CALITATEA CHIMICĂ A APEI LACURILOR LUATE ÎN STUDIU [310054]

CALITATEA CHIMICĂ A APEI LACURILOR LUATE ÎN STUDIU

Analiza chimică a apei s-a efectuat în cadrul unui proiect al Agenției de Protecția Mediului Satu Mare privind starea chimică a [anonimizat], în care am activat ca voluntar.

Probele de apă au fost prelevate (STAS 9187-84) din toate lacurile cercetate în fiecare sezon al anului (15-16.04.2015, 10-11.08.2015, 21-22.11.2015, 9-10.02.2016), fiind prelucrate în Laboratorul de Analize Ape Uzate a S.C. „Apaserv” Satu Mare S.A., iar cele din județul Sălaj în cadrul Laboratorului de Biochimie al Sanepid Satu Mare.

Din lunga listă a [anonimizat], ne-am oprit doar la aceia care stau la baza evaluării resurselor naturale ale lacurilor (inclusiv al rolului ornitologic al acestora). Anume, acelea care permit aprecierea potențialului nutritiv al apei și care asigură dezvoltarea biomasei planctonice: [anonimizat] N și P, având în vedere cantitățile mari de materie organică deversată în lacuri.

Metodele de determinare a acestor indicatori chimici s-a făcut după: CBO5 – STAS 6560-82; CCO-Cr – STAS 6954-82; amoniu – STAS 8683-79; fosfor – STAS 10064-75; [anonimizat] 7312-83; azotați – STAS 8900/1-71; azotiți – STAS 8900/2-71; sulfuri – STAS 7510-66; [anonimizat] 9487-84; Crom – STAS 7884-91. Rezultatele au fost interpretate după prevederile Ordinului 161/2006 [anonimizat] a apei pentru stabilirea stării ecologice a apei de suprafață.

Indicatorii chimici ai calității apelor lacurilor cercetate de noi sunt prezentați în tabelele 11-14. [anonimizat]:

Reacția activă a apei (pH-ul). Când aceasta se desfășoară între limite normale (6,50 – 8,50), [anonimizat]. [anonimizat], el sesizează perturbări ale proceselor biologice din apă sau acumularea unor compuși intermediari toxici pe bază de azot și fosfor (Ardelean, 2013).

[anonimizat] 11-14 rezultă că reacția activă a apei lacurilor se desfășoară între limite normale (6,50 – 8,50), încadrându-[anonimizat]. Cu excepția sezonului de vară (august 2015), în celelalte sezoane apa are valori între limite normale. Vara, pH-ul înregistrează unele abateri de la valorile normale. Bunăoară, vara, [anonimizat] o alcalinitate crescută (pH – 8,64 – 8,84) datorată deversării mai ales a unor fertilizanți agricoli în lac. [anonimizat], înregistrează creșteri ale alcalinității (pH – 9,42) [anonimizat] a acidității (pH – 5,97) la coada lacului unde pătrund în lac apele r. Tur, încărcate cu ape industriale parțial epurate în Stația de Epurare Negrești Oaș.

[anonimizat] (situații accidentale), [anonimizat]-ului, [anonimizat]. [anonimizat].

Suspensiile. Prezența suspensiilor în apa lacurilor poate provoca probleme animalelor branhiate, prin depunerea lor pe această structură respiratorie. Datele din tabelele 11-14 arată că apa tuturor lacurilor cercetate de noi este de clasa I de calitate în privința suspensiilor. Deci, în mod obișnuit, apa lacurilor conține cantități mici de suspensii, doar după ploile mari și în timpul inundațiilor apa este tulbure din cauza suspensiilor.

Prin urmare, sub aspectul suspensiilor, apa lacurilor cercetate este bună pentru întreaga faună existentă aici.

Reziduul filtrabil uscat. Acumularea lui în ape determină un consum crescut de oxigen din apă pentru degradarea substanțelor organice deținute. Cu mici excepții, sub aspectul reziduului filtrat, apa lacurilor cercetate este de clasa I de calitate. Doar apa din lacurile Moftin și Motiș au valori crescute ale reziduului filtrant (> 500 mg/l), explicabil prin faptul că sunt lacuri de șes cu mari cantități de substanțe organice care nu sunt degradate mecanic sau chimic.

Tabelul -.

Rezultatele analizelor chimice ale probelor de apă prelevate în datele de 15-16.04.2015

Tabelul -.

Rezultatele analizelor chimice ale probelor de apă prelevate în datele de 10-11.08.2015

Tabelul -.

Rezultatele analizelor chimice ale probelor de apă prelevate în datele de 25-26.11.2015

Tabelul -.

Rezultatele analizelor chimice ale probelor de apă prelevate în datele de 9-10.02.2016

Cerința biochimică de oxigen (CBO5). Reprezintă cantitatea de oxigen consumată de bacterii și microorganisme, într-un interval de timp, pentru descompunerea biochimică a substanțelor biodegradabile conținute în apă (Ardelean, 2013).

CBO5 este un indicator chimic care fluctuează în funcție de condițiile oferite de lac și de sezon, așa cum se poate observa și în tabelul 15.

Tabelul -.

Valorile CBO5 în apa lacurilor cercetate din NV-ul României

Toate lacurile cercetate au CBO5 crescut. Exceptând L. Apa, toate celelalte lacuri au apă de clasa IV de calitate la acest indicator, iar în lacurile Moftin și Motiș chiar de clasa a V-a de calitate. Totodată, CBO5 are valori mai scăzute iarna (februarie 2016). Astfel, apa lacurilor Călinești Oaș, Bercu și Vârșolț se încadrează la acest indicator iarna în clasa a II-a de calitate. Vara (august 2015), dimpotrivă, CBO5 înregistrează creșteri, care încadrează apa L. Adrian în clasa a V-a de calitate.

Prin urmare, aproape toate lacurile cercetate de noi au apă de proastă calitate (clasele IV și V) la acest indicator, care înseamnă cantități nesatisfăcătoare de oxigen solvit în apă, îndeosebi vara, provocând mari dificultăți organismelor aerobe, mai cu seamă peștilor oxifili (Ardelean D.I., 2013). De aceea, adesea, când temperaturile depășesc 30-35°C în perioada estivală, apar, pe suprafața apei lacurilor cercetate pești morți, sufocați de lipsa de oxigen, deoarece se constată scăderea concentrației oxigenului dizolvat la fundul apei (sub 4 mg/l), ceea ce constituie un semnal de alarmă.

Consumul chimic de oxigen (CCO-Cr). Este cantitatea de oxigen necesară oxidării substanțelor organice fără implicarea bacteriilor. Valorile acestui indicator în apele lacurilor cercetate de noi sunt prezentate în tabelul 16.

Tabelul 16. Valorile CCO-Cr și a claselor de calitate dominante în apa lacurilor cercetate din NV-ul României

Valorile absolute ale CCO-Cr sunt mai mari decât cele ale CBO5, dar clasele de calitate ale apei au tranșe de echivalențe mai ample.

Apele lacurilor Apa, Călinești Oaș și Vârșolț sunt mai apropiate la acest indicator de apele naturale, curate, fiind încadrate în clasa a II-a de calitate, având nevoie de cantități suplimentare mici de oxigen pentru oxidarea substanțelor organice din apă. Apa tuturor celorlalte lacuri studiate, se încadrează în clasa a IV-a de calitate, iar lacurile Moftin și Motiș în clasa a V-a de calitate, având ape cu un mare deficit de oxigen solvit în apă. Valorile CCO-Cr a apei din ultimele două lacuri arată faptul că în lac s-au deversat multe substanțe organice care trebuie mineralizate și care provin din evacuări necontrolate a apelor din gospodăriile populației din localitățile fără stații de epurare sau cu stații de epurare cu capacitățile depășite ori care funcționează defectuos.

Cei doi indicatori ai consumului de oxigen analizate sunt complementari, disputându-și aceleași resurse de apă din lac, iar valorile lor crescute arată un regim al oxigenului defectuos în majoritatea lacurilor cercetate. Raportul între cei doi indicatori ai consumului de oxigen la nivelul valorilor lor maxime este prezentat în graficul 1.

Și din acest grafic reiese faptul că ambii indicatori sunt direct corelați, dar CCO-Cr înregistrează valori mai mari, mai ales în apa lacului de la Moftin unde regimul oxigenului este foarte defectuos, ridicând probleme deosebite pentru viața animalelor.

Regimul oxigenului în apă este important și pentru prezența substanțelor biogene (N și P) de aici. Lipsa acestora din apă inhibă în primul rând creșterea și dezvoltarea plantelor. Fără substanțele biogene în apă nu s-ar putea realiza structura proteinelor și acizilor nucleici, nu s-ar forma nici clorofila. N și P sunt principalele elemente nutritive pentru plante.

În cantități mari, nutrienții pun însă în pericol și viața omului, a majorității animalelor. Totodată, regimul nutrienților, concentrația lor sunt cei mai importanți indici ai proceselor de eutrofizare, mai ales azotul și fosforul total.

Graf. 1. Valorile maxime ale CBO5 și CCO-Cr în apa lacurilor cercetate de noi

din NV-ul României

Azotul. A fost studiat pentru că este elementul chimic cel mai reprezentativ în apele uzate (Dima, 1998). S-au analizat: amoniul, azotul total, azotații și azotiții, ale căror prezență în apă reduc calitatea apei sub aspectul potabilității, a utilității ei pentru viețuitoare. Acumularea peste cota admisă de nitrați și nitriți în apă crește toxicitatea apei, afectând ihtiofauna, prin acumularea lor în carne și pește. Ca urmare, nivelul maxim admis de nitrați în apă este de 10 mg/l. Peste acest nivel prezența sa în apă este periculoasă, provocând pagube grave și boli animalelor.

Situația acestor indicatori în apa lacurilor cercetate este prezentată în tabelul 17.

Potrivit tabelului 17, cele mai mari probleme ale acumulării produșilor pe bază de azot în apa lacurilor cercetate le ridică creșterea concentrației azotaților, dar mai ales al azotiților, prin toxicitatea produsă viețuitoarelor acvatice.

Amoniul se află între limite normale în apa lacurilor cercetate. Ca urmare, apa acestora se încadrează în clasa I de calitate la acest indicator. Apa lacurilor Moftin și Motiș – care preia mari cantități de substanțe organice din jur – se încadrează la acest indicator în ultima clasă de calitate (clasa V).

Tabelul 17. Valorile azotului și componentelor sale, precum și a fosforului în apa lacurilor cercetate din NV-ul României

Tot o situație relativ bună prezintă apa lacurilor cercetate și la indicatorul N total. Apele lor se încadrează la acest indicator în clasa a II-a de calitate. Se remarcă doar o creștere nesemnificativă a N total, pe seama apelor neepurat deversate din mai multe localități și ferme zootehnice. Concentrația N mineral total în apa lacurilor cercetate înregistrează valori cuprinse între 0,32 și 9,40 mg/l, caracteristică apelor mezotrofe și mezoeutrofe.

Nitrații se găsesc în apele lacurilor cercetate în concentrații între 1,26 și 9,22 mg/l, ceea ce înseamnă că apele lacurilor care constituie rezervă de apă pentru populație (Apa, Călinești și Vârșolț) se înscriu în limitele potabilității. Dar, în principal, apa lacurilor cercetate se încadrează la acest indicator în clasele III și IV de calitate, ceea ce arată deversarea unor fertilizatori agricoli și deșeuri animale din zonele învecinate lacurilor cercetate. Doar apa lacurilor Adrian și Bercu au fost mai puțin afectate de fertilizanții agricoli, încât apa lor este de bună calitate la nitrați (clasa a II-a de calitate).

Nitrații au însă capacitatea de a se transforma în nitriți, produși cu o toxicitate extrem de ridicată (de circa 30 de ori mai mare decât a nitraților).

Nitriții înregistrează valori între 0,032 și 0,948 mg/l în apa lacurilor cercetate, dar, datorită toxicității lor deosebite, sunt încadrate în clasele IV și V de calitate. Aceste concentrații arată că toate lacurile cercetate concentrează mari cantități de substanțe organice deversate de râurile care alimentează lacurile și că datorită acesteia viețuitoarele din apă sunt afectate de o toxicitate ridicată.

Fosforul total mineral. Este indispensabil vieții, fiind purtătorul de energie preluată de la soare de către plante. Totodată, este un nutrient major, declanșând eutrofizarea (înflorirea) apelor. Dar, pentru animale, concentrația mare de P total este toxică și ușor acumulabilă, fiind periculoasă chiar și sub 1 mg/l.

În cazul lacurilor cercetate, concentrația fosforului total înregistrează valori scăzute, cuprinse între 0,004 și 0,419 mg/l. Aceste valori încadrează apa respectivelor lacuri în categoria apelor mezotrofe, respectiv în clasa I de calitate pentru acest indicator. Doar în lacurile Călinești Oaș și Moftin, mai ales vara, apa este încadrată în categoria II-a de calitate, urmare a deversării unor fertilizanți agricoli, ape menajere și produși de dejecție.

În concluzie, analiza chimică a apei lacurilor cercetate din NV-ul României evidențiază cantități insuficiente de oxigen solvit în apă (după CBO5 apele sunt de calitatea IV și V; după CCO-Cr, clasele IV și V pentru apa din lacurile Moftin și Motiș), iar acumularea unor cantități însemnate de nitrați (ape de clasa III și IV de calitate) și de nitriți (ape de clasa IV și V de calitate), creează un mediu cu mari probleme pentru existența faunei acvatice a lacurilor, îndeosebi a ihtiofaunei.

VEGETAȚIA ȘI HABITATELE OFERITE PĂSĂRILOR DE LACURILE CERCETATE DIN NV-UL ROMÂNIEI

În acest ––, vom prezenta (a) vegetația apei lacului, (b) vegetația de naturalizare a lacului și (c) vegetația terestră limitrofă lacului (Karácsonyi, 1995).

În fiecare habitat prezentat, s-au analizat resursele de hrană, adăpost și posibilitățile de cuibărire a păsărilor.

Covorul vegetal din zona lacurilor de acumulare din nord-vestul României este constituită din numeroase asociații vegetale primare și secundare. În general compoziția acestora este destul de unitară, dat fiind faptul că toate aceste lacuri sunt localizate la altitudini relativ mai coborâte. Mai nuanțată este compoziția covorului vegetal din zona lacului de la Călinești Oaș întins în Depresiunea Oașului, pe când la unele cenoze din zona lacurilor sălăjene apar câteva elemente floristice tipice dealurilor teritoriului.

În privința eutrofizării apelor lacurilor situația este diferită; la unele cum este cazul celui de la Moftinu Mic acest fenomen se observă destul de clar, fapt care are de asemenea repercursiuni asupra compoziției floristice al covorului vegetal.

În acest subcapitol descriem peste 30 de asociații vegetale care acoperă apele lacurilor sau malul acestora. Am inclus în prezentarea noastră și unele cenoze aflate în locurile limitrofe cu sol mai uscat, care au o importanță deosebită în viața păsărilor acestor biotopuri cu exces de umiditate.

La asociațiile prezentate menționăm codul pe baza lucrării lui Doniță și colab. – Habitatele din România (apărută în anul 2005).

3.5.1. Lacul Călinești Oaș

Habitatele lacului sunt prezentate în fig. 33, dar și în fotografiile din fig. 34-37 (Duță, 2013).

1. Oglinda apei. Are o suprafață de 394 ha la nivel normal de retenție.

Masa apei. Este de 8,4 mil. mc la nivel normal de retenție. Adâncimea apei este între 1,50 și 10,00 m; în medie 2,50 m în amonte și 3,50-5,00 m în aval.

Lacul dispune de o ihtiofaună bogată, dominată de specii stagnicole (Ciprinidae), care atrag multe specii de păsări acvatice (Ardeidae și Anatidae) și limicole (Charadriidae) ihtiofage.

Suprafața mare a ochiului de apă a lacului de la Călinești Oaș, precum și amplasarea acestuia în Depresiunea Oașului determină caracterul specific a acestei biocenoze. Faptul că lacul este alimentat în permanență cu apa râului Tur se realizează îmbogățirea acestuia cu oxigen. Astfel, eutrofizarea are un ngrad redus. Partea estică a lacului unde adâncimea apei este mai redusă, depunerea nămolului este mai accentuată. În această parte în timpul verilor mai uscate apa se retrage pe suprafețele însemnate, formându-se astfel terenuri întinse mocirloase.

Fig. 33. Habitatele din incinta și vecinătățile Lacului Călinești Oaș

Fitoplanctonul. Constă din asociații dominate de diatomee, pirofite și euglenofite. Valoarea biomasei fitoplanctonice este cuprinsă între 0,57 și 1,09 mg/1, încadrând apa lacului în categoria apelor oligotrofe. Aceste valori mici în condițiile unor concentrații sporite de nutrienți se datorează timpului redus de staționare a apei în lac.

Speciile dominante ale fitoplanctonului sunt: Nitzschia acicularis (Bacillariophyta) și Cryplomonas marssoni (Cryptohyta). Vara, are loc un evident proces de proliferare algală, o înflorire cu Aphanizomenon.

Vegetația de baltă și de mlaștină se dezvoltă pe malurile lacului, unele formațiuni plutitoare pătrunzându-se spre părțile mai centrale a ochiului apei. În orice caz acesta din urmă în procent cel mai important este lipsit de vegetație. Dintre formațiunile lacustre amintim următoarele trei asociații vegetale:

As. Marsilietum quadrifoliae Burescu 2003 – care se extinde temporar la „coada lacului” când suprafața apei se găsește în restrângere, având o acoperire de 80-90 %. Apare în stațiuni oxigenate, umede feriga de apă Marsilea quadrifolia, este însoțită de speciile: Lemna minor, Hydrocharis morus-ranae, Potamogeton natans, Trapa natans. Ceratophylletum demersi Hild 1956 – apare în părțile relativ mai eutrofizate a lacului, aproape de mal, ocupând suprafețe restrânse. Speciile însoțitoare: Ceratophyllum demersum, Lemna minor, Lemna trisulca, Potamogeton natans.

Dintre formațiunile de mlaștină cu creștere înaltă pe suprafețe relativ mari se extinde as. (R 5305) Typhaetum angustifoliae Pignatti 1953 în compoziția căruia speciile reprezentative sunt: Typha angustifolia, Galium palustre, Iris pseudocarus, Glyceria fluitas, Butomus umbellatus, Juncus effusus. În zona periferică a lacului, în locuri în curs de colmatare apare în pâlcuri mai mici și (R 5305) as. Typhaetum latifoliae Soó 1927, unde s-au notat prezența speciilor Typha latifolia, Alopecurus aequalus, Juncus effusus, Ranunculus repens, Rorippa sylvestris. Rogozurile înalte sunt reprezentate prin (R 5310) as. Caricetum vesicariae Br.-Bl. et Denis 1926, cu speciile componente: Carex vesicaria, Phragmites australis, Alisma plantago-aquatica, Carex vulpina, Galium palustre, Ranunculus repens etc.

În stațiuni temporar inundate s-au format fânețe edificate prin (R 3715) as. Agrostetum stolonifera (Ujvárosi 1941) Burduja et al. 1956. Speciile componente ale asociației sunt: Agrostis stolonifera, Rorippa sylvestris, Lysimachia numullaria, Potentilla reptans, Poa trivialis, Trifolium repens. În zona digurilor lacului s-a extins (R 3202) as. Arrhenatheretum elatioris Br.-Bl. et Scherrer 1925. Pe lângă specia dominantă – Arrhenatherum elatius cu creștere înaltă, apar aici și speciile Holchus lanatus, Potentilla anserina, Symphytum officinale, Bidens tripartita, Carex ovalis etc. As. (R 3709) Juncetum effusi Soó (1937) 1939 se extinde în microdepresiuni cu sol argilos din zonele periferice ale lacului, care seacă în timpul verii. Aici apar de regulă speciile: Juncus effusus, Oenanthe silaifolia, Carex hirta, Juncus tenuis, Gratiola officinale, Trifolium repens.

Vegetația lemnoasă arbustivă din zona periferică a lacului este reprezentată prin (R 4416) Salicetum triandrae Malcuit 1929, unde apar speciile: Salix triandra, Salix cinerea, Alnus glutinosa, Humulus lupulus, Helianthum tuberosus, Salix purpurea, Epilobium tetragorum, Vicia cracca, Urtica dioica etc. Pe colinele învecinate înierbate ale lacului s-au format pajiștile mezofile edificate prin as (R 3803) Festuco umbrae-Agrostetum capillaris Horvath 1951. Pe pantele care se extind la sud de lac, pădurile s-au extins până la vecinătatea lacului. Ele sunt reprezentate prin asociațiile (R 4123) Querco petraea-Carpinetum Soó et Pócs 1957 respectiv (R 4119) Carpino-Fagetum Paucă 1941.

2. Vegetația naturalizatoare. Deocamdată, lacul are un brâu modest de specii vegetale naturalizatoare. Numai la coada lacului și pe malul drept (circa 5 %) este reprezentată mai ales de vegetație palustră ierboasă.

– Vegetația submersă și natantă. La coada lacului se dezvoltă submers speciile de brădiș (Myriophyllum verticillatum) și broscăriță (Potamogeton natans), dar și o vegetație natantă, dominată de nufărul galben (Nuphar lutea). Tot aici, se remarcă o mare expansiune a ferigii Marsilea quadrifolia.

– Brâul de stuf și papură. Pe malul drept al lacului, în zona mijlocie, se află un brâu de vegetație modestă, de circa 3 ha, formată din stuf (Phragmites australis) și papură (Typha angustifolia), iar în porțiunile cu apă mică cornaciul (Trapa natans) și piciorul cocoșului (Ranunculus aquatilis). Această vegetație este loc de adăpost și de cuibărit pentru specii de ereți, fluierari, lăcari etc.

– Arbori și tufișuri pe mal. Tot pe malul drept se află și un rând de plopi (Populus tremula), un crâng de 0,50 ha arini (Alnus glutinosa) și un tufăriș de plop și sălcii (3 ha), unde își fac cuibul mai multe specii de păsări răpitoare și de ciori.

3. Zonele de interes pentru avifaună (Habitate limitrofe lacului). Sunt păduri, pășuni, culturi agricole etc.

– Pădurea de pe malul stâng al lacului. Tot malul stâng al lacului se învecinează cu o vastă pădure de foioase (peste 500 ha), formată din esențe tari, precum gorunul (Quercus robur), însoțit de frasin (Fraxinus angustifolia) și ulm (Ulmus minor).

Pădurea este căutată de o serie de păsări forestiere, atrase de hrană (muguri, ghindă etc.), locuri de adăpost (coronamentul arborilor) și cuibărit (coronament, scorburi).

– Pășunea semi-naturală. Este dispusă pe dealul de la coada lacului, în bună parte pășunat de oi (circa 250 ha). În pășune, au fost identificate mai multe asociații vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum tenuis și Nardo – Festucetum rubrae. Datorită pășunatului cu oi, pășunea atrage puține păsări (care își fac cuibul pe sol), cum sunt speciile de păsări din familiile Phasianidae și Alaudidae.

– Livezile și grădinile din localitatea Călinești Oaș. Sunt situate pe malul drept al lacului, pe teritoriul localității Călinești Oaș (300 ha). Sunt livezi (dominate de pruni) și grădini de legume ale populației. Acestea sunt frecventate de mai multe specii de păsări, dintre care o bună parte antropofile și sedentare (Columba livia domestica, Streptopelia turtur, Dendrocopos syriacus, Pica pica, Parus major, Sylvia borin, Passer domesticus), care găsesc aici hrană (semințe și fructe) și locuri de cuibărit (coronamentul arborilor, scorburi).

– Stâncile și tufișurile. Se află pe un piemont din partea dreaptă a digului (30 ha), acoperit de diverse tufișuri și mărăcinișuri. În stâncăria de aici există o carieră de piatră abandonată, unde își au cuiburi, în crăpături și găuri, prigoria (Merops apiaster), vrabia de câmp (Passer montanus) și lăstunul de mal (Riparia riparia).

– Zona de agrement. Pe circa 8 ha se află, imediat sub dig, o zonă de pensiuni și moteluri, unde sunt văzute mai multe specii de păsări antropofile, care găsesc aici hrană și își fac cuibul (Passer domesticus, Hirundo rustica, Sturnus vulgaris, Columba livia domestica).

– Culturile agricole. Ocupă sute de hectare de teren, cultivat, mai ales cu porumb, spre Câmpia Turului, frecventate de specii comune de păsări, tericole și granivore, cu efective mari (vrăbii, ciori, fasianide etc.), care găsesc aici hrană (boabe, semințe, fiind căutate îndeosebi culturile de floarea soarelui), adăpost, locuri de cuibărit (cuiburi făcute direct pe sol). Spre toamnă, graurii (Sturnus vulgaris) se adună în stoluri de mii de exemplare.

3.5.2. Complexul piscicol Adrian

Cuprinde mai multe bazine amenajate pentru creșterea tradițională și intensivă a crapului și șalăului, totalizând 264 ha luciu de apă. Se află în ROSCI 0214 – Tur și în ROSPA – Lunca inferioară a Turului.

Fig. 38. Habitatele din incinta și vecinătățile Complexului piscicol Adrian

Habitatele din acest complex piscicol sunt prezentate în fig. 38, dar și în imaginile din fig. 39-41.

1. Oglinda apei. Constă din bazine amenajate pentru creșterea peștilor, cu adâncimi diverse (între 1,70 și 4,50 m).

Peștii de aici atrag multe păsări ihtiofage, mai ales în timpul pasajelor și a iernării (Phalacrocorax carbo). Acestea provoacă mari daune societăților comerciale care administrează bazinele piscicole.

Deoarece bazinele sunt permanent întreținute, fitoplanctonul și plantele plutitoare sau natante nu s-au dezvoltat în masa de apă a bazinelor.

Luciul apelor este lipsită de vegetație plutitoare aproape în întregime. Pe alocuri se formează pâlcuri de as. (R 2202) Lemnetum minoris Oberdorfer ex Müller et Görs 1969. Vegetație pionieră, are în compoziție Lemna minor, Lemna trisula, Potamogeton natans, Alisma plantago-aquatica. În zonele periferice ale lacurilor este în curs de formare și as. (R 2206) Ceratophylletum demersi Hild 1956, respectiv și as. (R 2207) Potametum natantis Soó 1927, în care pe lângă unele specii plutitoare, de ex. Lintiță apare și altele fixate de substrat (Typha latifolia, Iris pseudocoras, Galium palustre).

Pe lângă asociațiile dominate de păpurișuri (R 5305) Typhaetum angustifoliae Pignatti 1953 și Typhaetum latifoliae Lang 1973 se găsesc și pâlcuri de (R 5307) Glycerietum maximae Hueck 1937 în care apar speciile: Typhoides arundinacea, Carex gracilis, Galium palustre, Lysimachia vulgaris, Epilobium hirsutum, Carex acutiformis.

Pe fânețele mezohigrofile de la mezohigrofile de la marginea lacurilor s-a extins as. (R 3715) Agrostetum stoloniferae (Ujvárosi 1941) Buruja et al. 1956 în care s-au notat prezența speciilor: Ranunculus acer, Alopecurus aequalis, Polygonum persicaria, Valeriana officinalis etc. Se găsesc și pâlcuri cu as. (R 3716) Ranunculo repenti-Alopecuretum pratensis Ellmaier 1933 cu valoare furajeră ridicată având în compoziție speciile: Alopecurus pratensis, Trifolium campestre, Festuca arundinacea, Arrhenatherum elatius, Poa pratensis, Anthoxanthum odoratum.

Aproape de lacurile de la Adrian în direcția pădurilor învecinate se extind tufărișuri dominate de as. (R 3122) Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 în care apar speciile: Prunus spinosa (dominantă), Crataegus monogyna, Amorpha fruticosa, Prunus avium, Dipsacus lacinatus, Tanacetum vulgare, Rubus caesius etc.

Pâlcuri de stejar pedunculat – as. (R 4404) Fraximo danubialis-Ulmetum Sanda et Popescu 1999 se întind în apropiere în direcția de sud și sud-est. În stațiuni mai restrânse, unde domină solurile argiloase pseudogleice se extinde as. (4145) Carici brizoidis-Quercetum roboris Rațiu et al. 1977.

2. Vegetația de naturalizare. Este sesizată în bazinul 24, care se prezintă ca un lac artificial în mare măsură naturalizat, aflat în lunca inundabilă a Turului. Aici sunt prezente specii de plante cu creștere înaltă, ca Phragmites australis, Glyceria maxima, Thypha latifolia și Schoenoplectus lacustris, iar pe maluri rogozuri înalte, precum Carex acutiformis, C. gracilis, C. vulpina, Galium palustre, Myosotis scorpioides.

Lacul oferă păsărilor ihtiofage acvatice și limicole pește, iar vegetația multe locuri de adăpost și cuibărit.

3. Zonele de interes pentru avifaună (Habitate limitrofe lacului). Sunt lunca Turului, alte lacuri din exterior, culturi agricole și localități.

– Lunca Turului. Este afectată de lucrările de asanare și de îndiguire de pe r. Tur, astfel că din lunca acestui râu au rămas doar câteva crâmpee, dominate de esențe moi (Salix și Populus), pe lângă care se dezvoltă și tufișuri cu sălcii – asociația Salicetum triandrae.

Lunca Turului atrage multe specii de păsări (Tringa stagnatilis, Gallinago gallinago, Locustella luscinoides, Acrocephalus schoenabaenus, Sylvia atricapilla, Turdus merula, Luscinia megarhynchos), care găsesc aici hrană (pește, muguri, semințe) și mai ales locuri de adăpost și cuibărit.

– Mărăcinișuri dintre luncă și bazine. Pe toată lungimea complexului piscicol, între bazine și lunca Turului, se află un lung cordon de mărăcinișuri (Prunus spinosa, Crataegus monogina, Rosa canina), în care găsesc fructe și multe locuri de cuibărit mai ales păsărelele (pițigoii, vrăbiile, privighetorile, sfrânciocii etc.).

– Culturile agricole din jur. De jur-împrejurul complexului piscicol se află sute de hectare de terenuri cultivate, dominate de porumbiști. Acestea atrag mai ales păsările granivore, îndeosebi graurii (Sturnus vulgaris), care găsesc aici semințe și locuri de cuibărit chiar pe sol (Perdix perdix, Coturnix coturnix).

– Lacuri din exteriorul complexului piscicol. Sunt situate în localitatea Adrian. Au vegetație specifică, de trestie, papură și rogozuri. O serie de specii de păsări acvatice și limicole ihtiofage găsesc aici pește și locuri de cuibărit.

Dar, fiind aproape de Complexul piscicol Adrian, păsările de aici se deplasează spre bazinele piscicole, de unde pot procura o hrană mult mai îndestulătoare.

– Localitatea Adrian. Se află în vecinătatea Complexului piscicol, la mai puțin de 1 km depărtare. Păsările antropofile de aici nu sunt atrase de Complexul piscicol, ci doar de zona culturilor agricole.

3.5.3. Heleșteele de la Bercu

Și la Bercu Nou există un număr de 27 bazine și heleștee (342,76 ha), din care doar două sunt funcționale, având destinație piscicolă.

Habitatele acestor heleștee sunt prezentate în fig. 42 și în imaginile din fig. 43-45. 1. Oglinda apei. Masa de apă a heleșteelor corespunde suprafeței luciului de apă a celor două bazine funcționale (în total 4,5 ha), unul pentru pescuit sportiv și altul pentru creștere de puieți. Ele conțin pești stagnicoli din familia Cyprinidae, care atrag păsări acvatice ihtiofage pentru resursele sale trofice bogate în pește), iar în pasaj în virtutea inerției (a lacurilor pline cu pești de altă dată).

Oglinda apelor heleșteelor este în bună parte lipsită de vegetație plutitoare. Pe alocuri s-au extins aici mult populații de cornaci. Marginea apelor sunt populate de trestiișuri și asociații vegetale înrudite. Pe alocuri există și heleștee de odinioară parțial colmatate. Pădurea de stejar s-a păstrat doar într-o zonă restrânsă din vecinătatea lacurilor de la Bercu Nou.

As. (R 2207) Trapetum natantis care pe alocuri acoperă luciul apei în întregime (acop. 100 %) pe lângă Trapa natans este constituită atât din specii plutitoare (Ceratophyllum demersum, C. submersum, Lemna minor), cât și din cele fixate de substrat (Spargarium erectum subsp. neglectum, Iris pseudocoras, Lycopus europaeus, Butomus umbellatus etc.).

Fig. 42. Habitatele din incinta și vecinătățile heleșteelor de la Bercu

Pe malul lacurilor lângă trestiișuri (R 5309) – Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926) – s-au extins și asociațiile (R 5305) Typhaetum latifoliae G. Lang 1973, respectiv și as. (R 5307) Glycerietum maximae Hueck 1931. În cenozele acestora, cu compoziție asemănătoare am întâlnit Phragmites australis, Typha latifolia, Glyceria maxima, Lycopus europaeus, Lythrum salicaria, Urtica dioica, Bidens tripartita, Alisma plantago-aquatica, Vicia cracca, Lemna minor. Rogozurile înalte sunt reprezentate prin as. (R 5310) Caricetum ripariae Knapp et Stoffer, în a cărei componență apar Carex riparia, Carex vesicaria, Iris pseudocaris, Epilobium hirsutum, Symphytum officinale, Galium palustre, Rumex acetosella.

În stațiuni mlăștinoase în curs de uscare persistă as. (R 5203) Eleocharitetum palustris Schennokov 1919. În aceste stațiuni unde solul mustește de apă în tot cursul anului, pe lângă Eleocharis palustris apar: Alisma plantago-aquatica, Lysimachia nummularia, Butomus umbellatus, Equisetum palustre etc.

Fânețele din stațiunile mezohigrofile sunt reprezentate prin as. (R 3802) Arrhenatheretum elatioris Br.-Bl. et Scherrer 1925. Pe lângă gramineul cu creștere înaltă (Arrhenatherum elatius) nu lipsesc de aici nici alte specii furajere ca: Dactylis glomerate, Alopecurus pratensis, Trifolium repens, Trifolium campestre, Rumex acetosa etc. Un pâlc de sălciniș arborescent – as. (R 4416) – Salicetum triandrae Nalcuit 1929 – a fost identificat în apropierea zonei lacurilor. Aici domină Salix triandra, având o înălțime de circa 2,30 metri, fiind însoțită de speciile: Sambucus nigra, Amorpha fruticosa, Humulus lupulus, Urtica dioica, Tanacetum vulgare, Stellaria graminea etc. Mai nou s-au format și tufărișurile dominante de specia adventivă Amorpha fruticosa în care s-au extins: Echinocystis lobata, Artemisia vulgaris, Vicia cracca, Cornus sanguinea, Salix cinerea.

Pădurea de șleau de câmpie, care s-a păstrat în vecinătatea heleșteelor de la Bercu Nou; aceasta din punct de vedere fitocenotic aparține la as. (R 4404) Fraxino danubialis-Ulmetum Sanda et Popescu 1999. Acest pâlc de stejeriș care parțial este ruderalizată pe alocuri are coronament deschis. Pe lângă esențele lemnoase: Quercus robur (dominantă), Fraxinus danubialis și Ulmus minor, care constituie coronamentul arborilor, are un strt arbustiv relativ bine dezvoltat (Cornus sanguinea, Viburnum opulus, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare). Vegetația ierboasă este printre altele formată din: Circaea lutetiana, Ajuga reptans, Stachys officinalis, Scrophularia nodosa, Geum urbanum, Brachypodium sylvaticum, Glechoma hederacea etc.

2. Vegetația naturalizatoare. Este reprezentată prin vegetația erbacee și arboricolă din zonă.

– Arbori, arbuști și tufișuri. Pe malurile tuturor heleșteelor se află un cordon foarte subțire de arbori (Populus și Salix), care nefiind maturi sunt rareori căutați de păsări. Uneori, vânturelul (Falco tinunculus) se așează pe ramurile lor pentru a supraveghea păsările și rozătoarele care constituie hrana lui.

– Brâul de stuf și de papură. Este prezent în toate bazinele piscicole de aici, ocupând cel puțin 50 % din suprafața lor, mai puțin însă cele care sunt utilizate pentru piscicultură intensivă.

În acest brâu de vegetație palustră își fac cuibul o serie de păsări specifice, adăpostindu-se, totodată, de dușmani.

– Vegetația lacurilor colmatate. Un număr de 25 de lacuri din acest fost mare complex piscicol nu mai sunt alimentate cu apă în ultimii 10 ani. Ca urmare, ele se află într-un proces avansat de colmatare. Pe aceste terenuri se instalează o vegetație mult schimbată, fiind frecvente speciile: Eleocharis palustris, Gypsophya muralis, Cyperus flavescens, Pulicaria vulgaris, Juncus bufonii, Alopecurus aequalis, chiar și unele specii ruderale, ca Polygonum lapatifolium. Odată cu schimbarea vegetației, habitatul este vizitat de alte specii de păsări, mai ales Carduelis carduelis, Emberiza schoeniclus, Anthus campestris etc., care solicită resurse trofice mai modeste.

3. Zonele de interes pentru avifaună (Habitate limitrofe lacului).

– Pădurea de pe Tur. Este o pădure de șleau de luncă, de peste 200 ha, dominată de esențe tari, mai ales de gorun (Quercus robur), iar în stratul arbuștilor păducelul (Crataegus monogina). Pădurea are o ornitofaună bogată, dominată de păsări forestiere, care găsesc aici ghindă, fructe de pădure și multe scorburi (în arbori bătrâni și uscați). Tot aici se află o colonie de stârci cenușii (Ardea cinerea).

– Pășunile. Spre localitatea Bercu Nou se întinde o pășune (peste 150 ha), pășunată de vaci, plină însă de scai, vizitată numai de păsări comune, caracteristice ținuturilor stepice, care solicită puține resurse trofice, mai ales semințe (ciocârlanul – Galerida cristata, ciocârlia de câmpie – Alauda arvensis, coțofana – Pica pica, silvia – Sylvia nisoria).

– Terenuri cu culturi agricole. Se întinde pe suprafețe mari (300-400 ha) în jurul heleșteelor, dominate de porumbiști. Atrage multe specii de păsări granivore (Phasianidae, Columbidae, Alaudidae, Ploceidae, Sturnidae), care își găsesc atât hrană, cât și locuri temporare de cuibărit.

3.5.4. Heleșteele de la Moftinu Mic

Constituie o arie naturală protejată avifaunistică de interes național, formată din două heleștee, cu o suprafață totală de 215 ha luciu de apă, pe malul stâng al r. Crasna. Heleșteul mare are 107 ha luciu de apă, iar cel mic 8,4 ha, ambele fiind destinate producției piscicole pentru pescuit sportiv.

Habitatele sale sunt prezentate în fig. 46 și în imaginile din fig. 47-50.

1. Oglinda apei. Este formată din masa apei, fitoplancton și flora plutitoare.

Masa apei. Apa are o adâncime de 1,5 – 2 m, heleșteele având o capacitate totală de peste 1,6 mil. mc apă.

Producția piscicolă oferă păsărilor ihtiofage acvatice și limicole resurse de hrană mari; în pasaje și iarna, pe aceste lacuri se produc mari acumulări de păsări, îndeosebi de rațe și gâște.

În ultimii ani în unele zone ale lacurilor se observă o eutrofizare pronunțată a apei, care are – desigur repercursiuni și asupra evoluției vegetației acestei stațiuni.

Pe suprafața apei apare în pâlcuri mai mici asociația heliofilă natantă (R 2202) Lemnetum mmnoris Oberdorfer ex Th. Müller et Görs 1960 în care pe lângă speciile plutitoare (Lemna minor, Lemna trisulca) se instalează și altele fixate de substrat ca: Alisma plantago-aquatica, Lysimachia vulgaris, Potamogeton crispus.

În pâlcuri dominate de as. (R 2207) Potametum natantis Soó 1927 domină specia Potamogeton natans a căror frunze acoperă într-un procent însemnat suprafața apei care însoțită de specii de lintiță (Lemna) și de Ceratophyllum demersum, Iris pseudocorus și Potamogeton crispus.

Trestiișurile – (R 5309) – Scirpo-Phragmitetum W. Koch identificate pe malul lacurilor populează ape eutrofizate care se reflectă și în compoziția acestor cenoze: Phragmites australis, Urtica dioica, Typha latifolia, Glyceria maxima, Rorippa austrica, Echinocystis lobata. O compoziție asemănătoare au și pâlcurile din as. (R 5301) Phalaridetum arundiniaceae (W. Koch 1926) Libbert 1931, în care – pe lângă speciile amintite anterior apar și: Carex vesicaria, Rumex crispus, Iris pseudocorus, Lysimachia vulgarius. Rogozuri înalte reprezentate prin as. (R 5310) Caricetum acutiformis Eggler 1933 având în compoziție speciile Carex acutiformis (dominantă), Carex riparica, Althaea officinalis, Lychis flos-cuculi, Potentilla erecta, Vicia cracca etc. se extind în stațiuni care seacă în timpul verii.

Fig. 46. Habitatele heleșteelor de la Moftin

În apropierea lacurilor suprafețe însemnate sunt ocupate de pășuni slab salinizate, edificate de asociația (R 1513) Achilleo-Festucetum pseudovinae (Magyar 1928) Soó (1933) 1945. Aici apar frecvent speciile: Achillea setacea, Achillea collnia, Festuca pseudovinae, Lotus tenuis, Trifolium fragiferum, Buplenum tenuissinum, Mentha pulegium, Leontodon autumnalis.

În direcția cursului Crasnei care se găsește de asemenea prin apropiere s-a extins as. (R 4416) Salicetum triandrae Malcuit 1929. În cenozele dominate de specia arbustivă Salix triandra am identificat: Salix viminalis, Echinocytis lobata, Amorpha fruticosa, Sambucus nigra, Calystegia sepium, Aristolochia clematis.

Tot în zona lacurilor de la Moftin s-au extins recent niște tufărișuri înalte dominată de specia arborescentă adventivă Acer negundo care coabitează cu Fraxinus americana, Rubus caesius, Prunus spinosa, Rosa canina, precum și cu unele specii ierboase cu creștere înaltă, ca: Tanacetum vulgare, Cirsium arvense, Symphytum officinale etc.

2. Vegetația naturalizatoare. Este reprezentată prin stufării și anumiți arbuști.

– Stuful și papura. Acoperă 10 % din suprafața heleșteelor.

Heleșteul mare este mărginit spre linia de cale ferată de un canal invadat de un brâu îngust de plante hidrofile (Phragmites, Thypa și Schoenoplectus). În interiorul heleșteelor, unde apa are adâncime mai mică, se află câteva insulițe acoperite în întregime cu stuf. Cea mai mare întindere de stuf (3-4 ha) se află pe heleșteul mare, spre șoseaua Satu Mare – Carei.

– Arbori și arbuști. Sunt răzleți, pe marginea heleșteelor.

Cele două heleștee oferă păsărilor, pe lângă pești, o serie de nevertebrate (insecte) și vertebrate (broaște). Pentru păsările limicole, viermi și alte nevertebrate aflate în mâl. Acest habitat permite cuibărirea unor păsări acvatice, îndeosebi în trestiiș, mai ales a raței mari (Anas platyrhynchos), lișiței (Fulica atra) și gâștei sălbatice (Anser anser), dar și a heretelui de stuf (Circus aeruginosus). Pe heleștee se constituie mari aglomerări de păsări în pasajul de toamnă și pasajul de primăvară, dar îndeosebi în perioada de iernare (decembrie – ianuarie), când efectivele depășesc 20-30 mii de exemplare de păsări. Aceste aglomerări arată că aceste heleștee reprezintă un loc căutat de popas pentru păsările aflate în pasaj. Pe arborii din jurul heleșteelor și-au făcut cuibul unele specii de ardeide (Egretta garzetta).

3. Zonele de interes pentru avifaună (Habitate limitrofe lacului).

– Zona umedă Pășunea Moftinu Mic. Vegetația acestei zone este formată din asociații vegetale specifice terenurilor mlăștinoase, temporar acoperite cu apă, cum sunt asociațiile de rogozuri Caricetum acutiformis-ripariae și Phalaridetum arundinaceae. Totodată, zona constituie habitate de hrănire pentru o serie de specii de păsări acvatice prezente pe heleșteele de la Moftinu Mic (egrete, stârci, pescăruși, nagâț), dar și un excelent habitat de odihnă pentru speciile de păsări acvatice aflate în pasaj, îndeosebi în cel de primăvară (Podiceps cristatus, Anas penelope, A. creca). Iarna, este vizitată de cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), rața sulițar (Anas acuta) și rața cu cap castaniu (Aythya ferina), care frecventează și eleșteele piscicole învecinate.

– Culturile agricole învecinate. De jur-împrejurul heleștelor, se află mari suprafețe de teren (800-900 ha), ocupate cu diverse culturi agricole, mai ales de porumb. Ele sunt loc de hrană și adăpost pentru mai multe specii de păsări granivore. Într-o asemenea zonă, pe un șir de plopi bătrâni din vecinătatea Complexului de porcine Moftin s-a instalat o colonie de stârc de noapte (Nycticorax nycticorax).

3.5.5. Lacul Balastiera Apa

Este un lac rezultat în urma excavării nisipului dintr-o albie părăsită a Someșului, având o suprafață de 130 ha.

Habitatele identificate aici sunt prezentate în fig. 51 și a imaginilor din fig. 52-55.

1. Oglinda de apă. Lacul are apă cu nivel aproape constant, potabilă, având o floră specifică apelor oligotrofe.

Masa de apă. Datorită excavărilor de nisip, lacul are varii adâncimi, între 1,50 și 40,00 m, fiind o rezervă de apă potabilă pentru zonă. Lacul este destinat pescuitului sportiv. Prezența peștilor în lac atrage o serie de păsări acvatice și limicole, îndeosebi în pasaj.

Fitoplanctonul. Este dominat de diatomee (Melosira, Navicula, Ceratonei, Synedra, Diatoma, Amphipleura, Cymbella), pirofite (Cryptomonas) și euglenofite (Phacus, Trachelomonas și Euglena). Biomasa fitoplanctonică este între 0,48 și 0,90 mg/l, încadrându-se în categoria apelor oligotrofe.

Fig. 51. Habitatele Lacului Apa

Flora submersă și natantă. Este relativ săracă, reprezentată prin Lemna minor (specie plutitoare) și Potamogetum natans (specie fixată de substrat).

Datorită faptului că marea majoritate a caselor de odihnă construite pe malul lacului au și curți, grădini și mici parcuri, vegetația naturală a fost eliminată în cea mi mare parte în ceste stațiuni.

În unele locuri s-au identificat pâlcuri de trestiișuri – as. (R 5309) Scirpo-Phragmetum W. Koch 1926, în componența căreia sunt prezente speciile: Phragmites australis, Typha latifolia, Glyceria maxima, Carex vulpina, Juncus effusus, Dactylis glomerata, Carex hirta, Salix triandra, Symphytum officinale, Mentha aquatica etc. Asemănătoare trestiișurilor de aici și as. (R 5301) Phalaridetum arundinaceae (W. Koch 1926) Libbert 1931 se dezvoltă în stațiuni în curs de uscare, fapt reflectat în compoziția ei floristică unde apar speciile Phalaris arundinacea, Rubus caesius, Ranunculus acris, Vicia cracca, Leucanthemum vulgare etc.

Pe lângă asociațiile amintite dominate de specii cu creștere mai înaltă a fost identificată aici pajiști mezohigrofile unde se dezvoltă as. (R 3715) Agrostio stoliniferae (Ujvárosi 1941) Burduja 1956, unde speciile componente cu constanță mai mare sunt: Agrostis stolonifera, Vicia grandiflora, Plantago lanceolata, Arrhenatherum elatis, Anthoxanthum odoratum, Plantago lanceolati, Campanula aetula, Rumex crispus. Sunt răspândite și unele cenoze ruderale – de ex. as. (R 8704) Scherochloo-Polygonetum aviculare (Gans 1927) Soó 1940, care populează locurile bătătorite, fiind constituită în general din specii cu creștere scundă.

2. Flora naturalizatoare. Este reprezentată prin stufării și arbori izolați.

– Stufăriile. Reprezintă un brâu subțire și discontinuu în jurul malurilor și a insulei din centrul lacului, care corespunde unui grad de naturalizare a lacului de circa 15 %.

– Arborii. Sunt dispuși de jur-împrejurul lacului și pe insula din centrul lacului.

Stuful este loc de adăpost și cuibărit pentru păsările acvatice, iar arborii, mai ales de pe insulă, loc de staționat și de cuibărit pentru păsările răpitoare.

3. Zonele de interes pentru avifaună (Habitate limitrofe lacului).

– Zona de agrement. Este frecventată doar de câteva specii antropofile.

– Localitatea Apa. De asemenea, este frecventată de mai multe specii de păsări comune, antropofile.

– Terenurile cu culturile agricole. Atrag mai multe specii de păsări comune, granivore, care frecventează doar ocazional lacul.

3.5.6. Lacul secat Odoreu

Era cândva un loc de agrement și pescuit. În prezent, este complet secat, deoarece s-a sistat alimentarea sa cu apă din Someș. Albia fostului lac este un braț mort al Someșului, care în ultima decadă a intrat într-un proces foarte rapid de colmatare. Mâlul este deja uscat, fiind năpădit de o seamă de plante ruderale, transformând habitatul din unul acvatic în altul terestru și arid. Ca urmare, avifauna lacului s-a modificat radical. Locul speciilor acvatice și limicole este luat de specii caracteristice ariilor aride, stepice (ciori, vrăbii, guguștiuci etc.). Totuși, în jurul fostului lac au mai rămas mici suprafețe de stuf care sunt vizitate de unele specii de păsări oaspeți de vară, în virtutea obișnuinței de a sta aici (stârci, chire, ereți etc.).

Fig. 56. Habitatul Lacului colmatat Odoreu

Prin reluarea acțiunii de pompare a apei din Someș, habitatul și ihtiofauna caracteristice se pot reface.

Vegetația lacului de odinioară a dispărut aproape în întregime în urma secării. Astfel în prezent nu mai există aici formațiuni de vegetație plutitoare în care în anii anteriori erau mult extinse fitocenozele dominate de speciile plutitoare: Lemna minor, Ceratophyllum demersum, Potamogeton natans și în special Nymphaea alba.

În prezent în fundul secat al lacului s-a extins as. (R 5303) Oenantheto-Rorippetum Lohmeyer 1950, având în compoziția speciile. Rorippa austriaca, Rorippa x barbaroides, Oenanthe aquatica, Xanthium italicum, Glyceria maxima, Polygonum persicaria.

Trestiișurile – as. (R 5309) Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 care mai persistă aici la periferia lacului de odinioară, populează locurile unde pânza freatică a solului a coborât în urma secării, fapt reflectat și în compoziția floristică a acestor cenoze: Phragmites australis, Iris pseudocorus, Solidago canadensis, Amorpha fruticosa, Sambucus ebulus, Rumex crispus, Trifolium repens, Conium maculatum. Tot în stațiuni limitrofe lacului de odinioară se extinde specia adventivă cu creștere înaltă Polygonum cuspidatum, care formează un desiș de netrecut.

Pe digurile de la Odoreu apare frecvent as. (R 3802) Arrhenatheretum elatioris Br.-Bl et Scherre 1925, gramineul dominant de creștere înaltă, care este însoțită de speciile: Dactylis glomerata, Pimpinella saxifraga, Equisetum arvense, Stellaria graminea, Galega officinale, Ranunculus repens, Vicia cracca etc.

Pe malul Someșului, care se întinde în apropierea lacului de odinioară, pe suprafețe remarcabile se extind stațiunile populate intensiv de Populus x canadensis. În aceste locuri unde în coronamentul arborilor domină solitar plopul canadian subarboretul este relativ slab dezvoltat (Amorpha fruticosa, Rosa canina, Prunus serotina). În stratul ierbaceu apar mai frecvent: Artemisia vulgaris, Urtica dioica, Aristolochis clematitis, Conium maculatum și Solidago gigantea.

3.5.7. Lacul Vârșolț

Este un lac care are ca funcție de bază alimentarea cu apă potabilă a populației, având o suprafață totală de 625 ha. Se prezintă ca un ecosistem acvatic complex, care atrage multe specii de păsări acvatice și limicole.

Habitatele din incinta sa sunt prezentate în fig. 61, iar în imaginile din fig. 62-66 am redat imagini din incinta lacului.

1. Oglinda apei. Sunt bine reprezentate masa apei, fitoplanctonul și flora submersă.

Masa apei. Nivelul apei este relativ constant, iar adâncimea apei variază de la 1,00 – 3,00 m la coada lacului și până la 25,00 la dig. Lacul conține o cantitate mare de apă, având capacitatea de 50,2 mil. mc.

Secundar el este destinat agrementului și pescuitului sportiv. Peștele prezent în masa apei atrage un număr mare de specii de păsări ihtiofage acvatice și limicole, dar nu mult crescute ca efective iarna și în pasaj.

Fitoplanctonul. Este dominat de diatomee și euglenofite, iar biomasa planctonică este mică (0,32 – 0,97 mg/l). Ca urmare, apa lacului se încadrează în categoria celor oligotrofe. Vara, în zona golfului, se observă procese de eutrofizare, urmare desfășurării unui amplu proces de proliferare algală.

Pe suprafața apei s-a extins pe alocuri asociația plutitoare pioniere (R 2202) Lemnetum minoris Oberdorfer ex Th. Müller et Görs 1960. Pe lângă speciile plutitoare caracteristice – Lemna minor, Lemna trisulca și Spirodela poyrrhiza pe alocuri se înmulțește mușchiul Ricciocarpus natans. În stațiunile cu substrat gros de nămol se extinde as. (R 2207) Potametum natantis Soó (1977) 1934. În aceste cenoze, la Vârșolț domină Polygonum amphibium f. aquaticum, însoțit de Ceratopyllum demersum, Butomus umbellatus, Ranunculus scelerates, Alisma plantago-aquatica.

Fig. 61. Habitatele Lacului Vârșolț

Pe malul lacului se extind trestiișurile și alte asociații înrudite cu creștere înaltă: (R 5309) Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (R 5305), Typhaetum latifoliae G. Lang 1973 și Glycerietum plicate (Kulczynski 1928) Oberdorfer 1952. În aceste cenoze se înmulțesc în primul rând speciile de mlaștină cu creștere înaltă ca: Phragmites australis, Typha latifolia, Glyceria maxima, Phalaris arundinacea, Lycopus europaeus, Lythrum salicaria, Mentha aquatica, Typha angustifolia etc. Rogozurile înalte care se dezvoltă pe terenurile mlăștinoase de pe malul lacului sunt reprezentate pe asociațiile (R 5310 ) Caricetum acutiformis Eggler 1933 și Caricetum gracilis Almquist 1929. Pe lângă speciile dominante Carex acutiformis, respectiv Carex gracilis apar aici frecvent: Cirsium canum, Galium palustre, Scutellaria galericulata, Lychnis flos-cuculi, Lythrum salicaria, Iris pseudocorus, Epilobium hirsutum. Stațiunile similare sunt populate de as. (R 5203) Eleocharitetum palustris Schennikov 1919, în cenozele căreia predomină specii cu creștere mai redusă: Eleocharis palustris, Alisma lanceolatum, Carex vulpina, Rorippa sylvestris, Potentilla reptans etc.

În zonele microdepresionare de pe malul lacului se extinde as. (R 3709) Juncetum effusi Soó (1931) 1939, unde Juncus effus este însoțit de speciile Carex vulpina, Alopecurus pratensis, Carex hirta, Rumex crispus. Dintre asociațiile ruderale cu creștere înaltă, o expansiune mai mare s-a înregistrat aici as. Tanaceto-Artemisietum vulgaris Sissingh 1950. Această asociație care populează stațiunile umede cu soluri nemobilizate are în compoziție speciile: Tanacetum vulgare, Artemisia vulgaris, Urtica dioica, Malva sylvestris, Rubus caesius, Galium aparine, Tussilago farfara, Humulus lupulus etc.

Pe terenuri mlăștinoase parțial inundate ale lacului, în apropierea localității Crasna, s-au instalat și zăvoaie de sălcii – as. (4421) Frangulo-Salicetum cinereae Graebner et Hueck 1931. În aceste tufărișuri înalte de circa 2,5 metri dominate de Salix cinerea apar mai des speciile: Frangula alnus, Alnus glutinosa, Solanum dulcamara, Humulus lupulus, Rubus caesius, Calystegia sepium, Equisetum palustre și Symphytum officinale.

2. Vegetația naturalizatoare. Având un grad de colmatare de circa 15 %, în unele zone ale lacului (coada și golful) s-au instalat mai multe specii acvatice naturalizatoare.

– Plantele palustre de la coada lacului. Cea mai mare parte din coada lacului, cu apă sub 1,50 m, s-a constituit un habitat special, constând din insule de papură (Thypha latifolia). Habitatul atrage mai multe specii de păsări limicole (Fulica atra, Pluvialis apricarius, Vanellus vanellus, Tringa ochropus, Himantopus himantopus etc.).

– Golful de vegetație lemnoasă acvatică. Pe stânga lacului se află un golf de vreo 35-40 ha, cu apă de mică adâncime, sub 2,00 m, și în bună parte eutrofizată, în care se dezvoltă arbuști de 3-6 m înălțime, în principal din speciile Salix alba și Populus tremula, care constituie adăpost și loc de cuibărit pentru multe păsări acvatice sau chiar răpitoare.

3. Zonele de interes pentru avifaună (Habitate limitrofe lacului).

– Livada și pădurea de pe dreapta malului lacului. Aproape tot malul drept al lacului este ocupat de o livadă parțial părăsită de pe dealul ce străjuiește lacul (80 ha). Fiind o livadă tânără nu are mare importanță în atragerea păsărilor. Dar, deasupra livezii, se află o pădure, în care există o ciurdă de cerbi carpatini (Cervus elaphus), care se adapă la coada lacului, la fel ca și mai multe exemplare de căpriori (Capreolus capreolus).

– Pășuni. Tot în vecinătatea cozii lacului există mai multe suprafețe mici de pășune (2-4 ha), între care s-au intercalat și culturi agricole. Pășunile de aici sunt foarte frecventate de specii de ciori în efective mari (Corvus corone cornix, C. frugilegus, C. monedula și Pica pica). Tot acest ecosistem este supravegheat de mai multe specii de răpitoare de zi (Buteo buteo, Falco tinnunculus, mai rar chiar și Aquila pomarina).

– Terenurile agricole. Și aici suprafețe mari de teren sunt ocupate de culturi agricole, în care sunt prezente o serie de specii granivore comune de păsări (Sturnus vulgaris, Corvus corone cornix, Passer montanus, Streptopelia decaocto etc.), cu populații numeroase, care le oferă hrană, adăposturi, locuri de cuibărit.

– Pădurile colinare din depărtare (la 2-3 km de lac). Pe dealurile din depărtare de pe malul stâng al lacului se află sute de hectare de păduri de foioase, dominate de gorun (Quercus robur), ajunse la climax, în care se găsesc multe specii de păsări forestiere, dintre care unele au legături cu lacul. Acesta este survolat de corbi (Corvus corax), care își are cuiburile în respectiva pădure. Tot aici, stârcul cenușiu (Ardea cinerea), care se hrănește cu pești din lac, și-a realixat o foarte mare colonie (de peste 100 de cuiburi) în coronamentul arborilor mari și bătrâni ai pădurii înainte menționate.

3.5.8. Heleșteele de la Motiș

Între localitățile Motiș și Cehu Silvaniei au fost amenajate șapte heleștee care au ca destinație producția intensivă de pește, dintre care doar unul (cel dinspre Cehu Silvaniei) este funcțional în prezent. Celelalte sunt în diverse grade de colmatare, datorită reducerii drastice a debitului de apă din pârâul Valea Sălajului (de unde se alimentează) și pe care se află amplasate. În aceste condiții, apa existentă în lac este în bună măsură eutrofizată, fiind încărcată cu mari cantități de nitrați și nitriți (clasele IV, respectiv V de calitate). Deci, apa de aici se încadrează în categoria apelor eutrofizate.

Situația habitatelor din incinta heleșteelor Motiș este prezentată în fig. 67, iar imagini foto despre aceste heleștee se află în imaginile din fig. 68-72.

1. Oglinda apei. Există apă numai în heleșteul nr. 1, iar în heleșteul nr. 7 foarte puțină. Celelalte heleștee sunt complet secate și colmatate de vreo 6 ani.

Heleșteul VII. Are un strat foarte subțire de apă fiind invadat de trestie și arbuști răzleți pe toată suprafața sa. În apă se mai află pești, care pot fi foarte ușor pescuiți de păsări. Peștii și stufărișul extins atrage foarte multe specii de păsări acvatice și limicole.

– Heleșteul I. Este funcțional, având un nivel bun al masei de apă (adâncime: 1,00 – 2,00 m). Heleșteul deține cantități însemnate de pește, urmare creșterii intensive. Stufărișul se prezintă ca un brâu pe marginea lacului. Aceste elemente – peștele și stufărișul – atrag păsările acvatice prin resursele de hrană și locurile de adăpost și cuibărit.

Dintre vegetația plutitoare de odinioară în care un rol principal jucau speciile Ceratophyllum demersum, Potamogeton natans și chiar Trapa natans, care au dispărut aproape în întregime din aceste stațiuni. Cu toate că trestiișurile s-au extins pe suprafețe însemnate ele nu formează un brâu compact. În interiorul acestora se observă goluri, iar în compoziția cenozelor apar semne de eutrofizare și ruderalizare. As. (R 5309) Scirpo-Phragmitetum W. Kockh 1926 de aici are în compoziție speciile: Phragmites australis, Symphytum officinale, Eupatorium canabium, Geranium pratense, Helianthus tuberosus, Arctium lappa etc. As. (R 5307) Glycerietum maximae Hueck 1931 ocupă aici teritorii relativ restrânse, având o compoziție asemănătoare cu trestiișurile: Glyceria maxima, Phalaris arundinacea, Lycopus europaeus, Galium palustre, Potentilla anserina, Xanthium italicum. As. (R 5305) Typhaetum angustifoliae (Allorge 1922) Pignatti 1963 domină de asemenea fitocenoze cu creștere înaltă, unde apar: Typha angustifolia, Lythum salicaria, Mentha aquatica, Iris pseudocorus, Leersia oryzoides etc.

Fig. 67. Habitatele din incinta heleșteelor Motiș

As. (R 5313) Caricetum acutiformis Eggler 1933 populează stațiunile inundate primăvara care seacă aici în cursul verii, fapt reflectat și în compoziția floristică a acestor fitocenoze: Carex acutiformis, Lysimachia vulgaris, Mentha longifolia, Bidens tripartita, Sonchus arvensis, Galeopsis speciosa, Angelica sylvestris etc.

În ultimii ani s-au extins aici tufărișurile de sălcii – as. (R 4416) Salicetum triandrae Malcuit 1929 în stațiuni cu substrat de nisip și nămol. Tufărișurile care ating înălțimi de peste doi metri sunt dominate de Salix triandra, în umbra căreia cresc: Salix purpurea, Humulus lupulus, Rubus caesius, Solanum dulcamara, Rorippa amphibia, Symphytum officinale etc.

2. Vegetația naturalizatoare. Heleșteele II-VI sunt complet colmatate, iar heleșteul VII în proporție de 40 %. Gradul de naturalizare a heleșteelor este proporțională cu gradul de colmatare.

– Stufărișul. Heleșteele V-VI sunt în totalitate cuprinse de stuf, iar heleșteele II și III doar parțial. Stufărișul este un excelent loc de adăpost și cuibărit pentru păsările mici, cum sunt silviile și lăcarii (Acrocephalus arundinaceus, A. palustris).

– Arbuști. În heleșteele II-VI sunt dispuși pe malurile lor, iar în heleșteele III și IV ocupă toată suprafața lor, printre trestie, fiind dominanți arbuștii de Populus și Salix.

Pe arborii înalți de la periferia lacurilor își fac cuibul mai multe păsări răpitoare, iar tufărișul de arbuști este adăpost pentru multe specii de păsări.

3. Zonele de interes pentru avifaună (Habitate limitrofe lacului).

– Terenurile agricole. Sunt situate de jur-împrejurul heleșteelor și atrag multe păsări granivore comune, mai ales ciori și grauri.

– Localitățile învecinate. Sunt localitățile Motiș și Cehu Silvaniei, unde se adună mai multe specii de păsări antropofile, care apar în zona lacurilor, dar care nu sunt legate direct de resursele acestora.