Doina Oltului la… Doina Oltului [310355]

De la

„Doina Oltului“ la… „Doina Oltului“

– [anonimizat]-[anonimizat], arta orală care reprezintă modalitatea românului de a simți, de a gândi comportamentul și atitudinea sa față de societate și lume. S-a adunat de-a lungul timpului o [anonimizat], [anonimizat] 1928 [anonimizat], după crearea Institutului de Etnografie și Folclor din București și Cluj (1949).

[anonimizat], a numeroaselor date informative și a studiilor ([anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Asociații provinciale de folclor) ne-au făcut cunoscute câteva adevăruri incontestabile și anume: folclorul, [anonimizat] a societății țărănești reprezintă o parte a [anonimizat] a luat naștere odată cu nașterea limbii și a poporului român ([anonimizat], locuitorii ancestrali ai plaiurilor noastre). Civilizația românească s-a [anonimizat]. Acestea se înfățișează ca un tot în care muzica și celelalte arte nu duc o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], imuabilă, [anonimizat], deci este colectivă. Dezvoltarea și transmiterea ei se efectuează prin memoria fiecărui individ și este direct dependentă de intrepretare: „Melodia populară nu are nici o realitate palpabillă în sine. Ea nu prinde ființă decât în clipa în care este cântată și nu viețuiește decât prin voia interpretului și în chipul voit de el. [anonimizat]“ (C. Brăiloiu). De aici decurge un principiu fundamental și anume: importanță considerabilă a interpertului și a colectivului pentru perpetuarea tradiției.

Poporul a făurit, [anonimizat] a [anonimizat] ([anonimizat] o largă circulație) au, atât o [anonimizat], ceea ce le permite adaptarea la multitudinea temperamentelor viitoare. Arta noastră orală păstrează o [anonimizat], fiindu-ne pavăză și adăpost sufletesc.

[anonimizat]? Cine nu cunoaște bogăția și varietatea de genuri și stiluri regionale? [anonimizat]? Vasile Alecsandri scria că „românul s-a născut poet“, [anonimizat], Constantin Brăiloiu avea să adauge… „și muzicant“.

După îndelungi cercetări ale comorilor tradiționale românești, Brăiloiu, cunoscător profund al acestei arte, dându-și seama de pericolele care o pot distruge, scria: „Suntem datori să ferim de la pieire personalitatea noastră națională (…) căci, odată cu irosirea muzicii noastre populare ni s-ar răpi dovada hotărâtoare a personalității noastre etnice“.

Brăiloiu ne avertizează asupra viitoarelor influențe pe care le va suferi arta populară, datorită modificărilor care intervin de-a lungul timpului în viața materială și spirituală a satelor, vetrele creației autentice.

Revitalizarea folclorului

Dacă pornim de la tradițiile bogate ale satului românesc în domeniul culturii populare – cercetate și transcrise, la vremea respectivă, de către marele sociolog Dimitrie Gusti și avem în vedere procesul actual de revitalizare a satelor noastre în contextul redobândirii pământului de către săteni, a recâștigării personalității lor pe vatra străbună, ne putem da seama de necesitatea elaborării, la nivelul factorilor implicați, a unei anumite strategii culturale, bazată pe existența comorilor folclorice încă viguroase, pe modalități și căi specifice de cercetare, circulație și ocrotire a creației și talentelor populare încă vii, pe revitalizarea manifestărilor folclorice tradiționale locale.

Aceasta presupune, bineînțeles, pasiunea, grija și respectul cuvenit pentru folclor – emoționat fapt de viață – pentru izvorul viu care a alimentat mereu ființa neamului românesc în evoluția lui social-istorică. O străveche zicală spune că folclorul este inima unui popor. Într-adevăr el definește spiritualitatea, caracterul, specificul poporului respectiv în manifestările sale de zi cu zi, modul său de a fi.

În acest scop, desigur, o importanță deosebită trebuie acordată, în primul rând, cultivării gustului pentru folclor, mai cu seamă la tinerele generații, la copii și școlari, la tineret. Rolul ansamblurilor folclorice în acest sens este să devină forme active de cunoaștere a folclorului, a structurilor și valențelor sale intrinsece spre a ajunge apoi la treapta de transpunere scenică a lui în spectacolele de folclor cu respectarea întocmai a stilului corespunzător zonelor și subzonelor etnofolclorice de proveniență.

„Ar fi de efect, de pildă, introducerea în programele școlare a unei ore de folclor, de dans popular, așa cum existau în programele tradiționale ale școlii românești, fapt ce ar duce în perspectivă la refacerea și diversificarea unor vetre în care s-a pierdut dansul popular, obiceiurile sau meșteșugurile tradiționale.“

Față de marea bogăție și originalitate, de pildă, a dansului popular, cu mișcări de pași – diferențiați aproape de la sat la sat – s-a ajuns la o uniformizare a dansului popular, prin copierea unor figuri sau pași și transferarea lor de la o echipă la alta sau chiar dintr-un județ în altul de către unii coregrafi mai puțin cunoscători ai folclorului, practicând un fel de colportaj (uneori nu fără interes material) în dauna artei spectacolului folcloric, caracterizat pin originalitate și forme artistice autentice specifice zonelor respective.

Un ansamblu folcloric trebuie să acționeze în toate compartimentele artei noastre populare, la nivelul tuturor factorilor și instituțiilor de profil, pentru revitalizarea izvoarelor folclorului nostru, pentru însănătoșirea lui, a dansului popular, mai ales în acele centre și județe în care procesul contrafacerilor, a denaturărilor, s-a manifestat în anii trecuți într-o măsură mai mare.

Cu toții ar trebui să ne îndreptăm, cu mai multă dăruire, asupra procesului de revitalizare a tradițiilor folclorice, legate de hora satului, de șezătorile populare, de datinile și de obiceiurile străbune, atât de bogate și de variate de la anotimp la anotimp, de la zonă la zonă. Valorificarea lor în vatra satului și pe scenele locale vor devei surse și căi sigure de transmitere din generație în generație, asigurând cunoașterea, începând de la cei mai tineri care nu au avut posibilitatea de a le prelua din mers de la cei vârstnici, purtătorii de folclor.

În același timp, este de datoria factorilor și instituțiilor implicate în revitalizarea culturii populare de a generaliza experiența câștigată de cele mai valoroase echipe de dansuri, ansambluri, grupuri și asociații folclorice, cluburi din școli și facultăți, care pe lângă activitatea lor permanentă în fața publicului din localitățile respective și din țară au dus faima folclorului românesc și peste hotare, fiind adevărați ambasadori ai tezaurului nostru folcloric.

Îmbucurător este faptul că în această perioadă de tranziție s-au constituit asociații folclorice în unele orașe și sate pe baze menite să stimuleze participarea talentelor populare autentice: tarafuri, soliști vocali și instrumentiști și a altor iubitori de folclor. Ca urmare, la nivel central, a luat ființă Asociația Națională a Ansamblurilor Folclorice din România, organism liber, independent, cu personalitate juridică care să asigure personal de specialitate pentru grupuri, ansambluri, formații și asociații folclorice.

Grija pentru păstrarea folclorului autentic rămâne totuși în sarcina instituțiilor culturale județene cele care, prin oamenii de specialitate, cei care cunosc cel mai bine fenomenul cultural și spiritual al zonei sau județului respectiv pot garanta „curățenia“ actului artistic la nivelul comunităților locale.

Nu trebuie să scăpăm din vedere grija și păstrarea în mediul urban a unor ansambluri și asociații folclorice care și-au câștigat o anumită personalitate. În baza legăturilor directe pe care le-au avut pe parcursul anilor cu diferite zone folclorice din împrejurimi, culegând dansul direct de la sursă și apoi valorificându-l scenic în forme artistice adevărate, fără a se îndepărta de filonul specific de proveniență aceste ansambluri și-au descoperit menirea: aceea de culegător și tezaurizator al valorilor populare autentice.

„Va trebui să avem în vedere acordarea sprijinului de specialitate ansamblurilor folclorice din școli și facultăți, extinderea experienței creatorilor și meșterilor populari, valorificarea activității lor în contextul târgurilor de țară, de peste an, care vor fi preluate în economia de piață a satului românesc.“

„Satul în coada veacului“

„Informațiile ce ne parvin în ultima vreme din și despre lumea satului au ceva funest, apocaliptic. Satul, așa cum l-a statornicit o istorie întreagă și cum l-am cunoscut unii dintre noi, moare incontestabil și ireversibil. Dar odată cu el moare un sistem de valori de o milenară sedimentare. Nu se prăbușește doar o civilizație, ci însăși fundamentarea noastră ontologică, „rosturile“ adânci ale vieții, așa cum le-a statornicit o gândire anonimă, colectivă și cumulativă. Or, dacă civilizațiile răsar și se prăbușesc, rămânând cel mult pietrele ca elemente de continuitate, în cultură continuitatea a fost întotdeauna covârșitoare în raport cu schimbarea. Inovațiile ce au nesocotit această lege nescrisă s-a dezumflat precum baloanele de săpun, lăsând puține urme.“

Este atacat, în ultima vreme, însuși conceptul de civilizație rurală. Poate, uneori pe bună dreptate pentru că satul românesc este bolnav. Bolnav de urbanizare, bolnav de manelizare, bolnav de programele erotice din grila de programe a rețelelor locale de televiziune pe cablu. Din ce în ce mai multe sunt glasurile care spun că reînvierea civilizației rurale este o iluzie. Este nevoie de un program coerent pentru agricultură și economie rurală, o strategie de trecere de la ce a fost la ce va să vină. Așa ceva nu există sau, când există, aceste strategii sunt prea multe, prea politizate, o adevărată inflație de strategii, nimeni nu știe nimic despre a celuilalt, iar de aplicat – nici nu se mai pune problema.

Chestiune de noncomunicare, de suficiență individualistă – situată, în raport cu mesajul și mijloacele culturii populare tocmai la antipod.

Strămoșii latini judecau practic și-și exprimau laconic și malițios scara de valori: Primum vivere, deinde filosofari. Din exemplul la care m-am oprit rezultă că vivere se degradează până la anulare în lipsa lui filosofari – pandantul său contemplativ, cultural, mai puțin „practic“, dar nu mai puțin necesar. Căci nu ideile ne lipsesc, ci disponibilitatea de a le accepta, asuma și traduce în practică, cu deosebire atunci când vin de la alții. Ori, treaba aceasta mi se pare a ține tot de o atitudine „culturală“, de cultură ca asumare a unei sfere de modele, de cultură în accepțiunea clasică a termenului.

Noi, românii, nu am avut un clasicism; în orice caz – nu în sfera pe care o anume perspectivă, tipică mai ales Occidentului, ne îndeamnă s-o numim „cultură majoră“. Locul clasicismului, la noi, l-a ținut cultura populară, folclorul – adică cea pe care unii intelectuali, prea obedienți față de mai sus amintitul mod superficial-occidental de a vedea lucrurile, o numesc „minoră“. Ca și cum nu s-a putea crea durabil decât în plan individual. Încât te întrebi: să fie oare și limba, cea care este totdeauna mai înțeleaptă decât vorbitorii ei, tot o creație „culturii minore“?

Avem un clasicism „minor“, așadar, iar contradicția în termeni nu vreau s-o ocolesc, ci dimpotrivă: să-i relev absurditatea. Căci cu cât mai larg va fi acceptată dihotomia mai sus pomenită, cu atât mai condescendentă, mai „de sus“ va fi privirea noastră asupra culturii populare, cu atât mai depărtată șansa de a ne regăsi pe noi înșine. Va fi ca și cum ne-am renega părinții, strămoșii, zestrea genetică – pe noi înșine. Și o și facem, din ce în ce mai des, și nu doar cu scuzabilul năduf iscat din iubire, ci cu siguranța suficientă a reiterării unei perspective „din afară“.

Traversăm o perioadă în care criza de valori începe a fi recunoscută cu mult mai gravă și mai greu surmontabilă decât cea, zilnic resimțită, din planul economic. De aceea cred că tocmai acum reconsiderarea atentă a culturii noastre populare, este mai puțin decât oricând un moft.

Dar suntem oare pregătiți pentru „rostirea“ salvatoare, pentru asumarea dezastrului în care se zbate întâi de toate satul românesc?

„Nu vă luați după casele noi: ele sunt imaginea ce nu răspunde unor nevoi, și grav e tocmai faptul că țăranul a început să abandoneze perspectiva autenticității, oferind în schimb imagini, adică aparențe, apropiindu-se treptat de perspectiva personajelor lui Caragiale.“

Despre muzica populară

Adoptarea modelului apusean în cultura românească nu s-a înfăptuit ca o preluare pasivă a valorilor literare, muzicale, etc., ci ca argument împotriva formelor orientale, improprii, străine sensibilității românești. Aproape concomitent, asimilarea marilor opere ale artei universale, cărturarii luminați insistă asupra necesității creării unor opere românești, cu subiecte naționale și realiste în plan național, adică în spiritul artei populare, păstrătoarea fidelă a caracterelor particulare ale simțirii poporului român.

Interesul pentru folclor crește, mai ales după anul 1840, stimulat de celebrul program al „Daciei literare“, revista lui Mihai Kogălniceanu, în care se trasează drumul unei arte originale. Însă muzicienii români manifestă interes pentru muzica populară cu mulți ani mai înainte utilizând melodii populare în muzica de scenă, în cea instrumentală oi în cea vocală.

În lipsa unor folcloriști de profesie, istoricii și scriitorii emit opinii autorizate despre muzica populară, incorporându-le fie unor dezbateri istorice, fie unora estetice. Aceste opinii au avut darul de a accelera culegerea folclorului.

Eftimie Murgu argumentează, în 1830, latinitatea românilor și pin cinci melodii populare, considerând că „…nu puține caracteristici ale unei națiuni ni le oferă muzica“ și că arta profesionistă se constituie pe cea populară.

Mihail Kogălniceanu, aflat la studii la Berlin, prin 1835, cere surorilor sale să-i trimită o cunoscută colecție de cântece populare, în sprijinul ideilor sale istorice cu privire la limba și literatura română, căci „…ceea ce sunt sâmburele poeziei noastre naționale sunt baladele și cântecele populare“. Mai apoi, prin întreaga sa activitate literară și politică, ilustrul cărturar a sprijinit culegerea folclorului.

Pentru George Barițiu, cântecele populare au „…însemnare istorică și arheologică“. El este printre primii care disting folclorul țărănesc – la care se referă, de altfel, în scrierile sale – de cel orășenesc. Și pentru Nicolae Bălcescu cântecele populare sunt „un mare izvor“. Al. Golescu Arapila, revoluționarul de la 1848 și romanticul înflăcărat, vede caracterele generale pe care trebuie să le întrunească muzica: „…O muzică națională este ca vibrația palpitantă a inimii naturii“.

Alecu Russo scrie, în 1846, studiul Poezia poporală, în care muzica alături de poezie și datini, este numită „arhivă a poporului“. Ca și el, Costache Negruzzi, scrie studiul de excepțională importanță Cântece populare a Moldovei, care constituie temelia folcloristicii noastre.

Vasile Alecsandri se ridică deasupra contemporanilor săi în ceea ce privește înțelegerea artei populare pe care o consideră nu numai o manifestare a caracterului național sau „mostră istorică“, ci și modelul poetic pe care trebuie să-l urmeze poezia românească. Este printre cei care apreciază entuziast culegerile de melodii populare ale lui Carol Mikuli, publicate în aranjament pentru pian.

Cezar Bolliac îndeamnă și el înspre viață și arta rurală, sursa simțirii poporului. Aici se află originalitatea poporului creației românești, în temele naționale și în valorificarea folclorului.

Toate aceste înflăcărate chemări ale cărturarilor pașoptiști și umaniști au avut darul de a stimula culegerea folclorului și utilizarea lui în creație.

Culegerea și tipărirea melodiilor populare

Culegerile de melodii populare, păstrate în manuscrise și în mici albume, caiete, au utilizat și scrierea psaltică, bunăoară de către Anton Pann, dar mai ales cea apuseană pin contribuția unor muzicieni străini sau români, care au studiat în Apus. În principal, cei care au cules și publicat melodii populare românești au făcut-o în spiritul ideilor scriitorilor și cărturarilor vremii, ca un argument pentru a demonstra și pe această cale originalitatea spiritualității românești. Pentru o ureche deprinsă cu muzica clasică și cu cea romantică, ca cea a lui J.A. Wachmannn, melodiile românești par originale și pline de farmec. Pe de altă parte, unii dintre cei care culeg și prelucrează melodii populare, văd în aceasta o modalitate de a face să pătrundă muzica românească în circuitul vieții muzicale.

Anton Pann și discipolul său G. Ucenescu reprezintă prima dintre cele două orientări în transcrierea muzicii populare, legată de stilul tradițional puternic înrâurit de curentul oriental.

Anton Pann (1794-1854) a fost un spirit multilateral care s-a manifestat în diferite domenii ale literaturii și muzicii: scriitor, folclorist, editor, tipograf, psalt, interpret, teoretician, pedagog și culegător. Pe de o parte le reprezintă tradiția, pe de altă parte, unele piese, atestă cu tărie pătrunderea influențelor apusene în muzica lăutarilor.

Un alt manuscris, intitulat Câteva isonoase vesele ce se cântă la masă, scris în notație pasltică, fără un acompaniament al liniei vocale, se pare că provine din Moldova și conține 40 de cântece. Se pare că autorul său ar fi fost dascălul Axinte Sf. Spiridon din Iași. Versurile cântecelor vizează în cea mai mare parte a lor, tematica erotică, autorul multor poezii fiind Costache Conachi. Este vorba despre o creație semiprofesionistă, orășenească, de rezonanță psaltică, cu inflexiuni din muzica populară. A fost realizat între anii 1834-1837.

De reală importanță este o colecție de 60 de piese pentru pian, în majoritate cântece populare, manuscris numit de către George Breazul Anonymus Moldavus, întrucât paternitatea sa nu a putut fi stabilită. Autorul său pare să fie un muzician străin care predă pianul la Iași. După cele mai recente ipoteze, manuscrisul pare să fie anterior colecției lui Ruzitski, dar în aceeași perioadă. Un alt manuscris – de asemenea, anonim – de data aceasta din Țara Românească, datând din anii 1838-1845, a fost numit – tot de către Geoge Breazul – Anonymus Valachus. Titlul său ese des chansons valaques su le Piano-Forte. Din cele peste 70 de piese, 48 sunt cântece și jocuri populare, celelalte fiind piese de salon, cântece grecești, un peotref turcesc, un cântec arnăutesc, etc.

Alexandru Flechtenmacher a publicat, în 1846, Collection des chanson moldaves, aoi, Colecția de melodii naționale române. A doua dintre acestea este pentru pian, iar celelalte două pentru voce și pian. Piesele nu sunt prelucări ci creația autorului.

Deosebită – ca factură și concepție – este colecția profesoului de muzică Contantin Steleanu, publicată în 1847, Hori naționale românești pentru piano forte. Încadrate de o introducere și o coadă, cele șase hore – Ilfoveanca, Munteneasca, Jieneasca, Câmpeneasca, Băneasa și Militara – trădează o puternică amprentă lăutărească, cu o linie melodică de tip violonostic.

Henri Ehrich (1822-1899), muzician austriac, a petrecut câțiva ani în capitala Moldovei, ca profesor de muzică și compozitor, dând concerte ca violonist și pianist, începând din anii 1840 și până către 1848. în 1850 tipărește la Viena Arii naționale românești transcrise pentru pianoforte. Se mai cunosc alte două colecții manuscrise unde Ehrich este autor alături de J.A. Wachmann. Într-o amplă introducere la culegerea mai sus amintită, autorul consideră melodiile populare c sprijin în favoarea ideii specificului național exprimat și prin muzică. Scrie despre genurile muzicii populare românești, despre instrumentele muzicale. Față de alți muzicieni care au alcătuit astfel de colecții, Ehrich are marele merit de a fi cuprins nu numai piese giusto, ci și piese rubato. Pe de altă parte, include în colecție nu numai cântece moldovenești, ci și oltenești, transilvănene și bănățene. Cântecele notate de Ehrich atestă rapida îndepărtare a muzicii populare românești de influența orientală.

J.A. Wachmann (1807-1863) după ce se stabilește definitiv la București, identificându-se cu muzica românească, se manifestă și în domeniul culegerii folclorului. Între anii 1847-1857 el publică la Viena patru caiete de cântece și jocuri populare românești, în total 62 de piese. Titlurile celor patru caiete sunt: România, Bouquet des melodies valaques, L’Echo de la Valachie și Les Bords du Danube. Colecția cuprinde cântece populare, folclor urban, creații culte, cântece de lume, romanțe, cântece patriotice. Se mai întâlnesc modurile cromatice de tip oriental, dar frecvența lor este mult mai mică decât în manuscrisele și colecțiile anterioare. După obiceiul vremii, piesele sunt însoțite de acompaniamentul pianului. În hore, autorul – după propria sa afirmație – a imitat maniera de acompaniament a lăutarilor, manieră care se extinde – în parte – și asupra celorlalte tipuri de melodii. Colecția lui J.A. Wachmann inaugurează o nouă etapă în domeniu. Transcripțiilor simple le iau locul piese ce constituie adevărate miniaturi instrumentale pe teme populare.

Carol Mikuli (1821-1897) se situează pe o treaptă superioară contemporanilor săi pin faptul că merge la izvoare mult mai autentice, că face într-adevăr culegeri și nu numai prelucrări, dar și prin complexitatea scriiturii. Evident, acest fapt i-a fost facilitat de cunoașterea profundă a pianului. Colecția lui Carol Mikuli cuprinde 48 de piese, grupate câte 12 în patru caiete, fiecare cu titlul: Douze airs nationaux roumains, între 1849-1854. Piesele sunt cântece populare, cele mai multe din Bucovina, folclor urban (cântece și dansuri) cântece de lume, creații culte și un cântec patriotic din Transilvania. Factura pianistică ține seama de procedee lăutărești, dar ca armonie, este substanțial îmbunătățită față de cea a altor colecții din epocă. Sunt frecvente acordurile alterate, fapt ce poate fi considerat și ca o înrâurire a lui Chopin, al cărui elev a fost Carol Mikuli. Scările modale nu lipsesc, îndeosebi modul liric, dar preponderente sunt cele distonice. Trebuie remarcată autenticitatea redării stilului rubato, domeniu în care autorul este deschizător de drumuri, precum și diversificarea ritmicii.

Întreaga configurație a acestor arii justifică apartenența lor la un stadiu superior al prelucrării folclorului, ceea ce menționează clasarea lor în zona creației românești din prima parte a veacului trecut.

Culegerile amintite nu sunt singurele care au conservat mostre ale „cântecului popular“ din această epocă. Au mai fost publicate și altele, fie de autori străini – atrași de caracterul „bizar“ ) a se înțelege neobișnuit, original, ceva deosebit de muzica apuseană) al muzicii populare românești, ie de muzicienii autohtoni, ca Ludovic Wiest autorul unui mare număr de prelucrări pentru vioară, el însuși fiind un adevărat virtuoz al instrumentului – fie în calendare; altele au rămas în manuscris. Ele se înscriu în linii generale, în perimetrul stilistic circumscris mai sus.

Această bogată activitate de culegere și publicare a muzicii populare românești, continuată cu mai multă competență în perioada următoare, a stat la baza creației muzicale a epocii, confruntându-se – până la un anumit punct – cu aceasta.

Trăim o perioadă în care au intervenit numeroase transformări în viața economică și socială, transformări care au influențat sensibilitatea creatorului anonim și care au împiedicat oarecum circulația artei colective anonime. Mișcările mari de populație, depopularea unor sate întregi, intensificarea schimbului economic între sat și oraș, deposedarea de pământ în anii guvernării comuniste, deplasarea țărănimii la orașe în căutare de lucru în fabrici și uzine, influența artei urbane pătrunsă pe diferite căi în viața satului, pătrunderea la sate a modului urban de viață, antrenând și schimbarea mentalității țăranului care începe să caute alte condiții de viață, destrămarea familiei prin organizarea defectuoasă a muncii, fiecare membru al acestuia găsindu-și loc de muncă în localități diferite, interzicerea unor genuri folclorice sau pervertirea conținutului lor ideatic – afectiv, interzicerea pentru o mare perioadă de timp a horei satului, a șezătorilor (adevărate laboratoare de creație, transmitere și circulație a manifestărilor artistice tradiționale), influențele dăunătoare ale unor stiluri muzicale străine (turcești, sârbești, indiene, țigănești, etc.).

Se pare că acești factori au influențat mai puternic tineretul care își caută drumuri noi corespunzătoare sensibilității lui dar care a pornit în viață fără o pregătire etico-estetică suficientă.

Majoritatea instituțiilor de cultură au rămas în ultimul deceniu fără conducători conștienți și pricepuți. Doar concursurile și festivalurile folclorice își continuă în oarecare măsură activitatea, cu rezultate pozitive.

Inițierea unor programe TV menite să atragă tineretul spre culegerea și studierea muzicii populare, a dansurilor, jocurilor și portului popular autentic este binevenită și necesară.

„Tinerei generații îi recomand muncă, cinste și altruism. Aș mai adăuga: modestie, multă modestie. Artiștii dezvăluie omenirii calea spre armonie, care e fericire și pace.“

În gândirea tineretului actual s-a produs o breșă intolerabilă. Este cert că a ieșit din școli fără pregătirea necesară, că nu i s-au predat noțiunile corecte și adevărate despre artă, că nu avut prilejul să asculte producții majore ale artei populare și culte românești și universale, că nu i s-a vorbit despre marile realizări culturale ale omenirii. Probabil că din această cauză tineretul își îndreaptă interesul spre producții superficiale, fără valoare artistică, spre acele elemente care nu spun nimic inimii, spre kitsch-uri, falsuri, imitații fără valoare ale artei adevărate.

Inițierea artistică trebuie să înceapă din primii ani de școală și să continue de-a lungul întregii vieți. Pe cât sunt de importante înregistrările audio-video, atunci când conțin opere artistice adevărate, pe atât sunt de dăunătoare pentru sănătatea sufletească a omului producțiile fără valoare, „făcăturile“ muzicale cu versuri care pervertesc sufletul tinerilor, interpretate în intensități exagerate, care depășesc numărul de decibeli permis urechii umane. Aceste producții în care ritmul este elementul primordial sunt nocive nu numai pentru tineri ci pentru întreaga omenire.

Încercările de-a traduce versuri românești – atât de sincere, de potrivite pe melodiile populare românești – în limbi străine, nu pot decât să falsifice sentimentele exprimate în limba țării, să perturbe corelația de veacuri între vers și melodie, să dea naștere unor surogate, unor hibrizi.

Tineretul și nu numai poate și trebuie să participe la dezvoltarea culturii în toate domeniile ei și prin toate mijloacele: școala, radioul, televiziunea, instituțiile de cultură și artă.

Folclorul, în sens etimologic reprezintă înțelepciunea poporului, el reflectă ceea ce îi este caracteristic, bogăția sa spirituală.

Pornind de la faptul că folclorul este un fenomen viu, în continuă transformare, că în toate vremurile el a reflectat sentimentele oamenilor, viața lor, năzuințele lor. Muzica populară românească se situează în rândul celor mai complexe culturi.

„Materialul sonor bogat din cântecul popular românesc este datorat de regulă unui principiu de treptată amplificare a unor tipare originare și a aceluia de umplere a intervalelor goale ale uor structuri.“

Poporul nu cunoaște nici note muzicale și nici moduri, melodiile țâșnind spontan prin manifestarea propriilor sale sentimente cum sunt bucuria, tristețea, dragostea, jalea, o impresionantă gamă de stări sufletești.

ANSAMBLUL FOLCLORIC

„PLAIURILE OLTULUI“

În ziua de 6 decembrie a anului 1979, în ziua de Sfântul Nicolae și sub patronajul spiritual al acestuia lua naștere la Slatina, în județul Olt, un ansamblu folcloric ce avea să poarte numele de „PLAIURILE OLTULUI“.

Până la dobândirea statutului de ansamblu profesionist, lucru care avea să se întâmple în anul 1993, ansamblul a avut o evoluție oarecum lentă dar sigură.

Dacă la începuturi membrii ansamblului au evoluat în formațiile de amatori participând la diverse spectacole susținute pe scenele căminelor culturale ale județului Olt, astăzi ei sunt invitați să ia parte cu titlu de invitat special la cele mai importante manifestări artistice cu caracter folcloric desfășurate atât în țară cât și în străinătate.

Evoluția Ansamblului Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ a fost deosebit de spectaculoasă în ultimii doi ani în care a câștigat aproape toate trofeele sau locurile întâi la festivalurile de profil. Această evoluție se datorează câtorva elemente esențiale: priceperea și dăruirea coregrafilor, ambiția personalului artistic, calitatea programelor prezentate și nu în ultimul rând mediatizarea susținută de care ansamblul a beneficiat. Toate aceste elemente, conjugate, au făcut din Ansamblul Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ un nume recunoscut pe plan național și internațional.

Spectacolele susținute în cadrul turneelor intreprinse în Cehia, Bulgaria, Turcia sau Irak dar și paticiparea la festivaluri cu caracter european în care se întâlnesc cele mai bune ansambluri, faptul că are una din cele mai tinere trupe de artiști, autenticitatea costumului popular, virtuozitatea în execuție și acuratețea stilului au făcut ca nume mari în sfera etnofolclorică dar și domeniul artei spectacolului folcloric să se pronunțe laudativ la adresa ansamblului și a membrilor săi.

Ansamblul are un repertoriu bogat care include cântece și dansuri specifice zonei folclorice a Oltului de jos precum și montări coregrafice din alte zone și subzone ale țării: Muntenia, Moldova, Bucovina, Oaș, Someș, Banat, etc.

Cel mai spectaculos dans al ansamblului, constituind și marca sa stilistică inconfundabilă rămâne, fără îndoială „Călușul românesc“ cunoscut și îndrăgit pe toate meridianele globului. Este, de fapt, principalul element al spectacolului, reflectat cu preponderență în relatările din presă sau în înregistrările pentru radio sau televiziune. Despre acest dans vom vorbi într-un capitol destinat repertoriului ansamblului.

Chiar dacă s-a născut sub patronajul spiritual al Sfântului Nicolae Ansamblul Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ a avut un drum oarecum sinuos în dezvoltarea sa.

Aflat încă de la început sub „umbrela“ diverselor instituții mai mult sau mai puțin de cultură, ansamblul a trebuit să facă față nu numai vicisitudinilor vremurilor trecute dar și unor oameni și mentalități care nu aveau nimic de-a face cu actul cultural.

Cu toate acestea conducerea ansamblului a reușit să reziste, ba mai mult de atât, să capete recunoașteri internaționale. După câte o astfel de recunoaștere, cei care puseseră bețe în roate mersului normal și firesc al ansamblului erau printre primii care se împăunau cu aceste rezultate.

Vremurile acelea au apus iar o parte dintre cei care au ajutat de-a lungul timpului acest ansamblu sunt, într-un fel sau altul alături de acesta.

Pentru a ajunge însă la rezultatele și recunoașterile de astăzi ansamblul, împreună cu oamenii săi au trecut prin diverse etape care au marcat în felul lor, evoluția ansamblului și implicit a oamenilor.

Să începem însă cu începutul.

Din luna mai a anului 1979 și până în decembrie același an, Nichita DRAGOMIRA, profesor de sport și coregraf care activa la Scornicești a mers pe la toate ansamblurile sau formațiile de dansuri din Slatina de unde, oarecum în secret, și-a făcut o selecție a oamenilor care urmau să facă parte din ansamblul pe care voia să-l înființeze. Trebuie spus că aproape fiecare intreprindere sau instituție mai importantă avea ori un ansamblu ori o formație de dansuri. Astfel Nichita DRAGOMIRA a mers la repetițiile ansamblurilor de la Uzina de Aluminiu, Intreprinderea de Prelucrarea a Aluminiului, Intreprinderea de Produse Cărbunoase, Intreprinderea de Piese Turnate din Aluminiu si Pistoane Auto, Direcția Sanitară Olt, Intreprinderea Textilă Slatina, Intreprinderea de Utilaj Alimentar și Inspectoratul Scolar Olt. Fiecare dintre acestea aveau între 20 și 40 de persoane în ansamblurile lor.

Demersul început de coregraful Nichita DRAGOMIRA a fost rezultatul unui soi de plictiseală. Până atunci, la toate spectacolele festive sau omagiale erau aduse din județ ansambluri de renume din Scornicești, Stoicănești sau Corabia. Pentru că în timp acestea nu au venit cu nimic nou în repertoriul lor deveniseră plictisitoare, astfel că s-a născut ideea înființării unui ansamblu nou care să fie al locului, cu oameni care cunosc și practică jocurile și dansurile populare de la origine, adică din vatra satului oltenesc. Trebuie spus că aceste ansambluri aveau instructori de la București, de la diferite ansambluri, dar care puseseră în scenă aceleași dansuri la toate ansamblurile pe care le instruiau. Se ajunsese astfel ca la concursurile sau festivalurile de gen toate zonele să fie reprezentate de aceleași dansuri, cu același specific, chiar cu aceiași pași, lucru care era departe de a fi real. Fiecare zonă folclorică are un specific al ei dar acesta nu mai fusese respectat. La ora aceea erau șase instructori veniți de la București și care se ocupau de coregrafia celor mai importante ansambluri din județ: Jumătate, Grama, Vieru, Tita Sever, Mircea Papastere, Ion Cristian, toți foști dansatori la ansambluri din București de unde aduseseră dansuri nespecifice Oltului.

Avariția lor devenise atât de mare încât ajunseseră pe la mai toate ansamblurile din județ. Pentru că ordinele partidului unic nu se discutau, acești coregrafi au profitat. Se ajunsese la plata în natură astfel încât, de multe ori aceștia erau plătiți cu câte un porc tăiat pentru fiecare repetiție.

Din folclorul autentic al Oltului nu fusese cules nimic iar dansatorii de la ansamblurile din județ erau obligați să învețe jocuri și dansuri care nu erau specifice nici zonei lor nici județului pe care îl reprezentau.

„Am creat identitate coregrafică județului Olt. Până în anul 1991 Oltul nu avea identitate coregrafică. Ceilalți instructori coregrafi n-au avut decât să se retragă, unul câte unul, iar eu am preluat toate ansamblurile din județ, inclusiv cele care țineau de Sindicate.“

Se punea acum problema oamenilor de specialitate pentru că singur n-ar fi avut nici o șansă să ajute toate ansamblurile din județ care, la vremea aceea erau destul de numeroase.

„Am testat diverși dansatori dintre cei care erau foarte buni executanți dar care să acopere și zone folclorice bine definite. Trebuiau creați instructori și coregrafi. Așa i-am găsit pe locotenenții mei, cum îmi place mie să le spun. Nici nu știam cum îi cheamă. Îi notasem cu câte ceva care îmi aducea aminte de ei. Costică Bălărău era cel cu pantalonii tocați, Geană era ăla brunetul iar George Ghiță era ăl care întârzia. Mai târziu am aflat și de ce întârzia George Ghiță: îi născuse nevasta și o ajuta și el cum putea în gospodărie.“

Criteriile de selecție pentru dansatori au fost strict profesionale: aspectul scenic, lejeritatea în execuție, ureche muzicală, caracter.

„Nu le-am spus niciodată că sunt buni sau foarte buni, nu le-am zis bravo. I-am urmărit ți în interiorul ansamblului și în afară, inclusiv când mergeam la o bere. Aveam nevoie de cei mai buni dansatori dar și de oameni de caracter. De la bun început ansamblul s-a vrut o selecționată a orașului.“

Gheorghe Stan de la Consiliul Județean al Sindicatelor l-a sprijinit pe Nichita Dragomira în demersul său. Totul a fost ținut secret până când ansamblul a fost constituit. Ansamblul a început cu 16 perechi de dansatori și cu orchestra „Doina Oltului“ dirijată de Marin Constantin și Lache Cincă de la Iancu Jianu.

„Baza instrumentiștilor era de pe Valea Oltețului, de la Iancu Jianu și Morunglav.“

„La început a fost numai o orchestră formată din 15 instrumentiști. Ne-am gândit că ar fi bine să folosim o anumită strategie prin care orchestra „Plaiurile Oltului“ să devină un centru metodic. Am considerat că este bine ca pe lângă soliștii consacrați cum ar fi Ioana State, Ștefan Ciucă, Mariana Baciu să promovăm și anumiți soliști mai mult sau mai puțin consacrați de la București care să ridice valoarea și prestigiul orchestrei populare. Am avut posibilitatea ca în prima parte să angajăm pe Ion Dolănescu, pe Georgeta Anghel după aceea frații Dolănescu, Ionela Prodan și mulți alți soliști care erau pe statele de plată ale orchestrei dar efectuau activitate doar o săptămână pe lună, organizând în acest timp spectacole mai de ținută, spectacole care se soldau cu rezultate financiare foarte bune pentru că se punea problema și de a avea o anumită autonomie financiară. Totodată, pe lângă acești soliști consacrați am antrenat și alți tineri din județul Olt, mulți dintre ei sunt acum soliști cosacrați, mă gândesc la zona Corabia care era foarte prolifică din acest punct de vedere, după aceea Caracal, cât și posibilitatea de a participa la diferite festivaluri locale: „Oltule ce curgi la vale“, „Festivalul de doine și balade“ de la Drăgănești… un alt concurs era la Iancu Jianu care era o zonă folclorică foarte bogată…Ideea era de a susține din punct de vedere al ținutei artistice o serie întreagă de tradiții, o serie întreagă de obiceiuri care erau specifice județului nostru. “

Dansatorii erau cu toții de la țară, adică exact din locul unde autenticul era la el acasă.

„De mare ajutor ne-a fost și Nicolae Marinică și nea Titi Angelescu.“

Primele repetiții au fost făcute în sala de balet a Casei de cultură a Sindicatelor din Slatina iar primul spectacol a fost în martie 1980.

„A fost un spectacol oferit clasei muncitoare, cum se spunea atunci, iar noi am venit cu trei suite de dansuri. La Inspectoratul de Cultură era un anume Popescu. Acesta a propus ca de obicei să fie adus un ansamblu din județ dar Stan și Lăptică au zis că nu mai este nevoie, că avem și noi aici un ansamblu foarte bun. Popescu nu știa nimic de noi. S-au certat și s-a ajuns la vizionare. Nu trecea nimic până nu era acceptat la vizionare cu atât mai mult în cazul nostru. Ar fi fost un mod elegant de a fi eliminați pentru că deja cei de la București începuseră „săpăturile“. Vizionarea s-a ținut ca de obicei cu sala goală. După prima suită de dansuri angajații Casei de Cultură care erau prin sală, femeile de serviciu au început să aplaude. Comisia s-a ridicat să plece dar le-am spus că mai avem încă două suite. Au rămas în sală și după ce le-au vizionat și pe celelalte două au aprobat intrarea în spectacol. Au simțit cu toții că acolo (la ansamblu n.n.) este ceva serios. Mai târziu toți membrii ansamblului au fost ajutați într-un fel sau altul: de la serviciu până la locuințe.“

A fost primul moment de glorie al ansamblului, al creatorilor lui și al coregrafului Nichita Dragomira.

„Atunci l-am câștigat și pe Barbu, primarul de atunci al orașului care l-a întrebat pe Marinică: „- Bă, fetele-astea sunt de la noi din oraș ? Unde au fost până acum ?“. Nea Titi Angelescu, contabilul de la Casa de Cultură l-a chemat pe nea Iordan care era impresar la Doina Oltului și pe nea Mișu Piață administratorul și le-a zis: „- Mișule să nu crezi că nu știu de unde-ți fumezi kentul iar tu Iordane câte bilete te-ai făcut că le rupi și nu le-ai rupt. Dacă nu le faci o masă pe cinste cu mâncare și băutură încep să-mi aduc aminte. Așa am început spectacolele.“

„Un alt element care l-am avut în vedere a fost acela de a crea un centru metodic pentru formarea unor coregrafi. Aveam mare nevoie pentru că în perioada aceea, eu am luat de la Craiova pe maestrul Cebucescu, o perioadă, pe maestrul Vieru de la București însă dânșii aveau o anumită pregătire și o anumită concepție. Dânșii au fost într-o anumită perioadă dansatori la diferite ansambluri profesioniste, Ciocârlia în mod special, și de-acolo veneau și montau diferite dansuri așa cum dânșii le învățaseră ori noi aveam nevoie ca să punem în scenă o serie întreagă de jocuri și dansuri populare autentice din județul nostru.

Din acest punct de vedere s-a născut ideea ca pe lângă orchestra Plaiurile Oltului să formăm o formație de dansuri care să fie performantă. Omul care mi-a inspirat încredere și care, într-un fel, a fost adus de mine de la Scornicești pentru a ridica prestigiul dansului în județul Olt a fost profesorul Nichita Dragomira. “

Coregrafii ansamblului au simțit nevoia dar și răspunderea ce le revenea ca păstrători și culegători ai, probabil, celor de pe urmă forme de expresie a jocului și dansului tradițional.

Dansuri din diferite vetre ale interesantului areal etnofolcloric al județului Olt prin care acesta și-a dobândit o personalitate distinctă au fost culese de aceștia și înmănuncheate în diverse lucrări de specialitate.

„Cele mai meritorii atribute ale culegerii de jocuri populare pot fi date, fără îndoială, transcrierii mișcărilor plimbărilor și figurilor acelei minuni ale expresiei coregrafice care este „Călușul“. Prezent în mai toate ariile românești într-o multitudine de forme și aspecte legate și subordonate aceluiași ritual, în această zonă el dobândește cele mai exuberante și mai neașteptate forme ale imaginației coregrafice tradiționale.

(…)

Nichita Dragomira, directorul acestui ansamblu nu și-a dezmințit niciodată interesul, dragostea și respectul pentru creația tradițională.

… Aici sunt numai coregrafi tineri. Florin Teodorescu, ale cărui preocupări pentru culegerea de folclor și pentru transpunerea sistemului de notare a dansului folosind computerul au făcut posibilă transcrierea eficientă și operativă a culegerilor coregrafice și din alte zone ale țării. Alături de acesta apare George Ghiță, mare animator al călușului de la Dobrun și deținătorul marelui premiu la mai multe ediții ale întrecerii naționale a formațiilor de călușari. Cu preocupări serioase apar și alți coregrafi tineri: Costică Bălărău și Iliuță Brăileanu, cunoscuți și prin aceea că au semnat interesante coregrafii la Ansamblul Folcloric „Plaiurile Oltului“ din Slatina. (Theodor Vasilescu-maestru coregraf)“

„Nichita Dragomira a fost cel care a adunat de la diferite ansambluri de amatori, de la Aluminiu, de la Prelucrarea Aluminiului, de la Cărbunoase, de la diferite unități economice de pe platforma slătineană, cei mai buni dansatori reușind să facă o formație de elită, o formație care… foarte mulți dintre foștii dansatori sunt la ora actuală instructori de dansuri populare.“

REPERE ÎN REPERTORIUL

ANSAMBLULUI FOLCLORIC

„PLAIURILE OLTULUI“

Marca stilistică inconfundabilă a Ansamblului Folcloric „Plaiurile Oltului“ este, fără îndoială „Călușul românesc“ cunoscut și îndrăgit pe toate meridianele globului.

Acest obicei, datorită complexității sale, începând cu participarea călușarilor de la Pădureți la Londra sub conducerea lui Ilie Luațiu ca vătaf și a lui Hary Brauner ca specialist, a ajuns o emblemă regală a României atât în interior cât și în afara granițelor sale. În acest context trebuie precizat faptul că postul internațional de telviziune documentară „Discovery“, cu ocazia reclamelor pentru eclipsa de soare care a avut loc în România, a cuprins în videoclipul respectiv și secvențe cu un grup de călușari. Alături de marile personalități românești care s-au inspirat din tradiția românească, citând numai pe Brâncuși și Enescu – apariția călușarilor ne reprezintă imediat și nu face loc nici unei confuzii că este vorba de România.

Călușul din județul Olt, la ora actuală, este „medalionul “ acestei salbe nestemate de vetre călușărești.

Aș aminti aici câteva curiozități geografice ale răspândirii călușului în județul Olt. Dacă tragem o linie imaginară de la Dobrun (Osica de Jos) până la Crăciunei (Radomirești) vom observa că vetrele călușărești se găsesc în partea de nord a acestei linii imaginare.

O altă caracteristică ar fi faptul că principalele vetre călușărești din județul Olt se găsesc pe cursurile unor ape cum ar fi: Valea Iminogului cu vetrele Perieți, Cătane, Schitu-Greci, Vîlcele, Izvoare, Bălănești (Mărunței), Valea Oltețului cu vetrele Morunglav, Cârlogani, Dobrun; Valea Oltului cu Curtișoara, Brâncoveni, Drăgănești, Valea Plapcei cu Poboru, Scornicești, Potcoava și parțial Șerbănești.

Cu toate că niciodată granițele geografice și administrative nu au nimic în comun și nu limitează granițele etnografice am putem observa că la Vest (Oltenia) nu mai întâlnim căluș, pe când în Nord (Vâlcea), Est (Argeș) și Sud-Est (Teleorman) se mai mențin și acum obiceiurile călușărești.

Mai putem observa că în județul Olt asemănarea vizibilă cu alte călușuri este cu cea din Argeș (Valea Cotmenei) iar diferențierile față de Vâlcea, Dolj, Teleorman, Giurgiu sunt foarte clare.

Călușul în general este întâlnit la ora actuală numai în partea de Sud a României cu o singură excepție – a celor de la Adamclisi din Dobrogea care de fapt are și multe deosebiri față de ceea ce se petrece de Rusalii în regiunile la care ne referim.

În toată zona de răspândire a călușului, acest obicei îl întâlnim în săptămâna Rusaliilor, săptămână care întotdeauna este la șase săptămâni după Paști și după „Moșii de Rusalii“.

Această sărbătoare religioasă a Rusaliilor o întâlnim și la sud de Dunăre sub denumirea de „rusalci“ și în Rusia sub denumirea de „rusalki“. Denumirea vine de la latinescul „rozalia“, sărbătoarea trandafirilor, și este sărbătorită, cum este și normal, primăvara.

De altfel, Călușul și Drăgaica sunt cele mai reprezentative sărbători de primăvară din calendarul tradițional al românilor. Călușul în județul Olt, cu mici excepții, se păstrează cel mai bine față de alte zone folclorice învecinate.

Principalii componenți ai cetei de călușari (care este formată din număr impar 7 – 9 – 11) sunt: mutul – personaj a cărei existență se pare că se găsește încă din perioada păgână plecând de la tămăduitori și vindecători (șamani); vătaful (de la latinescul „vates“) care este conducătorul artistic al călușarilor dar și „întemeietorul“ cetei de călușari, ajutorul de vătaf care este așezat la „coada“ călușarilor. Această așezare nu este întâmplătoare și se explică practic prin mișcarea călușarilor la stânga sau la dreapta astfel încât în fruntea lor să fie un conducător; muzicanții (tradițional vioară și cobză); călușarii propriu-ziși; în unele zone avem purtătorul de steag.

Voi încerca în câteva cuvinte să prezint component în parte:

Mutul. Acest personaj pitoresc din ceata călușarilor are cel mai „puternic“ rol din în ceata de căluș. El stabilește casa unde se joacă, el stabilește prețul, el stabilește condițiile de întrecere între cetele călușărești și, împreună cu vătaful au principalul rol la depunerea jurământului. În general reprezintă răul și se îmbracă în „travesti“. Poartă fustă sub care bine mascat este „falusul“ (o piesă care simbolizează cultul fertilității și cu rol de vindecare a sterilității), haină ponosită (în general din piele întoarsă de oaie), pe față este pictat în culori stridente și anumite nuanțe ale evoluției sale, are pe cap o mască asemănătoare cu înfățișarea diavolului. Mai are în dotare o sabie roșie (obligatoriu) din lemn, masivă, cu care chiar bate călușarii precum și un sac în care își poartă diferitele „recuzite“ necesare la momentele comice pe care le interpertează. Găsim în sac păpuși, ouă, cartofi, lână, străchini de pămînt, linguri de lemn, etc.

În general, mutul este pe post de sperietoare, dar, absolut obligatoriu trebuie să aibă talent actoricesc nativ. Interpreți pentru acest pesonaj sunt foarte greu de găsit. Pentru munca depusă în cadrul cetei este cel mai bine plătit.

Vătaful. Cu puțin timp înainte de Rusalii acesta angajează lăutarii, instruiește individual călușarii, alege din pădure „steagul călușului“ care trebuie să fie cât se poate de drept și cât mai lung posibil. Alegerea steagului o face vătaful împreună cu mutul. Lungimea steagului este un criteriu de concurență între cetele de călușari. Dacă la marginea unui sat se întâlnesc două cete de călușari cei doi muți măsoară lungimea steagului iar ceata cu steagul cel mai lung intră prima în satul respectiv. Vătaful dă toate comenzile și răspunde direct de activitatea cetei de călușari. Dacă în viața internă a cetei treburile merg prost vătaful împreună cu mutul hotărăsc depunerea jurămîântului încă o dată.

Ajutorul de vătaf. În cazul în care vătaful nu mai poate comanda, intră imediat în rol ajutorul de vătaf care preia numai comenzile în jocul respectiv, până își revine vătaful titular. Dacă din anumite motive titularul postului de vătaf nu mai poate îndeplini această funcție, din motive de sănătate și nu din alte motive, ajutorul de vătaf îi ia locul.

Muzicanții. Vătaful și mutul anagajează pe toată perioada Rusaliilor un grup de muzicanți care sunt plătiți separat de călușari. Muzicanții trebuie să fie foarte virtuoși și să asculte cu sfințenie comanda vătafului în caz contrar riscând să nu mai fie plătiți sau să fie chiar bătuți.

Călușarii. Aceștia se aleg dintre cei mai virtuoși dansatori și, înainte de a intra în ceată trec un examen foarte serios.

În unele vetre călușărești purtătorul steagului este o persoană distinctă, de obicei un individ solid și puternic deoarece în cazul în care i se fură steagul ceata de călușari se desființează imediat.

Costumele călușarilor din județul Olt sunt asemănătoare cu costumul de călușar în general, adică pălărie ornată cu mărgele și bentițe colorate, cămașă simplă sau cusută, poale din bete luate de la fetele din sat împreună cu mărgelele, pantaloni, târsim, opinici cu pinteni și ciomag.

Probabil că înainte de pălărie călușarii au purtat căciuli sau fesuri. De altfel, chiar și în zilele noastre se mai întâlnesc călușari cu fesuri la Brâncoveni, Priseaca și Bălănești (în județul Olt).

Călușul împreună cu nunta reprezintă cea mai importantă manifestare spirituală din viața satului. Spectatorii fac parte din toate categoriile de vârstă, de la cei „în fașă“ până la cei mai bătrâni care abia se mai pot târî pe picioare. Majoritatea acestora merg după căluș și după călușari convinși fiind că în felul acesta pier relele din jurul lor. Acolo unde călușarii joacă se spune că fug bolile vitelor și oamenilor, fug relele și necazurile. După joc, pelinul, usturoiul și drobul de sare sunt luate de gospodari și păstrate cu sfințenie.

Costumul de călușar din județul Olt

Jocul călușarilor este o veche manifestare folclorică în județul Olt, despre care avem numeroase mărturii documentare și literare. Costumul călușarului a avut în primul rând semnificație rituală și nu a fost privit niciodată ca un port cu specific local.

El se compunea dintr-o serie de piese caracteristice costumului din zonă: cămașă, pantaloni, brâu, opinci, la care se adaugă și alte însemne specifice jocului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea călușarul purta pe cap pălărie din paie de grâu împletite, fes negru sau pălărie neagră procurată din comerț, care se decorau cu panglici și mărgele.

Cămașa călușarilor este dreaptă sau cu platcă, cu mânecă largă fără manșete, împodobită cu șabace și alesături.

Pantalonii de la costumul de călușari sunt de tipul izmenelor, având croiul larg pentru a permite orice mișcare în timpul dansului.

Pe deasupra cămășii se încingea un brâu roșu cu alesături de care se prindeau bete înguste și batiste cusute de jur împrejurul taliei. Peste piept se așezau în diagonală bete colorate, iar vătaful purta bete cu tricolorul.

Încălțămintea se compunea din ciorapi albi, din lână sau bumbac, tricotați iar peste ciorapi se prindeau turleci cusuți cu flori și clopoței. Opincile cu pinteni din metal erau nelipsite de la costumul de călușari.

De la formația de călușari nu lipsea mutul, care avea o costumație deosebită de cea a echipei de călușari. El purta haine femeiești iar pe față o mască, sau se vopsea cu roșu. Mutul avea un rol foarte important în mijlocul jucătorilor deoarece jocul se practica vara, în timpul căldurilor toride.

Atunci când călușarii dădeau semne de oboseală, intervenea mutul cu mișcările lui hazlii, dând un mic repaus jucătorilor. Mutul purta un bici din care pocnea pentru alungarea duhurilor rele. I se spunea mut deoarece el nu avea voie să vorbească decât în anumite cazuri.

De la formația de călușari nu lipsea steagul în care se prindea un ștergar, pelin, spice de grâu și sare.

La costumul de călușar din județul Olt întâlnim mici inovații locale dar, în linii generale, este asemănător cu cele trei zone etnografice.

Oltul este un județ cu vechi tradiții în jocul călușarilor, aproape că nu există sat să nu fi existat o echipă de călușari.

Cele din Colonești, Maldăr, Dobrun, Optaș-Măgura, Priseaca, Scornicești, sunt numai câteva din echipele care au dus demult faima jocului călușeresc dincolo de hotarele țării.

Ansamblul „Plaiurile Oltului“ și-a dezvoltat de-a lungul timpului un repertoriu bogat care să acopere toate zonele țării. Oltenia, Banat, zona Sibiului, Moldova, Ardeal, zona Gorjului, fiecarer și-a găsit correspondent într-unul din dansurile sau suitele aflate în repertoriul ansamblului.

La loc de cinste stau însă jocurile și dansurile culese de coregrafii ansamblului chiar din vatra satelor oltene. Acestea au fost reunite într-un volum apărut în anul 2002 la Slatina sub îngrijirea lui Nichita Dragomira, directorul ansamblului.

Importanța acestui volum ne este semnalată de renumitul coregraf Theodor Vasilescu în cuvântul înainte adresat acestei lucrări de referință:

„Cu energia și entuziasmul care-I caracterizează, coregrafii de vârf din județul Olt au simțit răspunderea ce le-a revenit ca păstrători și culegători ai, probabil, celor de pe urmă forme de expresie a jocului tradițional. Ei au cuprins în această lucrare dansuri din diferite vetre ale interesantului areal în care caracterul folclorului coregrafic și muzical muntenesc se îmbină cu cel al câmpiei doljene, am spune o zonă de tranziție, dar care tocmai prin aceasta își dobândește personalitatea distinctă, bine conturată.

În nord se regăsesc rezonanțele puternice ale zonelor subcarpatice din Vâlcea și Argeș; în centru, spre est, Câmpia Boianului se distinge printr-un specific propriu ușor de recunoscut, înrudit cu cel al vecinilor din Muntenia de câmpie. Mai personală apare zona Câmpiei Romanaților unde formele tradiționale, atât în dans și muzică cât și în costumul de sărbătoare se mai păstrează încă, pentru câtă vreme oare, de o impresionantă puritate.

Dar cele mai meritorii atribute ale culegerii pot fi date, fără îndoială, transcrierii mișcărilor, plimbărilor și figurilor acelei minuni de expresie coregrafică ce poartă numele „Călușul“. Przent în mai toate ariile românești într-o multitudine de forme și aspecte, legate și subordinate aceluiași ritual, în această zonă el dobândește cele mai exuberante și mai neașteptate forme ale imaginației coregrafice tradiționale.

Unul din principalii realizatori ai lucrării este coregraful Nichita Dragomira care în cei 40 de ani de când îl cunosc nu și-a dezmințit niciodată interesul, dragostea și respectful pentru creația tradițională, calitate dovedită și de prezenta lucrare.

Un fapt cu prisosință meritoriu este polarizarea mai multor coregrafi tineri în realizarea culegerii. Este astfel present Florin Teodorescu ale cărui preocupări, nu numai pentru culegeri dar și pentru transpunerea sistemului de notare a dansului prin computer, au făcut posibil transcrierea eficientă și operativă a culegerilor coregrafice și în alte zone ale țării. Alături de acesta apare George Ghiță, mare animator al călușului din Dobrun și deținătoriul marelui premiu la mai multe ediții ale întrecerii naționale a formațiilor de călușari. Cu preocupări serioase pentru cercetarea actului folkloric apar și alți coregrafi tineri: Costică Bălărău și Iliuță Brăileanu, cunoscuți și prin aceea că au semnat interesante coregrafii la Ansamblul „Plaiurile Oltului“. Alături de aceștia apar nume de coregrafi tineri ca Ilie Neguț și Costel Cioară. Subliniind meritul autorilor vreau să remarc că efortul lor a avut un pozitiv ecou și a putut fi pus în valoare cu sprijinul efectiv al Consiliului județean Olt și Centrului Cultural Oltul. Față de oferta generoasă a folclorului din această zonă, așteptam mai demult apariția unei culegeri de acest fel. Dar chiar și cu această întârziere, evenimentul merită a fi salutat cu căldură. Prin culegeri și înregistrări, marile valori tradiționale nu se vor pierde ci vor rămâne pentru a fi perpetuate, probabil în alte forme, de generațiile viitoare. “

Revenind la cele mai importante jocuri culese din arealul etnofolcloric al Oltului pe care cu preponderență le joacă ansamblul amintim aici numai câteva: HORA DIN CASĂ, un joc mixt cules din localitatea Drăgănești de la Ionel Cârstea; RUSTEMUL, un joc mixt cules din Drăgănești de la Nelu Bulfan. Una din strigăturile folosite la Rustem este: „Hii, rustemul la pământ/Și cu stângul să-i fac vânt/Hii, rustemul la podea/Și cu dreptu-asemenea“; ALUNELUL DIN CÂMPIA BOIANULUI, joc bărbătesc cules de la Nelu Bulfan din Drăgănești; GALAONUL un joc bărbătesc cules de la hora satului; HORA CEASULUI, joc mixt cules tot de la hora satului; CRĂIȚELE un joc ce cuprinde două părți, pe prima parte se execută deplasări laterale iar partea a doua este compusă din două grupe de pași, bătăi în accord, legate cu o deplasare înainte și retrageri cu pinteni; PEȘTIȘORUL, un joc mixt cules din localitatea Constantinești, de la hora satului; JOIANA DEASĂ, un joc bărbătesc cules din Optași, județul Olt; BĂLTĂREASCA; HORA TRANDAFIRULUI; RAȚA; PASĂREA; RÂNDUNICA.

COREGRAFII ANSAMBLULUI

Punerea în valoare a jocurilor culese din teren, din vatra satului este apanajul unor coregrafi de excepție, recunoscuți pe plan național și internațional. Voi face o scurtă prezentare a acestor coregrafi cu mențiunea că activitatea depusă în slujba folclorului, pe care o vom prezenta aici, este o mică parte din ceea ce, de-a lungul anilor aceștia au realizat fie în Olt, la București, la Vâlcea, Sibiu, Bistrița Năsăud, Chișinău în Franța, Italia, Germania sau în alte zone ale lumii, acolo unde, într-un fel sau altul au ajuns fie ei, fie renumele lor.

CONSTANTIN BĂLĂRĂU

Născut la 25 martie 1955 în localitatea Drăgănești-Olt, județul Olt.

Debutul ca dansator l-a realizat la Școala comercială din Drăgănești, la vârsta de 9 ani. A continuat să danseze la Grupul Școlar Electroputere din Craiova, iar din anul 1973, când a venit în Slatina și până în anul 1979 a dansat la mai multe ansambluri folclorice. În anul 1979, când se înființează Ansamblul Folcloric „Plaiurile Oltului“ al Casei de Cultură a Sindicatelor activează aici ca dansator. În următoarea perioadă absolvă cursurile Școlii populare de artă, clasa Dans popular, secțiunea instructori.

Primul ansamblu pe care l-a instruit a fost ansamblul Intreprinderii Textile din Slatina, în anul 1981. A urmat o perioadă fructuoasă din punct de vedere folcloric, instruind mai multe ansambluri cu care a obținut numeroase premii. Amintim Ansamblul Folcloric „Dorulețul“ al Intreprinderii de Conserve Caracal și Ansamblul Intreprinderii de vagoane Caracal.

În 1990 ocupă postul de profesor coregraf în cadrul Școlii Populare de Artă la clasa de dans popular.

În anul 1991 preia Ansamblul Folcloric „Hora“ al Casei de Cultură din Drăgănești-Olt.

În 1995, în urma unui examen susținut devine coregraf la Ansamblul Folcloric „Plaiurile Oltului“, ansamblu în care, cu ani în urmă fusese dansator.

În 1996 obține titlul de maestru Coregraf, iar în 1999 și 2002 este invitat de președintele Asociației Coregrafilor, Ansamblurilor Folclorice din România pentru a preda cursanților Academiei de Dansuri Folclorice cele mai reprezentative jocuri populare din județul Olt.

Actualmente este maestru Coregraf la Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“.

În anul 2002 a colaborat cu regizorul Dan Puric la Teatrul „Passpartout“ semnând coregrafia la spectacolul „Made în România“.

„O revedere plăcută. Ultima dată am văzut spectacolul acum un an. Cu doi ani în urmă am montat acest spectacol cu Dan Puric, eu m-am ocupat numai de partea coregrafică. Dan Puric a ținut foarte mult să-i fac dansuri din toată țara, cu autenticul respectiv, fără rabat de la aceasta și copiii, le pot spune copii pentru că sunt mai mici decât mine, au fost foarte receptivi. Dan Puric a făcut o selecție riguroasă, din 300 de actori a ales 30. Acești 30 au lucrat partea de folclor cu mine. Eu m-am bucurat foarte mult pentru că am reușit în două săptămâni să montez la teatrul lui Dan Puric aceste dansuri reprezentative ale Țării Românești începând cu Oltenia, Moldova, Maramureș și Transilvania care de fapt au și prins culoare și la ora actuală sunt jucate în toată țara și dincolo… Eu am avut un turneu cu ei în Germania cu acest spectacol cu care am avut un succes extraordinar, atât partea de folclor cât și întreg spectacolul semnat de Dan Puric. “

TEODORESCU FLORIAN

Născut la 14 septembrie 1967 la Caracal, în județul Olt.

Debutează ca dansator în cadrul formației dedans modern a Școlii Generale numărul 1 din Caracal, în anul 1978.

În 1981 debutează ca dansator al Formației de călușari a Liceului Agroindustrial din Slatina unde activează până în 1985.

În 1987 este selectat în cadrul Ansamblului Folcloric „Dorulețul“ al IPILF Caracal, ansamblu unde a activat până în 1990, perioadă în care colaborează și la Ansamblul „Alunelul“ al Casei de Cultură din Caracal.

De la 1 ianuarie 1991 coordonează secorul coregrafic al Casei de Cultură „Radu Șerban“ din Caracal, implicit destinele Ansamblului folcloric „Romanați“ cu care a avut numeroase satisfacții profesionale.

A frecventat și absolvit Școala Populară de Artă din Slatina în perioada 1990-1992.

Din anul 2000 conduce cercul de Coregrafie „Dans Popular“ din cadrul Palatului Copiilor din Caracal.

În anul școlar 2000-2001 a condus cu competență, seriozitate și professionalism clasa esternă de dans popular de la Caracal a Școlii de Arte și Meserii Slatina.

În 2001 frecventează cursurile organizate de Federația Română „Sportul pentru Toți“ din Cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, curs de gimnastică aerobică și fitness, obținând atestatul de instructor aerobic-fitness.

Din 1996 este membru al Asociației Coregrafilor de Ansambluri Folclorice din România. În 1998 a fost selecționat și a frecventat cursurile Academiei de Dansuri Folclorice, iar din octombrie 2001, în urma rezultatelor obținute este atestat cu titlul de Maestru Coregraf.

ILIE NEGUȚ

Născut la 17 martie 1968 în localitatea Slatina, județul Olt.

Debutează ca dansator la vârsta de 10 ani în formația de copii din cadrul Școlii generale Jitaru-Olt, în peroada 1982-1986.

Dansează în formația de dansuri populare din cadrul Liceului Scornicești, după care este selectat la Ansamblul folcloric „Călușul“ Scornicești, din cadrul Casei de Cultură.

În 1991 devine coregraful acestui ansamblu până în 1996 când a luat ființă Ansamblul „Călușul Junior“ cu care a avut numeroase satisfacții profesionale.

Din 1998 frecventează cursurile Academiei de dansuri Folclorice din România.

Din 1996 este coregraf la Ansamblul „Călușul Junior“ și asistent coregraf la Ansamblul profesionist „Călușul“ Scornicești.

COSTEL CIOARĂ

Născut la 17 decembrie 1956 în comuna Cilieni, județul Olt.

Absolvent al Școlii Populare de Artă din orașul Slatina, clasa dans popular.

Între 1982-1989 este instructor coregraf la Ansamblul de cântece și dansuri „Rapsodia Oltului“ al Intreprinderii ALPROM din Slatina.

Între 1979-1989 este dansator la Ansamblul de ântece și dansuri „Plaiurile Oltului“ al Casei de Cultură a Sindicatelor Slatina, județul Olt.

Instructor coregraf la Ansamblul folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ al Consiliului județean Olt și instructor coregraf la formația „Crăițele“ Slatina în anul 1987; instructor coregraf la formația de dansuri mixte în comuna Stoienești din județul Olt – anul 2001.

GEORGE GHIȚĂ (al lui Porumbelu)

Născut în 1955 în comuna Osica de Jos, localitatea Dobrun.

Dansează călușul de la vârsta de 10 ani.

Este absolvent al Școlii Populare de Artă Slatina-Olt, clasa Dans popular.

Component al Ansamblul folcloric de Amatori „Plaiurile Oltului“ între 1979 și 1989.

Instructor coregraf al Formației de călușari din comuna Osica de Jos, localitatea Dobrun din 1981 până în prezent, la Căminul Cultural din localitate.

Instructor coregraf al formațiilor de călușari copii de la Școala Generală Osica de Jos, localitatea Dobrun.

Instructor coregraf la formația de călușari a Școlii Generale numărul 10 din Slatina din 1985 până în 1990, formație care a colaborat cu Ansamblul folcloric „Plaiurile Oltului“ – amatori.

Instructor coregraf al Ansamblul folcloric „Hora Florilor“ al Școlii Generale Osica de Jos, comuna Dobrun.

ILIUȚĂ BRĂILEANU

Născut în 1965, absolvent al Liceului Pedagogic promoția 1983, a debutat în activitatea artistică la vârsta de trei ani și jumătate în formația de călușari din comuna Vâlcele, județul Olt, alături de profesorul Nichita Dragomira, lansând așa zisa modă a călușarilor-copii în România. Alături de formația de călușari din Vâlcele a participat la diverse concursuri și festivaluri în perioada cuprinsă între 1969 și 1979.

Începând cu anul 1979 activează la Ansamblul folcloric „Plaiurile Oltului“, unde își desăvârșește pregătirea ca dansator, abordând dansuri din toate zonele țării.

Tot în această perioadă începe să realizeze primele montări coregrafice înființând mai multe formații de amatory cu care a obținut numeroase premii la concursurile județene și naționale din acea perioadă:

Formația de călușari a Liceului Pedagogic;

Formația de dans popular a Liceului Radu Greceanu;

Școala generală numărul 4 Slatina;

Școala generală numărul 2 Slatina;

Ansamblul folcloric „Mugurașul“ al Inspectoratului Școlar județean Olt;

Formația de călușari a Școlii generale numărul 1 Slatina.

După revoluție, alături de maestrul Nichita Dragomira participă la montarea călușului la Ansamblul „JOC“ din Republica Moldova.

În anul 1998, solicitat de către comunitățile românești din Franța susține cursuri de dans popular românesc la Paris.

A participat la toate edițiile Concursului „Călușul Românesc“ începând ca dansator „copil călușar“, iar în ultimul timp chiar ca organizator.

Începând cu anul 1999, împreună cu Nichita Dragomira inițiază și organizează primul concurs de copii călușari din țară, ajungând în prezent, datorită valorii artistice deosebite în primele trei manifestări din țară.

Drept urmare a acestui concurs și a participării, în județul Olt sunt în jur de 17 cete călușerești, cu aproximativ 300 de călușari.

Actualmente este profesor la Palatul Copiilor din Slatina, unde conduce Ansamblul folcloric „Plai de dor“ al grupului Școlar IPTAPA – ALTUR și coregraf al Ansamblul folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ și Ansamblul folcloric Profesionist „Călușul“ Scornicești, județul Olt.

NICHITA DRAGOMIRA

Născut la 3 august 1948, în comuna Vâlcele, satul Măndinești, județul Olt.

A absolvit Școala Generală din Vâlcele, promoția 1962.

Absolvent al Liceului „Radu Greceanu“, promoția 1966 și al Facultății de Educație Fizică București promoția 1972.

În perioada 1969-1973 este angajat ca dansator profesionist la Ansamblul Folcloric Profesionist „Rapsodia Română“ București.

Între 1973-1979 este profesor de educație fizică și sport la Liceul din Scornicești și dansator la Ansamblul Folcloric „Călușul“.

Între 1979-1985 este coregraf al Ansamblul Folcloric Profesionist „Doina Oltului“. Între 1984-1985 este coregraf la Inspectoratul pentru Cultură Olt. Între 1985-1987 este director la Casa de Cultură a municipiului Slatina. Între 1987 și 1991 este director la Centrul de Creație al județului Olt. Între 1992-1995 este consilier cu probleme artistice la Inspectoratul pentru Cultură Olt. Între 1995 și 1999 este director la Centrul de Creație Olt și șeful secției coregrafice la Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“. În 2001 este numit director general adjunct la centrul Cultural Oltul.

Primii pași de dans au fost făcuți în clasele primare , 1958-1962, cu inagalabila învățătoare Ioana Simion, la serbările de sfârșit de an de la școala din satul Măndinești, continuând la Școala generală Vâlcele, cu profesorul Postelnicu, continuând la internatul Liceului „Radu Greceanu“ (Ionașcu), împreună cu colegi din comuna Optași ajunga în formația liceului.

În anul 1968, după terminarea armatei, dansează în ansamblul de dansuri al Căminului Cultural Vâlcele sub îndrumarea instructorului Nicolae Fulga și în formația de călușari, joacă chiar lângă celebrul vătaf Marin Ghiță.

Ca professor suplinitor la Școala generală Vâlcele se ocuă de formația de dansuri a copiilor, perioadă în care îl descoperă și formează pe cel mai tânăr călușar care a apărut pe o sce nă din România, Iliuță Brăileanu, la vârsta de trei ani și jumătate.

După admiterea la Facultatea de Educație Fizică și Sport, întâlnește mari valori ale coregrafiei folclorice din România: Teodor Vasilescu, Petre Bodeuț, Gheorghe Kholevas, Mureș Rădășanu, Toni Pârvu, Ion Macrea, Aurică Ciornei.

Datorită unor probleme legate de definitivarea în învățământ este nevoit să părăsească „Rapsodia Română“ și să se angajeze în Scornicești unde împreună cu Mircea Papastere formează cea mai bună garnitură a Ansamblul folcloric „Călușul“.

Părăsește definitiv învățământul și Scorniceștiul în anul 1979 și împreună cu professor Gheorghe Stan începe organizarea formațiilor și ansamblurilor din sistemul sindicatelor.

Din luna mai până în decembrie 1979 selectează dansatori și dansatoare. De Sfântul Nicolae (6 decembrie) ia ființă Ansamblul folcloric „Plaiurile Oltului“, ansamblu care va deveni în scurt timp, etalon, la nivel județean cât și național.

Timpul a demonstrate că datorită sistemului științific de lucru, acest ansamblu a devenit o adevărată școală de coregrafi, aceștia fiind cunoscuți și recunoscuți.

Cu toate că este promovat și în funcții de conducere, nu renunță la principala pasiune, dansul popular, insistând pe zonarea jocurilor și eliminarea celor aduse din alte zone.

După revoluție, cu foarte mari greutăți reușește ca Ansamblul folcloric „Plaiurile Oltului“ să primească statutul de „Profesionist“ și acest lucru, ca formă de angajare, deoarece repertoriul și valoarea membrilor ansamblului era de mult la standarde ridicate.

Schimbările inerente care s-au produs după 1989, nu au diminuat interesul pentru formațiile și ansamblurile din județ, atât a celor de mature cât și a celor de copii.

Începând ca simplu participant, în anul 1969, la Concursul „Călușul Românesc“, în timp va avea o contribuție esențială, începând cu anul 1979, ca principal organizator.

Datorită numărului foarte mare de călușari copii, inițiază și organizează la Slatina, Concursul de Căluș pentru Copii, concurs care la ora actuală se situează în primele trei locuri din țară.

Colaborează foarte bine cu centrul Național al Creației Populare, în special cu coregraful Marin Barbu și chiar include în repertoriul Ansambluluii Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ o suită foarte reușită din Muntenia.

Activitatea internațională se concretizează prin foarte multe turnee (în patru continente), ca dansator cât și cu contracte individuale în calitate de maestru coregraf.

În Canada pune bazele înființării Ansamblul „Mihai Eminescu“ într-o comunitate de români, unde formația de călușari a acestui ansamblu poartă astăzi numele „Nichita Dragomira“.

Colaborarea cu Ansamblul Acvademiei de Stat „JOC“ de la Chișinău este o reușită, iar la ora actuală suita de căluș montată ca rod al acestei colaborări se bucură de un succes internațional extraordinar.

Împreună cu „locotenenții“ lui reușește și azi să cuprindă tot județul și rezultatele sunt pe măsură.

Este un membru permanent al juriilor de la Festivalurile Internaționale „Peștișorul de Aur“ de la Tulcea și „Călușerul Transilvan“ de la Deva.

Pe lângă „locotenenții“ săi, în toată existența ansamblului „Plaiurile Oltului“ a avut un sprijin permanent din partea dirijorului marin Constantin, atât pentru problemele ansamblului cât și a celor raportate la formațiile din județ.

În present, din punct de vedere coregrafic continuă prin procedee specifice să valorifice și să conserve jocurile populare din microzonele etnofolclorice ale județului Olt.

OFENSIVA MEDIATICĂ

În ianuarie 2002 Ansamblul Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ trece sub umbrela Centrului Cultural Oltul, instituție județeană de cultură înființată de Consiliul județean Olt prin unificarea Centrului de Creație și a Școlii de Arte din Slatina.

Pentru a-și face cunoscută activitatea Centrul Cultural Oltul a elaborat o strategie de ofensivă mediatică ale cărei rezultate au început imediat să apară.

Primele apariții au fost în cele două emisiuni TVR Craiova Internațional în colaborare cu Traian Bărbulescu, directorul acestei instituții. Aici au evoluat dansatorii, orchestra și o parte din soliștii ansamblului.

Imediat au urmat apariții în cadrul emisiunilor TVR 1 filmate la „Hanul lui Manuc“ din București și la Teatrul de Operetă București la invitația realizatoarei Elize Stan în cadrul emisiunilor „O vedetă populară“ și spectacolul „De Dragobete cu dragoste“.

Tot în primăvara lui 2002 Ansamblul Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ a fost invitat în spectacolul inaugural al postului de televiziune TVR Craiova.

Deasemenea, în spectacolul-concurs „Oltenia de ieri și de azi“ organizat de postul teritorial Radio Oltenia unde soliștii și dansatorii ansamblului au evoluat pe scena Teatrului Național Craiova, obținând trofeul acestei emisiuni.

O semnificativă apariție la care au fost solicitați să-și dea concursul coregrafii și dansatorii ansamblului a fost participarea cu un număr de 60 de călușari la deschiderea Galei de Box pentru titlul mondial susținută de boxerul Leonard Doroftei împotriva lui Raul Balbi. A fost singurul moment coregrafic din deschiderea acelei gale transmis pe toate meridianele globului pământesc. Apariția călușarilor din Olt a fost solicitată personal de către Leonard Doroftei.

„Am de gând să dau de mâncare și băutură trei zile pentru călușarii olteni care mi-au purtat noroc.“

La Festivalul Național de Folclor „Mamaia 2002“ realizat și mediatizat de postul de televiziune ANTENA 1, Ansamblul Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ a reușit să obțină Marele Premiu constând dintr-un autoturism, cu obiceiul „Luatul din căluș“. Specialiștii în domeniu au avut numai cuvinte de laudă și aprecieri unanime.

La numai o lună distanță Ansamblul Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ a fost invitat să participe la „Cerbul de Aur“ de la Brașov realizat și mediatizat de postul de televiziune TVR 1, TVR 2 și TVR Internațional.

Ca o încununare a eforturilor dar și a realizărilor, Ansamblul Folcloric „PLAIURILE OLTULUI“ a fost invitat să participe la „Ziua Porților Deschise“ organizate de Ambasada României din Praga, prilej de a fi prezent pe ecranele tv ale posturilor din Cehia dar și în presa străină.

Am selectat din multitudinea de articole apărute în presa din Olt, din Dolj și chiar câteva apărute în presa națională. Din păcate, Ansamblul folcloric profesionist „Plaiurile Oltului“ nu a avut o preocupare constantă pentru a aduna aceste articole de presă. Cu excepția unor fotografii realizate la diferite spectacole sau filmări nu există alte documente care să ateste activitatea ansamblului de-a lungul timpului. Există însă documente video, aflate în arhiva Centrului județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Olt (prin grija operatorului Valeru Ciurea), câteva astfel de documente în păstrarea ansamblului iar o altă parte la Direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național Olt.

A trebuit să fac un adevărat tur de forță pentru a scoate din arhiva Bibliotecii județene Olt câteva din articolele apărute în presa vremii prin care putem observa atât saltul calitativ al ansamblului cât și importanța sa în ceea ce privește păstrarea și continuarea tradițiilor autentice în ceea ce privește jocul și cântecul popular.

„Ansamblul „Plaiurile Oltului“ – protagonistul spectacolului

dedicat zilei de Dragobete la TVR1

Ansamblul folcloric profesionist „Plaiurile Oltului“ a fost, în ziua de 20 februarie, pentru a doua oară, protagonistul unei înregistrări a Televiziunii Române, după ce, cu două săptămâni înainte participase la filmările efectuate la „Hanul lui Manuc“.

După cum ne-a declarat directorul Centrului Cultural „Oltul“ – în cadrul căruia funcționează ansamblul – Zefir Berzovis Ghencea, cel de-al doilea spectacol susținut de „Plaiurile Oltului“ a durat circa patru ore și a fost dedicat zilei de Dragobete, urmând să fie transmis, pe părți, timp de mai multe săptămâni.

În spectacol – în care ansamblul a asigurat momentele coregrafice, prezentând șase suite de dansuri populare, din toate zonele etnografice ale țării – au evoluat, printre alții, renumiți interpreți Ionuț Fulea, Dinu-Iancu Sălăjan, Constantin Lătărețu și Mariana Deac.

Potrivit sursei citate, Ansamblul „Plaiurile Oltului“ a înregistrat, cu acest prilej, unul dintre cele mai importante succese din existența sa, primind aplauze la scenă deschisă și felicitări din partea organizatorilor de la TVR, a producătorilor și a realizatorului emisiunii Elise Stan, care și-a exprimat într-o scrisoare trimisă președintelui CJ Olt, Marin Ionică, admirația pentru prestația profesionistă a dansatorilor și a orchestrei, solicitând o nouă colaborare.

Directorul Centrului Cultural a ținut să evidențieze, în context, munca dirijorului Marin Constantin și a coregrafilor Constantin Bălărău și Iliuță Brăileanu, conduși de Nichita Dragomira.

De menționat faptul că, la fel, că și la filmările făcute cu două săptămâni în urmă, Ansamblul „Plaiurile Oltului“ a fost însoțit de Ansamblul folcloric al elevilor de la Grupul Școlar Construcții de Mașini din Slatina „Plai de dor“ – pepiniera „Plaiurilor“ – condus de Iliuță Brăileanu.“

„Ansamblul folcloric profesionist „Plaiurile Oltului“

are, de astăzi, șapte soliști vocali I

În urmă cu câteva numere ale ziarului nostru vă informam că toți soliștii vocali I din cadrul ansamblului folcloric „Plaiurile Oltului“ vor susține un nou examen pe post. În urma acestuia și a analizei rezultatelor făcute în cadrul ședinței Consiliului de Administrația „s-a hotărât ca Teodora Perconic, Ioana State, Ștefan Ciucă, Cătălin Bărbulescu să fie încadrați cu normă întreagă, iar Sofia Baciu, Adriana Popescu, Sorina Dinu cu jumătate de normă. Acestora li se vor încheia contractele de muncă, astăzi, 11 martie a.c., a concis Visi Ghencea, directorul Centrului Cultural „Oltul“

„Ca urmare a unei colaborări care s-a întins pe o perioadă de aproape doi ani între Radio Craiova și principalii animatori culturali din județele Olteniei pentru realizarea unor spectacole artistice care au trecut în revistă cele mai importante formații artistice din această zonă a țării, în cadrul galelor „Zilele Olteniei de ieri și de azi“ organizate de Radio Oltenia Craiova, trofeul galelor pentru județul Olt a fost înmânat Directorului Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“, Nichita Dragomira.“

„Ansamblul „Plaiurile Oltului“,

invitat la Festivalul Folcloric de la Mamaia

După succesul repurtat zilele trecute în cadrul Festivalului Internațional de Folclor „Arcanul“, desfășurat în perioada 05-07 iunie 2002 la Rădăuți, Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ este invitat să participe, în perioada 16-21 iulie, la Festivalul Folcloric de la Mamaia – „Dor de la izvor“.

Programul pe care-l vor oferi artiștii slătineni publicului de pe litoral va ilustra obiceiul tradițional al jocului călușăresc. Pentru aceasta artiștii ansamblului pregătesc în aceste zile un spectacol, în cadrul căruia urmăresc reprezentarea călușului atât ca dans, cât și ca obicei tradițional, cum ar fi „luatul din căluș“, moment prezentat în premieră absolută.

Organizatorii Festivalului Folcloric de la Mamaia sunt: Consiliul Județean Constanța și Televiziunea Națională „Antena 1“.“

„Participarea Ansamblului Folcloric „Plaiurile Oltului“

în cadrul Concursului Național „Dor de la izvor“,

organizat în cadrul Festivalului Folcloric „Mamaia 2002“,

a fost încununat de un deosebit succes.

Marele Premiu al festivalului constând într-un autoturism Dacia Berlină, a revenit ansamblului nostru.

Acest succes a fost posibil datorită alegerii foarte inspirate în privința acestui obicei popular, cu care a hotărât conducerea instituției să se prezinte la concurs, directorul artistic al ansamblului, Nichita Dragomira, reușind să monteze scenic obiceiul „luatului din căluș“.

Acesta a fost oferit publicului în premieră absolută chiar la Festivalul de la Mamaia.

Încă din ziua concursului aplauzele permanente ale spectatorilor cât și interesul deosebit pe care l-a manifestat juriul festivalului față de prestația ansamblului, a lăsat să se întrevadă că Ansamblul Folcloric „Plaiurile Oltului“, aspiră cu siguranță la unul din premii.

În seara galei concursului a venit și vestea cea mare: câștigarea Marelui Premiu, reprezentând un autoturism Dacia Berlină care a fost adus de membri ansamblului la Slatina chiar a doua zi.

Scenariul și regia spectacolului aparține Directorului General Adjunct al Centrului Cultural „Oltul“, Nichita Dragomira, iar coregrafia, maestrului Iliuță Brăileanu.

Consemnăm aici și faptul că acest succes se datorează și sprijinului permanent acordat Ansamblului de către Consiliul Județean Olt.“

„Ansamblul „Plaiurile Oltului“ –

Marele Premiu la „Mamaia 2002“

Timp de câteva zile, în cursul săptămânii trecute, a avut loc Concursul Național „Dor de la izvor“, organizat în cadrul Festivalului folcloric „Mamaia 2002“. Participând la concurs cu ineditul obicei al „luatului în căluș“, alegere inspirată a conducerii Centrului Cultural „Oltul“ și pusă în scenă de directorul artistic Nichita Dragomira, cunoscutul Ansamblu folcloric profesionist „Plaiurile Oltului“ din municipiul slatina a repurtat un succes deosebit și puțin scontat: câștigarea Marelui Premiu al concursului, reprezentând un autoturism Dacia Berlină, care a fost adus de membri ai ansamblului la Slatina chiar a doua zi.“

„Ansamblul profesionist „Plaiurile Oltului“ a luat cu … călușul

și marele premiu un autoturism Dacia!

Intens mediatizat la nivel național, Festivalul „Dor de la izvor“, organizat săptămâna trecută la Mamaia, a reunit cele mai valoroase formații de folclor din România.

Județul Olt a fost reprezentat de Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“ al Centrului Cultural „Oltul“, cu un spectacol de obicei popular local.

Știut fiind că în țară și în lume călușul oltenesc trezește fiori și smulge ropote de aplauze, de această dată specialiștii Centrului Cultural „Oltul“ au renunțat la prezentarea călușului ca dans de sine stătător și, prin inspirația directorului general adjunct, maestrul coregraf Nichita Dragomira, care a semnat scenariul și regia au pregătit un spectacol inedit: „luatul din căluș“, ca de obicei popular local. Coregrafia asigurată de maestrul Iliuță Brăileanu a completat, în mod fericit, o idee, care transpusă scenetic, a ridicat în picioare sala Teatrului de Vară din Mamaia și a stârnit interesul specialiștilor incontestabili din juriu.

După spectacolul prezentat de „Plaiurile Oltului“, se vorbea deja despre un fenomen unic, pe bună dreptate, întrucât la Mamaia oltenii noștri au prezentat, în premieră absolută chiar și pentru juriu, un asemenea spectacol. Din acel moment devenise evident că ai noștri intraseră în calculul juriului pentru un premiu, judecând după aplauzele ce au acompaniat evoluția artiștilor noștri, dar și după interesul deosebit al juriului față de inedita apariție. Tensiunea în rândul delegației oltene a fost menținută la cote ce concurau căldura de pe litoral, până în seara spectacolului de gală, când după ce s-au anunțat premiile III, II și I toată lumea, inclusiv spectatorii au înțeles că Marele Premiu a revenit Oltului. Într-adevăr, într-o explozie de aplauze și ovații a fost anunțat deținătorul Marelui Premiu, constând într-un autoturism Dacia Berlină, Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“ al Centrului Cultural „Oltul“ Slatina.

Duminică, artiștii noștri s-au întors la Slatina, încununați de lauri, având ca „premergătoare“ autocarului superba Dacia , de culoare vișinie.

Le transmitem și noi sincere felicitări și succes în delicata muncă de păstrare și perpetuare a frumoaselor tradiții populare oltenești, convinși că nimeni nu ar fi avut nici un dubiu în acordarea acestui meritat premiu de recunoaștere națională!“

„ „Plaiurile Oltului“ a… luat din căluș juriul de la Mamaia

Mulțumim, Nichita Dragomira

Anul trecut, când a fost prima ediție a Festivalului de Folclor „Dor de la izvor“ de la Mamaia, manifestare premergătoare a tradiționalului Festival concurs de muzică ușoară afirmam „cât de bogați suntem și cât de săraci ne simțim“, această „cugetare“ venind în urma vizionării întregului spectacol, unde s-au „produs“ ansambluri și interpreți de folclor autentic, fiind scoase la lumină toate comorile spirituale ale unui popor căruia nu i-au mai rămas prea multe cu ce să se laude.

La ediția din acest an, încă de la evoluția artiștilor de la „Plaiurile Oltului“, „dirijați cu măestrie de același Nichita Dragomira, am simțit cum „Marele Premiu“ va poposi la… Slatina. „Luatul din căluș“, temă despre care am mai făcut vorbire și văzută pe viu în anii copilăriei pe ulițele satului de Rusalii, nu a putut trece neobservată nici de juriul competent dând Cezarului ce-i al Cezarului. Nu intru în amănunte în ceea ce privește calitatea mișcărilor, au făcut-o specialiștii, dar ceea ce mi-a rămas întipărit în minte a fost speranța omului simplu, atunci când este lovit de păcate, în tradiția populară care, câteodată… mai și vindecă. Ceea ce am văzut pe sticla televizorului nu a fost decât mesajul real transmis de artiștii lui Nichita că românul poate „îngenunchea“ destinul numai dacă știe să respecte perenitatea spirituală a lutului din care a fost zămislit. Mulțumim, Nichita Dragomira, pentru crâmpeiul de frumusețe dăruit.“

„Ansamblul slătinean ,,Plaiurile Oltului’’

le-a suflat Dacia celor din Mamaia

În perioada 17-20 iulie, la Teatrul de Vară din stațiunea Mamaia s-a desfășurat cea de-a II-a ediție a Festivalului Național al cântecului și dansului popular „Dor de la izvor“. Manifestarea organizată de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, în colaborare cu prefectura județului Constanța și primăria municipiului Constanța a atras un număr impresionat de ansambluri artistice, grupuri instrumentale și soliști din cele mai reprezentative vetre folclorice ale țării, a căror evoluție a încântat publicul.

Printre formațiile participante cu șanse reale la un loc pe „podium“ s-a aflat și Ansamblul de cântece și dansuri „Plaiurile Oltului“, de pe lângă Centrul Creației Populare Olt. Condus și îndrumat cu pricepere de maestrul coregraf director Nichita Dragomira ansamblul a evoluat în festival la forma care la consacrat de-a lungul timpului, reușind să intre, de justețe, în posesia Marelui Trofeu „Dor de la izvor“, concretizat într-o elegantă mașină Dacia 1310, parcă pentru a sugera, încă o dată, că în mișcarea artistică slătineană, treburile merg efectiv „ca pe roate“.

Într-o scenografie impecabilă, dansatorii din județul Olt s-au impus în fața competitorilor și a juriului cu „luatul din căluș“, obicei vechi de sute de ani care se mai păstrează în zona Slatina. Se spune că acel ce lucrează în Duminica Rusaliilor este luat din căluș, adică intră în transă. Bolnavul nu poate fi lecuit decât de călușari, care joacă și trec peste el cu fire de usturoi și pelin. Realizarea în sine a obiceiului, ca de altfel a întregului ritual călușăresc, unul din cele mai complete și spectaculoase dansuri populare, ține de un înalt profesionalism, și de un travaliu pe măsură, de repetiții „la sânge“. „Munca de călușar este o muncă foarte grea, este un efort fantastic. Și dacă ați face o probă după dans, ați vedea că pintenii se încălzesc de atâtea lovituri“, a declarat presei imediat după ce oltenii au înșfăcat mașina, directorul Nichita Dragomira. Articol semnat Virgil Dumitrescu“

„Marele Premiu al Festivalului „Dor de la Izvor“ a plecat la Slatina

Ansamblul „Plaiurile Oltului“ a câștigat o Dacie Berlină.

Festivalul de Cântec și Dans popular românesc „Dor de la Izvor“, Mamaia – 2002, organizat de Consiliul Județean Constanța în colaborare cu televiziunea Antena 1, având ca producător executiv firma Aldaco Film s-a încheiat sâmbătă seara, când a avut loc și festivitatea de decernare a premiilor.

La fel ca la fiecare spectacol, Teatrul de Vară din Mamaia s-a dovedit a fi neîncăpător pentru mulțimea de turiști curioși să afle care au fost cei mai buni concurenți la cele trei secțiuni: de interpretare, tarafuri și obiceiuri tradiționale. La fel de interesant se anunță momentul decernării Marelui Premiu, o mașină Dacia, ale cărei chei ar fi putut fi câștigate de oricare participant. La puțină vreme după ora 21.00 când a început Gala Decernării Premiilor, prezentatorii au început să cheme pe scenă personalitățile implicat în organizarea festivalului „Dor de la Izvor“ pentru a acorda premiile.

Laureații festivalului

Câștigătorul Secțiunii de Interpretare a festivalului este Silvana Raciu Scoret, din Teleorman. Premiul a fost înmânat de Gruia Stoia, redactor șef al redacției muzicale din cadrul Societății Române de Radiodiuziune.

La Secțiunea Tarafuri, premiul a plecat la Sângeorz Băi, Bistrița-Năsăud prin câștigătorul său Taraful Păunița. Distincția a fost înmânată de vicepreședintele Consiliului Județean Constanța, Diane Vancea.

La Secțiunea Obiceiuri Tradiționale, Doina Isfanoni, cerecetător științific la Muzeul Satului București, a acordat Premiul pentru Autenticitate și Continutitate Ansamblului Aromân de Cântece și Dansuri, din Sarighiol de Deal – Tulcea. Viorel Chiurtu, consilier al Consiliului Județean Constanțaa înmânat Premiul Special pentru Valoare Artistică conducătorului Ansamblului Floare Bănățeană din Reșița, Caraș Severin, care a prezentat în concurs obiceiul Rugă Bănățeană.

Marin Barbu, maestru coregraf la Centrul Național al Creației Populare, a înmânat Premiul Special pentru Calitatea Repertoriului Muzical Coregrafic ansamblului Dobași din Valea Idei.

Ansamblul Dor călător din Craiova –Dolj a câștigat Premiul pentru cel mai bun ansamblu folcloric care a prezentat în concurs obiceiul „Hai la Bobotaie“. Distincția a fost înmânată de Radu Comănici, vicepreședinte al Consiliului Județean Constanța.

Florentina Satmari a primit un premiu de excelență

De asemenea, au fost acordate două premii de excelență. Președintele Consiliului Județean Constanța, Stelian Duțu, le-a chemat în scenă pe două doamne ale căror nume au rezonanță în folclorul românesc. Este vorba despre profesor universitar Emilia Comișel, etno-muzicolog, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, și pe realizatoarea Festivalului „Dor de la Izvor“, Florentina Satmari care a fost felicitată pentru tăria de care a dat dovadă în a duce la capăt acest eveniment într-un moment extrem de dificil al vieții personale. De altfel, doamna Satmari a dedicat premiul memoriei surorii domniei sale, care a încetat din viață cu o zi înaintea începerii festivalului… Realizatoarea nu a avut răgaz nici măcar să participe la înmormântare.

Momentul culminat al festivalului a fost anunțarea câștigătorului Marelui Premiu o Dacie Berlină, care a fost oferită Ansamblului „Plaiurile Oltului“ din Slatina pentru obiceiul „luatul în căluș. Constantin Duțu, președintele CJC, și directorul firmei-sponsor au înmânat cheile lui Nichita Dragomira, conducătorul ansamblului. După ce au ieșit din scenă, membrii ansamblului au mai susținut un mic recital în fața Teatrului de Vară, acolo unde și-au luat în primire mașina câștigată.

Festivalul „Dor de la Izvor“ s-a încheiat cu recitalurile mai multor ansambluri de copii care au adus pe scenă minunate dansuri și cântece populare.“

„La Festivalul de folclor „Dor de la izvor“ desfășurat la Mamaia, Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“, încununat de succes

Desfășurată în perioada 16-21 iulie a.c., noua secțiune de folclor a binecunoscutului Festival de la Mamaia a devenit Festivalul de Folclor intitulat „Dor de la izvor“. Organizat de Consiliul Județean Constanța și Televiziunea Națională „Antena 1“, festivalul s-a bucurat de o participare numeroasă din partea artiștilor din țară, în fața juriului prezentându-se 54 de ansambluri, soliști și instrumentiști.

Artiștii au trebui să prezinte în concurs un obicei tradițional zonei din care provin. Județul Olt a fost reprezentat de Ansamblu Profesionist „Plaiurile Oltului“. Din cele peste 54 de scenarii propuse juriului numai 12 au ajuns în faza de preselecție, în concurs rămânând doar 7 ansambluri. Datorită prestației bune, comisia de jurizare, pe lângă ansambluri, a mai reținut să intre în concurs, 12 interpreți individuali și 7 7 tarafuri, care au avut drepturi egale în lupta pentru Marele Premiu.

Pregătindu-se intens pentru acest festival, artiștii slătineni au prezentat juriului obiceiul tradițional al „luatului din căluș“. Acest obicei a fost prezentat în premieră, publicul fiind plăcut surprins de prezentarea acestui obicei, pe care scenele festivalurilor de tradiții populare nu l-au văzut.

Ansamblu Profesionist „Plaiurile Oltului“ a revenit pe meleagurile natale, încununat de succes, demonstrând tuturor, dacă mai era nevoie, care este valoarea artiștilor slătineni, a dansatorilor ansamblului, cu Marele Premiu, ce a constat într-un autoturism marca –Dacia Berlină. Acest premiu este cel mai mare obținut vreodată de un ansamblu sau solist oltean.

Obiceiul tradițional „Luatul din căluș“ a fost pus în scenă de 38 de persoane, „nu numai dansatorii au participat, până și șoferul a apărut pe scenă, contribuind la obținerea acestui succes… administratorul a fost gospodarul care a primit călușarii în curtea sa…“ ne declara Nichita Dragoira, directorul Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“ .

Scenariu și regia i-au aparținut aceluiași Nichita Dragomira, coregrafia – Iliuță Brăileanu, iar taraful care i-a acompaniat pe artiști a fost compus din cobză – Dan Voinic, țambal – Nicu Feraru, iar la vioară a cântat Nicu Lăutaru.

Noua optică a Centrului Cultural „Oltul“, din declarația dată de directorul acestei instituții de cultură, dl. Visi Ghencea, este aceea că toți angajații centrului se vor implica în orice manifestări la care ansamblul va participa, nu numai artiștii – dansatori, soliști sau instrumentiști.

Pentru ca toți locuitorii județului Olt, și mai ales slătinenii, să cunoască succesul repurtat de artiștii Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“, Marele Premiu – autoturismul Dacia Berlină, care încă mai poartă numerele provizorii de Constanța, CT – 010427, a fost expusă, ieri, în fața Bibliotecii Județene „Ion Minulescu“.

Dacă le-am spune felicitări artiștilor Ansamblului folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ ar fi o urare prea mică în comparație cu valoarea lor, demonstrată în Festivalul de folclor de la Mamaia „Dor de la Izvor“, și cu Marele Premiu pe care l-au câștigat, datorită acestei valori, a măiestriei lor în prezentarea obiceiurilor populare specifice zonei Oltului.

Nu ne rămâne decât să le urăm succes în continuare și să-i felicităm pentru că au adus Oltul pe cel mai înalt podium al unui festival de folclor!“

„Artiștii Oltului din nou pe micul ecran

Ansamblul folcloric profesionist al ce ntrului Cultural Oltul, în colaborare cu TVR Craiova vor realiza sâmbătă 03.08.2002, începând cu orele 19.00, un spectacol folcloric transmis în direct, în cadrul căruia sunt invitate să participe formații artistice și interpreți din județul Olt.

Alături de aceste formații va evolua și Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“, cu un program ce va cuprinde suite de dansuri din programul spectacolului „La izvor“, pregătit pentru stagiunea de primăvară 2002.

În cadrul aceleiași emisiuni, telespectatorii vor putea admira virtuozitatea călușarilor de la Cezieni, laureați ai Festivalului „Călușul românesc“ 2002, precum și formația de dansatori a ansamblului „Hora Florilor“, Osica Dobrun.“

„Artiștii Centrului cultural Oltul au deschis

Festivalul Românilor de Pretutindeni „Callatis – Mangalia“

La Mangalia, vineri, 8 august, s-a deschis Festivalul Românilor de Pretutindeni „Callatis“ organizat cu sprijinul Guvernului României și sub înaltul patronal al primului ministru, Adrian Năstase, în prezența căruia, în avanpremieră, invitatul special al organizatorului – Televiziunea Română (Internațional), Ansamblul Folcloric Profesionist ), Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ al Consiliului Județean Olt a reeditat marele succes de anul trecut, la Mamaia, cu spectacolul-obicei „Luatul din căluș“, un moment de excepție în concepția regizorală și coregrafică a maestrului Nichita Dragomira.

Spectacolul de vineri seară, în care au evoluat și alți artiști români stabiliți peste hotare, sau care evoluează în diaspora, s-a derulat sub genericul „Hai acasă“, și a fost preluat și de canalele media care de obicei fac cunoscută în străinătate viața românilor stabiliți în diverse țări ale lumii. Aflat în concediu de odihnă pe litoralul Mării Negre, vicepreședintele Consiliului Județean Olt, Ioan Nedelea, a ținut să asiste la evenimentul cultural încheiat vineri seara, apoteotic, de către artiștii olteni.

Duminică, 10 august, în cadrul aceluiași festival, concursul „Miss Diaspora“, la care au participat fete de origine română stabilite în străinătate, a beneficiat de asistența coregrafică a maeștrilor slătineni Nichita Dragomira și Iliuță Brăileanu, coregrafi ai Centrului Cultural Oltul, iar artiștii Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“ au plecat la Tulcea, pentru a onora o altă invitație, la Festivalul Internațional „Dunărea – fluviu european“, desfășurat sub patronajul președintelui României, Ion Iliescu, în prezența căruia artiștii noștri vor prezenta spectacolul „Pe malul Dunării“, eveniment de la care ziarul nostru va prezenta în exclusivitate imagini, așa cum am primit, prin amabilitatea Centrului Cultural Oltul și fotografiile de la Callatis-Mangalia 2003.“

„Abonat“ la trofee și locul întâi în acest sezon,

Ansamblul artistic profesionist „Plaiurile Oltului“ a cucerit din nou Litoralul și Delta Dunării

Într-o competiție acerbă cu temperaturile deosebite din această vară, dar și cu cei mai valoroși exponenți ai folclorului românesc și internațional, artiștii Ansamblului Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ al Consiliului Județean Olt au făcut un veritabil tur de forță în prima jumătate a lunii august, reușind în numai 2 săptămâni să pună la picioare Litoralul românesc și Delta Dunării. La numai două zile după maratonul folcloric de la Mangalia, în cadrul Festivalului românilor de pretutindeni „Callatis“ 2003 în calitate de invitat special, ansamblul slătinean s-a întors încununat de lauri, doar pentru a lua drumul Dunării, la Tulcea, unde sub înaltul patronaj al Președintelui României, Ion Iliescu, s-a desfășurat, în perioada 9-17 august, Festivalul internațional al țărilor dunărene „Dunărea – fluviu european“. La eveniment au participat artiști din Germania, Austria, Serbia, Croația, Bulgaria, Ucraina, republica Moldova, Macedonia și Cipru, țara noastră fiind reprezentată, alături de olteni, de ansambluri din Giurgiu, Brăila, Galați și Tulcea, județe străbătute de bătrânul Danubius.

Evoluția din 14 august a Ansamblului „Plaiurile Oltului“ a electrizat întreaga asistență urmând evident includerea în gala laureaților și implicit câștigarea locului I, cu spectacolul original „Pe marginea Dunării“.

La înălțime, în cadrul Târgului Meșterilor Populari de la Tulcea, au fost și renumiții creatori Constantin Nițu, Gheorghe Tănase și Ștefan Trușcă, profesori ai secției de arte a Centrului Cultural Oltul care au încântat cu nestematele artei cusutului, sculptatului în lemn și olăritului.

Ca o recunoaștere a supremației artiștilor olteni, organizatorii festivalului au mai acorda ansamblului slătinean două bonusuri: invitația specială a municipalității tulcene pentru un recital în cadrul zilelor municipiului, anul viitor, de Sfânta Maria, și, tot ca o recunoaștere, însă pentru a munci în plus, față de ceilalți participanți la festival, orchestra și soliștii ansamblului au fost invitați să susțină două seri de muzică autentică pe un vas de croazieră cu zbaturi, vechi de peste o sută de ani, pentru delegațiile străine la festival și turiștii străini, aflați în croazieră pe Dunăre.

„A fost o invitație pe cât de onorantă și plăcută, pe atât de extenuantă, pentru că orchestra și soliștii noștri au asigurat programe de divertisment de peste 4-5 ore fiecare“, a declarat directorul artistic al ansamblului maestrul coregraf Nichita Dragomira, anunțând și binemeritatul concediu de odihnă al artiștilor, după o stagiune solicitantă, dar plină de succese naționale și internaționale.

Totodată, se anunță o stagiune de toamnă-iarnă cu un repertoriu nou, la fel de original, care sperăm să cucerească alte zări de țări și mări.“

„Festivalul Internațional „Dunărea – fluviu european“,

câștigat de olteni

Prima ediție a Festivalului Internațional „Dunărea – fluviu european“, desfășurat la Tulcea, în perioada 9-17 august, a reunit numeroși iubitori și păstrători ai obiceiurilor populare. La Secțiunea Folclor au participat formații din toate țările dunărene, mai puțin Ungaria, la care s-au adăugat și cinci ansambluri profesioniste din România (Giurgiu, Brăila, Galați, Tulcea și Olt). Premiul I a fost câștigat de Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“, care a fost apreciat atât de juriu cât și de către spectatori, frumusețea dansurilor și melodiilor populare oltenești depășind pe celor din alte județe românești, precum și pe a celor străine. Acest lucru este întărit de faptul că orchestra olteană a fost singura invitată să cânte pe vasul de protocol, misiunea fiind îndeplinită cu brio, muzicanții cântând trei zile la rând, fără întrerupere. Organizatorii au dorit prezența ansamblului și pe viitor la Tulcea, în acest sens făcând încă de pe acum invitația de a participa la Zilele municipiului Tulcea, de pe 15 august 2004…“

„Luatul din căluș“ – la „Callatis 2003“

Dansurile și tradițiile populare oltenești nu au lipsit nici de la festivalul „Callatis 2003“. Astfel, în cadrul serii dedicate muzicii populare, intitulată „Acasă la români“, oltenii au fost reprezentați de Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“. Cel mai bine, tradițiile populare din zona Oltenia sunt redate de către căluș, obicei păstrat încă aici, motiv pentru care, ansamblul a încheiat seara populară cu momentul „Luatul din căluș“. Ca de fiecare dată când este prezentat în fața publicului iubitor de folclor, și de această dată călușul a impresionat pe cei prezenți, fascinând prin costume, ritm și voia bună transmisă tuturor. Profesionalismul cu care componenții ansamblului oltean interpretează călușul este recunoscut, anul trecut „Luatul din căluș“ obținând Marele Premiu Mamaia 2002. Se poate spune că, prin această prezență, Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“ și-a încheiat circuitul național cu folclor, început anul trecut cu Mamaia, „Cerbul de Aur“ și Callatis. În acest an, ansamblul nu va fi prezent la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur“, deoarece organizatorii au dorit o varietate a obiceiurilor populare românești, românii de peste hotare având prilejul de a cunoaște obiceiuri din toate zonele țării.“

„Plaiurile Oltului“ – în direct la „O vedetă populară“

și la „Surprize, surprize“

Ansamblul folcloric profesionist „Plaiurile Oltului“ din Slatina va răspunde, sâmbătă, invitației TVR 1 de a fi prezent, în direct, la emisiunea de folclor „O vedetă populară“, unde îl va acompania pe Ionuț Dolănescu. Totul a fost pus la cale în această vară la Mangalia, unde „Plaiurile Oltului“ a fost invitat să susțină un spectacol pentru românii din diaspora, unde a fost prezent și Ionuț Dolănescu, care acum trăiește în Australia.

Și, pentru că tot se va afla în platoul de filmare, Ansamblul „Plaiurile Oltului“ va deschide, sâmbătă seara – „surpriză“ – și emisiunea „Surprize, surprize“ a Andreei Marin cu o suită de dansuri populare călușărești.“

„Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ –

o vedetă populară cu… surprize

Despre celebritatea Ansamblului Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ al Consiliului Județean Olt, cucerită cu multă muncă și dăruire artistică, s-a auzit de multă vreme, mult peste granițele țării, artiștii olteni fiind preferații multor festivaluri naționale și internaționale, la care, în mod constant, au statut de invitat de onoare. Televiziunile naționale și Televiziunea publică (TVR) în special își structurează frecvent emisiunile folclorice în funcție de disponibilitatea ansamblului oltean, care de fiecare dată asigură succesul coregrafic el emisiunilor cu mare audiență națională.

Pentru sâmbătă, 4 octombrie a.c., TVR a rezervat în grila de programe nu mai puțin de două apariții în direct. Astfel, realizatorii emisiunii „O vedetă populară“ au invitat Ansamblul „Plaiurile Oltului“, pentru a susține coregrafic evoluția invitatului special, solistul Ionuț Dolănescu, la solicitarea expresă a acestuia. În seara aceleiași zile, artiștii noștri se vor afla din nou în transmisiune directă la solicitarea realizatorilor unei alte emisiuni cu largă audiență națională: „Surprize, surprize“, de această dată fiind preferat în exclusivitate călușul oltenesc. Orchestra și soliștii Ansamblului „Plaiurile Oltului“ vor rămâne acasă, unde nu se vor odihni, ci vor onora sâmbătă seara invitația Primăriei Șerbănești, la Sărbătorea „Fii satului“, iar duminică, la Curtișoara, cu prilejul „Sărbătorii Nucului“. În paralel, se pregătește un nou spectacol pentru stagiunea artistică de toamnă-iarnă.“

„Dansatorii de la „Plaiurile Oltului“ alături de Ionuț Dolănescu

La sfârșitul săptămânii trecute emisiunea „O vedetă populară“ realizată de Iuliana Tudor și difuzată de TV România 1 i-a avut ca invitați pe dansatorii Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“ al Consiliului Județean Olt și îndrăgitul interpret Ionuț Dolănescu. Cu această ocazie reprezentanții județului nostru au încântat prin suita de dansuri prezentată, în special cele reprezentând zona Romanați, și costumele populare de o frumusețe și o valoare inestimabilă.“

„După evoluția în direct la emisiunea „Surprize, surprize“ călușarii de la „Plaiurile Oltului“ s-au trezit cu o adevărată surpriză

În urmă cu o săptămână, Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“ din Slatina, participa în calitate de invitat special la nu mai puțin de trei emisiuni transmise în direct, pe postul național de televiziune – România 1, într-o singură zi.

La ultima dintre ele, cu audiență națională maximă, „Surprize, surprize“, în platoul de filmare surprizele s-au ținut în sensul adevărat al cuvântului, atât de realizatorii TVR, cât și de artiștii olteni.

Scrupuloși cu timpul de emisie, regizorii și producătorii emisiunii au acordat, inițial, două minute de emisie în direct pentru călușul oltenesc, dar, după repetiția pentru camere și regie, s-a ajuns la concluzia că un asemenea moment nu poate fi mai scurt de 5-6 minute.

A doua surpriză s-a produs chiar în timpul transmisiunii în direct, când operatorii de cameră, captivați de îndrăcitul dans, nu se puteau abține să privească doar cu un ochi fapt ce-l dusese la disperare pe regizorul de transmisie Tudor Mărăscu, nevoit, frecvent, să le amintească celor de la camere că sunt… la serviciu.

La o săptămână de la fulminanta evoluție, ansamblul a primit o nouă invitație la „Surprize, surprize“, da nu pentru a evolua în emisiune, ci pentru a-și ridica onorariul de… 14 milioane lei.

În condițiile în care artiștii olteni nu ridicaseră pretenții financiare, cum se întâmplă frecvent cu alți artiști solicitați la filmări, iar TVR le-a oferit un adevărat regal de popularitate într-o singură zi, răsplata nu este doar o plăcută surpriză, ci încă o recunoaștere națională a valorii incontestabile în plan național și internațional.“

„Ansamblurile „Plaiurile Oltului“ invitat la Alba Iulia

Cunoscutul Ansamblu Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ din municipiul Slatina, a primit recent invitația de a participa la un mare spectacol folcloric, dedicat Zilei Naționale a României, care va avea loc în „Capitala Marii Uniri“ cum este cunoscut municipiul Alba Iulia. Deplasarea ansamblului se va face în perioada 30 noiembrie – 2 decembrie, pentru a fi prezent la toate manifestările de la Alba Iulia. Alături de membrii ansamblului vor mai evolua în spectacol – care va fi transmis în direct pe TVR Internațional – nume mai ale muzicii populare românești.“

„Ansamblul „Plaiurile Oltului“ înregistrează la TVR

Aseară, 27 noiembrie, colectivul Ansamblului Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ a participat la înregistrări la postul de televiziune TVR în cadrul emisiunii „Midnights Circus“, coordonată de Elite Art Club Unesco (EBU). Această organizație nonguvernamentală își propune promovarea culturii românești și organizarea de spectacole de înaltă ținută artistică, în cadrul unor manifestări importante. Invitația reprezintă o nouă recunoaștere a valorii la care a ajuns Ansamblul „Plaiurile Oltului“ din Slatina în ultimii ani.“

„Doar o mamă poate ști“ – succes extraordinar

pentru „Plaiurile Oltului“

Ca în fiecare an, Stagiunea de iarnă a Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“ a adunat mulți iubitori ai muzicii și dansurilor populare. Prezentat anul acesta într-o formă inedită, cu multe dansuri în premieră, spectacolul a încântat mulțimea de spectatori. O sală arhiplină, printre care și foarte mulți tineri, au răsplătit cu aplauze numeroase, suita de jocuri populare din sudul României „Hora în casă“, suita de dansuri populare din Moldova „Gorăghiasca“, jocurile populare specifice Făgărașului, dansul țigănesc de pe Valea Oltețului, dar și prestația artiștilor din ansamblu: Ioana State, Tudorița Gorjan, Ștefan Ciucă și Cătălin Bărbulescu.

Așa cum era și de așteptat, capetele de afiș – Maria Ciobanu și Ionuț Dolănescu – au ajuns la suflete prin frumoasele melodii și calitatea interpretării. Anul acesta, Stagiunea de iarnă a fost la înălțime, având un are succes la public, succes care a întrecut ultimele spectacole de gen organizate pe scene slătinene. Felicitări „Plaiurile Oltului“ și Primăria Slatina, cea care a adus acești invitați de seamă.“

„Cu un spectacol extraordinar și invitați de valoare,

Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ va deschide stagiunea de iarnă

Una din cele mai valoroase instituții culturale din țară, Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ din Slatina, care funcționează sub egida Consiliului Județean Olt, se prezintă, joi, 11 decembrie, în fața publicului cu un spectacol muzical-coregrafic de excepție, ce va constitui premiera stagiunii de iarnă.

Directorul artistic al ansamblului care semnează și regia spectacolului, maestrul coregraf Nichita Dragomira, ne-a declarat că va fi unul din cele mai surprinzătoare montări, realizată în ultimii ani, sub coordonarea sa contribuind, alături de întreg personalul artistic, dirijorul orchestrei, maestrul Marin Constantin și coregrafii Iliuță Brăileanu, Constantin Bălărău și Constantin Cioară. Premiera stagiunii va consemna momente coregrafice și muzicale inedite, aproape întreg repertoriul fiind nou, dansurile populare din zona Făgăraș constituind un element de noutate absolută pentru județul Olt, atât ca interpretare coregrafică, dar și ca prezentare costumelor specifice zonei, de asemenea în premieră pentru județul Olt.

Alături de soliștii vocali ai ansamblului, Ioana State, Tudorița Gorjanu, Ștefan Ciucă și Cătălin Bărbulescu, vor susține un recital extraordinar, destul de puțin văzut în alte colțuri de țară, într-un duet Maria Ciobanu – Ionuț Dolănescu, invitații de onoare ai concertului ce va deschide stagiunea. Artiștii olteni vor susține un examen greu nu doar în fața publicului, ci și a reputatei realizatoare de televiziune Florentina Satmari, care în dubla calitate (Domnia sa fiind și președintele comisiei de specialitate, va da un verdict oficial privind potențialul artistic al ansamblului).“

„La deschiderea stagiunii de iarnă a Ansamblului „Plaiurile Oltului“

Regal de folclor la Slatina

O sală arhiplină a urmărit evoluția de excepție a membrilor ansamblului

„Ciocârlia“ folclorului românesc, Maria Ciobanu, și fiul său, Ionuț Dolănescu, cap de afiș onorat cu brio

Sala mare de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de iubitori ai muzicii și dansului popular care au venit joi seara (11 decembrie) la deschiderea stagiunii de iarnă 2003 a Ansamblului Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ un spectacol de excepție, desfășurat după genericul „Doar o mamă poate ști“.

Nu este mai puțin adevărat că intrarea a fost gratuită, pe bază de invitații oferite de Primăria Slatina și că invitații de onoare în spectacol au fost celebrii interpreți Maria Ciobanu, denumită „ciocârlia“ cântecului popular românesc, împreună cu fiul său, Ionuț Dolănescu. Prezența la Slatina a celor doi „monștri sacri“ ai folclorului românesc a trezit un enorm interes printre iubitorii muzicii populare însă cei care au venit doar pentru mamă și fiu nu au avut ce regreta nici în privința evoluției ansamblului, care a fost sublimă. Cum spuneam, mulți spectatori au stat chiar în picioare, deoarece locurile pe scaune au fost ocupate în totalitate, însă cu toate acestea comportarea tuturor în timpul spectacolului a fost civilizată, ceea ce dovedește că publicul slătinean este dornic de spectacole de calitate.

Sub îndrumarea atentă a directorului artistic Nichita Dragomira, ansamblul a început spectacolul cu două cântece cunoscute, interpretate de întreg colectivul artistic, după care a urmat o suită de dansuri populare din sudul țării. Soliștii Cătălin Bărbulescu, Tudorița Gorjanu și Ioana State au încântat audiența prin frumoasele lor melodii populare, aplaudate la scenă deschisă de întreaga sală. De mare succes s-a bucurat și formația de dansuri populare, alcătuită din adevărați profesioniști instruiți de coregrafi de valoare, precum Ilie Brăileanu, Constantin Bălărău, Costel Cioară și maestrul coregraf Nichita Dragomira. Printre noutățile aduse de acest spectacol în evoluția dansatorilor s-au numărat jocuri din Moldova și din zona Făgărașului, pentru care au fost achiziționate costume populare noi. Un mare succes la public a avut suita de jocuri țigănești de pe Valea Oltețului, culese și puse în scenă, cu mulți ani în urmă, bogăția coloristică a costumelor și jocul de balet al dansatorilor creând un spectacol pe cinste. De fapt, credem că jocurile țigănești ale ansamblului slătinean sunt unicat la nivel național, soliștii dansatori Alina Mihaela Făsui și Petrică Olteanu fiind adevărați artiști ai genului. Excelent a evoluat și orchestra condusă de Marin Constantin, acesta dovedindu-și măiestria pin interpretarea la vioară a uni potpuriu de melodii oltenești. Un mare absent a fost solistul vocal Ștefan Ciucă, suplinit însă cu un succes nesperat de interpretul debutant, tânărul Costin Alexandrescu, care a entuziasmat sala prin două cântece bănățene. Momentul mult așteptat a sosit în final, anunțat de cei doi prezentatori de la TVR Craiova, primul evoluând pe scenă Ionuț Dolănescu (sosit din Australia). Entuziasmul spectatorilor a atins apogeul odată cu intrarea în recital a marii doamne a cântecului popular românesc, Maria Ciobanu. Concluzia este că a rezultat un spectacol folcloric de cea mai înaltă ținută, pe care spectatorii prezenți nu-l vor uita prea repede, deschiderea de stagiune a Ansamblului „Plaiurile Oltului“ fiind de un real succes.“

„Stagiunea de iarnă 2003-2004

a Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“

Un spectacol complex, pe sufletul a peste 900 de slătineni

prezenți în sală, la spectacol

Primăria Slatina a oferit bucuria unui concert de neuitat

cu Maria Ciobanu și Ionuț Dolănescu

Aproape trei ore de spectacol în care artiștii Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“ au confirmat încrederea și investiția morală și financiară a Consiliului Județean Olt

Pentru prima oară în 8 ani de la înființarea sub egida Consiliului Județean, un dans popular a primit aplauzele

unei săli în picioare și bis

Maria Ciobanu se va retrage din viața artistică într-un an sau doi cu un spectacol extraordinar susținut cu „Plaiurile Oltului“

Ziua joi, 11 decembrie, ar putea fi consemnată ca seara unei reușite artistice fără precedent în Slatina și județul Olt, loc al acestei lumi unde mulți ar putea crede că în plan folcloric al tradițiilor populare românești și oltenești, nimic nu ar putea fi nou sau extraordinar.

Și totuși, joi seara, peste 900 de slătineni au asistat la excepția care confirmă regula, în Sala Casei de Cultură a Sindicatelor Slatina cu o capacitate de 760 de locuri pe scaune, și peste 900 de suflete dornice de izvor curat și dulce al trăirii românești pe care numai folclorul îl poate da. La 8 ani de când funcționează sub egida Consiliului Județean Olt, Ansamblul Folcloric Profesionist „Plaiurile Oltului“ a prezentat cea mai reușită premieră de stagiune, în spatele căreia se regăsește un volum extraordinar de muncă și dăruire a echipei, în regia și scenografia directorului artistic, maestrul coregraf Nichita Dragomira și a coregrafilor Constantin Cioară, Constantin Bălărău și Iliuță Brăileanu pe o ilustrație muzicală inspirată a dirijorului orchestrei maestrul violonist Marin Constantin.

Premiera stagiunii artistice 2003-2004 a Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“ a însemnat, pentru artiștii slătineni nu doar un exigent examen artistic în fața celui mai numeros public din ultimii 8 ani, ci și un examen pentru o exigentă comisie de atestare profesională, formată din prof. Dorin Teodorescu, directorul Direcției pentru Cultură Olt, Ilie Dumitru, președintele Comisiei pentru Cultură și Învățământ din Consiliul Județean, comisie prezidată de unul dintre cei mai „duri“ realizator de emisiuni folclorice, Nichi Modreanu de la TVR Internațional.

La regalul folcloric de joi seara au mai fost prezenți vicepreședintele Consiliului Județean Olt, Ioan Nedelea, și primarul municipiului Slatina, Gheorghe Păunescu, precum și reprezentanți ai instituțiilor descentralizate ale statului din județului Olt.

Repertoriul muzical și coregrafic absolut nou, prezentat în spectacolul-premieră, a înfățișat un corp artistic viguros, în ciuda puținătății numerice, atât la corpul de balet cât și în componența orchestrei, senzația de plin în scenă și continuitate artistică, fiind creată de o inspirată concepție coregrafică, scenografică, muzicală și regizorală. Ne-a fost dat să auzim pentru prima oară, după mulți ani, o sală care cerea bis la un dans popular – zona Făgăraș- superb executat într-o costumație originală, un alb-negru înălțător… Pentru câteva secunde, la final a fost văzut și coregraful dansului de Făgăraș – Iliuță Brăileanu așa cum pentru noutățile moldovenești, oltenești și țigănești, abia la final au fost văzuți coregrafii Costel Cioară și Costel Bălărău, acei oameni minunați care, de obicei, stau în spatele reflectoarelor. Un repertoriu nou, de zile mari, au prezentat soliștii vocali Cătălin Bărbulescu, Tudorița Gorjanu și Ioana State, surpriza serii fiind Costin Alexandrescu, la debut, cu un succes fulminant, un oltean ce cântă mai ardelenește ca un ardelean.

La aproape trei ore de spectacol, din cei peste 900 de spectatori, nici unul nu a părăsit sala, iar la apariția invitaților de onoare ai primarului Gheorghe Păunescu, Maria Ciobanu și Ionuț Dolănescu toată suflarea din sală, a susținut, în picioare, în aplauze și urale, un final de spectacol de neuitat la Slatina.

Irepetabila Maria Ciobanu, „ciocârlia“ folclorului românesc, a declarat: „Sunt cea mai fericită mamă de pe lume. Am lângă mine un fiu celebru, iar în lume am două fiice celebre. Slatina și spectacolul din această seară sunt pentru mine o mare de mame, fii și fiice care se iubesc. Și eu vă iubesc.“ Desigur, Maria Ciobanu se referea și la genericul spectacolului stagiunii Ansamblului „Plaiurile Oltului“, „Doar o mamă poate ști, ce e dorul de copii“. Ionuț Dolănescu a declarat la rândul său: „Eu am o mamă specială, cum speciale sunt toate mamele din lume. Eu îi datorez acest dar dumnezeiesc de a cânta și nu-i voi putea mulțumi niciodată. E bine că vă pot mulțumi pe dumneavoastră care mă ascultați.

Irepetabila Maria Ciobanu, irepetabila mea mamă, se va retrage din viața artistică, într-un an, doi, printr-un spectacol extraordinar, la care, minunatul Ansamblu „Plaiurile Oltului“ va avea un rol primordial.“

Până atunci însă, fiul Ionuț și mama Maria au promis, în exclusivitate, alte spectacole pentru județul Olt.“

„De sărbători, Călușul oltenesc urmărit de întreaga lume

Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“ a filmat săptămâna trecută pentru Uniunea Europeană a Televiziunilor

Vechiul obicei specific zonei de sud a țării – Călușul – a făcut înconjurul lumii, fiind apreciat prin multitudinea mesajelor și interpretărilor simple ale luptei duse pentru alungarea duhurilor rele. Joc fascinant, mai degrabă un ceremonial cu număr diferit de dansuri, în funcție de zonă, începe a patra miercuri după Paști și durează o săptămână (a Rusaliilor).

Uniunea Europeană a Televiziunilor, care reunește aproximativ 40 de televiziuni aflate la Geneva, a inițiat un program special de sărbători, fiecare țară participând cu un obicei reprezentativ, cel mai apreciat. România a ales Călușul, iar pentru filmarea lui a fost invitat Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“. Filmarea realizată la București pe 25 noiembrie, de către Dan Mandin (cel care a regizat prezentarea la Eurovision) și Niki Mondreanu, va fi difuzată atât pe românia Internațional, cât și pe circuitul internațional al televiziunilor participante la proiectul Uniunii. Astfel, ambasador al tradițiilor populare românești este Călușul și prin el… „Plaiurile Oltului“, condus de Nichita Dragomira. Felicitări!“

„Spectacol extraordinar de dansuri și muzică populară.

• Maria Ciobanu și Ionuț Dolănescu, invitați de onoare

la Stagiunea de iarnă a Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“

Slătinenii iubitori ai cântecului și dansului popular vor avea parte astăzi de un spectacol de excepție – deschiderea Stagiunii de iarnă 2003 a Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“. Sub sloganul „Doar o mamă poate ști“, spectacolul va cuprinde atât recitalurile soliștilor vocali Ioana State, Tudorița Gorjanu, Ștefan Ciucă și Cătălin Bărbulescu, cât și dansurile „Hora din casă“ – suit de jocuri populare din sudul țării, suită de melodii populare moldovenești interpretate de orchestra „Corăghiasca“, în pimă apariție jocuri populare din Moldova, jocuri țigănești de pe Valea Oltețului, și tot în primă apariție „Învârtita“ și „Hațegană“ – jocuri populare din ținutul Făgărașului.

Prin acest spectacol, sub regia artistică a directorului Nichita Dragomira, Centrul Cultural „Oltul“ și Ansamblul Profesionist „Plaiurile Oltului“ urează tuturor slătinenilor sănătate, sărbători fericite și „La mulți ani”, fiind invitați toți iubitorii de folclor, la ora 17,30, la Casa de Cultură a Sindicatelor.“

COLABORATORII DESPRE ANSAMBLU

„Cunosc și apreciez valoarea artistică, seriozitatea și competența Ansamblului Profesionist „Plaiurile Oltului“, atât prin colaborările avute (am scris muzica pentru suita de pe Valea Someșului) cât și a prestațiilor remarcabile ale ansamblului pe scenele din România (Bistrița, Slatina, Constanța, Tulcea ș.a.).

Succesele și premiile obținute de-a lungul anilor pe multe scene din țară și din străinătate sunt dovada incontestabilă că acest ansamblu trebuie să rămână ceea ce a fost întotdeauna: ansamblul reprezentativ al județului Olt.

Unui asemenea colectiv artistic nu-i poți dori decât: viață lungă, tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ! “

Profesor Ioan LAZĂR,

membru al Juriului Internațional Dijon, Franța

„Ansamblul Profesionist Plaiurile Oltului din Slatina se înscrie în constelația celor mai valoroase formații de cântece și dansuri populare din România.

Puține formații din țară au un repertoriu atât de bogat, de variat și atât de bine executat.

Când vizionezi un spectacol prezentat de Plaiurile Oltului te impresionează frumusețea formației, grația și eleganța dansatorilor, virtuozitatea interpreților atât muzicale cât și coregrafice.

O formație solidă, cu o orchestră completă reunind un mănunchi de virtuozi, bine echilibrată compartimental, cu un foarte valoros dirijor și o echipă de dansatori de excepție, adevărați balerini ai dansului popular românesc.

În fruntea lor se află inegalabilul manager artistic și coregraf Nichita Dragomira, un mare suflet al folclorului românesc, una dintre cele mai reprezentative personalități ale culturii noastre populare.

În galeria marilor coregrafi și conducători de ansambluri folclorice ai României, Nichita Dragomira își are locul lui de cinste pe care l-a cucerit prin talent, muncă și inteligență.

Ansamblul folcloric profesionist Plaiurile Oltului care a participat în calitate de invitat de onoare la Festivalul interjudețean de folclor al ansamblurilor profesioniste „Joc și cântec românesc“ de la Bistrița, a lăsat o impresie deosebită asupra miilor de spectatori prezenți la spectacolele susținute pe scenele din Bistrița, Prunde Bârgăului, Silivașu de Câmpie.

De fapt, legăturile de prietenie și schimburile culturale dintre județele Olt și Bistrița Năsăud au început să devină tradiționale și cu rezultate deosebite pe tărâmul activității cultural-artistice. Îmi amintesc cu plăcere momentul introducerii în repertoriul Ansamblului „Doina“ din Bistrița a inegalabilului dans -călușul oltenesc. Montarea acestui dans a fost realizată de coregraful Constantin Bălărău iar costumele au fost confecționate în județul Olt prin Centrul Județean de Creație Olt.

La acest ceas aniversar nu pot decât să mă înclin în fața valorii deosebite a acestei formații de excepție care este „Plaiurile Oltului“ și să-i urez mari succese în continuare, spre binele și gloria culturii populare românești.“

Nicolae Gălățean,

Directorul centrului Județean pentru Cultură Bistrița Năsăud

„Să lucrezi cu călușarii de la Plaiurile Oltului este o nebunie.Îmi amintesc de toată tinerețea mea. Cu ei joc și eu tarapanaua.Ei sunt cu costumele și cu pașii de aur ai neamului. La Festivalul românilor de pretutindeni de la Mangalia am făvcut împreună cu Nichita Dragomira și Iliuță Brăileanu coregrafia. Am învățat fetele venite să participe la concursul Miss Diaspora să joace călușul. A fost cel mai mare succes.“

„Oltenii m-au primit întotdeauna cu brațele deschise la ei acasă. Mă simt extraordinar ori de câte ori am prilejul să mă întâlnesc cu ei. Pe Nichita îl știu din copilărie.“

ANEXE