UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIŞ ARAD [310336]

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………pag.2

Capitolul I Noțiuni generale despre alternativa educațională Step by step …..pag.3

I. 1 Obiective fundamentale ale alternativei educaționale Step by step………pag.4

I. 2 Rolul profesorului în dezvoltarea caracterului elevului………………….pag.5

I. 3 Rolul profesorului în colaborarea cu familia…………………………….pag.6

Capitolul II. Rolul profesorului în amenajarea și organizarea centrelor de activitate

………………………………………………………………………………..pag.8

II.1 Profesorul un bun îndrumător la nivelul fiecărui centru…………………pag.10

Capitolul III Profesorul un bun organizator în desfășurarea învățării în alternativa

Step by step……………………………………………………………………pag.14

III 1.Activitățile pe centre de studio…………………………………………..pag.22

III.2 Evaluarea – de la cunoașterea elevului la evaluarea competențelor sale…pag.23

III.3 [anonimizat]…………………………..pag.24

Capitolul IV Rolul profesorului în motivarea copiilor de a învăța……………pag.28

Capitolul V Cercetare experimentală………………………………………….pag.30

Concluzii………………………………………………………………………pag.36

Bibliografie……………………………………………………………………pag.37

INTRODUCERE

Mă numesc Csekme ( Mihăilescu ) Beatrice, absolventă a [anonimizat], Educație Fizică și Sport din cadrul Universității de Vest “ Vasile Goldiș “-Arad, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar.

Din anul 2013 am avut șansa de a fi încadrată ca învățător în învățământul alternativ “Step by step”de la Colegiul Național “ Mircea Eliade”-Reșița, urmând apoi cursurile în alternativa educațională “ Step by step”la Târgoviște.

Acesta constituie primul argument pentru care am ales ca lucrarea mea de disertație să fie în acest domeniu.

E [anonimizat], indiferent de modul în care aceasta s-ar realiza.

[anonimizat].

Astfel după 1990 își fac simțită prezența și în spațiul românesc de învățământ o serie de alternative educaționale precum: Waldorf, [anonimizat], Freinet, Jena, unele cu o arie restrânsă de răspândire.

În afara ariei de răspândire a [anonimizat] m-[anonimizat]:

[anonimizat] a [anonimizat];

[anonimizat] a [anonimizat];

[anonimizat] a două cadre didactice fac posibilă o mai bună cunoaștere a elevilor, o mai bună socializare a acestora, o [anonimizat];

prin implicarea comunității și a [anonimizat], se crează o deschidere pentru elevi în vederea conturării unei bune imagini de sine și a [anonimizat].

Eu consider că profesorul are un rol important în alternativa Step by step pentru ca acest tip de învățământ să aibă cel mai bun rezultat într-o societate care se află într-o permanentă schimbare. Tocmai de aceea am ales această temă pentru lucrarea mea de disertație.

Am inițiat lucrarea pe baza unui plan de lucru și utilizarea bibliografiei ( de la sfârșitul lucrării ) , iar stilul de abordare este tipic, cu utilizare de citate acolo unde este nevoie dar și trimiteri către sursa bibliografică corespunzatoare.

Pornind de la aceste argumente, lucrarea de disertație am centrat-o asupra mai multor actori

implicați în procesul instructiv-educativ: cadre didactice, părinți, elevi, realizând pe parcurs câte un studiu care vizează pe fiecare din aceștia.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE DESPRE ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ
STEP BY STEP

Dacă vom considera nevoia tot mai mare de informații din viața de zi cu zi, ultimele descoperiri în ceea ce privește dezvoltarea activitații mentale precum și schimbările care au loc în fiecare anîn învățământ , ajungem la concluzia că sunt necesare unele schimbări , schimbări care sunt de neînlăturat.

În acest mod , toți copiii din școlile Step by step sunt stimulați în a-și exprima opiniile și părerile proprii cu privire la realitatea înconjurătoare.

Astfel, pentru a manifesta în relațiile pe care le au cu cei din jur , copiii sunt pregătiți pentru a dezvolta următoarele calități:

cinstea ;

– spiritul civic ;

respectul reciproc ;

responsabilitatea ;

seriozitatea ;

maturitate în gândire.

Deoarece în școala românească ținta educațională o reprezintă “ dezvoltarea liberă , integrată și armonioasă a individualității umane în formarea personalității autonome și creative “ ( Bernat, Simona Elena , Tehnica învățării eficiente, Editura Presa Clujană , 2003, Cluj – Napoca, p. 97).

Pentru o bună proiectare și desfășurare a unor activități individualizate, dar și diferențiate este necesară o foarte bună cunoaștere psiho- pedagogică a copilului.

Deoarece pedagogii exprimă “ personalitatea ca fiind o structură cognitivă, emoțională, comportamentalăși biologică particuleră a unei personae, structură care, pe de-o parte, definește și exprimă individualitatea acesteia, iar pe de altă parte, influențează și ,mediază raporturile sale cu mediul”( Stan, Cristianm, Teoria educației, actualitate și perspective , Editura Presa Universitară Clujeană, 2001 – Cluj – Napoca, p. 43 ) rezultă că elevii constituie o lume deosebită cu distincte individualități , iar profesorul poate pătrunde în sufletul lor ca punct de sprijin pentru a-I influența , pentru a repara posibile greșeli timpurii , pentru a corecta căile greșite urmate de copii, tocmai pentru a clădi un “ OM MODERN “.

Este necesar să cunoaștem fiecare elev, cu personalitatea sa exactă, fiecare particularitate în nivelul de pregătire anterioară la fiecare copil în parte și să-i învățăm ce noțiuni și-au însușit în mod correct, ce noțiuni prezintă erori, ce deprinderi și ce priceperi sunt însușite corect, care din ele nu sunt consolidate, care lipsesc, care sunt greșite.

Scopul învățătorului este să diferențieze sarcinile trecând de la un învățământ global la un învățământ particular, pentru fiecare.

Rolul profesorului de la programul Step by step este acela de a preda focusat pe fiecare copil , respectând nivele de dezvoltare ale fiecărui elev.

Eu consider că acest rol al profesorului vine ca o întâmpinare favorabilă marilor schimbări la care asistăm în societate, și tocmai de aceea am ales această temă pentru lucrarea mea de disertație.

Am inițiat lucrarea pe baza unui plan de lucru și utilizarea bibliografiei ( de la sfârșitul lucrării ) iar stilul de elaborare este tipic , cu utilizare de citate acolo unde este nevoie, dar și trimiteri către sursa bibliografică corespunzătoare.

Sunt îndreptată către idea, că rolul profesorului în alternative Step by step este un rol important pentru că acest tip de învățământ să aibă cel mai bun rezultat într-o societate care se află într-o permanentă schimbare.

Profesorul din forma de învățământ Step by step joacă cel mai important rol în activitatea didactică a învățământului primar.

În prezent, dar și în viitor , activitatea educațională este și va fi direcționată tot mai mult pe elev.

Avem deja câteva exemple , de alternative educaționale la noi în țară cum sunt:

Waldorf

Jena

Freinet

Step by step.

Aceste alternative organizează clasele de elevi prin stimularea unui ambient pozitiv , cooperant, afectiv,și de interacțiune.

Centrul “ Step by step “ pentru dezvoltare profesională și educație, finanțat și partener cu C R I ( CHILDRENS RESOURCES INTERNATIONAL – WASHINGTON ) conține deja zeci de mii de cadre didactice în învățământul primar și preșcolar.

Baza programului Step by step este asigurată de o mare credință în principiul democratic: astfel copiii la sfârșitul ciclului primar devin capabili de a împleti cunoștințele dobândite cu cele noi, de a depăși piedicile care li se vor ivi în viață, să- și formeze propriile păreri , să-și asume întreaga responsabilitate pentru propriile decizii , devin încrezatori în cei din jur , își pot planifica studiul individual și nu în ultimul rând să colaboreze cu ceilalți , dar să țină seama de opiniile celorlalți.

Rolul profesorului în alternativa Step by step este de a călăuzi elevii, spre alegeri potrivite , și preiau răspunderea personală a alegerilor binefăcute.

Totodată, copiii de la Step by step sunt susținuți de către profesor să își formuleze și apoi să – și exprime opiniile personale.

În acest scop se formulează întrebări dar se și desfășoară diferite discuții .

Creșterea rolului profesorului mai poate fi făcută prin următoareler metode:

– este obligatorie participarea familiei;

– personalitatea copilului influențează măsurile pedagogice adecvate;

copilul trebuie să se afle în poziția din centru a cadrului educativ;

sălile de clasă devin principalele centre de activități;

profesorul învățător trebuie să fie tot timpul instruit printr –o formare și perfecționare continuă.

I. 1 Obiectivele fundamentale ale alternativei educaționale “ Step by step “ , în învățământul primar

Obiective fundamentale

Preocuparea și responsabilitatea

Pe măsură ce îi văd pe părinți , alți adulți importanți în viața lor , pe profesori, că se implică și ei în experiențe de învățare , copiii încep să se preocupe de sine și învață și-și dezvoltă concepte pozitive despre ei.

Prin matematică, prin dezvoltarea citirii, copiii învață soluții alternative la opiniile lor orale și ajung să scrie apreciind , gândirea coerentă și atentă.

Prin științele sociale și ale naturii, copiii învață cum să aibă grijă de mediul în care trăiesc, de animalele și plantele din jur, dar și de propriul corp, conștientizând propriul “eu “.

Ideile și emoțiile lor și le pot exprima prin diferite experiențe artistice la orele de arte , dar și învățând despre arta altor culturi, ei învață despre lucrurile pe care le au în comun toți oamenii.

2. Comunicarea

Profesorul învață și încurajează copiii să comunice pe diferite căi. Cele mai importante căi de comunicare între copii, între profesori și copii și între copii și alți adulți sunt vorbirea,

matematica , scrierea sau arte.

Profesorul îi învață pe copii cu ajutorul limbajului și scrierii să-și comunice unii altora nevoile sau să rezolve unele conflicte printr-o atentă folosire a limbajului.

Mai putem spune că rezolvarea unor conflicte , dar și construirea unei comunități puternice se poate face numai printr-o eficientă și bună comunicare.

Realizarea conexiunilor

Rolul profesorului ar fi aici, ajutorul la conectarea informațiilor noi cu vechile experiențe, în acest fel, elevul acumulând noi cunoștințe. Principalele metode de realizare a conexiunilor sunt : exercițiile, explorări ele mediului înconjurător și nu în ultimul rând noile descoperiri. Aceste conexiuni trebuie să le descopere pe nivelele limbilor străine, tradițiilor și culturilor.

Comunitatea

Profesorul are un rol bine definit în construirea comunității. Prin mijloacele de comunicare și prin limbă, elevii devin conștienți că sunt o parte a comunității , stabilindu-se între ei interese comune după achiziționarea unor cunoștințe comune.

În programul alternativ Step by step, profesorul are obligația de a atinge obiective specifice:

pregătirea indivizilor de a se instrui pe toată durata vieții lor;

mediul de instruire să fie creat și bazat pe respect reciproc , unul din principiile democrației;

profesorul trebuie să asigure metode practice și continuitate în dezvoltarea comunității lor;

profesorul trebuie să fie sigur că toți copiii vor deveni eficienți în domeniul artistic, etic, practice, pentru ca societatea din care ei fac parte să fie o societate de succes.

I. 2 – Rolul profesorului în dezvoltarea caracterului elevului

Ce înseamnă educarea dezvoltării caracterului? Înseamnă că, în calitate de pedagog, profesorul trebuie să accepte ideea că noi educăm atât inima cât și mintea copilului.

În programul Step by step pentru învățământul primar , profesorul învățător poate participa la dezvoltarea caracterului elevului, fiind obligați:

să respecte pe fiecare copil în parte ;

să creadă în reușita fiecărui copil;

să admită toate greșelile ca fiind ceva normal;

să-i asculte și să fie permanent imparțial;

să fie cinstit și să aștepte maimult de la fiecare copil;

să aprecieze efortul individual al fiecăruia ;

să pună preț pe diferențe dar și pe asemănările între copii;

să creeze și să stimuleze o atmosferă de lucru plăcută;

să participe la momentele distractive ;

să își perfecționeze cunoștințele psiho- pedagogice;

să conștientizeze că disciplina predată este importantă ca și maniera de a o preda;
etc.

Maniera în care sunt predate adevăratele valori trebuie să fie promovate într-un ambient care să nu constituie o simplă supunere , ci bazat pe o gândire independentă.

Astfel, elevii vor fi impulsionați să hotărască ei înșiși.

I.3 – Rolul profesorului în colaborarea cu familia

Ce constituie o familie? În societatea de astăzi, familia este definită prin modalități noi. Recunoaștem că familiile sunt la fel de diferite ca și membrii care le constituie. Părinții sunt primele modele pentru soluționarea problemelor, cooperare și participare. Părinții își educă copiii pentru a deveni o parte a comunității și a unei societăți mai largi. Părinții au aceleași țeluri pentru copiii lor pe care profesorii le au pentru toți copiii.

Atunci când un program tratează părinții ca parteneri activi ai profesorului, acest lucru determină copiii să acționeze în mod corespunzător.

Cum pot colabora școlile cu părinții ca parteneri ? O legătură de success părinte-școală se poate realize în două moduri esențiale:

comunicarea continuă, clară în ambele sensuri;

prin diferite modalități de implicare.

Comunicarea

Legătura părinte- școală se bazează pe încredere. Comunicarea eficientă creează încrederea reciprocă.

Programul Step by step pentru clasele primare consideră părinții drept cei mai importanți consultanți în înțelegerea mai bună a fiecărui copil. Pentru o comunicare în ambele sensuri între profesor și părinți să aibă succes, profesorul trebuie să folosească metode eficiente de ascultare. Ascultarea atentă a părințiilor trimite mesaje valoroase pentru stabilirea unei relații deschise, susținută de ambele părți.

Când se adresează părinților, profesorul trebuie să încerce să fie: prietenos, relaxat, atent și să fie totodată un om deosebit.

Convorbirile

În programul Step by step pentru clasele primare, convorbirile între părinte și profesor au loc regulat pentru a asigura o permanentă comunicare privind progresul fiecărui copil. Scopul acestei întâlniri este de a afla ce-și doresc părinții pentru copiii lor în următorul an școlar și stabilește o relație prietenoasă deschisă care va continua pe tot parcursul anului.

Pe măsură ce colaborează, profesorul învață de la părinți să stabilească obiective pentru anul respective.

O colaborare eficientă cu părinții și o continuitate a colaborării ajută la atingerea multor obiective din cadrul programului Step by step:

– reafirmă relația dintre școală și familie;

– asigură părinții că școala reprezintă un mediu sigur pentru copiii lor și profesorii sunt de încredere și grijulii;

– ajută să intensifice eforturile continue de comunicare;

– oferă oportunități de a extinde munca din clasă acasă.

Alături de profesor, programul “ Step by step “ pentru învățământul primar ajută și recunoaște rolul părințiilor ca experți și profesori asupra copilului lor, profesorul considerând părintele un partener și ajutor în educația copiilor având totodată încredere în cooperarea părintelui la asigurarea succesului fiecărui copil în toate domeniile de dezvoltare cognitivă.

Atât parinții cât și profesorii se pot sprijinii reciproc, acest lucru fiind chiar necesar, copiilor , ca ei să simtă că și părinții constituie o parte a educării lor, în acest fel ei apreciând mai bine eforturile de predare – învățare făcute de profesorul învățător.

Programul “ Step by step “ va construi pe această relație primară între copil și familie prin oferirea posibilităților pentru familie de a participa în toate aspectele acestui program,

În programul “ Step by step “ , profesorul încurajează toate tipurile de participare a familiei.

Implicarea într-o activitate are multe beneficii emiționale și fizice.

Există mai multe metode de implicare a familiei în activitatea de la școală:

orele când sunt aduși și luați de la școală;

vizite la domiciliu;

caietele de corespondență;

avizierele pentru părinți;

întruniri cu părinții;

participarea la activități.

Nu toate modalitățile sunt aplicate permanent sau tuturor familiilor la fel, depinde de timp și de opțiunile părinților.

Folosind o mare varietate de strategii, se obțin de obicei rezultate bune.

Capitolul II

ROLUL PROFESORULUI ÎN AMENAJAREA ȘI ORGANIZAREA

CENTRELOR DE ACTIVITATE

Profesorul învățător trebuie să cunoască , să înțeleagă și să aplice:

delimitarea spațială a centrelor de activitate prin aranjarea mobilierului și etichetarea acestora;

criterii funcționale de dispunere a centrelor în sala de clasă;

așezarea materialelor pe specificul centrelor și etichetarea lor, logica așezării materialelor;

modalități de afișare și păstrare a materialelor pe categorii: permanenete și periodice;

funcționalitatea spațiilor de expunere: dulapurile , tabla, pereții reflectă temele și subiectele în curs de predare, se evită pavazarea sălilor de clasă.

Mobilierul din clasă este aranjat în funcție de :

sursa de lumină;

posibilitatea ca învățătoarea să poată supraveghea întreaga activitate;

activitatea copiilor în grupuri mici, individual sau grup mare.

Mobilierul este confortabil și adaptat vârstei copiilor.

Clasa este aranjată astfel încât copiii să se poată mișca liber de la un centru la altul și să aibă suficient spațiu liber. Sala de clasă este împărțită pe centre de activitate , etichetate , așa încât copiii să poată lucra simultan activități diferite ( matematica, construcții, arte, stiințe , citire, scriere, loc pentru întâlnirea de dimineață). Materialele sunt aranjate respectând specificul centrelor.Acestea trebuie să fie de actualitate, supra-aglomararea lor este evitată prin înlocuirea sistematică a lor.

Centrele zgomotoase sunt așezate la distanță de cele liniștite.

În clasă trebuie să existe loc pentru ca fiecare copil să-și expună lucrările în centrele în care le-au realizat.

În sala de clasă sunt afișate materiale specifice cum ar fi:

responsabilități;

legile clasei;

agenda zilei;

calendar;

panoul pentru alegerea centrelor,

grafice;

etc.

Copiii sunt implicați în aranjarea clasei , în stabilirea responsabilităților și a legilor clasei.Totodată părinții pot participa la dotarea centrelor și amenajarea clasei.

Aranjarea clasei reflectă relația învățători – elevi în alternativa Step by step.

Centrele de activitati la clasa pregătitoare:

Comunicare

Matematică

Științe

Arte/ Construcții

Joc de rol

Centrele de activități la clasele I și a II-a:

Citire

Scriere

Matematică

Artă / Construcții

Științe.

Centrele de activitați la clasa a III-a :

Citire

Stiințe sociale

Matematică

Arte / Construcții

Centrele de activități la clasa a IV-a:

Citire

Stiințe sociale

Matematică

Arte / Construcții

Profesorul învățător alături de copii și parinții acestora participă la amenajarea și dotarea centrelor de activitate. Materialele sunt aranjate respectând specificul centrelor.

pentru centrul de citire: cărți, reviste, afișe, alfabetare, fișe cu cuvinte, hârtie, creioane, scotch, capsator, grafisme, instrumente de scris, tablă magnetică, litere magnetice,dicționare coli de xerox, foarfeci, hârtie colorată, etc. (fig.1)

pentru centru de scriere: creioane colorate, carioca, stilouri, creioane grafit, caiete, vocabulare, dosare, folii, hârtie de scris, bandă scotch, capsatoare, perforatoare, sfoară, reserve pentru stilouri, etc.

pentru centrul de matematică:insrumente de scris, bețișoare, abacuri, numărători, figure geometrice, corpuri geometrice, ceasuri, ștampile, instrumente de măsură, zaruri, imagini cu cifre, rigle, cuburi Unifix, tablă magnetică, etc. ( fig.4)

pentru centrul de științe: materiale din natură, lupe, cântar, măsurători neconvenționale și convenționale, magneți, microscop, recipiente de diferite mărimi, colecții diferite, enciclopedii, atlase, glob pământesc, hărți geografice, instrumente de scris, animale din plastic, semințe, roci, mostre de diverse materiale, scoici, insectare, ierbare, etc. (fig.5)

pentru centrul de arte: hârtie de diferite mărimi și grosimi, instrumente de pictat și desenat, trafaleți, bureți, plute, foarfece, lipici, pânză, plastilină, lut, șevalet, cutii de carton, etc. (fig. 2, fig. 3)

pentru centrul de construcții: cuburi de construcție, lego, diverse jocuri de construcție, geoborduri, piese3D, elastice , etc.

pentru centrul de joc de rol ( clasa pregătitoare) : costume, măști, seturi pentru diferite meserii, marionete pentru teatru de păpuși, ustensile de bucătărie( cratițe, tacâmuri, veselă, aragaz, cuptor de jucărie, etc.

II.1- Profesorul , un bun îndrumător la nivelul fiecărui centru

Profesorul învățător are rolul și obligația de îndruma elevii în cunoașterea și folosirea corectă a fiecărui material necesar fiecărui centru de activitate.

Spre exemplu, la centrul de citire, profesorul are rolul să le explice elevilor că cititul este o ocupație placută și utilă iar împreună cu scrisul și stăpânirea limbii constituie ca scop primar formarea deprinderilor permanente de citire și dragoste pentru literatură.

Materialele din centrul de citire vor trebui folosite cu grijă pentru a nu fi deteriorateiar profesorul va avea un rol esențial în formarea deprinderilor de a repune la loc, în ordine a tuturor materialelor după utilizare.

La centrul de matematică, elevii sunt îndrumați să organizeze și să opereze cu realitățile liniare și spațiale,dar și cantitative a lumii înconjurătoare.Astfel, apare necesitatea rezolvării de probleme, în care folosirea unui model constituie calea spre o strategie de soluționare a problemei. Se pot folosi în acest scop imagini, diagrame, liste organizate pentru a ușura calea de la necunoscutele problemelor spre ceva ce cunoaștem.

La centrul de matematică se pot folosi materialele didactice, amintite pentru a împărtăși modul prin care matematica o regăsim în viața cotidiană ( la cumpărături- plata alimentelor , cântărirea legumelor, compararea prețurilor, înregistrarea cheltuielilor și calcularea distanțelor parcurse, stabilirea necesarului de bani pentru diferite cumpărături cotidiene, etc). Toate aceste calcule se pot realiza prin metoda jocului matematic, astfel, atrăgându-i pe elevi în tainele cifrelor.

Rolul profesorului în dezvoltarea și cunoașterea artelor vizuale de către elevi, este de-al determina pe elev să se exprime liber prin imaginație și expresie artistică, regăsite în activitățile lor deoarece la început elevii nu știu bine să scrie.

Artele vizuale îi ajută pe elevi să înțeleagă și să cunoască mai bine lumea în care trăiesc.Acest mod de exprimare artistică ajută elevii:

să înregistreze și să observe mai atent sentimentele și percepțiile;

încurajează imaginația și gândirea riscantă;

îi ajută în soluționarea diferitelor probleme prin metoda încercărilor și greșelilor,

măresc intelegerea și încrederea în sine;

dezvoltă deprinderi de muncă;

permit copiilor să facă judecăți și noi descoperiri;

permit copiilor o observare mai atentă a lumii înconjurătoare;

crește respectul copilului pentru creativitatea altuia.

Se poate spune că pentru unii dintre copii arta înseamnă , poate, și o adevărată terapie.

La orele de desen , spre exemplu , rolul profesorului învățător este de a comenta și lăuda ceea ce copilul a creat având în vedere că este unic și că are idei unice, speciale.

Profesorul trebuie să se îngrijească de colțul artistic, aici fiind expuse lucrările de la toți copiii din clasă. Elevii sunt îndrumați de profesorul învățător să respecte regulile de siguranță care sunt importante și în arte. Totodată , ei sunt îndrumați să lucreze curat , folosind ustensilele cu grijă,iar la sfârșit să curețe centrul de arte, punând la loc toate ustensilele.

La orele de istorie , rolul profesorului învățător este de a reaminti elevilor despre deciziile luate în trecut , despre originile popoarelor, care reprezintă valori fundamentalecât și despre problemele actuale și modul de a participa la procesul democratic de guvernare, în present.

Profesorul învățător mai are rolul de a descrie trecutul altor copii, citind diferite povestiri despre copiii de demult sau din alte țări mai îndepărtate. De asemenea , profesorul poate invita persoane mai în vârstă să le arate copiilor ce jocuri jucau pe vremea când erau ei la școală, și astfel, le va putea întări copiilor că deși viața se schimbă între generații, există o continuitate a vieții.

Tot la orele de istorie putem aminti că citind povești din istoria patriei , cântând cântece patriotice,se poate ajunge ușor la nașterea unor sentimente de tip patriotic .

La orele de geografie , rolul profesorului este acela de a le arăta copiilor lucrurile legate de natura pământului , localizarea în spațiu și formele de relief care înconjoară.

O altă disciplină de studiu este educația civică în care rolul profesorului este de a-i îndruma pe copii să folosească principiile fundamentale de bază, ale modului de a trăi în societatea noastră democratică.

Aici, profesorul are un rol important în a arăta copiilor cum facem să păstrăm echilibrul între binele unui anumit grup care trebuie să coincidă cu binele personal ale fiecărui elev.

Printr-o educație civică corectă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a conștientiza că oricare persoană , chiar dacă are o părere proprie , aceasta poate fi diferită de a lor , și neapărat ea va trebui să fie respectată.

Fig. 1 – Centrul de citire

Fig. 2 – Centrul de arte

Fig. 3 – Panoul de expunere a lucrărilor copiilor

Fig. 4 – Centrul de matematică

Fig. 5 – Centrul de științe

CAPITOLUL III

PROFESORUL UN BUN ORGANIZATOR ÎN DESFĂȘURAREA ÎNVĂȚĂRII

ÎN ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ “ STEP BY STEP “

În alternativa “ Step by step” , programul de desfășurare al unei zile de școală conține 8 ore de curs.

Debutul activității zilnice se realizează cu “ Întâlnirea de dimineață “.

“ Întâlnirea de dimineață “ reprezintă o activitate “ care permite întrepătrunderea activităților școlare și sociale astfel încât profesorii și elevii să poată conlucra cât mai bine.” Necesită planificare , structurare, ocupând un loc important în programul zilnic.

În cadrul întâlnirilor de dimineață se creează o atmosferă prietenoasă, caldă , în care copii trăiesc sentimental apartenenței, implicării, încurajării, încrederii , onestității și echității în cadrul grupului.

Locul desfășurării întâlnirii de dimineață este ales de către învățător. Este un spațiu care permite reuniunea întregului grup, în semicerc , pe pernițe sau pe scaune.

Întâlnirea de dimineață își propune:

să creeze o comunitate;

să încurajeze ascultarea , împărtășirea sentimentelor, participarea;

să învețe prin ritualurile și tiparele zilnice, deprinderile necesare pentru a deveni un membru active în cadrul grupului, al școlii , al comunității;

să exerseze deprinderile importante:

de a vorbi

de a asculta

de a pune întrebări

de a construe răspunsuri spontane la întrebări

de a citi

de a scrie

de a rezolva probleme

de a urma indicații

de a lua decizii.

În cadrul “Întâlnirii de dimineață “, treptat” sporesc aptitudinile de comunicare ale copiilor. A vorbi și a asculta sunt calități de bază într-o cultură democratică. Prin comunicare eficientă copiii vorbesc astfel încât mesajul transmis să fie înțeles , ascultă când alții vorbesc, folosesc limbajul pentru a formula întrebări , contribuie cu idei în cadrul discuțiilor de grup. Aceste aptitudini sunt esențiale pentru o colaborare eficientă în cadrul grupului, pentru implicarea într-un proces de învățare prin cooperare.

Etapele “ Întâlnirii de dimineață”:

Salutul

Calendarul zilei

Agenda zilei

Mesajul zilei

Noutăți

1. Salutul în cadrul “ Întâlnirii de dimineață “

Obiceiul de a-i întâmpina pe ceilalți într-un mod sincer și plin de respect este scopul principal al salutului și un aspect important al clasei democratice centrată pe copil.

În mod obișnuit, copiii imită comportamentele cadrelor didactice, de aceea acestea trebuie să reprezinte modele care transmit idea de respect , relaxare, calm, prietenie, sinceritate și includere.

Salutul este cel care debutează “ Întâlnirea de dimineață .”

Pentru evitarea monotoniei și a stereotipurilor privind salutul , cadrele didactice pot introduce o varietate de saluturi distractive, care să reflecte componente ale curriculumului și aptitudini ale copiilor.

Exemple:

a ) Saluturi simple:

un salut obișnuit însoțit de o strângere de mână;

un salut într-o limbă necunoscută, sau mai puțin cunoscută copiilor;

un salut al eschimoșilor etc.

b ) Saluturi însoțite de mesaje:

Saluturi cu structuri date ( “ Bună dimineața, Ana, mă bucur că ești aici! “; Bună dimineața, Adi , îmi face plăcere să te revăd! “ etc .)

Saluturi cu introdecerea de complimente ( “ Bună dimineața, Maria, arăți foarte bine astăzi! “, “ Bună dimineața, Ionel, îmi place freza ta! “ etc)

Saluturi cu precizarea de informații despre cel căruia îi este adresat ( “ Bună dimineața, sora Danei ! “,” Bună dimineața, copil cu ochi albaștri! “ etc. )

c ) Saluturi codificate

Cadrul didactic sau un elev desemnat inițiază salutul care esre “ secret “ , nefiind cunoscut celorlalți până în momentul exprimării acestuia. Salutul codificat sunt gesturi, simple sau complicate și pot fi concepute pe durata mai multor zile sau a unei săptămâni.

Fără a vorbi unii sau alții, semnul este transmis de la un copil la altul , până când revine la cel care a inițiat salutul secret, ( De exemplu, luni salutul este este o tragere scurtă de ambele urechi, marți e o clipire de ochi, urmată de tragerea scurtă de ambele urechi etc.)

d ) Saluturi de tip joc

Salutul este însoțit de transmiterea în “ lanț ” a unui obiect ( minge, balon mascota clasei sau un obiect care are semnificație pentru copii ).

Salutul în rețea ( un ghem de sfoară este aruncat de la un copil la altul, fiacare ținând firul înainte de a arunca ghemul mai departe).

Salutul în ordine alfabetică sau în ordinea inversă a alfabetului.

Salutul mathematic ( copiii salută prin enunțarea colegului din dreapta, urmat de o operație matematică. Acesta răspunde prin enunțarea numelui celui care a lansat problema, urmat de rezultatul operației )etc.

Acest moment cultivă norme de bază în comportamentul copiilor, îi învață respectul pentru cei din jur și creează premizele pentru formarea unui colectiv sudat bazat pe relații de prietenie. Acest moment le oferă elevilor curaj, încredere și, nu în ultimul rând, emoții pozitive.

2. Calendarul zilei

Fig.1 – Calendarul zilei

Acesta se realizează pe un carton mare pe care sunt demarcate săptămânile și zilele lunii în curs. În funcție de anotimp, de lună, calendarele pot fi ilustrate sugestiv de către învățător sau copii. Se folosesc diverse simboluri pentru marcarea zilelor:figuri geometrice (realizarea unui șir logic pe bază de formă și culoare), frunze, fulgi, flori, se marcheză evenimentele importante ( zilele de naștere, evenimente istorice, culturale,etc.). Completarea se realizează de către elev și presupune marcarea zilei cu un simbolul corespunzător. Prin întrebările adresate se pot exersa deprinderi matematice , se poate valorifica vocabularul prin utilizarea expresiilor în descrierea zilei, se dezvoltă vocabularul specific științelor, educației plastice.

Calendarul reprezintă un material multifuncțional, cu ajutorul căruia copiii înțeleg timpul prin intermediul evenimentelor zilnice, ciclice, periodice, și secvențiale din viața lor cotidiană. Treptat copiii își clarifică conceptul de durată al unui interval de timp cum ar fi: “mâine”, “poimâine”, “ ieri “, “ peste o oră “etc. Folosirea acestor termeni le permite copiilor să asocieze programul lor zilnic cu ceasul.

Prin întrebări, în funcție de experiența copiilor și de cunoștințele acestora, profesorul învățător dirijează discuția pentru stabilirea acestor aspecte.

Exemple de întrebări:

Ce zi a săptămânii este astăzi?

Ce zi a fost ieri?

În ce dată suntem astăzi?

În ce dată vom fi de astăzi într-o săptămână?

Cum se scrie numărul 15? ( la debutul școlarității este posibil ca elevii să nu cunoască cifrele sau modul de formare a numerelor)

Ce puteți spune despre numărul 15? ( este impar, este cuprins între 14 și 16, este produsul numerelor 3 și 5 etc.)

Ce semnificație personală are pentru voi acest număr?

În ce anotimp suntem?

Cum este vremea astăzi?

Ce temperatură este afară?( În exterior, la fereastra clasei poate fi amplasat un termometru sau copiii pot fi solicitați să urmărească rubrica “ vremea “ la canalele de știri, să caute pe Internet sau să adreseze întrebări în legătură cu aspecte legate de vreme etc. ).

Calendarul trebuie să respecte cultura, specificitatea colectivului clasei, să aibă legătură cu evenimente semnificative, relevante pentru copii.

3. Agenda zilei

“Agenda zilei “ familiarizează elevii cu programul zilei. Conține activități din ziua în curs fără repere orare, fiind incluse și pauzele. La centrele de activități care urmează să funcționeze sunt precizate și conținuturile.Ea trebuie așezată într-un loc accesibil , cu referiri și trimiteri la ea pe tot parcursul zilei. Agenda reprezintă un ghid cu ajutorul căreia copiii își dozează și valorizează energia.

Exemplu:

Fig. 2 – Agenda zilei

Mesajul zilei

Componenta “ Mesajul zilei” urmează, de obicei, după ce elevii împărtășesc colegilor noutățile, când elevii sunt pregătiți să desfășoare activități mai dinamice și mai solicitante. Mesajul zilei este un text cu sau fără imagini, conceput de cadrul didactic și afișat în clasă astfel încât toți copiii să îl poată vedea și citi. Acesta este afișat în clasă încă de la începutul zilei, alături de agenda zilei și de calendar.

Mesajul este alcătuit de regulă astfel încât să cuprindă elemente previzibile , specifice clasei. De exemplu:

data scrisă în același format ( 15.09.2014 sau 15 septembrie 2014 sau 15.IX. 2014 )

o formulă de salut sau de adresare ( “ Bună dimineața, bobocei!”, “Bună dimineața, școlărei!”, “ Bună dimineața, prieteni! “, “Bună dimineața , dragi matematicieni! “)

– un mesaj, o informație despre:

– tema care a fost discutată sau care urmează a fi introdusă;

– activitatea din ziua respectivă;

– semnificația datei sau un eveniment important pentru clasă;

– sarcini sau responsabilități specifice clasei;

cerințe sau sarcini ce trebuie îndeplinite pe baza informațiilor din text.

La clasa pregătitoare este indicat să fie folosită scrierea cu majuscule, fiind cunoscută de mai mulți copii. În redactarea conținutului mesajului se menține aceeași culoare de marker pentru fiecare idee și de asemenea așezarea în pagină. Propozițiile trebuie să fie scurt formulate, clare pentru a oferi bucurie în momentul decodării. În mesaj se poate include un conținut nou din ziua respectivă , o informație nouă, o scurtă poezie.De asemenea mesajul conține și o sarcină ce trebuie rezolvată ( să resolve o problemă de perspicacitate, de logică,etc. ) .

Având un format previzibil și prestabilit , fiind bogate sub aspectul vocabularului și conținutului, mesajul zilei îi ajută pe copii să-și exerseze și să-și dezvolte competențele matematice, pe cele de comunicare, fără a neglija și pe cele sociale.

Mesajul zilei este important pentru că :

ajută cadrele didactice să demonstreze importanța citirii;

ajută copiii să înțeleagă că scrisul este o modalitate frecventă de comunicare;

ajută copiii să-și exerseze scrisul, cititul, și alte competențe de bază în contextele reale.

Mesajele trebuie să fie atractive, provocatoare, dar nu foarte dificile. Citind și rezolvând sarcinile mesajului elevii trebuie să aibă posibilitatea să-și aducă aportul, să câștige încredere în forțele proprii.

În timpul “Întâlnirii de dimineață “, mesajul poate fi citit de cadrul didactic, de întreg grupul de copii sau de câțiva dintre elevi, în funcție de nivelul de competențe al clasei în general și al fiecărui copil în special.

Modul în care este redactat mesajul, precum și conținutul său depind de nivelul de vârstă al copiilor. De exemplu, la cititorii începători, mesajul poate avea aceeași structură un timp îndelungat, pentru a permite copiilor să exerseze citirea globală, recunoașterea unor cuvinte de înaltă frecvrnță. Pentru elevii mai mari, conținutul și structura mesajului vor fi variate, lăsând provocări adecvate.

În vederea maximizării beneficiilor, este recomandat ca mesajul zilei :

să fie vizibil tuturor;

să permită exersarea competențelor de citire și scriere și să permită adaptarea elevilor la conținutul lor;

să fie clare, simple și concise;

să respecte o structură prestabilită.

În clasele mai mari , responsabilitatea compunerii mesajului poate fi transferată și către copii. Aceștia împreună cu cadrul didactic pot alege informațiile și sarcinile de lucru ale mesajului.

Mesajul are rolul de a capta atenția copiilor , de a stârni interesul și curiozitatea , de a implica. Depinde doar de măiestria și creativitatea dascălilor ca mesajul zilei să reprezinte o provocare de zi cu zi.

Exemple de mesaje: ( pentru clasa pregătitoare)

18. 10. 2014

BUNĂ DIMINEAȚA, PRIETENI !

Astăzi este o zi splendidă de toamnă.

Vom merge la cumpărături.

Cerința :

Desenați legume pe care le putem cumpăra de la piață.

Sau ( pentru clasa a III-a )

BUNĂ DIMINEAȚA, ÎNVĂȚĂCEILOR!

Dimineața printer flori

Cărăbușul Bondocel

Duce-n geantă trei scrisori

Și la braț un pachețel.

– Merg la Ruza- Buburuza

Ne-a șoptit grăbit poștașul,

I-a trimis carte poștală

Pe- o petală fluturașul.

Cerințe:

– Subliniază cu o linie substantivele și cu două linii verbele.

– Trece la numărul plural substantivele: dimineață, geantă, poștaș, petală.

Fig. 3 – Mesajul zilei

Noutățile

“ Noutățile “ sunt parte componentă a mesajului. Copiii se înscriu în momentul sosirii la școală. Reprezintă momentul cel mai important din cadrul întâlnirii de dimineață, deoarece locul de prezentare este să-l situeze pe vorbitor în atenția tuturor colegilor. Pe rând, copiii înscriși sunt invitați pe “ scaunul autorului “ , unde au ocazia să împărtășească ascultătorilor o întâmplare, o experiență trăită, un eveniment la care au participat. Se pot prezenta obiecte care au o valoare și o semnificație aparte, lucrări scrise, desene realizate în timpul liber, cărți citite, curiozități. După expunerea noutății, se adresează întrebări pentru a se obține mai multe date factuale și emoționale sau se fac comentarii pe marginea celor povestite.

La clasa pregătitoare, copii trebuie îndrumați și ajutați să- și exprime gândurile, ideile, sentimentele.

Acest moment oferă elevilor posibilitatea să se pună în valoare , să se facă auziți de ceilalți. Sunt înlăturate barierele sociale, deoarece mesajul este adresat nu numai prietenilor, ci întregului grup, iar ascultarea activă duce la creșterea coeziunii grupului. Cadrele didactice îi susține pe elevi, urmărind realizarea “ sarcinilor “ povestitorului sau ascultătorului.pentru povestitor, acestea ar putea fi:

să folosească un ton puternic și clar;

să-și privească colegii în timpul expunerii;

să prezinte noutăți scurte, la obiect;

să aleagă noutăți adecvate grupului sau temei;

să solicite întrebări de la diverși colegi, nu numai de la cei mai apropiați;

să răspundă atent, la obiect la întrebările primite etc.

Ascultătorii au și ei responsabilități:

să acorde atenție, privind persoana care povestește;

să asculte cu atenție mesajul transmis;

să accepte ideile noi cu respect;

să formuleze întrebări și comentarii potrivite celor expuse de povestitor;

să fie atent la comentarile și întrebările colegilor.

În planificarea și derularea momentului noutăților, cadrul didactic ajută copiii să-și organizeze gândurile, ideile, să selecteze subiecte de interes, toate acestea într-o atmosferă pozitivă care să transmită siguranță, Astfel, el are responsabilitatea:

să sprijine elevii în înțelegerea scopului schimbului de impresii;

să realizeze o programare a noutăților, astfel încât toți să-și asume atât rolul de povestitor, cât și cel de ascultător activ;

să stabilească și să prezinte copiilor responsabilitățile povestitorului și al ascultătorului;

sa-i ajute pe elevi să povestească;

să-i ajute pe elevi să formuleze întrebări și comentarii cât mai complexe;

să ofere modele de comportament respectuos, față de personae și idei;

să stabilească numărul copiilor care se înscriu la noutăți, precum și numărul maxim de întrebări care pot fi adresate.

Prin elementele caracteristice schimbului de impresii, prin procesul expunerii și ascultării, elevii își formează competențe de comunicare, competențe personale și sociale. Totodată , prin intermediul Noutăților, copiii ajung să se cunoască mai bine , să facă observații privind asemănările și deosebirile dintre ei, să accepte diferențele, să fie înțelegători, mai răbdători și mai toleranți.

Timpul alocat” Întâlnirii de dimineață “ nu este limitat, și în funcție de necessitate poate dura aproximativ o oră.

În definitiv, Întâlnirea de dimineață are drept scop unirea colectivului de elevi și cadre didactice, chiar și de părinți, și oferă deschiderea sufletelor copiilor, apropiindu-I unii de alții.

Dacă încă de la începutul orelor, profesorul reușește să creeze un ambient destins, acesta va asigura pe parcursul întregii zilei următoarele avantaje:

interesul pentru o participare mai activă pentru următoarele activități;

încurajarea elevilor de a-și exprima cu ușurință propriile gânduri;

imboldul elevului de a-și ajuta aproapele;

creșterea gradului de curiozitate al elevului,

elevul ascultă și învață mai ușor să-și respecte colegul de activitate( acesta fiind elev), cadrul didactic sau ori care persoană aflată în clasă.

În cadrul “ Întâlnirii de dimineață ” profesorul și elevii vor sta așezați în semicerc tocmai pentru a se putea privi unii pe ceilalți. Elevii se pot ține de mâini, atingerea mâinilor constituind prima etapă de coeziune a grupului.

În fiecare zi, dispunerea elevilor în semicerc va fi diferită, astfel încât fiecare să poată lua contact cu fiecare.

Deși unii copii resping atingerea cu alții, profesorul cu mult tact și diplomație îi determină să se accepte unul cu celălalt, oricare ar fi “ celălalt ”.

“ Întâlnirea de dimineață “se desfășoară zilnic la fel respectând etapele amintite mai sus.

III.1. Activitatea pe centre de studiu

Rolul profesorului în activitatea pe centre de studiu este de a-i determina pe copii să învețe “ a învăța” și de a înțelege “ ce au de învățat”.

Aceasta se face în zonele delimitate ale clasei numite “centre de activitate”, fiecare centru dispunând de materialele didactice specifice unei anumite activități.

Specific fiecărui centru de studio sunt următoarele sarcini:

sarcini comune pentru toți cu dificultate crescândă;

sarcini individuale pentru fiecare elev, corespunzător competențelor dobândite pe parcurs.

Învățarea pe centrele de activitate se face prin folosirea materialelor, și deși este o învățare prin descoperire are rolul și de a fixa și consolida cunoștințele dobândite, prin respect reciproc, spirit de cooperare și comunicare.

Rolul profesorului este acela de a respecta regulile de învățare pe centrele de studiu. Acestea sunt:

la trecerea de la un centru de activitate la altul este important ca tot grupul respectiv să facă acea trecere deodată;

la fiecare rotire de centru sunt schimbate toate sarcinile din centre;

zilnic, va trebui, ca toți elevii să treacă prin toate centrele în care se lucrează.

Profesorul va trebui să formuleze acele sarcini ținând cont de vârstă și cu respectarea particularităților individuale ale fiecărui elev.

În centrele de activitate este necesar ca profesorul să respecte ritmul fiecărui copil, condiție importantă pentru învățământul alternativ “ Step by step “.

III. 2. Evaluarea – De la cunoașterea elevului la evaluarea competențelor sale

Fără o preocupare permanentă de a cunoaște copilul nu putem vorbi de învățământ formativ. Fără a realize o legătură logică între activitatea și preocupările noastre psihologice, pedagogice și metodologice, nu se pot obține rezultatele scontate de fiecare cadru didactic.

Demersul de cunoaștere a elevilor presupune:

respectarea unor principii de bază ( abordarea unitară a personalității elevului, anticiparea dezvoltării personalității și autodeterminarea personalității elevului);

alegerea tipului de cunoaștere psihopedagogică ( descriptivă, explicativă, sau predictivă);

aplicarea unor metode și instrumente de cunoaștere ( metoda observației, metoda convorbirii, metoda analizei produselor activității, fișa psihopedagogică, etc).

O competență nu se poate dezvolta ( și, în consecință, nici evalua ) decât punând elevul în contact cu situații concrete, în care acesta încearcă să mobilizeze resurselse sale ( achizițiile anterioare ), conștientizând propriile limite și încercând să le depășească, insistând asupra obstacolelor întâmpinate.

Competența este capacitatea elevului de a mobiliza ( identifica, combina și activa ) un ansamblu integrat de cunoștințe, deprinderi, atitudini și valori pentru a realiza familii de sarcini de învățare.

Succesul elevului în învățare, dobândirea de competențe se amplifică dacă acesta beneficiază de criterii de realizare a sarcinii de lucru, precum și de criterii de reușită.

Educația bazată pe competențe are în vedere, ca și obiective, să pună accent pe competențele pe care elevul trebuie să le stăpânească la sfârșitul fiecărui an școlar și la sfârșitul școlarității obligatorii, să dea sens învățării și să certifice achizițiile elevului în termeni de rezolvare de situații concrete. Prin evaluare se realizează o comparație între real și ideal, între ceea ce știe elevul și ceea c ear trebui să știe, între ceea ce a învățat și ce ar trebui să învețe, între comportamentul acestuia și comportamentul dorit, “ țintă “ între nivelul dezvoltării elevului și nivelul standard. În cadrul educațional, în ansamblu, evaluarea are ca scop urmărirea progreselor fiecărui copil pentru a putea stimula, îmbunătăți sau dezvolta cunoștințele, deprinderile și priceperile, capacitățile, atitudinile, abilitățile și aptitudinile acestuia.

Este foarte important să avem în vedere faptul că nu toți copiii evoluează în același timp, că nu toți copii au o evoluție spectaculoasă, că fiecare copil are momentul lui de sclipire care nu trebuie ratat de evaluator.

“ Scopul evaluării didactice îl constituie susținerea și sprijinirea activității de învațare a elevilor, a propriei învățări și cunoașterii realizate de aceștia. “ ( Ionescu Miron, Instrucție și educație, Paradigme, strategii, orientări, modele, Editura Presa Clujeană, 2003, Cluj- Napoca, p.58 )

Spre deosebire de clasele tradiționale, insrumentele de evaluare la alternativa Step by step prezintă o diferență esențială, și anume că , nu există o normă prin care este măsurat elevul. Acesta fiind supus atenției profesorului, se urmărește în special procesul de învățare iar numai apoi produsul învățării.

Scopul principal al evaluării este să urmărească progresul copilului în raport cu el însuși și mai puțin raportarea la norme de grup, să stabilească exact la ce nivel de dezvoltare se află fiecare elev în parte, astfel încât să putem veni în întâmpinarea nevoilor copiilor priviți individual și să încercăm să asigurăm succesul experiențelor tuturor.

Evaluarea permanentă

Necesitatea unei educații eficiente o reprezintă evaluarea continuă. Profesorul poate asigura în cadrul activităților de la clasă o imagine corectă , reprezentativă și clară despre progresul și capacitățile elevilor.

Învățământul tradițional aprecia și evalua performanța unui elev prin lucrări scrise notate , teste și diferite extemporale. Recent însă, au fost promovate noi metode de evaluare, numite metode alternative.

În învățământ, decidenții pun în fața sistemului cerința exprimată prin idealul educațional, particularizat prin curriculum. Educarea fiecărui contingent nou al fiecărei generații noi se constituie ca un sens și cu o semnificație existențială. C um se realizează, rămâne o întrebare tulburată , pentru că dascălii nu vor avea o viziune de ansamblu asupra elevului, deoarece fiecare acționează pe atribuțiile sale profesionale: educatoare, institutori, , profesori de religie, etc. Pe de altă parte, nici o instanță nu are competența de a surprinde o personalitate într-o serie de epitete, calificative sau aprecieri.

“ Evaluările sunt conjuncturale, iar conjuncturile se schimbă chiar în timpul procesului de evaluare.”( Ilica Anton, O pedagogie modernă, Editura Universității- “ Aurel Vlaicu “, 2008, Arad, p. 230 )

Față de evaluarea din învățământul tradițional, învățământul “ Step by step “ este diferit esențial și anume, în învățământul Step by step nu există note sau calificative.

Deoarece în învățământul Step by step elevul este privit ca individualitate, rolul profesorului ar fi să urmărească progresul fiecărui elev și să stabilească cu precizie la ce nivel de dezvoltare se află fiecare elev în parte.

“ Didactica modernă concepe evaluarea ca o autentică modalitate de transmitere și însușire de cunoștințe , și de formare de abilități, capacități, competențe, comportamente, etc. Ea nu presupune realizarea doar a unor activități descriptive și estimative ci și de activități care vizează exersarea de către elevi a capacităților și competențelor lor intelectuale și practice- acționale și să-I ajute să se dezvolte și să se modeleze în plan cognitive, psihomotor și afectiv – emoțional . “ ( Bocoș, Mușat, Jurcan, Dana, “ Teoria și metodologia evaluarii “, “ Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Paralela 45, 2008, București, p. 132 )

Drept urmare , scopul evaluării ar fi :

pentru elevi – să-i ajute să-și auto evaluaze munca, să știe précis direcția în care , în viitor, va depune mai mult exercițiu și efort;

pentru părinți – să cunoască ce fel de activități desfășoară copilul său la școală, pentru a ști cum să facă să-l susțină în ceea ce are el de învățat;

pentru profesor – modalitatea de a ști cum sprijină el învățarea pentru fiecare copil în parte, țintele finale fiind competențele menționate în curriculum.

III. 3. Evaluarea permanentă – modalități de evaluare

La întrebarea “ Ce evaluăm ? “, găsim răspunsul în Miron Ionescu, inițial evaluăm : “ elemente de conținut științific, abilități, capacități, competențe, etc, corespunzătoare unei teme, unui capitol, unui semestru, unei etape de instruire, unui ciclu curricular, etc. “ ( Ionescu, Miron, “ Instrucție și educație”, Paradigme, strategii, orientări , modele”, Editura Presa – Clujeană, 2003, Cluj – Napoca, p.165 )

Deoarece evaluarea în alternative Step by step se realizează într-un mod permanent, în timpul observării tuturor elevilor, profesorul trebuie să modifice metodele de predare, și să le adapteze continuu, la necesitățile noi apărute ale elevilor.

În clasele de Step by step evaluarea se desfășoară în mai multe moduri. Iată câteva exemple:

Centrul de activitate: elevii lucrează în centre de activități unde au de rezolvat sarcini specifice centrului. Profesorul împreună cu elevii discută despre felul în care au rezolvat sarcina, modalitățile de rezolvare, colaborarea și implicarea membrilor grupului și corectitudinea soluțiilor.

Scaunul autorului : este o altă modalitate de evaluare. Pe Scaunul autorului elevul prezintă tema efectuată de el sau de grupul de la centrul la care a lucrat. Prezentarea este urmată de analiza și comentariile colegilor și ale profesorului. Acest exercițiu îi formează pe copii în direcția raționamentelor colegilor și de a judeca rezultatul muncii colegilor lui pe care îl va compara cu munca lui.

Expunerea lucrărilor : este un mijloc de interevaluare și autoevaluare a elevilor. Lucrările expuse în clasă pot fi examinate și comentate de colegi, profesor. Elevii evaluează împreună munca lor și o pot prezenta și celor ce intră în clasă.

Testele scrise sunt parte integrantă a evaluării. Ele trebuie bine construite și adaptate la condițiile concrete ale activității elevilor. Folosirea unor itemi variați permite o varietate de răspunsuri și reflectă adecvat competențele elevilor. Rezultatele testelor trebuie folosite pentru a evalua progresul fiecărui copil, nu pentru a compara copiii între ei. Standardele de evaluare permit evaluarea elevului în raport cu un anumit nivel de performanță, nu prin compararea lui cu un alt copil.

Portofoliul elevului: Fiecare elev are un portofoliu în care sunt strânse lucrările. Pe fiecare lucrare este scrisă data când a fost efectuată . Tot ceea ce este în portofoliu reprezintă munca elevului în procesualitatea sa și reprezintă un document. Astfel acestea pot fi prezentate părinților, care au posibilitatea de a urmări evoluția copiilor lor, ca și a altor personae autorizate.

Scrisorile de însoțire : reprezintă scrisori informative care pot însoți mapa săptămânală și pot fi trimise la părinți pentru formarea unei imagini legate de activitatea copilului lor.

Exemple :

SCRISOARE PRIVIND TRIMITEREA PORTOFOLIULUI ACASĂ

Data:––––––––––––

Părinte al–––––––––––––––––––––-

Copilul dumneavoastră vă adduce acasă portofoliul pentru a fi revăzut de dumneavoastră. Portofoliul este o colecție a muncii copilului dumneavoastră.

Sunteți rugați să-l citiți împreună cu copilul dumneavoastră, punând întrebări pe masură ce-l citiți și răspunzând pe formularul care va fi inclus, suntem dornici să vedem reacția dumneavoastră la progresul pe care l-a făcut copilul dumneavoastră.

Deoarece portofoliul este o parte a programului nostru educativ continuu, vă rugăm să-l înapoiați în aceeași săptămână în care l-ați primit.

Mulțumim pentru ajutor și colaborare.

al Dumneavoastră,

Părintele este invitat să răspundă la formularul care urmează.

FORMULAR CU RĂSPUNSUL PĂRINTELUI

Data:

Numele elevului:

Răspundeți , vă rog, la următoarele intrebări:

Ați analizat portofoliul împreună cu copilul dumneavoastră?

Care parte a portofoliului v-a plăcut mai mult?

V-a surprins progresul copilului dumneavoastră? De ce ?

Aveți întrebări în legătură cu portofoliul ?

Am analizat portofoliul și îl returnez cu acest formular.

Părinte

Caietul de evaluare: reprezintă instrumental de evaluare care înlocuiește tradiționalul catalog. Este individual , pentru fiecare elev. Rolul profesorului este de a face un inventar al abilităților și competențelor dezvoltate de fiecare elev și trecute la rubrica observații fără folosirea calificativelor. Completează semestrial competențele dezvoltate de fiecare copil dând explicațiile corespunzătoare. La clasa pregătitoare profesorul completează , la sfârșit de an școlar, raportul de evaluare a elevului. Acest raport se completează pe baza datelor colectate pe parcursul anului școlar.

Autoevaluarea: permite elevilor să-și aprecieze propriul progres, să devină conștient de produsul și procesul învățării și să-și asume responsabilitatea lui. Tendința elevilor spre autoevaluare poate fi stimulată prin întrebări de tipul: Ce consideri tu că știi să faci mai bine acum decât….? La ce te pricepi mai bine? Unde crezi că trebuie să mai exersezi? etc. Elevul poate răspunde la aceste întrebări cu ocazia discuțiilor învățător – elev sau și le poate consemna într-un jurnal personal. Când elevilor li se dă ocazia să mediteze la ceea ce au învățat, devin conștienți de realizările lor, sau de faptul că știu acum ceva ce nu știau înainte. În procesul reflecției, copiii observă cum au făcut un lucru pentru prima oară și cum au progresat ulterior. Astfel li se oferă dovada concretă a evoluției lor. Autoevaluarea elevului este o tehnică venită în sprijinul profesorului pentru precizia evaluării elevilor și pentru eficientizarea în comunicare.

Calitatea cea mai importantă, de bază a unui evaluator în condițiile învățământului modern este înțelegerea exigențelor și limitelor “ statutului său funcțional “ . Aceasta înseamnă a înlocui cultura tradițională a controlului, a examinării , a verificării, cu o cultură modernă, a evaluarii, ce exprimă tranziția de la docimologia clasică la teoria modernă a evaluării școlare.

Se fac eforturi pentru a reduce impactul reprezentării negative, sociale și individuale, asupra evaluării, organizată în jurul noțiunii de sancționare, control, selecție, represiune, și de a maximiza reprezentarea pozitivă a acesteia, organizată în jurul noțiunilor de progres în învățare, reglare, adaptare, retroacțiune și raționalizare.

CAPITOLUL IV

ROLUL PROFESORULUI ÎN MOTIVAREA COPIILOR DE “ A ÎNVĂȚA “

Motivația reprezintă o componentă esențială și necesară vizavi de starea de pregătire pentru învațare.Primul motiv este necesitatea de factură socială izvorâtă din nevoile copiilor de asociere, de stimă și de aprobare socială.

Dacă experiența elevului în realizarea sarcinilor și obiectivelor trasate de profesor este o experiență reușită, aceasta va constitui un motiv determinant pentru ca elevului să-i placă ceea ce face.

“Întâlnirea de dimineață “ reprezintă o modalitate de motivare elevilor de a învăța. Aici ,profesorul stimulează participarea și interesul prin modul în care îi salută, creând astfel un climat afectiv încă de la începutul zilei.

Prin întrebări deschise se incită curiozitaea și procesele gândirii, se încurajează participarea tuturor copiilor la completarea mesajului, la numeroasele exerciții care se fac pe baza calendarului completat.

Momentul “ Noutăți”este momentul cel mai îndrăgit de copii. Conversația care are loc între ei contribuie la dezvoltarea unei exprimări coerente și clare iar copiii se cunosc mai bine și le creează o dipoziție mai bună pentru munca din ziua respectivă.

Alte modalități de a motiva elevii spre învățare implică direct cititul , scrisul, desenatul, construirea unor obiecte din diferite materiale.

Alături de centrele de matematică, citire, existența centrelor de științe ,arte și construcții reprezintă un factor care contribuie la implicarea tuturor copiilor în activități. Ei sunt îndrumați să realizeze o serie de experiențe simple pe care elevii le efectuează observând, notând cele constatate și apoi prezintă în fața celorlalți “ proiectul ”. Mulți dintre elevi, în special cei care învață mai greu la alte discipline, se regăsesc în aceste activități.

Învațarea este mult mai trainică pentru că sunt implicați toți elevii.

Munca în echipă este o altă modalitate prin care profesorul îi poate determina să învețe.

Pe o anumită perioadă profesorul stabilește temele de studiu împreună cu copiii, ceea ce vine în întâmpinarea curiozităților, nevoilor și intereselor lor. Perioada de studiu pe o anumită temă aleasă durează atâta timp cât copiii manifestă interes pentru tema respectivă. Începând cu clasa a II-a pot fi studiate teme cum ar fi : “Animalele”, “ Dinozaurii “, “ Plantele medicinale “,” Plantele exotice”,etc.

Dacă profesorul asigură fiecărui elev condiții pentru reușita fiecărei sarcini , cu multă răbdare și pricepere, elevul va fi determinat să învețe și să colaboreze din ce în ce mai mult.

Despre activitatea cu alți copii, precum și despre stabilirea de relații plăcute cu profesorul putem lua în considerare următoarele cuvinte ale lui Robert Gagne: “ Copilul ajunge să fie motivat de dorința de a-și câștiga aprobrea altora, de a evita dezaprobarea lor, de a-și creea o poziție de stimă socială printer colegii săi… își mai poate forma o motivație a perfecțiunii , inclusiv a învățării acelor deprinderi intelectuale care-i permit să lucreze independent….motivația realizării presupune dezvoltarea unei adevărate automotivații, în cadrul căreia stăpânirea cu succes a unor sarcini e din ce mai dificilă devin o sursă de autosatisfacție și dă naștere dorinței de autoperfecționare.” (Gagne Robert, “ Condițiile învățării “, Editura Didactică și Pedagogică , 1975, București, p. 78 )

O altă modalitate de a-i determina pe elevi să învețe o reprezintă folosirea metodelor moderne , active participative.Dintre aceste metode moderne putem aminti metoda de stimulare a creativității .

Conceptul de învățare activă presupune un stil de învățare care apelează la experiența acestuia .

Modelul învățării eficiente și active este un ciclu specific ce presupune :

a învăța = a conceptualiza, a înțelege

a învăța = a aplica

Modelul învățării eficiente este determinat în mare măsură de gradul de implicare al elevului

După funcția didactică principală , metodele moderne se pot clasifica astfel:

metode de predare învățare ( Metoda predarii învățării reciproce, Metoda schimbării perechii, Metoda piramidei, metoda cadranelor, Metoda cubului,etc. )

metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor ( Ciorchinele, metoda RAI, Cvintetul, Diamantul, Copacul ideilor, Turul galeriei )

metode de rezolvare de probleme ( Explozia stelară, metoda palariilor gânditoare, harta predicțiilor, Linia valorică, etc.)

Atât metodele cât și mijloacele didactice folosite în cadrul activităților stimulează potențialul creativ al copilului. Se poate observa că școlarul mic dispune de un potențial creativ care integrează experiența cognitivă , mecanisme informațional – operaționale declanșate de necesitățile de cunoaștere, de autoexprimare, de independență, de atitudinea cognitivă care încep să se cristalizeze.

Prin folosirea acestor metode moderne, elevul devine coparticipant la lecție.

Jocul- Execițiile de matematică, de limbă sub formă de joc, ștafetele, activități relaxante propuse de copii sau de profesori vine în întâmpinarea nevoilor copiilor, învățarea făcându-se pe nesimțite. “ Găsește greșeala “, “ Caută perechea “, cuvinte ascunse, ghicitori, jocuri de rol, probleme distractive sunt sarcini de lucru antrenante.

CAPITOLUL V

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ

– ÎNVĂȚAREA ȘI MOTIVAȚIA ÎN ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ STEP BY STEP-

Vorbind despre motivație, Nicolae Jurcău spune că „ facilitarea și nu controlul ar trebui să ghideze ideile, când încercăm să schimbăm anumite comportamente în școală. Chiar când o persoană este într-o poziție de autoritat , cum este profesorul, eforturile de a motiva elevii într-o anumită direcție vor avea succes mai semnificativ dacă relația profesor-elev este considerată una de colaborare între persoane ce pot sau nu să împărtășească aceleași sentimente, expectanțe sau scopuri. Astfel, intervențiile motivaționale ce nu respectă scopurile și convingerile unei persoane legate de o anumită situație pot produce efecte pe termen scurt, dar pe o perioadă mai mare de timp aceste intevenții pot să eșueze.”(Nicolae Jurcău, ”Psihologie generală”, Editura UT Prest, 2001, Cluj-Napoca, p. 136)

Cert este faptul că motivația este o componentă necesară stării de pregătire pentru învățare. Motivul de ordin social include nevoia copilului de afiliere, de aprobare socială, de stimă, iar motivul legat de stăpânirea și realizarea sarcinilor da învățare este stimulat de experiențele reușite ale elevului în realizarea obiectivelor specifice ale acestora.

Ipoteza cercetării.

În vederea cercetării am formulat următoarea ipoteză: dacă motivația realizării presupune dezvoltarea unei adevărate automotivații, în cadrul căreia stăpânirea cu succes a unei sarcini din ce în ce mai dificile devin o sursă de autosatisfacție și dă naștere dorinței de autoperfecționare, atunci se poate spune că motivația stă la baza învățării.

Obiectivele cercetării.

Participarea activă a elevului la activitatea de învățare este influențată de motivație care se interpune între sarcină și realizarea ei. Aceasta constă în mobilizarea atenției, atitudinilor, mecanismelor de reglaj, filtraj și face parte din trebuințele copiilor de vârstă școlară mică, alături de nevoia de siguranță, de socializare și de încredere în forțele proprii. Încrederea manifestată și exprimată în copil, determină încrederea în sine, de care el are nevoie în fiecare clipă pentru a reuși, pentru a fi ferit de experiențe negative și are multiple legături cu motivele pentru care copilul învață.

Deoarece motivația este o condiție a învățării, precum și datorită faptului că în alternativa educațională Step by Step lipsesc ierarhizarea și notarea sau acordarea de calificative copiilor, mi-am propus studierea acestei structuri psihologice, urmărind cunoașterea modalităților de cristalizare a diferitelor structuri motivaționale, în special a intereselor.

Prezentarea eșantionului.

Am ales pentru cercetare un lot de douăzeci și șase de elevi, provenind din două clase paralele care învață în alternativa educațională Step by Step în Colegiul Național ”Mircea Eliade” și în Colegiul Național ”Traian Lalescu” din Reșița. În acest sens, am rugat pe colegele mele, B.R. și G.A., de la clasa a II-a B Step by Step, să îmi permită să consider clasa lor ca și clasă martor sau de control ( 14 elevi), cu care să compar rezultatele obținute la clasa mea, a II-a A Step by Step, considerată ca și clasă experimentală ( 12 elevi) . La ambele clase am aplicat chestionare, pentru a stabili interesele copiilor.

Metodologia cercetării.

Studiul este realizat pe bază de chestionar, instrument cu care se înregistrează opinii, atitudini, interese, fapte etc.

Ancheta prin chestionar este o metodă de cercetare care constă într-un ansamblu de întrebări la care subiectul răspunde verbal sau în scris. Succesul anchetei depinde de caracterul formulării acestora, de numărul și ordinea lor, de rigurozitatea cu care s-au prelucrat și interpretat întrebările ca și onestitatea și sinceritatea răspunsurilor subiectului cercetat.

Chestionarul I a vizat întrebarea „ Care este centrul tău preferat?” , alegerea unuia din cele șase centre care se întâlnesc în fiecare clasă Step by Step , la care elevii lucrează cu cea mai mare plăcere. Elevii au ales prin subliniere centrul preferat.

Chestionarul II a vizat modul în care subiecții își petrec timpul liber și, implicit, interesele pe care ei le au sau le sunt susținute la această vârstă.

Întrebările au fost gândite astfel încât să surprindă activități diverse: lectură, colecții, emisiuni TV, sport și alte preocupări nemenționate mai sus, pe care copilul le are. Ele au fost adresate în continuarea celor de la chestionarul I , iar copiii au notat răspunsurile lor:

Ce citești în timpul liber?

Ce colecții ai?

Ce emisiuni TV urmărești?

Ce alte preocupări ai?

Răspunsurile au fost centralizate și sunt prezentate sub formă de grafice și tabele

Prezentarea și interpretarea rezultatelor.

1. Rezultatele privind centrul de studiu preferat

Rezultatele primului chestionar, în legătură cu centrul preferat, au fost centralizate și reprezentate grafic în figurile nr. 1 și 2:

Fig. nr. 1 – Distribuția opțiunilor copiilor privind centrul preferat la clasa a II-a B Step by Step.

Fig.nr. 2 – Distribuția opțiunilor copiilor privind centrul preferat la clasa a II-a A Step by Step.

Se poate constata opțiunea spre centrul de Construcții a aproximativ două treimi din numărul elevilor clasei a II-a B Step by Step, mai precis zece elevi preferă construcțiile. Doar unul preferă artele sau scrierea, nici unul științele și trei elevi preferă munca la centrul de citire , respectiv matematică. Acest lucru poate fi explicat prin plăcerea copiilor de a lucra, cu precădere, la centrul de construcții, datorită preocupărilor lor, dar și datorită preocupărilor și aptitudinilor specifice ale învățătoarelor.

La clasa a II-a A Step by Step opțiunea pe centre este mult mai echilibrată. Un elev preferă matematica, doi preferă citirea, trei copii preferă centrul de Construcții, trei elevi preferă centrul de Scriere, doi elevi preferă centrul de Arte și doar un elev preferă centrul de Științe. Ținând seama de ponderea acestor centre și distribuirea pe opțiuni se constată o situație firească , o clasă în care interesele copiilor sunt împărțite între construcții, arte, limba română, matematică și științe.

Este de menționat faptul că cei doi copii care au ales ca și centru preferat centrul de Arte au rezultate slabe la limba română și matematică, dar au dovedit de-a lungul anului școlar înclinații artistice. Acest lucru oferă încredere în forțele proprii acestor copii și datorită faptului că se regăsesc la acest centru, unde obțin, de regulă, rezultate remarcabile.

Un alt aspect care trebuie menționat este că, elevii care ales ca și centru preferat centrul de Construcții au rezultate bune și foarte bune la matematică și limba română, dar preferă acest centru deoarece aici își pot demonstra mult mai bine adevăratele lor aptitudini și înclinații.

Astfel, se poate sublinia faptul că fiecare clasă are personalitatea sa, la crearea căreia concură atât personalitatea elevilor, cât și cea a adulților, dascăli și părinți, direct sau indirect implicați în activitatea instructiv- educativă.

Rezultatele privind interesele copiilor

Rezultatele celui de-al doilea chestionar au fost centralizate în funcție de răspunsurile copiilor.

TIPUL DE LECTURĂ

Se poate observa faptul că mai mult de jumătate dintre copii citesc în primul rând lectura primită de la școală. Paisprezece elevi citesc literatură , altceva decât ce le este recomandat la școală iar doisprezece copii își cumpără și citesc reviste ( Doxi, Eu și Disney’s,TV Mania, TV-Satelit, Barbie, Spiderman etc).

Din acest punct de vedere clasele sunt relativ omogene, la ambele clase observându-se un interes are pentru lectura revistelor cumpărate în familie sau special pentru copii.

NR. COLECȚII

Interesul copiilor pentru colecții este surprinzător prin gama foarte variată de obiecte colecționate: abțibilduri cu Barbie, personaje din desene animate, Pokemon, fotbaliști, șervețele, cartele, nasturi, etichete, cărticele, felicitări, desene personale, timbre, diplome, mașini, surprize de la ouă Kinder, jucării de pluș, Lego, jucării mici, patroane, monede vechi, monede noi, pietre, sticluțe, mărțișoare, castane, capace de la sticle de plastic, bile, frunze etc.

Se poate constata faptul că aproape toți copiii colecționeză obiecte din mediul lor apropiat: castane, frunze, nasturi, abțibilduri, dopuri, lucruri în legătură cu viața lor, mărțișoare. Câțiva, cinci la număr din fiecare clasă, sunt interesați de colecționarea de jocuri și jucării:jocuri pe calculator, mașinuțe, Lego, jucării de pluș. Un număr de opt copii din clasa a II-a A si șase din clasa a II-a B sunt interesați de colecții în legătură cu activitatea școlară: monede noi, monede vechi, timbre, diplome, felicitări etc.

EMISIUNEA TV

Se poate constata faptul, că emisiunile cele mai urmărite sunt desenele animate, programele de divertisment, muzică, sport. Un interes scăzut au arătat elevii față de filmele documentare și cele de acțiune.

PREOCUPĂRI

În categoria „ alte preocupări ” au fost incluse îngrijirea animalelor mici, vizite la bunici, dans, cânt, vizionarea de spectacole.

Ținând seama de programul de opt ore în alternativa Step by Step, este justificată joaca la marea majoritate a copiilor. Un număr destul de mare de copii au preocupări ca: pictură, desen, puzzle, exerciții de matematică, lucru demn de apreciat, care dovedește preocuparea acestora și, probabil, a părinților acestora, spre activități constructive și educative, deși teme pentru acasă se dau rar și acestea au de cele mai multe ori caracter practic.

În general, preocupările și interesele copiilor din ciclul primar sunt stimulate de activitatea educativă, exercitată asupra lor atât la școală cât și acasă. Cei doi factori educativi, școala și familia, exercită o influență semnificativă în ceea ce privește modul în care copiii își organizează și folosesc timpul liber, fie că e vorba de timpul de studiu sau de timpul liber.

Joaca rămâne activitatea specifică vârstei prin care copiii își satisfac o serie de trebuințe, cum ar fi cele de mișcare, de asumare a unor roluri, de antrenare la crearea de noi strategii în joc, de colaborare și de transpunere într-o serie de situații practice, de viață. Acestea îi ajută să înțeleagă mai bine lumea din jur. Părinții au însă o mare responsabilitate în ceea ce privește grupul de copii, locul, timpul și felul în care se joacă și cum se manifestă copiii lor.

Studiind formele motivației și interesele elevilor din clasele a II-a A și a II-a B, am reușit să cunosc mai bine copiii, lucru care mă ajută la adaptarea și organizarea activităților de învățare în condiții superioare, să asigur individualizarea învățării- aspect esențial al alternativei Step by Step.

Concluzii

Observăm că în zilele noastre se petrec în toată lumea , multe schimbări dintre care unele rapide , și acestea ne fac să înțelegem că nevoia de cunoaștere și învățare a copiilor în perspective secolului XXI devine tot mai importantă.

Nu contează locul unde trăiesc copiii ci că ei vor trebui să facă față pe durata vieții lor la tot felul de schimbări științifice, industriale de mediu, tehnologice, politice și sociale.

În cadrul societății democratice, copiii trebuie să fie tot mai receptivi și tot mai informați.

În vremurile viitoare , baza aptitudinilor , deprinderilor și cunoștințelor va fi pusă de programul Step by step pentru învățământul primar. Programul Step by step are la bază concepte, cum ar fi :

respectful reciproc față de toate necesitățile fiecărei țări;

respectful față de cultura și tradițiile multor popoare;

respectarea drepturilor omului;

respectarea convenției drepturilor copilului.

Elementele psihologice științifice de dezvoltare a copilului face din alternative Step by step o metodă modernă , alternativa de educație începând cu clasele primare până la adolescență.

Copilul învață astfel, în sistemul individual să se implice, descoperind interacțiunea sa proprie cu mediul dar și motivația explorării și exploatării acestuia.

Deoarece programa școlară este asemănătoare cu cel din învățământul tradițional înseamnă că deprinderile, cunoștințele și învățăturile asimilate pe durata celor patru ani sunt identice cu cele din învățământul tradițional.

Diferența dintre învățământul Step by step și tradițional ar fi doar una de nuanță în formarea capacităților, deprinderilor , dar și în modul de evaluare a acestor deprinderi formate.

Fiecărui copil i se lasă astfel posibilitatea de a depăși granițele impuse de învățământul tradițional.

Astfel, în clasele cu alternativă de învățământ Step by step nu există nici bănci rigide, unele activități se pot desfășura pe podeaua mochetată. , lucru care le place în mod deosebit copiilor iar mesele de lucru sunt delimitate prin rafturi ce conțin materiale didactice specifice sarcinilor desfășurate creându-se astfel centrele de activități.

Deși programul zilnic în alternativa Step by step este de opt ore, nu este făcut pentru a ușura sarcinile părinților care și așa sunt ocupați ci facilitează învățarea.

Deoarece la fiecare clasă există două cadre didactice, care se pot completa reciproc, totuși nu există teme pentru acasă.

Părinții elevilor participă efectiv în procesul de educație al copiilor, fiind considerați parteneri educaționali . Aceștia trebuie să pună mână de la mână ; împreună cu profesorii, lucru care facilitează benefica lor de participare.

Comunicarea profesorului cu părinții reduce semnificativ din presiunile conflictuale pe care le simt copii dându-le acestora o mai mare libertate în dezvoltare.

Exprimându-se liber, copilul poate comunica într-un mod mult mai transparent pentru părinți.

Clasele Step by step sunt destinate să stimuleze încrederea în forțele proprii ale copiilor.

Astfel, în concluzie , clasele Step by step sunt destinate în special să formeze oameni pe deplin stăpâni pe destinul lor.

BIBLIOGRAFIE

BERNAT, Simona-Elena, 2003, Tehnica învățării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca,.

BOCOȘ, Mușata, JURCAN, Dana, 2008, Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Paralela 45, București.

BURKE-WALSH,Kate, 1998, Predarea orientată după necesitățile copilului de 6/7ani, CEDP, București.

BURKE-WALSH, Kate, 1998, Creearea claselor orientate după necesitățile copilului de 8/9/10 ani, CEDP, București .

CERGHIT, Ioan, 2002, Sisteme de instruire alternative și complementare, Editura Aramis, București.

CHIȘ,Vasile, Provocările pedagogiei contemporane, Cluj Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2002.

DEWEY, John, 1972, Democrație și educație, Editura Didactică și Pedagogică,

București.

DRĂGAN, Ioan, PERTENIE, Ancuța, 1997, Psihologia învățării, Editura Excelsior, Timișoara.

GAGNE, M., Robert, 1975, Condițiile învățării, Editura Didactică și Pedagogică, București..

ILICA, Anton, 2005, Metodologia cercetării experimentale, Editura Universității

„ Aurel Vlaicu”, Arad.

ILICA, Anton, 2007, Pedagogie modernă, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad.

ILICA, Anton, 2008, O pedagogie modernă, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad.

IONESCU, Miron, 2001, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca.

IONESCU, Miron, 2003, Instrucție și educație. Paradigme,strategii,orientări,modele, Editura Garamond, Cluj Napoca.

IONESCU, Miron, 2000, Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

JURCĂU, Nicolae (coord), 2001, Psihologie generală, UTPress,Cluj Napoca .

JOIȚA, Elena (coord), 2003, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Anvers, Craiova.

NEACȘU, Ioan, 1999, Instruire și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București ..

RADU, Ion, IONESCU, Miron, 1987, Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj Napoca.

STAN, Cristian, 2001, Teoria educației. Actualitate și perspective, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

STANCIU, Mihai, 2003, Didactica postmodernă, Editura Universității, Suceava.

ȘTEFAN, Mircea, 2003, Teoria situațiilor educative, Editura Aramis, București.

UNGUREANU, Dorel, 2001, Teroarea creionului roșu. Evaluarea educațională, Editura Universității de Vest,Timișoara..

VINTILESCU, Doina, 1977, Motivația învățării școlare, Editura Facla, București.

VOICULESCU, Florea, TODOR, Ioana, VOICULESCU, Elisabeta,2004,