Caracterizarea fizico-geografică a Municipiului Brașov [310220]

[anonimizat] a Municipiului Brașov

1. [anonimizat], cu o populație de aproximativ 388.000 [anonimizat]-estică a României, la poalele vârfului Tâmpa (967m). [anonimizat] a Transilvaniei, [anonimizat], fiind cuprins între 45° – 46° latitudine nordică și 26° longitudine estică.

Figura: Harta poziției geografice a Municipiului Brașov în cadrul județului

Sursa: Date prelucrate

2. ELEMENTE DE GEOLOGIE

Asupra originii depresiunii de la curbura internă a [anonimizat] a lui E. Jekelius (1922) susținea că bazinul “Țara Bârsei “ [anonimizat] o serie de fracturi tectonice.

La rândul lor N. Orghidan (1929) și L. Mazec (1932) au susținut originea tectonică a depresiunii. M.Iancu (1957), după depozitele pliocene situate pe rama de orogen a depresiunii, ajunge la concluzia că prăbușirea bazinului a avut loc în Pliocen. Același autor susține că fenomenele majore care au dus la formarea acestui bazin trebuie puse “pe seama tectonicii și extruziunilor magmatice din lanțul vulcanic din nord”.

Vintilă Mihailescu (1963) [anonimizat] a [anonimizat] s-au scurs spre Depresiunea Transilvaniei printr-o serie de șei din Munții Perșani (defileul de la Racoș etc.). Cuveta lacului a fost umplută în cuaternar cu aluviuni ( pietrișuri, nisipuri, argile) aduse de râurile ce coboară din munți. [anonimizat] a fost supusă modelării geomorfologice externe (eroziune și acumulare torențială și fluviatilă etc) până s-a ajuns la realizarea fizionomiei actuale din lanțul vulcanic din nord”.

Munții ce domină municipiul sunt alcătuiți din calcare Triasice datate ca aparținând Ladinianului și Triasicului superior (Jekelius, 1936; Macarovici și Turculeț, 1972) [anonimizat] (Jekelius 1925, 1930, 1936).

[anonimizat], [anonimizat], fiind puternic deranjate de activitățile antropice.

Figura: Harta geologică a Depresiunii Brașov

Sursa: Date prelucrate în GIS

Figura: Depozite loess de pe Dealul Melcilor

Sursa: [anonimizat], 2008)

[anonimizat]. [anonimizat], de un zid muntos a cărui înălțime diferă de la un punct cardinal la altul (peste 2000 m [anonimizat] 1200m în est și aprox. 500 m în nord și vest).

Geografic, Țara Bârsei este o [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] o bună porțiune de râul Olt.

Figura: Depresiunea Brașov

Sursa: [anonimizat], situat la o altitudine medie de 625 m, [anonimizat], [anonimizat], Straja (Warthe) și Dealul Cetății. Teritoriul administrativ al orașului Brașov se încadrează în partea sudică a depresiunii Brașovului, la contact cu rama muntoasă, respectiv cu fluxul intern al Carpaților Orientali.

La doar 12 km de Brașov, stațiunea Poiana Brașov, parte componentă a Municipiului Brașov din punct de vedere administrativ, este amplasată pe versantul nordic al Masivului Postăvarul (vârful Cristianul Mare – 1804m), din cadrul Carpaților de Curbură, fiind la ora actuală o stațiune complexă a sporturilor de iarnă din țară.

Masivul Postăvarul

Masivul Postăvarul, cu o altitudine maximă de 1.804 m, face parte din ansamblul Munților Bârsei, calcarele jurasice și conglomeratele cretacice imprimând reliefului profilul unei piramide. Treapta de 1.000 m, pe care se află renumita stațiune turistică Poiana Brașov, este încadrată pe latura ei nord-vestică, de un șir de culmi înalte de 850 – 1.300 m, cu aspecte de măguri, reprezentând munții Poienii Brașovului. Spre NNE Postăvarul se termină cu un pinten avansat și anume muntele calcaros Tâmpa de 955 m, cu un abrupt impunător aproape vertical, de 400 m, deasupra orașului Brașov. Spre nord-est Postăvarul se prelungește cu munții scunzi ai Dârstei – 1.428 m, înainte puternic împăduriți cu păduri de fag și rășinoase. La poalele acestui munte ia naștere cartierul Noua din extremitatea sud-estică a orașului. Altitudinea maximă în perimetrul construit se ridică la 720 m pe valea Schei, și cea mai mica coboară la 535 m pe interfluviul dintre Timiș și Ghimbășel, în partea de N a orașului. În afară de colinele piemontane marginale, relieful Brașovului are și un caracter de câmpie piemontană de acumulare cuaternară, cu suprafața netedă și cu pătura de sol destul de fertilă.

Muntele Tâmpa

Muntele Tâmpa este simbolul orașului Brașov, oraș apărut la poalele sale. Este un pinten calcaros coborât către depresiune din Masivul Postăvaru, între văile Șchei și Răcădău. Are o altitudine de 957m. Este alcătuit predominant din calcare thitonice pe care s-au dezvoltat unele fenomene carstice.

Figura: Imagine satelitară cu Muntele Tâmpa

Sursa: Google Earth

Figura: Muntele Tâmpa văzut dinspre Bulevardul Victoriei

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

Dealul Melcilor

Dealul Melcilor este o prelungire scundă a Muntelui Tâmpa. A fost vreme îndelungată – și încă mai este – carieră de calcar. În anii 30 s-au făcut aici studii geologice care au scos în evidență existența unui punct fosilifer, mic din punctul de vedere al suprafeței însă foarte bogat. În prezent, datorită extinderii carierei, acest punct fosilifer a dispărut (era situat pe locul actualului Parc al Trandafirilor). Exploatarea calcarului a făcut ca rămășițele dealului să fie reprezentate de aflorimente largi în SE, pe 1,8 km lungime, cu înălțimi de la câțiva metri la peste 20 m. La poalele lor sunt apar depozite detritice, îndeosebi către Est, adesea acoperite de vegetație. Baza dealului este terasată către Sud și este limitată de un șanț larg ce împiedică rostogolirea bolovanilor spre clădiri. Versantul de NV este domol și este acoperit cu păduri, pătura de sol fiind doar din loc în loc întreruptă de aparăția la zi a rocilor. Spre SV, dealul este legat de Muntele Tâmpa printr-o trecătoare numită Curmătura.

Figura: Dealul Melcilor

Sursa: Google Earth

Figura: Dealul Melcilor fotografiat de pe Strada Serii

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

De cealaltă parte a Văii Răcădău, până în valea Timișului se desfășoară Munții scunzi ai Dârstei, culmi domoale, puternic împădurite, cu altitudine de 1428 m. La poalele lor se găsește cartierul Noua.

Figura: Munții Brașovului

Sursa: Google earth

Desprinse din Muntele Postăvarul se găsesc și Dealurile Warthe și Straja (Dealul Cetății) care la rândul lor se continuă către șesul depresionar al Bârsei cu o mică denivelare numită Colina.

Figura: Dealurile Warthe și Straja (Dealul Cetății)

Sursa: Google earth

Dealul Straja, numit și Dealul Cetății apare ca o oază de vegetație în plină zonă construită. Pe culme se găsește Cetatea Brașovului înconjurată de un parc.

Colina este ultima prelungire calcaroasă a Postăvarului către șesul Bârsei. Are altitudinea cea mai mică și este în întregime modificată antropic, pe culme aflându-se sediul Universității Brașov, fapt ce a făcut să fie cunoscută și sub numele de Colina Universității.

Figura: Fotografie cu Dealul Cetății

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

ELEMENTE CLIMATICE

Conform Agenției pentru Protecția Mediului Brașov, climatul Depresiunii Brașovului este puternic influențat de condițiile fizico-geografice locale, astfel că bazinul depresionar se caracterizează printr-un regim climatic cu amplitudini termice mari și cu frecvente inversiuni termice, în zona depresionară fiind intensificate procesele de răcire radiativă nocturnă și cele de încălzire, prin insolație, ziua.

Clima, în aglomerarea Brașov este de tip continental-moderat, caracteristică depresiunilor perimontane, mai puțin aspră decât zona montană, relativ umedă și răcoroasă, cu precipitații relativ reduse și temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase. Temperatura medie a aerului înregistrată la stațiile de monitorizare din Brașov a fost de 11,2 șC, temperatura maximă absolută fiind de 29,3șC în luna august, iar minima de – 13,4 șC în luna februarie.

Principala caracteristică a contextului geomorfologic în care este amplasată aglomerarea Brașov este contactul dintre spațiul depresionar și masivele montane învecinate care înconjoară depresiunea Bârsei. Asocierea acestor trepte de relief generează un areal depresionar mărginit de masive montane care blochează tranzitul maselor de aer. Vântul la sol are direcții predominante dinspre vest și nord-vest și viteze mici. În municipiului Brașov, arealul este în general caracterizat de calm atmosferic, viteze ale vântului foarte mici (<1,5 m/s) pe perioada întergului an.

Datele înregistrate la stațiile de monitorizare din aglomerarea Brașov evidențiază faptul că starea de calm atmosferic este definitorie pentru arealul municipiului Brașov, viteza vântului fiind mai mică de 1,5 m/s în peste 80% din perioada anului. Vânturile sunt puternic influențate de relief atât în privința vitezei, cât și a direcției. Zona este supusă iarna unor invazii de aer rece și umed, venit din nordul și nord-vestul Europei, care aduce zăpadă și ger. Vânturile dominante, cu frecvența cea mai mare, sunt cele din nord-vest. Vânturile locale sunt brizele de munte și Vântul Mare (Mâncătorul de zăpadă) care se manifestă la începutul primăverii, în special în depresiunile de la poalele munților. Vara predomină vânturile oceanice umede din vestul Europei, care determină ploile din acest anotimp.

În anotimpul rece (noiembrie-februarie) circulația atmosferică este redusă, masele de aer rece se mențin în depresiunea în care este amplasată aglomerarea, determinând apariția inversiunii termice și a minimelor accentuate ale temperaturii. Fenomenul se produce în perioadele cu ”atmosferă stabilă”, caracterizată de stabilitate termică și inversiune termică moderată sau ”atmosferă foarte stabilă” cu stabilitate termică și inversiune termică accentuată.

De asemenea, atmosfera urbană este supusă unui procedeu de încălzire prin advecție și radiații din mai multe cauze: diminuarea radiației terestre din zona urbană, datorită menținerii aerului mai cald în apropierea solului, ca urmare a efectului de seră, generat de poluarea aerului cu pulberi, gaze, pierderi de căldură de la clădiri, surse termice și încălzirea, diminuarea curenților de aer datorită șicanelor create de clădiri, fapt care conduce la diminuarea evapotranspirației, prin care se pierde căldură.

Umiditatea aerului în zona aglomerării are valori medii anuale de 71%.

Precipitațiile atmosferice au valori de 842 mm/an. Radiația solară în zonă oscilează la nivel anual, cele mai mari valori ale radiației solare sunt în iulie, iar cele mai mici valori ale radiației solare sunt în decembrie. Precipitațiile atmosferice au cantități cu atât mai mari cu cât altitudinea este mai mare. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 841,6 mm la Brașov și peste 1100 mm pe culmile montane înalte. În timp s-a constatat că cea mai ploioasă lună a fost iunie și cele mai mici cantități de precipitații au căzut în luna februarie, în depresiuni și zona deluroasă;

în zona montană cea mai ploioasă lună a fost noiembrie, în munții mijlocii, și septembrie în munții înalți.

Durata medie a stratului de zapadă a fost de 71 de zile la Brașov., dar perioada noiembrie – mai se caracterizează prin strat de zapadă continuu în zona montană

ELEMENTELE DE HIDROGRAFIE

În repartiția teritorială a resurselor de apă subterană, în funcție de condițiile geologice (natura rocilor care înmagazinează apă), se pot deosebi două zone principale:

O zonă montană cu roci mai consistente (șisturi cristaline, calcare, conglomerate etc), unde stratul acvifer se află, de regulă, la adâncime;

O zonă joasă, incluzând șesurile depresionare ale Brașovului și Făgărașului, lunca și terasele Oltului, în care materialele sedimentare detritice mai moi (pietrișuri pleistocene, nisipuri holocene) au o grosime mare, permițând constituirea unor orizonturi acvifere destul de bogate și cu calități corespunzătoare pentru diferite întrebuințări.

Figura: Harta corpurilor de apă din zona Municipiului Brașov

Sursa: : Planul de amenajare a teritoriului județean Brașov

În sectorul Țării Bârsei se remarcă ape de adâncime de bună calitate, cantonate la baza formațiunilor calcaroase, în debite de 6 – 15 l/s. Apa freatică se găsește la o adâncime de 1 – 2 m. până la 10 – 15 m. mai ridicată în zona Sînpetru-Hăman-Prejmer, cu un debit până la 6 l/s, cu o mineralizare de circa 0,5 g/l.

În zona montană, alcătuită din șisturi cristaline, mineralizarea apelor este foarte slabă.

Pe teritoriul județului Brașov o cantitate însemnată de apă apare sub formă de izvoare, în special în zona de munte.

Izvoarele ce apar în zona conglomeratelor din Ciucaș și Bucegi au un debit de circa 100 l/s și sunt captate pentru alimentarea cu apă a orașului Brașov.

Multe izvoare apar pe linia de front inferior al piemonturilor, ale căror materiale permeabile facilitează o acumulare abundentă a apelor de infiltrație (linia de izvoare de la baza piemontului Săcele).

Apele de suprafață sunt toate afluenți direcți și indirect ai Oltului. Prin Brașov trec o serie de râuri și pâraie toate izvorând din masivul Postăvarul. Astfel Râul Scheiu interceptat de Canalul Timiș, cursul inferior fiind canalizat încă din perioada medievală așa încât să curgă în lungul zidurilor cetății, constituind o parte a lucrărilor de apărare a orașului. Acest tronson este cunoscut sub denumirea de Canalul Graft.

Canalul Timiș este un canal care leagă râul Timiș de râul Ghimbășel. Canalul începe în apropiere de Dârste și urmează aproximativ limita sudică a Municipiului Brașov. canalul interceptează râurile care se scurg de pe versantul nordic al masivului Postăvarul, iar în intervalul municipiului Brașov canalul este acoperit. Râul Ghimbășel este un afluent al Oltului și se formează la confluența brațelor Pârâul Mare și Pârâul Mic. Ca afluent Ghimbășelul are Râul Timiș, cunoscut și sub denumirea Râul Timișul Sec. Tot prin Brașov trec și râurile: Racădău, Valea Cetății, Valea Plopilor, Valea Scurtă și Valea Florilor de obicei secate în lunile de vară.

În general, rețeaua de râuri oferă resurse importante de apă, care alături de cele subterane asigură acoperirea nevoilor de apă potabilă și industrială.

La resursele de apă subterană și de suprafață se adaugă și lacurile artificiale. Acumularea de pe Târlung, din amonte de Săcele, dată în folosință în anul 1975, cu un volum de 18 milioane m³ de apă este destinată satisfacerii consumului Municipiului Brașov.

Figura: Lacul artificial Târlung

Sursa: www.infopensiuni.ro

ELEMENTE DE PEDOLOGIE

Figura : Harta tipurilor de sol din Județul Brașov

Sursa : Planul de amenajare a teritoriului județean Brașov

Solurile

Zonele de munte din cadrul Țării Bârsei prezintă soluri brune acide (în Postăvaru și Măgura Codlei) și, local, soluri litomorfe, reprezentate prin rendzine și rendzine brune. Pe piemonturile colinare submontane predomină solurile podzolice argiloiluviale și cele brune podzolite. În general, aceste soluri prezintă o fertilitate scăzută, exploatarea agricolă realizându-se cu mijloace de ameliorare (îngrășăminte chimice și naturale etc.). Șesul este mai fertil, fiind alcătuit în părți aproximativ egale din soluri brune și cernoziomuri. În lunca Oltului se găsesc soluri aluviale de luncă, precum și aluviuni crude, cu o fertilitate destul de ridicată, dar și cu exces de umiditate.

ELEMENTE DE VEGETAȚIE ȘI FAUNĂ

Județul Brașov numără aproximativ jumătate din speciile de plante ce cresc în România și este caracteristică zonelor de deal și de munte. Din punct de vedere floristic, la nivelul județului Brașov apare un amestec accentuat de elemente eurasiatice, la care se adaugă elemente circumpolare și central-europene precum și areale restrânse cu specii mediteraneene, sub-mediteraneene, pontice s.a.m.d. Culmile înalte ale Bucegilor, Pietrii Craiului și Făgărașilor adăpostesc numeroase endemisme carpatice precum: garofița Pietrii Craiului (Dianthus callizonus), obsiga bârsană (Bromus barcensis), macul de munte (Papaver pyrenaicum ssp. corona sancti-stephani), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) etc. Topoclimatele specifice determină în depresiunile intramontane prezența a numeroase specii relicte sau endemice. Dintre endemisme poate fi semnalată jitmia Țării Bârsei (Armeria barcensis), a cărei origine este deosebit de interesantă si controversată în literatura botanică. În ecosistemele de mlaștini eutrofe se întâlnesc relictele glaciare: daria (Peducularis sceptrum-carolinum), ochii broaștei (Primula farinosa), roua cerului (Drosera anglica) ș.a. Pe versanții însoriți ai Dealului Cetății și ai Tâmpei, se mai păstrează încă specii termofile ce își au originea în stepele și silvostepele care acopereau în terțiar suprafețe însemnate în inima Țării Bârsei. Merită menționate dintre speciile termofile: zambila sălbatică (Hyacinthella leucophaea), colilia (Stipa pulcherrima), pătlagina argintie (Plantago argentea), nemțișorul de stâncă (Delphinium fissum), iar ca arbuști: migdalul pitic (Prunus ienella), cununița de calcar (Spiraea crenata), vișinelul (Prunus fruticosa) etc.

Vegetația actuală reprezintă în bună măsură aspectele vegetației naturale, însă apar și ecosisteme fragmentare sau integrate-secundare, instalate în urma intervenției omului în decursul timpului.

Se poate spune că aproape întreg teritoriul județului a fost acoperit în trecut de păduri, aparținând deci zonei forestiere. Complemetar era prezentă și zona alpină, mai puțin extinsă decât cea forestieră.

Zona forestiră este reprezentată de: subzona stejarului, subzona gorunului, subzona fagului și subzona molidului.

a.Subzona stejarului era mult mai extinsă în trecut decât astăzi, ocupând depresiunile, piemonturile și versanții însoriți până la altitudini între 500 – 700 m. Păduri de stejar există în lunca Oltului la Prejmer, pe piemonturile Crizbav – Feldioara – Cristian, Dumbrava Vadului, în zona Rupea (în sud-estul Podișului Târnavelor). Existența stejarilor la Cristian și în Poiana Brașov este o dovadă a faptului că, în trecut, aceste păduri acopereau și și versanții nord-vestici ai colinelor ce se desprind din Postăvaru. În pădurile de stejar, alături de stejar (Quercus robur) – și de stejarul pufos (Quercus pubescens) doar în vestul Perșanilor și la vest de Olt unde este amplificat caracterul termofil – sunt prezenți și: jugastrul (Acer campestre), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus foliacea) etc. precum și diverse specii arbustive și plante ierboase caracteristice.

b.Subzona gorunului (Quercus petraea) este localizată pe versanții însoriți, la altitudini ce urcă uneori la 700 – 800 m. Izolat sau sub formă de pâlcuri, gorunul urcă până la 1200 – 1300 m. În zonele mai joase (Munții Perșani, dealurile Târnavelor) intră în amestec cu stejarul iar în zonele mai înalte, împreună cu fagul alcătuiește goruneto-făgete. Alături de altitudine, expoziția versanților joacă un rol important în repartizarea altitudinală a speciei, astfel în Măgura Codlei și în Munții Perșani, în anumite stațiuni, gorunul vegetează la altitudini superioare fagului. În gorunete, alături d teqe Quercus petraea mai pot fi întâlniți: Quercus petraea ssp. dalechampii, Quercus petraea ssp. poplycarpa, carpenul (Carpinus betulus), diferiți arbuști și plante ierboase.

c.Subzona fagului (Fagus silvatica) este cea mai extinsă, atât sub aspectul făgetelor pure (Munții Perșani, Ciucaș) cât și prin pădurile de amestec – fag, molid și pe alocuri brad (Munții Făgăraș, Bucegi, Postăvaru, Piatra Craiului, Piatra Mare). Altitudinal făgetele prezintă o amplitudine largă, de la 500 – 600 m. pe versanții nordici, până la circa 1000 m. sau mai mult pe fețele însorite. Având în vedere faptul că județului Brașov îi aparțin îndeosebi versanții nordici ai masivelor muntoase menționate, făgetele nu urcă la altitudini prea înalte, ca în stațiunile de pe versanții sudici. În făgete se mai întâlnesc: paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), arțarul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior).

d.Subzona molidului (Picea abies) este mai bine individualizată în Munții Făgăraș, Piatra Craiului, Bucegi, Ciucaș, Postăvaru, Piatra Mare, în general ocupând stațiunile de deasupra făgetelor în zona alpină. Alături de molid se mai întâlnesc sporadic laricele (Larix decidua var. polonica) în Piatra Craiului, Piatra Mare și bradul (Abies alba) în Postăvaru, Piatra Craiului etc. Configurația Depresiunii Bârsei (depresiune închisă, vecinătatea versanților nordici ai ramei montane sudice) determină adeseori inversiuni în etajarea altitudinală a vegetației, astfel explicându-se prezența bradului șia molidului la sub 800 m. altitudine la Noua, Cristian, pe valea Timișului sau a Bârsei.

Fondul forestier ocupă în județ 185 437 ha.(1981), deținând o pondere importantă în economie.

Defrișările pădurilor de foioase din prima jumătate a secolului XX au favorizat instalarea pajiștilor secundare de păiuș roșu (Festuca rubra) și iarba câmpului (Agrostis tenuis) în zonele montane, de păiușcă (Festuca pseudovina), țepoșică (Nardus stricta), piptănăriță (Cynosurus cristatus) și păiuș (Festuca pratensis), în regiunile colinare și depresionare. În lunca Oltului, ca și în alte zone mai joase, inundabile, sau cu umezeală ridicată datorită izvoarelor, se găsesc asociații de rogoaze (Carex gracilis, Carex vulgaris etc), de trestiișuri (Phragmiles communis), păpurișuri (Typha latifolia, Typha angustifolia), de sălcii, anini etc.

Zona alpină este cea care încheie în altitudine vegetația județului. Ea este comună munților înalți și este alcătuită din jnepenișuri și afinișuri, de ienuperi și zmârdari care, cu florile lor liliachii înviorează liziera superioară a pădurii. Crestele expuse vînturilor puternice adăpostesc alături de diferite specii de graminee ori ciperacee și alte specii care cresc în „pernițe” specifice.

ELEMENTE DE FAUNĂ

Multitudinea biotopurilor întâlnite din Valea Oltului până pe crestele montane face ca fauna depresiunii Brașov să fie deosebit de variată. În mlaștinile Țării Bârsei se găsesc numeroase specii interesante, unele relicte glaciare – ca viermele turbelariot Polycladodes voinovii – , sau specii rare de coleoptere ca Leccobius syriacus și Hyphydrus Aubei; ecosistemele xerofite de pe Tâmpa și Dealul Cetâții adăpostesc circa 35% din macrolepidopterele cunoscute în țară, numeroase specii de ichneumonide (Ichneumon fulvidactylus, Pimpia padeliae ssp. variegata) și altele.

Apele de munte și de șes sunt populate de diferite specii de pești, mai ales păstrăvi, lipan, mreană etc, iar în ecosistemele cu exces de umezeală, ca și în păduri, abundă specii de amfibieni, reptile, păsări și mamifere.

Se remarcă prezența șorecarului comun și a șorecarului încălțat, a berzelor (albă și, mai rar, neagră), a vântureilor, hereților, potârnichii, acvilelor a cocoșului de munte, prundărișului de piatră și a altor păsări sedentare ori migratoare.

Cea mai reprezentativă rămâne însă fauna mamiferelor: capra neagră (Rupicapra rupicapra), cerbul (Cervus elaphus), ursul (Ursus arctos), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scofa), râsul (Linx linx) etc. De pe fondurile de vânătoare au fost recoltate exemplare valoroase de urs, cerb și mistreț, medaliate la diferite expoziții. Din inițiativa Facultății de silvicultură și a Filialei de vânătoare s-au populat unele zone cu fazan, iar pe terenul din zona Dealul Cetății (Lempeș) s-a încercat colonizarea muflonului și a iepurelui de vizuină.

Ariile protejate de pe teritoriul zonei Municipiului Brașov

Principalele rezervații și arii naturale protejate din arealul zonei Municipiului Brașov sunt:

A. Rezervația Muntele Postăvaru

Categoria și importanța rezervației: rezervația de peisaj Postăvaru este conform clasificării UICN/CMN, o arie protejată de categoria IV – rezervație naturală mixtă. Ea conservă peisaje naturale cu numeroase plante și animale rare, declarate monumente ale naturii. Este amplasată în aria de mare atracție turistică a Brașovului. Denumirea rezervației indică munții pe care îi cuprinde. Numele Munților Postăvaru provine de la numele proprietarului de oi Stoica Postăvarul (secolul al XVIII-lea), originar din Schei (partea veche a Brașovului locuită de români). În Arhivele Brașovului este consemnată stâna „Postăvarul sive Christianul”, care indică faptul că la acea dată noul proprietar era Christian, ceea ce explică și denumirea mai nouă de Cristianul Mare sub care este cunoscut Vârful Postăvarul (Binder, 1973). Situația administrativă: rezervația de peisaj Postăvaru este situată în județul Brașov, în partea sudică a municipiului Brașov și în orașul Râșnov.

Poziția geografică și limitele: rezervația cuprinde o parte din Munții Postăvaru, care împreună cu Masivul Piatra Mare alcătuiesc Munții Bârsei, situați în grupa sudică a Carpaților Orientali sau Carpații Curburii. Munții Postăvaru intră în contact cu partea sudică a Depresiunii Brașovului, una dintre cele mai mari depresiuni intracarpatice, față de care se înalță cu peste 1.200 m. Depresiunea Brașovului pătrunde prin compartimentele sale Depresiunea Bârsei și Depresiunea Zărneștilor în nordul și respectiv vestul acestei unități montane. Limita estică este dată de Valea Timișului, iar cea sudică de cursul mijlociu al Văii Mari, care îi separă de Munții Bucegi. Limitele rezervației corespund treimii superioare a versanților și au un aspect sinuos. Căi de acces: Masivul Postăvaru beneficiază de prezența unor căi de comunicație moderne, dar și tradiționale (drumuri și poteci turistice), lesnicioase datorate apropierii unor centre economice, social-culturale și turistice, între care se remarcă municipiul Brașov

B. Rezervația Muntele Tâmpa

Categoria și importanța rezervației: Muntele Tâmpa este o arie protejată de categoria V – rezervație peisageră/mixtă, conform clasificării UICN/CMN. Situația administrativă: rezervația este amplasată pe teritoriul administrativ al municipiului Brașov.

Poziția geografică: Muntele Tâmpa reprezintă partea nord-estică a Munților Poienii Brașov, prelungită până în interiorul orașului. Căi de acces: pe poteci turistice marcate se poate ajunge în Rezervația Tâmpa din mai multe puncte ale Brașovului: Cartierul Valea Cetății, Str. Dobrogeanu Gherea, Cartierul Schei etc. Frecvent se utilizează „Drumul celor 25 de serpentine”, construit în 1937 de către Ocolul Silvic Brașov și refăcut de mai multe ori de Primăria Brașov. Suprafața și limitele: rezervația are o suprafață de 188,2 ha. Ea este delimitată spre est, nord și vest de cartierele Brașovului, iar la est de Valea Răcădăului. Culmea principală se leagă printr-o înșeuare cu Dealul Gorița (1.003 m).

C. Rezervația Stejerișul Mare

Categoria și importanța rezervației: conform clasificării CICN/CMN aria protejată „Colții Corbului Mare“ este o rezervație floristică. Denumirea provine de la stânca izolată din nordvestul Munților Postăvaru, în jurul căreia, cu multe secole în urmă roiau numeroși corbi (Corvus catax). Rezervația mai este cunoscută și sub numele de Stejerișul Mare, nume ce corespunde denumirii culmii pe care este situată stânca. Situația administrativă: rezervația este situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al municipiului Brașov.

Figura: Panou informațional privind ariile protejate Tâmpa și Stejerișul Mare

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ

Populația Brașovului era în 2011 de 397 026 locuitori, din care populație masculină 192 478 și populație feminină 204 548. Densitatea populației era de 4 388 loc/kmp.

Tabelul: Populația municipiului Brașov (1948 – 2011)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Un studiu de prognoză realizat de Consiliul Local Brașov a relevat o tendință de scădere a populației în viitorii 20 de ani.

Figura: Grafic privind Evoluția numărului de locuitori ai municipiului Brașov 1992 – 2030

Sursa: Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Brașov 2010 – 2030

Concomitent cu scăderea numărului de locuitori ai municipiului se constată și o îmbătrânire a acestora.

Figura: Grafic privind evoluția structurii pe grupe de vârstă a populației municipiului Brașov 1992 – 2030

Sursa: Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Brașov 2010 – 2030

ELEMENTE DE GEOGRAFIE ECONOMICĂ

Economia

Brașovul participa cu ponderi însemnate în unele ramuri industriale de bază ale economiei naționale cca 12% din producția construcțiilor de mașini fiind după București , a doua bază a țării în producția de mașini, asigurându-se 87% din producția de tractoare , 66,2% din totalul autocamioanelor, autobasculantelor si autotractoarelor , 31,2% din cea de rulmenți . La nivelul Depresiunii Brașovului , acest oraș împreună cu comuna Ghimbav, obișnuia să concentreze 74,3 % din producția sa industrială.

Totuși, după revoluția din `89, majoritatea fabricilor au intrat în plin declin, urmând a fi închise una câte una la intervale destul de scurte de timp, provocând probleme de ordin social, rata șomajului crescând considerabil în aceea perioadă în Municipiul Brașov. Între timp, fostele fabrici au fost cumpărate de către agenți economici și imobiliari, construindu-se complexe comerciale și complexe imobiliare în locul acestora.

Odată cu funcția industrială s-au amplificat și celelalte funcții: de transport, turistică, cultural-administrativă, acestea luând locul celei industriale în prezent.

Infrastructura

Orașul Brașov –cu cele cinci stații feroviare Brașov- călători, Bartolomeu, Steagu Roșu, Brașov-triaj, Dîrste – este cel mai important nod feroviar din depresiune și unul dintre primele din țară.

Figura: Rețeaua de transport Regiunea Centru

Sursa: STUDIU PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ORIZONTUL DE TIMP 2011-2020

În același timp, spre Brașov converg șapte linii feroviare din diferite direcții, câteva înscriindu-se ca segmente ale unor magistrale de interes național și internațional: Brașov – București ; Brașov-Arad prin Sighișoara, Brașov – Arad prin Făgăraș, Sibiu, Vântu de jos, Brașov – Deda – Baia Mare, Brașov – Cluj Napoca – Oradea, dar și drumuri naționale care se intersectează, creând un puternic nod rutier.

Figura: Rețeaua de transport feroviar la nivelul Municipiului Brașov

Sursa: STUDIU PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ORIZONTUL DE TIMP 2011-2020

Turismul

Potențialul turistic al orașului Brașov

Orașul Brașov reprezintă o așezare urbană de mare interes turistic, înzestrat cu monumente din diferite etape istorice. Bunurile imobile constituie o valoare inestimabilă din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic și peisagistic. Municipiul se bucură de o varietate însemnată a monumentelor și locurilor de interes turistic. Valoarea de necontestat a acestora și numărul însemnat au contribuit la supranumele de „oraș muzeu”. Pentru o mai bună apreciere a potențialului turistic al orașului am considerat o clasificare a acestora după tipul de obiectiv ca fiind o bună metodă de analiză. Astfel identificăm în cadrul orașului elemente turistice cu valoare arhitecturală deosebită, monumente religioase și edificii de cult, străzi și piețe atractive cât și monumente comemorative.

Figura: Statuia lui Nicolae Bălcescu din Parcul Central și Primăria

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

Figura: Piața Sfatului

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

Figura: Prefectura Municipiului Brașov

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

Figura: Dealul Tâmpa și Zidurile Cetății

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016

Figura: Biserica Neagră

Sursa: Fotografie din arhiva personală, iulie 2016