Disciplina: ZOOTEHNIE [310416]

[anonimizat]: ZOOTEHNIE

Andrei STOICA

PROIECT DE DIPLOMĂ

TITLU PROIECT (URMEAZĂ)

Coordonatori științifici

Prof. Dr. Ing. Vioara MIREȘAN

Prof. Dr. Ing. [anonimizat]

2020

CUPRINS

REZUMAT LIMBA ROMÂNĂ

REZUMAT LIMBA ENGLEZĂ

INTRODUCERE

România are o istorie foarte bogată în domeniul vânătorii fiind dintotdeauna o [anonimizat].

România se mai laudă și cu numărul mare de lupi cenușii peste 3000 [anonimizat], [anonimizat], vânătoarea la noi în țară fiind atestată încă din Epoca de Piatră dar și mai târziu in Mezolitic. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] ( Sursa: Vânatul, vânătoarea și turismul cinegetic, I. Bud, 2002)

,,Vânătorea este activitatea care constă în prinderea sau uciderea unor animale sălbatice. [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]” (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83toare).

Numărul vânătoriilor din România este de aproximativ 60.000 [anonimizat] o suprafață a parcului cinegetic de 6.000.000 ha. Numărul de animale vânate anual este urmatorul: mistreți aproximaiv 60.000 capete și ciute 5.000 capete. În funcție de trofeu un cerb costă între 550 – 8.000 EURO, un mistreț între 250 – 750 [anonimizat] 5.000 – 7.000 EURO, cocoș de munte 1.000 EURO iar capra neagră 2.800 EURO.

[anonimizat]. Din această afacere în bugetul anual al țării intră aproape 100 mil. EURO (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83toare).

,,[anonimizat], [anonimizat] o anumită specie de animale sau ritualul tabloului vânătoresc realizat la încheierea oricărei partide de vânătoare. Respectând etica vânătorii se interzice împuscarea femelelor sau a [anonimizat] a păsărilor de apă care sunt pe apă.” (Sursa: Momir Bogdan Marian – (2016) – [anonimizat] – pagina 17 – 18).

Produsele de vânătoare fac și ele obiectul acestei lucrări. Le-[anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat].

Pentru realizarea lucrării de față am folosit următoarele instrumente: aparat de fotografiat Kit D3200 18-55 [anonimizat] 20 Lite și aparatele din laborator care vor fi prezentate în cadrul fiecărei metode.

POZE

Lucrarea de diploma cu titlul ,, ––––-“ este împărțită în două părți: prima parte se referă la cercetarea bibliografică iar partea a doua la cercetăriile proprii.

PARTEA A I-A

STUDIU BIBLIOGRAFIC

Capitolul 1

Vânatul

Actualități privind vânatul în România

În România vânatul este perceput ca o activitate rațională care se desfășoară cu arma de vânătoare cu scopul de a menține echilibrul în natură.

Altfel spus vânătoarea este o activitate conștientă prin care se exploatează durabil o resursă natural regenerabilă. Managerii în materie urmăresc permanent evoluția populațiilor de vânat atât din punct de vedere calitativ cât și din punct de vedere cantitativ și stabilesc cote anuale de vânare prin metode și mijloace foarte bine gândite. Acestea se diferențează pe sexe, pec lase de vârstă și pe categorii de calitate. Aceștia urmăresc să mențină permanent effective optime structurate astfel încât să se beneficieze de cote cât mai mari, în condițiile în care prejudiciile aduse sectorului agricol cât și/sau celui forestier să fie cât mai mici.

Pentru unii vânători acest hobby este un fel de chemare lăuntrică, pe care o resimt în mod irezistibil față de vânat și de natură. Pentru unii însă se află într-o stare latent ,,izbucnind” pe parcursul vieții.

Mulți practică vânătoarea din pasiune, lucru care necesită de obicei timp și bani. Indiferent de costuri aceștia sunt conștienți de ceea ce fac și o fac în limitele cotelor stabilite anual, pentru unii find mai important ce vânează și cum, decât cât vânează.

Vânătoarea în sine presupune cunoștințe destul de vaste despre vânat, natură, tehnica de vânătoare, autocontrol, pasiune, experiență dar mai ales trăiri sufletești care motiveaza la urma urmei efortul fizic pe care îl depune fiecare vânător, cât și retragerea din zona cotidiană.

De pe urma vânatului se obțin produse animaliere, blănuri, coarne, etc. care sunt introduce în circuitul economic. Percepțiile despre vânat sunt împărțite. Vânătorii din zilele noastre își desfășoară activitatea pe banii lor, fiind utili echilibrului din natură prin activitatea pe care aceștia o desfășoară. Dacă nu ar fi vânătorii societatea ar avea de suferit, animalele sălbatice înmulțindu-se și atacându-le resursele de hrană din gospodării (Sursa: http://agvps.ro/despre/vanatoare-in-romania/).

Într-un interviu dat de vânătorul Dragoș Hârjoabă, interviu cu titlul ,,Războiul dintre „ecologiștii de birou“ și cei pentru care „viața ca o pradă“ nu e doar o lectură” acesta încearcă să găsească o soluție la războiul dus de oamenii de rând și cei care stau la birouri și îsi dau cu presupusul. Dragoș este vicepreședintele Asociației Cinegetice Someșul-Rodna iar el vorbește despre actualele neînțelegeri, dileme dintre ,,oamenii sensibili” pentru care tranșarea unui animal este un lucru foarte crunt și ceilați oameni din mediul rural care această activitate este una normală. Întrebat de relația de dușmănie dintre acești oameni acesta răspunde foarte frumos spunându-și parerea care și din puncul meu de vedere este aceeași.

Acesta spune ca relația dintre oameni care s-a format este una de ură, ura fiind prezentă peste tot. Legat de oamenii de la oraș, Dragoș spune că ,,stai în pat la căldurică, să îți vină toate pe tavă, apă, gaz, curent etc. fără să te preocupe cum vin și să te declari cel mai mare iubitor de animale. În același timp nu poți sta impasibil când duci apă cu găleata la animale, când noaptea, la lumina felinarului, ajuți vaca să fete, când pensia mizeră pe care o ai nu îți ajunge nici pentru medicamente, vin lupul sau ursul și în câteva clipe îți distrug toată munca și toată truda ta și te întrebi de unde mai iei lapte, ce tai de Crăciun, de unde mai faci rost de bani să îți cumperi altă văcuță? Este greu să mai iubești sălbăticiunile când tot porumbul îți este mâncat de mistreți, bursuci și urși, când statul nu te despăgubește decât foarte greu și cu sume derizorii. Țăranul păgubit nu are timp de stat pe Facebook și să latre cum latră cei din spatele ecranelor. Țăranul este ocupat de dimineața de la 5 până noaptea târziu și lui nu poți să îi spui să iubească fiara care i-a mâncat munca lui. Chiar nu poți. Acest raport de ură nu se va echilibra niciodată, exact din motivele menționate mai sus, unii cu munca și alții cu lătratul de la căldurică. Ca medie statistică stăm bine, majoritatea sunt iubitori de animale. Realitatea însă e un pic diferită.”. (Sursa: https://www.observatorbn.ro/2019/09/28/interviu-dragos-harjoaba-despre-razboiul-dintre-ecologistii-de-birou-si-cei-pentru-care-viata-ca-o-prada-nu-e-doar-o-lectura/).

Perspective

Situția vânatului pe plan mondial și national(Date FAO/statistici…nu gasesc pe net….caut biblioteca licente/teze doctorat)

Animalele sălbatice din România

Animalele destinate vânătorii pe care le găsim în România sunt următoarele în ordinea altitudinii la care se află: Capra neagră (Rupicapra rupicapra L.), Cerbul comun (Cervus elaphus L.), Ursul (Ursus arctos arctos L.), Lupul (Canis lupus L.), Pisica sălbatică (Felis silvestris L.), Căpriorul (Capreolus capreolus L.), Cerbul lopătar (Dama dama L.), Mistrețul (Sus scrofa L.), Râsul (Lynx lynx L.), Șacalul (Canis aureus L.), Vulpea (Vulpes vulpes L.), Viezurele (Meles meles L.), Iepurele (Lepus europaeus L.), Cocoșul de munte (Tetrao urogallus L.), Ierunca (Tetrastes bonnasia L.), Fazanul (Phasianus colchicus L.), Potârnichea (Perdix perdix L.), Prepelița (Coturnix coturnix L.), Porumbelul gulerat (Columba palumbus L.), Ciocârlia de câmp (Alauda arvensis L.), Sitarul de pădure (Scolopax rusticola L.), Gâștele (Anser sp.), Rațele (Anas sp.).

Pe lângă aceste animale și păsări de mare interes mai avem o serie de mamifere și păsări care se vânează într-un număr mai mic, cum ar fi: Muflonul (Ovis aries musimon), Marmota (Marmota marmota), Bizamul (Ondatra zibethica), Câinele enot (Nyctereutes procyonoides), Jderul de copac (Martes martes), Jderul de piatră (Martes foina), Dihorul comun (Putorius putorius), Hermelina (Mustela erminea), Nevăstuica (Mustela nivalis), Guguștiucul (Streptopelia decaocto), Turturica (Streptopelia turtur), Graurul (Sturnus sp.), Becatina comună (Gallinago gallinago), Becatina mica (Lymnocryptes minimus), Lișița (Fulica atra), Găinușa de baltă (Gallinula chloropus), Gaița (Garrulus glandarius), Stăncuța (Corvus monedula), Cioara griva (Corvus corone cornix), Cioara de semănătură (Corvus frugilegus), Coțofana (Pica pica).

În continuare voi prezenta pe scrut animalele care fac obiectul acestei lucrări de diplomă, adică: Căpriorul (Capreolus capreolus L.), Mistrețul (Sus scrofa L.) (Susa: http://agvps.ro/despre/vanatoare-in-romania/).

Căpriorul (Capreolus capreolus L.)

Căpriorul este un mamifer ierbivor, rumegător având următoarele dimensiuni: lungime medie 1 – 1,3 m, înălțimea la greabăn circa 70 cm și o greutate de aproximativ 25 – 30kg.

Prezintă coarne ceea ce denotă faptul că are un dimorfism sexual evident, coarnele fiind o exteriorizare a caracterelor sexuale secundare. Capul prezintă 2 urechi înalte, 2 ochi mari, gâtul este alungit, membrele subțiri și lungi iar coada scurtă de aproximativ 2 – 3cm.

Fig. NUMAR Căprior

(Sursa: https://vanatoare.info/specii-de-vanat/caprior-capreollus-capreollus/ )

Coarnele apar de la vârsta de 1 an sub forma unor butoni fără rozetă acoperite de catifea (piele cu păr), tomna fiind ,,pierdute” de către căprior după perioada de rut, urmând ca în anul următor să crească al 2-lea rând de coarne având formă de suliță. Începând cu anul al 3-lea coarnele sunt dezvoltate complet, de obicei având 3 ramuri pe prăjină. Din anul al 3-lea coarnele vor crește doar în greutate și în dimensiuni, annual fiind lepădate toamna (Octombrie–Noiembrie) crescând în primăvara următoare (Aprilie – Mai).

În fiecare an aceștia năpârlesc iar puii prezintă pete albe pentru a se camufla în cazul atacului unui pradator.

Femela prezinta aceleași caracteristici fenotipice cu excepția coarnelor (pot prezenta uneori dar sunt foarte slab dezvoltate). Greutatea femelelor este cuprinsă între 18-25 kg. Ambele sexe au culoare roșie-brună iarna devenind cenușie având oglinda alba foarte vizibilă. Iezii prezinta homocromie până aproape de vârsta de 3 luni (Sursa: https://www.dragosasaftei.ro/urmarind-natura-cerbi-si-caprioare/).

Longevitatea este de 12-15 ani. Trofeul masculilor este afectat de bătrânețe, astfel după vârsta de 8 ani acesta prezintă un regres. Vârsta acestora se apreciază după dentiție în cazul animalelor vânate sau după aspectul exteriorului și după trofeu la cele care se află în viață (Sursa: https://vanatoare.info/specii-de-vanat/caprior-capreollus-capreollus/).

Anatomie

Fig. NUMAR Căpriorul (Capreolus capreolus L.)

(Sursa: http://www.vinatorul.ro/public/ro/homepage)

Sistemul osos (Enumerare oase)

Sistemul muscular ( Muschii principali)

Sistemul digestiv (Ierbivor+poze+explicatie pes curt FIZIOLOGIE )

Mistrețul (Sus scrofa ferus L.).

Fig. NUMAR Sus scrofa ferus L. (Foto original)

Cerbul comun (Cervus elaphus L.)

Fig. NUMAR Cervus elaphus L (Foto original)

Capitolul 2

Factorii care influențează vânatul

2.1 Factorii genetici

Cu siguranță majoritatea dintre noi am avut ocazia să vedem cel puțin o căprioară în viața noastră. Poate unii dintre noi am văzut o anumită căprioară bolnavă, oarecum deformată, mai bine zis ciudată.

Cazurile în care oamenii văd asemenea animale sunt rare, dar pentru biologi nu prezintă un motiv de îngrijorare. Exemplele de mai jos fac referire la unele boli ale cervidelor, boli care sunt de natură genetică.

Căderea părului

Căprioarele năpârlesc creînduș un star nou de blană în fiecare vară, târziu sau primăvara devreme. Arată destul de ,,nearanjate” iar stratul nou de păr se vede printer porțiuniile din cel vechi. Porțiuniile goale pe care se vede pielea indică faptul că pielea este infestată cu paraziți (păduchi sau acarieni) dar asta se întâmplă destul de rar.

2.1.1 Coarnele

2.1.2 Glanda pentru musk (Capitol scurt)

2.2 Factorii mediali (măsurători)(program pe care trebuia sa il folosim la TEX)

2.3 Etologie

Etologia (etos + logos – ,,comportament” + ,,știință”) este știința care se ocupă cu studiul comportamentului animalelor (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Etologie).

Cerbul comun sau cum mai este numit Cerbul nobil (Cervus elaphus L), este o specia cu o foarte mare adaptabilitate la mediul de viață. Originea acestuia se situează în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani.

Primii cerbi din genul Cervus au apărut în Asia Centrală. O ramură a populației s-a dezvoltat ajungând până în America de Nord iar rezultatul evoluției pe noul continent sunt actualii cerbi wapiti.

O altă ramură s-a deplasat spre Europa și Nordul Africii iar după cea de-a doua perioadă glaciară, cerbul European începe să semene cu cerbul European actual. Aceșta a reușit să populeze diferite ecosisteme prin diferite subspecii sau ecotipuri, populând zone de la cele deschise cum este cazul cerbului scoțian (Cervus elaphus scoticus) până la zone împădurite cum este cazul Carpaților.

Datorită faptului că a evoluat în spații deschise s-a format ca o specie gregară. Femelele formează grupuri de 30-40 de exemplare chiar și mai multe iarna. Grupurile sunt constituite pe criterial familial adică de regula conțin o ciută fertile cu vițelul din anul current și junica din anul precedent. Grupoul este condus de ciuta matură.

Masculii nu au grupuri foarte stabile acestea formându-se de regulă din cerbi de 4-8 ani masculul vârstnic nefiind conducătorul grupului, rolul de conducător fiind al exeplarelor mai tinere.

Cerbul nobil are nevoie de un teritoriu vast de aproximativ 1000 – 2000 ha annual pentru ca un grup familial să își desfășoare activitatea în liniște. Cerbul adult este mai pretențios în ceea ce privește teritoriul, acesta având nevoie de 2500 – 5000 ha sau chiar mai mult. El se deplasează mai ales în perioada de împerechere pe distanțe de până la 15 – 25 km pentru a căuta grupurile de ciute. Tot în perioada de împerechere acesta nu acceptă apropierea altor masculi de ,,haremul” lui.

O alta caracteristică pe care o întâlnim la cerbul nobil este mugetul din periaoda de rut. (Sursa: Nicolae GOICEA, Gabriel DANILA, Anca MĂCIUCĂ – (2006) – Aspecte privind influența factorilor antropici asupra etologiei cerului nobil (Cervus elaphus L.) în județul Suceava în ultimii 15 ani).

PARTEA A II-A

CERCETĂRI PROPRII

Capitolul 3

3.1 Scopul lucrării și materialul biologic studiat

3.2 Animalele și arealul care a facut obiectul acestui studiu

3.3 Calitatea produselor din carne de vanat

Pentru a putea judeca calitatea unui produs alimentar trebuie având în vedere unele calități parțiale care contribuie la calitatea globală a unui produs. Calitățiile parțiale sunt prezentate în capitolele care urmează (Sursa: Constantin Banu – (2007) – Calitatea și analiza senzorială a produselor alimentare, Editura AGIR, București).

3.3.1 Calitatea nutritivă a produselor din carne de vânat

Calitatea nutritivă a oricărui produs alimentar este determinată de :

conținutul în glucide și calitatea lor

conținutul în proteine și calitatea lor

conținutul în lipide și calitatea lor

conținutul în vitamine hidrosolubile și liposolubile

conținutul în substanțe minerale

Pe lângă acestea mai participă și alte substanțe cum sunt substanțele fenolice simple și pigmenți.

Proteinele. Proteinele din alimente servesc la sinteza proteinelor din organismul uman prin procesul numit proteinogeneză. Proteinele se găsesc în toate celulele organismului acestea având rol în creșterea acestora si refacerea lor si sunt reprezentate de enzime simple și holoenzime dar și anumiți hormoni. Acestea mențin echilibruil osmotic, apără organismul de microorganism, virusuri, toxine, etc.

Lipidele. Lipidele se găsesc în produsele alimentare, în uleiurile vegetale, untură de porc, brânzeturi, salamuri etc. În produsele/carnea de vânat se găsesc în (vezi lucrare si ambalaje). Lipidele din alimente au rol în activitatea organismului datorită faptului că din ele se resintetizează lipidele din organism. Acestea participă și la gustul alimentelor, valoarea nutritivă și cea energetică. Lipidele sunt necesare organismului mai ales prin acizii grași nesaturați esențiali (linoleic, linolenic, arachidonic) aceștia participând la respirația tisulară și intrând în constituția unor enzime.

Glucidele. Sunt utilizate în organism ca sursă de energie datorită capacității lor de a se oxide aerob sau anaerob. Ele se împart în două categorii: metabolizabile (glucoza, fructoza, galactoza etc) și nemetabolizabile (celuloza, pectin, hemicelulozele etc). Cele metabolizabile au și rol plastic și intră în compoziția unor celule și țesuturi, mențin nivelul de glucoză din sânge, cresc rezistența față de acțiunea unor substanțe toxice și asigură tonifierea ficatului. Din cele nemetabolizabile celuloza este singura care mărește peristaltismul intestinal și participă la formarea fecalelor. Din punct de vedere al calității glucidele simple sunt absorbite mai repede de organism față de poliglucide. Făcând referire la produsele de origine animal în special cele de vânat conținutul glucidelor este 9 (vezi lucrare si ambalaje).

Conținutul în vitamine. Vitaminele care se găsesc în produsele alimentare sunt cele hidrosolubile (B1, B2, B6, B12, C, PP, acizii folici, acidul pantotenic, biotina, vitaminele P) dar și cele liposolubile (A, D, E, K, F). Vitaminele liposolubile participă la alcătuirea unor structure iar cele hidrosolubile alcătuiesc unele enzime. În cazul produselor din carne de vânat se întâlnesc lipidele liposolubile.

Conținutul în substanțe minerale. Substanțele minerale sunt substanțe absolut necesare vieții vitale dar și pentru dezvoltarea organismului participând în principal la formarea țesutului osos, mențin echilibrul acido-bazic. În alimente găsim unele macroelemente cum ar fi (Ca, P, Mg) (vezi valori teza de doctorat/ambalaje), dar și microelemente (Fe, I, Zn, Cr, Cu, Se etc) (Sursa: Constantin Banu – (2007) – Calitatea și analiza senzorială a produselor alimentare, Editura AGIR, București).

3.3.2 Inocuitatea produselor din carne de vânat

Inocuitatea produselor alimentare este latura cea mai importantă a calității globale a unui produs. Ea este influențată negative de următorii factori:

substanțe cu caracter antinutritiv;

substanțe cu caracter toxic;

aditivi care se folosesc în producția de alimente (coloranți, glutamat monosodic);

microorganisme patogene (produc infecții și toxiinfecții alimentare);

contaminare și poluare chimică a alimentelor (pesticide, antibiotice, hormoni);

contaminarea cu micotoxine;

contaminarea cu metale grele ( vezi teza doctorat);

contaminarea cu radionuclizi;

substanțe toxice care se formează în procesele de prelucrare;

substanțe care pot migra din amgalajele plastic în produsul alimentar;

infestarea cu paraziți (Trichinella spiralis).

Fig. NUMAR . Factorii de agresiune ai alimentului, cu diferite grade de nocivitate (după Dima și Pamfilie, 2001)

Pentru ca gradul de inocuitate să fie mare se impun următoarele:

să se folosească procedee adecvate de inactivare sau îndepărtare a substanțelor cu caracter antinutritiv

să se conserve corespunzător pentru a împiedica dezvoltarea microorganismelor de alterare cât și cele patogene

să se folosească rational pesticidele, îngrășămintele și antibioticele

utilizarea aditivilor alimentari în dozele specificate în legislație

igiena unitățiilor (Sursa: Constantin Banu – (2007) – Calitatea și analiza senzorială a produselor alimentare, Editura AGIR, București).

3.3.3 Calitatea senzorială a produselor din carne de vânat

Aprecierea senzorială a produselor alimentare se face cu ajutorul analizatorilor: gust, miros, văz, auz, simțul tactil. Fiecare analizator este alcătuit din 3 segmente principale: segmental periferic, de conducere și central.

Analizatorii se impart în doua mari categorii din punct de vedere al receptorilor astfel: analizatori de contact care reacționează la contactul direct cu un stimul (gust, miros, tactil) și teleanalizatori a căror sursă de emitere a stimulilor se află la distanță (vizual, auditiv).

Fiecare analizator funcționează doar atunci când asupra lui acționează un stimul cu o anumită intensitate (care depășește pragul de excitație); cand pragul de excitație nu este atins de stimul nu se formează senzății (Sursa: Constantin Banu – (2007) – Calitatea și analiza senzorială a produselor alimentare, Editura AGIR, București).

3.3.4 Calitatea estetică a produselor din carne de vânat

Când facem referire la estetica unui produs ne referim la 2 aspecte: estetica produsului ca atare și estetica ambalajului. Cele mai importante care constituie ansamblul esthetic al produsului alimentar sunt următoarele: aspectul exterior și aspectul interior.

Aspectul exterior este dat de formă, culoare, caracteristicile suprafeței și modul de decorare al produsului. Culoarea produsului procesat fiind asigurată fie printr-un tratament termic (afumare) influențează foarte mult estetica produsului. Mucegaiul nobil (Penicillium nalgiovensis) este tot o modalitate care asigură aspectul produsului și îl întalnim la salamurile crude. Culoarea unui produs alimentar trebuie armonizată cu aroma (gustul și mirosul) aceasta constituind un criteriu de diferențiere între sortimentele e care provin din aceeași materie primă.

Aspectul interior este dat de materia primă utilizată și de procesul tehnologic utilizat.

Daca facem referire la ambalaj trebuie să știm că acesta are un rol foarte important în valorificarea produsului pe piață. Promovarea acestuia este posibilă daca se urmăresc pașii de mai jos:

atrage atenția asupra produsului

exprimă ideea despre produs

ușurință la deschidere/închidere

asigură igiena produsului

să aibă o formă, culoare și grafică adecvate.

Forma ambalajului trebuie să țină seama de capacitatea de protecție fizico-mecanică și chimică, modul de depozitare, economicitatea producerii ambalajului și nu în ultimul rând posibilitatea cumparatorului de a observa produsul (material transparent). Culoarea este iar foarte impotantă, unii consumatori vand o sensibilitate față de anumite culori. Un ambalaj ca să fie atrăgător trebuie să conțină cel puțin 3 – 4 culori din care una este culoarea de fond.

Grafica este și ea importantă putând fi reprezentată de fotografii, desene simboluri etc care să atragă clientul. Textul trebuie să fie usor de citit, să conțină proveniența produsului, componentele acestuia, valoarea energetică, etc (Sursa: Constantin Banu – (2007) – Calitatea și analiza senzorială a produselor alimentare, Editura AGIR, București).

3.4. Calitatea cărnii de vânat(Surse)

3.5 Analize pe preparatele provenite de la materialul biologic din areal (analize laborator)

3.5.1 Proteina

3.5.2 Grăsimea

3.5.3 Nitriții

3.5.4 Nitrații

3.5.5 Cenușa

Capitolul 4

Marketing

Capitolul 5

Concluzii

Capitolul 6

Recomandări

Capitolul 7

Bibliografie

Constantin Banu – (2007) – Calitatea și analiza senzorială a produselor alimentare, Editura AGIR, București

I. Bud – (2002) – Vânatul, vânătoarea și turismul cinegetic, Editura Academic Press

Momir Bogdan Marian – (2016) – Rolul turismului cinegetic în păstrarea biodiversității fondurilor de vânătoare din județul Timis – Teză de doctorat – pagina 17 – 18

Nicolae GOICEA, Gabriel DANILA, Anca MĂCIUCĂ – (2006) – Aspecte privind influența factorilor antropici asupra etologiei cerului nobil (Cervus elaphus L.) în județul Suceava în ultimii 15 ani

http://agvps.ro/despre/vanatoare-in-romania/

http://marasilva.ro/capriorul.php

http://marasilva.ro/capriorul.php

https://infoanimale.net/despre-copitate-de-tipul-cervide/

https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83toare

https://vanatoare.info/specii-de-vanat/caprior-capreollus-capreollus/

Urmărind natura: Cerbi şi căprioare

INTERVIU. Dragoș Hârjoabă despre războiul dintre „ecologiștii de birou“ și cei pentru care „viața ca o pradă“ nu e doar o lectură