Cunoașterea conceptului de planificare financiară. Identificarea ariilor de planificare financiară. Evaluarea necesităților de planificare financiară… [310282]

PLANIFICRE FINANCIARĂ

Obiective de studiu:

Cunoașterea conceptului de planificare financiară.

Identificarea ariilor de planificare financiară.

Evaluarea necesităților de planificare financiară la diferite vârste.

Identificarea și înțelegerea aplicațiilor disponibile pentru gestionarea bugetului sau planificare financiară.

Cuvinte cheie: [anonimizat], active, pasive, datorii, investiții, [anonimizat], pensionare, necesități financiare.

Motto: [anonimizat].

Planificarea Financiară: concept și etape. Perioada economică incertă în care trăim crește importanța unor decizii financiare înțelepte. Orice decizie financiară necesită întâi planificarea și după aceea acțiunea. Principalele preocupări atunci când luăm decizii financiare ar trebui să fie să evitam dificultățile financiare și să ne creștem siguranța și prosperitatea financiară.

A fi „bogat” înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi.  [anonimizat]. Felul în care fiecare se gândește să devina bogat diferă de la o persoana la alta. [anonimizat]. Un al mod prin care putem să ne sporim averea este să investim inteligent. [anonimizat]. Pentru a [anonimizat] [2].

Planificarea financiară este procesul prin care rezolvam provocările financiare pentru a [anonimizat] ”Plan Financiar” care ia în considerare situația curentă de la care pornim și obiectivele financiare pe care dorim să le atingem. [anonimizat], [anonimizat].

Scopul procesului de planificare financiară este să ajungem să ne controlăm situația financiară. Planificarea financiară personală ne ajuta să realizăm „harta banilor” noștri, [anonimizat] a-i [anonimizat] ”Plan Financiar”.

Figura1. [anonimizat] a [anonimizat]. Întocmirea ”Planului Financiar Personal” deși este o [anonimizat] o activitate pentru care avem nevoie de studii superioare de specialitate [3].

Cele 6 arii ale planificării financiare sunt (Figura1.):

[anonimizat]-ului se referă la cum alocăm veniturile pentru a acoperi cheltuielile zilnice și cum economisim regulat pentru a ne atinge obiectivele financiare.

[anonimizat] o impune și să încercam să ne folosim de instrumentele financiare pentru a le achita cât mai curând și mai eficient.

Managementul riscului și planificarea asigurărilor este una din cele mai importante arii ale planificării financiare și se refera la a ne asigura ca avem suficiente venituri pentru evenimentele neprevăzute și ne permite să ne planificăm care este cea mai potrivită perioadă pentru fiecare tip de asigurare astfel încât să facem cele mai bune alegeri acoperind riscurile cât mai eficient.

Planificarea educației copiilor ne permite, în momentul în care copiii ajung la vârsta la care își vor alege profesia și cariera, să ii putem susține financiar să își urmeze visul fără a ne constrânge financiar și fără a renunța la propriile vise.

Planificarea investițiilor implică alocarea resurselor financiare disponibile în instrumente financiare adecvate pentru a ne atinge obiectivele financiare și pentru a le crea valoarea.

Planificarea pensionarii implică acumularea de capital în perioada în care muncim pentru a atinge independența financiară când ne pensionam.

Toate aceste arii ale planificării financiare sunt interconectate între ele. Planificarea financiară nu se referă numai la investiții, ci la a avea imaginea de ansamblu asupra tuturor aspectelor vieții financiare pentru a ne atinge obiectivele [4].

Scopul planificării financiare este să economisim ca să putem să investim pentru a ne atinge mai ușor țintele propuse. Nu ne putem gândi la a începe să investim fără a avea un fond de rezerva, pentru ca în situația în care apare o urgenta va trebui să apelam la banii din investiții și asta s-ar putea să ne afecteze randamentele.

Planificarea financiară personală este un proces continuu care durează toata viată. Evaluând-ne în fiecare an planul financiar, vedem ce progrese am făcut și putem decide daca trebuie să ne modificam obiectivele sau să stabilim altele noi. Planul financiar trebuie revizuit la anumite intervale de timp pentru ca nevoile și preferințele noastre sunt diferite în fiecare etapa a vieții și se schimba odată cu înaintarea în vârsta. De asemenea el trebuie evaluat și modificat ori de câte ori intervine o schimbare majora în viată noastră, când ne schimbam locul de muncă, ne căsătorim, ne mutăm în casă nouă, apare un nou membru în familie sau pur și simplu când ne dam seama că ne dorim să schimbam direcția [3].

Când începem Planificarea Financiară? Nu suntem niciodată prea tineri și niciodată prea bătrâni pentru a începe procesul de planificare financiară, dar cu cât începem mai devreme cu atât vom beneficia mai mult de efectele pozitive ale planificării. Viată este plina de schimbări, pentru a le administra cu succes ne trebuie un plan financiar bine întocmit [1].

Planurile și obiectivele noastre financiare se schimba odată cu noi, de aceea este bine să evaluam și să reînnoim planul financiar ori de câte ori situația o cere. Cum arată nevoile noastre financiare în fiecare etapa a vieții?

Etapa 13 – 17 ani. Este etapa în care ne pregătim pentru viată de adult și ne gândim să ne facem un plan pentru viitor, ne gândim ce studii vrem să urmăm și ce carieră ni s-ar potrivi cel mai bine. În aceasta perioadă ne vom schimba planurile de mai multe ori pentru că oportunitățile și tentațiile încep să își facă loc în viată noastră. Începem să avem nevoi financiare și să ne gândim cum am putea să ne satisfacem aceste nevoi pe cont propriu. Este etapa în care ar trebui să ne punem bazele educației financiare, să luam contactul cu primele noțiuni despre sistemul financiar, de unde vin banii și ce înseamnă să economisim. Tot acum începem să facem diferența dintre nevoi și dorințe și trebuie să învățam și să acceptam că nu putem să ne satisfacem toate dorințele pe care le avem.

La aceasta vârsta este cel mai potrivit să începem să ținem o evidenta a banilor pe care îi cheltuim și să ne formăm un sistem propriu de monitorizare financiară. Daca avem puse bazele unei educații financiare corecte de la vârste fragede vom deveni niște adulți responsabili din punct de vedere financiar și vom ști să luam decizii financiare corecte și bine documentate.

Etapa: 18 -25 ani. Aceasta perioada este caracterizată de optimism, avem toata viată înainte, nu deținem multe proprietăți personale dar avem planuri de viitor mari. Este perioada în care ne gândim să economisim pentru nunta sau pentru achiziția unui imobil și de aceea se mai numește și perioada de acumulare în care punem bazele stabilității noastre financiare.

Este etapa în care ne începem viată profesionala și ne gândim cum putem să atingem independenta financiară. Vom face alegeri în privința educației și a carierei și aceste alegeri vor avea impact asupra întregii noastre vieți financiare.

Ne gândim deja pentru prima dată să ne satisfacem nevoile financiare prin intermediul creditelor și implicit începem să ne gândim să economisim pentru achitarea ratelor sau pentru viitor. Odată cu independența financiară începem să apreciem valoarea banilor câștigați prin forțe proprii și suntem mai atenți la cheltuielile pe care le facem și ne facem un plan în aceasta privința. Cel mai important în aceasta perioada este să ținem evidența veniturilor și a cheltuielilor pentru a putea vedea care este sursa și destinația banilor noștri pentru a avea control asupra lor.

Este momentul în care ne dezvoltăm identitatea financiară și ne cream un sistem financiar după care să ne ghidam.

Etapa: 25 – 40 ani. Este perioada în care au loc cele mai importante decizii din viată noastră: întemeierea unei familii, cumpărarea unei case, consolidarea carierei. Înțelegerea implicațiilor financiare ale acestor decizii este foarte importanta pentru viitorul nostru financiar. Deciziile pe care le luam acum ne vor decide viitorul.

Este etapa în care daca ne-am întemeiat o familie ne dorim să avem copii și astfel ne facem planuri privind creșterea și educarea lor. Situația noastră financiară va fi influențata de apariția noilor membrii și planurile noastre vor lua noi forme, trebuind să acoperim nevoi financiare crescute. Apariția unui copil ne face să ne gândim la asigurările de viată pentru cel care generează veniturile familiei pentru a proteja viitorul celorlalți membri ai familiei în cazul unor evenimente nefericite.

În aceasta etapa cele mai multe persoane încep să se gândească la asigurările de viată, la fondurile pentru studii pentru copii și la asigurările de sănătate pentru părinți. Astfel ne protejam propriul viitor. Avem nevoie de o strategie care să acopere toate aceste nevoi și care să ne ofere imaginea de ansamblu a ceea ce vrem să realizam de acum înainte.

Este momentul în care ne gândim la siguranța financiară și luam în considerare oportunitățile de investiții. Trebuie să ne asiguram ca avem banii necesari pentru a asigura traiul nostru și al familiei pentru cel puțin 6 – 9 luni înainte de a ne gândi să începem să investim. Este important să învățam să economisim pentru bunurile pe care vrem să le achiziționam înainte de a le cumpăra pe credit. Este perioada în care ne permitem să ne gândim la investiții și este foarte important să avem un plan de investiții pe baza obiectivelor pe termen lung pe care ni le-am stabilit.

Cariera este și ea foarte importanta pentru ca ne asigura sursele de venit și ne gândim la noi oportunități profesionale și impactul lor asupra situației noastre financiare.

Este de asemenea vârsta la care ne gândim pentru prima data la pensionare. Deși mai este destul timp pana la acel moment, situația financiară și confortul cu care ne-am obișnuit ne fac să ne gândim la viitor și la ce ne-am dori să obținem atunci când nu vom mai lucra.

Etapa: 40 – 55 ani. În aceasta perioada viată este relativ stabila, suntem siguri pe ceea ce deținem și pe ceea ce vrem să facem în viitor și probabil ne permiți să ne gândim la vacante și deținem resurse care ne permit să ne gândim să le folosim în viitor, adică să economisim. Cu cât ne cresc veniturile, cu atât ne cresc responsabilitățile și riscurile la care ne expunem. Este momentul în care experiența ne permite să luam în considerare serios investițiile pentru conservarea și sporirea averii.

Suntem exact la mijlocul dintre nevoile a doua generații, copiii noștri și părinții noștri. Este perioada în care trebuie să ne susținem copiii pentru a putea urma studiile superioare pe care și le doresc și ne gândim și la susținerea financiară de care au nevoie părinții noștri.

Cu cât ne apropiem mai mult de vârsta pensionarii cu atât asigurarea resurselor necesare pentru pensionare devine o prioritate pentru noi. În aceasta etapa este cel mai important să ne revizuim planul financiar sau daca nu avem unul să ne facem unul [5].

Etapa: 55 – 65 ani. Este timpul consolidării și al stabilității financiare, cariera este într-un punct sigur, iar copiii sunt mari și pornesc deja pe propriul drum. Avem timp la dispoziție să ne gândim la pensionare și la stabilitatea financiară pe care dorim să o atingem. Este momentul în care ne gândim din ce în ce mai mult la nevoile financiare pe care le vom avea după pensionare și trebuie să ne respectăm planul pentru a ne putea bucura de perioada ce va urma. Luăm în considerare opțiunile pe care le avem după ce nu vom mai lucra, ne gândim la posibilitatea de a munci part-time sau de a ne ajuta copiii.

Dacă ne-am făcut un plan financiar și l-am respectat cu strictețe, vom face față cu succes și încredere perioadei care va urma. Acum este momentul în care ne gândim să ne achitam toate datoriile înainte de a ne pensiona pentru a nu avea prea multe griji financiare. Este etapa în care asigurările de sănătate sunt cele care ne atrag cel mai mult.

Încercam să previzionam cheltuielile pe care le vom avea după ce nu vom mai lucra și ne facem un plan pentru cum le vom acoperi.

Etapa 65+. Este perioada în care ne bucuram de rezultatele planului nostru financiar. Este momentul în care vom evalua situația noastră financiară și nevoile pe care le avem și vom decide cum vom dori să trăim din acel moment. Sănătatea și veniturile sunt doua criterii foarte importante după care ne vom ghida când vom lua deciziile următoare. Este etapa în care începem să culegem roadele muncii noastre de o viată și ar fi bine să ne bucuram de fiecare clipa.

Este momentul mult așteptat în care putem să ne petrecem timpul cu familia și cu cei dragi, în care ne gândim cum să ne recream și cum putem să obținem cât mai mult de la aceasta perioada.

În fiecare etapa a vieții și a procesului de planificare financiară trebuie să ținem cont de conjunctura economică ce se modifică și odată cu ea și noi trebuie să ne adaptăm planul pentru a ne asigura ca poate fi realizat [1].

Aplicații ce pot fi utilizate pentru planificarea financiară?

Dacă vrei să-ți gestionezi rapid și sigur bugetul personal, fără să ai nevoie de cursuri de specialitate, poți folosi o aplicație pentru administrarea bugetului. Există mai multe aplicații care te pot ajuta să-ți gestionezi planul financiar sau bugetul tău. Toate aplicațiile pentru gestionarea bugetului au însă următoarele elemente în comun:

• Te ajută să economisești bani, pentru că vei ști mereu de ce sumă dispui și ce cheltuieli îți permiți să faci,

• Îți oferă acces la informațiile tale financiare oricând și oriunde,

• Te ajută să planifici bugetul lunar și să ții evidența tuturor cheltuielilor,

• Poți administra bugetul alături de familie,

• Eviți penalizările, pentru că vei afla la timp când trebuie să plătești ratele și facturile.

Aplicații pentru a înregistra încasările și cheltuielile.

Aceste aplicații te vor ajuta să faci planuri în avans, să eviți costurile și complicațiile care apar când ratezi o plată, și să descoperi unde faci cheltuieli inutile.

May Rallet este o aplicație foarte ușor de folosit, prin care poți fi mereu la curent cu cheltuielile tale. Astfel, în funcție de veniturile de care dispui, vei putea să-ți gestionezi mai simplu administrarea bugetului, fiind mereu la curent cu toate facturile pe care trebuie să le plătești. Vei putea realiza un buget zilnic personalizat, cu sumele necesare pentru mâncare, de exemplu, sau pentru benzină. De asemenea, aplicația îți furnizează rapoarte pe care le poți analiza oricând dorești.

Cash Control îți permite să modifici oricând dorești sumele din bugetul personal. Poți adăuga sau șterge diferite cheltuieli, transferuri de bani sau facturi. În plus, poți verifica oricând ai nevoie balanța de plăți, rapoartele și soldurile, iar la nevoie vei primi întregul istoric de tranzacții realizate. Poți gestiona foarte ușor plățile recurente, ratele la credite și vezi permanent suma de care dispui pe card.

Money Manager pune accentul pe grafice, pe elemente vizuale, fiind astfel o alegere bună dacă nu ești pasionat de cifre. Astfel, poți vedea exact unde ajung banii tăi și poți face backup la date, dacă vei avea nevoie să schimbi telefonul. Aplicația poate descărca toate informațiile și într-un document Excel, în cazul în care ai nevoie de acest tip de fișier.

Mint este considerată una dintre cele mai bune aplicații pentru gestionarea bugetului. Trebuie doar să te conectezi prin aplicație la contul tău bancar și Mint va realiza automat un model personalizat de buget. Îți arată imediat unde se duc banii tăi și de unde ar trebui să mai tai din cheltuieli. Sistemul este foarte sigur, similar unui cont bancar, deci nu trebuie să-ți faci griji că datele tale financiare vor ajunge la altcineva. Aplicația îți trimite alerte pentru plata facturilor și te ajută să achiți rapid toate datoriile. De asemenea, ai marele avantaj că vei regăsi aici, într-un singur loc, toate informațiile despre depozitele, creditele și conturile tale bancare.

CashBase te ajută să gestionezi bugetul alături de familie (poți acorda acces mai multor utilizatori), să ții evidența plăților efectuate și să te asiguri că banii vor fi cheltuiți pe ceea ce contează pentru tine. Îți poți planifica foarte ușor plățile, în funcție de veniturile tale, și poți chiar să faci economii. În plus, te vei organiza mult mai simplu, pentru că îți poți împărți bugetul în mai multe categorii (sau portofele): pentru ratele la credite, pentru concediu, pentru cheltuielile uzuale etc. Poți primi câteva un raport în fiecare săptămână, iar graficele pe care le vei analiza sunt foarte intuitive și bine realizate.

Spondee te ajută nu doar să ții evidența veniturilor și cheltuielilor, ci îți poate oferi și sfaturi utile, personalizate, ca să poți face economie. Prin aplicație poți gestiona bugetul alături de familie și, dacă este nevoie, poți folosi diferite monede (dolari, euro, lei). În plus, prin sincronizarea aplicației cu contul tău bancar vei putea urmări oricând destinația banilor.

Ex pense IQ este ușor de utilizat și permite o gestionare rapidă a bugetului personal. Poți salva în aplicație tranzacțiile care se repetă în fiecare lună, adăuga poze cu fiecare tranzacție în parte și face Proiecte separate pentru bugetul dedicat concediului sau unui eveniment important din viața ta. De asemenea, vei fi avertizat dacă ai început să cheltuiești mai mult ca de obicei sau dacă vrei să faci o tranzacție care îți depășește suma din cont. Interfața este simplă și intuitivă.

Pocnet Budget – cu aceasta aplicație poți face economii importante în fiecare lună – asta deoarece poți planifica toate cheltuielile necesare chiar înainte de începerea unei luni. Astfel, vei avea o imagine cu sumele de plată minime și maxime pe care știi să trebuie să le achiți în fiecare lună. Prin urmare, vei putea să te organizezi mult mai simplu și să iei în calcul (sau nu) alte investiții sau cheltuieli.

Money Wize este una dintre cele mai simple aplicații pentru administrarea bugetului. Cu ajutorul ei poți planifica bugetul lunar și ține foarte ușor evidența facturilor și a cheltuielilor, clipă de clipă. Vei putea să-ți planifici în detaliu atât bugetul lunar cât și cel zilnic. Interfața e simplă și intuitivă și îți permite să-ți organizezi separat bugetul de cheltuieli personale, de concediu sau de afaceri.

Splitwise este aplicația de care ai nevoie dacă împarți în mod regulat cheltuielile cu altă persoană sau cu un grup. Dacă ai colegi de apartament, este aproape esențială. Trăim într-o economie activă, dar colaborarea cu prietenii pentru a plăti facturi poate deveni incomodă. Plata pentru câteva băuturi suplimentare la bar nu pare să fie mare lucru, dar facturile de la restaurant, cheltuielile pentru alimente, benzină și alte costuri comune se adună rapid. Iar dacă participanții consideră că aceste cheltuieli nu au fost distribuite în mod corect, acest lucru poate duce la sentimente negative. E greu să faci socotelile în cap, dar există anumite aplicații care se pot ocupa de calcule și te pot scăpa de jenă. Poți crea propriul grup, pentru tine și colegii de apartament, de exemplu, și apoi toată lumea adaugă propriile costuri. Poți să încarci și imagine, de exemplu chitanțe, dacă e nevoie. Apoi costurile sunt împărțite în modul pe care l-ai ales și fiecare persoană face propriile transferuri când e nevoie. Aplicația se poate ocupa chiar și de situațiile complicate în care o persoană datorează bani alteia, dar nu întregului grup.

Aplicații pentru economii

Te-ai săturat să trăiești de la un salariu la altul? E timpul să treci la următorul nivel și să economisești cu ajutorul aplicațiilor.

Plum este asistentul tău personal de economii, și va pune o sumă mică de bani deoparte în fiecare lună. Nu are propria aplicație deoarece funcționează prin Facebook Messenger. Nu trebuie decât să o conectezi la contul tău bancar, iar aplicația va calcula suma pe care trebuie să o economisești, fără să te lase fără bani la sfârșitul lunii. Banii tăi sunt întotdeauna accesibili, iar aplicația folosește inteligența artificială pentru ca tu să poți vorbi pe Facebook cu asistentul tău în orice moment.

Aplicații pentru cash back

Dacă locuiești în afara SUA sau Marea Britanie, conceptul de cash back probabil nu este unul familiar. Pentru britanici și americani, este o modalitate excelentă de a economisi bani când fac cumpărături. Emitenții de carduri de credit oferă cash back pentru achiziții pentru a stimula utilizarea cardului de credit, iar anumite aplicații te pot ajuta să profiți de aceste oferte.

Ebates este populară în SUA și te ajută să găsești oferte cash back în magazinele pe care le vizitezi frecvent. Peste 1500 de magazine sunt listate în aplicație, inclusiv Walmart, Safeway și Sam’s Club. Dacă ai noroc, e posibil să

primești cash back în valoare de până la 25%.

CheckoutSmart este pentru britanicii care doresc să câștige cash back. Funcționează la cele mai populare magazine, inclusiv Tesco, Sainsbury's, Morrissons și Asda. Nu trebuie decât să cauți ofertele pe telefon, și apoi să încarci o fotografie a bonului fiscal.

Aplicații pentru transfer de bani în străinătate

TransferWise este noua modalitate rapidă și corectă de a trimite bani în străinătate.

Este posibil să plătești mult mai mult decât crezi atunci când faci transferuri internaționale – brokerii și băncile tradiționale folosesc foarte rar rata reală de schimb.

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute aplicații prin care îți poți administra bugetul. În funcție de ce anume îți dorești și de necesități, poți găsi cea mai bună aplicație pentru tine, astfel încât să câștigi timp și bani în timp ce rămâi mereu la curent cu veniturile și cheltuielile tale. O aplicație pentru administrarea bugetului devine practic un consilier financiar digital, pe care îl poți folosi oricând dorești fără să fie nevoie să te deplasezi undeva. Trebuie doar să deschizi aplicația din telefon.

Există mai multe aplicații de acest fel, fiecare având avantajele sale, de aceea e bine să cunoști cât mai multe, ca să alegi exact ce ți se potrivește cel mai bine.

Întrebări de evaluare:

Ce este planificare financiară?

Care sunt cele 6 arii ale planificării financiare?

Când începem Planificarea Financiară?

Ce aplicația se pot folosi pentru gestionarea bugetului sau planului tău financiar?

Activitate: Cheltuie creativ

Scop: de a sesiza ușurința și avantajele utilizării aplicației MyWallet în gestionarea cheltuielilor personale

Durata: 5 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: aplicația încărcată pe smartphone sau alt dispozitiv electronic personal

Instrucțiune: Descarcă aplicația My Wallet -Expense Manager de pe Google Play și realizează un buget zilnic personalizat, cu sumele necesare pentru mâncare, de exemplu, sau pentru benzină. De asemenea, aplicația îți furnizează rapoarte pe care le poți analiza oricând dorești.

BIBLIOGRAFIE

MITITELU, M. Ce este Planificarea Financiară Personala? Disponibil online: http://www.abcdarfinanciar.ro/ce-este-planificarea-financiară-personala/ (22.02.2016)

Cum facem corect o planificare financiară ? Disponibil online: https://profitpoint.ro/cine-are-nevoie-de-planificare-financiară

MITITELU, M. Când începem Planificarea Financiară? Disponibil online: http://www.abcdarfinanciar.ro/cand-incepem-planificarea-financiară/

Aplicații pentru gestionarea finanțelor. Disponibil online: https://transferwise.com/ro/blog/aplicatii-finante (17.10.18)

Aplicații pentru urmărirea bugetului. Disponibil online: https://transferwise-blog.s3.amazonaws.com/budget_laptop_office.jpg

ÎNȚELEGEREA GESTIONĂRII FINANȚELOR PERSONALE

Obiective de studiu:

Determinarea etapelor necesare în realizarea unui plan financiar personal.

Identificarea părților componente ale planului financiar personal.

Stabilirea obiectivelor financiare personale.

Cunoașterea motivelor întocmirii un plan financiar.

Evaluarea avantajelor planificării financiare personale.

Cuvinte cheie: plan financiar personal, venituri, cheltuieli, cheltuielile variabile lunare, cheltuielile periodice, active financiare, obiective financiare, buget.

Motto: Procesul de planificare financiară, este un proces logic care poate fi adaptat situației oricărei persoane.

Etapele și părțile componente ale ”Planului Financiar”

Un ”Plan Financiar„ este un document în care este cuprinsă situația financiară prezentă, se analizează nevoile financiare, se stabilesc obiectivele și se propun activitățile ce trebuie întreprinse pentru atingerea obiectivelor.

Planificarea financiară ar trebui să înceapă cât mai devreme pentru a ne putea atinge obiectivele cât mai curând. Dezvoltând obiceiuri financiare sănătoase, cum ar fi economisirea, crearea unui buget, investirea și revizuirea situației financiare, vom fi mai bine pregătiți să facem față schimbărilor și provocărilor vieții.

Realizarea planului financiar personal necesită timp și implicare, dar pe parcursul procesului vom învăța multe despre noi și despre situația noastră financiară. Planificarea financiară este o călătorie pe care este bine să o începem cât mai devreme pentru a ajunge cât mai departe [2].

Etapa 1. Primul pas în realizarea planului financiar personal este evaluarea situației actuale prin realizarea bugetului de venituri și cheltuieli.

Realizarea bugetului de venituri și cheltuieli reprezintă prima etapă a procesului de planificare financiară. Pentru a putea să ne stabilim obiective financiare realizabile, trebuie să știm cum ne administrăm resursele financiare lună de lună, pentru a ști de ce resurse financiare dispunem.

Realizarea unui buget de venituri și cheltuieli presupune în primul rând să știm pe ce venituri ne bazăm în fiecare lună, după care trebuie să ținem evidența cheltuielilor, pentru a vedea dacă la sfârșitul lunii cheltuim mai puțin decât câștigăm, diferența alocând-o economisirii și implicit obiectivelor financiare pe care vrem să le realizăm. Dacă cheltuim mai mult decât câștigăm înseamnă că trăim acumulând datorii și atunci trebuie să facem modificări în comportamentul nostru financiar pentru a ajunge fie să cheltuim mai puțin, fie să câștigăm mai mult sau ambele. Scopul final al îmbunătățirii comportamentului financiar este să ajungem să economisim, pentru că numai astfel putem să investim pentru a ne asigura un viitor financiar așa cum ne dorim.

Evidențierea veniturilor în bugetul de venituri și cheltuieli este relativ ușor de realizat dacă veniturile sunt aceleași în fiecare lună. Dacă realizăm bugetul pentru o familie, atunci trebuie să ținem cont de veniturile lunare ale ambilor soți și de alte venituri, dacă este cazul. În categoria altor venituri putem include veniturile din chirii, veniturile sociale, alocații sau indemnizații și veniturile din investiții, dobânzi sau dividende, dacă acestea nu sunt reinvestite.

Dacă obținem venituri variabile, atunci pentru întocmirea bugetului lunar se va lua în considerare o medie a acestora pe ultimele luni, iar dacă avem și venituri ocazionale, precum primele sau bonusuri în funcție de rezultate, acestea se vor considera venituri suplimentare care se vor aloca în momentul realizării lor, fără a se include în bugetul anual, datorită incertitudini lor.

În ceea ce privesc cheltuielile, acestea sunt de mai multe feluri. Există cheltuieli fixe lunare, care au aceeași valoare în fiecare lună și din care fac parte facturile de întreținere a locuinței și de telecomunicații, ratele bancare, chiria, dacă este cazul, plata serviciilor educaționale sau alte abonamente sau servicii care au aceeași valoare în fiecare lună. Cea mai simplă metodă de a ne asigura că aceste cheltuieli au fost făcute integral la timp, este să facem plățile online setându-ne direct debit și astfel ele vor fi efectuate automat în fiecare lună, fără a le mai duce noi grija [1].

Cheltuielile variabile lunare, sunt cheltuielile care își modifică valoarea de la lună la lună. În această categorie sunt incluse cheltuielile cu mâncarea, transportul, serviciile medicale, cheltuielile pentru uz casnic și uz personal, divertisment și altele.

O altă categorie de cheltuieli importantă o reprezintă cheltuielile periodice anuale, trimestriale sau ocazionale. Exemple de astfel de cheltuieli sunt taxele și impozitele anuale, asigurările cu plata trimestrială sau anuală, cheltuielile aferente anumitor evenimente (sărbători), zilele aniversare sau cheltuielile cu începerea școlii. Tot aici includem și cheltuielile privind modernizarea locuinței sau cele legate de întreținerea mașinii (revizia periodică sau ITP). Și cheltuielile privind concediile și vacanțele sunt cheltuieli cu caracter periodic, de aceea trebuie să le planificam de la începutul anului [3].

Pentru a nu omite această categorie de cheltuieli din previziunile noastre anuale putem în fiecare lună să alocăm 1/12 din suma totală anuală a acestor cheltuieli și astfel ne asigurăm că vom avea din ce să le plătim fără să afectăm bugetul lunar. Pentru a face acest lucru fie trebuie să estimăm cât mai corect toate aceste cheltuieli periodice, fie să le fi ținut evidența în anii anteriori pentru a ne fi mai ușor să le planificăm cât mai corect anul acesta. Pentru o previziune cât mai fidelă încearcă să estimezi aceste cheltuieli la începutul anului pentru fiecare lună în parte, după care să te asiguri că ai alocat resursele necesare pentru acoperirea lor.

Pentru a putea avea o imagine cât mai corectă asupra situației tale financiare în primul rând trebuie să ai o evidență a celor mai importante documente financiare. Este bine ca documentele financiare originale să fie îndosariate într-un loc sigur în ordine cronologică pentru a putea fi ușor accesibile ori de câte ori avem nevoie de ele. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra finanțelor noastre personale în momentul analizei, trebuie să evaluăm ceea ce deținem, adică activele și ceea ce datorăm, adică împrumuturile sau pasivele (Tabelul 1.).

Tabelul 1. Categoriile activelor și pasivelor

Dacă diferența dintre active și pasive este pozitivă, înseamnă că eforturile noastre dau rezultate, în timp ce dacă diferența este negativă înseamnă că deciziile financiare pe care le-am luat până în prezent ne-au adus mai multe datorii decât dețineri.

Chiar dacă până la acest moment în viață am reușit să acumulăm active valoroase, dacă suma datoriilor este mai mare decât valoarea totală a activelor înseamnă că nu am reușit să administrăm datoriile eficient pentru a acumula avere. Dacă tot ce am acumulat este pe datorie, aceasta are un preț, care de cele mai multe ori se reflectă în situația noastră financiară generală. Tot ce achiziționăm pe datorie este mai scump decât dacă am achiziționa fără să ne împrumutăm din cauza dobânzii pe care trebuie să o plătim pentru banii împrumutați [1].

Evaluarea situației financiare ar trebui realizată cel puțin anual pentru a putea urmări rezultatele obținute în raport cu eforturile depuse și pentru a fi tot timpul conștienți de valoarea noastră.

Etapa 2. După ce am evaluat situația curenta obiectiv și am conștientizat unde ne aflam trebuie să ne stabilim obiectivele financiare pentru a vedea unde vrem să ajungem și când, de aceea obiectivele financiare trebuie stabilite atât pe termen scurt și mediu cât și pe termen lung. Pentru a ne stabili obiectivele financiare trebuie să ținem cont ca acestea trebuie să fie încadrate în timp, să stabilim pana când vrem să atingem obiectivul respectiv și măsurabile prin suma pe care ne propunem să o atingem prin obiectivul respectiv. Încadrate în timp obiectivele pot fi împărțite în obiective intermediare pentru a ne da seama ce trebuie să facem în fiecare an/luna/zi pentru a atinge obiectivul respectiv. Obiectivele financiare pot fi variate, de la o achiziție de mare valoare, pana la asigurarea educației copiilor sau asigurarea confortului financiar la vârsta pensionarii. Obiectivele noastre diferă în funcție de momentul vieții în care ne aflam și de valorile fiecăruia dintre noi.

Cum ne stabilim obiectivele financiare personale? Obiectivele pe care ni le stabilim ne motivează acțiunile. Stabilirea obiectivelor financiare este centrul procesului de luare a deciziilor financiare. Obiectivele financiare sunt baza planificării, implementării și măsurării progreselor în ceea ce privesc cheltuielile, economiile și activitățile de investiții.

Este ușor să ne stabilim obiective de genul “vreau să fiu fericit” sau “vreau să am o situație financiară stabila”, dar pentru a ne putea atinge obiectivele ele trebuie să fie specifice.

Fiecare dintre noi vrea să se simtă confortabil din punct de vedere financiar la vârsta pensionarii și cu toți ne dorim să putem să le asiguram copiilor un viitor prin urmarea unei scoli bune. Dar ce înseamnă o scoală buna și o pensionare confortabila? Stabilirea unor obiective clare ne ajuta să le măsuram și să le atingem.

Obiectivele stabilite trebuie să fie SMART:

Specific – Prezinta exact ce este de făcut cu banii;

Măsurabil – Specifica exact suma necesară;

Posibil de Atins – Precizează cum poate fi atins obiectivul stabilit;

Realistic – Obiectivul este posibil de atins;

Încadrat în Timp – Stabilește pana când trebuie atins obiectivul;

Daca suntem pentru prima data în fata stabilirii obiectivelor financiare putem să începem prin a ne stabilii obiective financiare mici, pe care să le putem atinge intra-un interval de timp relativ scurt pentru a putea simții beneficiile îndeplinirii obiectivelor și pentru a ne obișnui cu procesul de stabilire, urmărire și evaluare a obiectivelor. Cu cât vom avea mai mult satisfacții mici cu atât vom fi mai motivați să ne stabilim obiective financiare curajoase pe termen lung [4].

Trebuie să ne facem o strategie în care să ținem cont de preferințele noastre și să dăm prioritate obiectivelor pe care le-am stabilit. Obiectivele financiare diferă de la persoana la persoana pentru ca situația noastră personala, profesionala și familiala diferă. Principalii factori care influențează obiectivele noastre financiare sunt: momentul vieții în care ne aflam, valorile personale și factorii economici.  După ce ne-am stabilit obiectivele financiare, în funcție de etapa în care ne aflăm, următorul pas este să le organizăm în dependență de prioritățile lor. Nu putem să ne atingem toate obiectivele în același timp și cu siguranță importanța lor diferă pentru fiecare dintre noi, de aceea trebuie să ne organizăm obiectivele. Asta nu înseamnă ca trebuie să așteptam să ne atingem un obiectiv ca să începem să lucram la cel de-al doilea, dar în funcție de importanta lor vom decide cât alocam pentru fiecare dintre ele la început și cum se va modifica ponderea lor în timp [3].

Stabilirea obiectivelor ne ajuta să conștientizam ce ne dorim și să ne canalizam toate eforturile în direcția dorita. Persoanele care își stabilesc obiective sunt mult mai eficiente pentru ca știu ce au de făcut pentru a ajunge acolo unde își doresc.

Stabilirea obiectivelor financiare în 10 pași [5]:

Fa o lista cu obiectivele financiare. În aceasta etapa putem să ne așternem obiectivele financiare pe foaie așa cum ne trec prin minte, pentru ca în etapele următoare le vom defini astfel încât să le putem atinge. Studiile arata ca persoanele care își stabilesc obiective au mai multe șanse să le atingă.

Stabilește care este motivația ta pentru atingerea fiecărui obiectiv. Astfel vom putea în etapa următoare să le prioritizăm. Motivația fiecărui obiectiv este foarte importanta, daca am stabilit obiectivele doar pentru ca așa este bine, dar nu avem nici o motivație să le realizam nu avem prea multe șanse să le îndeplinim.

Stabilește obiectivele prioritare. Trebuie să ne prioritizăm obiectivele astfel încât să ne concentram pe maxim 3 obiective principale în același timp și pe parcurs ce le atingem să trecem la următoarele, astfel vom înlocui tot timpul un obiectiv îndeplinit cu următorul de pe lista.

Transforma obiectivele generale în obiective specifice, măsurabile și așezate în timp. Astfel vom știi exact când am atins un obiectiv pentru ca el este format din cifre și termene limita. Obiectivele stabilite trebuie să fie provocatoare pentru ca daca sunt realitate cu ușurința ne va demotica faptul ca l-am atins prea ușor și vom fi dezamăgiți.

Împarte fiecare obiectiv în acțiuni. Pentru a atinge fiecare obiectiv trebuie să desfășuram mai multe acțiuni care ne vor ajuta să ajungem acolo unde ne dorim. Trebuie să scriem toți pașii pe care trebuie să ii urmam și să ii așezam în timp astfel încât la final obiectivul să fie realizat.

Evaluează bugetul. Daca știm deja care este situația bugetului nostru, cât încasam, cât cheltuim și cât economisim, acum este momentul să decidem ce suma vom aloca lunar pentru atingerea fiecărui obiectiv propus.

Fa-i publice obiectivele. Pentru ca planul nostru să aibă mai multe șanse de succes putem să li împărtășim cu cineva de încredere care ne poate susține în procesul de atingere a obiectivelor. Prezentând cuiva obiectivele și pașii pe care intenționam să ii urmam pentru a le atinge ne responsabilizam și ne ajuta să le respectam

Evaluează-ți progresul. La început este bine să ne evaluam progresele luna de luna pentru a ne obișnui cu rutina și pentru a avea tot timpul în minte ce avem de făcut. După ce începem să respectam planul putem să decidem cât de des este necesar să monitorizam evoluția noastră.

Este motivant de fiecare data când atingem un obiectiv financiar important să ne răsplătim pentru efortul depus și pentru perseverenta de care am dat dovada. Noi decidem fiecare obiectiv atins ce recompense merita și odată primita recompensa motivația noastră de a atinge noi obiective va creste.

Ia-o de la capăt!!! Nu în ultimul rând când am atins un obiectiv li înlocuim cu altul și reluam procesul pentru a ne asigura ca și acesta va fi dus la bun sfârșit.

Etapa 3. Al treilea pas în întocmirea planului financiar personal este realizarea bugetului personal și al familiei pentru a vedea care sunt resursele de care dispunem și cât de eficient sunt acestea administrate. Scopul întocmirii bugetului personal este urmărirea cu strictețe a destinației resurselor disponibile pentru ca la sfârșitul perioadei analizate să obținem surplus, pe care să putem să li alocam pentru realizarea obiectivelor financiare propuse. Daca după ce am finalizat bugetul realizam ca nu rămânem cu disponibilități atunci trebuie să luam masuri pentru a-l îmbunătății și pentru a obține excedent. Prioritizarea cheltuielilor este un prim pas pentru de reducerea cheltuielilor pentru a începe să economisim.

Etapa 4. Întocmirea planului este cea mai importanta etapa a planului pentru ca în aceasta etapa vom decide ce acțiuni trebuie să întreprindem pentru a ne atinge obiectivele stabilite anterior. Ca să putem să ne atingem obiectivele trebuie să le prioritizăm pentru ca este puțin probabil ca vom putea să alocam resurse financiare în toate direcțiile în același timp. De aceea trebuie să vedem care sunt cele mai importante obiective pentru noi în fiecare etapa a vieții și în funcție de asta să stabilim cât vom aloca atingerii fiecărui obiectiv și când vom începe să facem acest lucru. Tot în aceasta etapa trebuie să decidem în ce vom investii economiile făcute astfel încât să ne aducă randamente cât mai bune. Pentru a putea decide în ce investim trebuie să aflam și care este poziția noastră fata de risc, care este gradul de risc pe care li acceptam și cât de optimiști suntem în fata potențialelor pierderi. Trebuie să luam în considerare mai multe variante din care să o alegem pe cea mai potrivita situației noastre, care să corespunda valorilor noastre și situației economice actuale. Aceasta etapa se încheie atunci când avem planul financiar în forma scrisa pentru ca astfel vom putea respecta și evalua planul și li vom putea modifica atunci când va fi necesar [1].

Etapa 5. Implementarea planului. Am analizat situația, ne-am stabilit obiectivele, am văzut care sunt resursele de care dispunem și am decis cum vom aloca resursele pentru a ne atinge obiectivele. Acum urmează etapa în care trebuie să punem în aplicare planul. Un plan bine realizat dar care nu este pus în practica și respectat cu cea mai mare strictețe, nu ne va aduce rezultatele dorite doar pentru ca l-am făcut.

Etapa 6. Evaluarea și îmbunătățirea planului. Procesul de planificare financiară este unul dinamic care nu se încheie atunci când am luat decizia de a acționa sau când am atins un obiectiv propus. Procesul de planificare financiară este unul continuu care trebuie adaptat schimbărilor personale, economice și sociale care au loc.  Când evenimentele vieții ne afectează nevoile financiare, procesul de planificare financiară ne oferă instrumentele necesare pentru a ne adapta cât mai repede schimbărilor. Laful de important ca întocmirea planului este și evaluarea lui, să stabilim daca planul nostru ne aduce beneficiile pe care le-am planificat sau daca trebuie să li îmbunătățim sau chiar să li modificam.

Este foarte important să realizam toate aceste etape împreuna cu familia, pentru ca astfel fiecare conștientizează situația și poate interveni cu sugestii privind îmbunătățirea ei. Cu cât vom implica mai activ toata familia în realizarea planului financiar cu atât fiecare membru al familiei își va însuși mai bine planul și va simți ca va contribui la realizarea lui.

10 Motive să-ți întocmești un plan financiar. Scopul realizării planului financiar personal este să facem fata evenimentelor neprevăzute care au loc în viată noastră, fără a avea probleme financiare și de a ne organiza resursele disponibile astfel încât să ne asiguram viitorul așa cum ne dorim.

Un plan financiar cuprinzător ne poate îmbunătăți calitatea vieții și ne poate creștere gradul de satisfacție prin reducerea incertitudinii cu privire la nevoile și resursele viitoare [3].

Avantajele specifice ale planificării financiare personale sunt:

Ne optimizam fluxul de numerar. Evaluând care sunt veniturile și cheltuielile noastre vom putea lua decizii să cheltuim mai eficient și mai controlat și întotdeauna în concordanta cu ceea ce ne-am propus. Este bine ca atunci când decidem să cheltuim o suma mai mare să analizam mai întâi daca respectiva cheltuiala ne va duce mai aproape de ceea ce ne-am propus sau doar ne satisface o dorința.

Avem tot timpul imaginea de ansamblu asupra ceea ce se întâmpla cu resursele noastre financiare. Întocmind planul financiar personal vom ști tot timpul care este situația noastră financiară la un moment dat, care sunt veniturile și cheltuielile, cât economisim, în ce investim și care sunt randamentele pe care le obținem. Este bine să știm tot timpul unde ne aflam pentru ca astfel ne va fi mai ușor să păstram drumul pe care l-am ales.

Stabilim ceea ce ne dorim în materie de achiziții de mare valoare, educația copiilor și pensionare. Acestea sunt doar 3 din cele mai importante arii ale planificării financiare personale și fiecare dintre ele necesita timp și resurse pentru a ajunge la nivelul la care ne dorim. Numai conștientizând ceea ce ne dorim putem să ne canalizam eforturile în direcția atingerii țintelor stabilite.

Stabilim nivelul necesar de asigurări și momentul cel mai potrivit să le achiziționam. Analizând nevoile noastre, dar și varietatea de tipuri de asigurări disponibile pe piața, aflam daca suntem suficient asigurați și daca asigurările pe care le avem sunt cele de care avem nevoie sau daca exista riscuri la care suntem supuși dar nu suntem asigurați corespunzător.

Luam decizii financiare mai bune care să respecte ceea ce ne-am propus să obținem. Planificarea financiară ne ajuta să vedem cum fiecare decizie financiară pe care o luam ne ajuta să ne realizam obiectivele. Evaluând opțiunile pe care le avem și alegând din mai mult variante avem mai multe șanse să luam decizii bine informate și corelate intre ele. Parcurgând etapele planificării financiare vom câștiga experiența și vom învață importanta respectării deciziilor luate pentru atingerea obiectivelor.

Ne stabilim obiectivele financiare și ne aliniem obiectivele pe termen scurt și mediu cu cele pe termen lung. Planificarea financiară ne ajuta să ne definim și să ne măsuram obiectivele pe fiecare interval de timp în parte. Este foarte important să știm direcția în care ne îndreptam, fiind mult mai ușor să NU ne abatem de la ce am stabilit de fiecare data când ceva “ispititor” ne iese în cale și astfel, avem mai multe șanse să ajungem acolo unde ne-am propus.

Aflam cât trebuie să economisim pentru fiecare obiectiv în parte. Un plan financiar bine întocmit ne va indica daca obiectivele noastre sunt realizabile sau daca eforturile pe care le facem pentru a economisii sunt suficiente. Astfel, putem să ne dam seama daca trebuie să ne regândim obiectivele sau daca trebuie să facem ceva pentru a ne sporii economiile.

Evaluam progresele pe care le facem în respectarea planului și în atingerea obiectivelor. Planul financiar trebuie evaluat cel puțin o data pe an sau de fiecare data când o schimbare majora are loc în viată noastră. Evaluând planul financiar putem să comparam situația actuala cu cea inițiala sau cu cea precedenta, pentru a măsura progresele pe care le-am făcut, daca am respectat ceea ce ne-am propus sau daca estimările făcute de noi sunt realiste.

Facem fata mai ușor provocărilor vieții. Având tot timpul un fond de rezerva la dispoziție putem să facem fata mai ușor schimbărilor care pot interveni în viată noastră. Existenta unui plan financiar și a unui fond de rezerva ne oferă încredere ca să putem să facem fata evenimentelor viitoare fără să ne abatem de la ceea ce ne-am propus.

Luam decizii privind investițiile pe care vrem să le facem. Știind care sunt resursele de care dispunem, unde vrem să ajungem și care este nivelul de risc acceptat de noi, putem decide care sunt cele mai potrivite instrumente financiare în care să ne investim resursele pentru a ne atinge fiecare obiectiv în parte.

Crearea unui Plan Financiar Personal ne ajuta să avem imaginea de ansamblu asupra situației noastre financiare, să ne stabilim atât obiectivele financiare pe termen scurt și mediu, cât și obiectivele financiare pe termen lung. Când avem un plan financiar este mult mai ușor să luam decizii financiare și să respectam pașii pe care ne-am propus să ii parcurgem pentru a ajunge la situația financiară pe care ne-o dorim.

Planificarea financiară ne ajuta să ne îmbunătățim relațiile personale printr-o planificare mai buna și o comunicare mai eficienta a deciziilor financiare.

Avantajele planificării financiare. Pentru a ajunge oriunde îți trebuie un plan, același lucru este valabil și în cazul viitorului tău financiar. Din păcate, pentru majoritatea dintre noi, planificarea financiară este ca o vizită la dentist, o amânăm până când ne dăm seama că este prea târziu.

Planificarea financiară este procesul de administrare a resurselor financiare pentru a ajunge de la situația financiară prezentă la cea dorită în viitor. Planificarea financiară este soluția care îți oferă strategiile necesare pentru a-ți transforma obiectivele financiare în realitate și îți oferă direcția și disciplina de care ai nevoie pentru a obține siguranța financiară [2].

Parcurgerea etapelor procesului de planificare financiară presupune evaluarea situației financiare curente, stabilirea obiectivelor financiare, realizarea bugetului de venituri și cheltuieli, realizarea planului financiar care te ajută să îți atingi obiectivele financiare, punerea în aplicare a planului și evaluarea și revizuirea planului.

Parcurgând procesul de planificare financiară vei găsi un echilibru între ceea ce câștigi și ceea ce cheltuiești, vei găsi soluții pentru a-ți asigura resursele financiare necesare pentru atingerea obiectivelor propuse, îți vei planifica viața financiară pe termen scurt, mediu și lung, vei reduce incertitudinea privind siguranța zilei de mâine și vei face față mai ușor situațiilor neprevăzute fără să-ți fie afectată situația financiară.

Cel mai important beneficiu al planificării financiare este că te ajută să investești resursele financiare disponibile în instrumente financiare adecvate profilului tău de investitor pentru a le crește valoarea și a-ți atinge nivelul de stabilitate financiară pe care ți-l dorești.

Urmând etapele procesului de planificare financiară vei beneficia de toate avantajele:

îți vei forma o imagine de ansamblu asupra situației tale financiare, îți vei evalua situația financiară prezentă și îți vei stabili obiectivele financiare pe termen scurt, mediu și lung;

vei identifica slăbiciunile și vei găsi soluții de îmbunătățire a situației tale financiare;

te vei asigura că ai alocat suma corectă de bani în locul potrivit și la momentul potrivit pentru a-ți atinge obiectivele financiare stabilite;

vei stabili o strategie sau un plan care să te ajute să îți atingi obiectivele financiare luând în considerarea profilul tău de risc, situația prezentă și planurile viitoare;

folosind planificarea financiară îți controlezi situația financiară, obținând un sentiment de siguranță diminuând stresul legat de bani;

planificarea financiară te îndrumă să alegi o strategie de investiții care să te ajute să acumulezi în timp avere;

planificarea financiară te ajută să devii mai responsabil privind investițiile pe care le faci, disciplina fiind esențială în finalizarea cu succes a acestui proces.

Procesul de planificarea financiară are la bază profilul de risc al investitorului și oferă o strategie personalizată pentru atingerea obiectivelor financiare stabilite. Teoretic oricine are un venit poate beneficia de avantajele planificării financiare.

Planificarea financiară te ajută să întocmești un plan pentru a identifica cea mai bună soluție pentru atingerea obiectivelor financiare. Planificarea financiară oferă sens și direcție alegerilor tale financiare. Identificând și prioritizând obiectivele financiare, poți înțelege mai bine cum fiecare decizie financiară pe care o iei îți afectează celelalte aspecte ale vieții. O dată ce ai pus bazele planului care îți arată unde te situezi, poți să începi să analizezi opțiunile pe care le ai și ce impact pot avea ele pe termen lung asupra viitorului tău financiar.

Poate la sfârșitul procesului nu vei știi cum va arăta viitorul tău, dar cu ajutorul planificării financiare cu siguranță vei știi că indiferent ce se va întâmpla tu vei avea un plan care te va ajuta să faci față situațiilor neprevăzute.

Niciodată nu este prea târziu sau prea devreme pentru a începe planificarea financiară!

Întrebări de evaluare:

Care sunt etapele și părțile componente ale Planului Financiar?

Care sunt motivele să-ti întocmești un Plan Financiar?

Cum facem corect o planificare financiară ?

Care sunt avantajele planificării financiare?

Activitate

Planul Financiar Personal

Scop: de a elabora un plan financiar personal pentru un an

Durata: 30 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: lista cheltuielilor și veniturilor așteptate

Instrucțiune: Enumerați mai întâi toate cheltuielile fixe lunare, cheltuielile variabile lunare și cele periodice, după care scrieți toate veniturile lunare și alte venituri (de ex: veniturile din chirii, veniturile sociale, alocații sau indemnizații și veniturile din investiții, dobânzi sau dividende, dacă acestea nu sunt reinvestite etc.), dacă este cazul.

BIBLIOGRAFIE

Mititelu, M. Etapele întocmirii Planului Financiar Personal. Disponibil online: http://www. abcdarfinanciar.ro/etapele-intocmirii-planului-financiar-personal/ (24.02.2016)

Mititelu, M. Cum ne stabilim obiectivele financiare personale? Disponibil online: http://www.abcdarfinanciar.ro/cum-ne-stabilim-obiectivele-financiare-personale/ (07.03.2016)

Mititelu, M. 10-motive-să-ti-intocmesti-planul-financiar-personal. Disponibil online: http://www.abcdarfinanciar.ro/10-motive-să-ti-intocmesti-planul-financiar-personal-cât-mai-curand/ (24.02.2016)

Mititelu, M. Realizarea bugetului de venituri și cheltuieli (venit pasiv, venit activ). Disponibil online: https://profitpoint.ro/realizarea-bugetului-de-venituri-si-cheltuieli

Mititelu, M. Avantajele planificării financiare. Disponibil online: http:/ /psihologiabanilor.ro/avantajele-planificarii-financiare/

PLANIFICAREA CARIEREI

Obiective de studiu:

Identificarea pașilor cheie în planificarea unei cariere de succes.

Evaluarea aspectelor psihologice ce țin de angajarea în câmpul muncii.

Practicarea unor strategi mentale de eficientizare a resurselor proprii.

Cuvinte cheie: carieră, planificarea carierei, oportunități, motivați, domenii profesionale, valorile unei cariere, obiective SMART, stil personal de muncă.

Motto: Lucrați pentru a trăi, sau trăiți pentru a munci?

Puține decizii în viață vă vor afecta într-o măsură mai mare decât alegerea profesională. Venitul, timpul liber, oportunitățile de călătorie și persoanele pe care le veți cunoaște vor fi puternic influențate de cariera personală.

Cariera reprezintă activitatea profesională sau munca aleasă pe parcursul vieții unei persoane. Cariera este o oportunitate în care investești resurse personale și poți fi remunerat financiar. Cariera este indispensabilă, deoarece îți va permite să fii remunerat în dependență Din perspectiva validității alegerii carierei și a integrării persoanei în mediul profesional, cariera este un patrimoniu moștenit, un construct, un ciclu, o pregătire profesională, o călătorie, o resursă, un rol, o istorie, fiind reprezentată de relații și întâlniri neprevăzute [2, p.92].

Planificarea carierei este importantă deoarece angajarea într-un loc de muncă ar servi intereselor și abilităților personale și ar susține financiar persoana. La moment, fiecare din noi trebuie să se centreze pe carieră, nu pe activitatea profesională. Activitatea profesională și cariera nu sunt două aspecte ce pot fi separate, ele sunt complimentare.

O carieră de succes reprezintă: un venit mai major, beneficii și remunerări mai înalte, experiențe profesionale (educaționale) adiționale, oportunități de avansare și un viitor asigurat. Astfel planificarea carierei este mai prioritară decât o intenție independentă, precum este activitatea profesională. Planificarea carierei îți va permite să deții controlul față de aspectele încotro te îndrepți și cum să ajungi acolo unde mizezi.

Raționamentele alegerii și planificării carieri sunt: de a identifica și valorifica talentul său, de a se dezvolta profesional și multilateral, de a exersa noi posibilități și resurse economice (de agonisire și susținere a unui trai decent), de a antrena diferite competențe și abilități personale.

La nivel individual, fiecare persoană trebuie să se cunoască pe sine și să fie capabilă să își dezvolte capacitățile și talentele proprii, să analizeze diversitatea carierilor din câmpul profesional și oportunitățile pe care le oferă, iar după luarea unei decizii să adopte un plan personalizat. Planului personalizat trebuie să conțină următoarele componente: învățare (educație profesională), angajare, formare (specializare), remunerare, promovare și mobilitate. Iar fiecare reper al planului să fie evaluat și apreciat (Figura 1).

Competențele generale pe care oamenii de succes dețin în mod obișnuit includ: capacitatea de a relaționa eficient cu ceilalți într-o varietate de setări, dorința de a îndeplini sarcinile mai bine decât necesită a fi făcute, un interes major de a învățare în continuu, dorința de a face față conflictului și de a se adapta la schimbare, o conștientizare înaltă a principiilor contabilității, finanțelor și marketingului, cunoașterea tehnologiei și a programelor informatice, capacitatea de a rezolva creativ problemele în cadrul unei echipe, cunoașterea tehnicilor de cercetare și a resurselor literaturii de specialitate, abilități bine dezvoltate de comunicare scrisă și orală cât și o înțelegere a motivațiilor personale și a motivațiilor celorlalți [3, p.43].

Aceste competențe oferă oamenilor flexibilitate, facilitând trecerea dintr-o organizație la alta și adaptarea cu succes a noilor obiective în carieră.

Figura 1. Componentele planificării carierei

Planificarea carierei intuiește o strategie, planul propriu trebuie să conțină obiective și scopuri pe termen lung, mediu și de lungă durată, de rând cu ridicarea nivelului de educație și a acumulării de experiențe profesionale. O carieră ce ți se potrivește îți va oferi oportunități să dezvolți capacitățile și să valorifici abilitățile personale în activitatea profesională. Realizarea acestui plan al carierei va aduce un echilibru sustenabil dintre viața privată și cea profesională. Planificarea unei carieri nu se stopează atunci când atingi un nivel anumit și nici atunci când te angajezi pentru prima dată în câmpul muncii. Planificarea carierei este un proces continuu. De fiecare dată când circumstanțele din viața ta se schimbă, se modifică planul și traseul carierei. Fiecare plan începe cu evaluarea valorilor și a intereselor proprii. După care se revăd abilitățile, experiențele și nivelul de educație, precum și aspectele de compatibilitate dintre abilități și cerințele domeniului profesional ales. Astfel, cu cât nivelul tău de educație va crește cu atât șansele, rețeaua profesională și oportunitățile de avansare se vor mări. Rețeaua profesională este unica sursă care te poate promova mult mai ușor, decât ai căuta un loc de muncă la târgul de cariere, deoarece fiind deja parte din mediul profesional, colegii te cunosc și împărtășesc un grad mult mai înalt de credibilitate față de ceia ce prezinți ca specialist și te pot recomanda direct superiorilor săi [1, p.45]. Totuși toate acestea vor avea loc atunci, când vei fi parte a rețelei angajaților din domeniul profesional în care te-ai specializat, vei cunoaște tendințele în carieră și profilurile profesionale la angajare. Bineînțeles, până a lua o decizie referitor la cariera ta, e necesar să analizezi toate opțiunile: personale și de referință la mediul profesional. Aceste opțiuni, în special cele de mediu pot contraveni unor aspirații personale. De exemplu, cariera aleasă ține de exercitarea puterii și responsabilizarea personalului ce au încălcat ordinea publică, iar persoana este destul de generoasă și nu poate acționa în dezavantajul valorii ce o împărtășește. Prin urmare, capacitatea obiectivă de a te ști este crucială în identificarea și planificarea carierei.

O veche zicală spune: "Dacă nu știi unde mergi, s-ar putea să ajungi în altă parte și nici măcar să nu știi unde". Stabilirea obiectivelor este esențială pentru luarea deciziilor în carieră. Obiectivele personale prezintă fundamentul în planificare, implementare și măsurare a progresului avansării în carieră, cât și confruntarea cu diverse situații din viață. Setarea obiectivelor trebuie să corespundă criteriilor SMART, unde:

S – specific, astfel încât să știți exact care sunt obiectivele dvs., astfel încât să puteți crea un plan conceput pentru a atinge aceste obiective.

M – măsurabil cu o anumită sumă. De exemplu, ”să devin un bun profesionist in trei ani de practică” este mai măsurabil decât ”să devin un bun profesionist”.

A – orientat spre acțiune, oferind bază pentru acțiunile pe care le veți întreprinde. De exemplu, "Reducerea situațiilor de risc profesional" va însemna de obicei acțiuni de a limita incidențele neprogramate.

R – realist, care implică obiective axate pe carieră și situația de viață. De exemplu, probabil că nu este realist să te aștepți să cumperi o mașină nouă în fiecare an dacă ești student cu normă întreagă.

T – temporal, indicând un interval de timp concret de realizare a obiectivului propus. Acest lucru vă permite să vă măsurați progresul obiectivelor planificate în carieră.

Planificarea unei carieri este argumentată de motivație și împărtășită de valorile ce sunt fundamentale în cariera angajatului. Spre exemplu, persoanele care tind să fie independente și autonome sunt motivate de ași alege un domeniu profesional care s-ar caracteriza prin independență, libertate, creativitate, sau dacă își dorește să împărtășească putere, atunci ele se vor ghida de valori precum sunt puterea socială, autoritate, bunăstare și recunoaștere (Tabelul 1).

În elaborarea unui algoritm de planificare a carierei, e necesar să respectăm următorii pași:

Evaluează valorile și interesele proprii.

Identifică unul dintre domeniile cele mai apropiate (dezirabile).

Potrivește abilitățile, experiențele și nivelul de educație cu domeniul profesional ales.

Deține permanent avantajul cu ajutorul oportunităților pe care ți le oferă relațiile profesionale.

Aliniază-te la tendințele de angajare din viitorul apropiat.

Finalizează planul propriu și dă start unei cariere de succes.

Odată ce ai consolidat acest algoritm elaborează cinci pași specifici, pe care-i vei respecta în următorii cinci anii, conform ordinii de mai jos:

Structurează un plan personalizat cu referire la cariera de viitor.

Definitivează activitățile profesionale și a valorilor personale pentru a obține o performanță înaltă în muncă (exercițiu).

Continuu mărește nivelul de educație și experiențe profesionale.

Identifică un mentor care ar putea să te ajute în aspect profesional.

Aderă și fii activ în cadrul asociațiilor profesionale relevante carierei selectate.

Tabelul 1. Legătura dintre domeniul motivațional și valorile carierei

În concluzie, acești pași sunt indispensabili în realizarea planului carierei proprii. Succesul în carieră ține atât de efortul propriu cât și de gradul de afiliere la mediul profesional. Succesul în carieră nu este doar efortul singular al persoanei, însă responsabilitatea cea mai mare o poartă persoana, deoarece ea decide, alege traseul carierei și acționează. Din acest considerent fiecare tânăr trebuie să se ghideze de următoarele componente în planificarea carierei: să cunoască abilitățile, aptitudinile, motivațiile și valorile proprii, care-l vor ajuta să se orienteze atunci când stabilește un plan riguros, să fie deschis de a acumula noi experiențe, în permanență să actualizeze cunoștințele sale profesionale, să adopte un plan, o strategie în calea unei cariere de succes.

Să nu uităm că Henry Ford a menționat că cele mai mari și importante lucruri ce nu apar în imaginea de succes a unei societății: este reputația omului și calitățile sale. Planificarea unei carieră de succes, implementarea, dezvoltarea și evaluarea reperelor sale ne va aduce odată cu avansarea în funcție, siguranța financiară râvnită în viitorul apropiat.

Întrebări de evaluare:

Cum definim ce sete o carieră?

Ce te motivează personal să scrii un plan de avansare în carieră?

De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când îți planifici o carieră?

Care sunt factorii ce te pot promova în carieră?

Ce conține planul personalizat al carierei tale?

Ce competențe generale vor oferi un grad de mobilitate și flexibilitate mai mare în cazul în care o persoană decide să schimbe locul de muncă?

Evaluează motivațiile personale și valorile carierei proprii.

Ce subînțeleg obiectivele SMART?

Enumeră pașii necesari ai algoritmului de planificare a carierei.

Compară corespunderea lor cu planul propriu al carierii?

Activități.

1. Job versus carieră

Scop: de a sesiza diferența dintre profesie și carieră.

Durata: 5 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: lista activităților profesionale și a carierelor împărtășite

Instrucțiune: Oferă exemple de profesii și cariere. Identifică similaritatea și diferența dintre aceste două coloane.

Ce gând îți survine

2. Situația mea vocațională (SMV)

Scopuri:

Evaluarea poziției vocaționale a clientului.

Reflexie privind poziția în situația vocațională la moment.

Identificarea factorilor vocaționali și cei de risc vocațional.

Proiectarea depășirii factorilor de risc.

Durata: 10 minute

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: generalizarea capacităților profesionale

Instrucțiune: Încercați să răspundeți la fiecare dintre următoarele afirmații cât mai sincer. La întrebările 1-18 încercuiți ”A” atunci când afirmația corespunde adevărului sau opiniei proprii, și ”F” când este falsă sau nu corespunde adevărului. Iar la întrebările 19 și 20 încercuiți ”Da” atunci când sunteți de acord cu afirmația și ”Nu” când nu vă reprezintă opinia proprie.

Vârsta: ___________Specialitatea: ____________________________________________

Alte specialități: _____________________________________________________________

Enumerați toate specialitățile sau ocupațiile profesionale pe care le considerați să le practicați:

_______________________ ___________________________ ________________________

_______________________ _________________________ ________________________

3. Luarea deciziilor

Scop: de a sesiza diferența dintre interesele și valorile proprii și aspectele profesionale.

Durata: 5 minute

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: lista activităților profesionale și a carierelor împărtășite

Instrucțiune: în baza domeniu profesional în care activezi, oferă răspunsuri la aspectele din grilă. Compară aceste rezultate cu interesele și valorile identificate în exercițiul 2.2.

4. Definirea activităților profesionale și a valorilor personale

Scop: să considere și să argumenteze influența valorilor personale în desfășurarea activităților profesionale

Durata: 15 minute

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: lista activităților profesionale alineate la valorile personale

Instrucțiune: Organizați o listă evidențiind principalele activități care sunt grupate în 7-8 domenii majore – de exemplu, ”Serviciu”, „Familie“, „Proiectul X“, „Dezvoltarea personală“, etc. Acum vei fi mai liber pentru a evidenția activitățile profesionale și vei fi mai puțin captat de imensitatea acestora.

1)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 2)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 3)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 4)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 5)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 6)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 7)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 8)…………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Pentru fiecare domeniu aparte, întreabă-te: „De ce vreau să realizez aceste activități?“.

1)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 2)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 3)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 4)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 5)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 6)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 7)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 8)…………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Care este cel mai valoros domeniu și care ar fi cauza sau motivul de angajare în soluționarea problemei date? Acesta poate fi familia, bogăția materială, promovarea profesională, serviciul, dezvoltarea personală, etc. Aici nu contează să ai un limbaj clar și o structură clară, cel mai important ar fi să identifici valorile fundamentale care le-ai dori să le urmezi în activitățile tale profesionale și în viață. Scrie-le pe o foaie separată.

1)…………………………………………………………………………………………………………………………………………..2)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 3)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 4)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 5)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 6)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 7)………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 8)…………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Acum, atrage atenție listei proprii de activități generale, îndeosebi remarcă lucrurile mari și complexe, și compară-le cu lista valorilor tale. Întreabă-te, „Am nevoie de aceasta?“ – și exclude ceia ce consideri că este în exces. În paralel cu aceasta, specifică modul de redactare a principalelor domenii a activității profesionale. Atunci când ai realizat acest lucru, scrie-le pe această pagină din nou lista ta de valori și în dreptul fiecărei activitatea profesională actualizată:

Valoare Activitate profesională

1)……………………………………………………………………..1)…………………………………………………………………

2)………………………………………………………………………2)………………………………………………………………..

3)………………………………………………………………………3)………………………………………………………………..

4)………………………………………………………………………4)………………………………………………………………..

5)………………………………………………………………………5)………………………………………………………………..

6)………………………………………………………………………6)………………………………………………………………..

7)………………………………………………………………………7)………………………………………………………………..

8)………………………………………………………………………8)………………………………………………………………..

Mai mult, în toate etapele de planificare a activităților tale, consultă în mod constant la această listă, specificând planurile tale, completează și corectează de sine stătător această lista.

”Puterea unei determinări adevărate este mai mare decât dorințele minții subconștiente.”

5. Identificarea stilului personal în muncă

Scop: să considere și să argumenteze influența și semnificația stilului personal de muncă în desfășurarea activităților profesionale.

Durata: 15 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: lista factorilor profesionali ce influențează activitatea în muncă.

Instrucțiune: ar fi util să consideri ce este important și critic în activitatea profesională proprie. Stilul personal în muncă influențează semnificativ procesul de decizie, selectarea domeniului, planificarea, strategia, condițiile de muncă pe care le accepți, scopurile profesionale și relațiile tale cu mediul profesional. Pentru fiecare valoare profesională (în muncă) evaluează cât de importantă este și bifează corespunzător în tabel.

BIBLIOGRAFIE

GARMAN, TH.; FORGUE, R. Personal Finance. Cengage Learning, 11e Edition, 2013, 590 p. ISBN 1-111-53101-3.

INKSON, K. Understanding Careers. The Metaphors of Working Lives. Sage Publications Inc., 2007, 344 p. ISBN 978-0761929505.

KAPOOR, R.,J.; DLALBY, R.,L.; HUGHES J.,R. Personal finance. Ney York: The McGraw-Hill/Irwin series in finance, insurance, and real estate, 2012, 852 p. ISBN 978-0-07-353069-7.

GESTIONAREA BANILOR ȘI FLUXUL DE NUMERAR

Obiective de studiu:

Înțelegerea modalităților de gestionare a banilor.

Evaluarea diferențelor dintre cheltuielile esențiale și dorite.

Însușirea factorilor care influențează fluxul de numerar.

Cuvinte cheie: venit, salariu, bugetare, plan financiar anual, regula celor trei buzunare, cheltuieli esențiale, cheltuieli dorite, priorități financiare, economii, modalitate de gestionare a banilor, software de gestionare a banilor, intrările de numerar, ieșiri de numerar.

Motto: Gestionarea banilor nu este dificilă, ea ține de bunul simț.

Ești suficient de curajos pentru a-ți continua călătoria spre obținerea libertății financiare? Gestionarea banilor poate fi dificilă și uneori confuză, mai ales la început. Există multe de învățat, indiferent de cât de mult știi deja. Este un proces de învățare pe tot parcursul vieții. Dar vestea bună este că cea mai grea parte a procesului este la început. Odată ce îți organizezi sarcinile financiare, viața într-adevăr devine mult mai ușoară [3, p.20].

Odată ce ai un venit sau un salariu este esențial să planifici și să gestionezi cu rigurozitate volumul său. Crearea unui proces de gestionare a banilor în cel mai eficient mod te va menține să poți să salvezi bani pentru alte activități din viața ta. Astfel e necesar să atragi atenția următoarelor aspecte: care este relația de succes dintre planificarea succesului personal și cel financiar, ce beneficii poți obține în urma planificării bugetului personal într-un an sau pe parcursul vieții, care este circuitul tipic al banilor tăi, ce e un buget personal, cum să-ți planifici bugetul personal și care sunt etapele cheie, ce ar trebui să acopere și să includă bugetul personal, ce conține planul personal financiar anual, care sunt beneficiile cunoașterii distribuirii bugetului personal și a planificării în timp [5, p.19].

Bugetarea este procesul de prognozare a cheltuielilor viitoare și a economiilor. Crearea unui buget echilibrat depinde de următoarele aspecte: definirea priorităților ce țin de cheltuielile personale, cunoașterea venitul propriu și cel al membrilor familiei, calcularea tuturor cheltuielilor dintr-o lună, crearea unui buget realist și revizuirea scopurilor și cheltuielile zilnice, lunare, anuale etc.

Figura 1. Regula celor trei buzunare

Gestionarea unui buget este o sarcină foarte complicată și adeseori confuză, însă regula celor trei buzunare e o bună strategie care te va ajuta să planifici dorințele, să-ți organizezi care sunt cheltuielile necesare și cum să fii independent în situații de tensiune financiară. Regula celor trei buzunare sau legea 50/30/20 este cea mai universală și practică în gestionarea bugetului personal. Această lege te va ajuta să definești pe ce trebuie să te focusezi mai mult și unde să identifici pârghia cea mai flexibilă care te-ar ajuta să redresezi situația de tensiune. Ea e foarte simplă atunci când privești la imaginea data per ansamblu (Figura 1).

Astfel trebuie să cheltui maxim 50% din banii câștigați lunar pe necesități esențiale precum servicii comunale, întreținere, alimentare, transport, servicii medicale, cheltuieli legate de muncă, achitarea impozitelor (Tabelul 1). Dorințele sau cheltuielile dorite sunt doar 30% din suma venitului lunar (îmbrăcăminte, odihnă în weekend, vacanțe mici, restaurante). Cele 20% rămase, sunt economiile tale care le păstrezi pentru situații precum: banii la care vei apela în vreo urgență majoră precum poate fi starea de sănătate, pentru un fond personal de pensionare, o plată a unei sume împrumutate (extra debit), planificarea unei vacanțe cu familia, procurarea unui imobil sau a unui automobil.

Tabelul 1. Un zoom al celor 50% de cheltuieli esențiale

Regula celor trei buzunare ne permite ca banii salvați din cheltuielile esențiale și dorințe să fie depozitați în buzunarul priorităților financiare, iar cei din cheltuielile dorite să fie redirecționați pentru cheltuieli esențiale. Banii economisiți pot fi colacul de salvare a zilei de mâine, ei rămân în buzunarul trei inaccesibil pentru cheltuieli de alt gen decât situații specifice. Planurile de viitor reprezintă o dimensiune importantă a direcției financiare. Scopurile financiare sunt planuri pentru activități viitoare care necesită planificarea cheltuielilor, economisirea și investirea banilor. Salvarea veniturilor curente și a investițiilor pe termen lung reprezintă cea mai bună modalitate de îmbunătățire a poziției financiare și a securității financiare pe termen lung. Motivele obișnuite pentru economisire includ:

alocarea banilor pentru cheltuieli neregulate și neprevăzute;

strângerea de bani pentru o plată în avans;

procurarea în viitor a unor articole scumpe, cum ar fi aparatele electrocasnice sau echipamente sportive sau să plătească pentru o vacanță;

asigurarea unor cheltuieli pe termen lung, cum ar fi educația copiilor sau pensionarea;

câștigarea veniturilor din dobânzile aferente a economiilor efectuate pentru cheltuielile de trai.

Algoritmul de mai jos prezintă exemple de obiective financiare comune bazate pe situația și perioada vieții [1, p.56]:

Evaluarea situației actuale: măsurați poziția financiară actual și determinați nevoile personale, valorile și situația vieții.

Planificarea direcției gestionării bugetului personal: stabilirea obiectivelor financiare, estimarea veniturilor personale, alocarea unui buget pentru un fond de urgență și a economiilor, prevederea unei sume pentru cheltuieli fixe și cheltuieli variabile.

Implementarea bugetului, această fază implică sume particulare de înregistrare a cheltuielilor.

Evaluarea programului de gestionare a finanțelor proprii: revizuirea modelelor de cheltuieli și economii.

Odată cu finalizarea acestui algoritm, pot parveni eventualele evaluări a obiectivelor de gestionare a finanțelor personale și alocări bugetare.

Cu toate că bonul de casă de la supermarket și sumarul plăților online îți poate oferi o imagine destul de completă a cheltuielilor, aceste înregistrări nu servesc scopului de planificare a cheltuielilor. Un buget necesită precizarea modalității de a cheltui venitul personal disponibil [4, p.43].

Modalitatea de gestionare a banilor este o procedură de bugetare și organizare personală, care te ajută să controlezi și să calculezi care sunt veniturile personale și ce cheltuieli poți efectua în dependență de perioada de timp selectată. Se întâlnesc următoarele modalități de bugetare:

mentală, există doar în mintea unei persoane. Acest sistem simplu poate fi potrivit dacă aveți resurse limitate și responsabilități financiare minime. Un buget "în minte" riscă să fie uitat, adică sumele pe care intenționați să le cheltui pentru diverse articole pot fi neglijate.

fizică, implică fișiere, dosare, sau mape în care persoanele păstrează o sumă de bani alocată categoriilor de cheltuieli (esențiale și dorite). Acest sistem permite să vezi pe ce se duc banii. Plicurile conțin o cantitate de numerar exactă sau o notă care menționează suma care va fi folosită pentru produse alimentare, servicii comunale și chirie, îmbrăcăminte, divertisment și alte tipuri de cheltuieli.

scrisă, oferă un plan detaliat de cheltuieli. Acest tip de buget poate fi inclus într-un carnet sau pe o fișă de evidență a bugetului disponibilă în magazinele de birotică. Aspectul ordinar al bugetului scris este o foaie de calcul care conține mai multe coloane pentru fiecare lună a anului calendaristic, după care puteți compara sumele dintre venitul personal lunar și cele reale pentru diverse categorii de cheltuieli.

computerizată, folosind un software de calcul tabelar. Modelele în Excel sunt cele mai primare modalități computerizate, însă ele pot fi salvate electronic sau puteți apela la un software de gestionare a banilor pentru calculator Cashcontrol sau Quicken sau la o aplicație pentru android și Ios cum ar fi Mint, Wally, Penny, Goodbudget, Spendee sau. Mai multe opțiuni sunt disponibile cu diferite caracteristici și complexitate. Costurile variază de la descărcări gratuite la plătite. În plus față de crearea unui buget, aceste programe sunt capabile să te ajute și cu alte sarcini de planificare financiară. Modalitatea computerizată îți oferă posibilitatea de a controla online bugetul personal. În plus, băncile, uniunile de credit, firmele de brokeraj și alte instituții financiare dispun de diferite instrumente de bugetare și de gestionare financiară personală pe site-urile lor Web.

Modalitatea de gestionare a bugetului personal ține de situația personală actuală și de preferința pentru modalitatea de menținere a informațiilor financiare. Cel mai important aspect în alegerea unei modalități de bugetare este acela de a găsi unul care oferă informații exacte și la timp pentru a vă ajuta să vă atingeți obiectivele financiare [2, p.89].

La bugetare, primul pas este de a crea o declarație personală privind fluxul de numerar, care măsoară intrările de numerar și ieșirile de numerar. Comparând fluxurile și ieșirile de numerar vă permite să monitorizați cheltuielile și să determinați cantitatea de numerar pe care o puteți aloca pentru economii sau pentru alte scopuri.

Principala sursă de intrări de numerar pentru cetățeni este salariul lor, dar pot exista și alte surse importante de venit. Depunerile în diferite tipuri de conturi de economii pot genera intrări de numerar sub formă de venituri din dobânzi. Anumite acțiuni pot genera venituri trimestriale cu dividende. Factorii cheie care influențează intrările de numerar sunt etapa de profesionalizare sau avansare în carieră, abilitățile profesionale, tipul de activitate și numărul de persoane în familie cu un venit stabil.

Veniturile în numerar sunt relativ scăzute pentru persoanele care sunt la facultate sau care-s la început de carieră, însă ele tind să crească pe măsură ce se câștigă experiență de muncă și se avansează în carieră. Rezultă că intrările de numerar tind să fie mai mici pentru persoanele mai tinere și mult mai mari pentru persoanele în vârsta de 50 de ani. Cu toate acestea, există multe excepții de la această tendință.

Venitul variază de asemenea în funcție de tipul de activitate. Locurile de muncă care necesită abilități specializate tind să achite salarii mult mai mari decât cele care necesită abilități care pot fi obținute foarte rapid și ușor. Nivelul de venit asociat cu abilități specifice este, de asemenea, afectat de cererea pentru aceste abilități. Cererea pentru persoanele care dețin o licență în istorie sau literatură este scăzută, comparativ cu domeniul IT.

Numărul de salariați în familie sau persoane ce au un venit stabil, la fel influențează fluxul de numerar, intrările și ieșirile sale. din familia dvs. Dacă sunteți singurul beneficiar de venituri, fluxurile de numerar ale gospodăriei dvs. vor fi de obicei mai mici decât dacă există un al doilea beneficiar de venituri. Multe gospodării au acum două persoane cu venituri, o tendință care a mărit substanțial fluxurile de numerar către aceste gospodării.

Ieșirile de numerar reprezintă toate cheltuielile efectuate în urma deciziilor de cheltuieli personale. Există cheltuielile mari (chirie) și mici (de întreținere a blocului). Nu este necesar să documentați toate cheltuielile, dar ar trebui să urmăriți modul în care sunt cheltuite majoritatea banilor. Înregistrarea cheltuielilor print-o procedură de bugetare, luând bonul de casă vă ajută să identificați modul în care ați cheltuit banii. Utilizarea unui card de credit sau a unui card bancar pentru achizițiile făcute vă oferă, de asemenea, o evidență scrisă a tranzacțiilor dvs. Mulți oameni folosesc aplicații bancare pentru a înregistra și monitoriza ieșirile de numerar. Intrările de numerar sunt puternic influențate de factorii care vă afectează nivelul veniturilor.

Factorii cheie care afectează ieșirile de numerar sunt dimensiunea familiei, vârsta și comportamentul personal în calitate de consumator.

Persoana care susține o familie va suporta, în mod normal, mai multe cheltuieli decât o singură persoană fără persoane aflate în întreținere. Cu cât sunt mai mulți membri ai familiei, cu atât sunt mai mari cheltuielile și cu atât sunt mai mari ieșirile de numerar. Cheltuielile pentru hrană, îmbrăcăminte, îngrijire și școlarizare sunt mai mari pentru familiile cu mai mulți dependenți.

Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, tind să cheltuiască mai mulți bani pe case scumpe, mașini și vacanțe. Această ajustare a cheltuielilor poate rezulta din creșterea veniturilor (intrări de numerar) în timp, pe măsură ce progresează pe parcursul carierei cât și de experiența de succes în gestionarea banilor proprii.

Comportamentul personal în calitate de consumator afectează cel mai mult venitul acestuia. La o extremă sunt oamenii care își cheltuie tot venitul în câteva zile de la primirea acestuia, iar la cealaltă extremă sunt cei care reduc la minimum cheltuielile și se concentrează pe salvarea pentru viitor. Unii consumatori cheltuiesc excesiv pentru a obține o satisfacție imediată, fără a încerca să planifice viitorul lor financiar. Ei încearcă să aibă o mașină sau o casă care are cel puțin aceeași valoare ca cea a colegilor lor. Acest comportament poate duce la grave probleme financiare deoarece intrările de numerar sunt mai mici decât își pot permite.

Acum, puteți să vă întrebați dacă vă puteți permite un nou televizor, o mașină nouă, un alt an de studii sau o vacanță. Puteți răspunde la aceste întrebări prin stabilirea poziției financiare. Mai exact, folosiți ceea ce știți despre sursele de venit și comportamentul de consumator pentru a estima cât de mulți bani veți va avea la sfârșitul săptămânii, trimestrului sau a anului. Atunci când obțineți o estimare, puteți decide dacă există modalități prin care puteți fie să vă măriți venitul, fie să reduceți cheltuielile pentru a obține un nivel mai ridicat de numerar.

Odată cu trecerea timpului, ar trebui să vă examinați bugetul pentru a stabili dacă progresați spre obiectivele financiare pe care le-ați stabilit. Trebuie să identificați componentele pe care le puteți modifica din buget pentru a vă îmbunătăți bugetul în timp, pentru a vă mări economiile, pentru a achita mai multe datorii sau pentru a vă putea realiza mai ușor obiectivele financiare.

Întrebări de evaluare:

Cum definim ce este regula celor trei buzunare?

Ce este definit prin cheltuieli esențiale?

De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când îți alegi modalitatea de bugetare?

Cum ai caracteriza ce este fluxul de numerar?

Care sunt factorii care influențează ieșirile și intrările de numerar?

Activități.

1. Gestionarea banilor
Scop: de a însuși și caracteriza care sunt aspectele importante în gestionarea banilor.

Durata: 20 minute.

Acțiune desfășurată în grup.

Finalitate: caracterizarea comportamentului de consumator a unei familii și delimitarea fluxului de numerar.

Instrucțiune: Identifică grupul în funcție de numărul tău. Fiecare grup are facturi, conturi de plată și taxe zilnice. În tabelul de mai jos, împărțiți toate sumele în dependențe de natura lor, analizați-le și răspundeți la următoarele întrebări:

Care este venitul familiei?

Pe sunt cheltuiți banii în grupul dvs.?

Cum se distribuie banii conform regulii 50/30/20?

Care sunt scopurile economice a acestei familii?

Care sunt cheltuielile luare a acestei familii?

Această familie organizează bugetul său realist?

Ce credeți că ar trebui să revadă?

Cum credeți, care ar trebui să fie aproximativ bugetul lunar al unei familii cu doi copii de 10 și 15 ani?

Care ar fi suma totală necesară pentru a acoperi cheltuielile lunare?

Ce dificultăți ați întâmpinat în timpul repartizării bugetului?

Ce ați învățat din exercițiu dat?

2. Activitate: Estimarea comportamentului personal în calitate de consumator
Scop: de a evalua comportamentul propriu de cumpărare.

Durata: 5 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: cunoașterea ieșirii majore de numerar alocat unui bun.

Instrucțiune: în calitate de consumator evaluează comportamentul personal măsurând proporția fluxurilor de numerar într-o perioadă recentă (cum ar fi ultima lună) , în corespundere cu fiecare scop financiar propus. În primul rând, clasifică toate cheltuielile în categorii cum ar fi mașina, chiria, alte cheltuieli de întreținere, îmbrăcăminte și divertisment (vezi tabelul din activitatea 1). Apoi, determină proporția ieșirilor de numerar care sunt alocate pentru fiecare dintre aceste categorii. Dacă un procent foarte mare din ieșirile de numerar este alocat mașinii, s-ar putea sugera că mașina vă dictează stilul de viață, deoarece vă lasă foarte puțini bani pentru a cheltui pe alte lucruri necesare.

Ce soluții financiare ai întreprinde?

3. Activitate: Estimarea economiilor pe care le poți realiza într-un an
Scop: estimarea valenței sumei economiilor într-un an.

Durata: 15 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: suma priorităților financiare preconizată pentru un an.

Instrucțiune: Conform tabelului din prima activitate, fiind curios de cât de mulți bani ai putea salva în anul următor, extindeți bugetul pentru celelalte luni ai anului ce urmează, știind aproximativ venitul familiei într-o lună. Aplică regula celor cinci buzunare și răspunde la următoarele întrebări:

Care este suma venitului anual?

Care este suma preconizată pentru cheltuielile esențiale anuale?

Care este suma preconizată pentru cheltuielile dorite?

Ce fluxuri de numerar ai subestimat?

Care este suma economisită pentru prioritățile financiare?

4. Planificarea unui stagiu profesional

Scop: de a proiecta factorii personali de risc financiar într-un stagiu profesional.

Durata: 15 minute.

Acțiune desfășurată în grup.

Finalitate: suma banilor salvați.

Instrucțiune: Identifică grupul în funcție de numărul tău și creați grupuri unde participanții vor avea numărul corespunzător.

În prezent, trebuie să planificați un stagiu de o săptămână la Roma în mijlocul lui septembrie, la GEOX pentru a promova componente și accesorii din Moldova, pentru încălțăminte.

Pentru această pregătire profesională, organizația vă plătește pentru: zborul spre Roma tur-retur, cazare în Labaro și o diurnă de 50 de euro. În total 1000 de euro.

Utilizând platformele web: Maps.Google.com, TripAdvisor, Kayak și altele ce le cunoașteți, identificați prețul cel mai accesibil și organizați-vă șederea pentru această perioadă (deoarece diferența de bani/suma rămasă nu se va fi returnată organizației).

Care este suma rămasă în grupul dvs. sau câți bani ați salvat?

BIBLIOGRAFIE

GARMAN, TH.; FORGUE, R. Personal Finance. Engage Learning, 11e Edition, 2013, 590 p. ISBN 1-111-53101-3.

KAPOOR, R.,J.; DLALBY, R.,L.; HUGHES J.,R. Personal finance. Ney York: The McGraw-Hill/Irwin series in finance, insurance, and real estate, 2012, 852 p. ISBN 978-0-07-353069

KIYOSAKI, T.R. Managing your money. Rich Dad. CASHFLOW Technologies Inc., 2010, 22 p.

MADURA, J. Personal finance. Pearson Education, Inc., 5th ed., 2014, p.697. ISBN-13: 978-0-13-299434-7

SANTORO, C. Budgeting: The Fundamental Guide for Beginners.: A simple practical approach to managing your money, investing & saving for the future. CreateSpace Independent Publishing Platform, 2017, 42 p. ISBN 1544260989.

GENERALITĂȚI ALE DECLARAȚIEI FINANCIARE

Obiective de studiu:

Principalele noțiuni aferente impozitului pe venit.

Evaluarea impozitului pe venit salarii pentru anul 2019.

Categoriile de plătitori și de asigurați, tarifele contribuțiilor individuale de asigurări sociale de stat obligatorii pentru anul 2019.

Cuvinte cheie: venit impozabil, scutire, persoană întreținută, royalty, obiect al impunerii, demarare procentuală, anuități.

Principalele noțiuni aferente impozitului pe venit sunt: venit impozabil, scutire, persoană întreținută, royal, desemnare procentuală și active de capital, pe care le vom descrie mai jos.

Venit impozabil – venitul brut, inclusiv facilitățile acordate de angajator, obținut de contribuabil din toate sursele într-o anumită perioadă fiscală, cu excepția deducerilor și scutirilor, aferente acestui venit, la care are dreptul contribuabilul conform legislației fiscale [1, 2, 4].

Scutire – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului [4].

Persoană întreținută este persoana care întrunește toate cerințele de mai jos:

a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soției (soțului) contribuabilului (părinții sau copiii, inclusiv înfietorii și înfiații) ori persoană cu dizabilități în urma unei afecțiuni congenitale sau din copilărie rudă de gradul doi în linie colaterală;

b) are un venit ce nu depășește suma de 11280 lei anual. La calcularea venitului nu se include suma alocațiilor achitate din mijloacele bugetului de stat pentru persoanele cu dizabilități în urma unei afecțiuni congenitale sau din copilărie și pentru persoanele cu dizabilități severe și accentuate.

Desemnare procentuală – proces în care contribuabilii direcționează un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale.

Royal (redevență) – plăti de orice natură primite în calitate de recompensă pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a oricărui drept de autor și/sau a drepturilor conexe, inclusiv asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filme de cinema și filme sau benzi pentru televiziune sau radiodifuziune, a oricărui brevet de invenție, marcă comercială, design sau model, plan, produs soft, formulă secretă sau proces, pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a informației referitoare la experiența în domeniul industrial, comercial sau științific.

Subiecți ai impunerii sânt [5]:

a) persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova, care desfășoară activitate de întreprinzător, persoanele care desfășoară servicii profesionale, precum și persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiției și în domeniul sănătății, care, pe parcursul perioadei fiscale, obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

b) persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;

b1) persoanele fizice rezidente care desfășoară activități independente și pe parcursul perioadei fiscale obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;

c) persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător și obțin venit din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

d) persoanele fizice rezidente cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova și obțin venit din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

e) persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri conform capitolului 11 din prezentul titlu.

(2) Subiecții impunerii sânt obligați să declare venitul brut obținut din toate sursele.

Obiect al impunerii  îl constituie [5]:

a) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii Moldova care desfășoară activitate de întreprinzător, de persoanele care desfășoară servicii profesionale, precum și de persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiției și în domeniul sănătății;

b) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilitățile acordate de angajator, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător;

b1) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente care desfășoară activități independente;

c) venitul din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător;

d) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova;

e) venitul obținut în Republica Moldova de persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.

Sursele de venit impozabile. În venitul brut se includ: venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități similare; venitul de la activitatea societăților obținut de către membrii societăților și venitul obținut de către acționarii/deținătorii de unități (titluri) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare; plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile), facilitățile acordate de angajator, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similare; venitul din chirie (arendă); creșterea de capital definită la art.40 alin.(7); venitul aferent provizioanelor neutilizate conform art.24 alin.(16), art.31 alin.(6); suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active și la angajamente condiționale în urma îmbunătățirii calității acestora pe parcursul perioadei fiscal; suma diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce țin de nerestituirea împrumuturilor și a dobânzilor aferente în urma îmbunătățirii calității și/sau rambursării acestora pe parcursul perioadei fiscale; venitul obținut sub formă de dobândă; royalty (redevențe); anuitățile, inclusiv primite în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte; sumele și despăgubirile de asigurare primite în baza contractelor de asigurare și coasigurare și neutilizate conform art.22. Excepție fac cele prevăzute la art.20 lița);

venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor când formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității contribuabilului; dotațiile de stat, primele și premiile care nu sânt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăti; veniturile obținute, conform legislației, ca urmare a aplicării clauzei penale, în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum și ca urmare a reținerii arvunei sau restituirii arvunei; alte venituri care nu au fost specificate la literele menționate și care nu sânt neimpozabile conform legislației fiscale [6].

Active de capital reprezintă: acțiunile, obligațiile, alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător; proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător; terenurile; opțional la procurarea sau vânzarea activelor de capital.

Mărimea creșterii sau pierderii de capital provenite din vânzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital este egală cu diferența dintre suma încasată (venitul obținut) și baza valorică a acestor active.

Suma încasată ca urmare a vânzării, schimbului sau a înstrăinării în alt mod a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor bănești și/sau valoarea evaluată la prețul de piață a activelor de capital obținute sub formă nemonetară.

Mărimea creșterii sau pierderii de capital provenite din tranzacționarea la bursă a acțiunilor prin intermediul unui broker/unei societăți de investiții se determină în baza raportului brokerului/societății de investiții, conform modului stabilit de Ministerul Finanțelor [3].

Persoana care face o donație se consideră că a vândut bunul donat la un preț ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau prețul lui de piață la momentul donării.

Creșterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în scopuri fiscale în cazul încheierii unui contract de donații între rude de gradul I, precum și între soți.

Creșterea sau pierderea de capital provenită din vânzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a locuinței de bază nu este recunoscută în scopuri fiscale.

Suma creșterii de capital în perioada fiscală este egală cu 20% din suma excedentară a creșterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale.

Pentru anul 2019, impozitul pe venit constituie 12% din mărimea venitului impozabil (Tabelul 1.).

Tabelul 1. Scutiri valabile pentru anul 2019

Primele de asigurare obligatorie de asistenta medicală pentru anul 2019 în formă de contribuție procentuală la salariu și la alte recompense, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală, se stabilește la 4,5% pentru fiecare categorie de plătitor).

Tabelul 2. Categoriile de plătitori și de asigurați,

tarifele contribuțiilor individuale de asigurări sociale de stat obligatorii pentru anul 2019

Întrebări de evaluare:

1.     Cum definim termenul de venit impozabil?

2.     Care sunt subiecții impozitării?

3.     Enumerați sursele de venit impozabile?

4. Enumerați primele de asigurare obligatorie de asistenta medicală pentru anul 2019?

Activități.

Odată ce suntem salariat, pe lingă venitul încasat, avem anumite obligațiuni și înlesniri fiscale.

Scop: Deducerea impozitelor și taxelor aferente salariului.

Durata: 5 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: Calcularea impozitelor și taxelor aferente salariului.

Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 2000 lei și beneficiază de scutire personală.

Se cere: De calculat impozitul pe venit și celelalte taxe aferente pentru luna aprilie 2019.

Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 4000 lei și beneficiază de scutire personală.

Se cere: De calculat impozitul pe venit și celelalte taxe aferente pentru luna aprilie 2019.

Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 4000 lei și beneficiază de scutire personală și pentru două persoane întreținute.

Se cere: De calculat impozitul pe venit și celelalte taxe aferente pentru luna aprilie 2019.

Angajatul Ion Rusu are salariul calculat lunar de 4000 lei și beneficiază de scutire personală, are la întreținere o persoană cu dizabilități in urma unei afecțiuni din copilărie și solicită scutirea pentru soție.

Se cere: De calculat impozitul pe venit și celelalte taxe aferente pentru luna aprilie 2019.

BIBLIOGRAFIE

Codul Fiscal al Republicii Moldov Nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997. În: Monitorul Oficial аl Republicii Moldova 25.03.2005, ed. spec.

Legeа contаbilității nr.113-XVI din 27.04.2007. În: Monitorul Oficiаl аl Republicii Moldovа. 2007, nr.90-93.

Ordinul Ministerului Finanțelor, nr.150 din 05 septembrie 2018 În: Monitorul Oficiаl аl Republicii Moldovа, septembrie 2018.

NEDERIȚА, Аlexаndru. Contаbilitаteа finаnciаră. Chișinău: АCАP, 2003. 630 p.

BUCUR, V., GRAUR, A. Contabilitatea impozitelor, Chișinău: ASEM, 2016, 618p.

CASIAN, A., BAURCIULU, A. Finanțe publice, Chișinău: RGP Grup, 2017, 224 p.

GESTIONAREA CONTURILOR BANCARE ȘI

CONSOLIDAREA UNEI LINII DE CREDIT

Obiective de studiu:

Înțelegerea relației dintre bancă și client, a particularităților unui cont bancar și a aspectelor de creditare.

Cunoașterea categoriilor de linii de creditare.

Evaluarea capacităților unei linii de creditare.

Cuvinte cheie: cont, beneficiar, anuități, depozit, credit, cont curent, credit online, operații de schimb valutar, IBAN, linie de credit.

Motto: Banul este cartea de credit a săracului (Marshall McLean).

În ziua de astăzi, indiferent de serviciul financiar de care ai avea nevoie, fie că vorbim despre un împrumut rapid sau despre un credit ipotecar, un lucru este cert: de fiecare dată vei avea nevoie de un cont bancar. Cum mulți dintre noi nu știm exact cum se caracterizează aceste produse bancare.

Un cont bancar (sau cont curent, cum mai este el numit) reprezintă produsul de bază oferit de către majoritatea instituțiilor bancare nu doar din România, ci din întreaga lume. Principalul rol al acestor conturi este de a oferi clienților posibilitatea de a efectua plăți, depuneri, încasări și retrageri monetare mai rapid.

Altfel spus, contul curent reprezintă instrumentul prin care clientul unei bănci va putea interacționa cu banca, depunând, retrăgând sau chiar împrumutând bani. Cel mai adesea, un cont bancar va veni și cu un card de debit atașat. Cu ajutorul lui, vei putea realiza diverse o mulțime de tranzacții.

Contul curent poate fi deschis în Lei, Euro, dolari americani sau în alte valute. Sumele prezente în sold beneficiază de o dobândă la vedere, termenul este nelimitat și accesul la mijloacele bănești se face fără restricții. În contul curent suma poate fi depusă și retrasă în orice moment, fără a face o rezervare. Alimentarea contului este posibilă, fie prin salariu ce poate fi virat direct în cont, prin transferuri, fie prin alte depuneri [3, p.58].

Contul curent poate fi deschis în orice filială sau agenție bancară din Republica Moldova. Contul curent dacă este atașat pe un card poate fi verificat atât prin bancomatele băncii emitente/acceptante, cât și prin intermediul sistemelor de deservire bancară la distanță, puse la dispoziție de către băncile comerciale (prin internet sau prin utilizarea SMS-urilor) [6].

Conturile curente se caracterizează și printr-un un larg număr de comisioane aplicate pentru fiecare operațiune efectuată de către bancă, precum ar fi operațiunile cu numerarul, decontările în valută națională sau în valută străină,  transferuri rapide și alte operațiuni executate de către bancă [5].

Există mai multe tipuri de cont, după cum urmează:

Cont bancar (în continuare cont) – cont analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont, prin care se efectuează operațiuni de încasări și/sau plăți ale mijloacelor bănești.

Cont curent bancar (în continuare cont curent) – cont deschis de bancă pentru titularul de cont, care servește la înregistrarea în ordine cronologică a operațiunilor în numerar și/sau fără numerar efectuate în/din acest cont în conformitate cu legislația în vigoare.

Cont "Lor" – cont curent deschis de bancă pentru o altă bancă.

Cont de depozit – cont deschis de bancă pentru titularul de cont, destinat evidenței operațiunilor de depunere și plasare a mijloacelor bănești:

temporar libere la termen (cont de depozit la termen – cont deschis de bancă, în care sânt depuse mijloace bănești cu dobândă, pentru o perioadă fixă de timp);

la vedere (cont de depozit la vedere – cont deschis de bancă, în care sânt depuse mijloace bănești cu sau fără dobândă fără fixarea termenului de plasare) în conformitate cu legislația în vigoare.

Cont de credit – cont deschis de bancă, care servește la înregistrarea operațiunilor legate de evidența și rambursarea creditelor acordate de bancă titularilor de cont.

Cont provizoriu – cont deschis de bancă pe o anumită durată de timp, destinat acumulării mijloacelor bănești pentru formarea capitalului social sau pentru acumularea mijloacelor bănești obținute în procesul plasamentului valorilor mobiliare.

Conturile curente oferă o multitudine de avantaje [5]:

Contul are o dobândă mică pentru banii disponibili din sold;

Depuneri și retrageri de numerar în funcție de necesități, fără limitare de sume.

Se pot efectua o varietate de viramente și operațiuni bancare de la orice unitate a băncii.

Operațiuni de schimb valutar.

Se pot efectua diverse plăți indiferent de valuta în care este deschis contul.

Transferuri către conturi deschise la o altă bancă din țară sau străinătate.

Se pot efectua transferuri rapide.

Opțional se poate atașa contului curent un card de debit cu utilizare națională și internațională în dependență de categoria cardului.

Opțional banca poate expedia extrasul de cont consolidat, detaliat cu toate tranzacțiile efectuate.

La ce poate folosi un cont curent? Cele mai multe dintre bănci oferă și dobândă pentru banii acumulați într-un cont curent. Ratele dobânzilor vor fi unele destul de mici, ce nu vor depăși 1 % pe an. Pe lângă cele expuse mai sus, vei mai avea nevoie de un card de debit atașat unui cont bancar în următoarele situații [7]:

La angajare, deoarece mulți dintre angajatori preferă să transfere automat salariul în contul angajaților, decât să își piardă timpul cu plata cash a sumelor datorate.

La pensionare, pentru că mai nou pensiile pot fi virate de către stat direct pe card.

Bursele studiilor sunt și ele plătite automat într-un card de debit.

Accesarea unor credite online – cu toate că multe dintre instituțiile creditoare au și puncte de lucru fixe, este mult mai simplu ca banii solicitați să îți fie transferați automat în cont.

Fiecărui cont bancar îi va fi atribuit automat și un număr unic de identificare rapidă, compus din 24 de caractere, indiferent de banca emitentă, numit cod IBAN (International Bank Account Number)

Atunci când se realizează o plată online, este nevoie să se introducă, automat, și codul IBAN. Cu ajutorul lui, beneficiarul contului în care vor fi virați banii va putea fi identificat, chiar dacă cel care efectuează plata nu specifică numele persoanei în cauză, ori vreun alt detaliu legat de contul respectiv.

Codul IBAN (International Bank Account Number) reprezintă un șir de caractere care identifică, în mod unic la nivel internațional, contul unui client deschis la o instituție financiară prin recunoașterea de către orice sistem bancar operant în rețeaua SWIFT, fără necesitatea conversiei manuale a datelor. Codul IBAN a fost creat în scopul diminuării riscului transferurilor eronate, timpului de procesare și a cheltuielilor aferente de intermediere transfrontalieră a plăților fără numerar [2].

Un cod IBAN arată în felul următor:

Codurile IBAN, atribuite în Republica Moldova de către bănci, conturilor clienților lor, reprezintă un șir din 24 de caractere alfanumerice care au următoarea semnificație:

primele 2 caractere (alfabetice) – reprezintă codul țării conform ISO 3166 („MD” pentru Republica Moldova);

următoarele 2 caractere (numerice) – reprezintă codul de control (calculat conform standardului internațional MOD 97- 10, ISO-7064);

următoarele 2 caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul băncii, atribuit de către Banca Națională a Moldovei;

următoarele 18 caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul clientului deservit de bancă.

Codul IBAN nu trebuie confundat cu așa-numitul „număr cont bancar” [9]. Acesta din urmă reprezintă un număr care este atribuit intern, de către banca emitentă, fiecărui cont deschis și nu poate fi utilizat pentru a fi efectuate plăți și/sau încasări. Linia de credit este legata la contul curent, iar rambursarea se face din încasările de numerar in contul curent. Limita de credit este de tip revolving, adică orice suma folosita poate fi rambursata si, ulterior, utilizata din nou, iar la scadenta poate fi prelungita. Un alt avantaj al liniei de credit este ca dobânda se calculează zilnic numai la suma utilizat [8].

Ce este linia de credit (Line of credit)? O linie de credit (LOC) este un acord între o instituție financiară – de obicei o bancă – și un client care stabilește suma maximă de împrumut pe care clientul îl poate împrumuta. Solicitantul unui împrumut poate accesa fonduri de la linia de credit in orice moment, atâta timp cat nu depășesc suma maxima (sau limita de credit) stabilita prin acord si satisface orice alte cerințe, cum ar fi efectuarea la timp a plaților minime.

În cazul în care te întrebi ce înseamnă linie de credit, această este un produs care îți permite să atragi fonduri în funcție de o limită de credit stabilită. Ori de câte ori ai nevoie de bani, efectuezi o solicitare de tragere de la creditor. După ce ați făcut o tragere, compania ta trebuie să plătească în mod regulat pentru a rambursa soldul. Plătești comisioane numai pentru suma rămasă neacoperită, dar, în anumite situații unele linii includ taxe suplimentare [4].

Cele mai multe linii comerciale de credit au restricții privind modul în care le poți utiliza. Evident, le poți folosi numai pentru cheltuieli legate de afaceri, multe companii utilizând o linie credit persoane juridice pentru a-și plăti furnizorii sau cheltuielile regulate, pentru a exploata noi oportunități de afaceri sau pentru a face față deficitelor de fluxuri de numerar.

Cum funcționează liniile de credit? O linie de credit este o soluție de finanțare care îi permite unei societăți să tragă o sumă de bani prestabilită. Pentru a obține fonduri, ceri doar o extragere (tragere) din această linie credit. Poți plăti linia în orice moment, ceea ce crește disponibilitatea fondurilor. Cele mai simple linii de credit funcționează precum un card de credit obișnuit, pentru persoane fizice. Instituțiile de creditare limitează modul în care poți folosi linia de credit. Evident, deoarece este o linie comercială, aceasta poate fi utilizată numai în scopuri comerciale [1].

Unele linii de credit vă permit să scrieți cecuri (ciorne), în timp ce altele includ un tip de card de credit sau de debit. După cum s-a menționat mai sus, LOC poate fi asigurat (prin garanție) sau neasigurat, cu posibilitatea LOC în mod normal supuse unor rate mai ridicate ale dobânzii.

Companiile utilizează aceste facilități pentru a acoperi nevoile pe termen scurt, cum ar fi plata furnizorilor, acoperirea salariilor și manipularea altor cheltuieli corporative. Costul utilizării unei linii variază în funcție de mărimea liniei și a riscurilor evaluate în cazul companiei respective. Acum este posibil să poți solicita și o linie credit imm fără garanții, mai ales în cazul companiilor care și-au dovedit bonitatea financiară.

Dobânda linie de credit se plătește pe soldul restant, fiind, de obicei, variabilă și legată de rata principală. În plus, aceste linii de credit pot fi subiectul și altor taxe, cum ar fi taxele de întreținere și taxele de disponibilitate; aceste taxe variază în funcție de instituție.

O linie de credit are flexibilitatea încorporată, care este avantajul principal al acestuia. Debitorii pot solicita o anumită sumă, dar ei nu trebuie să folosească toate acestea. Mai degrabă, ei pot să-și ajusteze cheltuielile pe LOC la nevoile lor și să datorează dobândă numai pentru suma pe care o realizează, nu pe întreaga linie de credit. În plus, debitorii pot ajusta sumele de rambursare după cum este necesar, în funcție de bugetul lor sau fluxul de numerar. Ei pot rambursa, de exemplu, întreaga restanță într-o singură dată sau pot face doar plățile lunare minime [4].

Tipuri de linie de credit. Există o serie de modalități de clasificare a liniilor de creditare. Cea mai obișnuită modalitate de a le clasifica se bazează pe faptul dacă băncile dețin sau nu o garanție directă [4].

Liniile de credit garantate – o linie de credit garantată poate utiliza garanția personală și corporativă pentru a garanta rambursarea unui împrumut în cazul în care proprietarul afacerii nu efectuează plăți. Această garanție le permite creditorilor să blocheze activele, dacă este necesar. Băncile pot utiliza diferite tipuri de active ca garanții, inclusiv conturile de încasat banii, mașinile, inventarul de bunuri, numerar, certificate de depozit, valori mobiliare și bunuri imobile. Banca sau instituția de creditare își asigură, de regulă, poziția prin depunerea unei garanții UCC (sau a unui instrument similar) împotriva activelor gajate.

Liniile de credit negarantate – o linie negarantata, pe de altă parte, nu dispune de garanții specifice care sunt gajate drept garanție pentru linia de credit. În timp ce această abordare îți oferă o anumită protecție, protecția este departe de a fi perfectă. Acest ultim punct este foarte important și este adesea ignorat de proprietarii de afaceri. Cele mai multe linii negarantate sunt de obicei garantate de companie și de proprietarii afacerilor în nume personal. S-ar putea argumenta că împrumutul este garantat cu garanțiile tale. Aceste garanții îi permit adesea băncii să acuze în mod individual, atât compania, cât și proprietarul afacerii în caz de neîndeplinire a obligațiilor. Evident, în cazul în care împrumutătorul câștigă procesul, acesta ar putea include activitățile corporative și / sau personale. În realitate, nici o linie de credit sau de afaceri nu este vreodată complet nesecurizată [4].

Care sunt avantajele și dezavantajele unei linii de credit? Desigur, dacă persoanele juridice ar avea posibilitatea de a obține împrumuturi rapide fără acte 24/7 cu valori foarte mari, atunci acestea n-ar mai apela la soluția oferită de o linie de credit. Iată, așadar, care sunt avantajele oferite de o linie credit imm fără garanții:

Oferă companiei tale banii necesari pentru a încerca să-și realizeze obiectivele de afaceri – o linie de credit este avantajoasă în comparație cu investitorii, deoarece nu îți solicită să renunți la controlul asupra afacerii și nici nu solicită garanții asupra economiilor personale.

Oferă afacerii tale flexibilitate – o linie de credit îți permite să accesezi bani atunci când ai nevoie de ei, fiind un instrument util pentru gestionarea fluxului de numerar al unei afaceri – o folosești atunci când ai nevoie de ea și plătești atunci când ai parte de încasări.

Având în vedere aceste avantaje, iată și care sunt dezavantajele pentru o linie credit persoane juridice:

Afacerile mici trebuie să-și construiască un istoric de credit solid pentru a obține un împrumut (acest lucru înseamnă că trebuie să efectuezi întotdeauna plățile la timp).

Deschiderea unei linii de credit necesită plata unor taxe în avans pentru a obține linia. În plus, trebuie să plătești o dobândă linie de credit pentru banii pe care îi folosești din linia de credit.

linie de credit poate crea o infuzie de numerar pentru o afacere mică, dar în același timp, este o datorie care trebuie rambursată. Rambursarea acesteia poate fi problematică atunci când finanțele sunt la un nivel scăzut.

Poate fi considerate un risc pentru afacere, pentru că în cazul în care aceasta nu reușește, linia de credit este o obligație de afaceri care trebuie să fie rambursată.

Întrebări de evaluare:

Cum definim noțiunile generale aferente domeniului bancar?

Cum pot folosi un cont bancar?

Câte conturi bancare poate avea o persoană?

Cine își poate deschide un cont bancar?

Ce este codul IBAN?

Cât costă deschiderea unui cont bancar?

Activități.

1. Asigurare versus încredere

Scop: de a se familiariza cu noțiunea liniei de credit.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: argumentarea accesării unei linii de credit.

Instrucțiune: analiza pieței Republicii Moldova în vederea identificării celor mai bune condiții pentru liniile de creditare pe care le oferă băncile.

BIBLIOGRAFIE

www.bnm

www.cnpf.md

https://www.americanexpress.com/ 7 Things to Know About a Business Line of Credit.

http://www.imprumut24.ro/ce-este-o-linie-de-credit/

https://financer.com/ro/finante-personale/cont-bancar/

http://www.bancamea.md/news/contul-curent-cel-mai-confortabil-produs-bancar-pentru-gestionarea-banilor-dumnevoastra

https://www.bizlaw.md/codul-iban-ce-este-si-cum-poate-fi-descifrat

https://agora.md/stiri/14155/bancile-moldovenesti-vor-implementa-codul-iban-la-efectuarea-transferurilor-nationale-din-1-ianuarie-2016

GESTIONAREA RISCURILOR,

PROTECȚIA VENITURILOR ȘI A ACTIVELOR FINANCIARE

Obiective de studiu:

Identificarea principiilor generale de gestiune a riscului în activitatea economică.

Cunoașterea principalelor etape în procesul de gestiune a riscului.

Evaluarea metodelor de control și de finanțare a riscurilor.

Determinarea indicatorilor de măsurare a riscului aferent activelor financiare.

Practicarea utilizării indicatorilor de cuantificare a riscurilor activelor financiare.

Cuvinte cheie: risc, gestiunea riscului, active financiar, rata așteptată a rentabilității, segregarea, duplicarea, severitatea riscului, abaterea medie standard, coeficientul de variație.

Motto: Când pornești la o acțiune trebuie sa ai în vedere și riscurile ei. Eugen Lovinescu

Principiile generale de gestiune a riscului economic și etapele principale de gestiune a riscului. Existența și funcționarea economiei de piață au scos în evidență faptul că atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic, acționează o serie de factori subiectivi și obiectivi, motiv pentru care structurile economice sunt expuse în permanență la risc. Aceste riscuri apar în cadrul tuturor activităților socio-economice, pentru fiecare din acestea îmbrăcând forme particulare, în funcție de tipul, modul de manifestare, precum și de intensitatea acestora. Managementul riscului definește totalitatea metodelor sau mijloacelor prin care este investigată incertitudinea, ca situație majoră a manifestării factorilor de risc, și sunt prevenite efectele acestora asupra stabilității procesului economic, în scopul îndeplinirii obiectivelor. Gestiunea, într-un sens mai larg fi definită ca proces de planificare, organizare, dirijare și control a resurselor și activităților în cadrul unei organizații în scopul realizării obiectivelor propuse la costurile cele mai eficiente.

În opinia unor savanți “gestiunea riscurilor înseamnă a prevedea cu cheltuieli minimale, resursele financiare necesare și suficiente, în scopul de a controla, a elimina, a atenua sau a transforma acțiunea riscurilor astfel ca să se ajungă la o optimizare a resurselor de care dispune întreprinderea” [2, p.29].

Această definiție comportă trei idei esențiale:

(1) gestiunea riscurilor presupune cunoașterea unor tehnici generale de optimizare în domeniul finanțelor;

(2) gestiunea riscurilor înseamnă acțiunea în două domenii:

prevenirea – eliminarea sau reducerea riscului;

gestiunea – suportarea costurilor financiare legate de riscurile reziduale prin reținerea sau reducerea riscului.

(3) gestiunea riscului presupune că întreprinderea acceptă să opereze într-un mediu aliator.

Managementul riscurilor într-o organizație este, în primul rând, responsabilitatea managerului și a conducerii executive care trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite pentru organizație. În coordonarea managementului riscurilor trebuie să se tina seama de maximizarea profitului organizației dar, în același timp, trebuie să se aibă în vedere cerințele clienților și salariaților. Un management al riscurilor performant trebuie să urmărească următoarele obiective:

stabilirea unei definiții comune acceptate a riscului și a tipurilor de risc care să alcătuiască o schemă de riscuri specifice pentru organizație;

evaluarea cuprinzătoare a surselor existente și potențiale de riscuri interne și externe;

stabilirea unor responsabilități clare în domeniul managementului riscurilor (de sus în jos în ierarhie) și a sistemului de raportare (de jos în sus) pentru a se evita confuziile, suprapunerea eforturilor, sau pierderea din vedere a unor aspecte importante;

proiectarea și realizarea unui sistem cuprinzător de informare managerială carosă rețină, să analizeze și să comunice atât câștigurile cât și pierderile produse în organizație;

elaborarea unui sistem de măsurare a performanței economice care să ia în considerare pierderea prevăzută (costul activității), pierderea neprevăzută (măsurarea riscurilor) alocarea de resurse pentru fiecare risc acolo unde este posibil și realizările ajustate pentru fiecare risc (rentabilitatea economică adaptat ăla factorul de risc);

evaluarea ratei minime a rentabilității și limitarea creșterii organice aexpunerilor la risc;

stabilirea prețurilor produselor și serviciilor luând în considerare noile situații care au afectat performanțele organizației

elaborarea unui cadru conceptual consistent, în cadrul căruia să se stabilească obiectivele și să se evalueze performanțele organizaționale, produselor (serviciilor), relațiilor cu clienții și salariații;

instalarea în toate structurile organizației a unor planuri de recuperare în caz de dezastre sau a unor planuri de continuitate a activității, actualizarea și testarea cu regularitate a acestor planuri;

analizarea permanentă a realizărilor și eșecurilor sistemului de management ajustarea în conformitate cu rezultatele instrumentelor de control;

stabilirea unui control independent al riscurilor, separat de inițierea și derularea activității;

asigurarea unui nivel profesional și specializat al cunoștințelor salariaților în domeniul neutralizării și controlului diferitelor tipuri de riscuri organizaționale

Principalele etape ale procesului de gestiune a riscurilor. Există o tipologie întreagă a riscurilor, care mai mult sau mai puțin își lasă amprenta asupra profitabilității unei tranzacții internaționale. Însă este cert că există anumite etape comune pentru gestiunea acestor riscuri, etape care optimizează considerabil procesul de luare a deciziilor.

Mai jos sânt date principale etape de gestiune a riscului:

Identificarea expunerii la risc

Examinarea tehnicilor de gestiune alternative;

Selectarea (aparent) a celor mai bune tehnici;

Implementarea tehnicilor selectate;

Monitorizarea rezultatelor.

Este de la sine înțeles că gestiunea riscului începe deja în perioada de luare a deciziei referitor la tranzacție: va fi sau nu va fi ea inițiată sau derulată. Negocierea contractului reprezintă și ea o etapă importantă, deoarece de abilitatea managerilor de a identifica riscurile relevante va depinde dacă vor fi sau nu incluse clauze contractuale de eliminare (atenuare sau chiar anihilare) a riscurilor. Însăși procesul decizional trebuie să poarte un caracter repetitiv și de autoperpetuare.

Etapa 1: Identificarea expunerii la risc. Identificarea expunerii la risc presupune că există o schemă de clasificare a expunerii la pierdere (pierdere ce afectează bunurile, profiturile nete, personalul și obligațiile organizației în cadrul tranzacțiilor internaționale). În acest scop se selectează metodele corespunzătoare pentru identificarea expunerii la risc și se testează impactul riscului. Schema de clasificare a expunerii la risc va tine cont de următoarele elemente cheie: valoarea expusă riscului, evenimentul sau riscul care poate cauza pierderea și extinderea consecințelor de pe urma intervenirii riscului (sau ce compartimente vor mai fi afectate de consecințele riscului). Există un șir de criterii în baza cărora se identifică riscul: după nivelul de realizare, după obiect și după natura riscului. Este important să se stabilească indicatorii care vor servi la măsurarea riscului. În mod practic se utilizează drept indicatori severitatea riscului și frecvența apariției lui.

Fiecare companie își poate defini în funcție de mărimea sa, de modul de organizare, de specificul produsului său, de strategia sa comercială și de tehnicile posibile de acoperire a riscurilor, aria, care este deschisă pentru gestiunea riscurilor. Odată definită această arie, se elaborează instrumentele de evaluare a riscului și strategia gestiunii riscurilor.

Există câteva criterii de măsurare a riscului, dar, în primul rând această evaluare a riscului trebuie să evidențieze: frecvența apariției riscului și severitatea (pierderea financiară legată de manifestarea riscului), (Figura 1.).

În cazul unor riscuri cu consecințe financiare mari sau insuportabile pentru întreprindere, supraviețuirea întreprinderii este direct amenințată. Dacă frecvența apariției unui sinistru este înaltă: fie, deoarece este mare numărul de manifestări; fie, din cauza multiplicității unităților parte a aceluiași risc, folosirea datelor și metodelor statistice permite de a atinge o quasi certitudine în ceea ce privește evaluarea riscului.

Criteriul de severitate permite, în legătură cu evaluarea frecvenței, de a calcula speranța matematică a pierderii financiare. În cazul în care frecvența apariției unui eveniment este mică, iar severitatea este mare sau insuportabilă, factorul dominant va fi severitatea. Spre exemplu, pentru un responsabil al unei societăți multinaționale informația că naționalizarea unei importante unități de producție are o probabilitate mică să se realizeze oferă puțin interes. Important este costul acestui sinistru politic în cazul în care el se realizează. Deoarece expunerea la pierderi accidentale în cadrul tranzacțiilor internaționale este mai importantă pentru organizațiile pentru care tranzacțiile internaționale reprezintă obiectivele cheie, programele de gestiune a riscului trebuie să reflecte profitul scontat al companiei, posibilitatea de creștere a companiei, continuitatea operațiunilor și serviciilor efectuate în străinătate etc. în urma studiilor eventualelor posibilități de apariție a riscurilor.

Figura 1. Măsurarea rezultatelor riscului

Criteriul de severitate permite, în legătură cu evaluarea frecvenței, de a calcula speranța matematică a pierderii financiare. În cazul în care frecvența apariției unui eveniment este mică, iar severitatea este mare sau insuportabilă, factorul dominant va fi severitatea. Spre exemplu, pentru un responsabil al unei societăți multinaționale informația că naționalizarea unei importante unități de producție are o probabilitate mică să se realizeze oferă puțin interes. Important este costul acestui sinistru politic în cazul în care el se realizează. Deoarece expunerea la pierderi accidentale în cadrul tranzacțiilor internaționale este mai importantă pentru organizațiile pentru care tranzacțiile internaționale reprezintă obiectivele cheie, programele de gestiune a riscului trebuie să reflecte profitul scontat al companiei, posibilitatea de creștere a companiei, continuitatea operațiunilor și serviciilor efectuate în străinătate etc. în urma studiilor eventualelor posibilități de apariție a riscurilor.

Etapa 2: Examinarea fezabilității tehnicilor alternative de gestiune a riscului în cadrul tranzacțiilor internaționale. Gestiunea riscului presupune două alternative mari: stoparea pierderilor prin evitarea apariției lor (controlul riscului) sau acoperirea (finanțarea) riscurilor inevitabile (acoperirea riscului). În continuare vom trata pe scurt tehnicile utilizate pentru controlul și acoperirea riscului în tranzacțiile investiționale internaționale.

Tehnicile de control al riscului. Controlul riscului include acele tehnici de gestiune a riscului care sunt elaborate pentru minimizarea frecvenței sau severității riscului sau pentru pronosticarea apariției lui. În literatura de specialitate există o clasificare ale acestor tehnici [3, p.18-27] pe care am adaptat-o la domeniul tratat:

Evitarea expunerii la risc presupune eliminarea oricărei posibilități de apariție a riscului. În acest sens există alternativa abandonării afacerii (tranzacției internaționale), sau a unui anumit activ, abandonarea realizării tranzacției internaționale, nepreluarea unui anumit activ. În majoritatea circumstanțelor este cu neputință pentru o organizație să elimine expunerea totală la risc deoarece aceasta ar presupune stoparea tuturor operațiunilor sau chiar sistarea activității agentului economic. Dar pot fi stopate unele tranzacții mai riscante, pot fi încheiate alte contracte cu un nivel mai redus de expunere la risc. Prevenirea expunerii la risc are drept scop reducerea frecvenței (sau probabilitatea) apariției unui risc particular. Reducerea riscului presupune micșorarea severității de apariție a unui risc particular. O altă posibilitate este reprezentată prin segregarea expunerii la risc ceea ce semnifică aranjarea activităților și resurselor pe care le realizează / deține o companie într-un astfel de mod ca apariția unui risc individual să nu afecteze simultan toate activitățile / resursele organizației. Segregarea expunerii la risc poate lua două forme: separarea și duplicarea. Separarea presupune dispersarea unei activități particulare sau a unui activ în mai multe locații, existenta mai multor surse de aprovizionare cu materii prime și materiale cât și a mai multor cumpărători. Separarea cere o muncă de rutină, un sprijin continuu și un control asupra tuturor activităților și activelor, fiecare din care formează câte o porțiune din resursele companiei. Duplicarea, pe de altă parte, presupune folosirea unor rezerve (duplicații), care sunt utilizate (la care se face apel) numai în cazul în care activele și activitățile primare suferă de pe urma apariției riscului. În cazul tranzacțiilor internaționale este bine să avem mai mulți parteneri potențiali (atât pe latura aprovizionărilor cât și pe latura realizărilor, îndeplinirii serviciilor etc.).

Segregarea expunerii la risc se aseamănă în multe privințe cu reducerea riscului și minimizează impactul survenirii unui risc prin reducerea extinderii pierderii actuale, segregarea – prin prevederea unor resurse / active / contracte alternative, care le vor înlocui pe cele ce au fost afectate de risc. Mai mult, segregarea poate mări nivelul de prognosticare a apariției unui anumit risc prin mărirea numărului de unități separate care ar putea fi subiectul expunerii la risc. Aceasta la rândul său face să crească intervalul de încredere al “mediilor” calculate în cazul prognosticării.

Tehnicile de finanțare al riscului. Tehnicile de finanțare al riscului cuprind toate căile de generare a fondurilor necesare pentru a acoperi pierderile cauzate de riscurile care nu au putut fi eliminate utilizând tehnicile de control al riscului. Tehnicile de finanțare al riscului sunt grupate în două grupe: reținerea și transferul. Reținerea include în sine toate modalitățile de generare a fondurilor în interiorul întreprinderii din care vor fi acoperite pierderile. Transferul include modalitățile de generare a fondurilor în mediul extern al întreprinderii din care vor fi acoperite pierderile cauzate de riscuri. Deși această trăsătură distinctă dintre reținere și transfer este necesară în cazul efectuării analizei și planificării resurselor necesare pentru acoperirea riscurilor formele hibrid (ce utilizează cu ponderi diferite ambele tehnici) de finanțare sunt mai des utilizate. Spre exemplu, unele pârți ale unei pierderi particulare pot fi finanțate prin intermediul tehnicilor de reținere, iar alte pârți – prin intermediul transferului (asigurării, contracte de subcontractare etc.).

Reținerea. Mai jos voi enumera, în ordinea de creștere a complexității administrative, careva din opțiunile pe care le poate utiliza agentul economic în cadrul tranzacțiilor internaționale pentru a gestiona riscul: (1) acoperirea curentă a pierderilor; (2) utilizând o rezervă curentă (o intrare contabilă ce ar denota un cont de pasiv potențial din care s-ar acoperi riscul); (3) utilizând rezerve permanente (special desemnate pentru acoperirea riscului); (4) prin împrumutarea mijloacelor necesare utilizate apoi la acoperirea riscului, etc. Toate aceste forme de retenție se finanțează sau vor fi finanțate din fondurile interne ale întreprinderii.

Tehnicile de transfer pe bază contractuală a riscului [5, p.34]. Cele două tehnici de transfer a riscului pe bază contractuală se rezumă la: (1) procurarea unei asigurări (denumită de obicei “asigurare comercială”) și (2) transferul riscului către o altă entitate economică ce nu realizează servicii de asigurare, aceste contracte poartă denumirea de “holda hares agreement” (ca spre exemplu operațiunea de scontare comerciala, forfetare). În cazul asigurării comerciale, când mărimea riscului potențial este mare se recurge la serviciile “pool-urilor” – aranjamente reciproce între mai multe companii de asigurare.

Examinând diversele posibilități de gestiune a riscului oferite de tehnici specifice și fundamentarea selecției aparent mai atrăgătoare, ceea ce reprezintă pasul următor în gestiunea riscului un manager trebuie să cunoască trăsăturile distincte dintre controlul riscului și finanțarea riscului. Aceste trăsături distincte control / finanțare prezintă cel puțin trei implicații cruciale:

O tehnică de control al riscului poate fi substituită de altă tehnică de control al riscului, o tehnică de finanțare poate fi substituită de altă tehnică de finanțare; ceea ce înseamnă că ele sunt substituibile.

Deși tehnica de evitare a riscului este cea mai practică și asigură o securitate deplină, orice agent economic trebuie să utilizeze cel puțin câte o tehnică de control și de finanțare pentru fiecare din ariile (domeniile, activele etc.) expuse unor riscuri importante.

Cu excepția tehnicii de evitare a riscului, orice tehnică de control al riscului poate fi, în general, utilizată cu orice tehnică de finanțare a riscului sau de control și vice versa.

Astfel pot exista multiple combinații între tehnicile de control și finanțare care pot fi utilizate în cadrul unei organizații. De aceea o organizație are nevoie de criterii mai specifice pentru a decide cum trebuise combinate tehnicile de gestiune a riscului pentru a stopa acele pierderi care pot fi prevenite și De asemenea pentru a plăti la costurile cele mai mici riscurile inevitabile.

Etapa 3: Selectarea tehnicilor de gestiune a riscului care aparent par a fi cele mai potrivite. După analiza tuturor tehnicilor ce pot fi utilizate pentru acoperirea riscului pasul următor este stabilirea criteriilor de selectare în cadrul organizației acelei combinații optime dintre tehnicile de control și de finanțare a riscului care vor servi “cel mai bine” atingerii scopurilor organizației. După cum va fi arătat pe parcurs diferite organizații pentru a atinge diferite obiective și a acoperi același risc utilizează diferite tehnici de gestiune ale riscului. Selectarea celei mai bune tehnici (sau combinații de tehnici) manageriale presupune efectuarea a două activități distincte:

prognoza impactului pe care le vor avea tehnicile utilizate asupra abilității întreprinderii să-și atingă obiectivele propuse;

definirea și aplicarea criteriilor ce măsoară eficienta după costuri a fiecărei din tehnicile alternative la atingerea obiectivelor propuse.

Etapa 4: Implementarea tehnicilor manageriale selectate. Orice program managerial de gestiune al riscului în tranzacțiile internaționale trebuie din start să fie planificat și organizat astfel ca tehnicile de gestiune a riscului selectate să poată să fie implementate și monitorizate. Orice tehnică care nu poate fi implementată sau/și a cărei rezultate nu pot fi evaluate nu pot fi parte a unui program managerial bine trasat. La etapa de implementare specialiștii trebuie să acorde atenție atât deciziilor tehnice cu privire la gestiunea riscului, care pot fi traduse în practică însăși de persoana care ia decizia cât și la deciziile manageriale, care trebuise traduse în viață prin suportul sau cooperarea cu alți manageri. Acestor două tipuri de decizii cu privire la implementare trebuie să li se acorde o atenție specială deoarece managerii au de obicei o autoritate de tip liniar (autoritatea de a da ordine) asupra deciziilor tehnice, dar numai o autoritate de personal (staff authority) – în cazul deciziilor manageriale.

Etapa 5: Monitorizarea și perfecționarea programului de gestiune a riscului. Odată implementat orice program de gestiune a riscului în tranzacțiile internaționale trebui este monitorizat, pentru a se asigura că el atinge rezultatele scontate și pentru a ajusta acest program la schimbările ce intervin pe parcursul implementării. Procesele de monitorizare și ajustare presupun analiza rezultatelor în conformitate cu următoarele funcții manageriale (tratate de obicei în literatura de specialitate ca “funcții de control”): (1) standardele care constituie un nivel de performanta așteptat; (2) compararea rezultatelor actuale atinse cu aceste standarde; (3) corectarea performanțelor care sunt sub nivelul standard (sau, dacă este necesar, corectarea standardelor nerealistice).Deși unele din schimbările referitoare la standardele selectate nu sunt efectuate din cauze trecătoare, necesitatea efectuării unor schimbări trebuie să fie general recunoscută. Aceste schimbări sunt necesare pentru a se conforma noilor realități.

În concluzie, se poate afirma că studierea etapelor de gestiune a riscului și a tehnicilor relevante de gestiune a riscului creează un cadru optimal în vederea diminuarea pierderilor asociate cu alocarea incorectă a resurselor în cadrul tranzacțiilor investiționale internaționale. Prin prisma activităților manageriale de optimizare a procesului decizional cu privire la riscuri se realizează, de fapt o încadrare a strategiilor vizate într-un cadru global al strategiilor unităților economice menit să maximizeze profiturile lor într-o optică temporară de lungă durată, iar prin mărirea sinergiei interne să contribuie la efectul macroeconomic de creștere a bunăstării naționale.

Indicatori utilizați pentru evaluarea riscului în activitatea economică. Riscul și incertitudinea realizării unei investiții sunt determinate de o serie de cauze obiective și subiective, printre care se pot enumera:

eroarea in analiza oportunităților de investiții;

mijloacele de estimare a datelor referitoare la un proiect,

evaluarea incorectă a fenomenelor economice implicate în funcționarea obiectivului (de exemplu, prognoza cererii de produse);

amploarea proiectului în raport cu activitatea de ansamblu a inițiatorului;

modificările imprevizibile ale mediului economic, în general, și ale sectorului în care se realizează investiția în special, etc.

Instrumentarul matematic care permite evaluarea riscului este compus dintr-un șir de indicatori și modele matematice, care într-o măsură sau alta susțin teoriile financiare moderne. Indicatorul de bază ce caracterizează un risc investițional este rata așteptată a rentabilității (k) care este media dintre sumele produselor dintre fiecare rezultat posibil și probabilitatea lui de apariție. Ratele așteptate slei rentabilității sunt sumate în tabele numite “play-off matrice”. Rata așteptată a rentabilității poate fi calculate prin intermediul următoarei ecuații:

k =P1k1 + P2k2 +…+ Pink =

Unde: k- rata așteptată a rentabilității,

kil – al i-lea rezultat posibil;

Pi – probabilitatea de manifestare a fiecărui scenariu de evoluție și a fluxului de numerar i,

n – numărul rezultatelor posibile.

Instrumentul matematic care ne permite să măsurăm cât de îngustă este distribuția de probabilitate este abaterea medie standard – σ. Cu cât σ este mai mică, cu atât distribuția de probabilitate este mai „îngustă” și cu atât riscul activului (afacerii) este mai mic.

Etapele calicului σ pot fi expuse după cum urmează:

se calculează rata așteptată a rentabilității – k;

din fiecare rezultat posibil kil scădem rata așteptată a rentabilității, pentru a obține setul de devieri de la k (deviația standarde =kil – k). Cu cat este mai mică dispersia (deviația standard),  cu atât este mai strânsă distribuția de probabilitate și  deci riscul activului respectiv este mai mic. Deviația standard ne arata cu cat este valoarea reala mai mare sau mai mica decât valoarea așteptată;

ridicăm la pătrat fiecare deviere, iar rezultatul obținut îl înmulțim cu probabilitatea de apariție. Apoi, produsele obținute se sumează și se află variația distribuției de probabilitate.

Variația = σ2 = (1)

În final, se extrage rădăcina pătratică din variație și se obține abaterea medie standard:

Abaterea medie standard = σ = (2)

Abaterea standard este o probabilitate, respectiv media ponderată a deviației deal valoarea așteptată Astfel, σ este un indicator care ne arată gradul de dispersie al valorilor în jurul unei medii sau a unei valori pivot (în cazul dat – rata așteptată a rentabilității). . Ea arată cu cât este valoarea reală mai mare sau mai mică decât valoarea așteptată.

Dacă distribuția de probabilitate este normală, rentabilitatea se va situa în interiorul limitei de ±1σ a rentabilității așteptate. Σ este un indicator de referință pentru toate instituțiile financiare moderne, spre exemplu pentru companiile listate la New York Stoc Exchange, în ultimii ani σ a înregistrat valori de la 35 la 40%, ceea ce corespunde unui risc moderat.

Coeficientul de variație reprezintă un alt instrument utilizat în procesul de luare a deciziilor investiționale. Atunci când se compară două sau mai multe proiecte are prezintă aceeași abatere standard, evident că va fi preferat proiectul care prezintă o rentabilitate mai mare. În aceste condiții, se calculează coeficientul de variație (CV), ca raport între abaterea standard și rata medie a rentabilității: CV=

Cu cât coeficientul de variație este mai mic, cu atât riscul proiectului este mai redus. În general, coeficientul de variație este un indicator mai bun de apreciere a riscului decât abaterea standard, dar el este folosit, cu predilecție, atunci când indicatorul urmărit este exprimat în unități monetare absolute. Când distribuția de probabilitate este exprimată în procente, pentru evaluarea riscului se utilizează abaterea medie standard.

Întrebări de evaluare:

Ce reprezintă gestiunea riscurilor?

Ce obiective trebuie să urmărească un management al riscurilor performant?

Care sunt etapele procesului de gestiune a riscurilor?

Ce tehnici de control al riscului cunoașteți?

Ce tehnici de finanțarea a riscului se pot utiliza?

Ce indicatori de cuantificare a riscului cunoașteți?

Activitate

Evaluarea riscului și profitabilității activelor financiare

Este dat activul financiar X cu următoarele date aferente (a se vedea tabelul de mai jos)

Scop: de a calcula pentru activul dat: rata așteptată a rentabilității, variația, abaterea medie standard (σ). .

Durata: 30 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: rata așteptată a rentabilității identificată și gradul de risc măsurat.

Instrucțiune: calculează mai întâi rata așteptată a rentabilității, apoi devierea de la valoarea obținută pentru fiecare scenariu (recesiune, constant și boom). Odată calculate variația, calculează baterea medie standard (gradul de risc aferent activului financiar).

BIBLIOGRAFIE

CALANCEA E., GALAJU, I. Conceptul riscului în tranzacțiile internaționale, Economica (An V, Nr.4(16)/1997), Editura ASE.

DECOTTIGNIE, J.-P. Revue Financiere Nr. 5 1990 pag. 29.

SANTOMERO A.M. Financial Risk Management: The Ways and Hows // Financial Markets, Institutions and instruments (December), pp. 1-13.

ARTHUR C., WILLIAMS, Jr., and GEORGE L. HEAD, RONALD C. HORN, and G. WILLIAM GLENDENNING, Principles of Risk Management and Insurance, 2nd ed. (Malvern, PA: The American Institute, 1981), p.18-27.

DERMAN E. Model Risk, Risk Magazine 9, 1996, p. 34.

ACHIZIȚIA DE IMOBIL

Obiective de studiu:

Analiza etapelor procurării unui imobil.

Evaluarea taxelor și impozitelor la vânzarea cumpărarea unui imobil-apartament.

Estimarea cheltuielilor cumpărătorul.

Cuvinte cheie: imobil, impozite, taxe, oportunități, drept de proprietate, persoană fizică, persoană juridică.

În momentul de față există numeroși termeni care sunt utilizați cu referire la funcțiunea de achiziție, ca de exemplu: aprovizionare, cumpărare, achiziție, lanț de aprovizionare. În aceste condiții, apreciem util demersul de clarificare a distincțiilor care trebuie realizate între aceste concepte. În mod tradițional, aprovizionarea era privită ca o activitate specifică funcțiunii comerciale a firmei, aceasta constând în asigurarea în mod complet, complex și la timp a mijloacelor de producție necesare pentru buna desfășurare a procesului de producție.

Definiția clasică a aprovizionării este următoarea (Lysons și Farrington, 2006, p. 6): ”cumpărarea materialelor în cantitatea potrivită, având calitatea potrivită, de la furnizorul potrivit, care le va livra în locul potrivit, la momentul potrivit și cu prețul potrivit”.

Această definiție a fost supusă de-a lungul timpului unor critici ca urmare a faptului că ar evidenția o serie de caracteristici pe care aprovizionarea nu le posedă, ba dimpotrivă. Astfel, din această definiție reiese faptul că aprovizionarea are un caracter reactiv și nu unul proactiv, adică nu contribuie sub nicio formă la influențarea politicilor de aprovizionare. Totodată, această definiție sugerează faptul că aprovizionarea reprezintă doar o relație tranzacțională și nu și una relațională, potrivit căreia se urmărește crearea unor legături de durată cu furnizorii. În fine, definiția clasică a aprovizionării lasă să se înțeleagă că această activitate ar avea un caracter tactic și nu unul strategic, conform căruia ar fi vizate realizarea obiectivelor pe termen lung. În realitate, aprovizionare este (sau ar trebui să fie) o activitate proactivă, relațională și de natură strategică.

Cumpărarea este adesea privită ca fiind activitatea prin intermediul căreia sunt cumpărate bunurile pentru a fi revândute (Benton Jr., 2010). Este unanim acceptată ideea conform căreia conceptul de aprovizionare surclasează conceptul de achiziție, tot mai multe firme ajung să folosească cel de al doilea termen în detrimentul primului, pentru a face referire directă la departamentul de achiziții sau chiar la titulatura unor posturi din cadrul acestor firme. De asemenea, autori consacrați din domeniul managementul achizițiilor preferă să utilizeze conceptul de achiziție. În cadrul acestui curs vom utiliza termenii aprovizionare, cumpărare și achiziție interschimbabil pentru a ne referi la: activitățile prin care firmele își procură produsele, serviciile, capabilitățile, cunoștințele necesare pentru funcționarea în cele mai favorabile condiții.

Astfel, procesul de achiziție se referă la următoarele activități (Van Weele, 2010, p. 8-9):

identificarea nevoilor de achiziție (care sunt produsele sau serviciile necesare desfășurării activităților);

determinarea specificațiilor pentru produsele și serviciile care fac obiectul achiziției (calitatea solicitată, cantitatea dorită);

selectarea celor mai adecvați furnizori pentru aceste produse și servicii;

pregătirea și realizarea negocierilor cu furnizorii pentru a ajunge la o înțelegere și pentru a încheia un contract;

plasarea comenzilor la furnizorii agreați;

monitorizarea și controlul comenzilor pentru asigurarea unui flux continuu;

evaluarea continuă a activităților.

Alături de aceste activități menționate mai sus, procesul de achiziție poate fi analizat și la nivelul satisfacerii nevoilor personale (apartament sau casă, automobil).

Pierdere de timp, nervi, bani. Escrocherii. Situații neplăcute. Cu toate acestea ne putem ciocni în procesul de procurare a unui imobil (apartament sau casă.)

Pentru a ne pregăti pentru acest proces complex, este important să ne informăm cu privire la etapele pe care trebuie să le parcurgem. Astfel vom putea gestiona cu ușurință orice problem și vom putea ajunge la rezultatul dorit: procurarea locuinței de vis.

Etapa 1 – definim tipul de apartament pe care îl căutăm

Pentru început trebuie să înțelegem pentru noi ce tip de apartament vrem să cumpărăm. La această etapă inițială trebuie să definim cum arată apartamentul pe care ni-l dorim: numărul de camere, în bloc nou sau vechi, cu reparație sau în varianta albă, etajul, sectorul etc.

Etapa 2 – analizăm posibilitățile financiare pe care le avem

Odată ce am stabilit ce tip de apartament vrem să procurăm, este necesar să vedem care sunt posibilitățile noastre financiare. La această etapă este important să vedem care este prețul maxim pe care ni-l putem permite ca să achităm pentru apartamentul visurilor noastre.

Dacă nu avem toți banii în numerar 100%, trebuie să mergem la bancă să vedem care sunt condițiile de creditare (timpul de acordare, prima rata, rata dobânzii, rata lunară, documente necesare etc).

Etapa 3 – analizăm ofertele imobiliare în mediul online

După ce am definit ce tip de apartament căutăm și care sunt posibilitățile noastre financiare este timpul să analizăm ofertele imobiliare de pe site-urile de profil. Trebuie să fim însă foarte atenți deoarece pe aceste site-uri există foarte multe anunțuri fake (anunțuri false) care nu corespund realității. Pentru a atrage cumpărători, atât proprietarii, companiile de construcții sau simplii escroci imobiliari postează anunțuri cu informație eronată, cu prețuri foarte mici care nu au legătură cu realitatea.

Pentru a fi mult mai sigur, poți apela la o companie imobiliară profesionistă, pe site-ul căreia vei găsi doar anunțuri imobiliare filtrate, verificate, cu poze și prețuri reale.

Etapa 4 – mergem la vizionări

După ce ai selectat câteva oferte care corespund necesităților tale și care se încadrează în bugetul tău, a venit momentul să mergi la vizionarea acestora. La inspectarea imobilului este important să atragi atenția la toate detaliile tehnice și estetice (actele de proprietate, planificare, stare generală a imobilului, calitatea lucrărilor de construcție și reparație, calitatea mobilei și a tehnicei de uz casnic etc.)

Etapa 5 – acordul cumpărătorului și vânzătorului de a efectua tranzacția de vânzare-cumpărare a bunului imobil

Odată ce te-ai hotărât să procuri un anumit apartament este important să stabilești mai multe detalii foarte importante împreună cu vânzătorul

cine este proprietarul / ii (poate fi doar un proprietar, poate fi soțul și soția, pot fi mai multe persoane în cazul privatizării) și acordul tuturor de a efectua tranzacția

data când va avea loc tranzacția și când efectiv vânzătorul va elibera apartamentul

cine și ce acte trebuie să pregătească și ce impozite și taxe trebuie să achite

care este prețul final al imobilului care va fi indicat în contractul de vânzare-cumpărare

ce bunuri materiale (mobilă, tehnică de uz casnic, elemente de decor) vor fi lăsate de vânzător la eliberarea imobilului

Etapa 6 – arvuna

După ce am stabilit toate detaliile din etapa 5, urmează să întocmim în scris arvuna.

Arvuna trebuie să conțină următoarele elemente:

datele vânzătorului și a cumpărătorului

datele despre imobil

suma achitată drept arvună

prețul final de vânzare a imobilului

data tranzacției

data întocmirii arvunei

semnăturile ambelor părți etc.

Este important să cunoaștem faptul că în cazul în care cumpărătorul se dezice să cumpere imobilul arvuna nu îi va fi restituită iar în cazul în care tranzacția nu are loc din cauza vânzătorului acesta este obligat să întoarcă dublul arvunei.

Etapa 7 – pregătirea setului de acte pentru autentificarea notarială a tranzacției

După întocmirea arvunei, vine etapa pregătirii setului de acte pentru realizarea tranzacției.

Vânzătorul trebuie să pregătească buletinele de identitate a tuturor persoanelor cu statut de proprietar,  extrasul și evaluarea imobilului de la Agenția Servicii Publice (Cadastru)

Cumpărătorul trebuie să pregătească actul de identitate și resursele financiare.

Etapa 8 – încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notar

În ziua tranzacției, cumpărătorul cât și vânzătorul se vor prezenta la notar la ora deja prestabilită pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil.

Cumpărătorul are obligația de a achita taxa de stat și onorariul notarului.

Vânzătorul la rândul său are obligația de a achita după tranzacție impozitul pe venit din creșterea de capital (dacă există)

Etapa 9 –  înregistrarea contractului la Cadastru

După autentificarea contractului de vânzare-cumpărare la notar, cumpărătorul (noul proprietar) trebuie să înregistreze contractul la Agenția Servicii Publice (Cadastru) în raza de activitate a căruia se află bunul imobil.

Dreptul de proprietate asupra bunului imobil apare din momentul înscrierii acestuia în registrul bunurilor imobile.

Evaluarea taxelor și impozitelor la vânzarea cumpărarea unui imobil-apartament

Ce impozite trebuie să achite vânzătorul?

În urma tranzacției, vânzătorul trebuie să achite impozitul pe venitul impozabil sau creșterea de capital.

Venitul impozabil sau creșterea de capital reprezintă diferența dintre suma cu care este vândut imobilul și baza valorică a acestuia (ceea ce s-a cheltuit pentru procurarea proprietății).

Prețul de vânzare a imobilului – prețul de procurare anterioară =

Venitul Impozabil (Creșterea de capital)

Exemplu:

300 000 MDL – 200 000 MDL = 100 000 MDL

Deci, la vânzarea unui imobil cu suma de 300 000 MDL și care are o creștere de capital de 100 000 MDL trebuie să achite un impozit pe venit de 2400 MDL.

*Informație conform Codului Fiscal al RM (Capitolul 1 art.15 lit. A și Capitolul 5 Art. 40 p.7)

Scutiri de la impozit pentru persoanele fizice

În conformitate cu art.5 p.46) din Codul Fiscal al Republicii Moldova, persoanele fizice sunt scutite de a achita impozit pe locuința principală, care îndeplinește ambele condiții:

este deținută de contribuabil timp de cel puțin 3 ani;

reprezintă locul de reședință / ședere al contribuabilului în ultimii trei ani înainte de înstrăinarea imobilului.

Dacă imobilul înstrăinat este obținut prin contract de donație de la rudele de gradul I și acesta reprezintă locuința de bază, confirmată prin înregistrarea vizei de reședință, atunci vânzătorul este scutit de achitarea impozitului pe venit.

Estimarea cheltuielilor cumpărătorului

La cumpărarea unui apartament sau casă, cumpărătorul, pe lângă prețul imobilului, este obligat să achite taxa de stat pentru transferul dreptului de proprietate cât și onorariul pentru serviciile notariale la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Costul serviciilor notariale

Persoanele fizice trebuie să achite servicii notariale în proporție de 0,1% din valoarea tranzacției, pentru autentificarea tranzacțiilor evaluabile cu bunurile imobile.

Persoanele juridice, pentru autentificarea tranzacției evaluabile cu bunurile imobile, trebuie să achite serviciile notariale aplicând următoarele coeficienți:

1. Costul serviciilor notariale în cadrul Programului „Prima casă”

Cuantumul plății pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare a locuințelor în cadrul

Programului de stat „Prima casă”, precum și pentru autentificarea contractelor de ipotecă în cadrul acestui program, se stabilește în proporție de 0,1% din valoarea tranzacției.

2. Taxa de stat

Cumpărătorul, pentru transferul dreptului de proprietate privată asupra apartamentelor, caselor de locuit, garajelor etc., în baza contractelor autentificate notarial trebuie să achite taxa de stat în valoare de 0,5% din prețul contractului, dar nu mai puțin decât valoarea indicată în registrul bunurilor imobile.

3. Taxa pentru operarea modificărilor în cadrul Registrului Bunurilor Imobile

Cumpărătorul, de asemenea, trebuie să achite taxa pentru operarea modificărilor în cadrul Registrului Bunurilor Imobile (CADASTRU), pentru înscrierea dreptului de proprietate. Costul serviciului diferă în funcție de numărul de zile (urgență sau în regim normal) în care se eliberează actul și localitatea în care este amplasat bunul.

BIBLIOGRAFIE

1.

2.

ASPECTE FINANCIARE ALE

PROPRIETĂȚII INTELECTUALE ȘI A RĂSPUNDERII PERSONALE

Obiective de studiu:

Cunoașterea aspectelor ce țin de proprietatea intelectuală și răspundere personală.

Definirea termenului "proprietate intelectuală" și descrierea importanței acestuia.

Diferențierea brevetelor și mărcilor comerciale.

Evaluarea procesului de utilizare a mărcilor comerciale și a brevetelor.

Descrierea aspectelor ce țin de dreptul de autor.

Identificarea măsurilor ce pot proteja dreptul de autor.

Aprecierea secretelor comerciale și înțelegerea cauzelor litigiilor privind secretul comercial.

Cuvinte cheie: proprietate intelectuală, brevet, marcă comercială, drept de autor, secret comercial.

Motto: Nu face nimic în secret, căci timpul vede și aude toate lucrurile și le dezvăluie pe toate. Sofocle

Proprietate intelectuală: este orice produs al intelectului uman care este intangibil, dar are valoare pe piață. Se numește proprietate "intelectuală", deoarece este produsul imaginației umane, creativității și inventivității.

Antreprenorii, în mod tradițional, s-au gândit la mecanismul de protecție a proprietăților private sau a activelor fizice, cum ar fi terenurile, clădirile și echipamentele. Cu toate acestea, activele intelectuale sunt cele mai importante și influente în companie, deoarece de ele depinde calitatea produsului companiei. Conceptul și calitatea pot asigura competitivitatea sa față de alte produse similare ale altor companiilor din domeniul. Din momentul lansării unui nou produs, organizația trebuie să se mențină pe piața de desfacere. Din aceste considerente, în fiecare întreprindere există centre de inventică și cercetare, unde angajații definesc, îmbunătățesc sau creează noi proceduri și mecanisme de funcționare practică a produselor sale. De exemplu, compania Apple la moment lucrează la propriul modem 5G și la o gamă nouă de accesorii acustice [6, 7].

În era tehnologiilor digitale, autorizarea și administrarea etică a proprietății intelectuale este protejată prin lege, devenind cel mai influent aspect în afaceri, ce se află în centrul parteneriatelor. Proprietatea intelectuală gestionează "cunoașterea comună", investind în binele social. Gestionarea proprietății intelectuale este o componentă esențială în orice strategie care vizează orientarea inovării spre toate păturile sociale. Instituțiile care învestesc în "binele societății" operează de comun acord, atât la nivel public cât și la nivel privat. Din această cauză, delimitarea aspectelor ce țin de proprietate și privat au provocat controverse încă din antichitate. Astfel, Platon (400 ÎC) opta pentru desființarea bunurilor private, deoarece în viziunea sa totul trebuia să-i aparțină comunității. În cartea sa ”Republica”, se întâlnește fraza: ”Virtute, unitate, comunitate”.

Spre deosebire de Platon, Aristotel (350 ÎC), afirma că acest slogan e greșit și impracticabil, argumentând că ceia ce aparține tuturor se prezintă ca o maladie: ”Rădăcinile răului sunt în răutatea inerentă a oamenilor. Tragedia bunurilor comune se manifestă prin individualitate. În cartea sa Politica II, Platon presupune, că dacă comunitatea ar avea cel mai mare grad de unitate, această unitate nu este în nici un caz dovedită ca urmare a faptului că toți oamenii spun „a mea” și ”nu este al meu„ în aceeași clipă de timp, care, după Socrate, este semnul unei unități perfecte într-un stat…Ceea ce este comun celui mai mare număr de persoane îi este acordată o preocupare foarte mică. Fiecare dintre ei se gândesc în primul rând la propria sa problemă, aproape deloc în interesul comun… Toată lumea este mai înclinată să neglijeze datoria pe care se așteaptă ca altcineva să o îndeplinească…

Mai târziu Romanii au elaborat drepturi și legi ce țin de proprietate, denumindu-le dominium, contribuind major la soluționarea controverselor filozofice.

Din păcate în evul mediu, această contribuție nu a fost preluată, fiind promovată renunțarea la sine și la tot ce îți aparține, deoarece proprietatea este sursa răului, capabilă să corupă sufletul și să conducă la păcat. Până în sec. XIV se menționa că o societate fără proprietate poate exista numai în paradis și este nevoie de perfecțiune pentru a reuși. Totuși, în Europa medievală se emite primul monopol de către monarhie, astfel în secolul XV, Republica Venețiană acordă monopol inventatorului benzilor transportoare (Inventor Bylaws, 1474), iar monarhii britanici urmează acest exemplu în anul 1623 (Statuia Monopolurilor).

Odată cu procesul de industrializare din sec XIX, cei care doreau să fie proprietarii de fabrici industriale lansează discuții aprinse pe subiectul "Protecției proprietății industriale și reprimarea concurenței neloiale”. În urma acestor evenimente, are loc semnarea Convenției de la Paris din 1883. În ziua de azi probleme ce țin de dreptul la proprietate se axează pe aspecte de gen, rasă, etnie și exploatarea muncii etc [1, p.76]. Prin urmare e bine să știm:

• Proprietatea intelectuală este un compromis, o soluție imperfectă. În lipsa unei alternative, ea este cel mai bun lucru pe care le avem.

• Căutarea unui echilibru a însoțit societăți de milenii.

• Drepturile de proprietate intelectuală sunt instrumente de politică publică care conferă privilegii economice persoanelor sau instituțiilor, în scopul de a contribui la un bine public mai mare.

• Privilegiul este un mijloc pentru un scop, nu un scop în sine.

• Diavolul se află în detalii și ține de modul în care acest echilibru este lovit.

• Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale se sărbătorește pe 26 aprilie.

Azi, deținerea de bunuri și servicii este abordată prin prisma conceptului de proprietate. În economie, un bun sau un serviciu se numește exclusiv dacă este posibil ca oamenii (consumatorii) care nu au plătit pentru el să aibă acces la el. Prin comparație, un bun sau un serviciu nu poate fi exclus, dacă consumatorii care nu plătesc nu pot fi împiedicați să le acceseze. Aceste diferențe de comportament au implicații economice importante, deci merită să clasificăm și să numim tipuri de bunuri de-a lungul acestor dimensiuni (Fig.1). Cele 4 tipuri diferite de produse sunt: bunuri private, bunuri publice, resurse comune și bunuri de club.

Fig. 1. Rivalitatea și exclusivitatea în consum

Proprietatea bunurilor de consum desemnează ansamblul drepturilor exclusive acordate asupra acestor bunuri de consum. Rivalitatea în consum se referă la gradul în care o persoană care consumă o anumită unitate de bun sau serviciu împiedică pe alții să consume aceeași unitate de bun sau serviciu. De exemplu, o portocală are o rată ridicată în consum, fiindcă, dacă o persoană consumă o portocală întreagă, o altă persoană nu poate consuma complet aceiași portocală. Desigur, pot împărți portocala dar ambii oameni nu pot consuma o portocală întreaga [2].

În concluzie:

Bunurile publice și private se întâlnesc zilnic la intersecția proprietății intelectuale (spre exemplu wifi în Andy’s Pizza).

Privat nu este opusul publicului.

Un bine public nu este niciodată (sau foarte rar) liber și se referă, în mare parte la politicile instituționale (Eximbank online vs. Victroiabank).

Proprietatea intelectuală (PI) desemnează ansamblul drepturilor exclusive acordate asupra creațiilor intelectuale. Proprietatea intelectuală este:

Un concept juridic: drepturi de autor, mărci comerciale și indicații geografice, brevete, secrete comerciale, protecția soiurilor de plante.

O construcție socială care definește granițele "intangibile" (spre deosebire de granițele tangibile, de proprietate reală).

Un activ al afacerii care poate fi evaluat și tranzacționat.

Un instrument pentru atingerea obiectivelor umanitare.

Un instrument politic pentru stimularea investițiilor în inovare.

În determinarea care proprietate intelectuală necesită a fi protejată legal, ne putem conduce după două criterii de bază.

Criteriul 1: determină dacă proprietatea intelectuală în cauză este direct legată de avantajul competitiv al firmei.

Criteriul 2: decide dacă proprietatea intelectuală în cauză are valoare pe piață.

În urma evaluării situației la moment, putem generaliza patru tipuri de erori ale protecției proprietății intelectuale:

Nu se identifică corect întreaga proprietate intelectuală (cercetările din domeniul social).

Nu se protejează legal proprietatea intelectuală care trebuie protejată (piratare).

Nu recunoaște pe deplin valoarea proprietății intelectuale (remunerarea joasă a invențiilor)

Utilizarea proprietății intelectuale ca parte a planului general de succes (lansarea unui produs nou).

Aceste erori survin din riscurile proprietății intelectuale, fără de care nu se poate realiza o securitate de consum. Riscurile la rândul lor pot fi și ele împărțite în patru categorii, în dependență de domeniul social: industrial, de finanțare guvern și privat (Tabelul 1).

Tabelul 1. Riscuri în protecția proprietății intelectuale

Există patru forme-cheie ale proprietății intelectuale: brevete și patente de invenție, dreptul de autor, mărci comerciale și secrete comerciale (Fig. 2).

Teoria epuizării drepturilor – titularul unui drept de PI industrială sau comercială este protejat prin legislația unui stat membru nu poate invoca legislația în cauză pentru a se opune „importului unui produs care a fost pus în circulație pe piața unui alt stat membru”. Această teorie se aplică în toate domeniile proprietății industriale.

Fig. 2 Forme-cheie ale proprietății intelectuale

În Republica Moldova, instituția responsabilă de protecția proprietății intelectuale, precum și emiterea brevetelor, înregistrarea mărcilor comerciale și protejarea drepturilor de autor este reprezentată de Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Intelectuale (AGEPI). Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) este o autoritate administrativă centrală în subordinea Guvernului, responsabilă de promovarea și realizarea activităților în domeniul protecției juridice a proprietății intelectuale privind drepturile de proprietate industrială, dreptul de autor și drepturile conexe. AGEPI are statut de persoană juridică cu sediul în municipiul Chișinău, cu o denumire oficială, o denumire prescurtată în limba de stat și o ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova. La nivel internațional – AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, în alte organizații internaționale, regionale și interstatale pentru protecția proprietății intelectuale, întreține și dezvoltă relații de colaborare cu acestea, precum și cu instituțiile de profil ale altor state. Serviciile AGEPI sunt prestate conform Sistemului de Management al Calității ISO 9001:2015, ceea ce garantează calitate în conformitate cu standardele internaționale [3].

A. BREVETUL

Un brevet este un document emis de către AGEPI care conferă dreptul de a exclude alții de la fabricarea, vânzarea sau utilizarea unei invenții pentru durata brevetului.

Un brevet nu îi conferă proprietarului dreptul de a produce, utiliza sau vinde o invenție; mai degrabă, dreptul acordat este doar acela de a exclude pe alții să facă acest lucru.

De exemplu: dacă un inventator obține un brevet pentru un nou tip de cip de calculator și cipul ar încălca un brevet anterior deținut de Intel, inventatorul nu are dreptul să creeze, să utilizeze sau să vândă cipul. Pentru a face acest lucru, inventatorul ar trebui să obțină permisiunea de la Intel. Intel poate refuza permisiunea sau poate solicita plata unei taxe de acordare a licenței pentru drepturile de a încălca brevetul său. În timp ce acest sistem pare ciudat, este într-adevăr singurul mod în care sistemul ar putea funcționa. Multe invenții reprezintă îmbunătățiri ale invențiilor existente, iar sistemul permite îmbunătățiri (brevetate) și vândute, dar numai cu permisiunea inventatorilor originali, care de obicei beneficiază de obținerea de licențe, în schimbul consimțământului lor.

Fig. 3. Cerințele necesare de obținere a unui brevet față de un lucru ce ține de PI

Trei cerințe de bază pentru obținerea brevetului (Fig. 3.)

• Utilitate (trebuie să fie util).

• Să prezinte o noutate exclusivă (trebuie să fie diferit de ceea ce a fost înainte)

• Să nu fie evident (aceasta nu trebuie să fie vădit pentru o persoană obișnuită în domeniu).

Brevetele se acordă pe o anumită perioadă de timp, în dependență de categoria pe care produsul proprietății intelectuale îl prezintă, începând de la data publicării în buletinul oficial de proprietate intelectuală (BOPI), cu mențiunea privind acordarea brevetului. Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală este o publicație lunară, care include informații oficiale referitoare la cererile de brevetare/înregistrare a obiectelor de proprietate intelectuală (OPI) în Republica Moldova și titlurile de protecție a OPI acordate, la modificările intervenite în statutul juridic al cererilor și titlurilor de protecție a OPI, precum și la rezultatele examinării contestațiilor în Comisia de contestații a AGEPI, deciziile instanțelor judecătorești privind litigiile legate de OPI, informații de ordin general [4].

tipurile de brevete sunt ilustrate în tabelul 2.

Tabelul 2. Tipuri de brevete

Excepții de la brevet abilitate, nu sunt considerate invenții și nu sunt brevetabile:

descoperirile, teoriile științifice și metodele matematice;

creațiile estetice;

planurile, principiile și metodele în exercitarea activităților intelectuale, în materie de jocuri sau în domeniul activităților economice, precum și programele de calculator;

prezentările de informații;

invențiile a căror publicare sau exploatare este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătății și vieții oamenilor,

animalelor, plantelor și care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiția ca această excepție să nu fie generată numai de interzicerea, printr-o dispoziție legală, a exploatării invenției;

soiurile de plante și rasele de animale;

procedeele esențial biologice de obținere a plantelor sau a animalelor;

această dispoziție nu se aplică procedeelor microbiologice și produselor obținute prin aceste procedee;

invențiile având ca obiect corpul uman în diferite stadii ale formării și dezvoltării acestuia, precum și simpla descoperire a unuia dintre elementele lui, inclusiv secvența ori secvența parțială a unei gene.

Nu se acordă brevete, în cazul solicitării brevetelor de invenție de scurtă durată, precum și pentru invențiile care se referă la: un material biologic; substanțe și/sau procedee chimice sau farmaceutice.

Un brevet pentru o metodă de afaceri este un brevet care protejează o invenție care este sau facilitează o metodă de a face afaceri. Cele mai notabile brevete pentru metode de afaceri care au fost acordate:

Sistemul Amazon.com de comandă cu un singur clic.

Modelul de afaceri "model-nume-preț" al companiei Priceline.com.

Metoda Netflix pentru a permite clienților să creeze o listă de filme de închiriat pentru a le trimite prin poștă.

Un brevet de invenție poate fi solicitat de către:

Persoanele fizice sau juridice cu domiciliul, respectiv sediul, în Republica Moldova.

Persoanele juridice străine cu sediul în Republica Moldova.

Persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv, sediul permanent în afara teritoriului Republicii Moldova, în condițiile convențiilor internaționale privind invențiile la care Republica Moldova este parte. Încălcarea brevetului, are loc atunci când o parte se angajează în utilizarea neautorizată a brevetului unei alte părți. Partea dificilă (în special din punctul de vedere al firmei antreprenoriale mici) este că cazurile de încălcare a brevetului de invenție sunt costisitoare în litigiu.

B. MĂRCI ÎNREGISTRATE.

O marcă comercială este orice cuvânt, nume, simbol sau dispozitiv utilizat pentru a identifica sursa sau originea produselor sau serviciilor și pentru a distinge acele produse sau servicii de alții. Mărcile comerciale oferă, de asemenea, informații utile consumatorilor, iar AGEPI, menține o bază de date ce are acces la baza de date internațională [5].

Mărcile comerciale și mărcile comerciale înregistrate se diferențiază în dependență de simbolul ce îl poartă pe produs.

TM – marca comercială încadrează activitatea firmei în clasificarea CAEN, nu oferă exclusivitate pe piață și nu reprezintă titlu executoriu în cadrul concurenței neloiale;

marca comercială înregistrată protejează activitatea firmei, oferă exclusivitate pe piața națională și internațională, precum și titlu executoriu în situația încălcării drepturilor exclusive, relevă credibilitate și este un activ patrimonial.

Există patru tipuri de mărci, care în dependență de semnul acoperit și durata deținerii, se împart în mărci, marcaje de serviciu, mărci comerciale și mărci certificate (Tabelul 3).

Tabelul 3. Tipuri de mărci

Deoarece marca creează valoarea, aceasta la rândul ei este protejată prin itemii ce le reprezintă (Tabelul 4). Din considerentul că marca creează valoarea, pe an Apple strânge câte 170 miliarde de dolari, Google – 120 de miliarde de dolari, Coca-Cola – 78 de miliarde de dolari, Microsoft (67 miliarde de dolari) IBM (65 miliarde de dolari), Toyota (49 miliarde de dolari), Samsung (45 miliarde de dolari), General Electric (42 miliarde de dolari), McDonald’s (39 miliarde de dolari) iar Amazon.com (37 miliarde de dolari). Trade Mark poate fi reprezentat de: combinații de litere (IBM, eMAG, HP, DELL, ASUS, Google, Yahoo), cuvinte sau combinații ale acestora (iPhone, Facebook, Coca-Cola), nume proprii (McDonald’s), simboluri (mărul mușcat de la Apple), desene (sigla Android, sigla Samsung), sloganuri (“i’m lovin’ it” – McDonald’s, LG – Life’s good), forma unui produs (sticla de Coca-Cola) și anumite sunete.

Tabelul 4. Itemii mărcilor

C. DREPTURI DE AUTOR

Dreptul de autor este o formă de protecție a proprietății intelectuale care acordă proprietarului unei opere de autor un drept legal de a determina modul în care este folosită lucrarea și de a obține beneficiile economice obținute din muncă. O lucrare nu trebuie să aibă merite artistice pentru a fi eligibilă pentru protecția drepturilor de autor. Ca urmare, lucruri precum manualele de operare și broșurile de vânzări sunt eligibile pentru protejarea drepturilor de autor (Fig. 4.).

Fig. 4. Model al protecției dreptului de autor

Ce este protejat de un drept de autor?

Opere literare.

Compoziții muzicale.

Lucrări dramatice.

Programe de calculator.

Pantomime și opere coregrafice.

Lucrări picturale, grafice si sculpturale.

Excepții ai protecției dreptului de autor este dicotomia de idei-expresie și expresia specifică a unei idei. Excepția principală este că legile privind drepturile de autor nu pot proteja ideile. De exemplu, un antreprenor poate avea ideea de a deschide un restaurant cu tematică fotbalistică. Ideea însăși nu este eligibilă pentru protecția dreptului de autor. Cu toate acestea, în cazul în care antreprenorul scrie în mod specific ce va arăta restaurantul cu tematică de fotbal și cum va funcționa, această descriere este protejată prin drepturi de autor. Principiul juridic care descrie acest concept este numit dihotomia ideii-expresie. O idee nu este protejată prin drepturi de autor, însă expresia specifică a unei idei este.

Încălcarea dreptului de autor. Descărcarea ilegală de muzică este un exemplu de încălcare a drepturilor de autor. Dreptul la încălcarea drepturilor de autor costă proprietarii de materiale protejate prin drepturi de autor o valoare estimată de 25 de miliarde de dolari pe an numai în S.U.A. De exemplu ”Metro Cash & Carry Moldova” trebuie să achite peste 1 milion de lei pentru că a difuzat în magazine muzică cu încălcarea drepturilor de autor [8].

D. SECRETE COMERCIALE

Un secret comercial este orice formulă, model, dispozitiv fizic, idee, proces sau alte informații care oferă proprietarului informațiilor un avantaj competitiv pe piață.

Secrete comerciale includ planuri de marketing, formule de produse, previziuni financiare, registre de angajați, jurnale de vânzări și tipuri similare de informații de proprietate.

Actul de spionaj economic federal, în SUA adoptat în 1996, criminalizează furtul de secrete comerciale.

Protecția secretului comercial: Nu toate informațiile se califică pentru protecția secretului comercial. În general, informațiile care sunt cunoscute publicului sau pe care concurenții le pot descoperi prin mijloace legale nu se califică pentru protecția secretului comercial. Companiile protejează secrete comerciale prin măsuri fizice și documente scrise.

Ce se califică pentru protecția secretului comercial?

Nu se cunoaște în afara companiei.

Este cunoscut numai în interiorul companiei pe baza "necesității de a ști".

Este protejat de eforturi stricte de păstrare a informațiilor confidențiale.

Este valoroasă și oferă companiei un avantaj competitiv.

A fost dezvoltat cu mare cost, timp și efort.

Nu pot fi ușor duplicate, inversate sau descoperite.

Pentru administrarea și gestionarea problemelor protecției PI în plan european, sunt înființate și funcționează următoarele organizații: Organizația mondială a proprietății intelectuale (OMPI); Oficiul european pentru brevete (OEB); Oficiul uniunii europene pentru proprietate intelectuală (EUIPO); Oficiul pentru armonizare în cadrul pieței interne (OAPI); Oficiul comunitar pentru soiuri de plante (OCSP). Drepturile de proprietate intelectuală sunt protejate mai ales de legislațiile naționale și mai puțin de legislația UE.

Întrebări de evaluare:

Cum definim ce este proprietate intelectuală?

Pentru a obține un brevet care sunt cele trei cerințe de bază?

Care este diferența dintre o marcă comercială și o marcă comercială înregistrată?

Care sunt factorii ce te pot promova în carieră?

Ce instituții activează în UE pentru PPI?

Activitate

Echilibrul dintre politică, etică, economie și psihologie în evaluarea PI

Scop: de a sesiza diverse rapoarte a proprietății intelectuale și aspecte etice, politice, economice și psihologice

Durata: 25 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: lista cu exemple

Instrucțiune: mai jos sunt ilustrate printr-o figură echilibrul dintre politică, etică, economie și psihologie. Vă rugăm să exemplificați prin situații ce țin de protejarea proprietății intelectuale, aplicând teoria epuizării drepturilor.

BIBLIOGRAFIE

GARMAN, TH.; FORGUE, R. Personal Finance. Engage Learning, 11e Edition, 2013, 590 p. ISBN 1-111-53101-3.

KAPOOR, R.,J.; DLALBY, R.,L.; HUGHES J.,R. Personal finance. Ney York: The McGraw-Hill/Irwin series in finance, insurance, and real estate, 2012, 852 p. ISBN 978-0-07-353069

http://agepi.gov.md/ro/about

http://agepi.gov.md/ro/publication/48

http://www.db.agepi.md/

https://arenait.ro/2019/02/11/apple-lucreaza-propriul-modem-5g.html

Apple lucrează la o nouă pereche de căști de calitate pe care s-ar putea să le lanseze anul acesta

https://www.bizlaw.md/2018/11/07/metro-cashcarry-moldova-trebuie-sa-achite-peste-1-milion-de-lei-pentru-ca-a-difuzat-in-magazine-muzica-cu-incalcarea-drepturilor-de-autor

PLANIFICAREA CHELTUELILOR PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE

Obiective de studiu:

Identificarea pașilor cheie în planificarea cheltuielilor de asigurare socială.

Evaluarea aspectelor de calcularea pensiilor pentru limita de vârsta, de invaliditate și pentru pierderea întreținătorului (pensia de urmaș).

Calcularea cuantumului al pensiilor prin aplicarea studiilor de caz.

Cuvinte cheie: asigurări, categorii, cheltuieli, capacități, drepturi, pensii, sănătate, venit, riscuri sociale, nivelul de trai.

Conceptul de asigurare socială a fost prima oară introdus de către John K. Gabarit și definește politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populației, prin măsuri ce urmăresc alinierea acestor categorii la un nivel de trai decent. El consideră ca fiind cea mai urgentă măsură "prevederea dreptului celor care nu-și pot găsi un loc de muncă de a avea un venit garantat sau alternativ".

In prezent acțiunile de asigurare socială vizează mai multe domenii în care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sănătatea, instruirea și educația, cultura, condițiile de odihnă și recreere, mediul social-politic.

Ansamblul beneficiilor sociale formează sistemul de asigurare socială a cetățenilor, alcătuit din beneficiile universale (acordate tuturor cetățenilor ca ,,bunuri de merit.

Figura 1. Asigurarea socială

Pentru asigurarea socială sistemul urmează să-și păstreze viabilitatea și independentă financiară. Sistemul de asigurare socială trebuie dezvoltat astfel, încât condițiile economiei de piață să fie administrate prin procedee simple, transparente, clare și eficiente.

Organizarea și funcționarea sistemului instituțional de asigurare socială. Organizarea asigurării sociale la nivel central se evidențiază doar rolul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (Figura 2.).

Structura sistemului de administrarea publica nivelul II (Figura 3.) La nivel teritorial activitatea în acest domeniu este desfășurată de către: Casa Teritorială de Asigurări Sociale, Fondul local de susținere socială a populației, Agenții teritoriale de ocupare a forței de muncă și Direcții de sănătate publică.

Figura 2. Asigurări sociale la nivel central

Figura 3. Politici sociale la nivel teritorial

Politica de administrare a asigurător sociale la nivel național este elaborată și promovată de MSMPS prin intermediul subdiviziunilor sale specializate, precum și coordonarea și monitorizarea noului sistem de asigurare socială.

În sistemul public, se acordă următoarele categorii de pensii:

pensia pentru limită de vârstă;

pensia anticipată;

pensia anticipată parțială;

pensia de invaliditate;

pensia de urmaș

Condițiile de asigurare. Finanțarea sistemului de asigurară socială se realizează prin intermediul Bugetului asigurărilor sociale de stat care este parte integrantă a bugetului public național, cu statut autonom și reprezintă unul din elementele importante ale sistemului financiar național. BASS este gestionat de către CNAS, prin intermediul Trezoreriei de Stat a Ministerului Finanțelor, și este constituit din șase fonduri cu destinație specială [7]. Sistemul de asigurare socială în Moldova este destul de complicat. În primul rând, mărimea tarifului de asigurare socială este diferențiat pe categorii de plătitori: angajatori, persoane angajate și persoane ce-și desfășoară activitatea pe cont propriu. Tarifele de contribuții sunt diferențiate pentru fiecare plătitor și mărimea acestora sânt adaptate prin Legea BAAS anual de către Parlament [3].

Figura 4. Sistemul asigurărilor sociale

Pensia de asigurări sociale de stat reprezintă un drept bănesc cuvenit asiguratului, corelativ obligațiilor privind plata contribuțiilor de asigurări sociale de stat. În sistemul public de asigurări sociale, se acordă următoarele categorii de pensii: pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate și pensie de urmaș.

Dreptul la pensie pentru limită de vârstă se acordă dacă sânt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: atingerea vârstei de pensionare stabilită de legislație și realizarea stagiului de cotizare necesar.

Pensia de invaliditate. Invaliditatea reprezintă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă, ce se menține după expirarea perioadei de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și limitează posibilitatea practicării activităților generatoare de venit[www.cnas.md].

Starea de invaliditate, cauzele, gradul și timpul apariției ei se constată de Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalității în baza unor regulamente aprobate de Guvern. În raport cu gradul de pierdere a capacității de muncă, se stabilesc trei grade de invaliditate [www. msmps.gov.md].

Asiguratul încadrat într-un grad de invaliditate cauzat de o boală obișnuită beneficiază de pensie de invaliditate dacă îndeplinește condițiile stagiului de cotizare în raport cu vârsta la data constatării invalidității, conform stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei de invaliditate în funcție de vârsta asiguratului, ce este ilustrat mai jos:

Dreptul la pensie de invaliditate se stabilește asiguratului care și-a pierdut total sau parțial capacitatea de muncă din cauza: unei boli obișnuite, unui accident de muncă, unei boli profesionale.

În cazul invalidității cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, pensia de invaliditate se stabilește indiferent de durata stagiului de cotizare [4].

Pensia de urmaș achitată din bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă plata lunară stabilită persoanei care a pierdut întreținătorul [7]. Dreptul la pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii. Pensiile de urmaș se stabilesc:

copiilor până la vârsta de 18 ani sau, dacă își continuă studiile în instituții de învățământ de zi (secundar, mediu de specialitate și superior), până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 23 de ani;

soțului supraviețuitor, dacă la momentul decesului întreținătorului sau pe parcursul a 5 ani după deces, a împlinit vârsta de pensionare sau a fost încadrat în gradul I sau II de invaliditate, a avut cel puțin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată și nu s-a recăsătorit;

soțului supraviețuitor sau tutorelui (curatorului) care are în îngrijire copii sub vârsta de 3 ani ai întreținătorului decedat, pe perioadele de neîncadrare în muncă sau de aflare în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din pensia întreținătorului decedat în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți.

Cuantumul pensiei de urmaș se calculează în funcție de numărul de urmașilor, astfel:

pentru un singur urmaș – 50%;

pentru doi urmași – 75%;

pentru trei și mai mulți urmași – 100%.

Întrebări de evaluare:

Ce sunt asigurarăți sociale?

Cum înțelegi asigurarea obligatorie si voluntara?

De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când ești angajat la un post de lucru?

Care sunt beneficiile persoanei asigurate?

Cum sa calculăm cuantumul pensiei de vârstă?

Care sunt avantajele și dezavantajele sistemul solidar de asigurare socială?

Evaluează sistemul privat și cel obligatoriu de asigurări sociale.

Compară aceste sisteme?

Activități.

3 Studii de caz

Scop: de a sesiza diferența dintre pensia pentru limita de vârstă, de invaliditate și de urmaș.

Durata: 10 minute.

Acțiune desfășurată în baza a trei studii de caz:

1: PENTRU PENSII DE LIMITA DE VÎRSTĂ

2: PENTRU PENSII DE INVALIDTATE

3: PENTRU PNSII DE URMAȘ

Finalitate: Calcularea cuantumului de pensii;

Instrucțiune: Oferă exemple de calcularea a pensiilor.

1. PENTRU PENSII DE LIMITA DE VÎRSTĂ.

Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a 2 condiții: persoana să fi împlinit vârsta standard de pensionare și să aibă o anumită vechime în muncă, respectiv un stagiu minim de cotizare în sistemul public. Vârsta standard de pensionare pentru femei și pentru bărbați.

Personalul angajat în grupa I și a II-a de muncă, pentru fiecare an lucrat în grupele I și a II-a de muncă, se acordă câte un spor de vechime de 6 luni, respectiv 3 luni pe an lucrat, dacă s-au lucrat minim 20 de ani pentru femei și 25 de ani pentru bărbați în aceste grupe. Totuși pentru persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, 1 an și 6 luni pentru grupa I și 1 an și 3 luni pentru grupa a II-a, dar în acest caz nu se reduce limita vârstei de pensionare specifică grupelor I și II.

Pentru anii lucrați în plus peste vechimea minimă integrală, se acordă un spor de pensie de 1% pentru fiecare an în plus din primii 5 ani și de 0,5 pentru fiecare an în plus peste primii 5 ani, din baza de calcul a pensiei.

Modelul 1. Pentru fiecare an de stagiu de cotizare confirmat până la 35 ani pensionarului se calculează 1.2%, iar mai mult de 35 de ani – 2% din venitul mediu luna asigurat. În cazul realizării stagiului de cotizare de 35 ani mărimea pensiei se majorează suplimentar cu 2% din venitul mediu lunar asigurat pentru fiecare an lucrat după atingerea vârstei de pensie pentru limita de vârstă este următoarea :

P= [1,2%*Van +2%*(Vt-Vn )+2%*(R-Rn)]*Sa(3.1)

unde:

Sa – venitul mediul lunar asigurat;

Vt – stagiul de cotizare realizat;

Vn – stagiul de cotizare necesar;

R – vârsta reală la pensionare;

Rn – vârsta standard de pensionare.

Modelul 2. Dacă stagiul de cotizare al pensionarului obținut după anul 1999 nu depășește de 20 de ani, atunci mărimea pensiei este alcătuită din două pârți, care apreciază drepturile la pensie, obținute până și după anul 1999, si se calculează conform următoarei formule:

P = Pa*Vv+Pn*Vn

Vv+Vn

unde :

P – mărimea pensiei;

Pv – mărimea pensiei calculată pentru perioada de până la anul 1999;

Pp – pensia calculată pentru perioada de după anul 1999, conform formulei;

Vv – stagiul de cotizare până la anul 1999;

Vn – stagiul de cotizare după anul 1999.

2. PENTRU PENSII DE INVALIDTATE.

Pensia de invaliditate se acordă salariaților care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din următoarele cauze: accidente de muncă, boli profesionale, boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca [ 5 ].

În raport cu pierderea capacității de muncă există 3 grade de invaliditate:

 invaliditatea de gradul I când se pierde complet capacitatea de muncă și este necesară supravegherea permanentă și îngrijirea invalidului de către o altă persoană;

 invaliditatea de gradul II când se pierde complet sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, însă invalidul se servește singur, neavând nevoie de îngrijiri din partea altei persoane;

 invaliditatea de gradul III când se pierde cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și invalidul poate presta aceeași muncă, însă cu un program redus sau o altă muncă mai ușoară

Încadrarea persoanelor în unul din cele 3 grade de invaliditate se face de către comisia de expertiză medicală, ținând-se seama de următoarele criterii de bază: natura, gravitatea, particularitățile și evoluția bolii, posibilitățile de recuperare a capacității de muncă, elementele care pot conduce la agravarea bolii în cazul continuării activității. Pensionarii de invaliditate sunt supuși unor controale medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare. După fiecare control, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz, menținerea în același grad de invaliditate, încadrarea în alt grad de invaliditate sau încetarea calității de pensionar de invaliditate ca urmare a redobândirii capacității de muncă.

3. PENTRU PENSII DE URMAȘ.

Pensia de urmaș se acordă copiilor și soțului supraviețuitor dacă la data decesului persoana respectivă era pensionar sau întrunea condițiile pentru obținerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani iar dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora fără a depăși vârsta de 26 de ani. Copiii mai au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit până la 16 ani sau până la terminarea studiilor[2,p.38].

Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea duratei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Dacă durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus. Soțul supraviețuitor mai primește pensie de urmaș în următoarele situații:

• dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei și dacă realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie;

• pe perioada în care soțul supraviețuitor este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an;

• dacă soțul supraviețuitor are în îngrijire în urma decesului susținătorului unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

• Pensia de urmaș se calculează din:

• pensia pentru munca depusă și limita de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul decedat;

• pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care decesul aparținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă și era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parțială sau ar fi avut dreptul, potrivit legii, la una dintre aceste categorii de pensie.

• Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește prin aplicarea unui procent aplicat asupra pensiei decedatului, astfel: pentru un singur urmaș – 50%; pentru doi urmași – 75%; pentru trei sau mai mulți urmași – 100%.

Cuantumul pensiei de urmaș în cazul orfanilor de ambii părinți reprezintă însumarea drepturilor de urmaș calculate după fiecare părinte.

Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

Convenția nr.103 cu privire la protecția maternității din 28.06.1952, revizuită la Geneva la 28 iunie 1952 // Tratate internaționale la care Republica Moldova este parte (1990-2001), Ediție oficială, vol.11. -Chișinău, 1999, p.252-260.

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, în vigoare din 27.08.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 04.08.1994.

Legea Republicii Moldova nr.489-XIV din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4, 2000.

Legea Republicii Moldova nr.156 –XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.111 -113, 1998.

Legea nr. 289-XIV din 22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale//Monitorul Oficial, 2004, nr. 168-170, art. 773

Hotărârea Guvernului nr. 688 din 20.06.2006 cu privire la expertiza medicală a vitalității. //  Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 98-101 din   30.06.2006 .

www.cnas.md

www. lex. justice.md

www. msmps.gov.md/

PLANIFIICAREA CHELTUIELILOR PENTRU SĂNĂTATE

Obiective de studiu:

Identificarea de asigurare medicală de stat.

Evaluarea servicii medicale sunt acoperite de asigurarea de sănătate de stat.

Aprecierea beneficiilor asigurării medicale private.

Cuvinte cheie: asigurare medicală, beneficiari, categorii, drepturi, sănătate, planul de asigurare medicală.

Organizarea și funcționarea sistemului instituțional de asigurare medicală în Republica Moldova.

Compania Națională de Asigurări în Medicină este o organizație de stat autonomă de nivel național, care dispune de personalitate juridică și desfășoară activități nonprofit în domeniul asigurării obligatorii de asistenta medicală, fondată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.950 din 7 septembrie 2001 în scopul implementării Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998.

Statutul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.156 din 11 februarie 2002 în temeiul aceleiași Legi și al altor acte normative aferente și are drept obiectiv reglementarea activității Companiei. În activitatea Să Compania se călăuzește de Constituția Republicii Moldova, hotărârile Parlamentului, decretele președintelui, hotărârile și dispozițiile Guvernului Republicii Moldova, de alte acte normative precum și de Statutul sus menționat. Obiectivele Companiei sunt: organizarea, desfășurarea și dirijarea procesului de asigurare obligatorie de asistenta medicală, cu aplicarea procedeelor și mecanismelor admisibile pentru formarea fondurilor financiare destinate acoperirii cheltuielilor de tratament și profilaxie a maladiilor și stărilor, incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenta medicală, controlul calității asistenței medicale acordate și implementarea cadrului normativ aferent asigurărilor obligatorii de asistenta medicală [ 4 ].

Compania își exercita atribuțiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova prin intermediul Agențiilor teritoriale, activitatea cărora o organizează, o coordonează și o supraveghează în condițiile legii. Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova.

Unul dintre beneficiile asigurării de sănătate de stat este ca exista câteva categorii de persoane care beneficiază în mod gratuit (fără plata contribuției) de acest tip de asigurare:

Copiii pana la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani pana la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, pana la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenici sau studenți, studenții-doctoranzi care desfășoară activități didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4 – 6 ore convenționale didactice pe săptămâna, precum și persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldați sau gradați profesioniști;

Tinerii cu vârsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protecție a copilului;

Soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

Persoanele cu dizabilități, pentru veniturile obținute în baza Legii nr. 60 privind protecția și promovarea drepturilor;

Bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, pana la vindecarea respectivei afecțiuni;

Femeile însărcinate și lăuzele;

Persoanele care se afla în concedii medicale pentru incapacitate temporara de munca, acordate în urma unor accidente de munca sau a unor boli profesionale,

Persoanele care beneficiază de ajutor social;

Persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii, precum și pentru veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală;

Serviciile medicale care sunt garantate prin asigurarea de sănătate de stat sunt următoarele:

Să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigura, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;

Să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care li solicita, dacă îndeplinesc toate condițiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opțiunea este pentru un medic din alta localitate;

Să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia, cu excepția situațiilor prevăzute în contractul-cadru;

Să beneficieze de pachetul de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, în condițiile legii;

Să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personala, în condițiile impuse de contractul-cadru;

Să efectueze controale profilactice, în condițiile stabilite prin contractul-cadru;

Să beneficieze de servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;

Să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuala cu casele de asigurări de sănătate;

Să beneficieze de servicii medicale de urgentă;

Să beneficieze de unele servicii de asistență stomatologică;

Să beneficieze de tratament fizioterapeuți și de recuperare;

Să beneficieze de dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive de asistență;

Să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

Să li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul;

Să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;

Să beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în condițiile legii.

Aceste servicii sunt garantate numai în cazul în care medicul de familie susține necesitatea acestor servicii, prin acordarea unei trimiteri.

Despre asigurarea medicală privată și cum alegi polița de asigurare potrivită.

Așa cum am menționat la începutul temei, asigurarea medicală privată nu este obligatorie, însă iți poți alege serviciile medicale de care vrei să beneficiezi, în funcție de polițele oferite de companiile de asigurări.

În ceea ce privește corporațiile sau firmele care vor să aleagă o polița de asigurare pentru proprii angajați, tot mai multe au implementat deja în pachetul de beneficii standard și asigurarea privata de sănătate sau abonamentele la clinici private. Acestea reprezintă un instrument util de motivare a salariaților (vezi aici tipurile de beneficii și tratamentul fiscal aplicabil acestora).

Asigurările de sănătate privata ca beneficiu pentru angajați

Prin lege, angajatorul este obligat să contribuie la plata asigurării de sănătate de stat. Referitor la asigurarea medicală privată, angajatorii optează pentru un pachet de servicii medicale în cadrul clinicilor private, astfel încât să crească nivelul de confort al angajaților, atât din punct de vedere al sănătății lor, cât și financiar [4].

Indiferent ca ești persoana fizica sau juridica, atunci când alegi firma la care urmează Să închei o polița de asigurare, este important să ții cont de câteva aspecte esențiale:

asigura-te că firma poate să iți garanteze serviciile pentru care plătești, iar asta înseamnă Să verifici seriozitatea companiei de asigurări la care vrei să apelezi;

orientează-te spre o polița flexibila, astfel încât să o poți personaliza în funcție de nevoile tale sau ale angajaților, dar și în ceea ce privește bugetul necesar și serviciile medicale incluse;

nu alege cea mai ieftina polița, ci gândește-te la serviciile medicale de care ai nevoie sau de care vor avea nevoie angajații tai;

înainte să semnezi polița de asigurare medicală, citește cu atenție contractul și verifica dacă sunt toate riscurile acoperite. În cazul în care nu înțelegi anumite aspecte sau clauze, solicita întotdeauna informații suplimentare.

Pași de urmat și criterii care sunt luate în considerare de asigurator.

Odată ce ai ales asiguratorul potrivit și planul de asigurare medicală, va trebui să completezi un chestionar în care vei include datele personale și vei răspunde la un set de întrebări specifice, astfel încât asiguratorul să determine stilul tău de viată. Criteriile pe care asiguratorul le ia în considerare la încheierea unei poliței diferă de la o companie de asigurări la alta.

În cazul companiilor care vor să aleagă un pachet de servicii medicale pentru angajații săi, completarea chestionarului este obligatorie pentru fiecare angajat în parte, doar pana la un anumit număr de angajați, în funcție de criteriile asiguratorului. Dacă este depășit acest număr de angajați, nu mai este obligatorie completarea chestionarului.

Totodată, în funcție de asigurarea de sănătate pe care o dorești, mai ales dacă vrei să acopere cât mai multe servicii medicale, este posibil ca asiguratorul Să solicite și efectuarea unui set de analize. E important de menționat ca, în acest caz, costurile sunt suportate de asigurator.

Întrebări de evaluare:

1. Cum alegi o asigurare medicală de stat ori privată?

2. Cine beneficiază în mod gratuit de asigurare medicală de stat?

3. Ce servicii medicale sunt acoperite de asigurarea de sănătate de stat?

4. Numiți pașii de urmat și criterii care sunt luate în considerare de asigurator?

Activități.

Alegerea companiei de asigurări medicale

Scop: de a analiza avantajele și dezavantajele a companiilor de asigurări medicale de stat și cele private.

Durata: 10 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: Lista Avantaje și dezavantaje asigurărilor medicale

Instrucțiune: Oferă lista companiilor prestatori de servicii medicale

Lista agențiilor teritoriale ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină

Agenția teritorială Centru (cu sediul în mun. Chișinău)

Agenția teritorială Nord (cu sediul în mun. Bălți)

Agenția teritorială Vest (cu sediul în or. Ungheni)

Agenția teritorială Est (cu sediul în or. Căușeni)

Agenția teritorială Sud (cu sediul în or. Cahul), inclusiv reprezentanța UTA Găgăuzia.

Vizionarea (VIDEO) Beneficiile unei asigurări medicale facultative. Ce trebuie să știe angajatorul: https://www.bizlaw.md/video-beneficiile-unei-asigurari-medicale-facultative

BIBLIOGRAFIE

1.http://www.viitorul.org/files/4919299_md_laborator_soci.pdf

2. http://www.viitorul.org/files/4919299_md_laborator_soci.pdf

3. https://agora.md/analize/182/eficienta-serviciilor-medicale-în-republica-mo

4. http://www.cnam.md/?page=85&

5. https://www.bizlaw.md/video-beneficiile-unei-asigurari-medicale-facultative

6. https://klassikaasig.md/ Asigurarea medicală

PLANIFIICAREA VACANȚELOR

Obiective de studiu:

Identificarea pașilor cheie în planificarea unei vacanțe de vis;

Evaluarea aspectelor legale din Codul Muncii al Republicii Moldova;

Calcularea cheltuielilor pentru o vacanță de vis.

Cuvinte cheie: concediu, contract, salariat, cheltuieli, drepturi, durata, timpul

Conform Codului Muncii se prevede Concediul de odihnă anual. Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat pentru toți salariații. Orice salariat care lucrează în baza unui contract individual de muncă beneficiază de dreptul la concediu de odihnă anual [www. justice.md].

Durata concediului de odihnă anual. Tuturor salariaților li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepția zilelor de sărbătoare nelucrătoare [1].

Calcularea vechimii în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual. În vechimea în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual se includ: timpul când salariatul a lucrat efectiv, timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar i s-a menținut locul de muncă (funcția) și salariul mediu integral sau parțial; timpul absenței forțate de la lucru – în cazul eliberării nelegitime din serviciu sau transferului nelegitim la o altă muncă și al restabilirii ulterioare la locul de muncă; timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar și-a menținut locul de muncă (funcția) și a primit diferite plăti din bugetul asigurărilor sociale de stat, cu excepția concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani [3].

Concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaților după expirarea a 6 luni de muncă la unitatea respectivă.     Înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă, în baza unei cereri scrise, următoarelor categorii de salariați:

femeilor – înainte de concediul de maternitate sau imediat după el;

al seriaților în vârstă de până la 18 ani;

altor salariați, conform legislației în vigoare.

Programarea concediilor de odihnă anuale.     Programarea concediilor de odihnă anuale pentru anul următor se face de angajator, de comun acord cu reprezentanții salariaților, cu cel puțin 2 săptămâni înainte de sfârșitul fiecărui an calendaristic [1]. La programarea concediilor de odihnă anuale se tine cont atât de dorința salariaților, cât și de necesitatea asigurării bunei funcționări a unității.  Salariaților ale căror soții se află în concediu de maternitate li se acordă, în baza unei cereri scrise, concediul de odihnă anual concomitent cu concediul soțiilor. Salariaților în vârstă de până la 18 ani, părinților care au 2 și mai mulți copii în vârstă de până la 16 ani sau un copil cu dizabilități și părinților singuri care au un copil în vârstă de până la 16 ani concediile de odihnă anuale li se acordă în perioada de vară sau, în baza unei cereri scrise, în orice altă perioadă a anului.

Indemnizația de concediu. Pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea salariului mediu lunar pentru perioada respectivă [4].

Cum sa-ti planifici financiar vacanță

1. Planifică-ti vacanță în bugetul tău financiar. Primul lucru de făcut este să-ti planifici înainte cu vreo 9 luni vacanță în bugetul tău personal (sper că folosești un buget personal sau o aplicație online de gestiune a finanțelor personal. 9 luni este o perioadă foarte bună de a economisi o sumă destul de bună pentru vacanță ta. Suma pe care trebuie să o economisești lunar ar trebui să fie între 5 și 15% din venitul tău total și în funcție de costul vacanței [5].

Poate varia de la 5 la 15% în funcție de cât de costisitoare este vacanță pe care ti-o dorești. Eu îți propun să alegi pentru prima dată locurile mai puțin scumpe care să nu-ti afecteze așa mult sistemul financiar. Economisind un procent de 15% este destul de greu pentru început dacă ai un venit destul de mic și cheltuielii relativ mari. Dacă ai datorii îți va fi și mai greu. Dacă ești în această situație, îți recomand ca procentul de economisire pentru vacanta să fie un 5%, iar vacanță să fie undeva în tara pentru a nu fi scumpă. Totodată poți începe să faci reduceri de costuri din alte locuri [2].

2. Creează-ți un cont special pentru vacante. Pentru că știu că este foarte greu să ții o sumă mai mare de bani într-un loc fără să te atingi de ei pe o perioadă mai mare, îți recomand să-ti faci un cont de economisire pentru vacanță dorită. Banii de vacanta nu trebuie să apară în niciun cont pe care-l folosești zilnic. Trebuie să fie ceva separat unde adaugi o sumă de bani lunar. Multe bănci au chiar anumite tipuri de conturi de economisire unde primește anumite bonificații sau reduceri de vacante sau de bilete de avion.

3. Caută reduceri sau oferte speciale. Sunt multe locuri unde ai putea găsi reduceri pentru diferite vacante. Eu am găsit câteva reduceri foarte bune pe site-uri de reduceri colective. Am primit un feedback destul de bun de la oameni care au folosit astfel de cupoane. Apar oferte de turism în fiecare săptămână. Trebuie doar să ai răbdare și să cauți oferta cea mai avantajoasă.

4. Ia-ti biletele de avion cu 3 luni înainte. Dacă planifici să pleci într-o vacanta în afara granițelor noastre, este important mijlocul de transport. Mai nou, cel mai eficient și ieftin mijloc de transport este avionul (pentru o călătorie în afară tarii).

Dacă vrei să prinzi bilete ieftine îți recomand să te pregătești cu 2-3 luni înainte de plecare. Dacă lași pe ultima sută de metri biletul de avion, costul acestuia poate fi cu 2-3 ori mai mare decât dacă l-ai fi luat cu 2 luni înainte. Un punct bun de ținut minte!

5. Plătește vacanță în avans. De foarte multe ori dacă îți plătești vacanță cu câteva luni înainte este mai ieftin. Caută astfel de oferte și beneficiază de reducerile de Early booking.

6. Mergi în vacanta cu mai mulți prieteni. O altă propunere este să mergi în vacanță dorită cu mai mulți prieteni, în grup. Cu siguranță costul va fi mult mai mic, iar dacă mergeți cu mașina, costul de benzină se poate împărți la 4 sau chiar 5.

7. Nu uita să te DISTREZI! Până la urmă mergi în vacanță să te simți bine și să te distrezi. Să uiți de problemele e acasă și încerci să te bucuri de fiecare moment. Odată ajuns acolo, te sfătuiesc să simți cât mai bine posibil și să uiți de celelalte griji măcar pentru acea perioadă. Să-ti încarci bateriile și să ajungi acasă cu chef de muncă. Eu deja mi-am setat câteva locații de vacanta pentru acest an. (Budapesta și Roma) Sunt 2 orașe pe care vreau să le văd de mult timp, iar anul acesta vreau să le șterg de pe lista mea de călătorii.

Întrebări de evaluare:

Ce sunt concedii de odihna?

Cum se acorda concediu anual conform Codului Muncii?

De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când planifici o vacanță ?

Care sunt pașii importanți în panificară uni vacanțe de vis?

Cum panifici bugetul?

Care sunt avantajele și dezavantajele sistemul solidar de asigurare socială?

Evaluează sistemul privat și cel obligatoriu de asigurări sociale.

Compară aceste sisteme?

Activități.

1. Planificarea unei vacanțe de vis

Scop: de a planifica o vacanța din acest an.

Durata: 30 minute.

Acțiune desfășurată în 3 grupuri .

Finalitate: Panul unei vacanțe de vis

Instrucțiune: tu unde vrei să-ti petreci vacanță în acest an?

Hai la vacanță la munte, vacanță la mare sau sanatoriu. Într-un eseu în grup încearcă să planifici o vacanță, respectând următoarele:

Perioada sejurului,

Destinația, țara, orașul,

Câte persoane planificați călătoria

Dacă cu copii, indicați vârsta lor

Tipul de alimentație,

Dacă aveți preferință la categoria hotelului.

SUGETII

Transportul. Primul lucru pe care îți recomand să îl planifici este transportul. Ai nevoie să știi cum ajungi la destinație și cum te întorci de acolo. La acest capitol depinde foarte mult și de modalitatea de transport aleasă. Dacă vei călători cu avionul, e recomandat să cumperi bilete cu 6 – 8 săptămâni mai repede. În felul acesta obții, de obicei, cele mai bune prețuri. În cazul avionului, contează și zilele în care călătorești. De aceea, dacă ai posibilitatea, rezervă cursele de plecare și  sosire în timpul săptămânii. Acestea au, de regulă, prețuri mai mici decât cele de weekend.

Dacă alegi să călătorești cu trenul, rezervând și achitând biletele în avans vei obține o mică reducere. În plus, verifică dacă există reducere pentru grupuri. În ultima excursie pe care a făcut-o, deși eram doar 4, ne-am calificat pentru o reducere de grup și am făcut o economie destul de mare.

Dacă alegi să mergi cu mașina personală, cel mai important lucru la care trebuie să fii atent sunt kilometrii parcurși și taxele de drum. Poți să faci o estimare destul de bună legat de cât vei plăti pe combustibil în funcție de distanța pe care urmează să o parcurgi și prețul mediu pe litru al benzinei/motorinei. Pentru a economisi niște bani, îți recomand să nu alimentezi din stațiile de pe autostradă (unde există). Acestea au prețuri semnificativ mai mari decât cele din localități.

Când vine vorba de transport, în afara situației în care mergi cu mașina proprie, cu cât îl rezervi și îl plătești mai repede, cu atât obții un preț mai bun. Atunci când faci asta, pe lângă faptul că economisești niște bani, te simți și mai liniștit că ai rezolvat ceva și nu mai trebuie să-ți faci griji.

Tot în această categorie trebuie să vorbim și de transportul local. Înainte de a pleca către destinație, fă o cercetare pe internet și vezi care sunt prețurile pentru mijloacele de transport în comun. În funcție de acestea, poți să estimezi ce sumă din bugetul tău trebuie alocată pentru transport.

Cazare. Imediat după ce ai rezolvat partea cu transportul, următorul lucru pe care să-l planifici este cazarea. Cu excepția situației în care stai la un prieten care te primește oricând să dormi pe canapea, e indicat să faci din timp o rezervare.

Există numeroase opțiuni de cazare atunci când călătorești: Couchsurfing, camping, Airbnb, hostel-uri, hoteluri, etc. În funcție de bugetul setat și destinație poți să o găsești pe cea mai potrivită pentru tine.

Principiul este același ca și la transport: cu cât mai repede cu atât mai bine. E mult mai dificil să găsești un loc de cazare cu o săptămână înainte decât cu o lună înainte când există mai multe opțiuni. Planificarea din timp îți permite să economisești bani prin faptul că variantele mai ieftine nu sunt încă ocupate și poți să le rezervi. În plus, din nou obții liniștea că ai rezolvat ceva ce trebuie făcut.

Personal, eu prefer Airbnb atunci când călătoresc. Un prim avantaj este faptul că prețurile sunt, de obicei, mai mici. În al doilea rând, locuințele închiriate prin acest model de afacere sunt de multe ori în zone rezidențiale unde găsești magazine alimentare în apropiere. Acestea sunt mai ieftine decât cele din zonele centrale, unde circulă mulți turiști, oferindu-ți astfel încă o modalitate de a face economii.

Mâncarea. Prețurile mâncării pot fi destul de piperate, mai ales când  vine vorba de mese la restaurant. Ca să te asiguri că te încadrezi în buget cu mâncarea, îți recomand să cauți în avans câteva restaurante în care ai putea să iei masa și care să aibă prețuri rezonabile.

O simplă căutare pe Google îți va identifica diferite liste cu restaurante în care poți să mănânci bine fără să te rupă la buzunar. În acest fel îți vei putea face o idee mai bună câți bani ar urma să cheltuiești pe mâncare în perioada concediului. Vei fi surprins de câte oferte bune poți găsi dacă faci puțină cercetare în prealabil. De exemplu, noi am găsit un restaurant foarte frumos, în stil britanic, unde puteai să mănânci cu doar 5 lire. Acesta este un preț foarte bun într-o țară ca Anglia.

De asemenea, dacă ești într-o zonă rezidențială, s-ar putea să găsești mai multe magazine care vând mâncare gătită. Deseori acestea sunt foarte bune și costă cam o treime față de o masă la restaurant. Sunt o opțiune bună, mai ales dacă ești cazat într-un apartament găsit prin Airbnb care îți oferă toate utilitățile.

Activitățile. Odată ce ai rezolvat lucrurile de bază, trebuie să planifici și ce vei face pe parcursul concediului. Dacă scopul concediului este să stai la plajă, probabil cei mai mulți bani se vor duce pe rezervarea șezlongul și plata băuturilor.

Dar dacă planifici o vacanță mai activă, îți recomand să rezervi și să plătești în avans diferitele activități pe care vrei să le faci. Chiar dacă plătind în avans nu obții reduceri de prea multe ori, faptul că te-ai programat, știi când trebuie să ajungi acolo și cât va dura toată treaba, îți permite să-ți planifici mai bine alte lucruri și să economisești în altă parte.

Bugetează niște bani în plus. Ești în vacanță. Să faci cheltuieli impulsive este ceva normal. Ai venit să te distrezi, nu?

Majoritatea oamenilor nu își setează o sumă de bani pe care să-i spargă pe cumpărături impulsive. Însă noi nu facem lucrurile ca majoritatea oamenilor. De aceea îți recomand să îți setezi o sumă pe care poți să o cheltuiești în cazul în care vezi ceva care îți place foarte mult și vrei să-l cumperi sau vrei să mergi într-un loc care nu era pe lista ta de activități.

Având acești bani pregătiți vei putea să îi dai fără să te trezești a doua zi cu regretul cumpărătorului. Cheltuirea acestor bani nu îți va afecta posibilitatea de a face lucrurile pe care le aveai programate și astfel nu îți va răpi din plăcerea concediului.

Cuvinte de încheiere. Atunci când îți construiești planul financiar pentru o vacanță, acestea sunt principale lucruri pe care trebuie să le incluzi. Această abordare are anumite avantaje:

Chiar dacă nu ai economisit încă toți banii de care ai nevoie pentru concediu, poți folosi banii strânși pentru a plăti o parte din lucruri dinainte și să le rezolvi din timp.

Scopul concediului este să te relaxezi și să evadezi din stresul cotidian. Cu cât rezolvi mai multe lucruri din timp, cu atât vei avea parte de mai multă liniștite pe perioada concediului. Singura ta grijă va rămâne să nu uiți de rezervări și să te bucuri la maxim de experiență.

BIBLIOGRAFIE:

Codul Muncii al Republici Moldova.

Planificarea-vacantelor-4-retele-de-hoteluri-pentru-vacante-memorabile/

https://exclusiveluxurytravel.ro/planificarea-unei-vacante-de-lux

http://fabricatacasa.md/planificarea-vacantei-cu-cei-mici/

ASIGURĂRILE PE VIAȚĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Obiective de studiu:

Identificarea importanței asigurării pe viață.

Evaluarea tipurilor de asigurări pe viață, a funcțiilor și beneficiilor.

Aprecierea capacităților asigurării pe viată.

Cuvinte cheie: asigurare, asigurat, asigurător, bank assurance, reasugurător.

Motto: "Cu toții vindem ceva." – Robert Louis Forbes

Pericol! Pierderi! Aceste cuvinte sunt adesea în mintea oamenilor implicați în luarea deciziilor. Într-o economie dinamica, o mulțime de lucruri se pot întâmpla zilnic în viată noastră, legate de sănătate, de casa, de mașină, afaceri, pericolele cauzate de forțele naturii, de folosirea tehnicii, etc. Împotriva pericolelor și a riscurilor care îi amenință viața, integritatea corporală sau bunurile din posesie (precum dezastrele naturale sau accidentele), omul caută în permanență să se protejeze. Astfel societatea omenească este în permanență obligată să găsească metode și mai eficiente de apărare, prevenire și compensare a pagubelor determinate de producerea dezastrelor.

Utilizarea asigurărilor pentru reducerea impactului financiar în cazul unei pierderi a devenit un element important de planificare financiara în societatea noastră. În principiu, asigurările înseamnă:

existența comunității de risc;

mutualitatea în suportarea pagubelor;

împărțirea, respectiv, dispersia riscului.

Astfel, asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane, care poate astfel mai ușor să compenseze financiar daunele suferite. Totodată prin risc asigurat se înțelege evenimentul viitor, posibil dar incert, menționat în condițiile speciale de asigurare, la producerea căruia asigurătorul își asumă obligația de a plăti despăgubirea/indemnizația.

Cum definim noțiunea de asigurare? Cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor și reasigurărilor, dezvoltarea și consolidarea relațiilor dintre asigurători, asigurați și terțe persoane este format din Constituția Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, legea cu privire la asigurări nr. 407, din 2006, alte acte legislative, actele normative ale Autorității de supraveghere emise întru executarea legii 407, acordurile internaționale în domeniu la care Republica Moldova este parte. Printre noțiunile cele mai importante pentru a înțelege noțiunea de asigurare putem menționa:

asigurare – transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare și/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare;

activitate de asigurare- activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea și încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acțiuni de regres și de recuperare;

asigurat – persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu asigurătorul;

asigurător (reasigurator) – persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condițiile prezentei legi, deține licență pentru desfășurarea activității de asigurare (reasigurare);

activitate de intermediere în asigurări și/sau în reasigurări – activitate care constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare și/sau de reasigurare, din alte acțiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuție la gestionarea contractelor, în special în cazul solicitării de daune;

agent bank assurance – bancă comercială, asociație de economii și împrumut, organizație de microfinanțare sau persoană juridică care practică activitatea de leasing, care în baza mandatului acordat de asigurător este în drept să încheie, în numele și din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terții conform condițiilor stipulate în contractul de mandat;

agent de asigurare – persoană fizică sau persoană juridică ce desfășoară activitate profesională în baza mandatului acordat de asigurător, având dreptul să încheie, în numele și din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat, fără să aibă calitatea de asigurător, reasigurător, agent bank assurance sau de broker de asigurare și/sau de reasigurare;

asistent în brokeraj – persoană fizică sau persoană juridică împuternicită printr-o procură, în baza unui contract cu un broker de asigurare și/sau de reasigurare și sub acoperirea contractului de răspundere civilă profesională a brokerului în cauză, să desfășoare anumite activități necesare pentru îndeplinirea mandatului de brokeraj.

Asigurarea are multe funcții și beneficii, dintre care unele putem descrie ca principale și altele ca auxiliare sau secundare, după cum urmează:

Funcții/beneficii primare: Asigurarea este in principal un mecanism de transfer al riscurilor, îndepărtând potențiala pierdere financiara de la persoana fizica si plasându-i-l asiguratorului. Principalul avantaj este reprezentat de compensarea financiara pusa la dispoziția victimelor diferitelor evenimente asigurate. De partea comerciala aceasta permite firmelor sa supraviețuiască.

Funcții/beneficii auxiliare: Asigurare contribuie la societate direct sau indirect în mai multe moduri. Acestea vor include:

Locuri de muncă: Industria asigurărilor reprezintă un factor important al forței de muncă locale;

Servicii financiare: De la scăderea relativă a producției, serviciile financiare și-au asumat un rol mult mai important în economia locală, asigurarea fiind un element major în sectorul serviciilor financiare;

Prevenirea pierderilor si reducerea pierderilor (denumite colectiv "controlul pierderilor"): Practica de asigurare include diferite anchete si inspecții legate de gestionarea riscurilor.

Economii/investiții: Asigurarea pe viață, în special, oferă o modalitate convenabilă și eficientă de a asigura viitorul.

Creșterea/dezvoltarea economica: Este evident ca foarte putini oameni își vor face capital pe proiecte costisitoare fără a se asigura.

Asigurarea reprezintă o formă de protecție bazată pe un contract prin care o persoană fizică sau juridică numită asigurat cedează anumite riscuri unei persoane juridice numită asigurător, plătind acestuia o sumă de bani numită primă de asigurare. Participarea la această formă de protecție se face în mod facultativ, prin acceptarea unor termeni și condiții, atât de către asigurător, cât și de către asigurat prin clauzele conținute în contractul (polița) de asigurare. Protecția prin asigurare se realizează prin intermediul societăților de asigurări, funcționează în baza unei legislații, a unor norme și principii economice, care urmăresc protejarea persoanelor ce consimt să participe la fondurile financiare.

Obiectul asigurării îl constituie ceea ce s-a asigurat: bunuri, despăgubirile datorate de asigurat ca urmare a răspunderii sale civile față de o terță persoană sau atribut al persoanei (viața, capacitatea de muncă, etc.), adică valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului [2].

Cazul asigurat este evenimentul asigurat care s-a produs deja, iar pentru înlăturarea consecințelor lui s-a încheiat asigurarea. Asigurătorii, preiau anumite riscuri, în schimbul plății de către asigurați a unei sume de bani, numită primă de asigurare. Prima de asigurare reprezentând suma de bani pe care o plătește asiguratul (contractantul) asigurătorului pentru asumarea riscului (prețul asigurării). Putem conchide că asigurarea de viață, reprezintă o posibilitate reală de economisire și o metodă eficientă de protecție, având ca reper lucrurile cele mai sfinte și utile pentru societate – asigurarea garanțiilor de viitor pentru om. Schematic procesul de asigurare poate fi reprezentat în felul următor:

Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfășurată exclusiv de către asigurători (reasiguratori), sub formă de societate pe acțiuni, inclusiv cu investiții străine, care dețin licență de activitate eliberată în condițiile legii.

După modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie și benevolă (facultativă).

În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți, condițiile și modul lor de implementare se stabilesc prin lege.

În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contract de asigurare. Condițiile asigurărilor benevole (facultative) sânt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislația și cu actele normative ale Autorității de supraveghere.

Activitatea de asigurare se desfășoară în cadrul a două categorii: "asigurări de viață" și "asigurări generale". Activitatea asigurătorului se desfășoară în bază de licență, eliberată exclusiv pentru activitate în categoria "asigurări de viață" sau pentru activitate în categoria "asigurări generale". Clasele de asigurări din categoriile specificate la alin.(1) sânt stabilite în anexa nr.1, parte integrantă a legii cu privire la asigurări.

Asigurătorul poate asigura atât separat, cât și cumulativ anumite riscuri, desfășurând activitate de asigurare conform tipurilor de asigurare. Pentru fiecare tip de asigurare, asigurătorul aprobă condiții de asigurare, cu includerea acestora în licență.

Conform legii avem asigurările care au o bază contractuală sunt:

Asigurările de viață [1].

a) asigurările de viață, care includ: asigurarea la termen de supraviețuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supraviețuire și de deces (mixtă de viață), asigurarea de viață cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;

b) anuitățile;

c) asigurările de viață suplimentare: asigurările de deces din accident, asigurările de vătămări corporale, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din boală, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din accident, asigurările de incapacitate temporară de muncă din boală, asigurările de incapacitate temporară de muncă din accident, asigurările de spitalizare, asigurările de cheltuieli medicale, asigurările de boli grave, asigurările de șomaj, când acestea sânt subscrise suplimentar unui contract de asigurare de viață;

d) asigurările permanente de sănătate.

Asigurările generale și clasele de asigurări generale:

1. Asigurările de accidente (inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale), pentru care se acordă: despăgubiri financiare; despăgubiri în natură; despăgubiri mixte (financiare și în natură) și despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.

2. Asigurările de sănătate, pentru care se acordă: despăgubiri financiare; despăgubiri în natură și despăgubiri mixte (financiare și în natură).

3. Asigurările de vehicule terestre (altele decât cele feroviare), care acoperă: daunele survenite la vehiculele terestre cu motor și daunele survenite la vehiculele terestre altele decât cele cu motor.

4. Asigurările de vehicule de cale ferată, care acoperă: daunele survenite la vehiculele de cale ferată care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.

5. Asigurările de nave aeriene, care acoperă: daunele survenite la navele aeriene.

6. Asigurările de nave maritime, lacustre și fluviale, care acoperă: daune survenite la navele fluviale; daune survenite la navele lacustre și daune survenite la navele maritime.

7. Asigurările de bunuri în tranzit, care acoperă: daunele suferite de mărfuri, bagaje și de alte bunuri transportate.

8. Asigurările de incendiu și de alte calamități naturale, care acoperă: daunele suferite de proprietăți și de bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 și 7) cauzate de: incendiu; explozie; furtună; alte fenomene naturale, în afara de furtună; energie nucleară și alunecări de teren.

9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:

– daunele suferite de proprietăți și bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 și 7), în cazul în care aceste daune sânt cauzate de furt, grindină sau îngheț altele decât cele prevăzute la pct. 8.

10. Asigurările de răspundere civilă auto, care acoperă: daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor (inclusiv răspunderea transportatorului).

11. Asigurările de răspundere civilă avia, care acoperă: daunele care rezultă din folosirea navelor aeriene (inclusiv răspunderea transportatorului).

12. Asigurările de răspundere civilă maritimă, lacustră și fluvială, care acoperă: daunele care rezultă din folosirea navelor maritime, lacustre și fluviale (inclusiv răspunderea transportatorului).

13. Asigurările de răspundere civilă generală, care acoperă: daunele din prejudiciul produs terților altele decât cele menționate la pct.10, 11 și 12.

14. Asigurările de credite, care acoperă următoarele riscuri: insolvabilitatea; creditul de export; vânzarea în rate; creditul ipotecar și creditul agricol.

15. Asigurările de garanții pentru: garanțiile directe; garanțiile indirecte.

16. Asigurările de pierderi financiare, care acoperă: riscurile de șomaj; insuficiența veniturilor; pierderile datorate condițiilor meteorologice nefavorabile; nerealizarea beneficiilor; riscurile aferente cheltuielilor curente; cheltuielile comerciale neprevăzute; deprecierea valorii de piață; pierderile de rentă sau alte venituri similare; pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menționate anterior; pierderile financiare necomerciale și alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare.

17. Asigurările de protecție juridică, ce acoperă: cheltuielile aferente procedurii judiciare și alte cheltuieli cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat într-o procedură civilă sau penală, apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamații îndreptate împotriva lui.

18. Asigurările de asistenta ale persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de reședință permanentă.

Notă: Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi incluse într-o altă clasă, cu excepția riscurilor auxiliare.

Riscurile auxiliare. Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca licența să prevadă aceste riscuri, dacă ele:

sânt legate de riscul principal;

privesc obiectul care se află sub incidența riscului principal;

sânt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.

Asigurătorul poate asigura atât separat, cât și cumulativ anumite riscuri, desfășurând activitate de asigurare conform tipurilor de asigurare. Pentru fiecare tip de asigurare, asigurătorul aprobă condiții de asigurare, cu includerea acestora în licențe.

Asigurătorul este în drept să desfășoare activitate în limitele claselor de asigurări pentru care a obținut licență în condițiile legii cu privire la asigurări.

Întrebări de evaluare:

Cum definim noțiunea de asigurare?

Ce tipuri de asigurări distingem?

Care sunt drepturile și obligațiunile parților implicate în contractul de asigurări?

De ce aspecte trebuie să ții cont atunci când închei un contract de asigurare?

Activități.

1. Asigurare versus încredere

Scop: de a familiariza cu noțiunea de protecție a veniturilor.

Durata: 10 minute.

Acțiune desfășurată în mod individual.

Finalitate: identificarea beneficiilor asigurării.

Instrucțiune: elaborarea analizei SWOT si compararea riscurilor până si după asigurare

BIBLIOGRAFIE

LEGE cu privire la asigurări, nr. 407, din  21.12.2006.M.O : 06.04.2007 nr. 47-49. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=328362&lang=1

Clasele de asigurări și clasificarea asigurărilor. https://conspecte.com/Asigurari/clasele-de-asigurari-si-clasificarea-asigurarilor.html

Publicații. http://www.fmd.md/publications

.m