salubru și mai are funcție piscicolă. Toată apa acumulată în lac alimentează hidrocentrala Dimitrie-Leonida de la Stejaru pentru ca aceasta sa producă energie electrică. Această hidrocentrală se află în aval de baraj, fiind de înaltă cădere( 149m), amplasată în Savinești, comuna Pîngarați. ,,Amenajarea Izvoru Muntelui, datorită volumului total de 1250 mln. m³, asigură atenuarea undelor de viitură protejând astfel amenajările din aval de baraj situate în imediata apropiere a albiei majore, până în zona lacului Pângărați. Volumul util al lacului (diferența dintre nivelul minim de exploatare și cel normal de retenție) asigură o atenuare eficientă, astfel încât în raport cu regimul de exploatare adoptat atenuarea poate fi completă sau parțială. Volumul de atenuare de 89 mln. m³ (diferența dintre nivelul normal de retenție și cel maxim de exploatare) este utilizat pentru preluarea viiturilor suplimentare suprapuse.’’ ( Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 129).

Evacuarea surplusului de apă la barajul Bicaz 25.06.2010

Totodată, acest lac reprezintă o zona foarte atractivă de agrement și totodată se pot face diferite activități relaxante cum ar fi plimbările cu vaporașul, cu hidrobicicletele sau de ce nu cazarea la una din căsuțele de lemn de pe malul lacului.

2.1. APELE DE SUPRAFAȚĂ. REȚEAUA HIDROGRAFICĂ.

Toată rețeaua hidrografică s-a format s-a construit datorită evoluției scurgerii. Principalul râu din bazinul hidrografic este Bistrița, iar acesta are afluenți importanți precum: Dorna, Cârlibaba, Neagră Broșteni, Neagră, Șarului, Farcașa, Borca, Sabasa, Bistricioara, Bicaz, Tarcău, Curjdiu, Cracău..ș.a. Râul Bistrița izvorăște din Munții Rodnei, de pe versantul nordic, unde se unește Bistricioara și Putreda. Până la confluența cu Dorna, râul poartă denumirea de Bistrița Aurie, datorită prezenței nisipurilor aurifere, exploatate cu mulți ani în urmă.

,,Afluenții Bistriței Aurii au o ușoară asimetrie spre stânga. În zona de izvoare, se găsesc Vulcănescu și Șesul din stânga și Bila din dreapta. Lala se varsă în Bistrița Aurie imediat în aval de defileul Rusăi, defileu delimitat de Rusa în amonte, din dreapta, și de Țibău în aval, din stânga. Țibăul este considerat cel mai mare afluent pe acest sector. Tot afluent de stânga este și Cârlibaba, care izvorăște din apropierea Tomnatecului. De aici, în aval, dintre afluenții de pe dreapta ai Bistriței Aurii pot fi amintiți: Izvorul Gândacului, Diaca, Humorul, Pârâul Rece (în aval Defileul Ciocănești) și Ciotina, iar din stânga pe: Valea Stînei și Argestrul. Primul afluent al Bistriței în depresiunea Dornelor este Dorna, care își are izvoarele în munții Bîrgăului și în munții Călimani. Partea estică a depresiunii este drenată de un alt râu care izvorăște tot din Călimani, de Neagra Șarului. Acesta se varsă în Bistrița în aval de Vatra Dornei. Înainte de defileul de la Zugreni, Bistrița mai primește aportul afluenților: Ortoaia și Osoi din dreapta și Rusca, Chiril din stânga. La Crucea, la intrare în defileu, Bistrița primește încă doi afluenți: Crucea din stânga și Bîrnărelul din dreapta. În aval de Toance, Bistrița primește următorii afluenți: din stânga Holda, Holdița și Cotârgași, iar din dreapta Bârnaru, Găboaia și Neagra cu afluentul său dinspre Pasul Păltiniș – Negrișoara. În zona flișului cretacic, Bistrița primește afluenți de pe ambele maluri, cum sunt: Pietroasa, Sabasa și Farcașa din stânga și Borca și Stejaru din dreapta.’’ ( Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 76). Din izvoarele din jurul barajului , se formează un mic curs de apă, care până la Pângarați se menține, după care începe revin debitele dinspre hidrocentrală, în aval de Straja. Iar până la Straja, Bistrița mai primește câțiva afluenți importanți, precum: Izvorul Muntelui, care izvorăște din minunatul Masiv, Ceahlău; Bicazul, de la Lacul Roșu și Tarcăul care vine de sub vârful Grindușul.

Rocile diferă foarte mult în aval, ele fiind mai dure, prin eroziunea lor, au dus la lărgirea văii și unde mai apoi s-a realizat suficient spațiu pentru formarea lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Afluenții mai mici se varsă în partea nordică a lacului, precum: Bolătăul, Buba, Hangu, Buhalnița și Potocilor, iar în partea de sud, Bistricioara, cel mai mare afluent al Bistriței. Pe lângă Bistricioara se mai varsă și Secu, Schitu, Izvorul, Răpciuni și Tiflicul. Bistricioara, la rândul ei primește o serie de afluenți mai mici.

2.2. INFLUENȚA FORMELOR DE GHEAȚĂ ASUPRA SCURGERII.

Prin termenul de scurgere se înțelege acea cantitate de precipitații direcționată. În primul rând, acea parte a precipitațiilor care merge pe suprafața solului, către un curs de apă, aici formându-se scurgerea de suprafață. Iar în al doilea rând, acea parte care se infiltrează în sol, ajungând până la roci, și unde se formează scurgerea subterană.

În România, resursele de apă sunt foarte reduse. Cele mai importante resurse de apă se găsesc în zona montană a țării, deoarece acolo se întâlnesc precipitațiile cele mai bogate. Așadar, debitele foarte mari se regăsesc în regiunile montane, unde apa este și mai curată, deoarece nu traversează zone foarte populate. Regimul scurgerii Bistriței este tipic montan, sursa regimului de scurgere fiind compus din precipitațiile lichide și topirea zăpezilor și a ghețarilor. Iar a doua sursa o reprezintă apele subterane care aduc un aport de 30%, mai mult sau mai puțin. Scurgerea medie variază proporțional cu altitudinea medie. Altitudinile medii de pe valea Bistriței descresc din aval spre amonte, fapt care duce și debitul mediu în aceiași direcție. Evoluția climatică sezonieră are o importanță foarte mare în regimul scurgerii, deoarece variațiile acesteia depind de regimul pluviometric. În secțiunile hidrometrice vizate de mine: Cârlibaba, Dorna Giumalău, Dorna Arini, Frumosu, Dorna Cândreni, Poiana Ștampei, Broșteni, Sabasa, Cuejdiu și Bacău este reprezentată scurgerea medie în cele 4 sezoane.

Tabelul 2: Repartiția sezonieră a scurgerii medii la cele 10 stații hidrometrice vizate.

Din analiza sezonieră a scurgerii multianuale, constatăm că în sezonul rece, se înregistrează valorile cele mai mici. Cauza acestui fapt o reprezintă precipitațiile care cad sub forma de zăpadă și stau deasupra solului, astfel încât alimentarea se face doar din apele subterane. În lunile de iarnă, decembrie-februarie, cel mai mic procentaj în regimul de scurgere este de 8,4% , din volumul anual, la Poiana Ștampei, iar cel mai mare procent, îl întâlnim la Bacău, de 23%.

Grafic 2: Repartiția sezonieră a scurgerii medii la cele 10 stații hidrometrice vizate.

Deși calendaristic, luna martie aparține sezonului de primăvară, în zonele montane scurgerea încă rămâne redusă, asta pentru ca iarna este mai lungă. Desigur, la sfârșitul lunii debitele mari încep să-și facă apariția ușor și ulterior, în lunile aprilie și mai scurgerea alimentată de ploi și de topirea zăpezilor prezintă o creștere foarte mare. Perioada de primăvară înregistrează valorile cele mai mari ale scurgerii.

,,Bazinul hidrografic al râului Bistrița se încadrează, dacă luăm în calcul regimul hidric, în tipul de regim carpatic, mai exact în subtipul carpatic estic. Acesta se remarcă prin ape mari de primăvară-vară, cu alimentare pluvială moderată. Viiturile din august au o frecvență de 30-40%. Apele mici au o durată lungă în perioada rece a anului, când se produc și cele mai mici debite lichide. Scurgerea pe o perioadă mai lungă de timp pune în evidență noi caracteristici ale regimului scurgerii. Se pot deosebi astfel ani cu scurgere apropiată de valorile medii (1956, 1960, 1965, 1967, 1976, 1985, 1993, 2000, 2004, 2006 etc), ani cu scurgere bogată – ani ploioși (1955, 1969, 1970, 1972, 1973, 1975, 1978, 1979, 1981, 1984, 1988, 1991, 1995, 2006, 2008, 2010) și ani cu scurgere medie mică – ani secetoși (1950, 1952, 1963, 1968, 1987, 1990, 1994, 1995, 2003). ‘’( Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 82) .

Scurgerea este influențată în sezonul de iarnă de diversele forme de gheață, în toate fazele lor de evoluție. În prima parte a formării gheții, debitele prezintă o mică scădere ca urmare a volumului de apă unde se dezvoltă stratul de gheață. Diminuarea scurgerii se produce și datorită înghețării izvoarelor în perioada foarte rece a iernii, deoarece acestea reprezintă o sursa foarte importantă de alimentare cu apă pentru cursul principal, precum Bistrița, în zonele montane. Pe lângă faptul că gheața pe de râu influențează scurgerea, ea are influență și asupra vitezei curentului și nivelului apei. Pe Valea Bistriței cea mai mare influență în sezonul de iarnă este părovocată de îngrămădirile de sloiuri, care în cea mai mare parte obturează complet secțiunea râului și provoacă zapoare și inundații.

Stabilirea unor metode de cunoaștere a consumului de apă, necesar în dezvoltarea și formarea gheții, este foarte important. Elementele necesare formării și dezvoltării volumului de gheață sunt: lungimea sectorului, lătimea acestuia acoperit cu gheață și grosimea gheții. Evoluția gheții cât și creșterea grosimii stratului au loc în intervale scurte de timp, deoarece temperaturile foarte scăzute se înregistrează pe perioase scurte. Situațiile critice, spre exemplu condițiile debitelelor reduse la începutul iernii, care produc ulterior inghețuri ce determină reduceri extrem de mari a debitului de apă chiar în miez de iarnă, trebuie puse în evidență foarte bine.

Cele mai mari creșteri de nivel se înregistrează atunci când își fac apariția sloiurile. Acestea ocupând cea mai mare parte din secțiunea de scurgere a râului, și care mai apoi dislocă volume importante de apă. Aici apar drept riscuri, revărsările de apă peste maluri, și în cel mai rău caz peste locuințe și oameni. O scădere atât a debitelor cât și a nivelurilor de apă se produce de la prima apariție a podului de gheață. Pe râul Bistrița, pe timpul iernii, când deja aglomerarea de sloi s-a format, din cauza temperaturii foarte scăzute ale aerului , grosimea ghețarilor poate depăși 30 de cm. „Conform datelor primite de la SGA Neamț, pe râul Bistrița, începând din coada lacului Izvoru Muntelui, pe toată lungimea aferentă județului Neamț, se manifestă fenomene specifice de iarnă – aglomerări de ghețuri, gheață la maluri. Aglomerările de ghețuri se manifestă pe o lungime de 10,6 km, din coada lacului Izvorul Muntelui până amonte 0,2 km punte ACH Poiana Teiului, comuna Poiana Teiului, având grosimi cuprinse între 0,15 – 2,0 m” (https://zch.ro/grosimea-stratului-de-gheata-pe-bistrita-ajunge-si-la-doi-metri/ ).

2.3. TEMPERATURI CARACTERISTICE ALE APEI SI ALE AERULUI LA STAȚIA HIDROMETRICĂ FRUMOSU DE PE RÂUL BISTRIȚA PERIOADA 1966-1980 RESPECTIV 1950-2014.

Temperatura aerului și a apei au o evoluție asemănătoare pe tot timpul anului. La stația hidrometrică Frumosu, de pe Valea Bistriței, în perioada analizată 1966-1980, evoluția temperaturii medii a apei se prezintă astfel:

Tabel 3. Temperaturile medii anuale ale apei de la stația hidrometrică Frumosu în perioada 1966-1980(Date preluate din cartea Studii și cercetări, HIDROLOGIE, Pompiliu Miță, Temperatura apei și fenomenele de îngheț pe cursurile de apă din România)

Tabel 4. Variația temperaturii aerului la stația meteorologică Frumosu în perioada 1950-2014( Date preluate din cartea Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Cojoc Gianina Maria)

Valorile medii anuale ale temperaturii apei diferă de la an la an, datorită valorilor din perioda de vară. Acolo unde, în anumiți ani, masele de aer mai reci și mai umede prezintă temperaturi scăzute. La fel se întâmplă atunci când în lunile de vară, masele de aer uscate și calde se stabilizează, temperaturile apelor sunt și ele mai ridicate. În tabelul 3 și respectiv tabelul 4, unde se prezintă evoluția temperaturii apei și aerului, se confirmă cele menționate anterior. Temperatura aerului cu cea a apei, la stația hidrometrică Frumosu de pe râul Bistrița, au o evoluție asemănătoare, excepție făcând iernile foarte geroase din anii 1954, 1955 și 1965, unde și-au făcut apariția mase de aer foarte reci determinând valori foarte scăzute, față de normala temperaturilor pentru acea perioadă. Variația temperaturii aerului poate să difere drastic de la un an la altul. Asta depinde de masele de aer( fie ele calde și uscate sau umede și reci) care pot ajunge pe teritoriul țării.

2.3.1. APARIȚIA GHEȚII LA MAL ȘI SLOIURILEl

,,Energia calorică înmagazinată în apa râurilor depinde în primul rând de radiația solară, care determină schimbul termic dintre aer-apă, respectiv albia râului-apă, imprimând zonalitatea latitudinală a refimului termic. În măsură mai mică contribuie și aportul caloric provenit din scurgerea apei de pe versanți, din apa afluenților și din sursele de apă subterană. Regimul termic al apei râurilor prezintă și o zonalitate verticală determinată de altitudinea reliefului regiunilor pe care râurile le parcurg.’’( Elemente de climatologie și hidrologie, Partea II, Victor Sorocovschi și Gheorghe Șerban)

În intervalul decembrie-februarie se înregistreaza cele mai mici temperaturi, uneori chiar și în luna martie, când se pot întâlni temperaturi de 0 grade celsius și chiar sub acest praf raurile sa înghețe. Durata fenomenelor de îngheț cât și intensitatea acetsora este în strânsă legătură cu durata și valoarea temperaturii de 0 grade celsius. Pe lângă acest factor și viteza și debitul apei, gradul de mineralizare, alimentarea subterană duc la apariția fenomenelor de îngheț a râului. Stratul de zăpadă care se depune pe cel de gheață are rol protector. Dacă curentul de apă își mărește viteza, grosimea gheții se reduce. Apariția primelor forme de gheață depinde de schimbul de căldură dintre apă și aer, aportul afluenților și viteza râului.

Figura1. Schema formării gheții în râuri. 1.cristale și discuri mici de gheață; 2.particule solide ale fundului albiei; 3.gheață de fund; 4.năboi din interiorul albiei; 5.năboi de suprafață; 6.gheață cristalizată și prinsă de mal (după Pișota și Buta, 1983)

Primele formațiuni de gheața care se formează pe râu sunt acele de gheață, care apar sub forma unor cristale transparente care plutesc pe râu. Ele se prezintă în stratul superior al apei, în perioada de început a iernii și uneori chiar și primăvara.

A doua formațiune de gheață ce apre pe râu este gheața la mal. Un proces mai avansat, care ajută la crearea unei pojghițe de gheață mai ales acolo unde cursul de apă are viteze mici. Această gheață poate fi de 3 feluri: primaă, depusă și evoluată. Dezvoltarea acesteia pe de-o parte și de alta a malului are forma unei fâșii de gheață. Dacă aceste fâșii se desprind, și ajung pe curusl râului, ulterior se formează gheața spongioasă.

Urmează năboiul, sau zaiul. Gheața opacă și buretoasă, care plutește în îngrămadiri și care la cea mai mică atingere cu orice impediment se desface. Formarea năboiului s-a realizat din compactarea bucăților de gheață, zăpadă și cristale de gheață, desprinse de pe fundul râului sau de la malul acestuia. Năboiul este și el caracterizat în funcție de gradul de acoperire, astfel: rar, potrivit și des.

Gheața la fund are o importanță deosebită, deoarece odată cu instalarea acesteia, masa de gheață așternută pe fund poate duce la înfundarea instalațiilor precum și a prizelor de apă, care mai apoi duc la funcționarea relativ rea a hidrocentralelor cât și a metodelor de alimentare cu apă.

Iar ultima formațiune de gheață, cît și cea mai periculoasă sunt sloiurile de gheață sau zapoarele. Bucățile de gheață sub diferite mărimi și forme care plutesc sau stagnează deasupra cursului de apă. Toate formele de gheață menționate mai sus, îngheață la un loc și așa se formează sloiurile.

(Imagine realizată de către tatăl meu, în iarna anului 2009, 23 decembrie.)

În cazul persistențelor temperaturilor negative se instalează procesul complex de îngheț total a suprafeței râului.

Schema acumulărilor de sloiuri și producerea blocajului pe râu.

Dintre formele de gheață ale acestui proces cea mai întâlnită și stabilă este podul de gheață. Acesta reprezentând întinderea neîntreruptă de gheață, de la un mal la altul, care rezultă din stagnarea sloiurilor sau a înaintării gheții la mal. Etapa cea mai importantă de formare la podul de gheață se manifestă în partea centrală a râului, unde viteza de scurgere este mai mare. Un alt tip de pod de gheață întâlnit pe cursul râului Bistrița este podul de gheață suspendat. Frecvent acolo unde nivelul apei râului este în scădere. În cazul asta, podul de gheață și nivelul apei nu se ating datorită spațiului liber format.

3. VALEA B ISTRIȚEI SUB AMENINȚAREA GHEȚARILOR.

Sloiurile kilometrice formate pe râul Bistrița, care pleacă vijelios spre revărsare, amenință în ficare iarnă, populația din mai multe comune din județul Neamț. Aceste manifestări obișnuite din regiunile temperate pot dura până la 100 de zile. Zapoarele, considerate cel mai mare hazard dintre toate fenomenele care se manifestă pe Valea Bistriței pe timp de iarnă, prin efectele lor distrugătoare, cercetătorii și-au îndreptat atenția spre înțelegerea fenomenului, stabilirea cauzelor și găsirea de soluții în vederea diminuării efectelor negative. Campania Hidroelectrică, filiala Piatra Neamț, au făcut o serie de investiții și analize asupra fenomenului pe valea râului Bistrița, în principiu sectorul cuprins între barajul Topoliceni și coada lacului Izvoru Muntelui. ,,Analiza s-a făcut pe baza ultimilor progrese în cercetarea fenomenului, pe baza experienței proprii îndelungate în regiunea de studiu și pe baza observațiilor detaliate în sezonul rece 2007-2008. Principalele repere ale studiului de față sunt următoarele: a)prezentarea zonei de studiu cu privire specială asupra dinamicii albiei râului Bistrița amonte de lacul Izvoru Muntelui; b)geometria hidraulică a albiei râului Bistrița în condiții libere și în condiții de zăpor; d)analiza proceselor climatice și hidrologice favorabile formării zăporului; e)considerații asupra cauzelor formării zăporului amonte de lacul Izvoru Muntelui.’’(Cercetări asupra formării zăporului amonte de lacul Izvoru Muntelui , Maria Rădoane, Valerian Ciaglic, Nicolae Rădoane Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava INHGA, Stația Hidrologică Piatra Neamț ). În anul 2002-2003 s-a produs cea mai mare manifestare a zapoarelor, de 84 de zile.

Figura 2. Profilul logitudinal al râului Bistrița( sectorul Topiliceni- Coada Lacului Izvoru Muntelui) -(Cercetări asupra formării zăporului amonte de lacul Izvoru Muntelui , Maria Rădoane, Valerian Ciaglic, Nicolae Rădoane Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava INHGA, Stația Hidrologică Piatra Neamț ).

Pe sectorul logitudinal, întâlnim mai multe porțiuni înguste. În aceste se produc frecvent inversiuni termice , ceea ce reflecta dezvoltarea fenomenelor de îngheț. Acolo unde văile sunt mai largi și viteza apei este mai mare, riscul de a se produce acumulări de gheață consistente este mai mic.

3.1. RISCURI POTENȚIALE PE CARE LE POATE PROVOCA FENOMENUL ÎN ZONĂ.

Zapoarele sunt fenomene de risc care au un impact emoțional, economic cât și social. Formarea lor este dată de factorii de poziție, climat, relief și alte activițăți antropice. Zona Văii Bistriței este caracterizată de mari discontinuități termice dar și pluviometrice. Zapoarele pot duce la consecințe grave, precum; decesul persoanelor.

În perioada 31 decembrie 2002 și 1 ianuarie 2003, consecințele fenomenului au fost următoarele: 3 persoane decedate, 35 de case cu fundații și pardoseli afectate, 11 gospodării distruse, 2 punți de trecere pentru localnici distruse, 39 de tone de materiale de construcții și furaje, 20 de beciuri inundate, alimente distruse și animale moarte, aproximativ 845. Acest zapor s-a declanșat în ziua de 31 decembrie 2002, la ora 13:30 și s-a blocat la Rusca, în aval de Dorna Arini. Deasemenea, în sectorul Frumosu-Poiana Teiului, inundațiile produce au avut o amploare foarte mare dion cauza lucrărilor de șantier și a altor lucrări în albie. Tipul acesta de zapor care a avut efecte distrugătoare, este un zapor determinat de factorii antropici. Alte riscuri pe care le provoacă aceste fenomene sunt revărsările de sloiuri care ajung și pe terasamentul șoselei, cum a fost în anul 1968, 26-27 februarie, provocând blocarea acesteia. Cel mai spectaculor zapor a fost în 1838, pe Dunăre , lângă orașul Budapesta, unde nivelul a crescut cu 2 m în spatele zaporului, orașul Pesta a fost cel mai afectat având drept consecințe distrugerea a 4254 de locuințe și o suprafață inundată de 6000 km2. Pe Dunăre, pe lângă riscurile enumerate anterior care au avut loc, urmează și transportul fluviatil și prizele de apă care și ele au fost afectate.

3.1.1. INSTRUMENTE UTILIZATE LA MĂSURAREA TEMPERATURII APEI ȘI A FORMELOR DE GHEAȚĂ.

Dimineața și după-masa, la fiecare stație hidrometrică se fac observații și măsuratori privind temperatura apei dar și formele de îngheț. Ca temperatura apei să fie cât mai corectă și reprezentativă se impune ca măsurătorile să se realizeze în curentul de apă și nu la mal. De exemplu , pe râul Bistrița, unde întalnim adâncimi mici, sunt folosite termometre cu rezervor de apă dar și cele reversibile cu mercur, care duse la adâncimea dorită, mercurul ne arată temperatura de la locul respectiv. În cercetările speciale se folosesc acele termometre electrice sau punțile cu senzori termice. În locurile unde întâlnim adâncimi mari se determină temperatura cu sticla batimetrică, sau cu una simpla, prin recoltare. Măsurătorile sunt întrerupte după apariția primelor formațiuni de gheață și încep iar după ce râul se eliberează de acestea. Toate aceste observații și măsurători se scriu în carnetul de observații de către persoana de la stația hidrometrică, precum și tipurile formelor de gheață (când apar și când dispar acestea), iar în privința podului de gheață, cu ajutorul mirei se măsoară grosimea. Din 5 în 5 zile, cu o miră specilă se măsoara deasemenea și grosimea năboiului care se află sub podul de gheață. Gheața la fund este și ea pusă asupra observațiilor cu ajutorul unei plase speciale din fier cu formă circulară, care se lansează la fundul râului , iar cantitatea de gheață care se depune este cântărită. După ce gheața se topește, volumul de apă rezultat este măsurat cu ajutorul unui cilindru gradat și mai apoi toate aceste măsurători sunt notate în carnetul de observații. Acea plasă care face măsurători asupra gheții la fund, înainte să fie lansata ea este udată cu apă fierbinte, ca nu cumva apa să se cristalizeze pe ea, din cauza temperaturilor foarte scăzute.

Cea mai veche metodă de cercetare o reprezintă metoda observației, practicată atât în scop calitativ cât și cantitativ. O caracteristică foarte importantă a acestei metode este caracterul de non-intervenție. Cel care umărește fluxul și evoluția acestor evenimente nu intervine pentru a aduce modificari asupra lor. Cu cât sunt mai multe observații, cu atât concluziile la final sunt mult mai corecte și mult mai precise.

3.1.2. DISPARIȚIA GHEȚII LA MAL ȘI SLOIURILE.

În zonele din estul țării, zona văii Bistriței, sloiurile și gheața la mal dispar cel mai târziu de pe râu, în luna martie, în a doua și chiar și a treia decadă a acestei luni. Pe când în zonele din vestul și sudul țării, aceste fenomene dispar cel mai devreme, chiar în luna februarie, în prima și a doua decadă a lunii. Atunci când masele de aer reci staționează perioade mai îndelungate, pe râul Bistrița , sloiurile și gheața la mal au fost observate chiar și în luna aprilie. De exemplu: la Dorna Giumalău pe Bistrița în data de 17 a lunii aprilie, anul 1956 și în 1965, pe 23 aprilie la Dorna Arini.

Fenomenul de dezgheț și eliberare a râului de formele de gheața situate reprezintă un moment important. Creșterea rapidă a temperaturii aerului de la finalul sezonului de iarnă, determină stagnarea și încetarea evoluției stratului de gheață, urmată mai apoi de diminuarea grosimii acestuia. Pe lângă acești factori care ajută ca procesul de creștere a startului de gheață să fie diminuat, o influență importantă o au și factorii mecanici care ajută la nimicirea podului de gheață. În toată această desfășurare a nimicirii podului de gheață se disting mai multe etape, cum ar fi: se schimbă structura internă a zăpezii și gheții care este depusă pe gheață; se topesc zăpezile de pe gheață, podul de gheață se ridică și începe gheața să se miște, urmată apoi de distrugerea podului de gheață și eliberarea râului prin scrugerea sloiurilor. Ulterior, dacă sloiurile ajung într-un sector unde râul este încă blocat de podul de gheață, sectoarele albiei minore sunt înguste, zonele prin care trec sloii au coeficient ridicat de ramificare sau se întâlnesc obstacole în albia râului, se produc aglomerări de sloiuri, acestea fiind denumite zapoare. Foarte frecvente sunt aceste cazuri pe zona râului Bistrița, unde topirea ghețarilor are începutul de la izvor , spre vărsare.

(Imagine proprie realizată în data de 26 februarie 2009)

Din imagine putem observa procesul de topire a ghețarilor, cursul de apă fiind eliberat în mare parte de zapor. Grosimea sloilor era peste 1 m, pe partea dreaptă, unde fenomenul încă stagnează, urmând ca sloii sa se topească ușor. Pe această porțiune de râul ( Satul Dreptu, Comuna Poiana Teiului, județul Neamț) se formează întodeauna zapoare, iar cînd eliberarea râului își începe procesul, locuințele de o parte și de alta a râului sunt inundate, gospodăriile la fel, oamenii încercând în fiecare an să ia măsuri pentru amelioararea acestor riscuri catastrofale. Formațiunile de gheața în aceasta zonă au o durată de peste 100 de zile. Cea mai mare durată s-a manifestat în iernile din anii 1953/1954 și 1963/1964 când durata fenomenului a depășit 140 de zile.

În acest interval de timp, atunci când se produce topirea ghețarilor de pe cursul de apă, apar apele mari împreună cu viiturile, faze ale scurgerii maxime. Aceste ape mari, care încep să-și facă apariția de la sfârșitul sezonului de iarnă, sfârșitul lunii februarie, martie și chiar și aprilie(cand temperaturile răman scăzute și topirea ghețarilor se produce mai greu), sunt caracterizate de debite cu valori ridicate, ce depășesc valorii medii ale debitului anual. Pe lângă procesul de topire a ghețarilor, topirea lentă a zăpezilor și ploile de intensitate mică accentuează formarea apelor mari.

‘’În ceea ce privește luna martie, deși calendaristic aparține perioadei de primăvară, scurgerea în zona montană rămâne redusă deoarece iernile sunt ceva mai lungi, lucru care nu se întâmplă în bazinul inferior al râului Bistrița. În această lună (uneori chiar în aprilie) precipitațiile cad predominant sub formă de zăpadă în bazinul superior față de cel inferior. În luna martie apare o ușoară creștere a debitelor, dar nu se încadrează încă în valorile medii anuale. În lunile aprilie și mai, scurgerea apei, alimentată din topirea zăpezilor și ploi, crește foarte mult. Acum se înregistrează cele mai mari valori ale scurgerii. Astfel luna aprilie participă cu 11,1 – 21,0%, iar luna mai cu 10,1 – 21,1%. Primăvara este sezonul cel mai bogat, din acest punct de vedere, având un total de 32,5 – 50,0%.’’ (Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 81) .

Viiturile, caracterizate fiind de creșteri bruște și de durată scurtă, a debitelor și nivelurilor apelor, se produc în bazinul Bistriței în perioada cu ape mari( ploi ce cad în timpul topirii sloiurilor sau a zăpezii). Intensitatea unei viituri depinde foarte mult de cantitatea de apă care pătrunde în bazin și de deplasarea acesteia. Bazinul,rețeaua hidrografică și albia au rol de a intensifica viitura produsă. Mărimea și durata viiturii sunt afectate de modul în care apa este stocată în sol. Tipul rectangular al rețelei hidrografice arată o viitură cu un vârf mai coborât și atenuat, pe când tipul dendritic de drenaj ne arată o viitură cu un vârf ascuțit și înalt. Hidrograful este instrumentul care ne prezintă variația nivelului și a debitului a unui curs de apă. Durata totală a unei viituri este dată din momentul când debitele cresc și până când acestea scad până la valorile normale. Când aceste viituri se produceau pe Valea Bistriței, atunci când apele ieșeau din perimetrul lor, toți copacii aflați pe malurile Bistriței erau nimiciți. Ei aveau rol protector, dar puterea cu care sloii și apa erau împinse înafară, aceștia nu puteau sa le facă față. Totul a fost așa până în anul 2013, când, în Satul Dreptu, Comuna Poiana Teiului, Județul Neamț s-a realizat un dig pentru a proteja inundațiile gospodăriilor și terenurilor riverane.

Schema hidrografului unei viituri.

Aceste diguri reprezintă metoda cea mai bună și cea mai benefică pentru a controla și pentru a preveni inundațiile. Inundații care provoacă pagume tangibile și intangibile.

3.2. Evenimente semnificative 1968,1995 și 2003.

De-a lungul timpului s-au făcut analize asupra intensității și frecvenței fenomenului de zapor de pe râul Bistrița, semnificative fiind anilor 1968, 1995 și 2003, iar ulterior aceste fenomene având efecte mai puțin distrugătoare, cu intensitate mai redusă.

Zaporul din 1968, 25-27 februarie: aglomerările de sloiuri atingeau 40-50 de cm, în spatele lor adunându-se apă. Cota râului avea valori peste cele normale, de peste 250 cm, iar acetse valori au stagnat aproximativ 10 ore, având drept cauza inundarea locuințelor, gospodăriilor și luncii.

Zaporul din 1995, decembrie: pe tot curusul râului Bistrița pâna în aval, la Poaiana Teiului s-au produs zapoare. Lungimea pe care ghețarii au ocupat-o a fost de 15 km, și cum nu a fost posibilă descărcarea în lac, la Izvorul Muntelui, nivelurile au crescut foarte mult în amonte. Nivelul râului a fost de 28 cm peste cota de atenție.

Zaporul din 2002-2003, 31 decembrie – 1 ianuarie: a reprezentata cel mai grav fenomen. Lungimea ghețarilor fiind de 21 km, amonte de Poiana Teiului, cu o grosime a aglomerărilor cuprinsă între 1 și 6 m. Pe lângă distrugerea caselor, gospodăriilor, podurilor, punțior s-au înregistrat și pierderea a trei vieți omenești. ,,În data de 01.01.2003, la ora 02.45, din cauza fluctuațiilor de temperatură (dezgheț – îngheț), care au marcat creșteri de 26oC (de la –21,3oC în data de 26.12.2002 la + 4,4oC în data de 31.12.2002) urmate de scăderi de 14oC (de la + 4,4oC în data de 31.12.2002 la –9,5oC în 01.01.2003) s-au produs dislocări naturale ale ghețurilor din amonte de comuna Farcașa, județul Neamț și blocaje locale în zona satelor Stejaru, Bușmei, Farcașa și Frumosu din comuna Farcașa și Galu din comuna Poiana Teiului, urmate de revărsarea râului Bistrița, care a produs pagube în valoare totală de 15,454 mld lei, constând din case și anexe gospodărești distruse sau avariate, un pod și 2 punți pietonale distruse, mortalități la animale. S-au înregistrat 3 victime omenești în comuna POIANA TEIULUI. ‘’ (EVOLUȚIA FENOMENULUI DE ZĂPOR PE RÂUL BISTRIȚA AMONTE ACUMULAREA IZVORUL MUNTELUI în anii 1995 și 2002-2003, Inspectoratul pentru situații de urgență Neamț.

Fenomenul de zapor 31 decembrie-1 ianuarie 2002-2003, Sat Dreptu, Comuna Poiana Teiului. Imagine preluata (https://tvmneamt.ro/video-si-foto-de-la-fata-locului-ingrijorare-pe-valea-muntelui-peste-10km-de-zapor/ )

În decembrie 2007, ianuarie 2008 s-au produs aglomerări de slouiuri cu lungimi de 21,1 km, de la coada lacului până la Comuna Farcașa. Grosimea acestor ghețari era cuprinsă între 0,1 și 6 m.

În iarna anului 2008(decembrie) spre 2009(ianuarie) aglomerările de gheață au ajus să măsoare 21,2 km având grosimi de până la 5 m. Acest fenomen nu a produs pagube mari, doar inundarea beciurilor și curților localnicilor.

Manifestarea fenomenului de zăpor pe râul Bistrița – zăpor 2008-2009 (după Administrația Bazinală de Apă Siret, 2015)

Zaporul din 2009(decembrie) – 2010(ianuarie): apariția zaiului care prin scurgerea lui a dus la blocarea râului pe o lungime de 14,5 km, de la lac până la podu Vadu Rău, nu a semnalat pagube. Acetse zapoare, cum este în cazul de față, cle din 2009-2010, pot fi prevenite prin diferite moduri. Dacă ne referim la cauzele naturale, la aceste nu se poate interveni, dar dacă ne legăm de acele condiții hidraulice și morfohidrografice aici se poate inerveni cu modificări. Aceste lucrări care se pot face, ulterior aduc cu ele și efecte negative( viteze mari ale scurgerii apei pot duce la marirea nivelurilor, eroziuni în talveg..etc).

,,În concluzie, regimul termic din bazinul hidrografic superior al râului Bistrița și fenomenele de îngheț asociate reprezintă un factor de risc deosebit de important și de frecvent în această zonă. Cele mai semnificative zăpoare s-au produs în anii 1968, 1995, 2003, iar în 2007, 2008, 2009, 2012 au avut intensități mai reduse. Producerea cu o frecvență mare a zăpoarelor impune elaborarea unor metode de prevenire sau diminuare a efectelor acestora. Intervenția omului pentru micșorarea efectelor acestor fenomene este limitată deoarece măsurile nestructurale sunt utile pe termen scurt, iar măsurile structurale implică niște costuri foarte mari.’’ ( Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016, pag 115).

3.3. ACOPERIREA RISCURILOR ȘI METODE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA FENOMENLOR PERICULOASE.

Așa cum se poate observa, schimbările climatice aduc cu ele o creștere semnificativă în privința dezastrelor. Țara noastră încearcă să-și diminuească vulnerabilitatea și să aplice măsuri de reducere a riscurilor provenite din dezastrele naturale. Bineînțeles, poporul, pentru a deveni rezistentă la fenomenele climatice de risc, trebuie să investească în aceste metode de protecție și apărare. Fiecare zonă expusă la risc, este atent analizată și evaluată pentru ca riscurile la care sunt expuse să fie diminuate. Toate datele adecvate cu privire la pericolele și particularitățile climatice sunt esențiale pentru o evaluare corectă a riscului. Tot pentru a reduce vulnerabilitatea oamenii investesc în sisteme de avertizare și prognozare, care ulterior pot salva vieți și pot reduce foarte mult pierderile, indiferent de forma lor. Aceste monitorizări a parametrilor climatici cât și prognoze sunt bazate pe informațiile primite de la ANAR și ANM.

În cazul în care intervine un fenomen de risc, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență derulează urmatoarele activități, precum:

-se stabilesc etapele și fazele de intervenție;

-se definesc obiectivele;

-se creează scenarii cu privire a evenimentele viitoare;

-se indentifică și se alege planul de acțiune care se pune în aplicare;

-se stabilește dispozitivul de intervenție;

-se ia decizia care ulterior este transmisă mai departe.

Pentru a reduce manifestarea riscului și frecvența lui se monitorizează permanent parametrii meteo , hidrografici..etc, și se transmit datele la autoritățile competente. Dacă apare o situație de urgență cu privire la evoluția fenomenului care își face apariția, populația este informată asupra pericolelor la care este expusă și li se aduc informații cu privire la comportamentul care trebuie adoptat în timpul manifestării pericolului.

În zona studiată, Valea Bistriței, în cazul unei declanșări a unei surse de risc, prima operațiune de intervenție este salvarea victimelor și acordarea primului ajutor, se evacuează celelalte persoane aflate sub pericol și apoi se încearcă protejarea adăposturilor și a bunurilor aflate sub pericol.

,,Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, serviciile de intervenție acționează individual sau în cooperare cu alte forțe aparținând Sistemului Național de Apărare, în conformitate cu Planul comun de intervenție al unităților M.A.P.N. și M.I.R.A. pentru limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor pe teritoriul județului Neamț. Viabilitatea prevederilor acestui plan se verifică trimestrial cu ocazia aplicațiilor tactice de cooperare organizate de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Petrodava” al județului Neamț.’’(http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-%20extras.pdf )

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Râul Bistrița are o lungime de 288 km și este un afluent important a Siretului, după Bârlad. Geograful Simion Mehedinți a denumit-o ca fiind ,,podoaba apelor moldovene’’. Pe Valea Bistriței Aurii, domină climatul temperat cu ușoare nuanțe de continentalism moderat. Relieful acestui bazin hidrografic prezintă un element important în regimul scurgerii râului. Cele trei mari sectoare prin care trece Bistrița sunt: sectorul montan, sectorul subcarpatic și sectorul de podiș. Altitudinea la care se afla bazinul are o deosebită importanță dacă ne referim la intrările și ieșirile de aluviuni și apă. Cum este bazinul Bistriței, aflat în zona de munte, recepționează mai multe precipitații decât energie solară față de un bazin aflat în zona de câmpie. Solurile pe Valea Bistriței, au rol important în preluarea cantităților de precipitații și prin caracteristica lor determină infiltrația, evaporarea și scurgerea de suprafață.

(Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor – S.R.T.S. – 2012, aliniat la standardele internaționale)

Relieful, clima și solurile au dus și ele la dezvoltarea unei vegetații variate. Vegetația are o influență atât directă cât și indirectă asupra scurgerii, având rol de protecție asupra solului atunci când apa din precipitații atacă abuziv, și în mod indirect influențând umiditatea solului. În prezent despăduririle sunt din ce în ce mai dese și mai abuzive, extinse pe suprafețe mari, dând naștere precipitațiilor torențiale.

Principalul obiectiv al acestei lucrări a fost prezentarea fenomenului de zapor pe Valea Bistriței, cât și a efectelor negative cu care intereacționează localnicii din zonă în fiecare an. Gheața apare pe râu după pierderile de căldură din timpul iernii. Mediul înconjurător are parte de temperaturi negative care stagnează timp îndelungat. De la formarea stratului de gheață prin continua scădere a temperaturilor negative sau stagnarea lor, se determină creșterea grosimii startului de gheață. Podul de gheață, grosimea lui și durata acestuia sunt dependente de temperatura aerului. Analiza evoluției înghețului a scos în evidență rolul important pe care îl ocupă temperatura aerului, dar și factorii secundari cum ar fi: debitul apei, viteza cu care râul de scurge, adâncimea albiei..etc. Apariția, durata și dispariția fenomenului de îngheț pe râu s-au reprezentat prin formarea de hărți cu repartiția lor pe teritoriul țării. Aceste hărți ajută și la estimarea evoluției fenomenului de îngheț pe râurile necontrolate hidrometric. Volumul stratului de gheață și debitele de apă au și un efect pozitiv atunci când vorbim de perioadele în care debitele pe râuri sunt foarte reduse și scurgerea diminuată. Acei factori geografici ce acționează interconjugat și complementar determină fenomenul de zapor, apariția și evoluția lui. Efectele zaporului sunt riscuri locale unde trebuie intervenit ca acestea să fie înlăturate sau în cel mai rău caz, diminuate. Lucrul acesta se afce prin două etape: a) se aduce situația prezentă la condițiile minime de acceptabilitate în legătură cu organizarea teritoriului și a apelor; b) și se aplică cu rugozitate pervederile legale.

Cercetările care vizează înghețul râurilor trebuie să analizeze în detaliu relațiile de prognoză cât și metodele de diminuare a scurgerii în perioada în care stratul de gheață se formează și evoluează, problemă de importanță practică.

Din punct de vedere turistic, Valea Bistriței este un loc ce nu trebuie ratat. Atracțiile sunt unice și cu o încărcătură istorica deosebită. Sute de ani, pe Valea Bistriței, plutăritul era tradiția principală cu care zona noastră se mândrea. Acum însă, după dezvoltarea transportului rutier, aceasta a pierit. Plutăritul era singura modalitate de a transporta lemnul dintr-o parte în alta. În 1900, Mihail Anania, silvicultor, a scris o lucrarea numită ,,Descrierea Pădurii Tarcău și Plutăria pe Bistrița’’, unde a prezentat în detaliu ce lemne erau trimise pe apă de la Suceava, Neamț până la Galați. Plutele se realizau după anumite reguli, pentru o bună funcționare a lor și pentru a nu crea probleme plutașilor. Au fost 1200 de plutași pe Valea Bistiței care își începeau munca de la 15 martie și se încheia pe 15 noiembire, sezon ce ținea 26 de săptămâni de plutărie.

Imagine preluată: https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/cand-plutaritul-bistrita-tinea-viata-25000-familii-secretele-disparitiei-gaselniti-comerciale-producea-castiguri-fabuloase-1_55b0b5e3f5eaafab2cda9d65/index.html

De pe viaductul ce traversează lacul Izvorul Muntelui, se poate observa, fiind perfect vizibilă, Piatra Teiului. Stâncă, situată în cuveta lacustră fiind caracterizată drept monument al naturii din 1951. Aceasta are o înălțime de 23m fiind ,,un martor de eroziune al unui unui recif cretacic de natură coraligenă.’’(https://ro.wikipedia.org/wiki/Piatra_Teiului ). Inițial această piatră a fost denumită Piatra Dracului. Legenda spune că diavolul a rupt o bucată de stâncă din Munții Ceahlău pentru a opri apele Bistriței și pentru a inunda zona. Zburând deasupra lacului, Diavolul a dat de lumina soarelui, la rasărit, și temându-se de ea a scăpat stânca, fugindu-se să se adăpostească. Această legendă este menționată și de Mihail Sadoveanu în romanul Baltagul(1930).

Valea Bistriței este una din cele mai ademenitoare zone turistice ale României și pana în ziua de azi. Pe rîul Bistrița și pe majoritatea rîurilor din România fenomenele asociate anotimpului rece (gheața la mal și sloiurile) apar, în medie, în prima și a doua decadă a lunii decembrie. Fenomenele asociate anotimpuilui de iarnă au reprezentat și repezintă obiectul multor studii aplicative, care nu și-au făcut apariția în literatura de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE