Subiectul pe care l-am ales pentru teza mea este: metode de restaurare coronală cu inserții estetice. [310007]

INTRODUCERE

Subiectul pe care l-am ales pentru teza mea este: metode de restaurare coronală cu inserții estetice.

Alegerea acestui subiect a fost dictată de pasiunea mea pentru estetică în domeniul stomatologic; în special asamblu de acest lucru cu refacere la pacient a unui dinte sanatos din punct de vedere clinic și cu restabilita masticatoria.

[anonimizat]-[anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat]. Inlay și onlay sunt folosite pentru a reconstrui coroanele simple (MO) sau coplexe (MOD) de clasa a II-a. etapele de prelucrare efectuate pentru a studia și cele efectuate în laborator necesită o [anonimizat] a recrea lipsește o parte realizând o tesatura dentare de închidere perfectă și de a restabili punctul de contact care are loc între doi dinți. [anonimizat], dar cred că este obiectiv să spunem că amprenta și alegerea culorii pentru succesul acestui tip de expunere sunt printre cele mai importante. Astăzi, [anonimizat], utilizarea de camere profesionale cu bliț capabil de a [anonimizat], materiale noi pentru fabricatie si tehnici noi de cimentare ajuta stomatologul si tehnicianul dentar sa recreeze aspectul normal al dintelui. [anonimizat]. Comunicarea sa stabileste cu coloviu intre parti pe fiecare etapa de lucru. Pentru a [anonimizat].

Scopul de alege incrustatii cum tratament este de realiza o optima inchidere marginala, o estetica morfologia maxima. Tratamentul prin incrustatii este ales de tipul pacientilor pe care calitatea de manufactul care se realizeaza este cel mai importatnt decat cost. [anonimizat], [anonimizat].

PARTEA GENERALA

CAPITOLUL I

ANATOMIA GRUPUL DINTILOR LATERALI

ANATOMIA HISTOLOGICA

Dinte din punct de vedere histologic este format din: smalt; dentina, pulpa si cement. Smaltul este format de celule numite ameloblasti care au origin din ectoderma. Smaltul este compus din: 95% de material anorganic si restul este costituit din apa si material organic. Smaltul are structura sub forma de prismi de hidroxiapatita. Intre prismele este prezent o substanta interprismatica numita guaina. Smalt este substanta cea mai dura a organismul, iar inconjuoara coroana anatomica a [anonimizat]-cement. Dupa acesta prepozitia se poate conclude ca: unde smalt este mai subtire este mai fragil si unde este mai gros este mai resistent. Smaltul este semitraslucent si acesta depinde de grosimea si culoare dentina. [anonimizat]-dentinara. Tesuturile pulpar si dentinar sunt tesuturile conectival specializat din origine mesodermica formati de la papila dentara si germen dentar. Celule care formeaza acesti tesut sunt odontoblasti. Dentina este tesut care formeaza prin majoritatea structura a dintelui. Este acoperita pe partea coronara din smalt si partea radiculara din cementul. Dentinogenezei incepe inante de formatiunea smaltului si prin ameloblasti depune o matricea colagenica; aceasta continua formarea sa si dupa 3 ani de la eruptia dintelui. Unitatea histologica ale dentinei sunt tubuli dentinari, care sunt costiuiti din dentinei peritubular si intertubular, iar sunt umplati de fluid dentinar. Lunga pereti tubulari v-a sunt mici deschideri laterali numiti canalicule. Exista patru tipuri de dentinei: primara, secundara, terziara (sau de reparatie) si sclerotica. In timpul lucrare de dentina se obtine o material alterat numit “smear layer”. Pulpa este un tesut conectival specializat care deriva de la ectomesenchimal si ocupa camerei pulpare a dintei. Pulpa este format din fiblele nervoase mielinice, amielinice, arterie, venele, vasele limfatice, celule conectivali, substanta intercelular, odontoblasti, fibroblasti, macrofagi, si fibrele de colagen. Pulpa are patru functi: de formatiune sau de desvoltare, nutritiv, senzorial si de impotriv. Exista doi tipiri de pulpa: coronara si radiculara. Cementuleste un tesut dentar dur care se gaseste la nivel radicular si incinjureaza dentina radicular. Cementul este format din material inorganic, organic si apa. Cementul are un culor galben deschis si este mai clar decat dentinei. Se formeaza pe toata viata.

MORFOLOGIA DINILOR MOLARI SI PREMOLARI

Grupul de dinti laterali sunt molari si premolari (patru la arcada maxilara si patru la aracada mandibulara pe fiecare tipul de dinte).

Molari sunt dinti care au functia de a forma bolul alimetar atunci de a tritura alimente pana a ajunge le dimentiuni necesare ale deglutitiunea. Fata lor ocluzal are rol acest. Premolari au dubla functiunea, una cum canini de a “taia” alimente, si alta impreauna cu molari este de a forma bolul alimentar. Inainte de a vorbi de la morfologia de la fiecare dinte, trebuie spune ca fiecare dinte are parti anatomice comune cu alti, care sunt:

Coroana: deosebim coroana anatomica care este partea dintelui acoperita de smalt; coroana clinica care este partea dintelui vizibila in cavitatea orala.

Radicina: deosebim radacina anatomica care este partea dintelui inconjurata de cement radacina clinica este partea dintelui in interior proces alveolar; bifurcatia sau trifurcatia este partea care se imparte in doi sau tei radacini; apex radicular partea terminala a radacina.

Coletul: este partea la limita intre coroana si radacina.

Linea cervicala: este partea de limita intre coroana anatomica si radacina anatomica (juntiunea smalt cement).

Cuspid: este o relief pozitiv prezent la coroana dentara pe fata ocluzala, in care destinguem versant intern si extern.

Tubercul: relief pozitiv prezent pe partea coroana a dintelui, nu este prezente niodata pe fata ocluzala.

Creasta: este o linea de smalt prezent pe fata ocluzala a coroana dintelui, sunt diferite si se disting in : creasta marginala (este la limita intre fata ocluzala si fete meziali si distali), creasta triangolara ( este cea care plaeaca de la apex cuspid si se dirige la centru de fata ocluzala) , creasta trasversala (este asamblu de doua creste triangulari); creasta oblica; creste ocluzali sau creste meziodistali.

Solcul: incizura profunda prezent pe fete vestubulari, orali, si ocluzali. Solcul principal este cel care disparte cuspizi, si cel secundar sau acesor este solcul care naste de la socul principal si divide creaste marginali.

Fosa: este depresiunea (relieful negativ) pe fata ocluzala; distinguem fosa centrala si fosa marginala.

Fata ocluzala propriu-zisa: suprafata masticatoria molarilor si premolarilor delimitat de creaste marginali si cele cuspidali.

Fata ocluzala totala: este suprafata masticatoria molarilor si premolarilor vizibila de mai sus.

Suprafata sau zona de contact: este o area mica de contact in care duoa fete proximali de doi dinti apropiati intra in contact.

Spatiu interproximal: este zone de forma triunghiulara delimitat de pereti de doi dinti apropiati.

PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR

Primul premolar superior ocupa pozitia a patra de fiecare hemiarcada maxilara; iar are forma paralepipeda. Fata vestibulara este similar cu cea de caninul, difera pentru unghiul acut de cuspide si cei doi lobi, nu bine exprimati. Cuspid Vestibular are varful care sa duce spre distal creand segmental ocluzal distal mai scurt segmental ocluzal mezial. Fata orala este mai stransa decat cea vestibular, iar cuspid lingual este mai joasa in inaltime de 1 mm decat cuspid vestibular. Fete proximali converg spre lingual. Superficile de contact pe fatele proximali sunt puse intre 1/3 medie si 1/3 ocluzal. Fata eocluzala are forma esagonala in care este prezent: santul principal ca re separa cele doi cispizi in sens mezial-distal; care in ambele sensuri termina in cele doua fosete mezila si distal; de la santul principal pleaca santurile secundare distal- vestibular si lingual, iar mezio- vestibular si lingual; de la foseta meziala pleaca santul marginal mezial care se uneste cu creasta meziala, aceasta se prelungeste pe fata meziala; crestele triunghiulari vestibular si lingual sunt inclinate aproximativ de patruzececinci de grade. Camera pulpare este prelungita in sens vestibular-lingual si este stransa in sens mezial-distal; iar are doua cornetele pulpare.

1.2.2.AL DOILA PREMOLAR SUPERIOR

Premolar doi superior ocupa pozitia a cincea de fiecare hemiarcada maxilara este similar cu al primul dar are caracteristicele diferite. Fata vestibulara este egala, iar cuspid vestibular este dirijata usor distal. Fata linguala si cusèida sa este egala in dimentiunile si inaltimea cu cuspida vestibulara (acesta este diferenta intre diferenta intre cei doi premolari superiori).

Fetele proximali sunt aproximativ paralel si converg spre fata linguala a primul premolar. Fata ocluzala este de forma ovalara datorita unghii mezial- vestibular si distal-lingual, care sunt rotunjti. Suprafetele de contact sunt in 1/3 medie si 1/3 ocluzal. Santul principal este in sens mezial -distal dar mai scurt decat la primul premolar pentru ca fosetele mezial si distal sunt mai apropriate. Santul este localizat la mijlociu fata ocluzala uneori fosetele marginali lipsesc si este prezent fosa adanca in centrul fosetei si in aceasta situatia santurile secundare pleaca de aceasta foseta. Camera pulpara este alungita in sens vestibul-lingual si aplatizata in sens mezil-distal; prezinta doua carne pulpare.

1.2.3. PRIMUL PREMOLAR INFERIOR

Primul premolar inferior ocupa pozitia a patra a fiecare hemiarcada mandibulara. Este premolar cel mai mic de grupurilor premolarilor. Fata vestibulara este asemnatoare la canin dar mai mic. Prezinta trei lobi care permite deviziunea de versantul vestibular; Are forma de “V” cu varful rotunjit. Fata linguala este mai mica decat fata vestibulara si mai convexa. Fetele mezial si distal sunt divergent pana ajunge suprafetele de contact localizate la o treimea ocluzala si medie.

Fata ocluzala prezinta doi cuspizi: vestibular, cel mai voluminos si mare; iar lingual de doi ori mai mica decat vestibular. Santul principal nu este pe jumatatea suprafata dar situat la o treimea linguala; este despartiti de creasta de smalt trasversal. De la acest santul pleaca santurile secundare care ajung pana la respectiv unghiurile. Camera pulpara este dirijata in sens vestibular-lingual si are doua corne pulpare in care cel vestibular este mai mare si aproape de cuspid. Exista varianta morfologica in care lipseste cuspide lingual.

1.2.4. AL DOILA PREMOLAR INFERIOR

Premolar al doila inferior ocupa pozitia a cincia a hemiarcada mandibulara. Fata vestibulara are marginea ocluzal in forma de “V” dar mai rotunjita decat celealti premolar. Fetele meziali si distali sunt convexe si punct de contact este la o treime media si ocluzal convergent spre colectului dinte. Morfologia fata linguala depinde de cuspid pentru ca acest premolar poate avea o cuspid lingual sau doi cuspizi lingual; dar indiferent de cate cuspizi are cea vestibulara este mai inalta decat cea/cele lingual. Fata ocluzala este patrata, si pe majoritatea este ocupata de cuspid vestibulara. Santul mezial-distal care este cel principal desparte cele trei creste de smalt triangular; in varianta tricuspidal sunt prezent si santul mezial distal si lingual care sunt dispuse in litere “T”. In varianta tricuspidala este prezent si o foseta centrala. Camera pulpara este voluminoasa si prezinta doua sau treia coarne pulpare.

1.2.5. PRIMUL MOLAR SUPERIOR

Molarul primul superir ocupa pozitia a sasea pe ambele hemiarcade superioare. Fata vestibulara are forma trapeziodala cu doua proeminente (cuspid) impartite de o sant de descarcare care termina in o foseta. Fata palatinala are acelasi forma si are santul de descarcare care imparte doi cuspizi dar cuspizi linguo mezial este mai voluminoasa decat medio-lingual. Fata meziala are area de contact intre o treime ocluzal si otreime medie. Fata distala prezinta suprafata de contact in o treime medie. Fata ocluzala prezinta: patru cuspid Cuspid linguo-mezial si vestibul-distal sunt unite intre ele prin creasta oblica de smalt care separa fosa centrala cu cealinguala. Aceste ultimele sunt unite printre ele prin santul principal care duce la trecerea lor termina in fisetel marginali mezial si distal.

De la foseta distal origina santul care termina pe fata vestibulara. La acest molar putem gasi turcul carabelli care este considerat al cincilea cuspid. Are camera pulpara cu 4 coarne pulpare.

1.2.6. AL DOILEA MOLAR SUPERIOR

Al doilea molar superior ocupa pozitia saptea a ambele hemiarcade superioare.

Este mai mic decat primul molar si difetintele sunt: coroana este mai mica in sens mezio-distal si in inaltimea poate avea varianta tricuspidale (cuspid linguo-distal lipseste), iar lipseste tubercul lui carabelli. Creasta oblica este mai putin acentuata, suprafetele de contact sunt pe ambele fete mezial si distal intre o treime medie si o treime ocluzal.

1.2.7. PRIMUL MOLAR INFERIOR

Primul molar ocupa pozitia sasea a ambele hemiarcada mandibulara. Fata vestibulara este usor reconoscibil pentru ca are doua santuri care disparte cele trei cuspizi. Santul vestibul-mezial termina cu o foseta. Fata linguala prezinta si ea o santul care imparte doi cuspizi (mezial si distal). Fetele meziali si distali au suprafata de contact la nivelul intre o treime medie si o treime ocluzal. Fata ocluzala prezinta: cinci cuspizi; santul principal care termina in cele doua fosete (mezial si distal); de la foseta centrala se desprinde doua santuri, unu lingual si unu vestibular. De la fosetele marginale pleaca pe fiecare o santuri secundari. Camera pulpara este voluminoasa si are cinci coarne pulpare.

1.2.8. AL DOILEA MOLAR INFERIOR

Molar secundar inferior ocupa o pozitia saptea a ambele hemiarcada mandibulara. Acesta molar este mai mic decat primul molar si difera pentru ceteva caracteristicele: are patru cuspizi in care cele mezial sunt mai mare decat cele distal; este caracterizat de doua santuri, unu principal in sens mezial-distal care termina in duoa fosete, iar celealt santul este format prin unirea cei doi vestibular si lingual; acesti doua santuri se intalnesc in o foseta centrala. Arile de contact pe fetele proximale sunt localizate intre o treime medie si o treime ocluzal.

CAPITOLUL II

INCRUSTATI

1.1 GENERALITATI INCRUSTATI

În ultimii ani progresul tehnicilor operative și îmbunătățirea constantă a caracteristicilor fizico-chimico-mecanice ale materialelor de reconstrucție au permis dentistului să-și concentreze atenția asupra cercetării constante a aspectului estetic al restaurării. Pacienții care necesită intervenții estetice de restaurare caută integrarea acestora cu dinți naturali. Dentiștii ar trebui nu numai să aibă tehnici valabile științific pentru restabilirea biologiei dentare, dar sensul estetic ar trebui să ne îndrume spre reproducerea caracteristicilor policromatice și anatomice ale dinte, făcând restaurarea imperceptibilă. În stomatologie, o restaurare estetică este atunci când aceasta este egală cât mai mult posibil cu culoarea, forma și funcția a ceea ce înlocuiește. Comportamentul fiziologic al dinților intaci este rezultatul unei interacțiuni strânse între proprietățile mecanice, biologice, funcționale și estetice. Este in aceasta ca se vorbeste despre incrustatii.

Cu cuvinta incrustati sunt incorporate terminile inlay si onlay. Aceste sunt tehnice indirecte pentru a reface sau sostitui restaurari extinse. Incrustati sunt considerate tehnice indirecte deoarece realizarea restaurarilor se realizeaza intr-o un mod indirect, adica in afara cavitatea bucala. Acestea tipuri de restaurare sunt folosite pentru restaurari dintilor de grupul lateral adica molari si premolari de clasa lui Black intai si al dolilea. Clasa I cuprinde toate cavitatilie fosetelor si fisurilor (suprafata ocluzala a dintilor posteriori, suprafata vestubulara si linguala a molarilor si suprafata palatinala a dintilor anteriori). Clasa II cumprinde toate cavitatile suprafetelor proximale ale molarilor si premolarilor (suprafata ocluzala este implicata cu una (DO, MO) sau doua (MOD) suprafete proximale ale oricarui dinte posterior).

Fig. 2.1

Incrustatii pe premolar superior

1.2. INDICATII SI CONTROINDICATII

Incrustatiile utilizeaza o retinere a pantei (cuneo), exercitand o anumita presiune asupra dintelui indreptat spre exterior. Aceasta presiune este executat in timpul probei si cementarea, dar se verifica si cand se aplicata fortei ocluzale. Incrustatile înlocuiește numai partea lipsă a dinților fără a întări țesutul dentar rămas; și din acest motiv ele sunt contraindicate dacă nu există o rezistență și o retenție adecvată și dacă cuspizile nu sunt susținute de dentină, deoarece dacă nu există aceste condiții, ar exista riscul de fractură. Trebuie avut în vedere că înălțimea mecanică a cuspizile care este în mod normal echivalentă inaltimea anatomice, după preparare sunt diferite ducand o stres cauzând eșecul incrustatiii.

Eșecul poate apărea în moduri diferite: fracturarea cuspidelor; infiltrarea marginală care, pe termen lung duce la carii secundare; istm cu o amplitudine mai mare decât cea recomandată ca este un sfert din distanta intercuspidala. Incrustatile sunt indicate la pacienții care au o dezvoltare scăzută a procesul carios si in cazurile de refacerea a dentaturile uzurate.

TABELA 2.1

Rezumatul deindicatti si contraindicatti incrustatii

1.3 AVATAJELE SI DEZAVANTAJELE

Avantajele restaurari indirecte sunt:

Proprietatile fizice mai bune: deoarece sunt produsi in laborator cu conditiile aproape ideale cu materiale facute in firma care sunt aproape ideale.

Varietatea de materiale si tehnicele: rastaurari estetice indirect poate fi realizat in compozit sau in ceramica folosind procedeurile diferite in laborator de tehnician dentar si o tehnica CAD/CAM.

Rezistenta la uzura: restaurarile facute de tehnician cu compozit au uzura majoara decat cele in ceramica dar inferior decat facute cu compozite direct pe cavitatea.

Redusa contratia la polimerizare: acesta pentru restaurarile directe este inca o dezavantajul. Restaurarile indirecte umple cu material restaurativ estetic toate cavitatea preparata asa ca solecitatile rezulteaza scazute, deoarece in timpul cementari cantitatea si stratul de cement este minim. Acestea prezintă mai puțin goluri marginale, o mai mică infiltrare, o sensibilitate postoperatorie redusă comparativ cu restaurările directe.

Capacitatea de a rinforta structura dentara reziduala: structura dentară slăbită de procesul carious, de traume și / sau de pregătire poate fi întărită cu aplicarea incrustati. Polimerizarea redusă obținută prin tehnica indirectă, este, de asemenea, de dorit atunci când se restaurează dinții slăbiți.

Controlul mai precis profilului si contactele: tehnica indirecta datorita mai bune conditile de lucra si vizibilitatea directa au contactele interproximali si profilele mai precise decata cele facute prin tehnica directa.

Biocompatibilitatea si raspuntul de tesuturi mai buna: ceramica este material cel mai inert chimic de toate materialele restaurative. Biocompatibilitatea pulpara tehnicile indirecte este colegata mai multa le cement compozit cu baza de rasinile compozite.

Dezavantajele sunt:

creșterea costurilor și a timpului de realizare: majoritatea tehnicilor indirecte necesită două sesiuni pentru pacient, pe lângă construirea unei restaurări temporare, acest lucru și costul laboratorului contribuie la costul mai mare al restaurării indirecte, dar sunt mai puțin costisitoare decât alte restaurări estetice.

sensibilitate la tehnica de execuție: operatorul trebuie să se angajeze în toate fazele (de la pregătire la lustruire) pentru a obține o restaurare de înaltă calitate.

documentație clinică scurtă: numai în ultimii ani au început să utilizeze restaurări indirecte mult de către dentiști. Există puține studii clinice controlate cu privire la aceste restaurări, astfel încât durata lor lungă, deși previzibil de bună, nu este încă bine documentată.

4.1 PREGATIREA CAVITATII

Preparatele pentru incrustatii indirecte cu materiale estetice variază în funcție de diferitele faze ale realizării fiecărui sistem prezent pe piață și de variațiile proprietăților fizice ale materialului individual de restaurare. Prima decizie de a lua medicul dentist înainte de a începe pregătirea este aceea de a decide cea mai adecvată restaurare a situației în cauză.

În ceea ce privește îngrijirea procesului carios, de asemenea, în pregătirea incrustatii trebuie luat în considerare principiul conservării țesuturilor dentare dure. Prima fază este anestezieze pacientului, odată ce a verificat că zona afectată este anesteziat vom continua cu izolarea dintelui cu diga, este montat pentru a avea o viziune mai mare și pentru a evita, în cazul unor restaurări din amalgam vechi, care îndepărtarea fragmentele dezordonate pot fi antrenate de către pacient. Vechea restaurare sau țesutul dintelui cariat este îndepărtată prin exeresa. Pereții sunt restaurate conform formei cel mai ideal și fotopolimerizate aplicarea unui strat de sticlă ionomer, un substrat protector sau un compozit. Preparatele trebuie să asigure o grosime adecvată pentru materialul de restaurare și, în același timp, un tip de inserție pasivă cu colțuri rotunjite și margini bine definite. Imaegini trebuie să aibă unghiuri de 90° (ceea ce garantează rezistența de-a lungul marginilor restaurării). Acestea nu pot fi prezente și, dacă există unghiuri ascuțite, trebuie rotunjite pentru a evita concentrațiile de stres în restaurare sau în dinți, reducând astfel posibilitatea fracturilor.

Pregătirea incrustatii trebuie realizată cu o fresa troncoconica, ceea ce ne permite să realizăm pereții divergenți vestibulari și linguali în direcția ocluzală, astfel încât să ne permită să inserăm și să indepartam în mod pasiv restaurarea.

Fig.2.1

Vederea pregatirea dintelui pe fata ocluzala; B vederea pregatirea dintelui pe fata proximala

Fresa trebuie să aibă vârful și laturile rotunjite pentru a evita crearea în preparat a unor unghiuri orizontale ascuțite sau surse de tensiune. Divergența optimă gingival-ocluzală a preparatului trebuie să fie mai mare de 2-5 °, deoarece restaurarea în material estetic va fi fixată prin adeziv.

Strumentele de tăiere utilizate pentru pregătirea pereților verticali sunt realizate urmând axa longitudinală a coroanei dentare. Porțiunea ocluzală trebuie preparată la adâncimea de 1,5-2 mm. (majoritatea sistemelor compozite și ceramice necesită un preparat minim de 1,5 mm pentru a reduce riscul de fractură). pereții vestibulari și orali trebuie să se extindă la structura dentară sănătoasă și să treacă vârfurile împreună cu liniile moi. Nu trebuie să existe subcotări care pot crea impedimente în timpul testelor.

Fig. 2.3

Prepararea de incrustatii mezio-ocluzo-disto-lingual

Vederea pregatirea pe fata ocluzala; B vederea pregatirea pe fata proximala

Podelele din celuloză trebuie să fie netede și plate; după cum sa menționat anterior, dacă este necesar, pereții interiori în care au fost îndepărtați procesul carious și / sau restaurările anterioare trebuie reconstituite. Marginile vestibulare, gingivale și gingivale ale balonului proximal trebuie să se extindă astfel încât să se afle la o distanță de cel puțin 0,5 mm de dintele adiacent; acestea vor servi la asigurarea unui spațiu adecvat pentru accesul la marginea materialelor de amprentă și la materialele de finisare și lustruire. Toți pereții trebuie să aibă o cavitate de 90 ° C.

Marginea gingivală trebuie extinsă cât mai puțin posibil, deoarece este dificil de înregistrat cu amprenta și de a fi izolat înainte de cimentare. În prezența cariilor și a defectelor în suprafețele bucale și linguale, este necesar să se prelungească pregătirea și să se înțeleagă defectul urmând regula prelungirii preventive a lui Black.

Această extensie trebuie să fie pregătită prin faptul că are peretele axial de o grosime adecvată. În cazul în care marginile se extind prin pante cuspidelor pentru a ajunge la țesutul dentar sănătos, în cele mai multe cazuri clinice, este necesar incappucciamento cuspida dacă extensia este de două treimi, sau mai mare, decât distanța dintre santul primar și partea de sus a cuspid. Cuspizile care trebuie curățate trebuie mai întâi reduse cu 1,5-2 mm și au unghiul de cavitate de 90 °. Dacă este un vârf în poziție centrică este necesară pregătirea unui pentru a muta bizotarea de marginile vestibulare sau lingual departe de orice contact cu antagonistul, atât în intercuspidare maxima, atât în alte mișcări funcționale. În cazul în care aceste mișcări apar pe margine, acestea ar putea conduce la deteriorarea integrității acestora din urmă. În timpul preparării este necesar să se elimine orice pigmentare sau decolorare pe pereții exteriori, cum ar fi, de exemplu, cele lăsate de restaurările de amalgam vechi.

Fig. 2.4

Pregatirea de incrustati mezio-ocluzo-disto-lingual

Vederea pregatirea pe fata ocluzala; B vederea pregatirea pe fata proximala

CAPITOLUL III

MATERIALE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA INCRUSTATI

3.1 COMPOZITI

Utilizarea Bis-GMA în materiale dentare a fost descrisă pentru prima dată de către Bowen în 1962.

De asemenea, a fost primul care a aplicat materiale de umplere a sticlei cu o suprafață modificată pentru armarea rășinilor, ilustrând astfel primele compozite în sensul modern al termenului. În perioada anterioară muncii de pionierat a lui Bowen, s-au utilizat numai produse pe bază de pulbere sau PMMA sau AMM. Compozitele descrise înainte de Bowen ar putea fi insuficient lustruite, deoarece materialele de umplutură au fost grosiere în comparație cu standardele actuale. Începând cu anul 1968, utilizarea micro-umpluturilor a însemnat că compozitele umplute ar putea fi lustruite la un nivel ridicat. Acest lucru a permis utilizarea compozitelor micro-umplut pentru aplicații dentare estetice. Alte progrese decisive în evoluție au fost obținute prin introducerea întăririi prin radiație, inițial cu lumină UV, deși realizarea adâncimii de polimerizare foarte scăzută a indicat că nu sa realizat un obiectiv real. Din 1977, primele materiale dentare care pot fi vindecate cu lumină vizibilă au fost introduse pe piață.

După ce produse pe bază de MMA și bis-GMA, care au fost inițial de auto-întărire sau termopolimerizzabili, primele compozite microfilled vindecat-lumină pentru indirectă compozit tehnici de restaurare au fost introduse pe piață în 1982. Aceste compozite au fost mai mari comparativ cu produsele pe bază de MMA, datorită gradului foarte ridicat de rezistență la abraziune și a caracterului de cromaticitate, precum și a celor mai bune caracteristici ale materialelor.

Compozitele moderne de întărire a luminii pentru restaurare indirectă sunt mai ușor și mai eficient de utilizat decât materialele cu căldură termică. Obținerea unui grad ridicat de lustruirea este posibilă prin utilizarea unui material de umplere microfină, în general, deasupra fragmentul sau aglomeratul polimer, ale cărui particule principale sunt de ordinul mărimii <0,05 μm. Așa-numitele compozite hibride au fost folosite pentru o perioadă considerabilă ca materiale pentru restaurare compozită directă. Acestea conțin "macrofille" cu particule <10 μm în diametru, în plus față de "micro-umpluturi". Deoarece proprietățile reologice (de alunecare) sunt mai bune decât cele ale compozitelor exclusiv micro-umplut, a fost posibil să se mărească conținutul de umplutură și, prin urmare, să se îmbunătățească în continuare proprietățile materialelor, obținându-se doar o ușoară scădere a calității de suprafață. Cu toate acestea, aceste compozite hibride nu erau potrivite din punct de vedere estetic pentru tehnicile de restaurare indirect în compozit și pentru obturarea dinților anteriori, deoarece nu permiteau obținerea unui grad înalt de lustruire.

Numai recent, procesele optimizate de împrăștierea a permis producerea de macro-rezerve cu particule de dimensiune medii de aproximativ 0,5-0,6 pm. Compozitele realizate cu astfel de materiale de umplutură sunt cunoscute sub denumirea de compozite hibride cu particule ultrafine. Indiferent de denumirea comercială dată de diferiți producători, toate compozitele pentru restaurarea indirectă a noii generații aparțin acestei categorii de compozite hibride cu particule ultrafine.

3.1.1. INDICII DE CHIMIE

Dentina este un exemplu de compozit natural. Se formează parțial printr-o matrice organică de colagen cu depuneri de cristale mici de hidroxiapatită anorganică. Compozitele dentare sunt întotdeauna alcătuite dintr-o matrice organică în care sunt depozitate umpluturi anorganice. În plus față de metacrilații monofuncționali, astăzi se utilizează acrilați multifuncționali ca bază organică.

Datorită dezavantajelor cunoscute, monomerii monofuncționali, cum ar fi MMA, nu ele constituie materiale mai avansate în domeniul acoperirilor compozite. Polimerizarea monomerilor bifuncționali utilizați în prezent conduce la formarea de structuri tridimensionale cu legături încrucișate, care indică formarea la începutul anului o singură macromolecule. Deoarece legăturile duble prezente în monomeri tipice pentru uz dentar reprezintă doar o mică parte a moleculei, contracția datorată polimerizării este redusă în comparație cu cea a MMA (majoritatea moleculei de monomer rămâne neschimbată în timpul reacției). De asemenea, absorbția de apă este redusă de părțile medii ale lanțului de monomeri, în general foarte hidrofobe. Greutatea moleculară mare indică faptul că monomerii nu devin mai volatili la temperatura camerei.

Un dezavantaj al majorității monomerilor dentare disponibile pe piață, cum ar fi Bis-GMA, este vâscozitatea lor extremă, ceea ce face necesară utilizarea așa-numitelor monomeri diluante, cum ar fi TEGDMA. Acestea din urmă anulează parțial avantajele menționate mai sus. Probabilitatea ca ambele legături duble ale unui monomer bifuncțional nu reacționează în timpul polimerizării este foarte scăzută. În plus, de asemenea, mobilitatea oricăror monomeri rămași în matrice cu multe reticulate este foarte scăzută. Eliberarea monomerilor reziduali este, prin urmare, minimă în comparație cu MMA. In mod normal, compozite dentare conțin niveluri de monomeri reziduali mai mici de 2% și un procent de legături duble reziduale de aproximativ 35%.

Să examinăm acum componentele anorganice. În aplicațiile dentare, se folosesc diferite tipuri de sticlă, ceramică specială din sticlă și cuarț, în calitate de macropermătoare. Tehnicile moderne de mărunțire fac posibilă producerea de particule cu o dimensiune medie mai mică de 1 μm, fără particule de abraziune. Particulele de abraziune care se obțin în timpul proceselor de mărunțire produc pulberi opace care nu pot fi utilizate pentru aplicații dentare.

Condițiile agresive ale mediului oral necesită utilizarea de umpluturi dentare cu o stabilitate hidrolitică excepțională. Indicele de refracție a materialelor utilizate trebuie

corespunde cu cea a monomerilor. Este adecvat să existe un procent ridicat de dioxid de siliciu în matricea de sticlă pentru a permite o silanizare pe termen lung. În plus față de aceste macrofille, se folosește și silicea pirogenică ca microrembit. Silicea pirogenică este un tip de dioxid de siliciu amorf, cu un diametru al particulei primare <0,05 pm produsul în interiorul unei flăcări de gaz de ossigenoidrogeno. Aceste particule au o suprafață foarte mare (până la 350 m2 / g) și, prin urmare, au un efect puternic de îngroșare. Ele sunt folosite pentru a controla proprietățile reologice ale compozitului; cu alte cuvinte, proprietățile de defilare. Particulele de microreprima pot intra în spațiile dintre macroreprenorii. Efectul de îngroșare implică faptul că umplutura trebuie să fie introduse în Compozite microfills în esență sub formă de polimer fragmentate sau aglomeratele. Deoarece toate compozitele fotopolimerizabile pentru restabilirea indirectă a noii generații conțin substanțe anorganice de umplutură sub formă de pulberi de sticlă sau ceramică de sticlă împreună într-o matrice formată din monomeri polifuncționali metacrilat ultra-fine, toate aceste materiale corespund descrierii, și, prin urmare, trebuie definit oricum ca materiale compozite sau materiale compozite pentru restaurare indirectă.

Termenii inventat ca Polyglass®, Ceromer® și altele asemenea nu constituie noi grupuri de materiale din punctul de vedere al științei materialelor, dar la cele mai multe instrumente comerciale sunt folosite pentru a distinge aceste materiale din generația anterioară de materiale de acoperire.

3.1.2. PROPRIETATI COMPOZITI

Comparativ cu plastic nu este umplut, compozitele umplute au proprietăți foarte mult superioare, și anume: cu cât cantitatea de material de umplutură, cu atât mai bine sunt proprietățile materialului, acesta nu este valabil doar până la un anumit grad de umplere și, strict vorbind, numai dacă matricea rășinii este identică. In timp ce unii parametri, cum ar fi rezistența la compresiune, crescând împreună cu procentul de umplere incompresibil, este mult mai probabil ca alți parametri, cum ar fi rezistența la încovoiere și rezistență la impact, sunt afectate în mod negativ, sau că materialul devine fragil.

În cele din urmă, rezistența la abraziune nu este influențată numai de cantitatea de umplutură, ci și de forma și dimensiunea particulelor. În mod similar, calitatea silanizării suprafețelor de umplutură joacă în final un rol decisiv pentru toate criteriile menționate mai sus. Acoperirea cu silan face ca umpluturile să fie încorporate permanent în matricea rășinii. Aceasta îmbunătățește proprietățile mecanice și previne intrarea apei sau a altor elemente pe interfața matrice / umplutură a suprafeței compozite. Suprafețele de umplere, de fapt hidrofile, sunt acoperite de o peliculă hidrofobă prin silanizare, care permite umezirea cu monomeri "ulei" (adică hidrofobi).

Deoarece silanul metacrilic este utilizat în mod normal, în timpul polimerizării particulele de umplutură sunt încorporate chimic și, prin urmare, ireversibil, în matricea sintetică.

Acest proces pare simplu doar teoretic. În realitate, trebuie verificată la perfecțiune pentru a obține proprietățile optime ale materialului. În comparație cu materialele sintetice neterminate, compozitele au în general una o rezistență mai mare la abraziune și mecanică. De obicei, este adevărat că adăugarea materialelor de umplutură determină o reducere a contracției datorată polimerizării. De asemenea, coeficientul de dilatare, mai mic decât cel al matricei de rășină, reduce expansiunea și contracția termică. Acest lucru determină o reducere a stresului legăturii metalice-rășină în timpul fluctuațiilor de temperatură. În plus, umpluturile inerte reduc în mod natural absorbția de apă prin material. Gradul de polisabilitate obținut depinde de granulometria materialului de umplutură folosit, deoarece aceasta reprezintă rugozitatea minimă posibilă a suprafeței.

3.1.3. COMPOZITIA COMPOZITUL SIMFONY 3M

Compozitul utilizat pentru a face incrustati cazuri clinice este sinfony, realizata din firma de 3M espe.

Sistemul Sinfony constă din șaisprezece materiale dentine care corespund scării de culori Vita. Fiecare culoare are propriul opacifier. Pentru zona incizală există patru materiale incizal, în timp ce zona incizală și ocluzale sunt două materiale Efect lac de unghii, „polar“ și „soare“. În plus, există patru materiale transparente opalescente, iar gama este completată cu cinci materiale opace dentine. Personalizarea este posibilă prin nouă culori și cinci opacifianți intensivi. Fiind un compozit cu particule ultrafine (sau compozit hibrid cu particule ultrafine), Sinfony conține două tipuri de umpluturi: a macroriempitivo (sticlă de stronțiu all'alluminoborosilicato cu particule de medie de 0,5 – 0,7 m în diametru de 40% din greutate) și microreemptiv (silice pirogenică pentru 5% din greutate), care reușește să pătrundă în spațiile dintre particulele macroprecipiente.

Fig. 3.2

Compozit Sinfony 3M ESPE

Comparativ cu materialele competitive, Sinfony are un procent mai mic de umplere, egal cu circa 50% (conturile strat de silan pentru circa 1%), ceea ce explică de ce este posibil să se obțină consistența tixotropic exclusivă. Componenta principală a amestecului de umplere Sinfony este o sticlă ultrafină specială cu aluminoborosilicat de stronțiu cu particule mai mici de un micron. Mai mult, conține silice pirogenică, cunoscută și sub numele de dioxid de siliciu microdispers. O complet nouă caracteristică este reprezentată prin adăugarea unui ionomer de sticlă specială (5% în greutate), care influențează potențialul de suprafață al Sinfony, așa cum este ilustrat mai înainte, în așa fel încât să reducă la minimum acumularea de placa. În același timp, acest aditiv nu modifică alte proprietăți favorabile ale compozitului. De asemenea, valorile culorii și stabilitatea acidă sunt aceleași cu cele ale Sinfony fără aditiv.

Fig. 3.2

Combination scheme ale sistemului sinfony 3M ESPE

Așa cum se va arăta mai jos, proprietățile Sinfony sunt remarcabile și sunt rezultatul controlului perfect al pretratarea materialului de umplutură și a sistemului pe bază de monomeri foarte reactive (un amestec de monomeri alifatici și cicloalifatici), împreună cu sistemul fotoinițiator special optimizat . Componentele dezvoltate și brevetate de 3M ESPE de cercetare și dezvoltare am fost aplicat atât monomeri inițiatorului. Sistemul de bază de monomeri Sinfony are o vâscozitate scăzută și o reactivitate foarte ridicată.Ambii parametri fac ca rășina să dezvolte legături încrucișate cu o densitate foarte mare. Viscozitatea scăzută este principala cerință deoarece monomerii se pot răspândi uniform în centrele active (adică, radicali) ale polimerului în faza de dezvoltare.

Caracterul extrem de hidrofob al monomerilor utilizați denotă că Sinfony este unul dintre produsele cu absorbție a apei mai mică de acest gen. Noul sistem monomeri bazat pe Sinfony nu conține Bis-GMA sau TEGDMA. Speciale de monomeri pe bază de sistem, un amestec de monomeri alifatici și cicloalifatici, permite obținerea unor proprietăți mecanice excelente, cum ar fi rezistența la compresiune și rezistența la încovoiere și rezistență la abraziune, menținând în același timp în același timp un grad satisfăcător de duritate, și, prin urmare, rezistență ridicată la impact. Acești parametri sunt deosebit de importanți pentru materialele de protecție protetică.

Fig.3.3 compozitia simfony

Profil sinfonic tehnic

3.1.4 INCRUSTATI IN COMPOZIT POLIMERIZAT IN LABORATOR

Cea mai bună realizare a restaurărilor compozite este obținută într-un laborator dentar în cazul în care acestea sunt utilizate în mod normal dispozitivi cei care polimerizează compozit sub presiune, vid, gaz inert, lumină intensă, căldură sau o combinație a acestor condiții. diferite sisteme disponibile în comerț utilizează aceste tehnici pentru a optimiza proprietățile fizice ale materialelor lor compozite. Incrustatii in compozit polimerizata sunt mai rezistente la uzura ocluzală decât compozitele directe, în special în zonele de contact ocluzale. Acestea au oferit aceste caracteristici avantajoase: ușurința de retușare corectivă, uzura slabă a dentiției antagoniste, o bună estetică și reparabilitate.

Acestea sunt indicate atunci când: doriți rezistența maximă la uzură de o restaurare compozită, realizarea de profiluri corecte și contacte este dificil de realizat cu alte tehnici, cand o restaurare ceramică nu este indicat pentru costul sau pentru probleme cu dinti antagonisti. Restaurare compozit indirect ar avea ca rezultat o uzură mai puțin pe dinți antagonist.

3.2. CERAMICA

Utilizarea ceramicii pe elementele dentare datează din perioada Maya și, ulterior, civilizațiilor Aztece cu artefacte de inserții pe elemente pregătite corespunzător pentru scopuri estetice și ornamentale. Utilizarea materialelor ceramice pentru construcția protezei din secolul al XVIII-lea, în Franța, datorită Pierre Fauchard, Aexis Duchateau, și Nicolas Dubois de Chemant. În 1774, de fapt, farmacistul Duchateau a cerut mai întâi construirea unei proteze totale de porțelan din producția parfumată pariziană de Chémant, această producție având un succes limitat.

Murphy într-un tratat de 1833 a descris tehnica de construcție a incrustatii de porțelan pe folie de platină, și până la începutul anilor 1900 au fost urmate numeroși cercetători, care și-au rafinat această tehnică promovarea dezvoltării de materiale ceramice în domeniul stomatologiei.

Punct de vedere istoric ceramica în stomatologie este sinonim cu estetica, iar în ultimele decenii atenția tot mai mare în acest sens, a împins puternic dezvoltarea unor tehnici care ar putea înlocui utilizarea de aliaje metalice, pentru tenacitatea dar nu „naturalețea“ a reconstrucțiilor: în saptezeci sunt introduse metode CAD-CAM, iar în anii optzeci lângă introducerea gravare acidă a smalțului și apariția rășinilor compozite se extinde combinația de tratament și de porțelan restaurări acide „adezivi.“

TABELA 3.1

raportul de sinteză pentru incrustati ceramicii

În ultimele decenii, dezvoltarea ceramicii a condus la o varietate de modificări care afectează compoziția chimică, temperatura de topire și prezența unor agenți de ranforsare structurale pentru a face posibilă utilizarea ceramicii integrale, de asemenea, definit ca „all-ceramic“ sau „din metal -free“. Aceste produse reprezintă cea mai importantă noutate din ultimii ani în protetica dentară.

3.2.1 COMPOZIȚIE CERAMICII

Materialele ceramice sunt constituite dintr-un amestec de elemente metalice și nemetalice, care permite stabilirea legăturilor ionice și / sau covalente. În tabelul periodic există doar câteva elemente nemetalice, cum ar fi carbonul, oxigenul, azotul, hidrogenul și clorul. Ceramica dentară cea mai comună sunt amestecurile chimice ale celor trei principale oxizi metalici, SiO2, Al2O3, K2O.

Ele pot proveni de asemenea din coroziunea metalelor. Comportamentul elementelor metalice împotriva fenomenelor corozive este clasificat ca fiind activ, pasiv sau imun la reacțiile chimice sau electrochimice cu alte elemente din mediul lor.

Metalele active corodă formează produse ceramice solide sau produse solubile. Metalele pasive corodează pentru a forma pelicule subțiri de produse ceramice care se lipește de suprafețele lor și le păstrează din cauza coroziunii ulterioare. Majoritatea ceramicii cele mai importante sunt folosite în stomatologie sunt oxizi. Materialele ceramice pot fi clasificate în funcție de următoarele caracteristici:

dacă sunt cristaline sau non-cristaline

dacă sunt în principal compuse din silice, ele sunt numite silicate

dacă sunt formate în principal prin reacții metalice cu oxigen, se numesc oxizi,

dacă se caracterizează prin structuri relativ simple sau structuri complexe

Cele mai simple structuri sunt caracterizate prin legături ionice, în timp ce cele complexe prin legăturile ionice și covalente.

3.2.2. CERAMICA UTILIZATĂ PENTRU REALIZAREA INCRUSTATII

Materialele ceramice utilizate includ porțelanul feldspath, ceramica presată la cald și ceramica prelucrată de mașini, destinată utilizării în sistemele CAD / CAM. Proprietățile fizice și mecanice ale materialelor ceramice sunt foarte apropiate de cele ale smalțului. Ele au o rezistență excelentă la uzură și un coeficient de dilatare termică foarte apropiat de cel al structurii dintelui.

3.2.2.1 FELDESPATION PORCELAN

Portelan dentarii sunt minerale parțial cristaline dispersate într-o matrice vitroasă.

Reastauri în portelan sunt realizate cu ceramica triturat fin, care sunt amestecate cu apa distilata sau un lichid particular, modelată în forma dorită și supus la gătit și sintetizat pentru a forma un material translucid, care seamănă cu structura dintelui natural. În prezent incrustatii sunt executati in laborator tehnicianului pe material refractar in care după arderea incrustatia este scos, curățat de materialul de acoperire și plasat într-un model de lucru pentru finisare și lustruire.

Această tehnică este folosită mult datorită costurilor relativ scăzute și cu tehnica ușor de executat în laborator. Dezavantajele acestei tehnici sunt: ​​sensibilitatea ridicată la execuție; în timpul probei si cementarea trebuie să fii foarte atent pentru a evita fracturile (incidența este foarte mare).

3.2.2.2. STICLA-CERAMICA PRESATA LA CALD

în anii 1960 sa descoperit că anumite materiale sticloase ar putea fi modificate cu ageni de nucleare, iar prin tratament termic ar putea fi transformați în ceramică cu forme cristaline organizate. Aceste materiale au fost mai rezistente și au avut un punct de topire mai mare decât sticla non-cristalină și au avut coeficienți de dilatare termică. in 80 a fost brevetat Dicorul international Dentsply, un material din sticla ceramica.

Un mare dezavantaj al acestui material a fost transluciditatea sa, ceea ce a făcut ca aplicarea externă a culorilor să fie necesară. Noile sisteme ceramice din sticlă utilizează metoda de ceară pierdută, dar materialul este încălzit la o temperatură ridicată și presat prin acțiunea pneumatică, în cavitatea lăsată pe model de ceara topită de căldură.

Fig. 3.4

Cuptor pentru ceramica presata la cald

Ceramica presată la cald are următoarele avantaje:

procedura seamănă cu tehnicile tradiționale de modelare a ceară

să se adapteze la marginea preparatului într-un mod excelent

au o rezistență relativ ridicată

Duritatea suprafeței și uzura ocluzală a acestor ceramică sunt foarte asemănătoare cu cele ale smalțului natural. Inserțiile ceramice sunt mai rezistente la cele ceramice, dar sunt destul de fragile până când sunt cimentate.

Fractura post-cimentare a inlay-urilor ceramice presate este mai mică decât cea a inserțiilor din porțelan cu un model refractar.

3.2.2.3. CAD/CAM

Îmbunătățirile tehnologiei CAD / CAM au dus la dezvoltarea echipamentelor capabile să genereze inlay-uri în câteva minute. Dispozitivul CEREC a fost primul sistem comercial disponibil.

Pentru realizarea incrustati trebuie colectate informațiile despre pregătire și realizare, această fază se numește amprenta optică. Dacă nu aveți sistemul de amprenta optică, trebuie să executati cu amprenta tradițională și apoi să utilizați un scaner pentru a citi modelul realizat în amprenta. Modelul sau amprenta optică vor fi afișate pe monitorul în care se va efectua prezentarea (închiderea marginală) a incrustati. Acesta din urmă este conectat la mașina de frezat care va transforma un bloc de ceramică sau compozit în umplere indirectă.

Dezavantajele acestui sistem sunt costul ridicat al mașinilor și al cursurilor care trebuie făcute pentru a obține cele mai multe beneficii din acest sistem.

Fig. 3.5

Scaner-ul pentru citirea modelului

PARTEA SPECIALA

CAPITOLUL IV

ETAPELE CLINICE SI TEHNICE

pașii clinici înseamnă toți pașii efectuate în cadrul studiului de către medicul dentist. Etapele tehnice sunt pașii realizați pentru realizarea și finisarea inlay-ului de către tehnician. Etapele clinice includ:

prepararea inlay-ului (descris în capitolul II)

amprenta

restaurarea temporară

alegerea culorii

încercare și cimentare

Inlay-urile nu necesită o sesiune, ci două sesiuni. Aceasta implică divizarea pașilor clinici după cum urmează:

prima sesiune: pregătirea inlay-ului, amprenta, alegerea culorii, umplerea temporară.

a doua sesiune: încercare și cimentare (se efectuează ocluzia și finisarea finală).

4.1 AMPRENTAREA

Pentru realizarea restaurărilor estetice este necesar să se detecteze amprentea dintelui pregatit, a dinților adiacenți și a arcului antagonist, care sunt elemente fundamentale pentru construirea restaurării pe un modelul de lucru în laborator. materialul utilizat pentru amprentarea finală trebuie să aibă următoarele caracteristici:

trebuie să fie elastic, după aplicarea în gură trebuie să fie extrase din regiunile unde sunt retentiunile ale dintelui pregatit;

trebuie să fie rezistent la rupere sau la rupere în timpul indepartarea din gură;

trebuie să fie stabil și să reproducă detaliile pentru a reproduce toate detaliile negative ale dintelui pregătit;

nu trebuie să conțină componente toxice și iritante;

trebuie să fie dezinfectată fără a fi distorsionată.

Pentru a înregistra închiderea marginală și pentru a verifica sângerarea gingivală, se folosește firul de retratie (este plasat pentru a lărgi sulcusul gingival) și lichidul de impregnare.

Anestezia locală reduce în mod semnificativ salivarea pentru a facilita obtinerea unui câmp uscat și permite retragerea gingivală fără disconfort pentru pacient.

Ambele linguri individuale și universale pot fi folosite in aceasta tehnica de amprentare. Cele mai comune materiale de amprentare folosite sunt siliconii de adiție.

Printre avantajele pe care le amintim: reproducerea excelentă a detaliului, stabilitatea dimensională bună în timp, sunt ușor de utilizat și nu prezintă miros neplăcut sau gust.

Majoritatea acestor materiale sunt furnizate sub forma a două paste care sunt amestecate înainte de aplicare. Cele două paste au o vâscozitate diferită, adică o pasta are vâscozitatea scăzută și este cea care este plasată în jurul preparatului, iar cealaltă paste are vâscozitate ridicată și cu aceasta se umple lingura. Acești doi compuși, la rândul lor, sunt compuși din 2 componente care sunt activator și calizator. Materialul cu viscozitate scazuta este comercializat într-o seringă, prin urmare, este nevoie de un pistol de dozare și două piese din material plastic, care sunt utilizate împreună cu seringa pentru a se asigura că componentele vor fi amestecate între ele și care este capabil să direcționeze materialul numai în cazul în care doriți. Inainte de începerea fazei de amprentei, verificați dacă prepararea și zonele înconjurătoare sunt uscate pentru a preveni prăfuirea aerului și, prin urmare, pentru a evita formarea de bule de aer. Indepărtați firul de retratie daca este poziționat; continuați cu amestecarea pastă cu consistență ridicată și plasați-o în lingura, ca a doua etapă, injectați pasta de consistență scăzută în preparatia. Pentru a evita capturarea aerului, pasta cu viscozitate scăzută trebuie injectată în direcția cervico-ocluzală, odată terminată, este injectată și în dinții adiacenți.

Materialul este lăsat în câmpul de protecție pentru timpul furnizat de producător. După ce amprenta este îndepărtată de cavitatea bucală, trebuie să se verifice că toate detaliile dinților și preparatului sunt arătate în amprentei. Amprenta arcada antagonista este în mod normal luată în alginat.

4.2 RESTAURAREA TEMPORARA

In intervalul de timp dintre prepararea incrustatii și cimentare, este important ca dintele să fie stabil și stabilizat cu o restaurare temporară adecvată. O restaurare temporală bună nu trebuie să fie iritantă pentru dinte și trebuie să protejeze preparatul împotriva leziunii; trebuie să mențină și să protejeze sănătatea parodonțiului; trebuie să mențină poziția dintelui pregătit în raport cu dinții adiacenți și antagoniști; trebuie să furnizeze funcții estetice, fonetice și de mestecat așa cum este indicat; el trebuie să aibă rezistență și retenție adecvată pentru a susține forțele la care va fi supus. Restaurarea provizorie pot fi efectuate direct în gură sau indirecta.

Acesta din urmă este mai complex și implică mai multe faze. În timp ce tehnica directă este mai rapidă, deoarece materialul este pregătită direct pe preparat.

Este important ca după aplicarea materialului temporar excesul de material să fie eliminat și apoi ocluzia să fie verificată pentru a evita contactul prematur.

4.3 ALEGEREA CULOARE

Pentru alegerea culorii utilizăm scala care se găsește pe piață, numită "VITA classic", unde sunt închise șaisprezece culori dinte naturale. Pentru a caracteriza și a reproduce detaliile minime și culoarea, camera foto cu lentilă este utilizată împreună cu acest obiectiv. Acest lucru este apoi transmis la laborator impreuna cu amprenta.

4.4 REALIZAREA INCRUSTATI DE CATRE TECNICIAN

Amprenta adusă tehnicianului este verificată pentru a verifica integritatea și corectitudinea. Urmatorul pas este de a crea modelul de lucru pentru a efectua incrustatii.

Pentru a obține o vizibilitate mai mare și a verifica închiderea și integritatea marginală la momentul executării, se construiește modelul cu pinul detasiabile. Etapele sunt:

gipsul extra tare este preparat folosind un mixer mecanic vid;

gipsul preparat în impresie se introduc în cantități mici până când se acoperă complet;

a fost pregătită în prealabil placa de plastic unde pinurile au fost așezate la nivelul bonturile viitor și dinții adiacenți (pinourile trebuie să fie paralele una cu cealaltă);

placa este aplicata peste amprenta plina cu gips, iar se asteapta sa faca priza;

Odată ca gipsul a facut priza, modelul obținut din amprenta este îndepărtat, iar bontul și dinții adiacenți sunt arătați pe negativ.

Fig. 4.1

Placa cu pivouri pentru modelul detasiabile

După verificarea modelului, modelul este tăiat împărțind ciocanul de restul, asigurându-se că acesta poate fi îndepărtat; sub microscop, se verifică marginea de închidere și, dacă este necesar, se îndepărtează partea de gips care corespunde mucoasei pentru a evidenția închiderea.

Cu un creion de ceară (roșu sau albastru) marginea de închidere este delimitată și cu un lac de 0,4 microni este fixată.

Ca și în obturatie directe, de asemenea, insertiile compozite trebuie să fie laminat, de fiecare dată când este pus compozit se fotopolimerizeaza.

Se începe stratificarea dentina, smalțul și apoi ultimul este caracterizat prin utilizarea culorii și imaginile luate în studiu. Odată terminat, gătiți în cuptor timp de 3 minute.

Fir. 4.2

Modelul detasiabile pregatit

Fig. 4.3

Lampa pentru fotopolimerizarea

Se verifică apoi închiderile, ocluzia și cu firul interdentar se verifică corectitudinea punctului de contact. Urmează o primă lustruire cu cauciucuri și freze, apoi este sablarea. Pentru a elimina vaporitatea compozitului, se aplică un nou strat transparent la incrustati și apoi se efectuează o nouă ardere. Ultima fază este cea de lustruire cu perii și paste abrazive pentru a face partea exterioară egală cu strălucirea smalțului.

Fig.4.4

Cuptorul pentru incrustatii

4.5 PROBA SI CEMENTAREA

Fazele de testare și de cimentare pentru inserțiile estetice din materiale compozite sau ceramice sunt cele mai dificile deoarece materialele sunt fragile; trebuie obținut controlul maxim al umidității și utilizarea cimenturilor pe bază de rășină compozită.

Pentru a evita contaminarea și pentru a combate umiditatea în câmpul de operare, este important să aplicația folie de cauciu, dar mai ales acesta din urmă ajută la îmbunătățirea vizibilității și a accesului la introducerea și cimentarea restaurării.

Proba se efectuează prin introducerea restaurarii în preparatia și efectuarea unei presiuni foarte ușoare, pentru evaluează adaptarea. Dacă restaurarea nu intră corect, majoritatea cazurilor se datorează unei suprafețe proximale excesive. Cu ajutorul cartelei de articulare între restaurare și dintele vecin, se verifică punctul excesiv. După ce ați eliminat excesul și lustruit interfața modificata, restaurarea este repoziționată pentru a verifica dacă se potrivește perfect.

In fiecare zonă proximală, benzile transparente din matricea de plastic pot fi aplicate și stabilizate cu pinuri de lemn. Suprafețele preparatului sunt gravate și tratate cu un sistem adeziv dentinal adecvat.

Un adeziv este în general aplicat pe suprafețele interioare ale restaurării într-un mod gravat și tratat cu silan. După amestecarea unui ciment compozit pe bază de rășină compozit dublu-întărit, se adaugă la preparatia cu o spatulă sau o seringă.

Fig. 4.5

Lampa fotopolimerizabila de ultima generatia

Chiar și suprafețele interioare ale restaurării sunt acoperite cu un astfel de ciment, iar inserția este apoi introdusă cu o ușoară presiune folosind un obturator în formă de bilă. Excesul de ciment este îndepărtat cu strumente adecvate pentru compozite, perii sau cu varful sonda. Cimentul este apoi tratat cu lumină din direcțiile ocluzale, vestibulare și linguale, cu o expunere minimă de 60 secunde pentru fiecare direcție.

Odată ce fotopolimerizarea este completă, cimentul este preluat în toate zonele marginale cu vârful sondei; matricele și pinuri de lemn sunt îndepărtate și zonele proximale sunt verificate care sunt perfect închise și excesul de cement este complet eliminat. Bara de cauciuc este îndepărtată, se verificaocluzia cu hârtia articulată și fresele diamantate. După terminarea acestei faze, dintele este lustruit cu frese, cauciucuri, perii și paste abrazive pe toate suprafețele dintelui.

CAPITOLUL V

CAZURILE CLINICE

5.1 CAZUL CLINIC N. 1

Pacienta de sexul feminin de 36 ani. A venit la prima vizita, era o noua pacienta.

Dupa o examen intraoral care nu a evidentiat stare patologice sa facut o examen la arcadele dentare si sa evidentiat ca per caadranul I era presenta de procesi cariosi recidivali pe dinti laterali adica molar 1.6 si premolari 1.5 – 1.4.

Fig. 5.1

Poza de arcadele superioara

Procesele carioase sunt confirmate si ajutorul de filmurile bite wing.

FIG. 5.2

Bite wing de la sectoare posterior de stanga si dreapta

Incepand de cadvranu n.1 sa izoleaza campul operator cu diga de cauciu, sa face exereza de procesul caios, in care se consta necesitatea de a face incrustatii. Sa face prepararea de cavitatea si se pune la baza de prararatiune adica supra perete de camera pulpare o compozit.

Fig. 5.3

Poza de prepararea la sfarsit

Se executa amprenta cu material siliconic cu tehnica bifasica. Dupa intarirea se verifca ca in amprenta sa inteagra si sa fie inchiederea marginala. Se ia amprenta cu alginat pentru arcada antagonista.

Fig. 5.4

Poza de la obturatie la baza preparatiunea si poza amprenta

Amprenta sa disinfecteaza si se trimite la laborator de tehnician care prin copia pozitiva adica modelul realizeaza incrustatii, prin baza de culoare ales cu poze executate in cabinetul.

Al doilea sedinta sa face proba de incrustatii si apoi cementarea cu ciment in rasina de compozit.

Fig. 5.5

Incrustati

Etapele sunt:

Se monteaza diga de cauciu pe campul operator;

Gravarea cu acid fostoric la 37%;

Fig. 5.6

Gravarea acida cu acid fosforic

Bonding care se pune pe dinte si silan pe incrustatii;

Fig. 5.7

Bondarea prepararea dinti

Fig. 5.8

Aplicarea silan pe incrustatii

Se amesteca ciment si se aplica pe preparatia si pe marginile incrustatii;

Se insera incrustatii si se face presiunea cu un obturator sferic;

Fig. 5.9

Incrustatii dupa cementaraea

Se indeparteaza excesul de cement si se verifica inchiderea marginala;

Se fotopolimerizeaza pe toate suprafete cu lampa pe timp minim de 60 secunde;

Se face controlul ale ocluzie; si cu firul interdentar sa verificat punctul de contact;

Se lustruieste.

Fig. 5.10

Incrustatia la sfarsitul sedinta dupa lustruirea

5.2 CAZUL CLINIC N. 2

Sa prezentat la cabinetul pacienta, de 40 ani pentru o sedinta de igiena orala; sa evidentiat procesele carioase pe cadranul II adica stanga superioara la molari 2.7 – 2.6 si premolari 2.5 – 2.4. Procesele carioase sunt recidivele pentru ca au intresat o obturatie facute in amalgam si compozit.

Fig. 5.11

Poza de dinti interesati cu procesele carioase la cadranul II

Pentru a verifica corectitudinea de diagnostic sa procedat cu radiografiile retroalveolare bite wing.

Fig. 5.12

Bite wing facute pentru a verifica prezenta de carie recidivale

Dupa radiografie sa stabilit ca plan de tratament incrustatii estetice in compozit pe toate patru dinti. Atunci dupa ca sa posizionat diga de cauciuc sa inceput cu indepartarea de obturatii vechi, exeresa de dentina ramolita.

Dupa ca cu sonda sau scavator manual sa stabilit ca dentina ramasa era sanatoasa sa procedat cu pregatirea preparatie pe incrustatii. Terminata sa procedad cu refarcerea prin obturatii cu compozit de baza preparatie pentru a nivela acestora si proteja camenra pulpara.

Fig. 5.13

Preparatia incrustatii si reconstruirea de peretele de baza

Dupa ca sa terminat cu prepararea sa proce cu amprenta; sa folosit silicon de aditie prin tehnica bifasica. Cu alginatul se ia amprenta la arcada antagonista.

Fig. 5.14

Amprenta pentru incrustati pe cadran II

Dupa amprenta sa umble prepararea cu obturatie provizoria si se verifca ca nu exceda in altimea si ca nu sa fie debordanta la suprafetele proximali. Sa face pozele pentru a alege culoare mai potrivit. Amprenta vine dusa la laborator si tehnicianul produce pe modelul disinserabile incrustatii.

Fig. 5.15

Incrustatii la sfarsit inainte de pleca de la laborator

Dupa ca modelul a ajuns la cabinetul pentru sedinta al doilea sa face verificare de incrustatii inainte pe model, verificat corectitudinea sa poate incepe cu sedinta. Etapele sunt:

Indepartarea obturatia provizorie;

Izolarea prin diga de cauciu campul operator;

Proba de incrustatii;

Fig.5.16

Proba de incrustatii

Gravarea acida cu acid fosforic la 37%;

Cu bonding silan se pesuleaza incrustati pe partea care vine in contact cu cement;

Bonding se pune si pe preparatia de pe dinte;

Amestecarea si punerea cement de rasina composita pe dinte;

Ciment trebuie sa fi pus si pe marginile incrustatii;

Incrustatii se pune pe dinte si se face presiunea pe ea cu obturator;

Se indeparteaza excesul;

Cu lampa se fotopolimerizeaza pe mai mult de 60 de secunde;

Sa verifica toate suprafetele;

Sa verifaca ocluzia; si cu firul interdentar sa verificat punctul de contact;

Sa lustruieste cu discuri, perii si pastele abrazive.

Fig. 5.17

Incrustatii lustruiti

5.3 CAZUL CLINIC N. 3

Pacientul de sex masculin, de 35 ani, sa prezentat la cabinetul pentru o vizita de control. Dupa examenul endorral sa diagnosticat doua procesele carioase la elementele 4.7 cu obturatie de clasa I in material amalgam si 4.6 cu obturatie mare in materiale estetic (compozit). Din cauza marimea prea mare la dinte 4.6 sa stabilit de face o incrustatii, iar pe dinte 4.7 obturatia directa in compozit. In prima etapa se indeparta obturatile pe dinti interesati si se indeparteaza dentina ramolita.

Fig. 5.18

Poza de prima sedinta

Dupa ca sa terminat de indeparta dentina ramolita se termina preparatia pentru obturatie de dinte 4.7 si se reface recostruirea cu compozit asa ca se a in timpul amprentei fata proximala mesiala pentru avea punctul de contact definitiv. Sa procede cu prepararea incrustatii.

Fig. 5.19

Dinti fara obturatiile

Terminat pregatirea incrustatii se reface perete pulpara cu obturatia de baza in compozit pentru a realiza o perete fara spatieri ingusti sau boizouri care poate provoca punctele de stres.

Fig. 5.20

Dinti dupa prepararea pentru obturatia si incrustatii

Fig. 5.21

Obturatia de baza pe perete pulpara

Sa procedat facand poze pentru a caracteriza incrustatii, sa pus pe dinte o obturatia provizoria pentru a proteja dinte, si sa facut amprenta bifasica cu silicon de aditie. Sa luat amprenta in alginat pentru toata arcada antagonista.

Fig 5.22

Amprenta pentru onlay la dinte 4.6

Tehnicianul a creat modelul detasabile, a creat incrustatii si a verificat inchiderile marginale, ocluzia si punctul de contact. A lustruit incrustati si a dus model cu incrustat inserat la cabinetul.

Medicul a verificat corectitudinea pe model de incrustat si apoi a executat fazele enumerate mai jos, adica:

Indepartarea obturatia provizorie;

Izolarea prin diga de cauciu campul operator;

Proba de incrustatii;

Gravarea acida cu acid fosforic la 37%;

Fig. 5.23

Gravarea acida pe marginile de la dentina si smalt

Cu bonding silan se pesuleaza incrustati pe partea care vine in contact cu cement;

Bonding se pune si pe preparatia de pe dinte;

Amestecarea si punerea cement de rasina composita pe dinte;

Ciment trebuie sa fi pus si pe marginile incrustatii;

Incrustatii se pune pe dinte si se face presiunea pe ea cu obturator;

Se indeparteaza excesul;

Cu lampa se fotopolimerizeaza pe mai mult de 60 de secunde;

Sa verifica toate suprafetele;

Sa verifaca ocluzia; si cu firul interdentar sa verificat punctul de contact;

Sa lustruieste cu discuri, perii si pastele abrazive.

Fig. 5.24

Dintele dupa cementarea si lustruirea a onlay

5.4 CAZUL CLINIC N. 4

Pacienta de sex feminin, de 46 ani, care a avut a venit pentru o prima vizita sa diagnostic procesul carios la dinte 2.5.

La prima sedinta sa efectuata indepartarea de procesul carios prin exeresa de dentina ramolita, si sa pus in evidenta necesitatea de a fi reconstruit dinte cu inlay. Sa facut pregatirea de inlay la dinte.

Facut pozele pentru alegerea culoare, sa luat amprenta in silicon pentru inlay, si pe dinte sa facut obturatia provizoria.

Fig. 5.24

Dintele cu pregatirea pentru inlay

Amprenta dusa la tehnician vine turnata pentru a crea modelul disinzerabile. Pe modelul sa creat inlay.

Fig. 5.25

Amprenta pe inlay al dinte 2.5

Inlay care este dus la cabinetul trebuie sa fie controlat pe modelul pentru a verifica integritatea lui. Dupa verificarea integritatea se incepe cu al doilea sedinta.

Fig. 5.26

Poza pentru alegerea culoare inlayuri

Etapele sunt:

Indepartarea obturatia provizorie;

Izolarea prin diga de cauciu campul operator;

Proba de incrustatii;

Gravarea acida cu acid fosforic la 37%;

Cu bonding silan se pesuleaza incrustati pe partea care vine in contact cu cement;

Bonding se pune si pe preparatia de pe dinte;

Fig. 5.27

Inlay inainte de glasarea si lustruirea

Amestecarea si punerea cement de rasina composita pe dinte;

Ciment trebuie sa fi pus si pe marginile incrustatii;

Incrustatii se pune pe dinte si se face presiunea pe ea cu obturator;

Se indeparteaza excesul;

Cu lampa se fotopolimerizeaza pe mai mult de 60 de secunde;

Sa verifica toate suprafetele;

Sa verifaca ocluzia; si cu firul interdentar punctul de contact;

Sa lustruieste cu discuri, perii si pastele abrazive.

Fig. 5.28

Inlay la sfarsit

5.5 CAZUL CLINIC N. 5

La cabinetul sa prezentat o pacienta de sexul feminin, de 40 ani. A venit la cabinetul pentru o tratament chirurgical de implantologie pe arcada mandibulara la cadranul III. Inantea de face interventul chirurgical sa facut o sedinta de igiena orala in care sa evidentiat o procesul carios la dintele 1.7. Sedinta intai sa facut pregatirea de incrustatii, cu exereza de dentina ramolita si gasirea pe margine sub gengival punctul pentru inchidere pe dinte ale incrustatii pe fata distala. Sa luat amprenta pentru cu materialul silicon, sa verificat ca pe amprenta sa fie registrat inchidere marginala.

Fig. 5.29

Pregatirea a incrustatii pe dinte 1.7

Sa facut poze pentru alege culoare, si la ultimul sa pus pe pregatirea ale dintelui o obturatia provizoria.

Tehnicianul a facut modelul si a pregatit incrustatii dupa indicatiile avut de la medic dentist.

Fig. 5.30

Modelul desinserabil pe care se poate evidentia marginile de inchiedere ale incrustatii

Fig. 5.31

Modelul in care sa executat incrustati

Sedinta al doilea este o sedinta in care se executa proba si cementarea. Inainte de incepe sedinta sa verifica pe modelul corectitudinea de manufactor executat de catretehnician.

Fig. 5.32

Datorita modelul detasabil se poate verificainchiderea marginala ale incrustatii

Fazele acestei întâlniri sunt:

1. îndepărtarea umplerii temporare;

2. Izolarea prin câmpul câmpului operatorului;

3. test de instabilitate;

4. gravitatea acidului fosforic acid 37%;

5. Cu lipire silana, stivuiti incrustata pe partea ce vine in contact cu cimentul;

6. Legătura se aplică de asemenea preparării dinților;

7. Se amestecă și se pune cimentul compozit de rășină pe dinte;

8. Cimentul trebuie așezat și pe marginile cernelei;

9. Incrustatia este plasata pe dinte si presiunea este aplicata pe aceasta cu un obturator;

10. Îndepărtați excesul;

11. Lampa este tratată cu lumină mai mult de 60 de secunde;

12. Verificați toate suprafețele;

13. Verificați ocluzia; și cu ața dentară punctul de contact;

14. Perie cu discuri, perii și paste abrazive.

Fig. 5.33

Incrustatii pe 1.7 dupa cementarea si lustruirea

CAPITOLUL VI

DISCUTII

Rezultatele obținute din acest studiu evidențiază diversitatea alegerii pacienților în ceea ce privește tratamentul prin inlay-uri.

Alegerea inlay-urilor în ceea ce privește umplerea directă este întotdeauna preferată de medic, datorită calităților superioare oferite de o inserție în ceea ce privește umpluturile. Din păcate, pacientul nu este întotdeauna capabil să înțeleagă diferența de calitate care separă inserțiile de umpluturi.

Comunicarea dintre pacient și clinician trebuie să fie cât mai clară posibil pentru ca acest tratament să fie acceptat.

In timp ce stau în studio am putut verifica dacă dificultatea în efectuarea practicii dentare nu este în execuții terapeutice, la fel ca în comunicarea verbală cu pacientul.

Dificultățile variază în funcție de sex, vârstă, clasă socială.

De exemplu, cu un adult de 40 de ani, puteți comunica mai bine decât o persoană de 75 de ani.

Într-un mediu urban comunicarea verbală și scrisă sunt mulțumită mai mari și calitativ quantitamente, de asemenea, la rata de expansiune a informațiilor cu privire la un mediu suburban în cazul în care circulația informațiilor nu poate fi întotdeauna împiedicată de structura teritoriului geograficadel. prin urmare capacitatea de a înțelege noi tehnici și inovații este mai bună în mediul urban. Până în prezent, aceste diferențe au scăzut odată cu apariția pe internet comessione, care permite chiar și cele mai dificile zone să fie în pas cu restul lumii.

Sexul care necesită cel mai mult tratamente care vizează estetica sunt femei comparativ cu bărbații; acesta din urmă fiind mai atent la funcționalitate. Dar în cazul inlay-urilor putem spune că cuprind ambele aspecte. Dacă luăm în considerare vârsta, vom vedea că banda adulților este cea care preferă acest tip de tratament.

Pentru pacient, alegerea materialului nu este importantă dacă nu se referă la cost. Inserțiile din compozit sunt mai puțin respectate decât cele fabricate din ceramică. Alegerea materialului este făcută de dentist în funcție de cazo clinic. Compozitul cu privire la ceramică are rezistență la uzură a antagoniștilor și poate fi utilizat la pacienții cu bruxism.

Am efectuat studii pe 100 de pacienți, dintre care numai 45 de persoane au acceptat să efectueze inlay-urile.

Studiile efectuate arată că sexul care acceptă cel mai bine acest tip de tratament estetic este femeile, mai ales dacă se află în carieră (de aceea este atent la aspectul estetic, până la cel mai mic detaliu) și deci într-un context metropolitan unde simțul gustul și frumusețea sunt mai dezvoltate.

Având în vedere situația financiară și luând în considerare faptul că costul producției indirecte este mai mare decât o obturatie directă, este clar că lucrătorul este cel care alege tratamentul cu inserții, deoarece are mai multe resurse financiare decât un pensionar și un student.

Tabela 4.1

Repartitia dupa criterul de mediul financiar

Reprezentarea grafica statul financiar

Sexul pacienților care au ales intarzia ca tratament pentru un proces masiv de dimensiuni masive au fost femei, deoarece cererea principală pe care o au este aceea a esteticii și ascund imperfecțiunile cauzate de umpluturi care, dacă nu se fac imitând perfect morfologia dinților poate fi evidențiată în timp.

Tabela 4.2

Repartitia dupa sexul pacientului

Rapresentarea grafica ale varstei

Dacă examinăm sexul pacientului și mediul în care trăiește (rural sau urban) putem verifica dacă cererea de inlay este mai mare în urban și în acest caz sexul feminin este cel care acceptă tratamentul cu obturati estetice.

Tabela 4.3

Repartitia dupa mediul social si sexul pacientului

Rapresentarea grafica ale mediul social si sexul

Compozitul este materialul cel mai ales de către medicul dentist și tehnician, deoarece dacă este pus la parogon cu ceramica are cele mai bune calități, iar costul execuțiilor și, prin urmare, și pentru pacient este mai mic. Prin calitate înțelegem capacitatea compozitului de a se lipi datorită cimentului cu structurile dentare dure.

Tabela 4.4

Repartizarea dupa material folosit pentru realizarea incrustatii

Rapresentarea grafica ale materialului folosit pentru realizarea incrustatii

CONCLUZII

Datorita studiul efectuat al cazurilor luate in considerare, sa extimat ca inlay si onlay sunt soluții terapeutice valabile în cazul unor obturati mari de clasa I sau II, pentru a evita necesitatea de a recurge la acoperirea dinților prin coroană.

Sunt obturati estetice de înaltă calitate, datorită faptului că astăzi putem folosi diferite materiale; fiecare material are o gamă largă de culori care ne permit să obținem aceeași culoare ca și dintele natural. Incrustatile ne permit să restabilim punctul de contact care a fost înaintea de vechea obturație sau caria, evitând afectarea parodontală și scăzând procentul de recurență a cariilor.

Datorita faptul ca sunt executate pe o model (care este confecionat la laborator cu o tehnica de modelul dezinserabil) care se poate verifica pe fiecare fata ale dintelui, inchiderea marginala ale incrustati este mai potrivita decat obturatii directe din compozit.

Schimbarile cromatice ale incrustatii sunt mai scazute decat obturatii directe datorita faptul ca adeziunea este diferita, adica cemntarea cu cement de rasina compozita leaga mai bine cu dentina decat bondingul cu o compozit.

Incrustatii sunt mai rezistent decat obturatii directe ale factorii din mediul bucal, cum: placa bacteriana, tartru, saliva (care are un PH-ului slab acid), alimentele si bauturi acide.

Preparatele dentare mari sunt reconstruite mai bine cu restaurări efectuate cu tehnici adezive care întăresc structura reziduală a dinților. Materialele de restaurare estetice indirecte sunt mai durabile decât compozitele directe, în special în ceea ce privește menținerea suprafețelor și contactelor ocluzale.

Mulți dintre pacientii doresc să primească cel mai bun tratament dentar disponibil, indiferent de cost. De aceea, restaurările indirecte pot fi folosite și pentru umpluturi de dimensiuni moderate.

Cu toate acestea, aceste umpluturi indirecte au de asemenea dezavantaje, de exemplu: forțe ocluzale marcate (ceramica supusă încărcărilor excesive de forțe se poate rupe); incapacitatea de a menține un câmp uscat (cu tehnici adezive de astăzi și gama largă de accesorii care pot fi utilizate la momentul de cimentare acest lucru este greu considerată) o problemă poate fi: preparate sublinguale adânci preparate profonde nu pot fi înregistrate cu " imprimat cu materiale de silicon și este dificil de modelat în timpul fazei de finisare de către tehnicianul dentar.

Cu apariția tehnologiei în ramura de stomatologie este capabil de a reduce timpul sesiunilor de tratament și a restaurari indirecte, folosind amprenta optica, ceea ce permite o mai mare precizie pe marginiile de inchidere unei incrustati și reduce timpul necesar de medicul stomatolog pentru a lua o amprenta, este bine cunoscut faptul că cele mai multe prize de amprente digitale nu pot efectua bine, astfel încât să fi nevoie să forțeze dentist având continuați cu o nouă amprentei, care implică un disconfort pentru pacient și un timp de sesiune prelungit; cu amprenta cad- cam acest lucru nu se întâmplă.

Succesul pe termen lung al restaurărilor depinde de mulți factori legați atât de alegerea materialului, cât și de tipul de reconstrucție care trebuie efectuată: un plan analitic corect și o abilitate tehnică și manuală a operatorului vor fi fundamentale pentru obținerea rezultatului dorit.

Tehnicile adezive în acest sens par a fi cele care pot garanta cel mai bine rezultate valabile și reproductibile la distanță.

Ei găsesc indicații în cavități de dimensiuni medii și mari și permit, în cazuri atent selectate, întârzierea executării unei coroane complete.

Datorita faptul ca incrustatii ae o estetica mai potrivita decat restaurile directe si este nevoie de mai multe etapele clinice, pretul de cost este mai ridicat decat obturatii composite; in urma aceasta fapt sunt mai alese cum tratement pentru pacienti care are disponibilitate financiara mai mare.

Putem afirma ca sexul frumos adica femeile, are pretentie estetice mai mari decat sexul masculin, atunci putem urmari ca este tratamentul de electie pentru refacerea estetica.

BIBLIOGRAFIA