CATEDRA DE ȘTIINȚE FIZICE ȘI INGINEREȘTI [310018]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” [anonimizat] “DRA DRAXLMAIER AUTOMOTIVE” S.R.L

PROIECT DE LICENȚĂ

Autor:

student: [anonimizat] 42Z,

Vicol Daniel

__________________

(semnătura)

Conducător științific:

dr., prof. univ.

Suslenco Alina

__________________

(semnătura)

Bălți, 2017

Controlată:

Data_________________

Conducător științific: [anonimizat]., prof. univ. __________________

(semnătura)

Aprobată

și recomandată pentru susținere

la ședința Catedrei de științe fizice și inginerești

Proces verbal nr. 17 din

Șeful catedrei Beșliu Vitalie

dr., conf. univ. __________

Aprobat:

_________________

Șeful de catedră

„_______________” 2017

Graficul calendaristic de executare a tezei de licență

Tema tezei de licență „ANALIZA ȘI ORGANIZAREA ERGONOMIEI POSTURILOR DE MUNCĂ ÎN ICS “DRA DRAXLMAIER AUTOMOTIVE” S.R.L”

confirmată prin ordinul rectorului USARB

nr.______ din__________

Termenul limită de prezentare a proiectului de licență la Catedra de științe fizice și inginerești ”

„_______________”

Etapele executării tezei de licență:

Student _______________________

(semnătura)

Conducător științific __________________

(semnătura)

ADNOTARE

la teza de licență cu tema

ANALIZA ȘI ORGANIZAREA ERGONOMIEI POSTURILOR DE MUNCĂ ÎN

ICS “DRA DRAXLMAIER AUTOMOTIVE” S.R.L

Teza cu tema „Analiza și organizarea ergonomică a posturilor de muncă în “DRA Draxlmaier Automotive” S.R.L” [anonimizat], [anonimizat] 3 titluri, 4 anexe, 49 pagini de text de bază, 44 figuri, 4 tabele.

Cuvinte cheiei: ergonomie, organizare, optimizare, [anonimizat], muncă, CAD, spații, [anonimizat].

Problema studiată: analiza implimentării și organizării erogomice a posturilor de muncă.

Tema abodrdării ergonomice a proceselor de producție are ca scop studierea impactul utilajelor dar și a [anonimizat] a menține nivelul ridicat de muncă pe toată durata schimbului delucru și realizării performanțelor în muncă. [anonimizat], [anonimizat], dăunătoare și cu o productivitate cît mai ridicată.

[anonimizat]-[anonimizat] a creșterii productivității muncii. Ergonomia se manifestă ca o disciplină care a [anonimizat], fiziologice și igienice. [anonimizat].

[anonimizat]-o valorificare superioară a științelor cooperante cu scopul optimizării realției dintre om și mediul sau de lucru.

Această lucrare are ca scop sistematizarea și evaluarea aplicabilități principiilor ergonomici în cadrul producției. [anonimizat], utilajele folosite cât și organizarea interna a producției, se vor descrie diferite principii, metode și concepte legate de locul și postul de muncă. De asemenea, se va prezenta structurarea posturilor de muncă conform pricipiilor organizatorici și organziarea posturilor de muncă.

Partea teoretică și practică a acestei lucrări constă în faptul că se va analiza aplicabilitatea principiilor ergonomici în sectorul de producție dar și metode de optimizare a procesului de muncă.

În continuare se va descrie organizarea ergonomică a posturilor de muncă și crearea fluxului de producție în sectorul de debitare a cablului, se va explica importanța planificării prin metoda CAD și se va descrie importanța zonării spațiilor de muncă.

ZUSAMMENFASSUNG

das Thesis Thema

„Analyse und Organisation von ergonomischen Arbeitsplätzen im“ DRA Dräxlmaier Automotive „S.R.L“

Arbeit zum Thema „Analyse und Organisation von ergonomischen Arbeitsplätzen im“ DRA Dräxlmaier Automotive „S.R.L“ bestehen aus Einleitung, drei Kapitel, Schlussfolgerungen und Empfehlungen, Referenzen mit 3 Titeln 4 Anhänge, 49 Seiten Haupttext , 44 Zahlen 4 Tabellen.

Stichwort: Ergonomie, Organisationsoptimierung , Faktor Mensch, organisatorische Arbeit, CAD, Raum, nach Beendigung der Arbeitsplanung.

Das Problem untersucht: Analyse erogomice Organisation voll und Arbeitsplätze umzusetzen.

Ergonomie ist eine Wissenschaft, die Auswirklungen von Gaeraeten un dieser Zusammenwiklen mit dem Menchen am Arbeitsplatz studiert, damit das hohe Arbeits im Laufe der Arbeitschicht das selbe bleibt. Der ergonomische Zwecke besteht im Erhalten der Informationen, mit dem Einsatz von neue Methoden und Moglichkeiten der modernen Technologien die Rahmenbedinungen ermoglichen, in deuen sich der Menche am besten und productivsfen arbeiten kann, diese zu grosse schondliche Ansfreungung. In der Fachliteratur wird das Thema der Ergonomie aus Arbeitsplatz des eine grundlegende Disziplin auf Grund der Bestimmung der Bezielungen im System Mensch-technisches Mittel und Arbeit-Ungebung, damit die Arbeitsbedinungen des arbeiten Mensche verbessert und die Steigerung der Arbeitsproduktiviat zustande kommt. Die Ergonomie behautet sich als eine Wissenschaft, die aaus den technischen, psychologischen, physiologhischen und hygienischen Wissenschaften entstanden ist. Sie studiert die Arbeitzprocesse, wollen sie optimale Arbeistbedinungen schafft. Anders gesagt, die Ergonomie eines Arbeitsplazes besteht în der obersten Einschatzung der verwanden wissenschaften, und das Verhaltins zwischen.Menschen und Umgebung zu verbessern. Die verliegende Arbeit hat zum Ziel die Systematisierung und die Einschaftzung des Einsatzes der ergonomischen Prinzipien in der Produktion. Der Verfasser hebt aus diesem Grunde deb Produktions typ, die verwendeten Anlagen, als auch die interne Organisation der Produktion. Er beschreibt auserdem verschiedene Prinzipien, Verfaren und Konzepte, diemit deer Arbeistelle und dem Arbeitsposten verbunden sind.

Es wird die Strukturierung der Arbeitsposten borgesteet vorgesteltet die nach den organisatorischen Prinzipien und nach der Organisation der Arbeitsposten aufgebaut ist. Der teoretische und praktische Teil dieser Arbeit besteht von allen, in der Analyse der Anwendbarkeit der ergonomischen Pirnzipien în der Produkiton und die Optimierungsverfahren des Arbeitsprozesses. Es wird aud die wirtschaftliche Organisation der Arbeitsposten und das Schaften des Produktionsflusses im der Abteilung furs Kabelschneiden eingegangen, die Wichtigkeit der Plannung durch das CAD-Verfahren erklart und die Wichtigkeit der Trennung der Arbeitsstellen beschrieben.

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR

DRA – Dräxlmaier Moldova

MCV- Mega City Vechicles

KS – Kabelschneiderei (tăierea cablului)

VK – Vorkonfektion (preconfecții)

MM – Modulmontage (montarea modulelor)

LOG- Logistik (logistica)

GMM – Gesamt Montage Minuten (suma minutelor alocate pentru montaj)

CAD- Computer aided design

EAP – Post de muncă individual

JLR – Jaguar-Landrover

NS – Nord-Sud

EW- Est-Vest

HFE- Human Factor Ergonomics (Factorii ergonomici acentuați pe om)

ÎNTRODUCERE

Ca știință, ergonomia sintetizează principiile altor științe precum cele medicale, economice, tehnice, antropometrice, psihologice, sociologice pentru aplicarea lor în proiectarea și optimizarea sistemului om-mașină-mediu din punct de vedere al condițiilor de muncă precum și a creșterii productivității muncii. Multe studii de cercetare au arătat efectele pozitive ale aplicarea principiilor ergonomice în proiectarea locul de muncă, mașinilor și instrumentelor de proiectare proiectare, mediu și facilități de design. Studiile de cercetare în ergonomie au stabilit, de asemenea, numeroase date științifice și ghiduri pentru aplicații industriale.

Pentru o bună executare a cerințelor de muncă de către executant, în cazul cercetării ergonomice a locurilor de muncă, de către muncitor e necesară crearea bunilor condiții de muncă prin constrângerea tuturor elementelor de munca (mijloace de muncă, utilaje, obiectele de muncă și forță de muncă) într-un punct comun accesibil care să poate asigura exectutantului o bună desfășurare a activității sale cu consumul minim de timp, energie, efort și cu un randament maxim.

Organizarea ergonomiei corecte prin studiul ergonomic și prin adopatrea măsurilor calitative poate conduce la o eventuală creștere considerabilă a productivității muncii, cu ajutorul implimetării diferitor metode de analiză, utilaje generate de progresul tehnico-științific. Ca urmare, ca factor decisiv și intensiv în creștera indicilor de productivitate putem considera aplicarea tehnicilor și principiilor de ergonomie în cercetarea problemelor de producție

Scopul lucrării:

Sistematizarea și evaluarea aplicabilități principiilor ergonomici în cadrul producției.

Obiectivele:

Analiza teoretică a principiilor ergonomici aplicabili în industriile contemporane

Analiza secotarelor și spațiilor de muncă

Optimizarea metodelor de muncă, creare posturilor de muncă noi

Stabilirea și organizarea ergonomiei posturilor de muncă

I. ASPECTELE CONCEPTUALE A STUDIULUI ERGONOMIC

1.1. Definirea și formele aplicative a ergonomiei factorului uman

De-a lungul ultimilor 60 de ani, factorul uman, un termen care este utilizat ca un sisnonim apropriat ergonomiei notat ca Human Factors Ergonomics (HFE), a evoluționat ca o disciplină unică și independentă, care se concentrează asupra naturii interacțiunilor om-mașină, vizualizată din perspectiva unitară a științei, ingineriei, design-lui, tehnologie și managementul sistemelor compatibile umane, inclusiv oo gama de produse, procese și medii de viață [24, p. 1].

Diferitele anotări a acestuia concept definit ca disciplină ergonomiă și sunt reprezentate în figura 1.1. Asociația Internațională a Ergonomiei definește ergonomia (sau factori umani) ca știința sau disciplina care studiază interacțiunile dintre oameni și alte elemente ale unui sistem din care omul face parte, și evaluarea tuturor sarcinilor aplicative tehnice, de locuri de muncă, produse, medii, sisteme, în scopul de a le face compatibile și familiare cu nevoile, abilitățile oamenilor.

Ergonomia ca disciplină promovează o abordare orientată spre om, la locul de muncă proiectat, conform sistemelor care ia in considerare condițiile fizice, cognitive, sociale, organizatorice, de mediu, și alți factori relevanți [24, p. 6]

Figura.1.1 Dimensiunile generale a disciplinei ergonomice

(după Karwowski)

Din istorie, termenul de ergonomie este de origine greacă (ἔργον— muncă + νόμος— lege, normă) și a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez W. Jostryebowski în studiul “Perspectivele ergonomiei ca știința a muncii”, dar în limbajul comun de specialitate a fost lansat în anul 1949, de psihologul englez K. F. H. Murrell. Dacă la început a circulat sub diferite denumiri (știința muncii, psihologia muncii, chiar și psihologie inginerească), astăzi denumirea ergonomie este acceptată de majoritatea specialiștilor.[8, p.3].

În cartea biologului polonez W. Jostryebowski, publicată in jurnalul Nature and Industry (1857), Jostryebowski divizează procesul de muncă in două categorii: lucrul util, care aduce un beneficiu in proces, tinde sa modifice și să perfecționeze utilajul și oamenii și care este clasificat în lucru fizic, estetic, rational și moral. Lucrul inutil, care nu aduce nici un beneficiu in proces (lucru pierdut). Disciplina de ergonomie contemporană, introdus în mod independent de Murrell în 1949 (Edholm și Murrell, 1973), a fost vizualizata la acel moment ca o știință aplicativă, tehnologică, și, uneori, ambele la un loc. Oamenii de știință din Marea Britanie au fondat Societatea de Cercetare ergonomică Ergonomics Research Society (ERS) în 1949. Dezvoltarea ergonomiei la nivel internațional poate fi legată de un proiect inițiat de Agenția Europeană pentru Productivitate (EPA), o ramură a Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (OEEC), care prima a stabilit nivelul de influență a factorului uman în 1955 [12, p.3].

Sensul etimologic a ergonomiei este foarte larg, unde la început cuprindea numai lumea și mediul muncii pur mecanice, efectuată cu ajutorul mașinilor. Maurice de Montmollin definește ergonomia ca știința cooperată cu mediul de muncă a muncitorului. Ergonomia este orientată spre un orizont foarte larg și deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai cu relația dintr-e om și mașină dar și de perfecționarea acestor relații. În acest sens ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul ameliorării sale. Profesorul francez B. Metz definește ergonomia ca un ansamblu integrat de științe susceptibile să ne furnizeze cunoștințe asupra muncii umane, necesare adaptării raționale a omului la mașina și a muncii la om. După V. Munipov, ergonomia se manifestă ca o disciplină care a luat naștere din științe tehnice, psihologice, fiziologice și igienice. Ea cercetează în procesele de muncă, urmărind se creeze condiții optime de muncă. [22, p. 7].

O definiție completă a ergonomiei o putem considera cea formulată în anii saptezecii de către profesorul P. Burloiu: „Ergonomia este o știință cu un caracter federativ, care pe bază inter-disciplinarității intergrează aportul tehnicii, filozofiei, psihologiei, sociologiei, economiei și al altor științe sociale, avînd ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităților psihofiziologice normale a le omului și utilizarea rațională a acestor posibilități în condițiile de mediu, sociale, și culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării reproducției forței de muncă de la o zi la alta”. [3, p. 300].

Ergonomia constă într-o valorificare superioară a științelor cooperante (figura 1.1.) cu scopul optimizării realției dintre om și mediul sau de lucru. c (figura 1.1.).

Ergonomia nu trebuie confudnată cu nici una dintre științele care o compun. În evoluția ergonomiei ca știință, s-a confundat cu o atitudine conservătoare ale științelor (primii 10-15 ani). Cucerirea spațiului cosmic a jucat un rol hotărâtor în rezolvarea disputei și dezvoltarea principiilor de organizare ergonomică. [5, p. 24].

Acest moment istorc a dat un impuls puternic cercetărilor ergonomice care s-au extins apoi în alte domenii ca cel a medicinei și mai ales, domeniul industrial, tehnic [20, p. 15].

Figura. 1.1 Științe cooperate ergonomiei

(după Moldovan M.)

Conform spuselor ui Cross, la efectuarea unui studiu ergonomic, pentru soluționarea unei probleme, problema trebuie privită în mod complex cu ajutorul științelor specializate care se ocupă global de sistemul om-mașină. Studiul ergonomic are ca scop obținerea de informații care să permită, utilizînd noile metode și posibilități ale tehnologiei moderne, să asigure condițiile în care omul să poată munci cît mai bine și mai productiv, fără eforturi exagerate, dăunătoare și cu o productivitate cît mai ridicată. Broberg spune că ergonomia este o știință interdisciplinară avind în centru preocupărilor sale omul. Ea dispune de un obiect de studiu, de metode și de tehnici de cercetare proprii. [3, p. 318].

Ca obiect de studiu a ergonomiei putem considera organizarea activitățiilor umane în procesul muncii prin optimizarea relației dintre om și mediul lui de lucru, avind scop creșterea productivității economice, optimizarea condițiilor de muncă concomitent cu menținerea bunei stări fiziologice și favorizarea dezvoltării personalității. Această optimizare după Burloiu, în special cea a relației om-mașină-mediu, necesită îndeplinirea urmă-toarelor condiții [3, p. 745]:

1. Reorientarea profesională;

2. Proiectarea echipamentelor în concordanță cu posibilitățile umane;

3. Crearea unei ambianțe care să asigure confort și securitate în muncă;

4. Repartizarea rațională a sarcinilor;

5. Economia energetică a organizmului uman;

Ergonomia definită de diferiți specialiști, a generat mai multe puncte de vedere în abordarea problemelor specifice. S-au constatat diferite forme aplicative a științei ergonomice care ordonează noțiunile într-un anumit mod specific. După scop, ergonomia se poate implica în studiul sistemului om-mașină-mediu în două etape [3, p. 755]:

1. Etapa adaptării omului la munca sa, prin selecție, orientare și formare profesională, activității specifice managementului resurselor umane;

2. Etapa adaptării muncii la om și transformării mediului de muncă la caracteristicile factorului uman, la posibilitățile acestuia, activității specifice inginerești în special;

Ergonomia și principii ergonomici pot fi aplicabili în următoarele sfere:

1. Ergonomia de concepție, care constituie preocuparea proiectanțelor în sensul unei mai bune amplasări a mijloacelor-utilajelor de producție pentru obținerea unei structuri optime a mediului de muncă.

2. Ergonomia de corecție, care urmărește remedierea unei lipse de ergonomie de concepție sau modernizarea pe baze ergonomice a posturilor de muncă;

3. Ergonomia producției – studiază condițiile în care se desfășoară munca în complexitatea procesului de producție (execuție, reparație, circulație, consum);

4. Ergonomia produsului – studiază produsele destinate să devină mijloace de muncă. Preocupările pentru studiu ergonomic trebuie sa inceapă încă din faza de concepție și să fie continuate în faza de expluatare prin corecții aduse și optimizării.

În funcție de sfera de preponderentă a elementelor componente, preocupările ergonomiei au generat apariția și dezvoltarea unor noi subdiscipline [3, p. 749]:

1. Ergonomia activităților, care studiază procesele de muncă prin prisma aspectelor fiziologice, antropologice și de igienă;

2. Ergonomia informațională, ce se referă la proiectarea și amplasarea dispozitivelor de semnalizare/avertizare și răspuns;

3. Ergonomia sistemelor sau a organizațiilor, care țin seama de raporturile de interacțiune a subsistemelor în ansamblu;

4. Ergonomia euristică, care se bazează pe analiza proceselor mentale în cursul rezolvării sarcinilor de muncă

5. Tropoergonomia, care se ocupă cu dimensionarea mașinilor, organelor de comandă, a locurilor de muncă pe baza noțiunilor de antropometrie;

Soluționarea corectă a unui studiu ergonomic poate fi efectuată de către echipa de cercetare constituită din specialiști din diferite domenii ale științelor cooperante. Pentru o bună conlucrare în echipă fiecare membru trebuie să însușească un volum minim de cunoștințe din specialitățile celorlalți. Aceasta vor permite existența unui flux informațional bun și o colaborare bună în timpul cercetărilor. Studiul ergonomic este forma superioară a cercetării științifice [20; p.13].

Figura. 1.2. Evoluția cercetării științifice (după Moldovan M.)

Având în vedere evoluția cercetării științifice în contextul aportului și a cerințelor ergonomiei se poate afirma ca studiul ergonomic este o formă superioara a cercetării științifice, denumită cercetare multidisciplinară integrată sau interdisciplinară.

Organizarea ergonomiei corecte prin studiul ergonomic și prin adopatrea măsurilor calitative poate conduce la o eventuală creștere considerabilă a productivității muncii, cu ajutorul implimetării diferitor metode de analiză, utilaje generate de progresul tehnico-științific. Ca urmare, ca factor decisiv și intensiv în creștera indicilor de productivitate putem considera aplicarea tehnicilor și principiilor de ergonomie în cercetarea problemelor de producție [9, p. 204].

1.2. Ergonomia postului de muncă

Pentru o bună executare a cerințelor de muncă de către executant, în cazul cercetării ergonomice a locurilor de muncă, de către muncitor e necesară crearea bunilor condiții de muncă prin constrângerea tuturor elementelor de munca (mijloace de muncă, utilaje, obiectele de muncă și forță de muncă) într-un punct comun accesibil care să poate asigura exectutantului o bună desfășurare a activității sale cu consumul minim de timp, energie, efort și cu un randament maxim.

La baza proiectării ergonomice în incitele întrepriderlor, uzinelor, sectoarelor de producție și nu numai stă studiu de organizare a postului de muncă. De organizarea corectă a tuturor factorilor de producție depinde în cea mai mare măsură consumul de timp de muncă (pe fiecare operație, reper sau produs), mărimea acestuia având un rol seminficativ asupra tuturor elementelor necesare organizării timpului, spațiului și a proceselor respectiv (figura. 1.3.) [5, p. 25].

Figura. 1.3. Factorii de influență asupra organizării postului de muncă

Prin termenul de post de muncă, se subînțelege aria sau spațiul unde muncitorul sau grupurile de muncitori acționează cu ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor muncii pu perspectiva de a satisfacerii scopurilor preconizate. Clasificarea posturilor de muncă este necesară pentru structurarea necesităților producției și analizei mai efective a fiecărei în parte.

Deosebim urmatoarele clasificări:

1. Post de muncă pentru producția de unicate și de serie mică, mijlocie și în serii mari;

2. Post de muncă cu procese manuale, semi-manuale, manual-mecanice, semi-mecanice;

3. Posturi de muncă colective sau individuale; post de muncă cu un singur sau mai multe utilaje; post de muncă cu activității de deservire și de mentenanță; post de muncă fix sau mobil;

La organizarea postului de muncă, studiul ergonomic se va face în funcție de tipul postului de muncă și de aspectele activităților atribuite acestor posturi. Efectuând studiului ergonomic a postului de muncă avem nevoie de o anumită succesivitate a etapelor organizării ergonomice bine delimitate. Etapele de organizare ergonomică (vezi figura 1.4) sunt următoarele:

1. Documentarea cu toate datele accesibile proiectării postului de muncă; Alegerea spațiului portivit, la elaborarea studiului de reorganizare a postului de muncă;

2. Acumularea de date necesare studiului, constă din obținerea inforamției referitoare postulului de muncă (suprafața, conceptul și obiectul muncii, mijloacele de muncă);

3. Examinarea și reexaminarea (critică) continuă a sistuației existente cu ajutorul metodelor de analiză. Prin această etapă se elimină deficiențele constatate și se stabilesc soluții îmbunătățite de optimizare a probelemei;

4. Proiecterea ergonomică a postului de muncă, care constă în implimentarea unor noi principii (de obicei mai multor variante) reguli ergonomice, dintre care se alege cea mai avantajoasă variantă.

Figura 1.4 Figura 1.4. Etapele organizării ergonomice a postului de muncă

Elaborare normelor sau normativelor de muncă, această etapă are ca scop stabilirea consumului de muncă pentru realizarea elementelor proceselor de muncă. Prin zona de mucă definim acea suprafață care este prielnică idividului să execute un lucru fără executarea diferitor acțiuni auxiliare ce necesită un efort suplimentar. Aceste zone sunt ilustrate prin arcele de cerc (figura 1.5) care la felul său descriu măinile muncitorului în plan orizontal sau vertical, fie în poziție ortostatică sau verticală. Aceste arce sunt descrise pentru posturile de muncă fixe însă în multe cazuri procesul de muncă nu se desfășoară pe locuri fixe, muncitorul deplasându-se pe măsura avansării lucrului. Muncitorul însă, poate lucra numai în sonele care pot fi accesibile membrelor sale superioare (unchi, cot, degete…). Ținând seama de acest fapt zonele de muncă sunt determinate de dimensiunile medii antropometrice. [3, p. 780].

La baza organizării și proiectării posturilor de muncă, trebuie luate în vedere zonarea spațiului de muncă pentru evitarea sistuațiilor de incomoditate și lipsa de spațiu. Muncitorul dupa sine, executeaza miscări cu brațele întinse sau flexate, dupa necesitatea de proces. Când muncitorul face miscări de rază mare, brațele sare descriu o zonă de muncă maximă. Când muncitorul efectuează mișcări cu brațele flexate, pivot fiind coturile, mișcarea de braț se descrie ca mișcare efectuată în zona normală de muncă (figura. 1.5). [3, p. 785].

Figura. 1.5. Zonele de muncă în plan orizontal (după Burloiu, p.785)

Mișcările din zona normală de lucru au o rază mai mică și sunt mai aproape de corp, respectiv, au un consum mai mic de energie, precizie și viteză mai mare fiind eficiente din punct de vedere economic. În fig. 1.6 se ilustrează sfera de muncă în plan vertical, în poziție ortostatică. Activitățile de muncă în plan vertical se întilnesc în cazul operatorilor la panouri de comandă, montatorilor la instalații (chimice, electrice, ș.a), în cazul zidarilor, al tencuitorilor ș.a

Fig. 1.6. Zonele de muncă în plan verical (după Burloiu, p.785)

Dacă munca se desfășoară în aceste două plane, este binevenit ca mișcările de muncă să fie efectuate în sfera normală din motivele enumerate mai sus. Toate tipurile de unelte, materiale, piese, butoase ș.a. spre care se întind mâinile este recomandabil să fie plasate în interiorul sferei normale de muncă, după criteriul de utilizare adică cele mai frecvent utilizate să fie plasate în aproprierea locului de utilizare, iar cele utilizate mai puțin, frecvent sar chiar rar utilizate, spre limitele sferei maxime de muncă. Acest criteriu este folosit pentru în cazul cînd muncitorul lucrează pe plan vertical, stând pe sol sau urcați la înălțime, pe scări, pe piloni sau pe stâlpi, unde iau cu ei sculele necesare pe care le prind de centură sau le pun în buzunare plasate pe piept sau pe părțile laterale ale pantalonilor [10, p. 379].

În sfera normală de lucru nu trebuie plasate materialele-sculele care se folosesc rar, întrucât ar perturba atenția muncitorului, înfluențând ritmul și precizia mișcărilor în detrimentul productivității muncii. Aceste materiale trebuie sa fie împinse spre limita sferei maxime de mucă. Spațiul din afara acesteu limite nu trebuie să fie folosit pentru amplasarea materialelor și sculelor în procesul de muncă, deoarece ar de loc în inevitabil la mișcările care au ca pivot trupul și sunt mai obositoare. Pentru a lua un obiect, în acest caz, muncitorul ar fi nevoit să se ridice, dacă lucrează șezând sau să îndindă corpul, dacă lucrează stând în picioare. Preluând o parte din efortul pe care trebuie să-l facă muncitorul, forța gravitațională poate ajuta în muncă la un nivel destul de ridicat iar în unele cazuri, înlocuindu-l complet.

De accea, specialiștii în organizarea ergonomică a muncii trebuie să acorde permanent o atenție deosebită, căutând soluții pentru învingerea ușoară a ei, atunci când este potrivnică, precum și pentru folosirea ei, atunci când acționează în favoarea procesului de muncă. Exemple cele mai des întâlnite în practică a folosii gravitației la postul de muncă [3; p.656].

Cutiile pentru materiale de pe masa de muncă, în aceste cutii se depozitează cantitatea de piese și materiale necesare numai în ziua de muncă respectivă, pentru a nu le supradimensiona în mod inutil și a ocupa spațiul prețios de pe masa de lucru. Numărul mare de cutii duce le așezarea lor suprapusă formând un zid în fața muncitorului. Astfel se produce o supraaglomerare a locului de mucă, luând atât din suprafață cât și din lumină (Figura. 1.7.).

Figura. 1.7. Loc de muncă supraâncărcat (după Burloiu, p.658)

Aplicînd principiul menținerii pe suprafața de lucru numai a meterialelor și a pieselor în ziua respectivă, se pate reduce numarul de cutii și eliberearea cîmpului vizual al muncitorului. Dacă stelajul de cutii este prea incărcat și fiind prea înalt impiedică relaxarea nervoasă atunci când muncitorul ridică privirea de la punctul de lucru. Luănd măsuri de optimizare a acestuia tip de loc de muncă se poate observa creșterea productivității muncitorului cu circa 10% după Burloiu [3; p.658].

De asemenea amenajarea ergonomică a elementelor (cutiilor) de lucru de pe suprafața de muncă prezintă o importanță deosebită. Alegerea modului de aranjare a elementelor de muncă trebuie să fie determinată din criteriul economic, conform principiului plasării materialelor și sculelor cât mai aproape de zona de utilizare efectivă a acesteia [16, p. 307].

În această privință trebuie de insistat sau chiar și de luptat împotriva tradiției esteticii nejustificate. În figura 1.8. se ilustrează medota de așezare în linie a cutiilor unde nu se află în limita de lucru a muncitorului. Această așezare obliga muncitorul sa la mișcări auxiliare și care pot conduce la supraoboseală.

Figura.1.8 Loc de muncă organizat incorect. Cutiile cu piese un intră în zona maximă de lucru a muncitorului (după Burloiu, p.659)

Figura. 1.9 Loc de muncă organizat corect. Cutiile cu piese intră în zona normală de muncă

(după Burloiu p.659)

Aceste două sfere de muncă au sugerat aranjarea cutiilor în semicer, așa cum se vede în figura. 1.9. În multe cazuri, cutiile sunt de aceiași mărime, așezate în semicerc la limita sferei maxime de muncă, deci fixate. Plasarea cutiilor după criteriul frecvenței de utilizarea a materilalelor și pieselor previne practica des întilnită astăzi, când muncitorii iau din cutii piese și materiale pe care le depun în mici grâmâjoare, aproape de punctul de utilizare. În acest mod ei corecteză, în orecare măsură, aranjarea defectuoasă a cutiilor de către inginerii întreprinderii dar produc în schimb un alt dezavantaj prin aspectul de dezordine pe suprafata de lucru care devine un factor perturbător de sustragere a atenției și de cerștere a timpului de executare a operațiilor [3; p. 659]

1.3. Relația de productivitate, randament și timp în studiul ergonomic

În studiul ergonomic, o deosebită atenție se acordă factorului uman în sistemul om-mașină-mediu. Omul joacă un rol semnificativ în analiza calitativă a ergonomiei locurilor de mucă. Starea omului, în procesul de producție, depinde de mediul în care activează și de condițiile de muncă create de angajator. Pentru sporirea rezultatelor a activitații invididului este necesara crearea diferitor condiții de stimul pentru îmbunătățirea stării psihice, fizice, morale. Ca urmare, prin aceasta metoda putem sporii capacitatea de lucru și creșterea productivității mucii.

Productivitatea însa este strîns legată de normele de timp indicate în fișa de post de unde prin urmare se poate observa randametul per fiecare acțiune din procesul de muncă. Analizînd la nivel macroeconomic, productivitata ca concept, exprimă eficiența mediului în care se desfășoară munca vie, materializată pe întregul sistem economic național luat în ansamblu. Altfel spus, productivitatea muncitorului reprezintă efortul total aplicat necesar pentru obținerea unei unități de produs sau a unui serviciu, ori raportul dintre venitul național și cantitatea de muncă totală depusă totală pentru realizarea lui. [13, p. 205].

Pentru clasificarea nivelului de productivitate a personalului, datorită factorilor de capacitate de muncă (biofizici, socio-tehnologici, psihologici) că în urma schimbului de lucru, se observă scadența capacității de muncă a lucrătorului, dupa o perioada de timp, fapt ce impune organizarea regimului de muncă și odihnă astfel încît să se preîntîmpine acumularea de oboseală și refacerii potențialului de muncă a muncitorului. După Holberg, curba capacității de muncă în timpul unui schimb include 3 etape [16, p. 18]:

Etapa 1. Capacitatea de muncă în progresie, unde muncitorul se adapteaza condițiilor de muncă. Durata acestei etape este de aproximativ o oră.

Etapa 2.Capacitatea de munca optimă, unde muncitorul manifestă un randament maxim a performanței sale. Durata acestei etape este de aproximativ 1-3 ore.

Etapa 3. Capacitatea de muncă scăzută, apare senzația de oboseală respectiv scade productivitatea persoanei.

Cele 3 etape se repetă în cursul unui schimb de muncă, cu deosebire că nivelul capacității de muncă este mai scăzut, deoarece oboseala crește exponențial. Prin urmare, putem spune că productivitatea muncii individuale exprimă efortul direct depus de fiecare persoană pentru obținerea unei unități de produs sau serviciu în condiții tehnologice, tehnice, de pregătire profesională, de organizare și condcere determinată.

Productivitatea muncii reflecte, în totalment, măsura aptitudinilor individuale de a asigura servicii [22, p. 53].

Reprezentarea relațiilor de prodcutivitate în ansamblu cu randamentul și timpul le putem observa din graficul de mai jos:

Figura. 1.5 Reprezentarea grafică a relațiilor de productivitate, randament și timp

Proiectarea oricarei mașini presupune calcului unui anumit randament pen care o posedă, deci randamentul mașini notăm prin (. Pentru a atinge randamentul optim avem devoie de timpul . Muncitorul preluzrează informația din procesul actual, decide și produce. Productivitatea sa crește în continu și prea aspectul unei curbe care tinde catre nivelul maxim transcris de randament. Aceasta creștere se poate produce numai pina la un anumit nivel ( ) care poate fi considerat de către unii nivelul maxim atins, deși productivitatea muncii nu se ridică la nivelul randamentului proiectat (nu se suprapune cu acesta). Pentru alți subiecți se poate ajunge într-un timp optim la suprapunere cu randamentul (). Din într-un caz și în altu, starea de echilibru în procesul muncii este aparentă adica nu este nici stabilă nici seminficativă. Aici, prin crearea unei stării psihice, permanente, de dominare a omului de către mașină, aparea senzația de neconcordanță care stopează posibilitatea de realizare profesională. Apariția unui stimul, care să ajute intrun mod subiectul sa descifreze mai ușor mesajele trimise de mașină (Faza 3) permite o trecere lejeră peste pragul de potență inițială, unde curba producitivății sale suprapunându-se brusc cu curba randamentului optim () sau chiar să depășească nivelul randamentului optim ) care duce la o satisfacție a omului. Prin urmare curba productivității muncii se poate înscrie pe curba randamentului, și chiar, prin modificăril constructive sau tehnologice, seminficative, să crească odată cu creșterea randamentului, fără apariția decalajelor dintre acestea. În starea data, sistemul ergonomic este echilibrat, inteles, clar conturat, omul manifestându-se în toată plentitudinea forțelor saleIndicatorul de productivitate în conceptul ergonomic [18, p. 19-20]:

La elaborarea posturilor de muncă, este necesară acordarea atenției la problematica și tipul lucrului nemijlocit, prin soluționarea problemelor tehnice și prognozarea nivelului de produs preconizat realizării. Tot o dată la îndeplinirea acestor sarcini un rol important îl au calificarea forței de muncă, nivelul de cunoștințe și pregătirea profesională al personalulul, abilitatea personalului de a valorifica cunoștințele profesionale în practică (figura 1.6.).

Figura. 1.6. Interdependența ergonomiei și pregătirii profesionale asupra productivității personalului

Îndeplinirea acestor măsuri de eficiență, care revin agenților economici, cere sarcini deosebite pentru îmbunătățirea organizării ergonomice a posturilor de muncă, în vederea utilizări raționale și complete a timpului de muncă programat, de către toate categoriile de personal.

Măsurile de productivitate constituie indicatori de bază în analiza performanței unei economii sau a unui sector, iar evidențierea influenței progresului tehnic reprezintă în mod frecvent principalul motiv pentru care se fac astfel de calcule. Deși opțiunea pentru o anumită măsură de productivitate este condiționată de disponibilitatea datelor, evoluțiile tot mai complexe consemnate în cadrul economiei globale și accepțiunea tot mai largă potrivit căreia productivitatea este factorul cheie al creșterii economice au amplificat încercările de realizare a unor calcule de productivitate cât mai sofisticate menite să surprindă influența unui număr cât mai mare de factori [22, p. 4].

Tehnologia sub formă necorporală (proiecte noi, rezultate științifice, tehnici organizaționale și de management noi) sau încorporată în produse noi (designul și calitatea noilor generații de elemente de consum intermediar și de bunuri de capital). Trebuie menționat însă că relația între progres tehnologic și productivitate nu este directă, în pofida asocierii explicite sau implicite a acestora;

Efiiciența abordată distinct de ideea de progres tehnologic și privită, în principal, din perspectiva eliminării deficiențelor de ordin tehnic sau organizatoric, dar și din cea a eforturilor de implementare a celor mai bune practici în domeniu [24, p. 2].

Cu alte cuvinte, plusul de productivitate obținut este egal cu minusul asociat reducerii costurilor totale, în condițiile în care volumul producției nu se reduce și nu au loc substituții între factorii de producție dinspre cei al căror preț crește către cei care manifestă o tendință de ieftinire. Deși din punct de vedere conceptual, efectul îmbunătățirilor în planul eficienței și al tehnologiei, precum și cel al economiilor de scară privite ca surse de reducere a costurilor pot fi izolate, practic demersul este dificil. Productivitatea este măsurată în general ca un rezidual, care poate încorpora nu numai influența factorilor menționați anterior, dar și variații ale gradului de utilizare a capacităților de producție, schimbări în modul de organizare a afacerii, precum și erori de măsurare de orice fel [24, p. 5].

Această concluzie se datorează în primul rând diferențelor care apar la nivelul gradului de utilizare a factorilor de producție în diferitele faze ale ciclului economic și care sunt surprinse numai parțial de calculul productivității. La fluctuații pe termen scurt ale cererii, companiile pot reacționa prin modificarea gradului de utilizare a capitalului și a forței de muncă.

1.4 Concluzii

În rezultatul studiului abordării temei în resursele de specialitate putem constata:

1. Omul joacă un rol semnificativ în analiza calitativă a ergonomiei locurilor de mucă;

2. Organizarea ergonomică a posturilor de muncă joacă un rol seminifcativ în procesul de muncă

3. Ergonomia este orientată spre un orizont foarte larg și deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai cu relația dintr-e om și mașină dar și de perfecționarea acestor relații.

2. ORGANIZAREA ȘI PLANIFICAREA ERGONOMICĂ POSTURILOR DE MUNCĂ

2.1. Postul de muncă și amplasarea sa în producție

Ergonomia este știința care este orientată spre a face la locul de muncă la fel de eficient, sigur și confortabil cu putințe resurse financiare și umane după necesitate. Aplicarea efectivă a ergonomiei în sistemul de lucru-design poate realiza un echilibru într-e lucrătorcara caracteristicile de lucru a postului angajatului și cererile de proces. Acest lucru poate spori productivitatea operatorului, siguranța lucrătorilor, starea fizică și mentală, bunăstarea și satisfacția muncitorului la locul său de muncă. Multe studii de cercetare au arătat efectele pozitive ale aplicarea principiilor ergonomice în proiectarea locul de muncă, mașinilor și instrumentelor de proiectare proiectare, mediu și facilități de design. Studiile de cercetare în ergonomie au stabilit, de asemenea, numeroase date științifice și ghiduri pentru aplicații industriale. Caracteristicile ergonomice de design a posturilor de lucru și facilitățile amenajării corecte a acesteia sunti exprimați ca piloni al studiul ergonomic contemporan [29, p. 504].

Cu toate acestea, există un nivel scăzut de acceptare al principiilor ergonomici cu o aplicare limitată în industriile din țările in curs de dezvoltare. Principala preocupare al sistemului de proiectare ergonomică a mucnii este de obicei îmbunătățirea mediului în care activează individul-mașina (uneltele). Prin urmare, sistemul de lucru prost proiectat are un loc semnificativ în industriile contemporane. Neglijarea principiilor ergonomici aduce la ineficiența și incompetența organizării calitative a forței de muncă a întreprinderii. Un loc de muncă proiectat fără aplicarea principiilor ergonomici poate provoca stres fizic și emoțional, care la felul său poate scădea productivitatea și calitatea aplicării forței de muncă [17, p. 8].

Posturile de muncă trebuie să fie dispuse astfel încât să minimizeze zona de lucru, prin asta​​, derularea operațiunilor lucrătorul poate fi planificată în așa mod ca să poată să folosească mai multe mișcări mai scurte și a consuma mai puțină energie, prin urmare, să reducă oboseala în muncă. Das și Grady a revizuit conceptul de proiectare al spațiilor de lucru precum și aplicarea datelor antropometrice. Studiul dat a indicat faptul că un scaun reglabil și o masă de lucru de dimensiunea standard au fost extrem de dorit la locul de muncă. Cu toate acestea, înălțimea standard a bancului de lucru nu ar putea fi definit fără datele antropometrice. Datele anthropometrice după Hendrick trebuie colectate și sistematizate pentru a crea o imagine reală a situației din fabrică. Prin urmare, este de dorit, de a avea masa de lucru reglabilă [15, p. 323].

Postul de muncă poate să fie ușor perceput de catre muncitor cu respectarea unor anumite condiții de organizare. În catrul producției de masă, postul de muncă indeplinește funcția de spațiu tehnic, locul unde se desfășoară activitatea de producție. Acestea se divizează în [26, p. 524]:

1. Posturi independente (utilajele tehnice, roboți, benzi ș.a.)

2. Posturile dependente la intrare, adică cu implicarea forței umane.

Cu certitudine putem menționa postruile cu autoritate, deci posturile care necesită de la muncitor un șir de calități personale și profesionale ca posibilitatea de a delega corect sarcinile, resposabilitatea, competența în muncă. (figura 2.1.)

Figura. 2.1. Interferența într-e sarcină, competență și resposabilitate

Postul de muncă este locul intr-un sistem de muncă unde sarcinile (de producție sau de prestare a unor servicii) se îndeplinesc. Deseori posturile de muncă se aseamană. Uneori posturile de muncă conțin citeva sarcini care trebuie executate de aceiași persoană. În dependență de cite persoane lucrează impreună, cu sau fără mijloace de producție, diferențierea se aplică intre două tipuri de lucru [26, p. 414]:

1. Lucru individual

2. Lucru în grup

Și respectiv într-e:

1. Post de muncă individual

2. Posturile multiple de muncă

Tabelul 2.1

Termenii relativi la numărul de poziții și persoanele lucrătoare

Sursa: REFA, p. 415 (sursă internă)

Lucrul indiviual indică nivelul de competență a unei sarcini de un muncitor intr-un sistem de muncă.

Ca exemplu dupa spusele lui Gibson poatem menționa:

1. Asamblarea a unui despozitiv de către un muncitor;

2. Ajustarea setărilor a unei mașini de către un muncitor;

3. Scrierea unei scrisori

Lucrul în grup indică nivelul de competență a unei sarcini de un grup de muncitori intr-un sistem de muncă. Ca exemplu poatem menționa:

1. Operarea mașinii de doi operatori;

2. Trasportarea greutăților de către doi muncitori sau mai mulți;

3. Asistarea la repareaa benzii de către mai multi mecanici;

Lucrul cu o poziție, indică nivelul de competență și finisare a unei sarcini de un muncitor sau de un grup de muncitori intr-un sistem de muncă. Exemplu pentru posturile individuale de muncă cu o poziție:

1. Introducerea datelor în baza de date a mașinii de sertizat.

2. Asamblarea circuitelor de pe placa planșetei;

3. Ajustarea cuțitului de tăiere la un strung;

În figura 2.2 și figura 2.3 după Gibson, sunt reprezentările sistematice a posturilor de muncă cu cu una sau mai multe poziții de muncă unde: M = muncitorul; B = sintrumentul-utilajul; [1, p. 1077]:

Figura 2.2. Sistemul de muncă cu o poziție

Figura 2.3. Sistemul de muncă cu poziții multiple de muncă

2.2. Planificarea și evaluarea ergonomică

Planificarea cu succes și crearea unor sisteme de lucru și punerea în aplicare a acestora presupune îndeplinirea anumitor condiții prealabile. În primul rând după Senmanik, este necesar să se identifice dacă este [11, p. 100]:

1. Planificare nouă (de regulă, nu există un sistem de lucru comparabil existent însă există o gamă largă de posibilități creative de organizare ergonomică);

2. Re-planificare (de regulă, un sistem de lucru deja existent este modificat într-un interval limitat de posibilități creative)

3. Planificarea inclusivă (ca regulă un sistem de lucru asemănător cu o gamă limitată de reclamăposibilități este de a se integra într-o unitate organizațională existentă).

După Fabian, planificarea și evaluarea ergonomica de obicei, se desfășoara în pre procesul de proiectare a spațiilor-mijloacelor de muncă, de multe ori, este efectuată chiar dacă nu sunt produse machete fizice. Proiectarea asistata de calculator (CAD) este utilizată intensiv pentru proiectarea tuturor mijloacelor de muncă, planificării fluxului de producție și spațiilor în industria de confecționare a cablajelor. Performanța și gradul de utilizare a calculatoarelor și a software-ului se îmbunătățesc într-un ritm extrem de rapid, care ne permite implicarea cât mai intensivă a CAD-lui în planificarea ergonomică a întreprinderilor-uzinelor în domeniul automobilistic. Acest lucru dă nașterea unui așa numit proces de design digital, un proces care se simulează la calculator și se iau măsurile necesare pentru evitarea supracosturilor, inflexibilității în timp și consumabiilor de timp. În ultimul rând, machetele fizice, dacă este necesar, sunt construite doar la sfârșitul procesului de proiectare pentru a ne arăta o imagine complexa a rezultatului obținut la calculator. Prin asta, se exclude riscul că evaluarea ergonomică să fie îndepărtată pe ultimul plan. [9, p. 40]:

O modalitate de a stabili controtulu asupra executării calitative a sarcinilor preconizate de proect, este de a permite executarea analizei ergonomice, să fie evaluată în procesul de proiectare digitală – într-un produs virtual [9, p. 41].

Cu toate acestea, în multe cazuri, evaluarea făcută într-un prototip fizic este de ne ajuns în stabilirea unor condiții ergonomice. Această lucrare discută despre posibilele avantaje ale evaluării în mișcare ergonomice mai devreme în procesul de proiectare a spațiilor de muncă prin punerea în aplicare a strategiilor de planificare. Ea arată, de asemenea, rezultatele initiale de la un proiect la o companie auto, care are ca scop îmbunătățirea integrării ergonomie în procesul de proiectare a posturilor de muncă. Aceste strategii sunt considerate a fi aplicabile atât pentru evaluările efectuate într-un mediu virtual și evaluările efectuate în lumea reală.

Proiectarea se efectuează de către oameni. O bună comunicare între cei implicați în procesul de proiectare, este esențială pentru creșterea probabilității de a ajunge cu un produs competitiv pe piață. Acest lucru include o comunicare in cadrul echipelor de proiectare, dar de asemenea, și de multe ori mai dificil, comunicarea între diferite echipe mplicate în procesul de dezvoltare a produsului. Acest lucru este valabil mai ales în proiectele mai mari. Figura 2.4 prezintă un model general al activității de proiectare de bază (explorare-generation evaluation) înconjurat de un "mediu de comunicare", modificat de la intersecție. [7, p. 958]

Scopul acestui modelul este, în special, de a afișa activitatea de corelare prin comunicare în procesul de proiect, ceea ce este important pentru facilitarea unor condiții de proiectare de succes, dar uneori nu este chiar evident în modelele de proces de proiectare. Dialogul dintr-e persoanele implicate în procesul de proiectare este considerat a fi cel mai important instrument în munca lor, în comparație cu materialele și bazele de date scrise. Comunicarea între echipele pot fi încurajate prin invitații de participare la ateliere de lucru, sau prin stabilirea unui limbaj comun pentru a reduce barierele de comunicare [28, p. 130]:

Figura 2.4. Model general al activității de proiectare de bază

Întrucât cercetarea are ca scop îmbunătățirea integrării ergonomie în proiectarea spațiilor de muncă, are sens, să se accentueze la comunicarea între ergonomiștii și designeri, pentru a identificarea potențialului de îmbunătățire. Clasificările inițiale ale modelelor de comunicare sunt date de mai jos (vezi fig. 2.4) unde:

1. Ergonomiștii setează cerințe ergonomice:

2. Designerii interpretează cerințele ergonomice și încerc să găsească o soluție, care echilibrează cerințele ergonomie și alte cerințe și aspecte de proicetare;

3. Designerii și ergonomiștii au un contact formal / informal, (de exemplu, discuții, proiecte, întâlniri, directe sau indirecte, prin intermediul CAD / PDM );

4. Designerii evaluează propunerea de proiectare, avand in vedere caracteristicile ergonomice, printre alte aspecte de muncă;

5. Ergonomiștii evaluează propunerea de proiectare înainte de a fi congelată;

6. Ergonomiștii evaluează proiectarea după ce este congelată (sau când este pe cale să fie congelat).

Așa cum sa discutat anterior, communicarea în proiectarea este important, de asemenea, între designeri și ergonomiștii. Haslegrave prevede că contactele regulate și schimbul deinformații și experiență între designeri și ergonomiștii sunt vitale; și trebuie să existe un dialog în continu între ergonomiștii și alte persoane implicate în proiectarea. [14, p. 345]

Un alt element important al activității de proiectare este evaluarea. În mod ideal după Pica, acest lucru ar trebui să fie un proces înaintat pentru a identifica dacă sunt îndeplinite sau nu cerințe stabilite de cordonatori. În realitate, de multe ori, găsirea celei mai bune soluții din punct de vedere în ansamblu, și anume de a evalua propunerile de proiectare pentru a găsi cea mai bună soluție (cu un echilibru intre puncete tari și slabe), de multe ori, se întilnesc și păreri contradictorii referitor la cerințe de proces cum ar fi siguranța, aspectul, ergonomia, costuri, manufacturability, care crează cele mai bune principii pentru o evaluare ergonomică corectă. [27, p. 788]:

Morgan precizează că, dacă un proces (un desen sau o problemă) este evaluat prea des, prea mult timp este cheltuit pe evaluare, timpul dat devine timp inutil care putea fi acordat pe alte aspecte de cercetare. Cu toate acestea, efectuarea evaluările rare poate crea o creștere potențială a riscului de greșeli de proiectare nedetectate la timp [32, p. 192].

Un bruiaj extrem de important este de a găsi momentul corespunzător evaluării ergonomice. În mod ideal, design-ul sau proiectarea ar trebui să fie evaluată doar o dată de către expertul sau experții în ergonomie. Dacă acceptăm acest punct de vedere ipotetic, sunt inevitabile discuțiile despre cum și la ce stadiu trebuie efectuată analiza ergonomică. După Shah apare intrebarea, daca ea trebuie să fie făcută cât mai curând posibil, sau cât mai târziu posibil? Sunt evidențiate mai jos argumente pro și contra pentru ambele abordări. [36, p. 585]:

Avantajul de evaluare cu ceva întârziere în procesul de proiectare, de exemplu atunci când sunt construite prototipuri funcționale ale benzilor de ansamblu sau a EAP-lor, constituie posibilitatea a fi evaluat în mod vizual, de către mai multe persoane, cu o evenutală testare și corectarea a neajunsurilor prin modificarea pozițiilor față de punctele de reper, scuratrea sau schimbarea anumitelor elemente ș.a.

În concluzie putem spune că mijlocul de muncă este "deja gata" și e posibilă evaluarea reală a modalităților și posibilităților de funcționare numai după o serie de incercări si dupa comunicarea productive într-e colaboratori. Dezavantajul evident consituie faptul că e posibilă apariția interacțiuni într-e timpul cheltuit și costurile de proiectare și de implimentare. "Dacă aș fi fost informat mai devreme…" ar putut fi un răspuns acordat de proiectant la evaluarea rezultatelor, ceea ce indică lipsa de comunicare în etapele anterioare ale procesul de proiectare. La apariția acestei situații, există riscul de a priede semnificaiv din timp și costuri care la fel afectează prioritățile clientului și buzunarul întreprinderii.

Evaluarea lucrurilor foarte devreme în procesul de proiectare, adică la în etapa conceptuală sau pre-realizare, înseamnă că reproiectarea și este ușor și relativ ieftin de efectuat. Este extrem de flexibil de a introduce modificări în acest stadiu cu pierderi minime de timp. În urma acesteia, poate apărea riscul de evaluare care nu poate fi valabilă în cazul în care designul este modificată ulterior, adică evaluarea se va face pe ceva care nu este actual.

2.3. Evaluarea timpului și procesarea datelor

Determinarea timpilor de muncă (prin măsurarea lor) și analizarea timpilor actuali de muncă se refera la studiul complex al timpilor. Studiul timpilor este incorporat de sistemul de muncă. Studiul timpului descris în continuare este procesat de o persoana special școlarizată. La fel ca totate metodele de evaluarea a proceselor de muncă, care sunt investigate asemănător, metoda de cronometrare determină gradul de procentuare a studiului de timp prin dobândirea datelor exacte, evaluate la locul de muncă. Prin implicarea determinării timpilor actuali de muncă, cererile a studiului de timp pot fi deferite dacă scopul este de a calcula modul de remunerare sau, în mod diferit, de procesare a instrumentelor de operare sau de muncă, utilizarea unică sau multiplă a acestor instrumente ș.a.

Scopul central a evaluării timpilor este observarea proceselor în realitate de persoana care colectează datele. Prin metoda fotografierei timpului de muncă, deci a timpului util productiv, se evidențiază următoarele avantaje:

1. Obținerea datelor cu ajutorul instrumentelor de cornometrat;

2. Acumularea datelor necesare pentru stabilirea duratei procesului de muncă;

3. Echilibrarea fiselor de post;

4. Evidențierea nivelului de incărcare a muncitorului per schimb și elimiarea briuajelor de timp.

În cazul în care cronometrarea sau procesarea se desfășoară într-e mai mulți muncitori, observarile se înregistreaza în mod aliatorul pe mai multe fișe după indicația de cronometrare, unde inregistrarea se efectuează în intervale de timp prestabilite cu notarea timpului pierdut în parte. Dupa încheierea observarilor efectuate in toate schimburile, se centralizeaza datele astfel incat sa se alcatuiasca schimburi complete pentru fiecare muncitor. Trebuie de menționat că numarul total de observări multiplicat cu durata intervalului de observare este egal cu durata totala a schimbului de muncă după Burloiu. Ca rezultat, unitățile de masura a timpilor (secunda, minuta, ora…) constituie datele finale analizate. Pentru asta, observatorul, trebuie să fie asamblat cu un cronometru și cu un instrument de introducere a datelor (foaia de crobometrări). Importat e respectarea protocolului studiului de timp, unde datele care le acumulăm pot fi clar citite și actuale. Circumstanțele după care au fost evaluate datele trebuie notate la fel și premizele specifice posturilor de muncă trebuie evaluate în mod implicit.

2.4 Concluzii

1. Posturile de muncă trebuie să fie dispuse astfel încât să minimizeze zona de lucru și să fie mereu monitorizate și optimizate;

2. Planificarea posturilor de muncă trebuie să parcurgă un traseu de evidențiere a probelemelor incă din faza de concepție;

3. ANALIZA ȘI ORGANIZAREA ERGONOMICĂ A SECTOARELOR DE PRODUCȚIE

3.1. Analiza ergonomei posturilor de muncă în sectorul de preconfecție și debitare a cablului

Operațiunea de sertizare a cablului în incinta Draxlmaier Moldova este efectuat n în sectorul Kabel Schneiderei (KS), din germană, debitarea cablului. Sectorul dat este asamblat cu o gamă prescrisă de utilaje professionale de debitare. Operațiunile principale atribuite sectorului dat sunt: sertizarea cablului de diferite secșiuni, introducerea dopului de etanșare, răsucirea cablului. În mod deosebit, sectorul de debitare a cablului este amenajat cu utilaje de tip Schleuniger și Komax amplastate consecutiv pe o linie de cca 200 m2. În sectorul de debitarea cablului se desfășoară operațiunea de debitarea furtunelor textile și gofrate. Furtunii textili sunt debitați la cald adică cu aplacarea unei electrode (cuțit de tăiere incălzit la o anumită temperatură). Ergonomic, posturile de muncă sunt clasificate ca posturi de muncă cu o poziție, sarcina de bază a operatorului fiind monitorizarea procesului și introducerea comenzilor în consola de dirijare.

Figura 3.1. Reprezentarea postului de muncă în sectorul KS

Bobinele cu cablu de secțiuni diferite, constituie materia primă care urmează a fi prelucrată de către mașine de sertizat. Un element ergonomic aplicat în practică poartă denumire de disc rotativ de schimb a poziției bobinei. Acest mecanizm a fost creat pentru ușurarea schimbului bobinei și alimentarei utilajului cu cablul necesar. Se bazează pe un suport din metal asamblat cu ajutorul rulmenți ce permit rotirea discului fără a aplica un efort enorm. Operatorul indeplinește efortul de a scoate capacul de pe bobină și printr-o manevră ușoară, schimbă poziția bobinei necesare.

Figura 3.2. Discul rotativ

Postul de muncă a operatorului KS presupune amenajarea locului cu lăzi de dimensiuni mici pentru fire de rebut și pentru deșeuri. Fiecare utilaj este asamblat cu o masă orizontală cu un sistem de fixare a cablului pentru efectuarea verificărilor lungimii firelor după sertizate. Utilajele dețin un sistem de avertizare de tip sirenă vizuală care arată condiția utilajului în timp real. Aplicarea elementelor te avertizare conform principiilor ergonomice sunt aplicate în toate industriile contemporane.

În urma stagiului de practică de documentare, am primit însărcinarea de organizare și optimizare a postului de muncă pentru utilajul nou venit Komax 633 (ZETA). Conform principiilor organizării ergonomiei posturilor de muncă figura. 1.4, au fost întreprinse următoarele măsuri:

1. Documentarea despre paramentrii tehnici și alegerea spațiilor de amplasare a utilajului. Conform zonării producției, utilajul a fost amplast în partea de vest a halei de producție lingă masina Schleuninger cu o arie de circa 48 m2

Figura 3.3. Layout-ul mașinii Komax 633

2. Acumularea de date necesare, unde să evidențiat necesitatea de amplasa un set de mese necesare pentru reparații și poziționare temporară a buclelor cu fire.

Figura 3.4. Varianta optimizată conform cerințelor ergonomice

3. Stablirea variantei finale prind metoda CAD și implimentarea optimizărilor în practică conform layout-lui.

Figura 3.5. Varianta finală a layout-lui

Ca rezultat, am amenajat spațiul acordat în așa mod ca lucrătorul să aiba liber acces la căruciorul pentru depozitare a materialelor, deci, zona poziționării căruciorului nu a depașit 1,5 metri de la zona normală de muncă a muncitorului. După ce muncitorul scoate firele din matricea de introducere, le atârnă direct pe ramurile căruciorului.

Figura 3.6. Cărucior de depozitare a firelor

În așa mod, minimizăm mișcările auxiliare întreprinse de muncitor și sporim ritmul de muncă prin reducerea zonei de muncă. Ca elemente de amenajare a postului de muncă, s-a executat amplasarea lăzilor pentru materiale pe masa special destinată, lazii roșii pentru rebut cât și lazilor pentru gunoi.

Figura 3.7. Locul de muncă la utilajul

Firele debitate sunt impachetate cu elemente de protecție, la marginile firleor, numite pahare de protecție. Aceasta permite excluderea deteriorării contactorilor fragili în timpul transportului către VK Bahnhof , din germană depozit pentru sectorul de preconfecție sau direct pentru alimentarea posturilor EAP. Posibilitatea de a colecta toate mănunchiile de fire de la mașinele de debitat, accentuează problema aplicării unor cărucioare. Cărucioarele cu 2-3 nivele sunt des aplicabile în incinta Draxlmaier Moldova datorită faptului că sunt ușor manevrabile și dețin un nivel în incărcare cu marfă ridicat numite ștander mobil.

Figura 3.8. Cărucior cu marfă

Zona de producție a sectorului de debitare a cablului este marcată conform principiilor ergonomici în așa mod ca să fie clar stabilită zonarea sectoarelor și accesibilitate la orce utilaj din toate părțile. Distanța dintr-e utilaje trebuie să nu depașească 2 m.

Figura. 3.9. Zonarea ariei de producție

Sectorul de preconfecție Vorkonfektion (VK) constituie sectorul care conține operațiunile de prelucrare manuală a firelor. Operațiunile pot fi identice celor din sectorul KS (introducere EAD, sertizare, răsucire, etanșarea,), doar efectuate manual, cu ajutorul diferitor utilaje, din cauza că mașinile din KS nu au posibilitatea de a prelucra unele combinații de fire și materiale, conform parametrilor săi. De asemenea, în VK se efectuează un șir de operații specifice acestui sector, cum ar fi sudura cu ultrasunet (U-Schall), cositorirea, coacerea în Minipack, și lucrul manual. Postul de muncă constituie o masă de dimensiuni 1390×1359 cu anumite curburi cu vedeți în figura 3.10.

Figura 3.10. Postul de muncă cu presa Hanke, în sectorul VK

Ergonomia postulrilor de muncă din cadrul sectorului VK constituie planificarea posturilor conform unor 2 creiterii de bază:

1. Criteriul fluxului de producție, unde organizarea ergonomică trebuie să să fie efectuată conform fluxului de producție pentru neglejirea timpului de omologare și comisionare a mărfii prin căile de transport a uzinei;

2. Criteriul succesiunii operațiilor, posturile trebuie amenajate în așa mod ca să nu impiedice ordinii efectuării operațiilor din sectorul VK (de la postul 1 pâna la postul 3).

Figura 3.11. Postul de muncă la minipack, în sectorul VK

Posturile de muncă în sectorul de preconfecție sunt amenajate un un șir de elemente ergonomice. Zonele de muncă sunt ușor acesibile și sunt organizate conform stadartelor ergonomice. Ca exemplu putem evalua amplasarea lăzilor și materialelor la postul de muncă U-Schall. Postul de muncă la efectuarea sudurii cu ultrasunet, necesită loc liber în zonele de accesibilitate maximă a mâinilor numită zona normală de muncă. După cum putem vedea, masa este proiectată în așa mod ca să ofere maxima posibilitate de a aranja firele pentru evitarea manipulărilor auxiliare. Lăzile sunt standartizate și diferă prin culoarea lor. Lăzile verzi sunt destinate depozitării materialelor (tesa, clipi, manșoane ș.a.) iar cele roșii, pentru materialele reteriorate sau rebut. Diversificarea culorilor lăzilor permite orientarea liberă în zona de comfort a muncitorului fără omiterea greșelilor.

Figura 3.12. Postul de muncă U-Schall, în sectorul VK

Pentru accesul liber la calculator, a fost creat un mănunchi care ține calculatorul intr-o poziție ergonomică cu creare suportului pentru tastatură.

La efectuarea sudurii cu ultasunet, muncitorul este nevoit să apuce capătul mantăli dezizolate și să tragă spre stingă pentru desprinderea ei. Acest fapt, poate duce la deteriorarea lițelor firelor dar și la efectuării sudurii incorecte datorită amprentei lăsate de către muncitor.

Figura 3.13. Contactul greșit cu lițele firului

În urma optimizării interne, pentru postul de sudură cu ultrasunet, a fost creată o scula ajutătoare pentru dezizolarea manntălii firelor. Scula prezintă niște secțiuni de metal de dimensiunile unei lăzi pentru rebut, adică 80×120 mm. În mijlocul vederii din față, este fixată separatorul de manta, pentru secțiunile firelor cu diamentru de 0.5 și 1. Ca element auxiliar, a fost instalata o placă de metal cu lugimea de 200 mm fixată cu știfturi pentru separarea firelor. Acest element ne permite pozitionarea firelor de capăt în așa fel ca să nu să se permită incălirea firelor și respectiv deterioarea lițelor.

Figura 3.14. Contactul greșit cu lițele firului Figura 3.15. Contactul greșit cu lițele firului

Optimizarea dată, în perioada stagiului de practică, a fost testată și implimentate a sculă ajutătoare pentru posturile de muncă în sectorul de preconfecție. Pentru claritatea operațiilor executate au fost creat și optimizat pasurile pe care muncitorul trebuie să le respecte la operarea cu această sculă:

1. Persoana apucă bucla de fire din lada de comisionare și le poziționează pe masă

Figura 3.16. Contactul greșit cu lițele firului

2. Firele destinate desprinderii de manta sunt pozișionare pe capul cuțitului separator

Figura 3.17. Contactul greșit cu lițele firului

3. Firele se trag spre direcția muncitorului și se desprind de manta

Figura 3.18. Contactul greșit cu lițele firului

4. Firele se poziționează în zona de sudură și se sudează

Figura 3.19. Contactul greșit cu lițele firului

Sectorul de preconfecție deține niște porțiuni planificate pentru amenajare utilajelor auxiliare de control și de testare ca bubbletest-ul și dinamometrul pentru fire de secțiune mici și mijlocii.

Figura 3.20. Utilaje auxiliare de control

În sectorul de preconfecție, traseul mărfii poate fi diferit, în dependență de procesle prin care firele trebuie să treacă, ergonomia posturilor de muncă, adică amplasarea ergonomică trebuie să corespundă fluxului de producție. Pentru planificarea fluxului de producție e necesar efectuarea unei analize ergonomice și evaluării potențialului de utilaj pe care îl dispunem. Prin asta, în sectorul VK s-a optat pentru producția în linie. La organizarea ergonomică a posturilor de mucă în sectorul de preconfecție, s-au evaluat următoarele tipuri de posturi:

Handarbeit, lucrul manual ( pregătiri, dezizolare ș.a.);

Hanke, utilizarea presei pentru clipsarea contactorilor de dimensiuni mari;

Loeten, cositorul (baia de cositor);

Stripper, utilajul care dezizolează firele;

U-schall, sudura cu ultrasunet;

Schrumpfen, couptorul de coacere;

Aceste posturi de muncă presupun lucrul cu utilajul de pe masă, de aceia personalul este dotat cu scaune rotative care își schimbă ușor poziția pentru combaterea oboselii la locul de muncă. Conform planului prestabilit, am avut planificate următoarele posturi de muncă:

Handarbeit -2 posturi;

Hanke -1 posturi;

Loeten -1 posturi;

Stripper -1 posturi, 3 gamma;

U-schall -7 posturi;

Schrumpfen -11 posturi;

Posturile de lucru, cu utilajele respective sunt amplasate în consicutivitate pentru a permite trecerea liberă la fiecare post în parte. Intrarea și ieșirea producției din sector, precum și deplasarea în cadrul acestuia, se efectuează cu ajutorul cărucioarelor cu rodele ( Figura. 3.3.). În spatele fiecărui post de muncă, sunt amplaste cărucioarele pentru alimentarea cu marfă. Lucrătorul își ia producția în așteptare, o prelucrează și o depozitează înapoi pe ștender. După ce se prelucrează toate firele, căruciorul se deplasează, de către un colaborator al logisticii, la postul următor sau se comisionează direct în sectorul de montare MM. Ca rezultat al planificării ergonomice al sectorului de preconfecție VK, avem următoarele : 27 de posturi divizate în 5 rînduri după procelesle prin care firele trebuie să treacă. Posturile de muncă au fost divizate conform principiului succesiunilor operațiilor :

Figura 3.21. Planficarea posturilor de muncă după rindul și utilajul preconizat

Figura 3.22. Planficarea posturilor de muncă (după figura 3.9.)

3.2. Ergonomia proceselor din sectorul de montare finală MM

Totatilatea proceselor pe care muncitorul este nevoit să le facă este descrisă în fișa postului. Fișa postului – reprezentarea operatiilor prealabile efectuate la un post de muncă de catre muncitor. Fișa postului este un document intern creat de inginerii din departamentul de inginerie industrială. Operațiile efecuate de către muncitor trebuie să fie menționate în fisa postului și să fie ergonomic distribuite intr-e personal. Fișa postului este bazată pe documentația modulului respectiv și reflectă operațiile de baza la montarea unui cablaj, adică:

1. Introducerea firului în carcasă;

2. Asigurarea carcasei;

3. Intinderea pe planșetă a firelor;

4. Matisarea portiunilor;

5. Matisarea intersecțiilor;

6. Imbracarea furtunilor textil, gofrați;

7. Montarea Channel-lui;

8. Verificarea electric.

Fișa de post este elaborată dupa urmatoarea listă de documentație tehnică:

1. Desen 1:1 de client este un desen creat de departamentul TPM prin metoda CAD. Desenul este reglementat confor cerințelor de client. Desenul reprezintă totalitatea de poziții legate intr-e ele prin streanguri de diferite dimensiuni cu prelucrari respective în stadiul de montare;

2. Desen de client este desenul principal de operare și de masurare a portiunilor de cablaj. Pe desenul de client este indicat vederile cu o importanță deosebită și punctele de reper dintr-e derivațiile cablajul;

3. Modul Legende(lista de introducere), document care reprezinta informația despre numarul de fir, culoarea, sectiunea, camera unde să va introcuce firul în procesul de montaj;

4. Stuckliste (lista de piese), document care asumează totalitatea tuturor materialelor, timpilor, proceselor folosite pentru debitare, preconfecție și montaj. Lista de piese este standartizată conform standartelor interne a Draexlmaier Group;

5. Indicațiile de modificare (AM), documente de moficiarea a porțiunilor de desen conform cererilor de proces sau de producție;

6. Verificarea stadiului, cind modulu trece intr-un stadiu în altu, adica se aplică modificările-optimizările necesare, apare nevoia de a efectua o reinoire a fiselor deja existente. Aceasta procedură se indeplineste cu ajutorul unui macrou în programul de operare Excel.

Conținutul fisei postului este alcătuit din citeva coloane cu informația descrisă în continuare (Tabel 3.1):

1. Poziția, ne arată punctul de introducere a primului capat de fir intr-o carcasă;

2. Segmentul, punctul segmentului de pe desen, unde este amplasată poziția;

3. Numarul de material, codificarea materialului (dupa lista de materiale) după BOM;

4. Bucăți per persoană, numarul de materiale alocate pentru un cablaj;

5. Numărul și secțiunea firului, codificarea firului și diametrul secțiunii firului (vezi lista cu secliuni);

6. Camera, ne arată punctul de introducere în carcasă;

7. Culoarea (combinațiile de culori), culorile atribuite combinațiilor de fire.

Structura fisei postului Tabel 3.1

Sursa: Sursa internă

La analiza operațiilor de montare, un factor important este procesarea datelor de normare și și de tact. Pentru a formula formula tacktului benzii, avem nevoie de minutele GMM (Gesamt montaj minuten) care este o abvriatură din germană și reprezintă totalitatea de minute exprimate în unități de timp.

GMM-ul este menționat în BOM și sta la pază creării și planificării tactului benzii. GMM reprezintă suma minutelor estimate pentru montarea a unui modul si se formeaza din toate operațoile care necesita pentru producerea unui calbaj cu minutele estimate pentru fiecare operatie. În stuckliste este succint descrisă orice operație și totodată este estimat timp pentru operația dată.

Pentru identificrea tactului benzii optimal se folosesc 2 tipuri de formule și formula de bază a normei per grupă. Minutele directe productive se calculă în modul următor:

(3.1)

unde: – minutele totale lucratoare; – minutele pentru pauza de masă; , – minutele pentru o pauză 1 în 3 ore;

Respectiv avem 450 minute lucrătoare:

(3.2)

Minutele din sectorul se asamblare finală sau montaj deiferă de sectorul de producție. Minutele în sectorul de debitare a firelor constituie 470 unde se minimizeaz minutele de staționare a utilajului. Aceaste de datorează faptului că minutele de staționare a utilajelor de sertizare sunt forate scumpe respectiv utilejele nu staționează în timpul pauzelor ci mereu se află în funcționare.

Norma – cantitatea de bucăți per schimb se calculă după formula:

(3.3)

unde:

– numărul de persoane direct productive în bandă;

GMM – suma minutelor alocate pentru montaj (Gesamt Montage Minuten);

Tactul benzii – reprezintă timpul care o planșetă ajunge din postul 1 pina în postul 24, adică timpul parcurs de un cablaj de la introducereaa firelor pina la impachetarea în pungi.

tactul benzii să masoară după formulele date:

(3.4)

Să analizăm un caz real, când pe o bandă cu 7 posturi, trebuie să se monteze 15 cablajuri de un produs nou pe schimb. Dat fiind faptul că este un produs nou, eficiența lucrului în bandă se va lua de 20%, iar GMM-ul produsului constituie 155 minute. În primul rând se determină tactul cu care va lucra banda:

Un alt parametru important pentru organizarea producției în linie, cu flux continuu, este numărul de persoane direct productive care lucrează în bandă. El se calculează după formula:

, (3.5)

unde: – numărul de persoane direct productive în bandă; GMM – suma minutelor alocate pentru montaj (Gesamt Montage Minuten); – eficiența lucrului în bandă.

Aceasta înseamnă ca pentrufiecare 30 minute, banda se va mișca de la un post la altul. Acum suntem gata să calculăm necesarul de personal pentru banda de JLR.

Din calculul de mai sus, reiese că în bandă vor lucra 25 persoane, la 7 posturi diferite. Repartizarea persoanelor la fiecare post depinde de complexitatea operațiilor la stadiul actual de producere. Aceasta înseamnă că la fiecare post vor activa un număr diferit de persoane, care vor executa operațiile tehnologice prescrise (vezi tabelul 3.2).

Sursa: Sursă internă

La ultimul post cablajul se scoate de pe planșeta de montaj, și se transportă la stația de verificare electrică Pruefstation. Acolo cablajul este supus unui test, prin care se verifică dacă nu au fost deteriorați contactorii, dacă au fost introduși contactorii în camerele cuvenite ale carcasei, cu alte cuvinte dacă curentul electric parcurce întreg cablajul. După aceasta, cablajul urmează sa fie împachetat și transmis în depozitul de marfă finită.

3.3 Analiza ergonomiei posturilor individuale EAP

Posturile de muncă în incinta înterprinderii se împart in posturi de muncă individuale (EAP) care la felul reprezintă un system de ștandere asamblate din țevi de oțel, fiecare dotată cu orificii – știfturi pentru reglarea corespunzătoare a nivelului de amplasare a rafturilor pentru materiale. Sunt proiectate pentru o persoană și este dotat cu materiale necesare efectuării operațiilor de montaj. Aceste posturi de muncă sunt trocurile sunt folosite pentru materiale de tip furtun sau carcase. Și deseori sunt de dimensiuni mari de aceia apare nevoia de a-le instala sub un anumit unghi 30grad pentru a mări acesibilitate muncitoarelor la materiale. Dimensiunile de bază pentru asa tip de post de muncă este de 2×2 metri. Inalțimea EAP-urilor poate ajunge la 3,5 metri datorite prelungutorilor pentru fire extrem de lungi, mai mari ca 6 metri. Așa tipuri de posturi de muncă sunt des întâlnite în incita producției. În mod sppecial, EAP-urile intr-ă intr-o grupă a cite 6 posturi și sunt grupate după produsul care se lucrează. Intre posturi sunt amenajate repackuri pentru materialul finit care se omologează de către logistică.

Figura 3.23 Reprezentarea pe layout a posturilor de muncă EAP

Figura 3.24 Model de post de muncă de tip EAP

Fiecare post de tip EAP este dotat cu cu lăzi de dimensiuni standarte pentru tesă și elemente de montaj (carcase, doape, coliere ș.a.) deci se respectă principiul sortare și setare dupa metoda 5S. Pentru comisionarea de către LOG a modulelor am elaborat un plan de alimentarea a posturilor de muncă de tip EAP conform criteriilor ergonomice. Marfa livrată din sectorul VK trece în zona Buffer unde se omologează și se alimentează. Cu patrulaterele rosii au fost indicate lăzile analizate precedent. Datorită acestui plan, la alimentarea trocurilor, alimentatorul respectă un traseu stabil și acopera aria totală de distribuție a materialelor.

Figura 3.25 Planificarea alimentării posturilor EAP

În urma analizei petrecute, s-a depistat in sectorul de EAP, in special la sectorul de montaj MCV o abatere la impachetarea fundiței in pungă si transportarea acesteia care prima uzină. Modulele date sunt alcatuite dintr-un numar n de fire preclurate sub formă de fundiță (vezi figura 3.26)

Figura 3.26 Model de fundiță

in sectorul VK din uzina DRA2. Conform fluxului de producție, acest modul se impachetează in lăzi si se transporta către DRA1. La despachetare, se observă o dezordine extremă in pungile respective si ca urmare s-a depistat abateri cu reclamații de tip contactor rupt. Pentru a exclude intr-un mod nivelul de agravare a acestei probele, s-a intrepris urmatoarele acțiuni. Analiza modulului de impachetare-la impachetarea pungilor cu modulele respective, sa depistat ca pungile se impacheteaza impreună cu alt modul intr-o ladă (figura 3.27).

Aceasta duce la incălcirea firelor la manipulări si accesntuează atenția spre reclamații de tip contactor rupt. Separearea in ladă, a 2 module diferite duce la manipulari suplimentare deci se observă o pierdere de timp-efort la despachetarea si scoacterea pungii si firelor pentru comisionare.

Ca masură de evitare a problemei firelor incalcite, s-a creat o metodă nouă de impachetare a fundițelor. Intr-o pungă textilă incap 25 de fundițe, respectiv, intr-o ladă standartă incap 4 pungi textile. Modul de impachetare a acesteia este reprezentat in continuare: înaite de optimizare am depistat impachetarea neeficientă, se impacheta firele în VK de la DRA2 amplasate pe primul nivel, apoi, peste fire erau comisionate pungile cu fundițe.

Figura 3.27 Impachetarea necorespunzătoare principiilor ergonomice

Optimizarea propusă constă din restructurarea ordinii și sortarea pe lăzi doar a pungilor cu fundițe. În asa mod economisim timpul de impachetare și minimizăm factorul de reclamare. Sortarea ne permite să structură modulele aparte pentru a duce o evidență clară

Figura 3.28 Structurarea ordinii de impachetare Figura 3.29 Fundițele inainte de optimizare

Datorită structurării ordinii pungi, alimentatorul este nevoit să manipuleze suplimentar cu pungile respectiv dispare intr-un mod anumit, posibilitatea de defectare a contactorilor și se economisește timpul de comisionare.

3.4.Concluzii

În urma analizei sectorului de de muncă de debitare a firelor și de preconfecție putem concluziona următoarele:

1. Normele de amenajare a posturilor de mucă cu materilele necesare se respectă și se monitorizează în continu.

2. Ogranizarea ergonomiei posturilor de muncă a fost restructurat conform succesivității proceselor

3. Standartizarea posturilor de muncă și marcajul zonelor este intocmit conform layout-lui

4. Gestionarea fluxului de material în sectorul EAP a fost reorganizat conform fluxului de producție.

5. Metoda de impachetare a fundițelor a fost revizuită și optimizată pentru minimizarea apariților defectelor în procesul de transport.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Scopul acestei lucrări de licență este de a analiza spațiile de muncă și studiul aplicării principiilor ergonomice în incinta Draxlmaier-Automotive din Bălți. Pentru a acumula informația necesară, au fost analizate sectoarele de producție, asamblare și preconfecție din cadrul uziei cu procesarea datelor de evaluarea lor pentru stabilirea nivelului ergonomiei aplicabile la posturile de muncă conform principiilor ergonomici.

La acest subiect s-au descris tipurile de posturi de mucă existente în producție cit și amplasara ergonomică în sectoarele respective.

În al doilea rând, pocesarea datelor și colaborarea cu colegii din compartimentul CAD a influențat în mod pozitiv analiza proceselor din cadrul întreprinderii. După sistematizarea datelor s-a evidențiat posibilitatea de implimentare a mecanizmelor-uneltelor ajutătoare în producție pentru simplificarea proceselor acestora. Conform planificării de utilaj, a fost elaborate două modele de amenajare a posturilor de muncă în sectorul de preconfecție și de asambalre finită unde:

1. S-a elaborat planificarea posturilor de muncă conform fluxului de producție;

2. S-a analizat nivelul de aplicare a principiilor de minimizare a miscărilor suplimentare;

3. S-a evaluat corectitudinea zonării spațiilor de muncă conform principiilor ergonomici;

4. S-a replanificat metoda optimală de alimetare a posturilor de muncă;

5. S-a definit posturile de muncă zi zonele de acticvitate a muncitorilor.

În urma analizei s-a depistat un nivel inalt de aplicare a ergonomiei industriale la posturile de asamblare a cabaljului finit. Fiecare post este amenajat în așa mod ca să asigure muncitorul cu toate necesarele pentru efectuarea muncii calitative. Se aplică diferențierea sculelor de acționare pentru a reduce nivelul de apariție a greșelilor în cadrul benzii.

Ficare post de muncă de tip EAP este elaborat în așa fel, ca să elimie discomfortul vizual prin inclinarea planșetei de muncă și prin creare condițiilor de iluminare optimale.

Organizarea ergonomică a posturilor de muncă în cadrul benzilor de tip Unterfluer ne permite, în urma elaborării unui set de indicații de muncă (fișe de post), să asigurăm calitatea proceselor efectuate și accesibilitatea la informație legată de proces.

După studiul ergonomic petrecut, ca premise organizatorice se pot considera următoarele recomandări:

1. Materialele de pe mesele muncitorilor trebuiesc aranjate in lăzi după predarea schimbului;

2. Numărul echipamentelor și instrumentelor folosite trebuie sa fie redus la minimum;

3. Accentuarea cooperării activitatilor in echipa din cadrul producției, feedback informațional.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ANNETT, J., CUNINNGHAM, DJ, MATHIAS-JOHNES, P. Metode de măsurare a abilităților personalului. Ergonomia, 2000, p. 1076-1094.

BROBERG, Olaf. Ințegrarea Ergonomiei în procesul de dezvoltare a produselor. Jurnalul Internațional de Ergonomie Industrială, Vol. 19, 1997, p. 317-327.

BURLOIU, Petre. Managementul Resurselor Umane: tratare globală interdisciplinară. București: Ed. Lumina, 1997, p.637-1047.

BERNARD, A., GAO, W. Evoluția, provocările și viitorul reprezentării cunoștințelor în sistemele de proiectare a produselor, Journal of Operations Management, 2013, p. 204-228 .

CLEMENTS-CROOME, Derek. Mediul interior și productivitatea. Crearea unui loc de muncă productiv. New York, Ed: Taylor & Francis, 2006, p. 24-54.

CROSS, Nick. Inginerie Metodelor de proiectare: Strategii pentru Design de Produs. Ediția a 3-a, Anglia, Chichester. Ed: John Wiley.& Sons, 2000.

DANESHIO, N., KOBRA, P., VARGOVA, R. Aplicarea modelării și simulării 3D folosind componente modulare. In: Mecanica Aplicata si Materiale: ICMSMA 2013: Conferința Internaționala privind Sistemele Mecatronice si Aplicarea Materialelor. Guanghou, China: 26-27 iunie 2013, Vol. 389, p. 957-962.

EPPINGER, S., WHITNEY, D., SMITH, R., GEBALA, D. Cercetări în Inginerie și Proiectare, 1991, p. 1-13.

FABIAN, Michal. Experiențe cu predarea sistemelor CAD. CAD, Vol. 24, nr. 1, 2014, p. 40-45.

GESLIN, Philippe., SALEMBIER, Pascal. Antropologia și ergonomia în proiectarea inovațiilor. Zurich, Ed: Institutul de Tehnologie, 2000, p. 488-491.

GIBSON, James., DONNELY, James., IVACHEVICH, John. Organizații. Texas: Business Publicații, 1988.

HARISSON, Andrew., MORGAN, Nicholas., CLEMENTS-CROOME, Derek., Crearea locurilor de muncă productive. New York: Studiu de caz BBC, 2006, p. 256-276.

HASLEGRAVE, C., HOLMES, K. Ergonomie și Inginerie în Integrarea Tehnică în Procesul de proiectare. Jurnal de ergonomie aplicată, Vol. 4., Nr.3, 1994, p. 211-220.

HENDRIK, Harold. Designul organizațional și macroergonomia. New York: Manualul factorilor umani și ergonomie, 1997, p. 594-636.

HOGBERG, Dan. Modelare digitală pentru proiectarea vehiculului centrat pe utilizator și analiza antropometrică. Revista internațională de proiectare a vehiculelor, 2009, p. 306-323.

HOLWEG, Mattias. Management producției. Journal of Operations Management, 2007, p. 420-437.

KOLBERG, B., DAHLGAARD, J., BREHMER, P. Problemele sănătății muncii. Jurnalul Internațional de Productivitate și Performanțe, Vol. 56 Nr. 1, 2007, p. 7-24.

KRISHNAN, V., EPPINGER, S., WHITNEY, D. Activități de dezvoltare a produselor. Jurnalul Management Science, Vol. 43, No. 4, 1997, p. 437-451.

MARTIN, Roy, T. Instrumente de gestionare a resurselor umane. Jurnalul Real Estate 8 (Vol.2), 2006, p. 52-61.

MOLDOVAN, Maria. Ergonomie. București: Ed: Didactica și pedagogică, 1993, p.221

MORGAN, Andrew., ANTHONY, Sarah. Crearea unui loc de muncă de înaltă performanță: o analiză a problemelor și a oportunităților. Jurnalul de Corporate Real Estate 10 (Vol.1), 2008, p. 27-39.

MUNGIU-PUPĂZAN, Mariana, Productivitatea – modalitate de exprimare a performanței și eficienței economice, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr.3., 2011

GREGOV, A., HALLIDAY, P. Analiza sarcinilor. Jurnalul Instructional Sci. 28, 2000, p. 51-79.

REFA. Methodenlehre der Betriebsorganisation. Unternehmens- und Fabrikplanung– March 1, 1998

PICA, A., PUGA, I. Bazele ingineriei Sistemelor. Timișoara, Ed: Eurobit, 1997.

PORTER, J.M., FREER, M., BONNEY, M.C. Ergonomia postului de muncă. Ed: Taylor & Francis 1995, p.574-620.

SHAH, R., WARD, P. Productivitatea scăzută. Elaborarea măsurilor de optimizare. Jurnalul de Managementul perațiunilor, Vol. 25, 2007, p. 785-805.

SHAH, R., WARD, P. Lean manufacturing. Journal of Operations Management, Vol. 21, Nr. 2, 2003, p. 129-149.

WOODCOCK, A., GALER-FLYT M. Ergonomia în design automobilistic. Jurnalul Internațional de proiectare a vehiculelor, New York,Vol.19, 1998, p. 504-522.

ANEXE