ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI [310104]

[anonimizat] : Absolvent: [anonimizat]. Univ. Maer Matei Monica Mitroi Ana Alina

București

Iulie 2019

INTRODUCERE

Lucrarea de fata isi propune analiza din punct de vedere economic a [anonimizat], [anonimizat], inflatia.

Tema pe care am ales-o este o [anonimizat] o tema de actualitate ce imi permite testarea si folosirea cunostintelor de economie si analiza a datelor dobandite pe parcursul celor 3 ani de studiu.

Pentru aceasta voi contura mai intai o imagine de ansamblu a [anonimizat]; voi analiza apoi cateva statistici ce au in vedere salariul minim pe economie. Ma voi opri apoi in mod special asupra catorva articolelor ce trateaza subiectul ales de mine si voi extrage cateva idei ajutatoare in vederea realizarii propriului studiu.

Modele ale impactului salariului minim pe economie asupra fortei de munca in Romania

Sunt studii care s-au axat pe impactul pe care l-a [anonimizat], in deceniul 1999 – 2009. Instrumentele si modelele care au fost folosite in analiza au fost cele bazate pe sisteme de ecuatii (system equation model) [anonimizat] (VAR-Vector AutoRegressive).

Estimand cele 2 [anonimizat], asupra ratei de angajare si asupra preturilor din Romania si sa realizeze o predictie a evolutiei salariului, a numarului de angajari si a [anonimizat] 2010. Variabilele folosite in realizarea acestui studiu sunt: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

In analiza s-au utilizat date trimestriale incepand cu primul trimestru din anul 1999 si terminand cu al patrulea trimestru din anul 2009 (s a [anonimizat] s-au gasit date cu privire la indicele preturilor de productie inainte de anul 1999). [anonimizat], adica s a facut raportarea nivelului fiecarei perioade la nivelul perioadei anterioare. [anonimizat], [anonimizat]. Sursele principale de unde au fost preluate datele sunt: [anonimizat], Familiei si Protectiei Sociale si Banca Nationala a Romaniei. Pentru a [anonimizat], [anonimizat] 2 instrumente econometrice si anume: modele de regresie si modelul VAR.

Cea mai usoara metoda prin care acest articol descrie relatiile dintre doua sau mai multe variabile de interes consta in estimarea unui model de regresie multipla. Totusi, pentru a ne putea folosi de datele obtinute trebuie ca erorile sa aiba o distributie normala si sa nu fie corelate intre ele sau heteroscedastice-proprietatea acestora de a nu avea dispersia constanta. In cazul in care erorile sunt corelate sau nu respecta toate specificatiile de mai sus, coeficientii estimati sunt deplasati si nu sunt consistenti, iar ecuatia trebuie realizata din nou inainte de a face orice interpretare economica. In acest articolul s au estimat 3 ecuatii de regresie ce au ajutat la descrierea impactului salariului minim asupra preturilor, salariilor si angajarilor din Romania.

Un alt aspect important in acest articol a fost modelarea impactului salariului minim prin estimarea unui model vector autoregresiv-VAR, pe baza ipotezei ca toate cele 3 variabile dependente ar putea fi interdependente. Asta inseamna ca variabilele se pot influenta unele pe altele prin mai multe lag-uri, prin urmare fiecare variabila trebuie descrisa printr o ecuatie diferita.

Pentru a obtine variabile stationare aproape toate seriile au trebuit sa fie modificate; astfel autorii articolului au folosit prima diferenta a logaritmului natural pentru salariul mediu, pentru salariul minim, pentru indicele preturilor de consum si pentru pretul de productie. De asemenea, s a folosit prima diferenta pentru rata de angajare, rata somajului, rata de activitate si logaritmul natural pentru indicele productivitatii. Rata inflatiei a fost stationara si s a utilizat ca atare.

In primul rand, Madalina Ecaterina Andreica, Larisa Aparaschivei, Amalia Cristescu si Nicolae Cataniciu au estimat 3 ecuatii pentru a putea cuantifica impactul salariului minim asupra salariului mediu, asupra ratei de angajare si a preturilor pe piata muncii din Romania. In al doilea rand, acestia au realizat un model VAR-Vector de Autocorelatie alcatuit din 4 variabile: salariul minim pe economie, salariul mediu, rata de angajare si indicele preturilor de consum prin care au dorit monitorizarea atat a dimensiunii, cat si a vitezei de impactare a salariilor, preturilor si angajarilor.

In concluzie, rezultatele studiului indica faptul ca o crestere de 10% a salariului minim pe economie genereaza o scadere de 1.44% a salariului mediu, cu un lag de 1 an. Iar in cazul preturilor, aceeasi crestere de 10% a salariului minim pe economie duce la o scadere cu 0.8% a tuturor preturilor, resimtita un an si 3 luni mai tarziu. Bazat pe concluziile extrase din cele 2 modele estimate si previziunile lor, care au urmat acelasi trend ca seriile initiale, putem afirma ca ambele modele sunt de incredere atunci cand vrem sa modelam impactul salariului minim asupra Romaniei. (Andreica, et all, 2010)

In articolul publicat de Smaranda Pantea la Ministerul Finantelor Publice se subliniaza faptul ca majorarea salariului minim pe economie este o politica foarte populara folosita pentru a mari venitul angajatilor incadrati pe salariu minim, pentru a reduce diferentele foarte mari dintre salarii si pentru a angrena intrarea pe piata muncii. Totusi, aceasta politica se considera a fi una care poate avea si efecte negative asupra ratei de angajare pe piata muncii. In acest articol s a analizat efectul pe care il are cresterea salariului minim pe economie asupra ratei de angajare regionala si s au utilizat date aferente celor 42 de judete ale Romaniei intre anii 2008-2014, perioada ce a inclus si criza economica.

Rezultatele obtinute in urma studiului arata ca in medie, cresterea salariului minim are un efect nesemnificativ asupra ratei de angajare in perioada studiata. Pe de o parte Romania are cel mai mare numar de persoane aflate in campul muncii la limita saraciei (aproape 19%) si este pe penultimul loc in ceea ce priveste salariul minim pe economie in Uniunea Europeana, astfel exista o justificare sociala puternica pentru aceasta politica. Pe de alta parte, Romania a experimentat mai multe cresteri ale salariului minim de-a lungul perioadei analizate, acesta ajungand chiar sa se dubleze spre finalul perioadei analizate. Mariri consistente ale salariului s au aprobat in anii 2015, 2016 si 2017, care au ridicat semn de intrebare cu privire la efectul pe care il are aceasta schimbare asupra locurilor de munca.

Marirea salariului minim are potentialul de a scadea nivelul de saracie al populatiei si de a creste veniturile angajatilor ce au un salariu scazut, dar cu toate acestea exista indoieli in ceea ce priveste reducerea ocuparii fortei de munca. Exista foarte putine studii care trateaza acest subiect pentru perioada imediat urmatoare crizei economice.

Acest studiu examineaza efectele impunerii salariului minim in Romania asupra ocuparii fortei de munca, intre anii 2008 si 2014, folosind date la nivel judetean. In primul rand, firmele ar trebui sa se adapteze la cresterile salariale prin modificarea numarului de ore lucrate, a preturilor si de asemenea prin comprimarea salariilor si adoptarea unor metode de crestere a eficientei. Ajustarea numarului de ore lucrate a fost limitata deoarece doar o mica parte din angajati au lucrat cu jumatate de norma in perioada studiata. Ajustarea preturilor si a profitabilitatii a jucat un rol important in Ungaria, deci acestea ar putea fi importante arii si in Romania. In al doilea rand, este posibil ca unele piete sa aiba caracteristici monopsonice sau oligopsonice unde angajatorii au o putere semnificativa pe piata in stabilirea salariilor din cauza divergentelor existente pe piata, a mobilitatii limitate a lucratorilor sau a preferintelor acestora. In acest caz, o modificare pozitiva a salariului minim poate mari numarul angajarilor prin stimulente de munca. In ultimul rand, marirea salariului minim pe economie ar putea afecta in mod negativ doar anumite grupuri, sectoare sau diferite tipuri de firme, dupa cum arata alte studii. facute de catre OECD, 1998, Eriksson & Pytlikova, 2004; Harasztosi & Lindner, 2015; European Commission, 2016.

Din perspectiva politicii, faptul ca marirea salariului minim intre anii 2008 si 2014 nu a avut efecte majore asupra ocuparii fortei de munca ofera sprijin si curaj pentru utilizarea acestei politici in vederea cresterii veniturilor lucratorilor cu salarii mici, a reducerii saraciei si a cresterii numarului de persoane angrenate in campul muncii. Cu toate acestea, estimarile facute se refera la rata generala a ocuparii fortei de munca si la posibilele efecte negative asupra anumitor grupuri socio-demografice sau a diferitelor tipuri de firme. Rezultatele subliniaza, de asemenea, importanta politicilor de dezvoltare regionala care vizeaza consolidarea productiei regionale.

In articolul publicat de catre Dan Armeanu si Carmen Pascal se pune de asemenea accentul pe impactul pe care il are impunerea unui salariu minim pe economie asupra ratei de angajare si asupra ratei somajului. Teoria economica demonstreaza existenta unei legaturi directe si pozitive intre salariul minim si rata somajului, totusi, literatura de specialitate, nu arata nici un semn clar cu privire la aceasta relatie intre cele 2 variabile. Acest studiu isi propune sa analizeze relevanta acestei legaturi pentru economia Romaniei, folosind diferite metode econometrice. Articolul contine mai multe modele complementare, cum ar fi: analiza cluster, corelatia conditionala, estimarea regresiei, descompunerea variantei si testarea cauzalitatii Granger folosind VAR (vectori autoregresivi), ce ne ajuta ca, in final, sa ajungem la o concluzie precisa.

S a tratat acest subiect din mai multe unghiuri si anume: s a studiat evolutia salariului minim incepand cu anul 1996 pana in 2016, apoi s a realizat un cluster cu ajutorul caruia s a dorit gruparea Romaniei alaturi de celelate tari in ceea ce priveste similaritatile macroeconomice dintre acestea. Un alt aspect important al analizei cluster realizata a fost acela ca, dupa ce am observat care sunt tarile cu care se aseamana Romania in termeni de variabile economice, s au inclus in analiza si studii ale acelor tari. A rezultat faptul ca Romania se poate compara cu 13 din cele 21 de tari luate in analiza. Au fost estimate corelatii dinamice intre salariul minim si rata de somaj aferenta persoanelor cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani ce au aratat ca nu exista o conexiune clara intre cele 2 variabile, cresterea ratei somajului fiind cauzata de factori externi; rezultatele oferite atat de cauzalitatea Granger, cat si de regresii nu au condus catre un raspuns final semnificativ.

In ceea ce priveste gradul de ocupare al locurilor de munca, rata de crestere a salariilor minime reale influenteaza pozitiv cresterea ratei de ocupare a fortei de minca in randul tinerilor. S a estimate o corelatie dinamica intre salariul minim si rata de angajare a tinerilor, iar rezultatele au aratat ca este intr-adevar o relatie pozitiva intre cele 2 variabile, dar coeficientul de corelatie este mai mare de 0,4. Majorarea salariului minim real poate fi benefica atat timp cat nu reprezinta un salt exagerat de la vechiul salariu, nu este implementata intr un ritm alert si intr o perioada scurta de timp si este o investitie de durata.

Daca raportul dintre salariul minim si salariul mediu creste, reducandu-se astfel decalajul dintre cele 2 variabile, atunci se poate ajunge in situatia unui dezechilibru pe piata: nu se mai face o diferentiere clara intre un lucrator necalificat sau un tanar platit cu salariu minim si persoanele cu studii superioare si foarte multa experienta. Din acelasi motiv, odata cu cresterea salariului minim, multi angajatori sunt obligati sa majoreze salariile celor care nu sunt platiti cu salariul minim pe economie pentru a putea face o diferentiere cat mai clara intre angajati.

In articolul scris de Dan Armeanu si Carmen Pascal se contureaza idea ca marirea eficienta a salariului minim pe economie ar trebui sa ia in considerare si evolutia indicatorilor macroeconomici, cum ar fi: cresterea economica, productivitatea si sa fie in stransa legatura cu mediul economic.

Metodele de analiza folosite in aceasta lucrare sunt: Analiza Componentelor Principale (ACP), analiza cluster, analiza corespondentelor. Prima etapa in analiza componentelor principale o reprezinta analiza matricii de corelatie. Prin intermediul matricii de corelatie se vor afla redundantele informationale si se va motiva alegerea aplicarii analizei componentelor principale. Prin intermediul acestei analize se vor obtine, in final, 3 indicatori agregati care vor ingloba informatiile specifice fiecarei categorie specificata anterior.

Pentru o usoara vizualizare a matricii de corelatie si a probabilitatilor asociate coeficientilor de corelatie putem realiza un grafic colorat, care prin culoarea albastra ne indica un coeficient de corelatie pozitiv, in timp ce prin culoarea rosie ne indica un coeficient de corelatie negativ. Intensitatea culorilor si dimensiunea cercurilor sunt direct proportionale cu coeficientii de corelatie.

De asemenea, putem reprezenta coeficientii de corelatie dintre doua variabile si printr un grafic in care avem pe diagonala principala distributiile variabilelor analizate, sub diagonala principala gasim un nor de puncte si o curba ce ajusteaza dependentele dintre orice doua variabile analizate, iar deasupra diagonalei principale, coeficientii de corelatie si nivelul de semnificatie al acestora, ilustrat prin intermediul uneia, doua sau trei stelute.

In general, rezultatele obtinute in urma aplicarii ACP-ului se concretizeaza intr un grafic de tip Biplot sau Screeplot; de asemenea

UNIUNEA EUROPEANA

Uniunea Europeana reprezinta o uniune atat economica, cat si politica a 28 de state aflate in Europa. Aceasta se intinde pe o suprafață de 4.475.757 km2 și are o populație de aproximativ 513 milioane de locuitori. Obiectivele urmarite de aceasta sunt urmatoarele: sa promoveze pacea si valorile morale; să incurajeze o dezvoltare a tarilor, dezvoltare ce are la baza stabilitatea preturilor si o creștere echilibrată din punct de vedere economic; sa combata discriminarea si orice forma de excluziune; sa realizeze o uniune monetara (unica moneda fiind euro); sa sustina diversitatea statelor membre si sa asigure progresul tehnic si stiintific.

Toate statele membre ale Uniunii Europene au valori comune. Aceste valori sunt: demnitatea umana, democratie, libertate, egalitate, drepturile omului si statul de drept. Toate cele enumerate mai sus formeaza temelia pe care s-a cladit Uniunea Europeana si se regasesc official in Cartea drepturilor fundamentale ale UE si Tratatul de la Lisabona.

Uniunea Europeana este alcatuita din 19 state care detin moneda nationala euro, dorindu-se ca si celelalte state membre sa adopte aceasta moneda ca moneda nationala. Am observant ca exista o diferenta semnificativa intre veniturile per capita ale statelor care au intrat de putin timp in Uniune (Letonia, Lituatia, Estonia, etc) si celelalte state membre.

Economistii au fost preocupati dintotdeauna de impactul, efectele si consecintele pe care le are impunerea unui salariu minim pe economie asupra diferitelor tari din Uniunea Europeana; astfel exista o multitudine de studii in literatura internationala ce se axeaza in mod special pe impactul salariului minim asupra ocuparii fortei de munca.

Conform articolului lui Reinis Fischer, anul trecut existau 6 tari: Austia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Suedia care nu aveau salariul minim impus de catre guvern si 22 de state din cele 28 membre ale Uniunii Europene care aveau salariul minim pe economie impus de catre autoritatea suprema a tarii. Cu toate acestea exista o diferenta foarte mare intre tara cu cel mai mare salariu minim si tara cu cel mai mic salariu minim din Uniunea Europeana; Luxembourg-ul se afla pe primul loc cu un salariu minim pe economie de aproape 2000 EURO (salariu brut in anul 2018), iar Bulgaria se afla pe ultimul loc cu un salariu minim de 261 EURO (salariu brut in anul 2018). Astfel, in Luxembourg un angajat castiga de 7.66 de ori mai mult decat in Bulgaria.

https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_ro

https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83

Piata muncii reprezinta locul in care angajatii si angajatorii interactioneaza unii cu ceilalti. Pe piata muncii, in general, angajatorii se lupta pentru cei mai buni angajati, iar angajatii se lupta pentru cele mai bune job-uri. Piata muncii intr-o economie functioneaza pe baza cererii si a ofertei de munca existenta la un anumit moment dat pe piata. Pe aceasta piata, cererea este data de cererea de munca ce provine din partea firmelor, iar oferta este reprezentata de oferta de munca a angajatilor. Cererea si oferta de munca pe piata sunt influentate de schimbarile puterii de negociere.

Cresterea salariului minim este o politica foarte populara folosita pentru a mari veniturile lucratorilor cu salarii mici, pentru a reduce inegalitatile dintre angajatii cu venituri foarte mari si cei cu venituri foarte mici si pentru a imbunatati activitatea pe piata muncii. Cu toate acestea, exista si efecte negative ale impunerii unei astfel de politici. Aceasta lucrare isi propune sa analizeze efectele modificarii salariului minim regional in Romania, folosind un grup de 42 de judete pe o perioada de timp de 6 ani, perioada ce include atat criza economica, cat si iesirea din aceasta. Rezultatele arata ca cresterea salariului minim pe economie a avut un efect nesemnificativ asupra ocuparii fortei de munca in perioada studiata.De asemenea, intelegerea efectelor pe care le are modificarea salariului minim asupra ocuparii fortei de munca este foarte importanta pentru multe state din UE, in special pentru cele situate in zona central si Europa de Est, care au crescut recent nivelul minim legal al salariului si deja dezbat alte cresteri.

Teoria economica sustine faptul ca firmele se adapteaza la o modificare a salariului minim pe economie prin reducerea locurilor de munca, prin cresterea preturilor sau prin reducerea profitului. Printre aceste efecte posibile, cel mai controversat este efectul asupra ocuparii fortei de munca.

STATISTICI CE VIZEAZA SALARIUL MINIM

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Minimum_wage_statistics/ro&oldid=388750

Salariul minim reprezinta valoarea cea mai mica a salariului pe care un angajator este obligat legal sa o plateasca unui angajat. Salariul minim national pe economie poate fi un salariu orar, zilnic sau lunar impus de lege, direct prin acorduri nationale intersectoriale-sindicate nationale-cazul Belgiei si al Greciei- sau dupa consultarea partenerilor sociali.

Legile care vizeaza salariul minim contin prevederi pentru revizuirea periodica a ratei salariale, care implica adesea negocieri intre govern, sindicate si angajatori pentru a reflecta modificari ale preturilor, salariilor si a altor factori economici. Salariul minim pe economie poate fi supus unei reevaluari automate (indexate la indicele preturilor de consum sau cresterii economice) sau la cresteri discretionare (prin legislatie).

In Europa salariul minim aferent fiecarei tari este publicat pe platforma Eurostat anual pe 1 ianuarie, respectiv 1 iulie.

Statele membre ale Uniunii Europene pot fi impartite in 3 categorii in functie de salariul minim lunar brut exprimat in moneda euro. Prima categorie inglobeaza tarile: ce au salarii minime pe economie mai mici de 500 EUR pe luna

Modificarea salariilor minime pe economie la nivel national:

Luand spre analiza luna ianuarie a anului 2017, am observat ca Bulgaria intrunea atunci cel mai mic salariu minim pe economie din Uniunea Europeana in valoare de 235.20 EUR, pe cand salariile minime cele mai mari se regaseau in Luxembourg, 1998.59 EUR. In luna analizata, existau 6 state din cele 28 de state ale Uniunii Europene care nu aveau setat un salariu minim la nivel national: Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Suedia; iar in celelalte 22 de state salariul minim varia semnificativ intre 235.20 si 1998.59 EUR.

Dintr-o comparatie individuala a fiecarei tari in parte pe parcursul ultimului deceniu si se observa ca salariile minime exprimate in EUR in anul 2007 erau mai mici decat cele din ianuarie 2017.

Din pricina faptului ca moneda nationala difera de la o tara la alta, se solicita realizarea unei noi analize care sa acopere analiza salariilor minime pe economie exprimate in standarde ale puterii de cumparare.

https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/prc_hicp_esms.htm

Salariul de baza minim brut pe tara (EUR): reprezinta suma cea mai mica ce trebuie

sa fie garantata ca salariu brut lunar unei persoane angajate ca salariat pe baza contractului de munca, de catre o persoana juridica sau fizica. In unele tari, salariul de baza minim brut nu este stabilit ca o plata lunara, ci una saptamanala sau orara. In general, salariul minim se aplica tuturor angajatilor, sau marea majoritatii angajatilor dintr-o tara; unele tari din Uniunea Europeana prezinta anumite exceptii salariale pentru angajatii care abia au intrat pe piata muncii, pentru ucenici sau pentru lucratorii cu dizabilitati.

Salariul minim despre care vorbim reprezinta salariul brut al unui individ; adica salariul care apare in contractual individual de munca, impreuna cu o serie de cheltuieli deductibile (impozit pe salariu, somaj, etc). Salariul de baza minim brut pe tara este impus de lege, direct prin acorduri nationale intersectoriale-sindicate nationale-cazul Belgiei si al Greciei- sau dupa consultarea partenerilor sociali. In anul luat spre analiza, anul 2017, existau 6 tari care nu aveau salariul de baza minim brut impus de stat: Austia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Suedia.

1. Introducere:

In cadrul acestui capitol voi incerca sa realizez o analiza care sa evidentieze legatura dintre salariul minim pe economie in tarile din Uniunea Europeana si diferiti indicatori precum: rata somajului, rata de angajare, rata inflatiei, persoanele aflate in prag de saracie si durata medie a vietii cetatenilor. Pentru o mai buna acuratete a datelor am selectat date numai aferente anului 2017 deoarece un an mai apropiat ar fi prezentat mult mai multe date lipsa ceea ce ar fi influentat rezultatele acestei analize.

Sursa datelor este Eurostat, iar link-ul unde se poate verifica autenticitatea si originalitatea acestora este: www.ec.europa.eu/eurostat.ro. Pentru a scoate in evidenta legatura dintre variabilele alese si pentru a descoperi impactul pe care il are modificarea salariului minim pe economie asupra celorlati indicatori am folosit pentru studiul detaliat programul informatic RStudio, iar pentru aranjarea datelor. Microsoft Excel.

2. Prezentarea indicatorilor si a datelor:

Datele utilizare pentru realizarea acestei lucrari sunt redate sub forma unei matrici de observatie de dimensiune 28×6. Urmeaza sa reliefez conexiunea dintre ansamblul de 6 variabile si cele 28 de observatii luate spre analiza.

Cu ajutorul acestor date voi afla gradul de corelatie dintre salariul minim pe economie al tarilor si fiecare indicator in parte. Observatiile selectate pentru analiza sunt tarile din Uniunea Europeana (in ordine alfabetica in functie de populatie):

Tari cu populatie mare: Belgia, Franta, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Romania, Spania, UK.

Tari cu populatie medie: Austria, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Portugalia, Slovacia, Suedia, Ungaria.

Tari cu populatie mica: Cipru, Croatia, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovenia.

Variabilele utilizate in cadrul analizei efectuate sunt:

Rata somajului (% din totalul populatiei): reprezinta raportul dintre numarul somerilor

(inregistrati conform criteriilor Biroului International al Muncii) si populatia activa totala (someri+populatie ocupata civila definite conform metodologiei balantei fortei de munca), exprimat in procente. Forta de munca este data de numarul total de persoane: atat angajati, cat si someri. Somerii reprezinta persoane cu varsta cuprinsa intre 15 si 74 de ani care: sunt disponibili sa inceapa munca in urmatoarele 2 saptamani sau care au fost in cautarea unui loc de munca in ultima luna sau au gasit deja un loc de munca pe care il vor incepe in urmatoarele trei luni. Metodologia de calcul a ratei somajului este urmatoarea:

R_som = (Sum_total/Pop_act)*100, unde:

R_som = rata somajului exprimata in %

Sum_total = numarul total de someri inregistrati la Agentia Nationala pentru

Ocuparea Fortei de Munca

Pop_act = populatia active totala din balanta fortei de munca.

Rata de ocupare a fortei de munca (% din totalul populatiei): reprezinta raportul

dintre populatia ocupata cu varsta cuprinsa intre 15 si 75 de ani si totalul populatiei din aceeasi grupa de varsta, exprimat procentual.

Rata inflatiei – Indicele armonizat al preturilor de consum (IAPC): reprezinta un

indice destinat compararii internationale ale inflatiei. Cuvantul “armonizat” sugereaza faptul ca toate cele 28 de tari membre ale Uniunii Europene functioneaza folosind aceeasi metodologie, oferind astfel oportunitatea compararii datelor din diferite state. Introducerea monedei euro a necesitat masurarea inflatiei la nivelul zonei euro, fara suprapuneri sau oscilatii, prin intermediul unor metode care sa ofere posibilitatea comparatiei intre tari, lucru posibil cu ajutorul IAPC si al unor reguli obligatorii din punct de vedere juridic. IAPC sunt calculati si introdusi in analiza pentru o perioada de referinta comuna (s-a stabilit ca anul 2005=100), pentru ca mai apoi pe baza acestora sa se poata calcula ratele de crestere ale indicelui. Ratele de crestere si indicii nu se modifica nici in functie de sezon, nici in functie de perioada.

Rata riscului de saracie sau excluziune sociala (% din totalul populatiei): reprezinta

un indice care caracterizeaza o persoana ce indeplineste una dintre urmatoarele 3 conditii: se afla sub pragul saraciei (60% din venitul mediu disponibil per persoana), este intr o stare severa de deprivare materiala sau traieste intr un mediu cu intensitate a fortei de munca, redusa. Saracia reprezinta aceea situatie in care veniturile cetatenilor sunt mult prea scazute, incat acestora le este imposibila supravietuirea la un anumit nivel perceput ca fiind un nivel acceptabil de catre societatea in care acestia traiesc si isi desfasoara activitatile de zi cu zi. Rata riscului de saracie sau excluziune sociala se calculeaza ca ponderea persoanelor sarace (o persoana poate fi considerate saraca daca venitul mediu pe persoana este mai mic decat 60% din jumatatea veniturilor disponibile per persoana) din totalul populatiei.

Durata medie de viata (ani): reprezinta numarul mediu de ani pe care il va trait un nou

nascut, daca ar trai tot restul vietii sale in conditiile certe ale mortalitatii din perioada de referinta. Datele provin din cercetarea statistica privind speranta de viata.

PIB-ul per capita: reprezinta cea mai folosita unitate de masura pentru exprimarea

dimensiunii globale a economiei unei tari. Acesta este un indicator macroeconomic ce indica suma valorii de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse intr un interval de un an, in interiorul tarii, atat de catre agenti economici autohtoni, cat si de catre agenti economici straini. Metoda cea mai des folosita pentru calcularea PIB-ului este urmatoarea:

PIB = C+I+Exp-Imp, unde:

C = consum

I = investitii

Exp = exporturi

Imp = importuri

Nivelul calitatii vietii poate fi comparat intre cele 28 de tari prin raportarea pretului bunurilor si a serviciilor din fiecare tara in parte la o moneda nationala comuna tuturor tarilor membre ale Uniunii Europene, moneda numita Standardul Puterii de Cumparare(SPC). Prin realizarea unei comparatii si a unei analize intre PIB-urile per capita a celor 28 de tari vom contura o imagine de ansamblu a standardelor de viata in U.E. Cu alte cuvinte, standardul puterii de cumparare reprezinta o moneda fictiva impusa de Eurostat, menita sa distruga diferentele majore in ceea ce priveste puterea de cumparare a unor tari.

Indicele de volum al PIB-ului per capita în Standardul Puterii de Cumparare (SPC) este exprimat în raport cu media UE (UE28) stabilită la 100. Daca indexul unei tari este mai mare de 100, nivelul indicelui tarii respective este mai mare decat media EU, iar daca indexul tarii este mai mic decat 100, nivelul indicelui tarii respective este mai mic decat media EU.

In prima etapa vom analiza datele; acest lucru presupune caracterizarea fiecarei variabile prin intermediul statisticilor descriptive precum: media, mediana, abaterea standard, cuartilele, coeficientul de asimetrie (Skewness) si coeficientul de aplatizare (Kurtosis).

Media reprezinta media aritmetica a valorilor aferentei unei variabile, adica suma acestora impartita la numarul lor.

Mediana reprezinta valoarea din mijloc a unei serii de valori; jumatate dintre valorile variabilei analizate sunt mai mari decat mediana, iar jumatate sunt mai mici sau egale cu aceasta.

Abaterea standard reprezinta modalitatea prin care putem masura gradul de dispersie (imprastiere) al elementelor in jurul unei valori considerate mijlocii.

Cuartilele reprezinta cele 3 valori (25%, 50%, 75%) care impart o serie de valori in 4 parti de marime egala. Prima cuartila (Q1) indica cele mai mici 25% dintre date, a doua cuartila (Q2) separa setul de date in 2 parti (50% dintre valori sunt mai mici decat Q2 si 50% dintre valori sunt mai mari decat Q2). Valoarea celei de-a doua cuartile este egala cu valoarea medianei. A treia cuartila (Q3) separa cele mai mari 25% din datele analizate.

Coeficientul de asimetrie (Skewness) reprezinta un indice de apreciere a formei unei distributii ce masoara gradul de asimetrie al unei serii. Acesta ne arata cat de mult se indeparteaza media de mediana, si cat de mult curba de distributie normala se departeaza in stanga sau in dreapta fata de mijloc.

Coeficientul de aplatizare (Kurtosis) reprezinta un indice de apreciere a formei unei distributii. Un coeficient de aplatizare sau de boltire mic indica o repartitie in care exista putine valori departate de medie (cozi scurte), pe cand un coeficient de aplatizare mare arata o repartitie in care exista foarte multe valori departate de medie (cozi lungi).

Introducand datele aferente in programul informatics RStudio vom obtine urmatorul output:

Tabel 1 – Matricea de observatie

Primul pas pe care il avem de facut pentru analiza ce ne sta inainte este acela de a verifica natura observatiilor alese. Vom face aceasta verificare prin intermediul unei metode colective prin comanda “str(date)” – date fiind numele tabelului nostru.

Figura 1 – Verificarea tipului de date

Dupa cum observam in cadrul analizei din Figura 1 avem 28 de observatii si 8 variabile, dintre acestea 7 sunt de tip numeric si una este coloana tarilor pe care programul informatic RStudio o citeste ca fiind variabila calitativa. De asemenea, dupa cum se vede in Figura 2, unde am luat spre exemplificare variabila I1 ce reprezinta salariul de baza minim brut al tarilor din Uniunea Europeana, folosim comanda “length(date$I1)” pentru a determina dimensiunea vectorului aferent variabilei I1 (28 de observatii), iar comanda “class(date$I1)”pentru a afla tipul de date characteristic variabilei I1 (numeric).

Figura 2 – Verificarea separata a datelor

Pentru a putea trece la urmatorul pas de analiza a datelor va trebui sa separam coloana tarilor de restul coloanelor. Acest lucru il vom realiza cu ajutorul comenzii “a<-date[,2:8]”:

Tabel 3 – Tabel date fara coloana calitativa – Country

Urmatorul pas in realizarea analizei noastre este reprezentat de calcularea statisticilor descriptive. Principalii indici pe care i am calculat sunt prezenti in Figura 3: minimul, prima cuartila, mediana sau a doua cuartila, media, a treia cuartila si maximul.

Figura 3 – Statistici Descriptive

In Figura 3 putem observa valorile minime, medii si maxime ale fiecarei variabile analizate. Pentru prima variabila, I1 care reprezinta salariul de baza minim brut al fiecarei tari, valoarea minima este 235.2 EUR, iar valoarea maxima este 1998.6 EUR. “1st Qu” reprezinta prima cuartila si ne indica faptul ca pentru 25% dintre observatiile analizate salariul de baza minim brut este mai mic decat 423.7 EUR. “Median” sau “2nd Qu” indica valoarea observatiei situata la mijlocul setului de date atunci cand acesta este ordonat crescator. “3rd Qu” reprezinta a treia cuartila si ne indica faptul ca pentru 75% dintre observatiile analizate salariul de baza minim brut se afla sub valoarea de 1463.6 EUR. “NA’s” ne precizeaza faptul ca exista 6 tari pentru care nu detinem inregistrari pentru variabila I1.

Pentru variabila I2 ce reprezinta rata somajului aferenta fiecarei tari luate spre analiza se observa valorile minime, medii si maxime. Rata somajului este exprimata ca procent din totalul populatiei tarii respective; astfel, cea mai mica rata a somajului prezenta in Uniunea Europeana este de 1.9% din totalul populatiei tarii, iar rata cea mai mare a somajului este de 12.8%. “1st Qu” reprezinta prima cuartila si ne indica faptul ca pentru 25% dintre tarile analizate, rata somajului este mai mica decat 3.3%. “Median” sau “2nd Qu” indica valoarea observatiei situata la mijlocul setului de date atunci cand acesta este ordonat crescator. A doua cuartila are valoarea 4.25% si sugereaza faptul ca jumatate dintre tarile analizate au valori ale ratei somajului mai mari decat 4.25% si jumatate mai mici decat 4.25%. . “3rd Qu” reprezinta a treia cuartila si ne indica faptul ca pentru 75% dintre observatiile analizate rata somajului este sub 5.75%. In medie, rata somajului in Uniunea Europeana este de 4.879%.

Rata de ocupare a fortei de munca este reprezentata prin intermediul variabilei I3 ca si procent din populatia tarii si dupa cum se poate observa in Figura 3, cea mai mica rata de ocupare a fortei de munca prezenta in tarile Uniunii Europene este de 53.5%. In schimb, tara cu rata de ocupare a fortei de munca cea mai mare prezinta o valoare de 76.90%. In medie, 67.97% din populatia tarilor membre ale Uniunii Europene detin un loc de munca. “1st Qu” reprezinta prima cuartila si ne indica faptul ca pentru 25% dintre tarile analizate, rata de ocupare a fortei de munca este mai mica decat valoarea 65.38%. “Median” sau “2nd Qu” indica valoarea observatiei situata la mijlocul setului de date atunci cand acesta este ordonat crescator. A doua cuartila are valoarea 68% si sugereaza faptul ca jumatate dintre tarile analizate au valori ale ratei de ocupare a fortei de munca mai mari decat 68% si jumatate dintre tari au valori mai mici decat 68%. “3rd Qu” reprezinta a treia cuartila si ne indica faptul ca pentru 75% dintre observatiile analizate, rata de ocupare a fortei de munca este sub valoarea 72.75%.

Variabila I4 reprezinta rata inflatiei exprimata in IAPC (indicele armonizat al preturilor de consum). S-a stabilit ca IAPC in anul 2005=100. Asadar, conform Figurii 3 exista o valoare minima: 99.45 si o valoare maxima a acestui indice: 104.48. De asemenea, in medie in Europa acest indice care reflecta rata inflatiei are valoarea 101.90. Prima cuartila are valoarea de 101.14 si sugereaza faptul ca in 25% dintre tarile din Uniunea Europeana rata inflatiei este mai mica decat 101.14. “Median” este echivalenta cu cuartila de ordinul 2 si imparte seria in 2 parti egale: primele 14 tari ale Uniunii au rata inflatiei mai mica decat 101.58, iar ultimele 14 tari au rata inflatiei mai mare decat 101.58 (tarile fiind ordonate crescator). A treia cuartila ne spune ca 75% din tarile care formeaza Uniunea Europeana au o rata a inflatiei mai mica decat 103.

Rata riscului de saracie sau excluziune sociala a fost inglobata in variabila I5 si a fost prezentata ca procent din totalul populatiei unei tari. In Summay Statistics (Figura 3) putem observa ca si pentru aceasta variabila avem o valoare minima: 10.6%, o valoare medie: 19.1% si o valoare maxima: 37.3%. Prima cuartila indica faptul ca 25% dintre tarile analizate au un procent mai mic decat 16.48% in ceea ce priveste persoanele care traiesc intr-un mediu nepropice vietii. A treia cuartila indica faptul ca 75% dintre tarile Uniunii Europene au o rata a riscului de saracie sau excluziune sociala mai mica decat 23.50%, iar in medie, rata riscului de saracie sau excluziune sociala este de 20.84%.

Pentru variabila I6 care reprezinta durata medie de viata a populatiei dintr o anumita tara observam valorile minime si maxime: 74.80 ani, respectiv 83.40 ani. “1st Qu” reprezinta prima cuartila si ne indica faptul ca pentru 25% dintre observatiile analizate durata medie de viata este mai mica decat 77.95 ani. “Median” sau “2nd Qu” indica valoarea observatiei situata la mijlocul setului de date atunci cand acesta este ordonat crescator si in acest caz are valoarea de 81.35, in 50% dintre tarile analizate durata medie de varsta depaseste 81.35 ani, iar in celelalte se afla sub aceasta valoare. “3rd Qu” reprezinta a treia cuartila si ne indica faptul ca in 75% din tarile din Uniunea Europeana durata medie de varsta a cetatenilor este sub 82.12 ani.

Variabila I7 reprezinta PIB-ul tarilor analizate exprimat in milioane SPC(Standardul Puterii de Cumparare). Valoarea minima a PIB-ului in tarile din Uniunea Europeana este 13729 milioane SPC, iar valoarea maxima este 3068326 milioane SPC. Observam cele 3 cuartile: prima cuartila ne indica faptul ca in Europa, 25% dintre tari au PIB-ul mai mic decat 74036 milioane SPC; a doua cuartila sau mediana imparte seria analizata in 2 serii egale-prima serie formata din primele 14 tari ale Uniunii Europene ordonate crescator are valori ale PIB-ului mai mari decat 229009 milioane SPC, iar cealalta serie mai mici. A treia cuartila sugereaza faptul ca 75% din observatii au valori ale PIB-ului mai mici decat 462217 milioane SPC. In medie, tarile din Uniunea Europeana au o valoare a PIB-ului egala cu 549467 milioane SPC.

Urmatorul pas este reprezentat de calcularea abaterii standard pentru fiecare variabila in parte cu ajutorul comenzii “sd”.

Figura 4 – Determinarea abaterii standard

Abaterea standard reprezinta indicatorul care ne va ajuta sa descoperim cu cat s au abatut variabilele analizate de la medie. Asadar, conform Figurii 4:

Gradul de imprastiere pentru variabila I2 – Rata somajului (% din totalul populatiei) este de 2.45 fata de media de 4.879.

Gradul de imprastiere pentru variabila I3 – Rata de ocupare a fortei de munca (% din totalul populatiei) este de 5.71 fata de media de 67.97.

Gradul de imprastiere pentru variabila I4 – Rata inflatiei – Indicele armonizat al preturilor de consum (IAPC) este de 1.35 fata de media de 101.90.

Gradul de imprastiere pentru variabila I5 – Rata riscului de saracie sau excluziune sociala (% din totalul populatiei) este de 6.42 fata de media de 20.84.

Gradul de imprastiere pentru variabila I6 – Durata medie de viata (ani) este de 2.75 fata de media de 80.09.

Gradul de imprastiere pentru variabila I7 – PIB-ul (milioane SPC) este de 780548.3 fata de media de 549467.

Alti indicatori importanti care ne ajuta sa ne formam o viziune complexa si detaliata

asupra setului nostru de date sunt coeficientul de asimetrie-Skewness si coeficientul de aplatizare-Kurtosis.

In ceea ce priveste Skewness:

Daca valoarea lui Skewness > 0, distributia are mai multe valori extreme in partea dreapta, fiind inclinata spre stanga.

Daca valoarea lui Skewness < 0, distributia are mai multe valori externe in partea stanga, fiind inclinata spre dreapta.

Daca valoarea lui Skewness = 0, distributia este simetrica, iar valoarea mediei este egala cu valoarea medianei.

In ceea ce priveste Kurtosis:

Daca Kurtosis > 3, distributia seriei este leptocurtica – mai ascutita decat o distributie normala; aceasta prezinta mai multe valori in jurul mediei, are cozi mai groase, si implicit probabilitati mai ridicate pentru valori extreme.

Daca Kurtosis < 3, distributia seriei este platicurtica – mai plata decat o distributie normala; aceasta prezinta valori imprastiate pe un interval mai mare in jurul mediei, cozile nu sunt la fel de groase, si implicit probabilitatile pentru valorile extreme sunt mai mici.

Daca Kurtosis = 3, distributia seriei este mezocurtica – distributie normala.

Figura 5 – Determinarea coeficientului de asimetrie

Conform aspectelor teoretice precizate anterior, observam ca exista variabile care prezinta asimetrie pozitiva (Sk>0), cat si variabile care prezinta asimetrie negativa (Sk<0). Variabilele I2, I4, I5 si I7 prezinta distributii inclinate spre stanga (Sk>0), iar I3 si I6 distributii inclinate spre dreapta (Sk<0).

Figura 6 – Determinarea coeficientului de aplatizare

Conform aspectelor teoretice precizate anterior, observam ca exista seturi de date ce prezinta ku > 3 (I2, I5, I7 – Rata somajului, Rata riscului de saracie sau excluziune sociala, respectiv PIB-ul), adica avem o distributie leptocurtica si seturi de date ce au ku < 3 (I3, I4, I6 – Rata de ocupare a fortei de munca, Rata inflatiei, respective Durata medie de viata), adica prezinta o distributie platicurtica. Dupa cum se poate observa, atat in cadrul asimetriei, cat si a boltirii (aplatizarii), coeficientii prezinta valori mici.

In continuare, vom realiza matricea de corelatie pentru a ne face o idee asupra gradului de asociere liniara dintre variabile.

Tabel 4 – Matricea de corelatie

Matricea de corelatie prezinta relatia dintre fiecare 2 variabile in parte. Aceasta poate lua valori cuprinse in intervalul [-1,1]. Valorile -1 si 1 reprezinta legaturi inverse sau directe, pe cand valoare 0 indica lipsa unei relatii intre cele 2 variabile analizate.

Analiza rezultatelor din Tabelul 4 se va face dupa urmatoarele conventii:

daca valoarea ce se afla la intersectia unei linii cu o coloana se afla in intervalul (0 – 0.2], atunci putem spune ca exista o legatura foarte slaba intre cele 2 variabile analizate

daca valoarea ce se afla la intersectia unei linii cu o coloana se afla in intervalul (0.2 – 0.4], atunci putem spune ca exista o legatura slaba intre cele 2 variabile analizate

daca valoarea ce se afla la intersectia unei linii cu o coloana se afla in intervalul (0.4 -0.6], atunci putem spune ca exista o legatura moderata intre cele 2 variabile analizate

daca valoarea ce se afla la intersectia unei linii cu o coloana se afla in intervalul (0.6 – 0.8], atunci putem spune ca exista o legatura puternica intre cele 2 variabile analizate

daca valoarea ce se afla la intersectia unei linii cu o coloana se afla in intervalul (0.8 – 1], atunci putem spune ca exista o legatura foarte puternica intre cele 2 variabile analizate

In functie de semnul valorilor prezente in matricea de corelatie (“+” sau “-“), legaturile

dintre 2 variabile pot fi:

legaturi directe – evidentiate prin valori pozitive

legaturi inverse – evidentiate prin valori negative

In Tabelul 4 avem pe diagonal principala numai valoarea 1, ceea ce este in regula deoarece matricea de corelatie ne arata legatura dintre variabila in cauza si ea insasi. La prima vedere, putem afirma faptul ca intre variabile exista atat legaturi de natura directa, cat si inversa, fapt evidentiat de semnele atat pozitive, cat si negative ale fiecarei valori din tabel. Legaturile directe indica faptul ca odata cu cresterea unitatilor dintr o variabila, aceasta va avea acelasi efect si asupra celeilalte variabile; pe cand in cazul legaturilor inverse, odata cu cresterea unitatilor dintr o variabila, aceasta va avea efect de scadere asupra celeilalte variabile. Valoarea minima din tabelul de mai sus este -0.686, iar valoarea maxima, exceptand diagonala principala este 0.547.

Asadar, regasim:

legaturi foarte slabe intre: I2-I7, I3-I6, I3-I7, I4-I6, I4-I7, I5-I7 si vice versa.

legaturi slabe intre: I2-I4, I2-I6, I4-I5, I5-I6, I6-I7 si vice versa.

legaturi moderate intre: I2-I3, I2-I5, I3-I4, I3-I5 si vice versa.

Motivul pentru care mai sus am notat “si vice versa” este acela ca matricea este simetrica. Astfel, toate valorile aflate deasupra diagonalei principale sunt egale cu cele aflate sub diagonala principala.

Urmeaza sa vizualizam datele intr o forma grafica cu ajutorul comenzii “pairs” pentru a ne asigura ca valorile obtinute prin intermediul matricei de corelatie sunt valide.

//pentru fiecare tara de cand a adoptat sal min

//daca s a schimbat ceva

//ritm de crestere

//medie a ritmului de crestere a pib pe ultimii ani

Figura 7 – Reprezentarea grafica a matricei de corelatie

Europa este, convențional, unul dintre cele șapte continente. Cuprinzând peninsula Eurasiei, Europa este separată de Asia de Munții Ural, râul Ural și Marea Caspică la est, și de Munții Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest la Oceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. Totuși, granițele Europei — un concept ce datează încă din antichitate — sunt oarecum arbitrare, deoarece termenul de continent poate face referire la diferențele de ordin cultural și politic sau cele de ordin fizico-geografic. Andreas Kaplan a definit Europa ca oferind „un maxim de diversitate culturală într-o distanță geografică minimă”.[1]

Ca suprafață, Europa este penultimul continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătrați sau 2% din suprafața Pământului și 6,8% din suprafața terestră. Din cele 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atât ca suprafață, cât și ca populație), în timp ce Vaticanul este cel mai mic. Ca populație, Europa este al treilea continent după Asia și Africa, având 731 de milioane de locuitori, adică 11% din populația lumii;[2] totuși, potrivit estimărilor Organizației Națiunilor Unite, ponderea Europei va scădea la 7% până în 2050.

Europa, în special Grecia Antică, este locul de naștere al culturii vestice.[3] Națiunile europene au jucat, începând din secolul al XVI-leaîncoace, un rol predominant în politica mondială, în special după începuturile colonialismului. Între secolele al XVII-lea și al XX-lea, țările europene au controlat Americile, cea mai mare parte din Africa, Australia, precum și porțiuni întinse din Asia. În 1900, populația Europei reprezenta 25% din populația lumii.[4] Schimbările demografice și cele două războaie mondiale au condus la declinul dominației europene în politica mondială, la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce Statele Unite și Uniunea Sovietică își sporeau influența. În timpul Războiului Rece, Europa a fost divizată de-a lungul Cortinei de Fier între NATO, în partea de vest, și Pactul de la Varșovia, în est. Integrarea europeană a condus la fondarea Consiliului Europei și a Uniunii Europene în Europa de Vest, amândouă extinzându-și granițele spre est, după dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Tizian: Răpirea Europei (pictură în ulei)

În mitologia Greciei antice, Europa a fost o prințesă feniciană pe care Zeus a răpit-o, după ce a luat forma unui taur de un alb strălucitor. A dus–o pe insula Creta, unde aceasta a dat naștere lui Minos, Rhadamanthus și Sarpedon. Pentru Homer, Europa (greacă Εὐρώπη, Eurṓpē) era numele reginei Cretei din mitologie, și nu, încă, o denumire geografică. Mai târziu, Europa făcea referire la zona central-nordică a Greciei, iar din jurul anului 500 î.Hr. termenul a fost extins pentru a face referire și la teritoriile din nord.

Numele grecesc „Europa” are o origine incertă. O ipoteză sugerează originea cuvântului de la cuvintele grecești întins (eur-) și ochi (op-, opt-), iar de aici Europē.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Europei.

Europa s-a format printr-un amestec de moștenire greco-romană, feudalism și creștinism. Europa are o lungă istorie a unor mari reușite culturale și economice, începând din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt, în mod general, atribuite grecilor antici și Imperiului Roman, care a supus întreg continentul pentru mai multe secole. După declinul Imperiului Roman, Europa a intrat într-o perioadă de stagnare, cunoscută sub numele de Evul Mediu, care s-a terminat prin fenomenul numit Renaștere și prin Noii Monarhi, ce aveau să marcheze noi descoperiri, explorări și creșterea cunoștințelor științifice. Din secolul XV, națiunile europene, în special Spania, Portugalia, Franța și Marea Britanie, au construit mari imperii coloniale, cu dependențe în Africa, America și Asia. Revoluția Industrială a început în secolul XVIII, ducând la o prosperitate sporită și, implicit, la o creștere a populației. După Al Doilea Război Mondial și până la sfârșitul Războiului Rece, Europa a fost împărțită în două mari blocuri politice și economice: națiunile comuniste din Europa de Est și țările capitaliste din Europa de Vest. În jurul anului 1991, blocul estic a fost dezintegrat, după ce a fost vândut la Malta.[5]

Geografie și întindere[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Europei.

Din punct de vedere al geografiei fizice, Europa reprezintă o peninsulă, partea nord-vestică a Eurasiei sau a Afro-Eurasiei: Asia ocupă partea estică a acestei mase continentale și toate împart un platou continental comun.

Delimitări[modificare | modificare sursă]

Europa văzută din satelit

Nord-71°10′21″N 25°47′40″ – Capul Nord (Norvegia)

Sud-36°0′15″N 5°36′37″ – Punta Marroquí (Spania)

Est-60° 0′ 0″ N, 60° 0′ 0″ E-Nord-estul Muntilor Ural(Rusia)

Vest-38°46′51″N 9°29′54″ – Capul Roca(Portugalia)

Granița de est a Europei este reprezentată convențional de Munții Ural, în Rusia.[6] Primul geograf al secolului I d.Hr., Strabon, credea că, de fapt, Râul Tanaïs reprezintă această graniță,[7] așa cum precizau și primele surse iudaice. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită clar. Cel mai adesea, Uralul sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Granița continuă către Marea Caspică, Munții Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, și ajunge la Marea Neagră; apoi, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele și Marea Egee completează granița cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deși mai aproape de Groenlanda (America de Nord) decât de Europa, face, totuși, parte din cadrul acestui continent.

Datorită diferențelor culturale și socio-politice, există multe variante de delimitări ale Europei; în unele surse, anumite teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu, geografii din Rusia și alte state post-sovietice includ, în general, Munții Ural în Europa, dar Caucazul îl atribuie Asiei. De asemenea, unele hărți includ în Europa Georgia, Armenia și Azerbaidjanul, în timp ce altele le exclud. La fel în ciuda faptului că insulele Cipru și Malta sunt mai apropiate de Asia și Africa, adesea sunt redate ca aparținând continentului european, mai ales de când au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Același lucru se petrece cu Insulele Canare ale Spaniei și cu teritoriile engleze și franceze situate în sau dincolo de Oceanul Atlantic sau în Oceanul Indian.

Caracteristicile continentului european[modificare | modificare sursă]

Harta fizică a Europei

contur sinuos, lungimea țărmurilor de aproximativ 80 000 km

relief complex și diversificat, altitudinea medie 340 m, altitudinea maximă 5642 m (Munții Caucaz)

predominanța climatului temperat, prielnic locuirii umane

diversitatea și complexitatea rețelei hidrografice ca tipologie, lungime, nivel, debit, importanță

diversitatea biopedogeografică latitudinală și altitudinală

resurse de subsol variate, neuniform răspândite

grad ridicat de populare, densitatea populației-71 loc./km²

ponderea ridicată a populației urbane (peste 77%)

existența civilizațiilor străvechi (greacă, romană, bizantină) și predominanța religiei creștine

prezenta celor 2 blocuri regionale: militar (NATO) și economic (UE)

Relieful major – trepte, tipuri și unități majore de relief[modificare | modificare sursă]

Elbrus 3D version

Relieful Europei este foarte variat pe zone relativ mici. În regiunile sudice predomină caracterul muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi, Pirinei și Carpați, prin teritoriile deluroase, și continuă către câmpiile joase din nord și est. Aceste șesuri prelungite sunt cunoscute sub numele de Marea Câmpie Europeană, iar în mijlociul lor se întinde Câmpia Nord-Europeană. De asemenea, un arc format din zone mai înalte se desfășoară de-a lungul țărmului nord-vestic, care începe în vestul insulelor britanice și al Irlandei și continuă până la țărmul articulat și plin de fiorduri al Norvegiei.[8]

Această descriere este simplificată. Zone cum ar fi, de pildă, Peninsula Iberică și Peninsula Italică au propriile caracteristici, așa cum și însăși Europa centrală dispune de multe platouri, văi și bazine care complică și mai mult tendința generală.

Suprafața Europei este de aproximativ 10,5 milioane de km2, fiind al șaselea continent ca întindere. Cea mai mare răspândire o au câmpiile cu înălțimi între 0 și 200 de metri, care reprezintă circa 57%, urmate de dealuri și podișuri — 37% — și munți — 6% din suprafața totală. Altitudinea medie este de 320 de metri, aceasta fiind cea mai mică, relieful încadrându-se între -28 de metri, în Marea Caspică, și 4807 metri, în Munții Alpi, vârful Mont Blanc.[8]

Per ansamblu, altitudinile mai mici de 500 metri (câmpii, podișuri, dealuri) se întind din estul Munților Alpii Scandinaviei până în vestul Munților Urali și din nordul Munților Pirinei și al Mării Negre până la țărmulul Oceanului Arctic.

Unități morfostructurale[modificare | modificare sursă]

Orogeneza alpina

Din punct de vedere tectonic, continentul aparține Plăcii Euroasiatice; 60% din suprafața Europei este foarte veche (unitățile de platformă și munții paleozoici).

Europa străveche: primul nucleu continental al Europei este reprezentat printr-o unitate de platformă precambriană alcătuită din Scutul Scandinav, în nord, și Placa Est-Europeană (Placa Rusă), care se suprapune peste cea mai mare parte a Europei Estice.

Europa caledoniană: Orogeneza caledoniană, care a avut loc în prima jumătate a erei paleozoice, a dus la formarea Munților Alpii Scandinaviei, a munților din arhipelagul Spitzbergen, a munților Scoției (Munții Grampieni) și Țării Galilor (Muntii Cambrieni).

Europa hercinică: în Paleozoicul Superior, orogeneza hercinică a dus la formarea unui lanț de munți care începea de la Oceanul Atlantic și se termina la Marea Neagră. În prezent se păstrează în fundamentul unor câmpii din Vestul Europei, dar mai ales într-o serie de masive joase: Podișul Castiliei, Masivul Armorican, Masivul Central Francez, Munții Vosgi, Munții Pădurea Neagră, Masivul Șistos Renan, Masivul Harz (Mittelgebirge), Masivul Boemiei, Podisul Lysa Gora și Podișul Dobrogei de Nord. Aceeași orogeneză a dus la formarea Munților Urali.

Europa alpină: orogeneza alpină, care a avut loc în erele mezozoică și neozoică, a dus la cutarea stratelor din fostul Ocean Tethis în urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasia și cel sudic, Gondwana. A luat naștere lanțul alpin alcătuit din : Cordiliera Betică, Munții Pirinei, Munții Alpi, Munții Apenini, Alpii Dinarici, Munții Carpați, Munții Balcani(Stara Planina) și Munții Caucaz. S-a format și cel mai lung lanț de munți vulcanici din Europa, Harghita-Oaș-Vihorlat din erupțiile vulcanice neogene, precum și vulcanii mediteraneeni: Etna în Sicilia, Vezuviu în Italia, Stromboli în Insulele Lipari. În prezent, areale cu vulcani activi se găsesc în Islanda și Italia.

Tipuri genetice de relief[modificare | modificare sursă]

Câmpie din Danemarca

Circul glaciar de Soaso

Fiordul Geirangerfjord

Piemont din Pirinei

Podișul Karst

Etna

Poldere olandeze

Plajă grecească

Munții Rila

Tipurile genetice majore de relief ale Europei sunt determinate de morfostructurile majore:

Câmpiile: cele mai întinse se suprapun peste primul nucleu continental (Câmpia est-Europeană se suprapune peste placa est-europeană)

Sistemele montane caledonice, hercinice și alpine s-au format în orogenezele omonime, apărând astăzi fie sub forma unor lanțuri muntoase, fie sub forma unor masive muntoase și podișuri. Ariile depresionare apar sub forma unor câmpii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare. Unitățile de podiș se suprapun peste substraturi diferite după cum urmează: Podișul Ardeni, Podișul Boemiei, Podișul Podolic, Podișul Dobrogei pe structuri hercinice; Podișul Smaland, Podișul Norland și Podișul Finlandei se suprapun pe structuri caledonice.

Acțiunea agenților externi asupra acestor tipuri de relief a determinat apariția reliefului derivat:

Relieful glaciar a apărut fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor de calotă, fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor montani.

Relieful glaciar de calotă. În pleistocen, Europa Nordică a fost acoperită de o platoșă de gheață care se extindea spre sud peste Marea Baltică și peste Câmpia Europei de Nord și Câmpia Est-Europeană până la latitudinea orașelor Kiev și Moscova. În urma topirii ghețarului de calotă a rămas un relief glaciar specific, cu aliniamente de morene, sandre, blocuri eratice și depresiuni care adăpostesc lacuri. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinave, Finlanda, Câmpia Nord Europeană și jumătatea nordică a Câmpiei Est-Europene.

Relieful glaciar montan cuprinde mai multe tipuri: relief glaciar pirinean alcătuit dominant din circuri glaciare, creste alpine, relieful glaciar alpin și caucazian alcătuit din circuri, văi glaciare, morene, creste alpine, dar și relief glaciar actual. În Munții Carpați se conservă relieful glaciar cuaternar.

Relieful litoral:

cu fiorduri: Peninsula Scandinavia, Arhipelagul Britanic

cu riass: nordul Spaniei, nord-vestul Frantei

cu estuare la gurile de vărsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord

cu delte: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului

cu limane: la Marea Baltică și la Marea Neagră

de tip dalmatic: pe litoralul Croației, la Marea Adriatică

țărm antropic: polderele olandeze

Relieful carstic s-a format carstificându-se (calcare, sare, ghips) și este diversificat în raport de condițiile locale. Curpinde relief carstic de suprafață: lapiezuri, doline, uvale, polii, ponoare, poduri naturale, toate incluse în termenul exorcarst, și carstul din adâncime, endocarstul, alcătuit din peșteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt Podișul Karst (Slovenia) și Munții Alpi din Austria.

Relieful de loess/sedimentar: microdepresiuni formate prin tasare numite crovuri. Se găsește în Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Europei de Est.

Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale : platouri vulcanice în Islanda, vulcani activi și semiactivi cu relief vulcanic alcătuit din conuri și cratere, în Italia, și un lanț vulcanic neogen stins în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere.

Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali.

Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate formate în trei-patru etape de evoluție numite suprafețe de nivelare.

Terasele și luncile se desfășoară în lungul văilor din Europa Centrală și de Sud și cuprind 3-8 trepte de terasă. Toate râurile mari și fluviile din Europa prezintă lunci largi și uneori culoare de vale.

Relieful eolian este format din câmpuri de dune și apare mai frecvent în sud-vestul Franței și în Câmpia Mării Caspice și Danemarca.

Relieful insulelor este format din munții alcătuiți din roci eruptive sau cristaline cu înălțimi de până la 1500 metri și din câmpii litorale înguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podiș vulcanic, alcătuit din bazalte, tufuri și brecii vulcanice terțiare, peste care se înalță numeroase conuri vulcanice, dintre care cel mai înalt are 2115 metri (Hekla).

Unități majore de relief