UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA [310260]

+[anonimizat]: HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]:

Conf. dr. Claudiu BUNEA

Ing. Dr. [anonimizat]

2020

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: [anonimizat]: [anonimizat]:

Conf. dr. Claudiu BUNEA

Ing. Dr. [anonimizat]

2020

[anonimizat]: Alexandra Loredana ZICKELI

Coordonator științific: [anonimizat]. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat]

REZUMAT

Cercetările s-[anonimizat], [anonimizat], acestea fiind: Chardonnay, [anonimizat], cu o [anonimizat] o combinație între Guyot cu brațe cu înlocuire periodică și cordon bilateral. Studiile s-au desfășurat pe parcursul anului 2019 și au avut ca obiectiv urmărirea comportării soiurilor în contextul schimbărilor climatice.

Datorită programului DSS al companiei Jidvei și a [anonimizat] a [anonimizat]-se infecții masive în plantațiile viticole.

Soiurile de struguri pentru vinuri albe cultivate în plaiul viticol Cenade: Chardonnay, [anonimizat] s-[anonimizat]-a [anonimizat], [anonimizat] 12.1 %.

Toate soiurile de struguri pentru vinuri albe studiate și urmărite în anul viticol 2019, au avut producții ridicate (între 11.3 t/ha la Riesling Italian și 17,8 t/ha la Muscat Ottonel), fapt ce confirmă că Podgoria Târnave reprezintă un mediu prielnic pentru destinația de producere de vinuri albe de calitate.

[anonimizat] 205.7 g/l regăsit la soiul Sauvignon blanc dar și de aciditate care s-a ridicat la un conținut de până la 5.8 g/l H2SO4 , astfel contribuind la definirea caracterului unui vin bun.

[anonimizat], zahăr, producție, aciditate, [anonimizat], IN THE CONTEXT OF CLIMATE CHANGE

Author: Alexandra Loredana ZICKELI

Scientific Coordinator: Claudiu BUNEA

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, 3-5 Manastur St., 400372,

Cluj-Napoca, Romania; zickeli.alexandra@yahoo.[anonimizat], [anonimizat], these being: Chardonnay, [anonimizat], with a [anonimizat] a combination between Guyot with arms with periodic replacement and bilateral cord. The studies took place during 2019 and aimed to monitor the behavior of varieties in the context of climate change.

Due to Jidvei's DSS program and means of prevention, the degree of disease attack on the varieties studied was maintained within normal limits, thus avoiding massive infections in vineyards.

The grape varieties for white wines grown in the Cenade wine region: Chardonnay, Sauvignon blanc, Italian Riesling and Muscat Ottonel have adapted very well in the ecopedoclimatic conditions of the vineyard, so the interpretations of the results indicated that in the Jidvei Wine Center, Târnave Vineyard , high quality wines can be produced, with an alcoholic potential of 12.1%.

All grape varieties for white wines studied and monitored in the wine year 2019, had high yields (between 11.3 t / ha at Riesling Italian and 17.8 t / ha at Muscat Ottonel), which confirms that Târnave Vineyard is a favorable environment for the production destination of quality white wines.

For a perfect balance, we need a suitable sugar content of 205.7 g / l found in the variety Sauvignon blanc but also acidity which got up to 5.8 g / l H2SO4, thus helping to define the character of a good wine .

KEYWORDS

high quality, diseases, sugar, production, acidity, white wines, Târnave vineyard

INTRODUCERE

Cultura viței de vie necesită condiții natural prielnice, așadar așezarea geografică a țării noastre, concomitent cu relieful realizează valorificarea la un nivel foarte ridicat a terenurilor cu direcție spre cultura viței de vie. De-a lungul timpului, România a cunoscut o importantă ramură economica cât și a producției agricole, produsul finit-vinul dar și produse derivate bucurându-se de apreciere atât pe plan intern cât și pe piețele străine.

Această activitate este foarte importantă pentru țara noastră, încă din cele mai vechi timpuri iar vinul rămâne un simbol al bucuriei și al sincerității.

Insă schimbările climatice modifică potențialul viticol al regiunilor viticole, stilurile lor de vin specifice și chiar limitele zonei viticole de pe glob. Impactul semnificativ al schimbărilor climatice asupra viticulturii necesită studii aprofundate ale consecințelor sale, pentru a identifica măsurile de adaptare.

Transilvania este paradisul vinurilor albe seci, printre acestea cea mai mare este podgoria Târnave cu o istorie prestigioasă datorită vinurilor produse aici.

Astfel, scopul cercetărilor prezentei lucrări a constat în studierea comportării soiurilor pentru vinuri albe (Chardonnay, Sauvignon blanc, Muscat Ottonel și Riesling Italian în podgoria Târnave-plaiul Cenade, în anul viticol 2019, aceste soiuri fiind amplasate în plantația privată a SC JIDVEI SRL.

Obiectivul principal îl constituie, promovarea direcției de producție a strugurilor albe și implicit a vinurilor albe de calitate din centrul viticol Jidvei, în contextul schimbărilor climatice.

În ceea ce privește calitatea strugurilor putem afirma că soiurile de struguri albe luate în studiu valorifică destul de bine condițiile climatice din podgoria Târnave, în special temperatura și insolația, astfel obținându-se vinuri albe de calitate superioară, cu o productivitate ridicată și un raport zahăr-aciditate în limitele normale.

Un vin de calitate se obține din struguri sănătoși, așadar compania Jidvei s-a asigurat că deține toate mijloacele de prevenire a atacurilor bolilor, prin utilizarea noului program de Decizie și Suport prin care au efectuat tratamentele fitosanitare la avertizare, astfel că s-au evitat infecțiile masive în plantațiile viticole.

CAPITOLUL I

VIITORUL VITICULTURII ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

1.1. SITUAȚIA CURENTĂ A SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE PE PLAN MONDIAL

Datorită faptului că vița de vie are o plasticitate ecologică ridicată, aria de cultivare este întinsă pe toate continentele, cea mai mare parte a suprafețelor cultivate (cca. 90%) se află în emisfera nordică, cuprinsă între izotermele de 9 – 25°C (35-51° latitudine nordică).

Cultivarea viței de vie este mai favorabilă în climatele temperate, subtropicale și tropicale. Condițiile ecologice și puterea tradiției au dus la o specializare a direcțiilor de producție în țările din Europa, America și Africa, predominând cultura soiurilor pentru vin, iar în cele din Asia soiurile pentru masă și cele pentru stafide (Oșlobeanu și colab., 1991).

În general, cultura eficientă a viței de vie se practică în acele locuri unde temperatura medie anuală este cuprinsă între 9 și 21 °C. Astfel de temperaturi, alături de alte condiții ecopedoclimatice, se întâlnesc în interiorul a două benzi ce înconjoară globul de o parte și de alta a ecuatorului.

Una, cea mai importantă este plasată la nord de ecuator, între 20 si 50 ° latitudine, iar cealală, o găsim la sud de ecuator, între 20 si 40 ° latitudine. În cadrul celor doua benzi, suprafața viticolă însumează circa 7.742.000 ha (potrivit datelor Organizației Internaționale a Viei și Vinului-2008) a cărei repartiție pe continente este redată în tabelul 1.1. (Pop, 2010).

Tabel 1.1

Repartizarea pe continente a suprafeței viticole mondiale

(Dejeu, 2010)

Tabel 1.2.

Principalele țări viticole ale lumii

(Dejeu, 2010)

Din Tabelul 1.2. se poate observa că, până în anul 2010, dintre principalele țări cultivatoare de viță de vie, cea mai mare pondere a suprafețelor o are Spania (1165 mii ha) urmând-o Franța cu o un număr apropiat în ceea ce privește suprafața insă depășind-o numeric producției de vin (41 690 hl). În fruntea clasamentului producției de vin se poziționează Italia (46970 hl) cu o producție de 9 ori mai mare decât cea a României (5159 hl) însă având și o suprafață net mai mică (207 mii ha).

Tabel 1.3.

Producția de vin în principalele țări viticole

(Dejeu, 2010)

Evoluția viticulturii mondiale, din 2010 până în prezent (Fig. 1.1.) a fost sintetizată în Raportul prezentat în cadrul celui de al 42 Congres Internațional al OIV de la Geneva, din 15-19 iulie 2019 (http://www.oiv.int/public/medias/6766/en-oiv-press-release-42nd-world-congress-of-vine-and-wine-vi.pdf).

Fig. 1.1. Evoluția suprafeței viticole la nivel mondial

(http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation)

Decreșterea suprafeței viticole până în 2014 a fost cauzată de declinul suprafețelor viticole din Turcia, Iran și Portugalia. În 2018, suprafața mondială a plantațiilor viticole a înregistrat o creștere de 24000 ha (+0,3% comparativ cu anul 2017). Mărimea suprafeței viticole globale (indiferent de destinația finală a strugurilor și inclusiv vița de vie care încă nu este în producție) în 2018 a atins 7,4 milioane ha și este puțin mai mare decât în 2017 (+24 kha).

Fig. 1.2. Evoluția suprafețelor principalelor țări viticole

(http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation)

Spania rămâne principala țară pentru suprafața cultivată cu 969 kha, înaintea Chinei (875 kha) și Franței (793 kha). Zona de viticultură chineză continuă să crească (+10 kha între 2017 și 2018). Pe de altă parte, podgoriile Uniunii Europene par să fi redus ritmul de declin și s-au situat la 3224 kha în 2018 (+10 kha / 2017)

Fig. 1.3. Situația suprafețelor viticole, în anul 2018, la nivel mondial

(http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation)

În 2018, producția globală de struguri proaspeți (struguri destinate tuturor tipurilor de utilizare) este de aproape 78 milioane t. Începând cu anul 2000, tendința de producție a strugurilor a crescut (+ 1% pe an), în ciuda scăderii suprafeței viticole (-3% în aceeași perioadă). Acest lucru se datorează în principal creșterii randamentelor, rezultat din îmbunătățirea continuă a tehnicilor vinicole În China, în ciuda unei scăderi de 11% a producției în 2018, țara este liderul mondial cu 11,7 mt (15% din producția globală de struguri), urmat de Italia (8,6 mt), SUA (6,9 mt), Spania (6,9 mt) mt) și Franța (5,5 mt).

Primii trei producători europeni au înregistrat o creștere a producției de 28%.

Fig. 1.4. Evoluția producției de struguri, îndiferent de destinație, la nivel global

(http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation)

Fig. 1.5. Evoluția producției de struguri, la nivel mondial, în funcție de destinația strugurilor

(http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation)

Fig. 1.6. Evoluția producției de struguri în perioada 2000 – 2018, a principalelor țări producătoare de struguri, indiferent de destinația acestora

(http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation)

Fig. 1.7. Principalele tări producătoare de struguri și ponderea acestora în funcție de direcția de producție, în 2018

Fig. 1.8. Evoluția producției de vin, în perioada 2000 – 2018, a principalelpr țări viticole

Producția globală de vin (cu excepția sucurilor și mustului) în 2018 este una dintre cele mai ridicate din 2000, cu un volum de 292 milioane hl, reprezentând o creștere de 17% față de 2017. Trebuie amintit că 2017 a fost marcat de condițiile meteorologice foarte dificile care au avut producția afectată în multe țări. Italia (54.8 mhl) își confirmă poziția de lider mondial, urmată de Franța (48.6 mhl) și Spania (44.4 mhl). Nivelul de producție din Statele Unite rămâne ridicat (23,9 Ml). În America de Sud, producția a crescut semnificativ: în Argentina (14,5 mhl), în Chile (12,9 mhl). Iar Africa de Sud (9,5 MH) a suferit o secetă nefavorabilă.

Ca urmare a scăderii producției de struguri, producția de vin în China (9,1 MH) se află într-un al doilea an de recesiune cu -22% față de anul vinului 2017/2018.

Fig. 1.9. Producția de vin obținută în 2018 de către principalele tări viticole

(http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation)

În concluzie, situația mondială a sectorului vitivinicol, în anul 2018 se poate rezuma astfel:

Zona viticolă din lume reprezintă 7,4 mha

• Producția globală de struguri atinge 78 mt

• Producția globală de struguri de masă este de 27,3 mt

• Producția globală de struguri deshidratați este de 1,3 mt

• Producția mondială de vin (cu excepția sucurilor și mustului) este estimată la 292 mhl

• Consumul mondial de vin este estimat la 246 mhl

• Comerțul mondial cu vinuri reprezintă 108 mii volum și 31 miliarde EUR ca valoare

1.2. SITUAȚIA CURENTĂ A SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE PE PLAN NAȚIONAL

Suprafața cultivată cu viță de vie a crescut considerabil, ajungând în 1979 la circa 318.000 ha. Plantațiile au fost înființate în podgorii tradiționale, dar și în unele zone noi, care au permis o mai bună valorificare a terenurilor în pantă (în județele Constanța, Galați, Argeș) sau nisipurilor (Dolj) sau a unei vocații tradiționale naturale (Mehedinți – pentru vinuri roșii).

În perioada 1962-1964, o acțiune importantă a fost îmbogățirea sortimentului de struguri de masă cu soiuri valoroase din sortimentul mondial, precum și create la noi în țară, ceea ce a continuat și până astăzi. S-au obținut soiuri și selecții clonale valoroase de viță roditoare și de portaltoi.(Pop Nastasia, 2010)

După promulgarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) extinderea suprafețelor ocupate cu viță de vie s-a realizat mai ales în sectorul privat cu hibrizi direct producători, care au atins o suprafață de 113.000 ha (45,0%).

Plantațiile de vii roditoare nobile ocupă o suprafață de 138.000 ha (55,0%), din care 115.000 (83,3%) sunt cultivate cu soiuri pentru struguri de vin, iar 23.000 ha (16,7%) cu soiuri pentru struguri de masă.

Din suprafața cultivată cu soiuri pentru struguri de vin predomină soiurile pentru vinuri albe (75%), care găsesc condiții favorabile în toate regiunile viticole ale țării; soiurile pentru vinuri roșii au o pondere mai redusă (25%), cultivându-se numai în podgoriile din sudul țării. Dintre soiurile pentru struguri de vin, ponderea (60-70%) o dețin cele de calitate.

(http://drumulvinului.blogspot.com/2010/01/viticultura-in-romania.html)

În România viticultura se concentrează în 8 regiuni viticole: Podișul Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei și Olteniei, Dealurile Banatului, Dealurile Crișanei și Maramureșului, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării și regiunea nisipurilor și a altor terenuri favorabile din sudul țării. Aceste regiuni cuprind 37 de podgorii și aproximativ 171 de centre viticole, în care se produce o gamă completă de vinuri (OȘLOBEANU și colab., 1991).

Tabel 1.4

Producția de vin din soiuri nobile pe categorii de calitate și regiuni viticole în 2018

(www.madr.ro)

Figura 1.10 Producția de vin din regiunile viticole în anul 2018 (UM: mii hl)

(http://vinpenet.blogspot.com/2014/03/regiunile-viticole-ale-romaniei.html)

Din Tabelul 1.4 și Figura 1.10 se poate observa că în fruntea clasamentului se află regiunea viticolă Dealurile Moldovei cu o producție de vin de 1658,4 mii hl înregistrată în 2018 având și cea mai mare cantitate de vinuri DOC. Aceasta regiune este urmată de cea a Munteniei (870,6 mii hl) iar zona Podișului Transilvaniei, de unde face parte și Podgoria Târnave, înregistrează valori de 367,4 mii hl

Tabel 1.5.

Date statistice sector vie – vin 2008 – 2018

pct.1,2 – Date INS –Tempo online,pct. 1,3 – date operative MADR, pct. 4 – APIA

În ceea ce privește suprafața totala cultivată cu viță de vie pentru vin în Romania, se poate observa o ușoara scădere în anul 2010 (167,4 ha) însă urmată de o creștere până la 171,1 ha. Prețul mediu de achiziție a strugurilor pentru vin este de 1,44 lei/kg iar producția totală de vin primește un aer ascendent cu (5088,1 mii hl ) față de anii precedenți.

CAPITOLUL II

IMPACTUL SCHIMBARILOR CLIMATICE ASUPRA VITICULTURII DIN ROMÂNIA

Schimbările climatice influențează toate activitățile umane, forțând societatea să facă ajustări adecvate pentru a profita de efectele sale pozitive sau invers, pentru a-i atenua consecințele adverse (IPCC 2013; Parry și colab. 2007). Viticultura este, de asemenea, afectată de acest fenomen, care a produs deja schimbări importante în climatul specific al principalelor regiuni vitivinicole de pe glob (Jones și colab., 2005) și amenință să afecteze zonele și tipul de producție de vin din viticultura globală (Hannah și colab. 2013; Moriondo și colab. 2013; Malheiro și colab., 2010).

Există îngrijorări și în ceea ce privește viticultura României. România este una dintre principalele țări producătoare de vin din lume, cu o suprafață de aproximativ 192.000 ha de plantații de viță de vie și aproximativ 5 milioane. Hl / an producție de vin (OIV 2016). În România, viticultura este o ocupație tradițională, care a apărut și a evoluat de-a lungul istoriei datorită climatului potrivit pentru cultivarea strugurilor. Fiecare regiune viticolă românească crește, pe lângă soiurile de struguri internaționale binecunoscute, soiuri de vinifere autohtone, care conferă specific producției locale de vin.

Zona de viticultură națională este structurată în opt mari regiuni viticole cu caracteristici ecologice deosebite, determinate de apropierea lor de lanțul Carpaților (2500 m sl.), Râul Dunărea și Marea Neagră. Cele opt regiuni viticole includ 141 suprafețe viticole sau podgorii, dintre care cea mai sudică este situată la ~ 43 ° N, iar cea mai nordică la ~ 48 ° N. Datorită gamei largi din latitudinea teritoriului României, tipurile de producție de vin sunt diferențiat de la S la N, în funcție de intervalul din abundența resurselor heliotermice, după cum urmează: la limita sudică (~ 43 ° N) producția de struguri de masă este importantă; în jumătatea sudică a României (între 43 ° N și 45 ° N) predomină producția de vin roșu; în jumătatea nordică a țării (între 45 ° N și 48 ° lat. N) predomină producția de vin alb; iar la limita nordică (48 ° N) predomină vinul de masă albă și producția de vin spumant. Specificitatea podgoriilor românești este completată de practicarea sistemelor de pregătire a viței de vie adaptate condițiilor locale de mediu și soiurilor de struguri locale.

Această specificitate a viticulturii românești este expusă, la fel ca întreaga viticultură globală, la influența modificatoare a schimbărilor climatice (Jones și colab., 2005; IPCC 2013). Cercetările climatologilor români evidențiază tendința creșterii temperaturii aerului și a insolării pe întreg teritoriul României între 1961 și 2013, pe fondul stabilității la precipitații (Busuioc și colab. 2010; Piticar și Ristoiu 2012; Ioniță și colab. 2013; Dumitrescu și colab. 2014). Evoluțiile sunt similare cu cele din întreaga Europă de Est (Klein Tank și Kӧnnen 2003; Alexandrov și colab. 2004; Spinoni și colab. 2014; Vršič și colab. 2014; Kryza și colab. 2015). Datele de la stațiile meteo reprezentative pentru cele opt regiuni vinicole românești dezvăluie, pentru perioada 1977-2014, creșteri semnificative ale temperaturii medii anuale, temperaturilor minime medii, maxime termice medii și temperaturilor medii în timpul verii (Bucur și Dejeu 2016). Impactul schimbărilor climatice este puternic resimțit la scara viței de vie, unde modifică climatul specific local și adecvarea acestuia pentru producția de vin (Irimia și colab. 2017). Luând în considerare impactul schimbărilor climatice asupra calității strugurilor (Duchêne și Schneider 2005; Ramos și colab. 2008; Laget și colab. 2008) și asupra zonelor viticole (Jones și colab. 2005; Hannah și colab. 2013; Moriondo și colab., 2013), studiile privind starea actuală și viitoare a viticulturii României (locul cinci în zona viței de vie în Europa și locul 13 în producția de vin; OIV 2016) devin obligatorii.

Ca urmare a acestor evoluții, parametrii climatici specifici viilor românești s-au schimbat (Bucur și colab., 2016) care determină schimbări ale adecvării climatice pentru producția de vin la nivel de viță de vie (Irimia și colab., 2017). Impactul schimbărilor climatice asupra viticulturii, încă mai puțin studiat la nivel național , indică: explozie anterioară de muguri; scurtarea etapelor ciclului anual de creștere; maturarea timpurie a strugurilor; diminuarea acidității totale a strugurilor și creșterea conținutului de zahăr. Ca urmare a acestor evoluții, viile cu climă rece au introdus deja soiuri de struguri pentru vinurile roșii, din sud, cele mai calde au introdus soiuri de struguri de vin care păstrează mai bine aciditatea strugurilor, cum ar fi Riesling de Rhin sau chiar soiuri precum Syrah, specifice regiunilor viticole mediteraneene.

Adecvarea climatică este exprimată prin indicele de aptitudini oenoclimatice IAOe (Sf. Teodorescu și colab., 1987), un indice utilizat în general în viticultura românească pentru analiza climatică a viilor. de la indicii de însumare a căldurii în care include, pe lângă influența temperaturii asupra viței de vie, influența duratei soarelui și a precipitațiilor în sezonul de creștere, ceea ce oferă o precizie mult mai mare în ceea ce privește caracterul adecvat al climatului. într-o zonă, în special posibilitatea obținerii de vinuri roșii. Acest indice se corelează cu conținutul de antocianine din struguri la soiul Cabernet Sauvignon.

Irimia și colab (2017) au realizat un studiu în această direcție, analizând parametrii: temperatura medie zilnică, precipitațiile și durata de strălucire a soarelui, în perioada 1961-2013, pe baza datelor obținute de la 188 stați meteorologice din țără, pentru toate cele 8 regiuni viticole ale României (Fig. 2.1.): Regiunea viticolă a Podișului Transilvaniei (Rv I); Regiunea viticolă Dealurile Moldovei (Rv II); Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei (Rv III); Regiunea viticolă a Banatului (Rv IV); Regiunea viticolă a Crișanei și Maramureșului (Rv V); Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei (Rv VI); Regiunea viticolă a Teraselor Dunării (Rv VII); Regiunea viticolă a nisipurilor și a altor terenuri favorabile din sudul Țării (Rv VIII).

Fig. 2.1. Harta plantațiilor viticole din României și gruparea acestora în regiuni (conform Ordinului 225 /2006)

(Irimia și colab, 2017)

Autorii au folosit acești parametri pentru a calcula: suma temperaturilor active (Σta, °C), precipitați (PP, mm) și durata efectivă de strălucire a soarelui (DFS, ore). în perioada de vegetație (1 Aprilie – 30 Septembrie), necesari pentru determinarea indicelui IAOe (Indicele de Amplitudine Oenoclimatică) pentru perioada 1961 – 1990 și 1991 – 2013.

Formula de calcul a IAOe utilizată este:

IAOe = DFS + Σta – (PP – 250)

În regiunile viticole românești, valorile IAOe variază între 3793 și> 5200 de unități, cu valori mai mari de 5200 de zone caracteristice vinului la limita de sud a țării producând în principal struguri de masă (M. Oslobeanu și colab., 1991). IAOe este clasificat în funcție de (LM Irimia și colab., 2014) după cum urmează:

IAOe <3793 = nepretabil pentru cultura strugurilor (NPS);

IAOe = 3793–4300 = pretabil pentru vinuri albe de masă (VAM), vinuri pentru spumante (VS) și distilate (VD);

IAOe = 4301–4600 = pretabil pentru vinuri albe de calitate (VAC) și vinuri roșii de masă (VRM);

IAOe >4600 = pretabil pentru vinuri roșii de calitate (VRC).

IAOe 4600 = pretabil pentru vinuri roșii de calitate (VRC).

Cele opt regiuni viticole românești, în perioada 1961-2013, au înregistrat creșteri importante ale temperaturii și duratei soarelui, pe fondul unei relative stabilități a precipitațiilor în perioada de creștere. Conform cercetărilor anterioare privind relațiile viței de vie cu factorii de mediu, aceștia sunt principalii factori determinanți ai calității strugurilor (W.M. Kliewer și colab., 1996).

Schimbarea valorilor acestora conduce automat la schimbări în condițiile de creștere și fructificare a viței de vie, cu consecințe asupra compoziției chimice a strugurilor și implicit a vinurilor. Datele prezentate în tabelul 1 relevă că media Σta (◦ C) a crescut la nivelul zonei viticole din România cu 198 ◦C, de la 3003 ◦C în perioada 1961–1990 la 3201 ◦C între 1991-2013. Conform datelor, cele mai mari creșteri ale Σta apar în partea de vest a României, unde regiunile viticole sunt localizate în Dealurile Crișana și Maramureș și Dealurile Banatului iar aceste creșteri sunt de +213 ◦C pentru DCM și de +208 ◦C pentru DB.

Aceste rezultate sunt în concordanță cu datele raportate de [15] pentru această parte a României, dar și cu cele dezvăluite de un studiu regional care acoperă partea de vest a României, precum și realizat în Ungaria de (Mesterhazy și colab., 2014). Cele mai scăzute creșteri de temperatură se înregistrează în regiunile viticole din partea de sud a României (+187 ◦C pentru Dealurile Munteniei si Olteniei și 190 ◦C pentru Nisipuri și terenurile din Sud), care în perioada 1961-1992 au fost cele mai calde.

Tabel 2.1.

Suma temperaturilor active pentru regiunile viticole din România, în perioada 1961–1990 (61/90) și perioada 1991–2013

(Irimia și colab, 2017)

*Notă: PT = Podișul Transilvaniei, DM = Dealurile Moldovei; DMO = Dealurile Munteniei și Olteniei; DB = Dealurile Banatului; DCM = Dealurile Crișana și Maramureș; DD = Dealurile Dobrogei; TD = Terasele Dunării; NTS = Nisipuri și terenurile din Sud

Tabel 2.2.

Precipitațiile (PP) și durata efectivă de strălucire a soarelui (DSS) din timpul perioadei de vegetație pentru regiunile viticole din România, în perioada 1961–1990 (61/90) și perioada 1991–2013 991/13)

(Irimia și colab, 2017)

Creșteri la fel de importante se regăsesc și în cazul duratei de strălucire a soarelui (Tabelul 2.2), un factor extrem de important pentru acumularea de antocianine în struguri la soiurile de struguri de vin roșu (Dokoozlian și colab., 1996).Datele autorilor relevă creșteri de +76 ore la +102 ore pentru 1 aprilie – 30 septembrie în DSS între 1961-2013, cu minime în regiunea viticolă Dealurile Munteniei și Olteniei și maxime în regiunea viticolă Podișul Transilvaniei, ultima fiind cunoscută drept cea mai rece și mai săracă în resursele heliotermice din toate regiunile viticole românești (Irimia, 2012). Aceste creșteri ale soarelui, cu o medie de +91 ore la nivelul regiunilor vinicole românești, sunt potrivite pentru acumularea compușilor organici în struguri și pot fi considerate a fi un factor care susține calitatea strugurilor la soiurile de vin roșu.

Precipitațiile au scăzut într-o gamă largă, determinând sezonul de creștere (1 aprilie – 30 septembrie) să crească ușor între 1961-2013, cu o medie de aproximativ +10 mm la nivelul regiunilor viticole românești (Tabelul 2.2). Cu toate acestea, valorile extreme se încadrează într-o gamă largă, variind de la un minim de 0 mm pentru regiunea Moldovei până la un maxim de +27 mm pentru regiunea vinicolă Dealurile Dobrogei. În comparație cu nevoia de viță de vie de precipitații în sezonul de creștere (Oșlobeanu și colab, 1991), se poate considera că prin creșterea cu 27 mm, PP pentru Regiunea vinicolă Dealurile Dobrogei depășește pragul care arată nevoia de irigare a viței de vie (≥250 mm). Luând în considerare creșterea temperaturilor în aceeași perioadă de timp pentru regiunea vinicolă Dealurile Dobrogei și implicit intensificarea evapotranspirației ca urmare a acestui fenomen (Duchene și colab., 2005), această creștere nu poate satisface nevoile de apă ale viței de vie. În ceea ce privește celelalte regiuni viticole, creșterea volumului de precipitații este nesemnificativă. Menținerea tendințelor percepute poate duce la creșterea aridității și la necesitatea irigării viței de vie în viitor, în special pentru regiunile Dealurile Moldovei, Banatului, Crișanei și Maramureș, caracterizate prin creșteri de precipitații mai mici și creșteri mai mari ale resurselor heliotermice (Tabelele 2.1 și 2.2)

Modificările mediilor multianuale ale sumei temperaturilor active, pecipitațiilor și duratei de strălucire a soarelui în perioada 1961-2013 au dus la modificări ale mediilor multianuale ale indicelui de aptitudine oenoclimă IAOe, care dezvăluie caracterul adecvat al climatului podgoriilor pentru diferite tipuri de producție de vin. În perioada 1961–2013 la nivelul regiunilor vitivinicole românești, valorile IAOe au crescut cu +271 unități, cu maxime de +312 unități pentru regiunea viticolă Dealurile Crișana și Maramureș și minime de +254 unități pentru regiunea viticolă Dealurile Munteniei și Olteniei. Cu aceste creșteri, valoarea medie a IAOe la nivelul regiunilor vitivinicole din România trece de la o valoare care arată adecvarea vinurilor albe de calitate și a vinurilor roșii de masă la o valoare (4629 unități) care relevă potrivirea pentru vinurile roșii de calitate.

Tabel 2.3.

Valoarea medie a indexului IAOe pentru regiunile viticole din România, în perioada 1961–1990 (61/90) și perioada 1991–2013 991/13)

(Irimia și colab, 2017)

Deși ridicat, IAOe Min pentru Podișul Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Munteniei și Olteniei, Banatului și Dealurile Crișanei și Maramureșului este încă nepotrivit pentru cultivarea viței de vie (Tabelul 2.3), dezvăluind variabilitatea și inconsistența climei de la an la an pentru adecvarea climei pentru producția de vin specifică climatului continental temperat care caracterizează această parte a Europei și care, în mod firesc, duce la recolte mai bune sau mai proaste. Spre deosebire de minimul pentru cele mai multe regiuni viticole, valoarile IAOe medii și maxime au trecut la o clasă mai bună de adecvare pentru producția de vin. În cazul regiunilor vitivinicole DD, TD, DMO și DM, unde trecutul IAOe Max era deja potrivit pentru producția de vin roșu, actualul Max se menține în aceeași clasă de adecvare, dar cu valori mai mari (Tabelul 2.4). Acest lucru indică o evoluție climatică către o predominanță a adecvării producției de vin roșu și în România, ceea ce corespunde cu previziunile climatologilor care au studiat perspectivele adecvării climatice pentru producția de vin în contextul schimbărilor climatice pentru anumite regiuni din centrul și partea de est a Europei (Mesterhazy și colab., 2014; Stock și colab., 2005; Kryza și colab., 2015).

Tabel 2.4.

Pretabilitatea climatică pentru producția de vin pentru pentru regiunile viticole din România, în perioada 1961–1990 (61/90) și perioada 1991–2013 991/13), în funcție de valorile IAOe*

(Irimia și colab, 2017)

*Nota: UNS = nepretabil pentru cultura strugurilor; WTW = pretabil pentru vinuri albe de masă, vinuri pentru spumante și distilate; QWW= pretabil pentru vinuri albe de calitate și vinuri roșii de masă; QRW = pretabil pentru vinuri roșii de calitate

Impactul schimbărilor climatice asupra viticulturii României este unul major. Conform rezultatelor prezentate de Irimia și colab. (2017), schimbările de temperatură, durata soarelui și mediile precipitațiilor în contextul schimbărilor climatice au determinat extinderea zonei climatice adecvate pentru cultivarea strugurilor în România, modificările structurii regionale de adecvare a climei și distribuția spațială. Au apărut noi zone adecvate climatice pentru cultivarea strugurilor de vin, cele mai multe fiind pe Podișul Transilvaniei, cea mai rece regiune a țării, în timp ce adecvarea climatică a regiunilor și viilor viticole tradiționale s-a schimbat în majoritatea cazurilor într-un mod pozitiv.

Zonele climatice potrivite pentru producția de vin alb de masă au devenit în trecut adecvate pentru producția de vinuri albe de calitate; zonele potrivite vinurilor albe de calitate au evoluat spre cele potrivite pentru vin roșu de masă și vinuri roșii de calitate; în timp ce zonele în mod tradițional potrivite pentru producția de vin roșu de calitate își păstrează potențialul, însă se confruntă cu creșteri ale resurselor heliotermice care le fac să semene cu zone specializate în producția de struguri de masă. Potrivirea climatică pentru cultivarea strugurilor de vin trece la altitudine și latitudine către zonele mai reci, respectiv către cote mai ridicate și spre latitudinile nordice.

Evoluțiile dezvăluite de acest studiu sunt în concordanță cu cele revelate sau prezise pe baza modelelor climatice până în prezent. Pe de altă parte, observăm variații locale importante de adecvare pentru viticultură, care se manifestă în contextul schimbărilor climatice și care nu sunt dezvăluite prin analize regionale, necesitând o analiză la scară fină a adecvării climatului viticol. Rezultatele acestui studiu pot fi utilizate pentru a dezvolta strategii de adaptare a viticulturii românești la schimbările climatice, prin adaptarea sortimentelor de soi de viță de vie și printr-o amplasare prudentă a noilor plantații de viță de vie.

CAPITOLUL III

STUDIU PRIVIND ECOSISTEMUL VITICOL DIN PODGORIA

TÂRNAVE

3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A PODGORIEI TÂRNAVE

Podgoria Târnave este inima unui loc plin de istorie și istorii, unele adevărate, altele imaginare, care dau farmec Transilvaniei.

(https://www.jidvei.ro/ro/vita-de-vie)

Podgoria Târnave face parte din Podișul Transilvaniei, acesta fiind bine individualizat, nu numai prin structură și altcătuire petrografică, dar și prin înveliș bio-pedo-geografic și climat. Acest podiș cuprinde trei unități geografice complexe:Podișul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei și Podișul Someșan ( BUNESCU și colab., 2005)

În continuarea podgoriei Alba Iulia, pe văile Târnavei Mari și Târnavei Mici care se unesc la Blaj și se varsă în Mureș, se află podgoria care a cunoscut cultura viței de vie mult mai târziu, prin extinderea ei din podgoria Alba Iulia. Podgoria de mare faimă, este denumită dupa doua râuri Târnavele și este cea mai mare din Transilvania, concentrând  plantațiile cultivate între râurile Târnava Mică și Târnava Mare. (http://www.taravinului.ro/podgoria-tarnave.html)

Podișul Târnavelor, în ansamblul său geografic, prezintă o înlănțuire de dealuri, cu orientare generală sud-vestică. Terenul este foarte frământat și cuprinde toate formele de relief. Trecerea de la lunca Târnavelor și a Mureșului se face printr-un relief slab ondulat, constituit din nisipuri slab solificate. Începând de la piciorul pantelor, altitudinea crește de la vest către estul podișului, atingând 500-550 m pe platforma superioară lângă Mediaș, 400-450 m în dreptul Blajului și 300-350 m pe platforma inferioară a Secașului.

Podgoria Târnave face parte din zona viticolă a Centrului Transilvaniei și este situată la 46ș11” latitudine nordică și 23ș55” longitudine estică. Plantațiile viticole sunt situate pe versanții sudici ai dealurilor începând cu altitudinea de 250-270 m și până la 400-450 m, panta acestor terenuri fiind cuprinsă între 15-35 %. Pantele cele mai mari sunt și tuate pe cursul râului Târnava Mare și descresc pe Târnava Mică, Mureș și văile interioare (www.scvblaj.ro).

Fig 3.1. Amplasarea Centrului viticol Târnave în regiunea Transilvaniei

(https://revino.ro/upload/files/Harta_viticola_CrameRomania)

3.2 CENTRUL VITICOL JIDVEI ÎN ANSAMBLUL PODGORIEI TÂRNAVE

Centrul viticol Jidvei este situat la intersecția coordonatelor geografice 46°11„ latitudine nordică și 23°55„ longitudine estică, în Podișul Târnavelor, unitate distinctă a Podișului Transilvaniei,suprafața cultivată cu viță de vie fiind de peste 2100 ha (anul 2012). (http://doctorate.ulbsibiu.ro/wp-content/uploads/RezumatTanaCristinaromana.pdf)

În această podgorie și-au găsit condiții prielnice de dezvoltare soiuri albe precum Fetească Regală, Riesling Italian, Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Chardonnay, Muscat Ottonel și altele. Odată cu schimbările climatice, a fost posibilă plantarea soiurilor de struguri negri în podgorie. Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot sau Syrah se transformă la început de toamnă în vinuri roze, care încântă și seduc deopotrivă.

Cu o suprafață întinsă de 2.500 hectare, compania Jidvei deține cea mai mare plantație viticolă din România și cea mai mare podgorie din Europa cu proprietar unic. Condițiile pedoclimatice dau un cumul de caracteristici specifice zonei, explicând astfel vechimea milenară a culturii viței-de-vie și calitatea vinurilor de Târnave. Cel mai de preț dar cu care natura răsplătește priceperea viticultorilor este toamna, care vine pe văile Târnavelor cu temperaturi moderate, uneori cu ceață persistentă, alteori cu zile însorite, favorizând acumularea zaharurilor și aromelor și păstrând cu grijă aciditatea în limitele unui echilibru armonios.(https://www.jidvei.ro/ro/vita-de-vie)

Climatul caracteristic Podișului Transilvaniei, sub influența căruia se află și centrul viticol Jidvei este de tipul temperat-continental moderat. Deși prezintă un nivel mai scăzut al resurselor heliotermice, accentuat de amplasarea podișului în interiorul zonei intracarpatice, acest tip de climat este favorabil pentru cultura viței de vie: toamnele sunt lungi, călduroase și însorite, denumită „vara mică” în podgoria Târnave. Zona Târnavelor este caracterizată și prin clima boreală cu ierni friguroase și umede. Resursele termice ale podgoriei Târnave descresc din vest către estul zonei. Toamnele cel mai adesea sunt lungi și însorite ceea ce permite acumularea de zaharuri în struguri în timp ce aciditatea rămâne destul de ridicată (Țâra și colab, 1987).

Perioada de vegetație este în general cuprinsă între 170-180 de zile, suma gradelor de temperatură globală este de 2900-3300ș C, durata de strălucire a soarelui, 1450 ore, iar precipitațiile anuale au valori medii de peste 580 mm, din care peste 300 mm în cursul perioadei de vegetație (Stroe, 2012).

Centrul viticol Jidvei – jud.Alba cuprinde următoarele localități componente:, Cetatea de Baltă, Bălcaciu, Căpâlna, Șona, Sânmiclăuș, , Feisa, Tăuni, Făget. – satele Jidvei, Tăuni, Făget, (http://oniv.ro/wp-content/uploads/2019/04/Caiet-de-sarcini-IG-Dealurile-Transilvaniei_245ro.pdf)

Fig. 3.2. Delimitarea arealelor viticole din centrul viticol Jidvei

(https://www.madr.ro/)

3.2.1. Prezentarea Companiei SC JIDVEI SRL

În centrul viticol Jidvei își are rădăcina unul dintre cei mai mari producători cu profil vitivinicol din Romania, SC JIDVEI SRL.

Istoricul acestei companii începe în 1949, când s-a înființat Intreprinderea Agricolă de Stat Jidvei iar în 1968 a fost construit Complexul de vinificație Bălcaciu. Între anii 1972-1974, la IAS Jidvei se construiește un nou complex de vinificație „Jidvei”. In 1991 se reorganizează sub denumirea de SC Perla Tarnavei SA iar în 1999 este privatizată sub denumirea actuală de SC Jidvei SRL. Această companie se caracterizează la nivel național dar și internațional prin:

este o "afacere de familie", unic proprietar și acționar fiind Claudiu Necșulescu

activitatea principală a companiei este cultura viței de vie, vinificația, producerea de material săditor viticol dar și cercetarea

este cel mai mare producător de vinuri albe de calitate superioară DOC din Romania

suprafața cultivată cu viță de vie se apropie de 2500 ha

deține patru crame cu o capacitate de peste 290 000 hectolitri

utilizează aplicații "smart " pentru o viticultură de precizie.

Suprafața viticolă se întinde pe tot cuprinsul județului Alba, cuprinzând localitățile: Jidvei, Șona, Sf. Nicolae, Cetatea de Baltă, Tătârlaua, Crăciunelul de Sus, Făget, Tăuni, Cenade și se orientează spre reconversia plantațiilor viticole din apropierea orașului Blaj.

Din punct de vedere organizatoric, suprafața viticolă a companiei este împărțită în 21 de ferme, fiecare fermă având în gestiune o suprafață de aproximativ 110 – 130 ha, în funcție de localizarea acesteia.

Pentru a avea acces la informație și pentru o mai bună gestionare a suprafețelor, compania utilizează softuri moderne, precum QGIS, unde au stocată informația privind, soiurile /clonele plantate, portaltoiul utilizat, suprafața fiecărei parcele, densitatea, expoziția, altitudinea, producția din anii precedenți, etc. (Fig. 3.3.)

Fig. 3.3. Repartizarea suprafețelor în cadrul fermelor din cadrul companiei JIDVEI, utilizând softuri moderne

(Departamentul Cercetare a SC Jidvei SRL)

În prezent, prin programul de reconversie început în 2008 de către compania SC Jidvei SRL, și care se desfășoară în continuare, aceasta este prima firmă din industria vinului care are peste 75 % din suprafață plantații noi de viță de vie (Tabel 3.1.). Valoarea investițiilor în vie și în crama de la Tăuni sunt de peste 100 de milioane de euro, astfel că, suprafața vitivinicolă în exploatare, la momentul actual, este de aproximativ 2500 de hectare, dimensiunea finală dorindu-se a atinge 3000 ha. S-au mai făcut investiții și într-o fabrică de spalieri de ciment și o școală de viță de vie, care asigură materialul săditor pentru plantații.

Din totalul plantațiilor existente, 86.5 % sunt plantații pe rod iar 13,5 % sunt plantații tinere, de anul I, II și III. (Tabelul 3.2).

Tabel 3.1.

Repartizarea plantațiilor viticole în funcție de vârsta acestora, la SC JIDVEI SRL

(Departamentul Cercetare a SC Jidvei SRL)

Tabelul 3.2.

Repartizarea plantațiilor viticole în funcție de capacitatea de producție

(Departamentul Cercetare a SC Jidvei SRL)

În ceea ce privește repartizarea soiurilor, conform informațiilor furnizate de către companie, cea mai mare pondere în plantațiile de viță de vie o are soiul Fetească regală (750 ha), Sauvignon blanc (peste 460 ha), Riesling italian (peste 240 ha) și Muscat Ottonel (aproximativ 382 ha). Se mai regăsesc și soiurile Traminer roz, Fetească albă, Chardonnay, Iordană, Pinot gris, Riesling de Rhin, Neuburger, aceste soiuri regăsindu-se pe suprafețe mai mici.

Tabelul 3.3.

Ponderea soiurilor de viță de vie cultivate la SC Jidvei SRL

(Departamentul Cercetare a SC Jidvei SRL)

Noutatea adusă de companie pentru podgoria Târnave este plantarea de soiuri pentru vinuri roșii, această zonă viticolă fiind destinată vinurilor albe. Însă, schimbările climatice resimțite și în această zonă permit cultivarea acestora. Astfel, se regăsesc pe suprafețe mai restrânse și soiurile: Pinot noi, Fetească regală, Merlot, Cabernet Sauvignon și Syrah.

De altfel, tot ca o noutate este și agrotehnica aplicată, prin utilizarea sistemului de conducere semiînalt și a sistemului de întreținere a solului înierbat. S-a optat pentru aplicarea acestei tehnologii pentru realizarea mecanizată a tuturor lucrărilor (excepție fac cele de tăiere și conducere a coardelor de viță de vie) obținându-se astfel o eficiență economică mai bună.

De asemenea, având în vedere dimensiunea plantației viticole, s-a optat pentru introducerea unor programe "smart" în vederea realizării unei viticulturi de precizie. Printre acestea amintim de Programul de Diagnoză și Avertizare, utilizat din acest an cu scopul de a reduce inputurile în viticultură dar și pentru reducerea costurilor cu produsele fitosanitare. Acest program se bazează pe un model matematic dat de cele 11 stații meteo achiziționate de companie, de caracteristicile fenologice ale soiurilor, de caracteristicile produselor utilizate în tratamentele fitosanitare dar și pe prognoza pe cinci zile oferită de program.

Fig. 3.4. Interfața Programului de Prognoză și Avertizare utilizat de SC Jidvei SRL

(Departamentul Cercetare a SC Jidvei SRL)

Un alt program utilizat la nivelul sectorului de producție este aplicația "4Grapes" pentru telefon și tabletă, care este utilizată pentru înregistrarea diferiților parametri în câmp și transmisă în timp real într-o platformă. Această aplicație ajută la luarea unor decizi privind anumite tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor, se poate monitoriza stadiul fenologic al soiurilor pentru fiecare locație etc. Monitorizarea plantațiilor viticole cu această aplicație se face pe baza unui protocol stabilit inițial, responsabili de implementarea lui fiind responsabili de ferme.

Fig. 3.5. Interfața aplicației 4Grapes și platforma de stocare a observațiilor din plantații

(Departamentul Cercetare a SC Jidvei SRL)

Sectorul de mecanizare utilizează și el softuri de monitorizare a echipamentelor și tractoarelor utilizate, astfel că, în orice moment se poate monitoriza traseul, timpul alocat etc. și lucrarea efectuată de un tractor.

Prin investițiile ce au loc la Jidvei, pe lângă faptul că s-a dublat perimetrul viticol, crește și valoarea tehnologică și economică a Podgoriei.

Apariția companiei SC Jidvei SRL a adus în zonă un plus de normalitate: locuri de muncă, drumuri asfaltate, grădinițe noi, o biserica renovată din temelii și pâine (fiecare familie din Jidvei primește în fiecare zi câte o pâine gratuit.

Zona în care Jidvei își desfășoară activitatea are un potențial impresionant, nu numai din punct de vedere vitivinicol, ci și din punct de vedere turistic.

3.3 CONDIȚII CLIMATICE

Podgoria Târnavelor se încadrează în climatul temperat continental. Climatul, datorită treptelor de relief, are nuanțe de deal și de câmpie, cu influențe mediteraneene. Cercetarea factorilor climatici are o mare importanță, deoarece sunt direct corelați cu creșterea și fructificarea viței de vie.

3.3.1 Regimul termic

Temperatura este strâns legată de altitudine și circulația maselor de aer. Diferențele termice medii între zona de coline și dealuri joase sunt de aproximativ 1-2°C, fapt ce determină un gradient termic anual de 0,1°C.

În bazinul Târnavelor datorită pătrunderii maselor de aer cald din Câmpia Banato-Crișană, temperaturile medii anuale au valorile cele mai mari între 9-10°C.

Regimul termic este strâns legat de altitudine și circulația maselor de aer. Diferențele termice medii între zona de coline și dealuri joase sunt de aproximativ 1-2°C, fapt ce determină un gradient termic anual de 0,1°C/10fl.

În bazinul Târnavelor datorită pătrunderii maselor de aer cald din Câmpia Banato-Crișană, temperaturile medii anuale au valorile cele mai mari între 9-10°C. Pe versanții nordici temperaturile sunt mai scăzute decât pe cei sudici, datorită proceselor cinetice și radiative. Iarna, temperaturile medii variază între -2°C…+20 C. Invaziile de aer maritim care se produc uneori frecvent iarna în vestul țării pătrund pe culoarul Mureșului până spre Alba Iulia și Blaj determinând creșteri ușoare ale temperaturii în partea centrală a teritoriului până la altitudinea cca. 800 m.

Primăvara, temperaturile medii lunare sunt mai ridicate cu 6…12°C. Vara, datorită intensificării radiației solare temperaturile medii sunt mai ridicate ajungând la peste 19°C în zona de coline. Toamna, mediile termice sunt mai coborâte cu 5,5…9,5°C față de cele din lunile de vară. Spre culoarul Târnavei Mari la începutul toamnei, temperaturile se mențin mai ridicate cu cca. 10°C, datorită pătrunderii aerului mai cald din vest.

Amplitudinile termice medii anuale care exprimă contrastul dintre vară și iarnă, descresc odată cu creșterea altitudinii. Ele depășesc 21°C la poalele munților au cca. 20oC la altitudini de 800-900 m.

Temperaturile minime absolute au atins valori între -25…-31°C, iar maximele au depășit 39°C în zona deluroasă. Amplitudinea temperaturii medii anuale este de 21,7°C, temperatura maxima absolută a fost înregistrată la Zagăr și a fost de +42,8°C (august 2012), iar cea minima absolută, tot la Alba-Iulia, a fost de -31,0°C în data de (31 ianuarie 1947).

(https://www.onvpv.ro/sites/default/files/pdfs/caiet_de_sarcini_doc_tarnave_249ro.pdf)

Tabelul 3.4.

Temperaturile medii înregistrate la Stația meteorologică a S.C. Jidvei S.R.L,

în perioada 2009-2019 (°C)

(Stația meteorologică SC.. JIDVEI S.R.L)

Vița de vie este considerată o plantă de zi lungă, cerințele maxime fiind înregistrate în timpul înfloritului, diferențierii mugurilor de rod și maturării boabelor. Ca efect al radiației luminoase, lumina influențează majoritatea proceselor vitale ca fotosinteza, respirația, transpirația, creșterea și fructificarea. Lumina influențează lungimea perioadei de vegetație și calitatea recoltei (conținutul în zaharuri, aciditate, antociani, substanțe aromate etc.).

Un plus de 8,9% indică un an viticol foarte favorabil, în schimb un deficit de 9,8% arată un an viticol nefavorabil (Corbean, 2011). Valorile cele mai mici ale radiației se înregistrează în Transilvania, apoi descresc spore Moldova și Banat, Terasele Dunării și Dobrogea, Litoralul Mării Negre (cele mai mari valori) (Pop, 2003). Durata de strălucire a soarelui în Transilvania este în medie de 1700-1900 ore/an, cele mai însorite fiind lunile septembrie-octombrie.

Tabel 3.5

Durata de strălucire a soarelui înregistrată în perioada 2012-2019

( Stația meteorologică SC.. JIDVEI S.R.L)

3.3.2 Regimul hidric

Regimul precipitațiilor atmosferice reprezintă o importantă caracteristică climatică, precipitațiile reprezentând unul dintre factorii ecologici de mare importanță pentru vegetație.

Precipitațiile medii anuale variază în intervalul 540-820 mm, valorile minime înregistrându-se în partea nordică a zonei deluroase, la tranziția spre climatul mai excesiv. Regiunea deluroasă este caracterizată de precipitații medii anuale între 600-700 mm. Distribuția în timp are caracter discontinuu și neuniform. Repartiția precipitațiilor pe anotimpuri este în strânsă dependență de circulația generală a atmosferei.

Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 ore se încadrează între 60-260 mm și sunt mai mari în sezonul cald, datorită umezelii absolute mai ridicate a atmosferei, intenselor procese convective. În timpul ploilor de intensități mari, caracterizate ca ploi torențiale excepționale s-au înregistrat și cantități de 10-30 mm/10 min.

Datorită uniformității reliefului variațiile cantităților de precipitații nu sunt mari. În general se înregistrează un maxim principal în luna iunie și unul secundar în luna octombrie. Minima pluviometrică se produce în luna februarie. Regimul pluviometric este relativ constant, dar poate prezenta valori extreme. În urma unor averse de ploaie se pot forma viituri pe versanți, mai slab acoperiți de vegetație, care antrenează materiale diverse, distrugând solul și construcțiile de pe firul văilor.

În tabel sunt prezentate cantitățile lunare medii de precipitații căzute cuprinse între anii 2009-2019

Tabelul 3.6

Cantitatea de precipitații înregistrată în perioada 2009- 2019, în centrul viticol Jidvei

( Stația meteorologică S.C. JIDVEI S.R.L)

3.3.3 Umiditatea relativă a aerului

Valoarea medie anuală este între 72-81%, cu variații lunare determinate de dinamică temperaturilor și precipitațiilor.În tabelul 3.7 sunt redate valorile medii lunare ale umidității relative a aerului.

Umiditatea atmosferică optimă are valori cuprinse între 70-80%, iar dacă coboară la 40% asimilarea carbonului este stânjenită și încetează când umiditatea ajunge la 20%. Pentru creșterea

lăstarilor umiditatea trebuie să fie 60-80%, pentru înflorit 55%, iar pentru creșterea boabelor 70-80 %.

Tabelul 3.7

Valori lunare ale umidității relative a aerului, în centrul viticol Jidvei

( Stația meteorologică S.C. JIDVEI S.R.L)

3.3.4. Nebulozitatea

Gradul de acoperire a cerului cu nori este mai pronunțat în lunile de iarnă.

Nebulozitatea accentuată este la începutul sezonului de vegetație, în luna iunie producându-se un prim maxim pluviometric și al doilea în timpul repausului vegetativ . Numărul zilelor acoperite este între 140-200 zile iar cel mediu anual al zilelor senine între 60-120 zile. Nebulozitate accentuată apare în regiunea montană. În tabelul 3.8. sunt redate valorile medii lunare ale nebulozității. Astfel nebulozitatea medie anuală se menține în jurul valorii de 0,65, mai mare iarna și redusă vara (0,60).

Tabel 3.8.

Nebulozitatea medie, în centrul viticol Jidvei

Sursa : Stația meteorologică S.C. JIDVEI S.R.L

3.3.5 Regimul eolian

Mișcările de aer provoacă modificări asupra evaporării, transpirației în procesele biologice de bază, având implicații în frecvența atacului de boli și dăunători, acțiuni mecanice, eroziune a solului.

Vântul influențează prin frecvență, tărie și duritate. Vânturile cu efect favorabil sunt cele moderate dar nu prea reci. Vânturile reci, puternice, însoțite de ploi sau uscate, împiedică fecundarea, polenizarea și favorizează atacul de boli și dăunători, duc la ruperea lăstarilor.Durata calmului are valori între de 41% și 48%. Vânturile cu frecvență mare au de regulă și viteza cea mai mare. Teritoriul se află sub influența vânturilor vestice însă cele cu viteză mare, nu sunt de durată, influența lor asupra vegetației fiind minoră.

3.3.6 Condiții naturale critice

Influențează negativ creșterea și fructificarea, cantitatea și calitatea recoltei, uneori, integritatea și longivitatea butucilor.

Cele mai frecvente accidente climatice întâlnite în zona Zagăr sunt brumele timpurii de toamnă și înghețurile târzii de primăvară.

3.4. SOLUL

Pentru vița de vie, solul constituie un suport pentru creșterea sistemului radicular-mediu ecologic pentru activitatea organismelor subterane și un imens rezervor regenerabil de substanțe nutritive. Fertilitatea patentează efectele energetice ale solului, îmbunătățind capacitatea lui productivă.

Tabel 3.9

Parametrii agrochimici ai solului care condiționează potențialul de fertilitate

pentru vița de vie

(www.horticultura-bucuresti.ro)

Din punct de vedere al stării reacției solului, doar unele terenuri se încadrează în valorile optime (pH = 4,97-8,18), restul nefiind potrivite pentru cultura viței de vie.

Din punct de vedere al conținutului în humus, se constată că valorile sunt cuprinse în intervalul optim (1,54-4,74).

Din punct de vedere al aprovizionării cu N (ÎN), valorile acestui indice sunt în toate cazurile sub valorile optime (1,42-3,28), azotul din humus nu este în totalitate disponibil.

Din punct de vedere al aprovizionării cu P și K, terenurile se află cu mult sub nivelul optim (valorile la P- între 2,0 și 20,0; iar la K valori între 38,0 și 172.

Orizonturile pedogenetice sunt strate de sol, paralele cu suprafața terenului, relativ uniforme, diferențiate fizic, chimic și morfologic între ele, rezultate prin procesul de formare a sololui, proprietăți care diferă de cele ale stratelor supra sau subiacente prin următoarele caracteristici ușor măsurabile în teren: culoarea, textura, structura, consistența, prezența sau absența carbonaților, a neoformațiilor. Pentru identificarea orizonturilor de sol, sunt necesare totuși, uneori, determinări de laborator pentru completarea observațiilor din teren.

(www.horticultura-bucuresti.ro) .

3.4.1. Geomorfologia

Podișul Târnavelor reprezintă o regiune deluroasă, străbătută de văi cu versanți povârniți, după ce se neteziseră întreaga suprafață, văile adâncindu-se din nou. Altitudini sunt cuprinse între limite de 300 și 550 m. Dealurile sunt construite din versanți și culmi orientate pe direcția nord-sud, desprinse din cumpăna celor două Târnave.

Principalele văi sunt asimetrice, terasele cele mai întinse fiind amplasate pe malul lor stâng. Terasele sunt largi, plane cu altitudine medie de 20-30 m, în timp ce nivelele de 60-70 m și 80-100 m sunt slab conturate și datorită procesului nu prezintă continuitate.

Versanții cu expoziție sudică se caracterizează prin plus de lumină și căldură, minus de umezeală și sunt adăpostiți față de cei din nord. Partea superioară a versantului este mai caldă primăvara și toamna, partea inferioară se caracterizează printr-un plus de căldură vara, când aerul stagnează și un minus de căldură iarna și în cursul nopții, ca urmare a acumulării aerului rece.

(https://www.yumpu.com/ro/document/read/24153413/rezumatul-tezei-de-doctorat-usamv-cluj-napoca)

3.4.2. Litologia

Centrul viticol Jidvei este caracterizat de neuniformitate. În podgorie întâlnim următoarele tipuri de soluri: regosol calcaric, aluvisol calcaric coluvic, regosol calcaric molic, preluvosol stagnic, luvisoluri. Cel predominant în această zonă este eumezobazic hidratat, cu orizontul A/B profund la 60-100 cm, fiind aprovizionat moderat cu princpalele elemente nutritive, dar nu suficient. De aceea, se recomandă aplicarea îngrășămintelor chimice și organice. Datorită profunzimii orizontului C, este necesara ameliorarea solurilor, deoarece este bogat în forme imobile de P și K, folosite de rădăcinile viței de vie pe măsura ce se mărește intensificarea activității microorganismelor și creșterii conținutului în humus și. Ph-ul predominant este slab alcalin spre neutru și nu face nici un fel de problema în apariția clorozei la vița de vie cultivată.

Fig. 3.6. Principalele tipuri de sol din Podgoria Târnave și ponderea lor în viticultură

(Iliescu și colab., 2010)

CAPITOLUL IV

MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE

4.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

În contextul schimbărilor climatice dar și a lipsei tot mai mari de forță de muncă care duce implicit la creșterea numărului de lucrări mecanizate aplicate culturii viței de vie (la sol și plantă), este important să se cunoască răspunsul ecofiziologic al plantei la acești factori de stres și modul cum aceștia influențează producția de struguri și calitatea mustului.

Scopul cercetărilor prezentei lucrări a constat în studierea comportării soiurilor pentru vinuri albe de calitate (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling Italian, Muscat Ottonel) în podgoria Târnave, în anul viticol 2019, aceste soiuri fiind amplasate în plantația privată a companiei SC JIDVEI SRL – plaiul Cenade.

Obiectivele prin care s-a urmărit realizarea scopului propus au fost următoarele:

Studiul impactului condițiilor climatice ale anului 2019 asupra fenologiei soiurilor

Descrierea tehnologiei aplicate viței de vie, în condițiile anului 2019

Dinamica de maturare a strugurilor

zahăr (g/l);

aciditate totală (g/l H2SO4);

greutate a 100 boabe (g).

Calitatea strugurilor la recoltare și producția obținută (kg/butuc), în contextul condițiilor climatice ale anului 2019

4.2. DESCRIEREA SOIURILOR LUATE ÎN STUDIU

În cadrul cercetărilor au fost luate în studiu patru soiuri de viță de vie pentru vinuri albe: Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Chardonnay.

4.2.1. Descrierea soiului Chardonnay

Origine : Se cultivă de secole în Franța, în regiunea Bourgogne. Face parte din Proles occidentalis.

Sinonime : Pinot blanc Chardonnay, Gentil blanc, Burgunder Weisser, Weisser Rülander.

Caractere ampelografice : Rozeta este scămoasă, de culoare verde. Vârful lăstarului este scămos, de culoare verde-albicioasă. Lăstarul este scămos, verde-cafeniu. Inflorescența este cilindrică, uniaripată. Floarea este hermafrodită normală, cu 5 stamine și ovar bilocular, rotund, cu riduri proeminente și stil lung și subțire. Polenul este fertil și abundent. Cârceii au culoarea verde-cafenie, cu scame. Frunza adultă este mică-mijlocie, rotundă, întreagă sau trilobată, ușor gofrată, colorată verde închis, cu scame rare pe partea inferioară. Sinusurile laterale sunt în formă de V, iar sinusul pețiolar este o liră cu baza nervurilor lipsită de mezofil ceea ce constituie un caracter de soi. Nervurile sunt verzi. Dinții sunt scurți, șterși cu marginile drepte și vârful ascuțit. Pețiolul este verde vinețiu și este mai scurt decât nervura mediană. Strugurele este mic, cilindric, uneori aripat, compact. Bobul este mic, sferic, cu pielița groasă, colorată galben-verzui acoperită cu puncte cafenii mici, cu miez zemos. Sămânța este mijlocie, ușor rotunjită, cu șalază ovală, ștearsă și cu rostru scurt și gros.

Însușirile agrobiologice: Soiul Chardonnay are vigoare mică de creștere (ceva mai mare comparativ cu vigoarea de creștere a soiului Pinot gris) și se caracterizează printr-o perioadă de vegetație mijlocie. Manifestă toleranță bună la secetă, mijlocie la ger (-20° ÷ -22°C) și este sensibil la mană, putregaiul cenușiu, viroze, etc. Soiul are o fertilitate medie, formează 50-60% lăstari fertili, iar valorile coeficienților de fertilitate sunt de 1,1 coeficientul de fertilitate relativ, respectiv 1,7 cel absolut. Dacă în timpul înfloritului se înregistrează temperaturi sub +20°C, soiul are o predispoziție la fenomenul de meiere și mărgeluire, care duce la scăderi de producție. Însușirile agrotehnice și tehnologice: Sub întreg ansamblul cerințelor agrotehnice se aseamănă cu soiul Pinot gris, prin urmare, dă foarte bune rezultate condus pe semitulpină, indiferent de tipul de tăiere. Încărcătura de ochi care se lasă la tăiere este de 14 – 16 ochi/m2 , repartizată atât pe elemente scurte (cepi), cât și lungi (pe coarde de 14 ochi lungime). Reacționează bine la fertilizare și irigare prin sporuri de producție considerabile. Preferă, în funcție de fondul pedologic al zonei în care se cultivă, portaltoiul Riparia gloire, pe terenuri profunde și portaltoiul Chasselas x Berlandieri 41 B pe terenuri secetoase, caracterizate printr-un conținut ridicat în calcar. Soiul Chardonnay se maturează la o săptămână după soiul Pinot gris. Greutatea medie a unui strugure este de 71 de grame, iar a 100 de boabe 104 grame. Acumulează zaharuri în medie de 190 g/l zaharuri și poate ajunge la supramaturare la 220 g/l sau chiar mai mult, iar aciditatea este bună, de 5,2 ‰ H2SO4. Producția obținută este de 6 – 8 t/ha, considerată mică și este foarte mult influențată de prezența unor biotipuri predispuse la meiere și mărgeluire. 267 Vinul obținut este sec, demi-sec sau dulce, prezintă un buchet fin, este deosebit de corpolent, discret, datorită prezenței unor arome specifice, foarte apreciat de consumatori. (Babeș, 2006)

Fig 4.1 Strugurii soiul Chardonnay, înainte de recoltare, în 2019

( Departamentul de cercetare SC. Jidvei S.R.L)

4.2.2 Descrierea soiului Sauvignon Blanc

Origine: Soiul se cultivă din vechime în Franța. La noi în țară este introdus în cultură după perioada filoxerică și se cultivă în aceleași areale cu Gros Sauvignon.

Caractere ampelografice: Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă cu liziera de culoare verde-liliachie, frunza adultă rotunjită, de mărime mijlocie, pentalobată, colorată verde închis, puternic ondulată și scămoasă. Sinusurile laterale superioare sunt adânci, închise, cu lumen ellipsoidal, cele laterale inferioare sunt mai mici, deschise, alungite și înguste. Sinusul pețiolar este deschis în formă de liră, cu baza ascuțită sau eliptică. Dinții sunt mărunți, dar mai mari decât la Gros Sauvignon, cu baza lățită și laturile rotunjite. Nervurile au culoare verde deschis pe ambele fețe, cu perișori pe fața inferioară. Pețiolul este lung, gros, de culoare verde, florile hermaphrodite normale, cu polen abundent și fertile, strugurele este mic, cilindric, uneori aripat, foarte compact, bobul sferic, mic, deformat, cu pielița groasă de culoare gălbuie, acoperită cu multă pruină, are miezul zemos, cu gust specific, coarda este cafeniu-roșiatică, cu suprafața striată și punctată, caracteristică soiului.

Însușiri agrobiologice: Vigoare de creștere mare, cu o perioadă de vegetație mijlocie de 165-175 zile, fertilitate bună: 60-70% lăstari fertili, c.f.a. – 1,4, lăstarii secundari asigură refacerea rapidă a butucilor când temperaturile scad sub -22°C, toleranță mijlocie la ger, dar rezistent la secetă, rezistență mijlocie la mană și la oidium, dar sensibil la mucegai și la atacul moliilor strugurilor. Ca și la soiul Gros Sauvignon încărcătura de ochi variază cu podgoria: 14 ochi/m² la Murfatlar, 16 ochi/m² în podgoriile Transilvania, 18 ochi/m² la Drăgășani și Ștefănești și poate fi repartizată pe coarde scurte, cepi sau cordite, cu conducere Guyot pe semitulpină.

Însușirile agrotehnice și tehnologice: Strugurii ajung la maturitate în a doua jumătate a lunii septembrie, greutatea medie a unui strugure este de 110-120 grame, acumulează 200 g/l zaharuri, iar prin supramaturare ajunge la 240 g/l, cu o aciditate bună de 4,7-6,5 g/l H₂SO₄, producția este mică de 6-8 t/ha, vinuri demiseci, demidulci sau dulci cu o culoare galben-verzuie care evoluează în galben-pai, moderat de alcoolice, catifelate, echilibrate, cu aromă discrete, specifică de sauvignon. (Babeș, 2010 )

Fig. 4.2. Strugurii soiul Sauvignon blanc , înainte de recoltare, în 2019

( Departamentul de cercetare SC. Jidvei S.R.L)

4.2.3 Descrierea soiului Riesling italian

Sinonime: Welschriesling, Riesling blanc, Riesling italico, Weisser Riesling.

Origine: Originea soiului nu este bine stabilită, existând ipoteza originii de pe malul Rinului, cea a originii din provincia Styria (Austria), sau așa cum arată numele, a originii italiene.Se cultivă aproape în toate țările viticole, în special în cele din centrul și estul Europei. La noi în țară se cultiva inainte de invazia filoxerei, alături de Fetească albă este unul din soiurile cele mai răspândite, întâlnit în cultură aproape în toate podgoriile și centrele viticole.

Caractere ampelografice: La dezmugurire rozeta este pufoasă, alb-verzuie cu marginile roz-violacee. Frunzele tinere au adesea marginile limbului îndoite spre fața inferioară, cu dinți lungi și ascuțiți.Frunza adultă este de mărime mijlocie, ușor alungită, tri- sau pentalobată, cu mezofilul subșire, neted, verde-gălbuie, fin scămos pe fața inferioară. Nervurile sunt subțiri deschise la culoare. Dinții sunt foarte caracteristici, lungi, neregulați, ascuțiți și cu margini drepte, tip „dinți de fierăstrău”. și nusurile laterale superioare sunt elipsoidale, iar cele laterale inferioare sunt superficiale și deschise. și nusul pețiolar este deschis în formă de liră. Pețiolul este scurt, glabru, de culoare verde-violacee.Lăstarul este glabru, verde cu striuri arămii pe partea însorită, ușor scămos la vârf, cu cârcei verzi, lungi și subțiri la noduri. Infloreșcența este mijlocie ca mărime, cilindrică, uniaripată, cu flori hermafrodite normale.Polenul este fertil, puțin abundent, soiul fiind autofertil. Strugurele este cilindric, foarte compact, de mărime mijlocie, cu o ramificație lungă, to de formă cilindrică și cu pendunculul scurt și lignificat. Boabele sunt mici spre mijlocii, sferice, așezate dens în strugure, colorate verde-gălbui și cu punctul pistilar persistent. Pielița este de grosime mijlocie, acoperită cu un strat subțire de pruină. Miezul este zemos, nearomat, dulce- acrișor.Coarda de vigoare mijlocie, este subțire (6-8 mm), de culoare galben-deschis, roșietică la noduri, puternic striată și punctată. Scoarța lignificată se exfoliază în fâșii înguste (BABEȘ, 2006).

Însușirile agrobiologice: Soiul Riesling italian este adaptat climatului temperat continental. Are perioadă mijlocie spre lungă de vegetație (170-185 zile), necesitând 2600-36500°C temperatură globală. Vigoarea de creșetere este mijlocie și fertilitatearidicată, 80-85% lăstari fertili, frecvent având 2-3 etaje de inflorescențe pe lăstar. Maturează foarte bine lemnul lăstarilor și diferențiază mugurii de rod de la baza coardei pretându-se la tăierea speronată. Dezmugurește târziu, la sfârșitul luni aprilie, începutullunii mai, pârga strugurilor are loc în doua parte a lunii august, iar maturarea deplină serealizează la 3-4 săptămâni după soiul Chasselas doré (epoca a IV-V-a).Rezistențe biologice: bună la ger (-20 . . . –22C), slabă la secetă, fenomenul manifestându-se prin căderea prematură a frunzelor, către sfârșitul lunii august; mijlociu rezistent la mană și făinare, sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.

Însușirile agrotehnice și tehnologice: Soiul Riesling italian se caracterizează printr-o mare plasticitate ecologică, cultivându-se cu rezultate bune în aproape toate podgoriile, cu execpția celor din NV țării unde nu reușește să matureze suficient de binestrugurii. Portaltoii recomandați sunt SO4, Crăciunel 2, 71. În plantații se conduce petulpini semiînalte cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod sau verigi (cordițăde 4-5 ochi+cep 2 ochi). Sarcina de rod este de 16-20 ochi/m pătrați, respectiv 40-50ochi/butuc. Necesită fertilizarea cu doze echilibrate de îngrășăminte chimice N 120,P 145, K 130 kg/ha s.a. În zonele secetose necesită obligatoriu irigarea, ceea ce poate duce la sporuri de producție de până la 40-43%. Tehnologic, soiul se comportă diferit, în funcție de arealulde cultură. Producțiile variază de la 9 t/ha la Miniș, până la 20 t/ha la Odobești, cu omedie de 11-13 t/ha. Acumulările în zaharuri sunt și ele diferite de la 170 g/l, în contextulunei acidități totale a mustului ridicată, de 6-7 g/l H2SO4, până la 200g/l și valori aleacidității mai echilibrate, de 4-5 g/l H2SO4. Are capacitate de supramaturare când poate atinge 220-240 g/l zaharuri. Ca urmare, soiul Riesling italian asigură o gamă largă devinuri: seci, demiseci, demidulci, sau poate fi folosit ca materie primă pentru spumante, ori distilate învechite din vin (Rotaru, 2003).

Fig 4.3 Strugurii soiului Riesling italian, înainte de recoltare, în 2019

( Departamentul de cercetare SC. Jidvei S.R.L)

4.2.4 Descrierea soiului Muscat Ottonel

Sinonime: Ottonel, Ottonel Frontignan, Muscat Ottonel blank.

Origine: Muscat Ottonel este un soi originar din Franța, obținut în anul 1852 de către Robert Mureanu, un horticultor din Angers. După ultimele cercetări se pare că soiul Muscat Ottonel este rezultatul hibridării dintre Chasselas doré și Muscat de Saumur. Muscat Ottonel are și o arie largă de răspândire în țările viticole din Europa, iar la noi se cutivă în majoritatea podgoriilor, cu deosebire în Transilvania, Muntenia și Moldova.

Caractere ampelografice: Rozeta este scămoasă, verde-roșiatică, cu marginile mai intens colorate. Frunzeel tinere au valoare verde-arămie, cu perișori scurți pe fața inferioară și limb gofrat.Frunza adultă este mijlocie, rotundă, netedă, glabră, cu trilobată sau pentalobată, de culoare verde-deschis. Marginile limbului sunt îndreptate spre fața superioară astfel încât formează o mică pâlnie la punctul pețiolar cu dinții mici și rotunjiți, neregulați. Nervurile sunt verzui-gălbui cu peri rigizi pe partea inferioară. și nusurile laterale superioare sunt destul de profunde, închise, cu lumen elipsoidal, iar cele inferioare dacă există sunt mai mici și baza ascuțită. și nusul pețiolar este închis complet sau elipsoidal, mai rar deschis în formă de liră. Pețiolul de lungime variabilă, are suprafața striată, verde-închis. Lăstarul de vigoare mijlocie, este glabru, verde-castaniu, prevăzut la noduri cu cârcei lungi, bi- sau trifurcați și inflorescențe mijlocii cilindrice sau cilindro-conică. Floarea este hermafrodită normală, cu ploen fertil. Soiul este autofertil. Strugurele este mijlociu, compact, de formă cilindrică sau cilindro-conică, uneori aripat. Pedunculul este scurt, semilignificat.

Însușirile agrobiologice: Soi cu perioadă mijlocie de vegetație (165-175 zile) și cerințe termice reduse, necesitând 2500-2900 C bilanț termic global. Vigoarea de creștereeste mijlocie, iar fertilitatea foarte ridicată, peste 85% lăstari fertili, frecvent cu 2 etaje deinflorescențe. Maturează foarte bine lemnul lăstarilor și difernțiază mugurii de rod de la baza coardei. Dezmugurește în a doua parte a lunii aprilie; pârga strugurilor are locdevreme la începutul lunii august, iar maturarea se realizează la 1-2 săptămâni după soiulChasselas doré (epoca a IV-a). Toamna frunzele se îngălbenesc devreme, ceea ce indică precocitatea soiului.Rezistențe biologice: soi cu toleranță bună la ger (-20 C . .–22 C), mai puținrezistent la secetă, sensibil la mană și făinare, mijlociu rezistent la putregaiul cenușiu,sensibil la atacul moliilor strugurilor, mai ales în sudul țării și în arealele mai secetoase.În ultimii ani, soiul Muscat Ottonel s-a dovedit a fi sensibil la putregaiul acid al inflorescențelor, manifestat prin brunificarea unor părți a inflorescențelor după legarea boabelor, boala fiind cauzată de ciuperci din genul Botrytis, având ca vectori nematozii.

Însușirile agrotehnice și tehnologice: Se cultivă cu rezultate bune pe terenurile în pantă, cu expoziții însorite și pe soluri cu fertilitate mijlocie sau scăzută, dar cu umiditatea asigurată (treimea de mijloc a pantei). Cele mai fine vinuri se obțin pe solurile scheletice, calcaroase. Se pretează foarte bine la conducerea pe semitulpină în cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod (cepi de 2-3 ochi), sau mijlocii (cordițe de 5-6 ochi), încărăcătura de rod fiind de 16-18 ochi/mp. Prin fertilizare și irigare se obțin sporuri importante de producție, dozele reomandate fiind N 200, P 300, K 200 kg/ha s.a., în complex cu îngrășăminte organice, 30t/ha gunoi de grajd, plicate odată la 4 ani. În Dobrogea soiul suferă de secetă, fiind irigat cu o normă de 1500-200 m3/ha, aplicată în 2-3 udări, altfel pierde frunzișul încă din luna august.Tehnologic, Muscatul Ottonel, în zonele răcoroase este de înaltă calitate. La maturarea deplină acumulează cantități mari de zaharuri 190-210 g/l, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l și un conținut ridicat în substanțe aromate. În zonele mai călduroase, soiul are unneajuns major, lipsa de aciditate 3,3-3,8 g/l H2SO4 și un conținut ridicat în enzime oxidazice,ceea ce face ca vinurile obținute să fie ușor predispuse la casare (brunificare). Producțiile destruguri sunt variabile, în funcție de arealul de cultură, de la 7-8 t/ha, la Lechința, până la 12-14 t/ha în podgoria Iași (Rotaru, 2003).

Fig 4.4 Strugurii soiului Muscat Ottonel, înainte de recoltare, în 2019

( Departamentul de cercetare SC. Jidvei S.R.L)

4.3 METODE DE CERCETARE

Experiențele s-au desfășurat în cadrul plantațiilor de viță de vie ale S.C.JIDVEI S.R.L. pe soiurile: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling Italian, Muscat Ottonel pe parcursul anului 2019.

Loturile experimentale sunt situate în plaiul viticol Cenade (Fig. 4.5) iar sistemul de conducere este semiînalt, cu o formă nouă de conducere pentru Podgoria Târnave, respectiv o combinație între Guyot cu brațe cu înlocuire periodică și cordon bilateral. Distanța de plantare este de 2,20 m între rânduri și 1,10 m între butuci, deoarece este dorită și cerută mecanizarea tuturor lucrărilor agricole, astfel mașina care execută tratamentele fitosanitare dar și recoltatul mecanizat poată intra cu ușurință în plantație, fără a deteriora vița de vie sau sistemul de susținere.

Fig. 4.5 Localizarea zonei viticole aparținând companiei Jidvei și poziționarea regiunii Cenade

( Departamentul de cercetare SC. Jidvei S.R.L)

Fig. 4.6 Repartizarea soiurilor și anul plantării în plaiul Cenade, DOC Târnave și localizarea loturilor experimentale

( Departamentul de cercetare SC. Jidvei S.R.L)

Concentrația de zahăr (g/l) – trebuie cunoscut în vederea stabilirii momentului optim de recoltare a strugurilor, pentru stabilirea potențialului alcoolic al mustului și pentru eventualele corecții în zahăr, dacă acestea sunt necesare. Metoda utilizată în cadrul cercetărilor proprii a fost cea refractometrică.

Principiul metodei constă în determinarea substanței uscate din must cu ajutorul refractometrelor special gradate și apoi în calcularea conținutului în zahăr cu ajutorul unei formule sau cu tabele și exprimarea rezultatelor în grame de zahăr la 1 litru must. (Oenologie, Lucrări practice-suport curs, Anca Babeș)

Aciditatea totală (g/l H2SO4) resprezintă suma acizilor organici liberi titrabili și a sărurilor acide. Pentru determinarea acidității totale din must s-a utilizat metoda prin titrate cu soluție de NaOH n/10, în prezența fenoftaleinei ca indicator (BABEȘ, 2011).

Aciditatea totală, respectiv acizii organici proprii vinului, reprezintă un element fundamental al calității acestuia, asigurând conservarea și culoarea normală a vinului și caracterul gustativ acid plăcut (răcoritor), de vin. (BABEȘ,2020)

(Foto Originala)

CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE

5.1. IMPACTUL CONDIȚIILOR CLIMATICE ALE ANULUI 2019 ASUPRA EVOLUȚIEI PRINCIPALELOR FAZE DE VEGETAȚIE, LA CELE 4 SOIURI, DIN PLAIUL CENADE

5.1.1. Condițiile climatice ale anului 2019 înregistrate în plaiul Cenade

Conform datelor înregistrate la Stația meteorologică din zona Cenade (Fig. 5.1.), în anul viticol 2019 s-a caracterizat printr-un regim termic ușor mai ridicat (11.8 șC) față de media multianuala (10.8 Cș) a regiunii Târnave și un regim pluviometric annual (561 l/m2) mai scăzut fata de normal (655 l/m2). Precipitațiile în marea lor majoritate au fost înregistrate în perioada de vegetație, destul de liniștite și doar pe alocuri cu căderi de grindină.

Temperatura minimă absoluta a fost de -15.8 șC, înregistrata în luna ianuarie, iar maxima absolută a fost de 35.1ș C în luna august.

Fig. 5.1. Evoluția condițiilor climatice în plaiul Cenade, în anul 2019, înregistrate de stația meteorologică din acea zonă.

În perioada de iarnă temperaturile medii zilnice au fost ușor mai scăzute în luna ianuarie (media lunară -1.3 șC), iar lunile februarie și martie, mai călduroase decât în mod normal cu abateri pozitive față de normala de 0.6 respectiv 1.5 șC. Pe tot parcursul iernii s-a manifestat un singur episod de ger în luna ianuarie, când s-a înregistrat și minima absolută (-15.8 șC) fără a pune în pericol iernarea plantațiilor viticole.

În ceea ce privește regimul precipitațiilor, în marea lor majoritate au fost sub formă de ploaie, doar o cantitate mai redusă sub formă de zăpadă. În lunile ianuarie și februarie precipitațiile căzute au fost mai mari decât cele normale iar în luna martie au fost mai reduse comparativ cu valoarea multianuală.

Declanșarea perioadei de vegetație a avut loc la începutul lunii aprilie când s-au înregistrat temperaturi apropiate de valorile normale. De asemenea și valorile termice ale lunii mai au fost destul de apropiate de valorile normalei. În ceea ce privește regimul pluviometric, acesta a fost mai redus cantitativ atât în aprilie cât și în mai. Luna iunie a fost mai călduroasă decât normala înregistrându-se o abatere pozitivă de 1.5 șC, iar precipitațiile căzute în a doua parte a lunii au fost mai abundente față de normala încadrându-se ca fiind o lună ploioasă. Aceste condiții climatice nu au afectat desfășurarea proceselor biologice de înflorit și legarea boabelor la vița de vie.

În perioada de creștere a boabelor, iulie si august condițiile climatice au fost destul de favorabile. Temperatura medie a lunii iulie a fost de 20.4 șC, mai scazută decât normal, iar a lunii august a fost de 22.3 șC, valoare mai ridicată decât normala. Din punct de vedere al precipitațiilor, acestea au fost mai reduse în luna iulie și apropiată ca valoare de multianuală în august, însumând o cantitate de 82 l/m2.

Temperaturile mai scăzute înregistrate în luna iulie, se datorează nebulozitații ridicate manifestate pe aprope tot parcursul lunii. În august precipitațiile au avut caracter de averse cu cantitați mari de apă într-un interval scurt de timp. De asemenea în luna august s-a înregistratat temperatura maximă absolută de 35.1șC, o valoare modestă comparativ cu maximele înregistrate în anii anteriori. La jumătatea lunii august pe suprafețe reduse au fost înregistrate căderi de grindina provocând pagube cu diferite grade de intensitate.

Luna septembrie a debutat cu temperaturi ridicate, precipitații reduse cantitativ, condiții prielnice pentru maturarea strugurilor și pentru desfășurarea procesului de recoltare. Temperatura medie a lunii a fost de 17.7 șC, iar suma precipitațiilor lunare a fost de 10.6 l/ m2.

Luna octombrie a fost mai călduroasă din punct de vedere termic și normală din punct de vedere al cantității de precipitații.În schimb luna noiembrie a fost mult mai calduroasă decat normala, cu o temperatură medie de 10.0 șC, înregistrându-se o abatere pozitivă față de media multianuală de 4.1șC. Precipitațiile au însumat o cantitate de 23.2 l// m2, mai reduse comparativ cu suma media multianuală. Perioada de vegetație s-a încheiat odată cu prima brumă, la data de 02.11.2019, însumând 202 zile de altfel o perioadă lungă pentru zona Târnave.

Decembrie a fost ușor mai calduroasă decât normala iar precipitațiile au însumat o cantitate de 23.2 L/m2, de doua ori față de normala.

Tabel 5.1.

Valorile principalelor elemente climatice înregistrate în plaiul Cenade în anul 2019, comparativ cu valorile multianuale ale Podgoriei Târnave

* Valori înregistrate în perioada 1975 – 2018 pentru Podgoria Târnave (Iliescu și colab., 2019)

** Din cauza defecțiunilor, datele meteo pentru aceste luni reprezintă media înregistrată ale celorlalte stații meteo ale companiei Jidvei

5.1.2. Evoluția principalelor faze de vegetație, în 2019, la Cenade

Analizând impactul condițiilor climatice din anul 2019 asupra creșterii și dezvoltării viței de vie și implicit a soiurilor luate în studiu (Fig. 5.2), s-a constatat că dezmuguritul s-a realizat în prima parte a lunii aprilie (11 – 12 aprilie), prima dată la soiurile Chardonnay și Sauvignon blanc și în jurul datei de 15 aprilie la soiurile Muscat Ottonel și Riesling italian. Datorită precipitațiilor abundente înregistrate în lunile mai și aprilie dar și a unor temperaturi mai ridicate decât normala, înfloritul s-a realizat la toate cele patru soiuri în a prima decată a lunii iunie, chiar în fereastra în care ploile au încetat, urmând ca în perioada de formare a boabelor (din a doua jumătate a lunii iunie) să cadă ploi abundente ajutând la formarea boabelor.

Începutul pârgii s-a realizat la cele patru soiuri după data de 9 august iar datorită temperaturilor ridicate și a lipsei precipitațiilor din această perioadă, din prima decadă a lunii septembrie s-a început recoltatul.

Fig. 5.2. Desfășurarea principalelor fenofaze de vegetație, la cele patru soiuri studiate, în condițiile anului 2019

S-a constatat în ultimii ani că recoltarea strugurilor se face în perioade cu temperaturi destul de ridicate comparativ cu perioada 1980-2010, aceasta influențând negativ campania de recoltare. Deoarece în cadrul companiei se practică recoltatul mecanizat, din cauza temperaturilor ridicate din timpul zilei se recoltează doar noaptea sau în timpul zilei doar dacă temperatura coboară sub 24 °C. Temperaturile ridicate din timpul zilei duc la o oxidare mai rapidă a mustului sau chiar pot induce începerea fermentației.

5.2. INFLUENȚA CONDIȚIILOR CLIMATICE ASUPRA PRINCIPALELOR BOLI LA VIȚA DE VIE, ÎN ANUL 2019 LA CENADE

5.2.1. Evoluția infecțiilor de mană (Plasmopara viticola) și gradul de atac

Mana rămâne boala cea mai periculoasă la vița-de-vie, care atacă toate organele verzi în formare ale plantei: lăstarii tineri, inflorescențele, strugurii în formare, cârceii. Atacul de mană trebuie prevenit, deoarece după ce infecția s-a produs, ciuperca nu mai poate fi combătută decât foarte greu, prin fungicide sistemice (care pătrund și circulă în plante).Atacul primar apare pe frunze, sub formă de „pete untdelemnii” pe fața superioară, în dreptul cărora, pe dosul frunzei, se formează un puf albicios, apoi în stadiu mai avansat pe frunze apar necroze, pe vârfurile lăstarilor, pe inflorescențe, cârcei, frunze, atacul manei produce brunificarea și uscarea lor; Boabele complet dezvoltate se brunifică, se desprind de ciorchine și cad. Ciuperca iernează sub formă de oospori pe frunzele moarte. Primăvara, în prezența apei și a unei temperaturi mai mari de 11șC, aceștia germinează, contaminând organele erbacee apropiate de sol. (Bucur, 2011)

Compania Jidvei utilizând Program de Decizie și Suport (DSS), a efectuat tratamentele fitosanitare la avertizare, astfel că s-au evitat infecțiile massive în plantațiile viticole.

Condițiile climatice ale anului 2019 au favorizat apariția primelor infecții de mană pe frunze când lungimea lăstarilor (Fig. 5.3) aveau peste 10 cm (10 mai 2019) însă preventiv a fost aplicat tratament fitosanitar.

Fig. 5.3. Evoluția infecțiilor primare de mană (Plasmopara viticola) și nivelul de protecție fitosanitară a produselor utilizate, în 2019, la Cenade

(extras din programul DSS al companiei Jidvei și prelucrat)

Datorită aplicării tratamentelor fitosanitare la prevenție, și utilizând programul DSS, în anul 2019 gradul de atac al manei a fost scăzut. Gradul de atac de mană pe strugure (Fig. 5.5.) s-a semnalat în perioada 01 iulie – 10 septembrie (fenofaza de creștere a boabelor până la pârgă) însă este important de menționat faptul că, gradul de atac s-a menținut sub pragul de 1% la toate cele patru soiuri.

Fig. 5.5. Frecvența și intensitatea atacului de mană pe frunze și strugure, în anul 2019, la soiurile studiate

5.2.2. Evoluția infecțiilor de făinare (Uncinula necator) și gradul de atac

Această boală a devenit tot mai păgubitoare, pe măsură ce s-a restrâns folosirea fungicidelor cuprice în combaterea manei. Ciuperca Uncinula necator atacă toate organele verzi ale viței. Atacul primar apare pe frunze, dar atacă toate organele verzi ale viței, pe care dezvoltă un miceliu pâslos de culoare alb-gri, acoperit cu o pulbere cu aspect de „făină”; Cel mai periculos este atacul pe struguri, boabele atacate imediat după legarea florilor se usucă, iar cele atacate mai târziu crapă și se brunifică; soiurile mai sensibile sunt cele pentru struguri de masă. (Bucur, 2011)

Fig. 5.6. Evoluția infecțiilor primare de făinare (Uncinula necator) și nivelul de protecție fitosanitară a produselor utilizate, în 2019, la Cenade

(extras din programul DSS al companiei Jidvei și prelucrat)

Compania Jidvei utilizând Program de Decizie și Suport (DSS), aefectuat tratamentele fitosanitare la avertizare, astfel că s-au evitat infecțiile massive în plantațiile viticole.

După cum se poate observa și în figura 5.6, eficacitatea tratamentelor efectuate au oferit protecție viței de vie în perioadele în care erau prognozate condiții climatice ce favorizau inocularea, dezvoltarea și infecția cu făinare. Riscul cel mai ridicat a fost în perioada mai-iunie.

Fig. 5.8. Frecvența și intensitatea atacului de făinare pe frunze și strugure, în anul 2019, la soiurile studiate

În perioada 20-26 mai 2019, s-a semnalat prima dată prezența de infecții primare de făinare pe frunze, la soiul Chardonnay, acesta fiind cunoscut ca un soi sensibil la această boală, la care se adaugă și un atac ridicat înregistrat în anul anterior. În perioada 27 mai – 9 iunie s-au identificat și la soiurile Muscat Ottonel și Riesling italian prezența de infecție primară de făinare, însă fără sporulație și cu un grad de atac sub pragul de 0,1% (Fig. 5.8).

5.2.3. Evoluția infecțiilor de putregai cenușiu (Botrytis cinerea) și gradul de atac

Ciuperca Botryotinia fuckeliana este polifagă (atacă diferite specii), distrugând toamna o bună parte din recoltă, îndeosebi în anii cu precipitații abundente. Vegetația luxuriantă a butucilor, densitatea mare a frunzișului, care rezultă în urma atribuirii unei încărcături de ochi exagerate la tăiere, precum și dezvoltarea peste măsură a buruienilor sunt factori care favorizează atacul de putregai. Infecția este ușurată când țesuturile sunt rănite de insecte, grindină, păsări și alte boli și dăunători. Organele atacate: boabele mature, aproape de cules, pe suprafața lor apar pete mici, care se măresc repede, pătrunzând și în interiorul pulpei bobului. Boala apare mai puțin pe frunze, lăstari și ciorchinii tineri. (Bucur, 2011)

Deoarece au fost condiții climatice pentru infectarea inflorescențelor, înainte de înflorit s-a aplicat un tratament împotriva putregaiului cenușiu (Fig. 5.9). De asemenea, și la sfârșitul lunii iulie, preventiv pentru perioada de pârgă a fost aplicat un tratament, astfel încăt să se evite riscul de a avea reziduri de pesticide pe strugure. Produsele de combatere a Botrytis au o perioadă de remanență de 21 de zile.

Fig. 5.9. Evoluția infecțiilor de putregai cenușiu (Botrytis cinerea) în 2019, la Cenade (extras din programul DSS al companiei Jidvei și prelucrat)

Fig. 5.11. Frecvența și intensitatea atacului de putregai cenușiu pe strugure, în anul 2019, la soiurile studiate

Datorită măsurilor fitosanitare, în anul 2019, soiurile luate în studiu au avut un grad de atac scăzut în ceea ce privește putregaiul cenușiu( Fig 5.11.). Valoarea cea mai ridicată s-a înregistrat la soiul Riesling Italian iar cel mai rezistent în privința intensității s-a dovedit a fi soiul Chardonnay.

5.2.4. Evoluția infecțiilor de putregai negru (Guignardia bidwellii) și gradul de atac

Infecția de putregai negru este foarte gravă și este întâlnită la toate soiurile de viță de vie, atacul fiind favorizat de temperaturi în intervalul 10-30°C și optime de 26 °C, prezența apei și o umiditate relativ ridicată a aerului. Ciuperca atacă numeroase organe din vița de vie precum frunze, boabe, inflorescențe și lăstari tineri și provoacă pagube deosebite la atacul agresiv asupra ciorchinilor.(https://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-pesticide/putregaiul-negru-al-vitei/)

Putregai negru (Guignardia bidwellii) este o boală tot mai râspândită în podgoria Târnave care se regăsește în plantații în zone de focar. Această ciupercă, având picnidii (forma de rezistență peste iarnă), dacă nu este tratată se răspândește de la an la an. Pentru această boală trebuie să se intervină de la începutul sezonului de vegetație pentru a limita și chiar stopa infecțiile.

Fig. 5.12 Evoluția infecțiilor de putregai negru (Guignardia bidwellii) și nivelul de protecție fitosanitară a produselor utilizate în 2019, la Cenade

(extras din programul DSS al companiei Jidvei și prelucrat)

După cum se observă și în Figura 5.12, condițiile climatice de infectare au fost de la începutul perioadei de vegetație însă prin aplicarea de tratamente preventive s-a limitat gradul de atac. Drept urmare, chiar dacă s-au înregistrat leziuni ale atacului pe frunze (Fig. 5.14), acestea nu au prezentat picnidii astfel că strugurii nu au fost afecțatați de această boală.

Fig. 5.14. Frecvența și intensitatea atacului de putregai cenușiu pe strugure, în anul 2019, la soiurile studiate

În condițiile anului 2019, frecvența putregaiului cenușiu a înregistrat valori mai mari la soiul Sauvignon blanc (Fig 5.14) totodata, intensitatea gradului de atac s-a păstrat până la 1 % la toate soiurile luate în studiu, datorită metodelor de preveniție și combatere.

5.3. PARAMETRI DE PRODUCTIVITATE LA SOIURILE DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE

Fig. 5.14 Numărul mediu de struguri pe butuc, la soiurile studiate

Conform datelor din Fig 5.14, soiul Chardonnay a realizat cea mai bună productivitate în anul 2019 (26,3 struguri/butuc), fiind urmat de Muscat Ottonel care are o valoare foarte apropiată (25,8 struguri/butuc)

Tabelul 5.2

Influența condițiilor anului 2019 asupra producției de struguri (kg/butuc),

la soiurile studiate la SC Jidvei SRL plaiul Cenade

În condițiile anului 2019, soiul Muscat Ottonel înregistrează o produție de struguri ridicată, de 4,5 kg/butuc (Tabelul 5.2). Această valoare, din punct de vedere statistic, înregistrează o diferență foarte nesemnificativă față de media experienței (+0,7 ). Totodata, producția la toate cele patru soiuri cuprinde valori între 11,44 și 17,80 (t /ha)

Tabel 5.3.

Influenta condițiilor anului 2019 asupra greutății medii a unui strugure (g),

la soiurile studiate la SC Jidvei SRL plaiul Cenade

În tabelul 5.3, valoriile greutății medii a strugurelui la soiurile Sauvignon blanc si. Muscat Ottonel sunt foarte apropiate (175.4 respectiv 174.3 g), ambele înregistrând valori semnificativ pozitive față de media experienței, soiul Chardonnay având rezultate nesemnificative din punct de vedere statistic, față de martor.

5.4. CALITATEA STRUGURILOR LA RECOLTARE

Tabelul 5.4

Influența condițiilor anului 2019 asupra cantității de zaharuri din struguri (g/l),

la soiurile studiate la SC Jidvei SRL

Soiul Chardonnay înregistrează cea mai ridicată concentrație de zahăr în must, de 205,7 g/l, la o diferență distinct semnificativă față de media experienței, reprezentând astfel maximum de zahăr dintre toate cele patru soiuri studiate. Cea mai scăzută cantitate de zahăr în must a înregistrat-o soiul Muscat Ottonel având 190,7 g/l. Cu o diferență de 4,7 g/l zahăr față de soiul Chardonnay se află soiul Sauvignon Blanc, acesta acumulând 201 g/l.

Tabelul 5.5

Influența condițiilor anului 2019 asupra acidității totale a mustului (g/l H2SO4),

la soiurile studiate la SC Jidvei SRL

Aciditatea totală a mustului este un alt parametru important, pe lângă productivitate și calitate, care determină data recoltării în funcție de tipul de vin dorit. Valoarea cea mai ridicată s-a înregistrat de soiul Sauvignon Blanc cu o aciditate de 5.8 g/l H2SO4, urmată de Riesling italian cu 5.40 g/l H2SO4, ambele având o diferență foarte semnificativ pozitivă față de media experienței. Soiul Muscat Ottonel este cunoscut deoarece imprimă vinului o fructuozitate aparte chiar și cu o aciditate de 3.30 8 g/l H2SO4.

Tabelul 5.6

Influența condițiilor anului 2019 asupra pH-ului mustului,

la soiurile studiate la SC Jidvei SRL

Ph-ul mustului trebuie să afecteze echilibrul zahăr/acid dar si echilibrul vinului, așadar din tabelul 5.6 se poate observa că soiurile Muscat Ottonel și Chardonnay au înregistrat valori cu diferențe semnificativ și foarte semnificativ pozitive față de media experienței (3.34 respeciv 3.24).

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Soiurile de Chardonnay, Riesling italian, Sauvignon blanc și Muscat Ottonel, s-au comportat foarte bine în condițiile climatice ale anului 2019, având o rezistență bună la atacul infecțiilor cu mană, făinare și putregai, gradul de atac fiind sub 1 %, fapt datorat și programului DSS al companiei Jidvei.

Numărul de struguri pe butuc variază între 26.3 și 22.3 struguri/butuc, cea mai mare valoare înregistrându-se la soiul Chardonnay, iar cea mai mică valoare la soiul Sauvignon Blanc.

În ceea ce privește parametrii de productivitate, s-au înregistrat producții de la 11.44 t/ha (Chardonnay) până la 17.8 t/ha (Muscat Ottonel). Totuși indicele de greutate medie a unui strugure este cel mai ridicat în cazul soiului Sauvignon Blanc cu valori de 175.4 g cu peste 22 g mai mult decât media experienței.

Plaiul viticol Cenade oferă un cadrul natural favorabil pentru obținerea vinurilor de calitate superioară, datorită potențialului alcoolic ridicat de 12,1 % la soiul Chardonnay.

Din punct de vedere al zaharurilor, soiul Chardonnay a avut cea mai ridicată valoare cu 205.7 g/l urmat de Sauvignon blanc cu 201 g/l.

În condițiile anului 2019, cel mai scăzut conținut în aciditate totală l-a înregistrat soiul Muscat Ottonel, cu doar 3.30 g/l H2SO4; este cunoscut faptul că soiul Muscat Ottonel este predispus la pierderea substanțială a acidității însă soiurile Sauvignon blanc si Riesling Italian au avut valori ridicate de 5.4 respectiv 5.8 g/l H2SO4

Ph-ul mustului trebuie să afecteze echilibrul zahăr/acid dar si echilibrul vinului așadar soiurile Muscat Ottonel și Chardonnay au înregistrat valori peste media experienței (3.34 respeciv 3.24).

Condițiile ecoclimatice din Plaiul Cenade, Podgoria Târnave, au un rezultat pozitiv asupra cantității și calității recoltei de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară.

BIBLIOGRAFIE

Alexandrov V, Schneider M, Koleva E, Moisselin JM , 2004, Climate variability and change in Bulgaria during the 20th century.

Babeș Anca , 2020, Oenologie, Lucrări practice-suport curs

Babeș Anca, 2011, Cercetări privind consumul de apă la vița de vie în unele zone din Transilvania, Teză de doctorat, USAMV Cluj Napoca

Babeș Anca, 2010/2011,Ampelografie 1 și 2,

Babeș Anca, 2006, Ampelografie-lucrări practice, Ed. AcademicPres, Cluj Napoca

Bucur Georgeta Mihaela, 2011, VITICULTURĂ, București

Bunescu V, Mihai Ghe, Bunescu H, Ioana Man, 2005,Condițiile ecologice și eficiența producției din podgoria Ștefănești-Argeș

Busuioc A, Caian M, Cheval S, Bojariu R, Boroneant C, Baciu M, Dumitrescu A , 2010, Variabilitatea si schimbarea climei in Romania. Pro Universitaria Press, Bucharest;

Corbean Dănuț Gheorghe, 2011, TEHNOLOGII NOI DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR VITICOL, ÎN PODGORIA TÂRNAVE; Teză de doctorat, USAMV CN

Duchêne E, Schneider C ,2005, Grapevine and climatic changes: a glance at the situation in Alsace.

Dumitrescu A, Bîrsan MV, 2015, ROCADA: a gridded daily climatic dataset over Romania (1961–2013) for nine meteorological variables.

Hannah L, Roehrdanz PR, Ikegami M, Shepard AV, Shaw MR, Tabor G, Zhi L, Marquet PA, Hijmans RJ , 2013, Climate change, wine and conservation

ILIESCU M., L. TOMOIAGA M. FARAGO, M. COMSA, 2010, Nutriția la vița de vie în Podgoria Târnave, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca: 12-17

Ioniță M, Rîmbu N, Chelcea S, Pătruț S, 2013, Multidecadal variability of summer temperature over Romania and its relation with Atlantic Multidecadal Oscillation

IPCC, Stocker TF, Qin D, Plattner G-K, Tignor M, Allen SK, Boschung J, Nauels ,2013, Climate change 2013: the physical science basis, Contribution of working groupI to the fifth assessment report of the intergovernmental panel on climate change. Cambridge University Press, Cambridge and New York

Irimia LM, Patriche CV, Quenol H, 2014, Analysis of viticultural potential and deliniation of homogeneous viticultural zones in a temperate climate region of Romania

Jones GV, White MA, Cooper OR, Storchmann K (2005) Climate change and global wine quality

Klein Tank AMG, Kӧnnen GP, 2003, Trends in indices of daily temperature and precipitation extremes in Europe.

Kryza M, Szymanovski M, Blas M , 2015, Observed changes in SAT and GDD and the climatological suitability of the Poland-GermanyCzech Republic transboundary region for wine grapes cultivation.

Kryza M, Szymanovski M, Blas M, 2015, Observed changes in SAT and GDD and the climatological suitability of the Poland-GermanyCzech Republic transboundary region for wine grapes cultivation

L.M Irimia , 2012, Biology, ecology and physiology of the grapevine. Ion Ionescu de la Brad Press, Iași (in Romanian).

L.M Irimia, 2012, Biologia, ecologie și fiziologia vitei de vie Ion Ionescu de la Brad Ed.

M. Bucur și Dejeu, 2016, Research on trends in extreme weather contitions and their effects on grape vine in Romanian viticulture. Bulletin USAMV Horticulture 73(2):126–134

M. Oșlobeanu, M. Macici, M. Georgescu, V. Stoian, 1991, Zonarea soiurilor de viață a vieții Romania ˆın România , Ceres Press

M. Stock, F.W. Gerstengarbe, P.C. Werner, 2005, Acta Horticulturae 689, 29-40

Malheiro AC, Santos JA, Fraga H, Pinto JG , 2010, Climate change scenarios applied to viticultural zoning in Europe.

Mesterházy I, Mészáros R, Pongrácz R, 2014, The effects of climate change on grape production in Hungary.

Moriondo M, Jones GV, Bois B, Dibari C, Ferrise R, Trombi G, Bindi M, 2013, Projected shifts of wine regions in response to climate change.

N.K. Dokoozlian, W.M. Kliewer, 1996, J Am Soc Hortic Sci 121, 869–874

Parry ML, Canziani OF, Palutikof JP et al, 2007, Technical summary. Climate change 2007: impacts, adaptation and vulnerability. In: Parry ML, Canziani OF, Palutikof JP, van der Linden PJ, Hanson CE (eds) Contribution of working group II to the 4th assessment reporto ft he intergovernmental panel on climate change.Cambridge University Press, Cambridge, pp 23–78

Piticar A, Ristoiu D, 2012, Analysis of air temperature evolution in northeastern Romania and evidence of warming trend.

Pop Nastasia, 2003, Viticultura, Ed. AcademicPres, Cluj Napoca

Pop Nastasia, 2010, Curs de viticultură, Ed. Eikon, Cluj Napoca

Puia Carmen, 2015, Horticultură specială, Cluj Napoca

Rotaru Liliana, 2003. Ampelografie, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Sf. Teodorescu, AI Popa, G. Sandu, 1987, Oenoclimatul Romaniei (Presă științifică și enciclopedică, București

Spinoni J, Szalai S, Lakatos M, Szentimrey T, Bihari Z , 2014, Climate of the Carpathian region in 1961–2010: climatologies and trends of ten variables

Stroe Marinela, 2012, Ampelografie, București

ȚÂRA ,GH., Maria. Iliescu, AL. Băcilă, 1987, Maturarea lemnului la vița de vie în condițiile podgoriei Târnave

Vršič S, Šuštar V, Pulko BT, Šumenjak TK , 2014, Trends in climate parameters affecting winegrape ripening in northeastern Slovenia.

W.M. Kliewer, 1996, J Am Soc Hortic Sci 121, 869–874

WM Kliewer, Lider LA, 1970, Effect of day temperature and light intensity on growth and composition of Vitis vinifera

Departamentul Cercetare a SC Jidvei SRL

http://doctorate.ulbsibiu.ro/wp-content/uploads/RezumatTanaCristinaromana.pdf

http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online

http://vinpenet.blogspot.com/2014/03/regiunile-viticole-ale-romaniei.html

http://www.oiv.int/ en/technical-standards-and-documents/statistical-analysis/state-ofvitiviniculture. OIV 2016- State of the Vitiviniculture World Market

http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation

http://www.oiv.int/en/oiv-life/oiv-2019-report-on-the-world-vitivinicultural-situation

http://www.oiv.int/public/medias/6766/en-oiv-press-release-42nd-world-congress-of-vine-and-wine-vi.pdf

http://www.taravinului.ro/podgoria-tarnave.html

https://revino.ro/upload/files/Harta_viticola_CrameRomania

Putregaiul negru al vitei de vie – combatere, tratamente

https://www.jidvei.ro/ro/vita-de-vie

https://www.onvpv.ro/sites/default/files/pdfs/caiet_de_sarcini_doc_tarnave_249ro.pdf

https://www.valealunga.com/obiective-turistice/crama-tauni

https://www.wall-street.ro/articol/Companii/237026/in-vizita-la-crama-jidvei-de-la-tauni-cum-se-produce-vinul-in-inima-transilvaniei.html#gref

Stația meteorologică SC.. JIDVEI S.R.L

ttp://oniv.ro/wp-content/uploads/2019/04/Caiet-de-sarcini-IG-Dealurile-Transilvaniei_245ro.pdf

www.horticultura-bucuresti.ro .

www.madr.ro

www.scvblaj.ro