Printre obiectivele principale ale analizei economico-financiare a intreprinderii regasim : [310000]

Capitolul 1. [anonimizat] a intreprinderii. Notiuni generale

Analiza analiza s-a [anonimizat] a [anonimizat]. De-a [anonimizat]-a [anonimizat], dar și-a [anonimizat]. [anonimizat]-financiară ai acesteia. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], metodelor, tehnicilor, [anonimizat], a cauzelor și factorilor care au determinat-o, precum și a posibilităților de îmbunătățire a acesteia.

[anonimizat], [anonimizat], mai précis starea de sanatate a entitatii analizate. De asemenea este recomandat ca diagnosticarea financiara sa se realizeze pe o [anonimizat] a evidentia evolutia favorabila/nefavorabila a [anonimizat], respectiv din balanta contabila pentru realizarea unui diagnostic financiar pentru orice perioada de timp (o luna, [anonimizat], un an), bilantul societatii pentru evidentierea performantei financiare a intreprinderii, contul de profit si pierdere .

[anonimizat] a intreprinderii regasim :

[anonimizat] a unei societati este necesar a se parcurge urmatoarele etape:

Stabilirea obiectului analizei : rentabilitatea, solvabilitatea, lichiditatea, determinarea pozitiei pe piata a intreprinderii, autonomia financiara etc

Descompunerea in elemente structural a obiectivului analizat ( [anonimizat], masuri)

[anonimizat]:

[anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat] a [anonimizat] a indicatorilor – fiecare indicator utilizat trebuie sa caracterizeze un aspect al activitatii intreprinderii

Calitatea sistemului de indicatori și capacitatea acestuia de a oferi informații utile în analiza financiară reprezintă o condiție esențială în obținerea unui diagnostic complet și eficient asupra activității întreprinderii. În practica internațională, în țările dezvoltate, numărul indicatorilor utilizați este de la 200-250.

În funcție de utilizatorii indicatorilor financiari, poate fi redată următoarea clasificare a acestora:

1.1.Analiza performantei financiare a intreprinderii

1.1.1.Analiza performantei financiare a intreprinderii prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune, sunt indicatori care evidentiaza etapele formarii rezultatului net al exercitiului in stransa legatura cu structura veniturilor si a cheltuielilor aferente activitatii desfasurate, acestea se regasesc sub forma de marje.

Acesti indicatori sunt reprezentati de:

Marja comerciala (Mc) – reprezinta practic adaosul comercial practicat de intreprindere, acesta fiind apreciat in functie de politicile de vanzare promovate

Marja comercială ( Mc ) = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli cu mărfurile

Productia exercitiului (Qex) – evidentiaza activitatea intreprinderii de productie sau prestatoare de servcii

Producția exercițiului ( Qex ) = Productia vândută +/- Productia stocată + Productia imobilizată

Valoarea adaugata (VA) – evidentiaza plusul de valoare adus intreprinderii prin activitatea desfasurata

Valoarea adăugată ( VA ) = Qex + Mc – Consum intermediar (Ci)

Excedentul brut din exploatare (EBE) – evidentiaza resursa rezultata din exploatare si folosita pentru mentinerea si dezvoltarea activitatii

Excedentul brut din exploatare ( EBE ) = VA + Venituri din subventii de exploatare – cheltuieli cu impozite, taxes i varsaminte assimilate – Cheltuieli cu personalul

Rezultatul exploatarii (Rezexpl) – reprezinta primul element de masura a entitatii econoice, acesta poate fi profit sau pierdere

Rezultatul exploatării ( Rezexpl )= EBE + Alte venituri din exploatare – Cheltuieli cu amortizări și provizioane – Alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul financiar (Rezfin) – reprezinta profitul sau pierderea inregistrata din activitatea financiara a intreprinderii

Rezultatul financiar ( Rezfin ) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul net (Reznet) – exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare, concretizat in profit dupa impozitare sau pierdere

Rezultatul net ( Reznet ) = Rbrut – Impozit

1.1.2. Analiza performantei financiare a intreprinderii prin intermediul ratelor de rentabilitate

Obiectivul principal al oricarei societati comerciale este maximizarea profitului, respective maximizarea averii proprietarilor cu un minim de resurse. Realizarea acestui obiectiv fiind posibil numai prin desfasurarea unei activitati rentabile, eficiente, rezultatul obtinut sa fie concretizat in profit distribuit sub forma de dividente actionarilor sau utilizat pentru autofinantarea afacerii.

Prin termenul de rentabilitate intelegem capacitatea intreprinderii de a obtine profit prin utilizarea eficienta a factorilor de productie ( munca, natura, capital) si a capitalurilor. Totodata aceasta fiind una din formele sintetice de exprimare a eficientei activitatii economico-financiare a intreprinderi, a mijloacelor de productie utilizate , din toate stadiile circuitului economic si anume:

De asemenea eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. În acest sens menționăm și următoarea afirmație “eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic”.

Asadar pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori: profitul ( marimea absoluta a rentabilitatii) si ratele de rentabilitate (marimea relative a rentabilitatii, exprimand gradul in care utilizarea resurselor sunt generatoare de profit).

1.1.1.Analiza profitului intreprinderii

Profitul constituie rezultatul financiar pozitiv, rezultat din diferenta veniturilor totale ale intreprinderii fata de cheltuielile totale ale acesteia, exprimand eficienta activitatii productive a intreprinderii. Cu alte cuvinte profitul exprima avantajul realizat sub forma baneasca, rezultat in urma unei actiuni, operatiuni sau activitate economica.

Beneficiul obtinut de societate stimuleaza initiativa si acceptarea riscului din partea proprietarilor dar si al potentialilor investitori, ofera posibilitatea de dezvoltare a societatii prin reinvestirea profitului , avand o capacitate de autofinantare mai ridicata, dar totodata acesta incita sporirea eforturilor productive.

Marimea profitului cat si dinamica acestuia sunt influentate de numerosi factori, cel mai important factor fiind masa si rata profitului.

Masa profitului reprezinta diferenta intre pretul unui produs si costul sau de fabricatie sau diferenta intre incasarile si platile societatii.

Rata profitului reprezinta raportul dintre masa profitului si cifra de afaceri aceasta exprimand eficienta activitatii de comercializare a societatii, raportul dintre masa profitului si capitalul utilizat exprimand gradul de valorificare al capitalului investit de proprietary, raportul dintre profit si consturile toate exprinda eficienta consumului de factori de productie.

De asemenea acesti doi factori pot fi influentati de:

Nivelul pretului de vanzare – influenta direct proportioanala asupra marimii profitului

Nivelul costului unitar – influenta invers proportional asupra marimii profitului, pe masura ce costul unitary este mai mic profitul obtinut este mai mare

Volumul productiei – influenta direct proportional asupra marimii profitului, pe masura ce productia creste, creste si marimea profitului

Calitatea produselor – influenta direct proportional, calitatea produselor determinand o cerere mai mare pe piata si implicit o crestere a profitulu

Structura productiei – influenta direct proportional in cazul in care in totalu productiei ponderea cea mai ridicata o detin produsele de pe urma carora se obtine un profit considerabil, cresterea acestei productii determinand o majorare a profitului , in caz contrar daca ponderea cea mai mare o detin produsele cu un profit mic , cresterea acestei productii va adduce un profit mic

Viteza de rotatie a capitalului – influenta direct proportional asupra marimii profitului

Pentru a evidentia dinamica si ponderea rezultatelor obtinute de societate, pe cele trei laturi ale activitatii sale si anume: activitatea de exploatare, financiara sau extraordinara se poate realiza o analiza structural a profitului dupa cum se poate observa in cadrul schemei de mai jos:

In cadrul activitatii de exploatare, intreprinderea obtine venituri precum: venituri din productia vanduta, venituri din vanzarea marfurilor, venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri, venituri aferente productiei in curs de executie, venituri aferente productiei de imobilizari corporale/necorporale etc. Pentru realizarea veniturilor mentionate anterior si pentru desfasurarea normal a activitatii societatea inregistreaza cheltuieli de exploatare printre care reamintim: cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu material consumabile, chletuieli cu vanzarea marfurilor, cheltuieli cu energia si apa, cheltuieli cu personalul ( salarii, contributii, indemnizatii), cheltuieli legate de chirie, asigurari, serviciile prestate de terti etc.

Pe langa activitatea de exploatare societatea poate desfasura si activitati de natura financiara obtinand venituri precum: venituri din dobanzi, venituri din diferente favorabile de curs valutar,venituri din interese de participare, venituri din subventii etc, realizand totodata si cheltuieli de natura financiara printre care : cheltuieli cu dobanzile, cheltuieli privind diferentele de curs valutar, ajustari de valoare privind imobilizarile financiare etc.

1.2.Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale). Rata rentabilității este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul în întregul său aduce profit. Totodata acestea reprezintă instrumente utile de analiză care sintetizează un volum mare de date într-o formă ușor de înțeles și de interpretat, si de comparat. Acestea se regăsesc în mărimi relative și reprezintă anumite limite care trebuie analizate pentru fiecare caz în parte.

Cele mai uzuale ratele de rentabilitate sunt urmatoarele:

Rata rentabilității economice (ROA) – evidențiază contribuția elementelor patrimoniale la obținerea rezultatelor finale ale companiei, aceasta surprinde eficienta resurselor materiale si financiare utilizate pentru desfasurarea activitatii. Nivelul recomandat al acestui indicator este in valoare de 25% , acest nivel asigurand reinnoirea activelor si remunerarea actionarilor intr-o perioada cat mai scurta de timp.

ROA = x100

Rata rentabilității financiare (ROE) – evidențiază eficiența investițiilor de capital ale acționarilor și oportunitatea menținerii acestora atat in activitatea de exploatare cat si in activitatea financiara, aceasta fiind un indicator relevant in aprecierea pozitiei pe piata a intreprinderii. Un nivel ridicat al acestui indicator ofera un acces mai usor la noi resurse financiare datorita increderii actualilor actionari/asociati de a reinvesti si atragerea de noi investitori, asigurand totodata o capacitate de dezvoltare a entitatii. Acest indicator se află sub directa incidență a politicii comerciale (rentabilitatea comercială), a eficienței capitalului angajat (rentabilitatea economică) cât și a politicii financiare a întreprinderii.

ROE = x 100

Rata rentabilității veniturilor (RRV) – evidențiază contribuția veniturilor din exploatare la întărirea capacității de autofinanțare a întreprinderii

RRV = x 100

Rata rentabilității generale (RRG)- evidențiază eficiența consumului de resurse, nivelul ridicat al acestui indicator subliniaza atingerea obiectivului dorit de entitate si anume maximizarea rezultatului cu un minim de cheltuieli.

RRG= x 100

Rata de acoperire a dobânzilor (RDob) – evidențiază capacitatea profitului rezultat din activitatea întreprinderii de a acoperi dobânzile bancare

RDob= x 100

Importanta cunoasterii ratelor de rentabilitate deriva din:

Favorizeaza orientarea structurii productiei pe produse, ramuri si subramuri, in sensul gasirii celor care ofera cel mai mare avantaj. Fluxurile economice se redirectioneaza permanent, imprimind activitatilor economice o dezvoltare inegala;

Stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor;

Contribuie la intarirea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea produselor avind in centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate;

Favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor comerciale.

1.2. Analiza pozitiei financiare a intreprinderii

Realizarea obiectivelor strategice stabilite de întreprindere presupune nevoi investiționale care implică apelarea la anumite resurse financiare. Analiza poziției financiare este deosebit de utilă în procesul decizional privind politica de investiții și cea de finanțare, în estimarea fluxurilor monetare viitoare, în evaluarea resurselor economice, a drepturilor asupra acestora și a modificării lor. Astfel,poziția financiară

este evaluată în functie de resursele economice pe care le utilizează întreprinderea, structura financiară constituită, lichiditatea și solvabilitatea, precum și capacitatea de a se adapta la schimbările mediului

Pentru realizarea funcțiilor contabilității: de informare, decizie și control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informațiile generate de conturi și calculele contabile, în documente de sinteză expresiv și relevante, accesibile nu numai specialiștilor, ci și celor interesați de gestiunea unității patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate și alte organisme economice și sociale. Aceste documente de sinteză redau o imagine fidelă asupra situației patrimoniale, rezultatelor și situației financiare a întreprinderii.

Conform normelor contabile in vigoare fiecare întreprindere este obligată să-și întocmească situațiile financiare anuale, și anume bilanțul sau situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative. Toate aceste situații trebuie să cuprindă informații relevante, credibile, inteligibile și comparabile care să redea imaginea fidelă a situației patrimoniale a întreprinderii.

Punctul de plecare în analiza financiară este studiul structurii financiare a bilanțului, ceea ce înseamnă studiul relațiilor care există între diferite posturi de activ, de capital și de datorii, care să definească condițiile de echilibru financiar al întreprinderii,altfel spus, capacitatea de a asigura solvabilitatea sa pentru a preîntâmpina riscul defaliment.Prin conținutul său bilanțul contabil oferă informațiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii precum și pentru stabilirea valorii acesteia, el caracterizând mărimea resurselor și a utilizărilor la care a recurs un agent economic încursul unei perioade de gestiune.

Bilantul este definit ca fiind documentul contabil ce sintetizeaza si prezinta elementele de active, datorii si capitaluri proprii la sfarsitul exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege ( lichidari, fuzionari, incetarea activitatii etc), intocmit pe baza datelor furnizate de balanta contabila a societatii. Acesta cuprinte toate elementele patrimoniale ale societatii, elementele de active fiind prezentate dupa natura si dupa lichiditate, elementele de pasiv fiind prezentate dupa natura si exigibilitate.

Variate instrumente si tehnici sunt utilizate de analistul situatiilor financiarepentru a transforma informatia din situatiile financiare in formate care faciliteazaevaluarea conditiei si performantei financiare a unei companii atat in timp cat sicomparativ cu concurenta din cadrul industriei. Acestea includ: situatiile financiare informat comun care exprima fiecare cont din bilant ca un procentaj din total active sifiecare cont din contul de profit si pierdere ca un procentaj din vanzari nete; ratelefinanciare – care standardizeaza datele financiare in termenii unor relatii matematiceexprimate sub forma unor procentaje sau multipli; analiza tendintelor – care necesitaevaluarea datelor financiare de-a lungul mai multor perioade contabile; analiza structurala– care priveste structura interna a unei afaceri; comparatii in cadrul industriei carecompara o societate cu mediile industriei in care opereaza; si cel mai important – bunulsimt si judecata

1.2.3.Analiza situatiei financiare a intrerinderii prin intermediul ratelor de lichiditate si solvabilitate

Conceptele de lichiditate si solvabilitate in teoria si practica financiara apar cu sensuri si definiri diferite ce constituie de multe ori un impediment in realizarea unei analize pertinente a pozitiei financiare si performantelor.Yves Bernard si Jean Claude Colli considera solvabilitatea „capacitatea unei persoane de a-si respecta angajamentele cu ansamblul resurselor care constituie patrimoniul sau activul sau” si lichiditatea „capacitatea de a onora rapid angajamentul financiar”, respectiv „suma imediat disponibila care permite onorarea unui angajament financiar”.

Lichiditatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a transforma activele sale circulante în numerar sau echivalente de numerar, pentru a face față obligațiilor pe termen scurt.

Ratele de lichiditate calculate sunt:

Rata lichidității curente (Rcl) – evidențiază gradul de acoperire a datoriilor curente (datorii pe termen mai mic de 1 an) din activele curente. Nivelul acestui indicator trebuie sa fie supraunitar, este recomandat ca valoarea acestuia sa fie in jurul cifrei 2, ceea ce echivaleaza cu un fond de rulment pozitiv.

Rcl =

Rata lichidității immediate sau testul acid (Rli) – evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt prin valorificarea creanțelor, investițiilor financiare pe termen scurt și a disponibilităților bănești, in cadrul acestui indicator sunt excluse stocurile datorita incertitudinii lor de valorificarre. Nivelul considerat normal al acestui indicator este între 0, 8 – 1.

Rli =

Rata lichidității la vedere (Rlv) sau capacitatea de plată – evidențiază capacitatea de plată instantanee a datoriilor curente ale întreprinderii din disponibilitățile bănești existente

Rlv =

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face fata obligațiilor scadente din resurse proprii. Aceasta poate fi calculată prin intermediul a doi indicatori și anume:

Rata solvabilității generale (Rsg) – cuantifică riscul incapacității de plată

Al entității economice. Acest indicator evidențiază gradul de acoperire al datoriilor pe seama activelor. O valoare mai mica de 1 evidentiaza riscul de insolvabilitate pe care si l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispozitia intreprinderii. In cazul in care dificultatile financiare ale unei intreprinderi devin periodice acestea pot pune in pericol echilibrele fundamentale si pot afecta, atat imaginea firmei ce capata o reputatie de „rau platnic”, cat si desfasurarea activitatii viitoare

Rsg = x 100

Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) – evidențiază ponderea deținută de sursele proprii de finanțare în totalul surselor stabile (capital permanent).Aceasta este influentata in mare parte de politica de finantare a intreprinderii. Solvabilitatea patrimonială este considerată a fi bună dacă indicatorul cuprinde valori între 0, 3 – 0, 5.

Rsp = x 100

Solvabilitatea societatii se poate determina si printr-un raport comlementar, denumit levierul societatii. Astfel datorita raspunderii limitate a actionarilor prin capitalul investit o solvabilitate foarte bun se apreciaza pentru o rata a indatorarii mai mare de 50 % si un levier mai mic de 1.

Rata indatorarii globale =   x100

Levirul =   x100

Analiza structurii patrimoniale a intreprinderi prin intermediul ratelor de gestiune

O astfel de analiza se realizeaza cu ajutorul ratelor calculate ca raport intre un element sau mai multe elemente bilantiere in totalul elementelor de active sau pasiv, avand la baza iformatiile extrase din bilantul financiar al societatii.

Ratele de structură a patrimoniului evidențiază aspecte complexe vizând caracteristicile sectoriale, gestiunea întreprinderii, fiind deosebit de utile în evaluarea trendurilor înregistrate, în sesizarea sensurilor și intensităților abaterilor față de mediile sectoriale și principalii concurenți și luarea deciziilor corrective in consecinta.

Analiza ratelor de structura ale activului bilantier se realizeaza in dinamica, este de mentionat faptul ca valorile acestor indicatori sunt influentate de caracteristicile sectorului de activitate al intreprinderii analizare.

Principalele rate de structura ale activelor sunt:

Rata activelor imobilizate (Rai)- evidentiaza ponderea activelor imobilizate in totalul activelor detinute

Rai = x 100

Rai nec. = x 100

Rai corp. = x 100

Rai fin. = x 100

Rata activelor circulante (Rac) – evidentiaza ponderea activelor circulante (cu character temporar) in totalul activelor , fiind o masura a flexibilitatii financiare.

Rac = x 100

Rata stocurilor (Rs) – evidentiaza ponderea stocurilor in totalul activelor . Pentru a fi considerat un nivel echilibrat al stocurilor , valoarea acestui indicator in sectorul industrial trebuie sa fie de aproximativ 30 %, iar in costructii si comert intre 40 % – 45 %

Rst =x 100

Rata creantelor (Rcr) – evidentiaza ponderea creantelor in activele intreprinderii

Rcr =x 100

Rata numerarului si echivalentelor de numerar (Rdisp) – evidentiaza ponderea disponibilitatilor banesti si a echivalentelor de numerar in active si masoara lichiditatea entitatii. Pentru a asigura necesitatile financiare ale intreprinderii este considerat un nivel optim de 10 % din activele circulante sau 1,5 -2% din activele totale

Rdisp =x 100

2.2.3.Analiza echilibrului financiar al intreprinderii

Pentru realizarea analizei echilibrului financiar al intreprinderii , sub apect financiar, bilantu contabil se descompune in trei mari component precum: fondul de rulment reprezentand ………………… necesarul de fon de rulment reprezentant …………………….. si trezoreria neta

Echilibrul financiar al unei întreprinderi constituie o parte semnificativă în analiza poziției financiare a acesteia, reprezentând egalitatea ce trebuie să existe între necesarul de resurse și resurse, respective între venituri și cheltuieli.

Poziția financiară a întreprinderii evidențiază relațiile cu terțele persoane, în persoana investitorilor, a creditorilor, salariaților, statului etc. Împreună cu analiza contului de profit și pierderi (analiza performanței întreprinderii), analiza poziției financiare a întreprinderii subliniază modalitățile de asigurare a echilibrului financiar pe termen lung și scurt, și stabilește rentabilitatea activității întreprinderii.

Indicatori ai echilibrului financiar:

Situația netă sau activul net contabil se determina ca iferența între activul total și datoriile totale contractate la o primă evaluare (contabilă) a întreprinderii la data închiderii exercițiului. Această ecuație fundamentală a bilanțului redă averea netă a acționarilor respectiv activul neangajat în datorii.

Situația netă = Activ – Datorii

Fondul de rulment reprezinta marja de siguranta pe termen lung a intreprinderii și a contribuției acestuia la realizarea echilibrului finanțării pe termen scurt. Acest indicator poate fi analizat pe baza bilantului determinandu-se in doua moduri:

Fond de rulment (FR) = Capital permanent – Active imobilizate

Prin intermediul acestei metode fondul de rulment evidentiaza partea din capitalul permanent ce este folosita pentru finantarea activelor circulante.

Sau

Fond de rulment (FR) = Active circulante – Datorii pe termen scurt

In acest caz fondul de rulment permite aprecierea riscului de incapacitate de plata, relizand o corespondenta a lichiditatii activelor circulante cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt

Factorii care influenteaza nivelul si evolutia fondului de rulment sunt:

Nevoia de fond de rulment este expresia echilibrului financiar pe termen scurt, ce reflecta activele circulante de natura creantelor si a stocurilor ce nu sunt finantate pe surselor atrase pe termen scurt ( furnizori, salariati, bugetul de stat etc)

Nevoia de fond de rulment (NFR) = (Active temporare – Active de trezorerie)-(Pasive temporare – Pasive de trezorerie)

Sau

Nevoia de fond de rulemnt (NFR) = Stocuri + Creante – Datorii din exploatare – Cheltuieli in avans

Asadar in urma celor prezentate anterior se evidentiaza faptul ca nivelul necesarului de fond de rulemnt este influentat de nivelul activitatii de exploatare, factori precum cifra de afaceri, gestiunea stocurilor ,a clientiilor sau a furnizorilor precum si costurile iplicate. Astfel se pot identifica uratorii factori de influenta ai NFR:

Trezoreria netă (TN) este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități echilibrate și eficiente. Aceasta contureaza imaginea disponibilitatilor monetare si a titlurilor financiare, pe termen scurt generate de evolutia incasarilor ai a platilor.Ea relevă calitatea echilibrului general al întreprinderii atât pe termen lung cât și pe termen scurt.

Trezoreria Netă (TN) = Fond de rulment – Necesar de fond de rulment

Sau

Trezoreria Neta (TN) = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie

Interpretarea trezoreriei nete

Factori de influență ai trezoreriei

Trezoreria calculându-se ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fondde rulment face ca factorii de influență ai fondului de rulment și ai necesarului de fond derulment să fie și factori de influență ai trezoreriei.Astfel factorii de influență ai creșterii trezoreriei se pot identifica în factori de creș-tere ai fondului de rulment și în factori de scădere ai necesarului de fond de rulment,iar factorii de influență ai trezoreriei sunt reprezentați de factorii de diminuare a fonduluiderulment și factorii de creștere ai necesarului de fond de rulmen

Capitolul 2. Tehnologii web utilizate

Aplicatiile web moderne sunt sisteme software complexe, iar dezvoltarea acestora necesita o abordare metodologica a proiectarii lor. Similar cu proiectarea aplicatiilor software, proiectarea web implica utilizarea unei abordari sistematice si cuantificabile pentru realizarea specificatiilor, implementarii, operatiilor si întretinerii aplicatiilor web de calitate superioara. Din punct de vedere al istoricului dezvoltarii si complexitatii distingem anumite tipuri de aplicatii web; aplicatiile web pot fi orientate pe documente, interactive, tranzactionale, pot dispune de caracteristici ubicue sau chiar de trasaturi ale web-ului semantic. Cerintele particulare ale proiectarii aplicatiilor web rezulta din caracteristicile lor speciale din sfera produselor software, dezvoltarii si utilizarii acestora. Evolutia este o caracteristica care cuprinde cele trei sfere mentionate.

World Wide Web are o influenta enorma si permanenta asupra vietii noastre. Economia, industria, educatia, sanatatea, administratia publica si distractia reprezinta componente ale vietii noastre care nu au fost patrunse de World Wide Web. Motivul acestei omniprezente consta în special în natura web-ului, caracterizata prin disponibilitatea globala si permanenta dar si prin accesul omogen la informatiile distribuite la nivel global produse indivizi sub forma paginilor web[1].

Initial

O aplicație web reprezintă un ansamblu de programe web-based, care rulează într-un browser folosind tehnologii precum: HTML, PHP, CSS, JAVASCRIPT, ASP, etc. Aceasta este construintă având la bază o arhitectură de tip client-server care cuprinde două părți: clientul sau partea de front-end și partea de server sau back-end .

Modelul client/server este o arhitectură ce descrie relația dintre 2 programe care se află fie pe același calculator, fie pe calculatoare diferite. Clientul face o cerere la server, iar serverul procesează cererea și returnează un răspuns.

Astfel în figură de mai jos este prezentată schema de principiu a unei aplicații web în care clientul/utilizatorul prin intermediul unui computer și al unui browser transmite cereri unui server web. Serverul interpretează solicitările primite și le trimite înapoi clientului sub formă de pagini web prin intermediul limbajului

HTML, CSS, JAVASCRIPT etc.

Integrarea aplicatiilor si a proceselor de business sunt activitati critice pentru organizatiile actuale. In contextul arhitecturii orientate pe servicii aceasta se traduce prin provocarile tehnice referitoare la descoperirea, reutilizarea si compunerea serviciilor. In implementarea arhitecturilor orientate pe servicii, serviciile web reprezinta niste componente esentiale.

Pentru descoperirea automata a serviciilor si compunerea rapida a acestora este necesara eliminarea ambiguitatilor referitoare la descrierea serviciilor prin adaugarea unor elemente semantice.

În zilele noastre aceste aplicatii sunt tot mai cautate de catre utilizatori datorita avantajelor pe care acestea le ofera, comparativ cu programele clasice, instalate in memoria calculatorului, și anume:

Pot fi rulate oricând, de oriunde și de pe orice sistem de operare prin intermediul unui browser web

Nu necesită instalare, fiind necesară doar conexiunea la internet și un browser web

Pot fi folosite chiar și de pe tableta, smartphone întrucât acestea nu necesită un browser încorporat

Datele sunt stocate centralizat, fiind foarte ușor de realizat backup-ul acestora

Webul a apărut la început cu scopul de a distribui documente, inițial în cadrul său apărând protocolul HTTP și formatul HTML. Prima dezvoltare în direcția folosirii unui server web a fost apariția CGI⁠(en) la începutul anilor 1990. CGI permitea rularea unor scripturi pe server, care să genereze un răspuns dinamic în format HTML. Pasul următor a fost transformarea acestor documente HTML în interfețe dinamice cu utilizatorul, prin crearea de către Netscape a limbajului JavaScript, care este dedicat scriptării comportamentului browserului și introducerea de elemente dinamice; tot în acea perioadă, Sun a asociat limbajului Java capabilitatea de a rula mici aplicații scrise în acest limbaj și denumite appleți într-un plugin al browserului, iar Macromedia a inventat Flash, o tehnologie ce făcea posibil același lucru. În ultimii ani ai secolului al XX-lea, funcționalitatea limbajului JavaScript a fost extinsă semnificativ prin introducerea API-ului XmlHttpRequest, prin care se putea programa efectuarea și procesarea răspunsurilor la mici cereri HTTP dintr-o pagină web, fără a reîncărca întreaga pagină. Inițial, datele acestor mici cereri erau transferate de la client la server predominant în format XML, ceea ce a dus la denumirea de AJAX (Advanced JavaScript And XML), deși ulterior, pe măsură ce limbajele de programare server-side au introdus suportul, a început să fie preferat standardul JSON (obiecte JavaScript serializate).

În următoarele subcapitole voi prezenta tehnologiile web folosite pentru realizarea portalului de facturare și analiză economico-financiară online.

3.1. HyperText Markup Language (HTML)

Limbajul HyperText Markup Language sau HTML a aparul în jurul anilor 1990, când Tim Berners-Lee l-a creat datorită lipsei unui limbaj universal care să permită publicarea informației la nivel global.

Prin conceptul de hipertext se înțelege o formă de document electronic, o metodă de organizare a informațiilor în care datele sunt memorate într-o rețea de noduri și legături, putând fi accesată prin intermediul programelor de navigare interactivă, și manipulată de un editor structural.

Conceptul de bază în definirea hipertextului este "legătura" (link-ul), fie în cadrul aceluiași document, fie către alt document. Legătura de tip link permite organizarea neliniară a informațiilor. Un sistem hipertext permite autorului său să creeze așa-numite "noduri", să le lege între ele, iar unui cititor navigarea de la un nod la altul. Astfel un nod reprezintă un concept putând conține orice fel de informație: text, grafică, imagini, animații, sunete, etc. Nodul sursă al unei legături se numește "referință" iar cel destinație "referent" sau ancoră, punctele de legătură din respectivele noduri fiind marcate. Activarea marcajelor unei legături duce la vizualizarea nodurilor. Asocierea cu unele elemente mediale a dus la extinderea noțiunii de hipertext către "hipermedii".

HTML nu este un limbaj de programare propriu-zis, ci doar limbaj de marcare ce stă la baza creări paginilor web, fiind ușor de folosit pentru structurarea și formatarea conținutului acestora. Acest limbaj permite utilizatorilor să realizeze pagini care includ texte, grafice, imagini, videouri, precum și adrese cu trimitere la alte pagini web.

Un document HTML, cunoscut sub foma de pagină Web, este un fișier ce cuprinde un text simplu. De aceea, se poate utiliza orice editor de text cum ar fi Notepad, Wordpad pentru a crea/edita un astfel de fișier. În cadrul acestuia regăsim un text literal și diferite tag-uri care îi transmit browser-ului modul de formatare și de aranjare a textului în pagina. De asemenea pentru că aceste fișiere să afișeze pagină web trebuie salvate cu extensia. htm sau. html.

Crearea unui fișier HTML este foarte simplă, putând fi făcută cu ajutorul oricărui editor de text. Totuși, pentru a avea un control ridicat asupra corectitudinii codului scris, este recomandat să utilizăm un editor specializat, care să pună în evidență diversele elemente de marcare (TAG-uri, numite și „elemente” sau „etichete”) sau, mai mult, să poată verifica și detecta erorile.

Limbajul HTML oferă posibilitatea de realiza pagini web cu un conținut creativ având la bază o structură suport. Aceasta trebuie să conțină anumite etichete, denumite tag-uri, care identifică secțiunile majore ale documentului și care transmit browser-ului modul de afișare a conținutului. Marcajele sunt introduse între paranteze unghiulare de forma < eticheta>.

Structura unei pagini HTML incepe cu tag-ul <HTML> care transmitre browserului ca urmeaza un cod in HTML si se termina cu tagul </HTML> care marcheaza sfarsitul documentului .

Un alt aspect important ce ține de structura fișierului este dat de faptul că acesta conține două secțiuni și anume:

Prima secțiune este întotdeauna cea delimitată de tag-ul <head> în cadrul căreia marcajele introduse au rolul de a descrie documentul și nu de a afișa conținutul acestora. În această secțiune se poate menționa titlul paginii cu ajutorul etichetei <title></title>, descrierea acesteia, cuvintele cheie ale documentului prin intermediul tag-ului <meta>, legături cu foile de stil folosind tag-ul <style>, scripturi cu ajutorul marcajului <script>, precum și alte informații care vor fi interpretate de browser.

A doua secțiune poate fi delimitată atât de etichetă <body> care marchează începutul părții vizibile a documentului, și anume conținutul paginii aceasta fiind caracteristică a fișierelor afișate într-o singură pagină, cât și de etichetă <frameset>, aceasta fiind o secțiune caracteristică fișierelor ce conțin o structură complexă de ferestre.

Structura unei pagini web se poate observa in cadrul imaginii de mai jos:

De asemenea se poate observa și ordinea închiderii etichetelor, aceasta fiind foarte importantă mai ales atunci când sunt folosite marcaje în interiorul altor marcaje. Așadar etichetele care se închid primele sunt cele deschise cel mai recent.

Textele continute de o pagina se pot gasi in carul mai multor paragrafe , acestea fiind introduse prin intermediul etichetelor <p>…</p>. În cadrul unui fișier HTML, Enter-ul nu are nici un efect. De asemenea, dacă două cuvinte ale unui paragraf sunt separate prin mai multe spații sau alte caractere albe (enter-uri, tab-uri), browser-ul afișează doar un singur spațiu.

Printre cele mai utilizate tag-uri HTML regasim:

De asemenea etichetele din HTML pot fi personalizate prin intermediul anumitor atribute, care au rolul de a transmite browser-ului proprietățile de afișare ale etichetei, printre acestea regăsim:

Atributul “bgcolor”- utilizat împreună cu tag-ul <body> și specifică culoarea de fundal a paginii.

Atributul “name” – utilizat pentru a atribui un nume tag-ului , acesta fiind util pentru crearea de scripturi în Javascript, PHP sau ASP, fiind deseori utilizat în cadrul input-urilor din formulare.

Atributul “align” – oferă posibilitatea de aliniere la stânga, dreapta sau mijlocul paginii a oricărui element. De obicei elementele sunt aliniate la stânga dacă nu se menționează un alt tip de aliniere.

Atributul “width” – oferă posibilitatea de a modifica lățimea unui element precum: imagine, tabel, celule etc.

Atributul “height” – oferă posibilitatea de a modifica înălțimea unui element precum: imagine, tabel, celule etc.

Tabelele ne permit să cream o rețea dreptunghiulară de domenii, fiecare domeniu având propriile opțiuni pentru culoarea fondului, culoarea textului, alinierea textului etc.

Pentru a insera un tabel se folosesc etichetele corespondente <table>…</table>. Un tabel este format din rânduri. Pentru a insera un rând intr-un tabel se folosesc etichetele <tr>…</tr> ( de la " table row "= rând de tabel ).Folosirea etichetei de sfârșit </tr> este opțională.

Un rând este format din mai multe celule ce conțin date.

O celula de date se introduce cu eticheta <td>..</td>, exemplu:

în mod prestabilit, un tabel nu are chenar. Pentru a adăuga un chenar unui tabel, se utilizează un atribut al etichetei <tabel> numit border. 
Acest atribut poate primi ca valoare orice numar intreg ( inclusiv 0 ) și reprezintă grosimea în pixeli a chenarului tabelului. 
Dacă atributul border nu este urmat de o valoare atunci tabelul va avea o grosime prestabilită egală cu 1 pixel, o valoare egală cu 0 a grosimii semnifică absenta chenarului. 
Când atributul border are o valoare nenulă chenarul unui tabel are un aspect tridimensional, exemplu:

Anii 2011 au adus o mult-așteptată extindere a standardului HTML, cu HTML5, care impune browserelor implementarea internă a multor funcționalități care până atunci fuseseră apanajul exclusiv al pluginurilor dezvoltate de terți, iar dezvoltarea explozivă a smartphone-urilor a dus mai întâi la o lipsă de browsere web cu funcționalități similare celor pentru calculatoare și deci la dezvoltarea de aplicații client dedicate fiecărei aplicații web.

Elementele prezentate mai sus fac parte din limbajul HTML clasic, dar începând din anul 2011 a început să se dezvolte limbajul HTML 5 care aduce îmbunătățiri considerabile atât la nivelul limbajului HTML cât și Java script.

Principalele obiective ale HTML 5 sunt îmbunățirea limbajului prin adăugarea de suport pentru noile apariții multimedia și păstrând aceeași ușurință de citire de către oameni și bine înțeles de computere și device-uri.

HTML 5 a apărut în anul 2014 și oferă posibilitatea utilizatorilor, ca prin intermediul API-urilor (Application programming interfaces) să se creeze lucruri despre care nu s-a crezut vreodată că pot fi realizabile,

Totodată HTML 5 a adus o serie de noi tag-uri pentru a ușura adăugarea fișierelor multimedia în pagina (grafică, muzica, video, fișiere audio etc), dar și etichete pentru a delimita concret o zonă a paginii. Mai jos sunt prezentate o parte din noile etichetele introduse odată cu HTML5:

Dintre toate aceste etichete remarcăm elementul <canvas> care este un API esențial pentru crearea unor experiențe mai bogate în browsere, fără a se baza pe plug-in-uri cum este Flash. Astfel acesta oferă posibilitatea de a crea animații, jocuri și multe altele doar cu ajutorul ului element HTML și al API-ului asociat tag-ului canvas.

3.2. Cascading Style Sheets (CSS)

Cascading Style Sheets sau CSS, este un limbaj de stilizare a elementelor conținute de un fișier HTML, XML, XHTML.

CSS a fost dezvoltat și implementat în anul 1994, de către cei doi dezvoltatori implicate în World Wide Web Consortium, Bert Boss și Hakon Wium Lie, dar abia în anul 1996 a fost publicat oficial CSS 1. Încă de la început CSS s-a lăudat cu numeroase caracteristici speciale, neavând limite în stilizarea paginilor web.

Utilizand limbajul CSS, aceeași pagină web poate fi reprezentată corect și complet pe diferite dispozitive având ecrane de dimensiuni și tipuri diferite, cu funcționalități diferite. Adică o pagină web afișată pe un dispozitiv mobil cu o rezoluție mică și ecran tactil de tipul smart-phone poate afișa aceleași informații pe care le afișează și un calculator de tipul desktop cu un ecran de câteva mii de pixeli, singura schimbare fiind aranjarea în pagină și reprezentarea grafică a butoanelor și legăturilor.

Foaia de stil CSS are la bază un fișier de text simplu, dar spre deosebire de fișierele HTML aceasta nu are un conținut propriu, ci elementele din cadrul acesteia fiind aplicate conținutului altui document care la rândul său trebuie să conțină declarațiile CSS.

Stilurile CSS se pot atașa elementelor HTML prin intermediul unor legături externe sau în cadrul fișierului cu ajutorul etichetei <style> sau a atributului style.Sintaxa CSS este una simpla, proprietatile fiind specificate prin intermediul uneo cuvinte cheie in limba engleza precum : font – penrtu specificarea tipului de font dorit, font-size – pentru stabilirea dimenziunii textului, text-align :center/left/right – pentru alinierea textului, border – pentru stabilirea unei bordure, background- pentru stabilirea unui fundal etc. De mentionat faptul ca aceasta sintaxa este structurată pe trei nivele:

Totodată folosirea unui fișier extern care să conțină comenzile de formatare CSS este mult mai practică deoarece poate fi utilizat în cadrul mai multor fișiere HTML, fiind mult mai eficient din punct de vedere al timpului alocat pentru scrierea codului dar și pentru modificarea acestuia dintr-un singur loc. Aceste documente au extensia .css.

Legăturile cu astfel de fișiere se realizează prin intermediul etichetei <link> și a atributelor sale type pentru a specific ace tip de text conține fișierul, rel reprezentând fișierul de tip stylesheet, iar href pentru a indica adresa fișierului CSS, introduse în secțiunea <head> a documentului.

Sintaxa CSS este alcătuită dintr-un selector și un bloc de declarație, care poate conține una sau mai multe proprietăți separate prin punct și virgulă. Fiecare declarație trebuie să include un nume de proprietate CSS și valoarea dorită, separate prin două puncte. Toate aceste informații trebuie cuprinse între acolade. Aceștia sunt utilizați pentru a găsi elementele HTML pe baza numelui, id-ului, clasei, atributelor etc.

Exemplu:

Din perspectiva CSS orice element HTML are patru proprietăți și anume: content, padding, border si margin. Astfel proprietatea Content se referă la conținut, textul propriu-zis, sau orice alt obiect; Padding face referire la distanța dintre conținut și bordură;Border reprezintă bordura conținutului, iar proprietatea Margin este marginea pe care o primește elementul atunci când este poziționat în pagină.

In cadrul paginii html sunt utilizate o serie de etichete specifice foilor de stil , cunoscute ca si selectori sau elemente, pritre cele mai utilizate etichete regasim:

Eticheta <div> aceasta are o functionalitate asemanatoare cu a etichetei paraghar <p>, gazduind mai multe etichete CSS ce sunt aplicabile unui bloc sau mai multor paginii.

Eticheta <span> aceasta are o functionalitate asemanatoare cu a etichetei <font> avand ca scop formatarea stilului , dimensiunii culorii etc a textului

De asemenea pentru a personaliza o eticheta HTML, acesteia I se poate atribui un id sau un class , urmand ca in cadrul acestor elemente sa fie definite caracteristicile css.

3.3. Hypertext Preprocesor (PHP)

Hypertext Preprocesor sau PHP este un limbaj de programare destinat în primul rând Internetului, aducând dinamică unei pagini web. Este unul dintre cele mai importante limbaje de programare web open-source și server-side. (înseamnă că codul sursă nu rulează pe calculatorul celui care accesează pagina, ci pe serverul web unde se află pagina).

Limbajul PHP a luat naștere în anul 1994, fiind dezvoltat de Rasmus Lerdorf care a avut ca obiectiv contorizarea vizitatorilor pe un site și pentru a genera un curriculum vitae.

Inițial, PHP a reprezentat abrevierea de la Personal Home Page (pagină de bază personală). Limbajul a fost creat în 1994 de către Rasmus Lerdorf, pentru a-și îndruma vizitatorii spre curriculum vitae-ul personal, publicat pe Internet. Pe măsură ce utilitatea și caracteristicile sale s-au dezvoltat și pe măsură ce programul a început să fie utilizat în situații cu un caracter mai profesional, PHP a ajuns să aibă semnificația de preprocesor de hipertext.

Fiind un limbaj de scripting, PHP aduce multe avantaje programatorilor, de exemplu codul scris nu trebuie compilat, ceea ce îl face ușor de editat și testat. Majoritatea limbajelor de programare necesită compilarea fișierelor în cod mașină înainte de rulare, proces care presupune mult timp.

PHP nu este un limbaj de programare de cum ar fi C++, de sine stătător ci se utilizează împreună cu limbajul HTML, iar pentru a rula, are nevoie neapărată de un server de web (http server). Apache este un server HTTP de tip open source, care, odată instalat pe calculator, permite dezvoltatorilor să ruleze scripturi PHP local, fapt pentru care, Apache este un element important pentru dezvoltarea locală.

Scripturile PHP pot fi realizate prin intermediul unor editoare de texte (Notepad ++, Wordpad etc), structura acestora fiind identică cu a unui fișier HTML, excepție făcând scriptul PHP introdus între tag-uri colorate în roșu ( <? Php…? >”).

Pentru site-urile dinamice o componentă importantă este stocarea datelor astfel încât ele să poată fi modificate rapid și ușor – acest lucru fiind principala diferență între un site dinamic și un site static realizat în HTML. Deoarece PHP nu oferă o metodă eficientă de stocare a informațiilor, este nevoie de un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale (SGBD).

MySQL este unul dintre cele mai populare SGDB-uri open source în prezent și este foarte des întâlnit împreună cu PHP. Acesta a fost inițial lansat în 1996 și este denumit după numele fiicei principalului autor și co-fondator Michael Widenius , My, și SQL (Structured Query Language).

Conform literaturii de specialitate limbajul PHP prezintă numeroase avantaje și anume:

Un alt avantaj al limbajului PHP este dat de faptul că programatorul nu este limitat să scoată rezultat HTML. Posibilitățile PHP-ului includ afișarea de imagine, fișiere PDF și chiar filmulețe Flash, toate generate instant. Se poate de asemenea că rezultatul să fie fișier text, cum ar fi XHTML sau orice alte fișiere XML. PHP poate genera automat aceste fișiere și să le salveze în sistemul de fișiere în loc să le afișeze, formând un cache de partea serverului pentru conținutul dinamic.

Baze de date MySQL

În zilele noastre bazele de date au devenit o componentă importantă a vieții de zi cu zi în societate. Pe parcursul oricărei zile, fiecare dintr noi interacționam cu o baze de date prin acțiunile pe care e desfășurăm, de exemplu efectuarea de plăti sau comenzi online, depunerea sau retragerea unor sume de bani de la bancă, efectuarea unor rezervări etc.

Notiunea ,, baza de date ‘’ apare in anul 1967 , si este definita ca fiind o colectie de informatii corelate despre subiectul studiat, relatiile logice dintre aceste informatii si tehnicile de prelucrare corespunzatoare (sortare, regasire, apreciere, stergere, adaugare, inserare, modificare).Literatură de specialitate definește termenul de baza de date ca fiind o colecție structurata de date stocate într-un sistem informatic și organizate astfel încât să poată fi căutate și recuperate rapid.

Sistemul de gestiune a bazelor de date sau un S.G.B.D. reprezinta sistemul de programe care permite construirea bazelor de date, introducerea de inregistrari si dezvoltarea de aplicatii privind bazele de date, permitand astfel accesul utilizatorului la date printr-un limbaj specific, oferind informatiile solicitate de acesta prin intermediul prelucrarilor, interogarilor asupra bazei de date. Aceste instrument este essential in zilele noastre in numeroase medii, de la utilizarile mai traditionale in contexte de afaceri, cercetare si invatamant si pana la aplicatiile mai recente, cum ar fi operarea motoarelor de cautare din Internet, intrucat fiecare actiune desfasurata atat in scopuri personale cat si de afaceri are la baza interogarea unei baze de date.

O bază de date trebuie să asigure anumite caracteristici din punctul de vedere al gestionarii eficientă a datelor, printre acestea regăsim:

Unul dintre sistemele de gestiune a bazelor de date cel mai utilizat este MySQL, deoarece acesta este foarte rapid si in acelasi timp foarte robust. MySQL este un server multi-user, suporta mai multi utilizatori, si multi-thread , cu mai multe fire de executie.

Limbajul de prelucrare si de interogare al bazei de date folosit este SQL, acesta fiind limbajul standard de interogare a bazelor de date. Este disponibil in mod public din 1996, iar in clipa de fata MySQL este disponibil sub o licenta Open Source, dar daca este nevoie sunt disponibile si licente comerciale.

Limbajul SQL sau Structured Query Language este un limbaj standard, utilizat pentru accesarea și manipularea bazelor de date relaționale. Fiind unul dintre cele mai populare limbaje utilizate pentru crearea, modificarea, regăsirea și manipularea bazelor de date de către SGBD-uri (Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date).

Limbajul SQL este împărțit în două categorii limbajul de definire a datelor (DDL – Data Definition Language) și limbajul de manipulare a datelor (DML – Data Manipulation Language).

Administrarea MySQL se poate face din linie de comanda sau folosind browserul si accesand aplicatia numita PHPMyAdmin scrisa in PHP.

PhpMyAdmin este un utilitar open source scris in PHP, si care este folosit pentru administrarea bazelor de date MySQL din cadrul unui browser. PhpMyAdmin poate fi folosit pentru crearea si stergerea bazelor de date, tabele, poate adauga/edita/sterge campuri, poate executa interactiv comenzi SQL, poate gestiona utilizatori si permisii, etc.

Date fiind aceste consideratii, MySQL are de oferit numeroase caracteristici atractive:

În cadrul bazei de date pentru definirea datelor regăsim comenzi pentru crearea sau modificarea bazei de date, a tabelelor, crearea indecșilor, stabilirea legăturilor între tabele sau a constrângerilor, in timp ce pentru manipularea datelor se asigura un set de proceduri pentru interogarea baze de date, introducerea de date, ștergerea sau actualizarea datelor.

Astfel cele mai utilizate comenzi sunt:

Comanda CREATE este utilizata pentru rearea unui tabel nou, in cadrul caruia trebuie specificate numele coloanelor, tipul de date, lungimea campului, daca acesta poate fi nul, stabilirea unei chei primare etc. Printre tipurile de date cele mai utilizate regasim:

Comanda SELECT este utilizată pentru interogarea bazei de date, rezultatul acesteia fiind stocat într-un tabel rezultat numit result-set. Sintaxa acestei instrucțiuni și rezultatul ei se poate vedea în figură de mai jos.

Comanda UPDATE este utilizată pentru actualizarea datelor

Comanda DELETE este utilizată petru ștergerea înregistrărilor

Comanda INSERT INTO este utilizată pentru introducerea datelor în baza de date

Alături de comenzile enumerate mai sus se poate utiliza clauza WHERE care are ca scop filtrarea înregistrărilor, afișând doar înregistrările care îndeplinesc anumite condiții. Conditionalele sunt operatori care ne permit sa particularizam interogarea bazei de date, printre acestia regasim:

Capitolul 4. Proiectarea bazei de date pentru aplicația Web

4.1. Crearea bazei de date

Baza de date a fost realizată prin intermediul aplicației XAMPP (instalată anterior) folosind phpMyAdmin.

XAMPP este un server web open source dezvoltat de Apache Friends. Acesta constă în principal intr-un server HTTP , o baza de date MariaDB care intrepreteaza scripturi scrise in limbajele PHP și Perl . Abrevierea XAMPP provine de la termenii Cross-Platform (X), Apache (A) – aplicatie pentru server, MariaDB (M) – baze de date, PHP (P) și Perl (P) – limbaj de scripting. Este o aplicatie cu o interfata simpla si usor de utilizat pentru testarea si implementarea bazelor de date pe un server local.

PhpMyAdmin este un SGBD MySQL( Sistem de Gestiune a Bazelor de Date), gratuit destinat administrarii bazelor de date prin intermediul unui browser web. Prin intermediul acestuia se pot crea, modifica sau sterge baze de date, tabele, campuri sau randuri prin executarea unor interogari SQL.

Pentru deschiderea aplicației phpMyAdmin am parcurs următorii pași:

Deschiderea aplicației XAMPP – > 2. Start MySQL – > 3. Admin MySQL

O bază de date este o colectie de fisiere interconectate care contin nucleul de date necesare uunui system informatics, un ansamblu de legaturi si colectii de dare prin care se realizeaza reprezentarea unei realitati. Aceasta poate stoca o cantitate mare de informații, organizând-o într-un format ce este ușor de accesat atât în mod direct cât și prin intermediul unui alt program (PHP în cazul nostru)

Serverul MySQL conține mai multe baze de date. În funcție de privilegiile cu care clientul MySQL se conectează la server, pot avea acces la toate bazele de date sau doar la o parte din ele. De cele mai multe ori o aplicație (web) folosește o singură bază de date la care se conectează pentru a actualiza sau extrage informații. Aplicațiile mai complexe pot folosi mai multe baze de date la care se conectează simultan sau pe rând.

Folosind phpMyAdmin, o bază de date (goală, fară tabele) se creează scriind numele bazei de date în câmpul "Creează baza de date nouă" și apăsând butonul "Creează". În cazul nostru baza de date se numește “facturare”, aceasta utilizeaza datele din cadrul platformei de facturare a carui dezvoltare este.

Odată creată, baza de date facturare va fi baza de date curentă. Comenzile pe care le vom crea de acum, de exemplu cele prin care se vor crea tabelele, se vor adresa acesteia.

Structurarea bazei de date a fost o sarcină dificilă având în vedere toate informațiile care țin de activitatea unui agent economic în general și în mod special activitatea de facturare/încasare și de gestiune a produselor. Toate aceste informații le-am cuprins în cadrul unui mindmap cu ajutorul programului: MindJet.

MindJet este o aplicație software cu ajutorul căruia se crează în mod vizual o” hartă”, prin care se evidențiază pașii ce trebuiesc urmați în cadrul unui proiect.

Următorul pas a fost realizarea tabelelor pentru stocarea informatiilor rezultate in urma preluarii datelor din balanta contbila incarcata de utilizator , dar si a indicatorilor ce urmeaza a fi calculati prin intermediul interogarilor aspura bazei de date.

Asadar crearea tabelelor a fost prima etapa pentru realizarea bazei de date, astfel am creat entitatile prin completarea câmpul “Crează tabel nou în baza de date facturare”:

În cadrul tabelelor realizate se regăsesc am utilizat următoarele tipuri de date:

INT pentru celulele în cadrul cărora vor fi introduse numere întregi

VARCHAR pentru șiruri de caractere cu lungime variabilă (denumire, adresa)

CHAR pentru șiruri de caractere cu lungime fixa (CUI, CNP etc.)

DATE pentru celulele în cadrul cărora vă fi stocată dată (dată, scadenta etc.)

DECIMAL utilizat pentru celulele în cadrul cărora se vor introduce numere cu zecimale (preț, cantitate etc)

Pentru câmpurile în cadrul cărora se găsesc codurile firmelor înregistrate, codurile clienților, codurile produselor, am precizat că este PRIMARY și s-a selectat caseta AUTO_INCREMENT.

Prima caracteristică, PRIMARY indică faptul că celula respective este cheie primară. Cheia primară a unui tabel din baza de date are valori distincte pentru toate articolele din tabel și are rolul de identificator unic al acestora.

Proprietatea AUTO_INCREMENT indică modul de formare a valorilor. Valoarea acestuia pentru un nou articol care urmează să fie adăugat se calculează automat, prin incrementarea valorii corespunzătoare ultimului articol prezent în tabel.

4.2. Conectarea și accesarea bazei de date MySQL

Pentru a face funcțional suportul de conectivitatea a limbajului PHP către bazele de date MySQL, este necesară utilizarea bibliotecii mysql. În cazul pachetului Xampp, aceasta este instalată și activată în mod implicit. Înainte de a putea accesa informații din baza de date, trebuie creată o conexiune cu serverul MySQL.

Conectarea efectivă la baza de date se realizează prin intermediul instrucțiuni mysql_connect, creat in cadrul unei pagini separate intitulate conexiune.php aceasta pagina fiind accesata prin intermediul comenzii $_SESSION scopul unei sesiuni este de a reține o informație care să se mențină de la o pagină la alta. Această funcție se pune la început de PAGINA, prima linie din script. De asemenea alaturi de intructiunea de conectare se pot menționa cinci parametrii opționali printre care:

primul reprezintă numele server-ului MySQL și dacă lipsește se încearcă conectarea la calculatorul curent.

cel de-al doilea reprezintă numele utilizatorului și în caz că acesta lipsește se folosește valoarea root ca nume de utilizator.

al treilea reprezintă parola utilizatorului și în caz că lipsește se folosește șirul vid în momentul conectării la server.

al patrulea parametru este de tip logic și are rolul de a indica motorului PHP că în cazul în care există o conexiune la același server să se mai creeze încă una în loc să se reutilizeze cea existentă.

ultimul parametru este de tip întreg și reprezintă proprietățile pe care le va avea conexiunea.

Codul PHP utilizat pentru realizarea conexiunii se poate observa în figură de mai jos:

Codul php utilizat contine variabila $conectare prin care ne vom putea referi la conexiunea creată. Dacă aceasta nu reușește din diferite motive (nume utilizator sau parola incorecte, server-ul MySQL nu este pornit, etc.) variabilă $connection va avea afișa un mesaj de eroare, în caz contrar se va afișa pe ecran un mesaj de succes. De asemenea prin intermediul variabilei $db s-a creat conexiunea la baza de date realizată anterior, facturare, prin intermediul funcției mysql_select_db. Funcția setează baza de date pentru o conexiune către serverul MySQL pentru interogările care vor urma. Funcția are doi parametrii: primul este de tip șir de caractere și reprezintă numele bazei de date care va fi folosită pentru interogărileulterioare, iar cel de-al doilea parametru reprezintă identificatorul de acces la conexiunea către serverul MySQL, în cazul nostru variabilă $conectare.

Pentru a extrage informațiile necesare ce vor fi afișate pe site am realizat diferit interogări ale bazei de date. Pentru acestea am folosit comanda mysql_query. Urmate de afișarea rezultatelor prin intermediul comenzii echo.

Interogările realizate în cadrul portalului sunt atât interogări de selecție simple dintr-un singur tabel (de exemplu afișarea utilizatorilor în colțul din stânga), interogări încrucișate prin intermediul parametrului inner join (utilizate în crearea rapoartelor ce au ca scop extragerea datelor din mai multe tabele, afișarea clienților utilizatorului, calcule etc), interogări de modificare sau update (utilizate în editarea datelor ale clienților, utilizatorilor, produselor, facturilor sau ale chitanței), interogări de ștergere (utilizate la ștergerea documentelor sau a utilizatorilor de către administrator).

Cele mai folosite funcții mysql în cadrul interogărilor sunt:

mysql_num_rows

returnează numărul de înregistrări conținute de către un rezultat primit. Funcția returnează un număr întreg care reprezintă numărul de înregistrări conținute de variabila primită ca parametru.

mysql_ fetch_array

colectează datele referitoare la înregistrarea curentă și le returnează sub forma unei liste ale cărui elemente pot fi accesate folosind numele câmpurilor, numărul lor de ordine sau folosind ambele moduri. Dacă nu mai sunt înregistrări de prelucrat, funcția returnează valoarea logică FALSE.

mysql_filed_name

returnează numele campului ce conținut de către un rezultat primit.

Închiderea conexiunii către baza de date MySQL se face prin comanda mysql_close(), variabila $conectare ne mai fiind validă .

Capitolul 5. Prezentarea aplicației Web

5.1. Prezentare generală

Platforma de facturare online este destina în mod special miciilor întreprinzători, oferind acces 24 de ore din 24 la baza de date de pe orice dispozitiv cu conexiune la internet, emiterea unui număr nelimitat de documente, personalizarea documentelor, generarea de rapoarte cu privire la clienții neîncasați, facturile scadente, vânzări dintr-o anumită perioadă etc în mod gratuit.

De asemenea platforma oferă o serie de avantaje printre care:

In cadrul acestui portal utilizatorii își pot calcula indicatorii de performanță ai întreprinderii, indicatorii de lichiditate și solvabilitate, ratele de rentabilitate dar și de a analiza echilibrul financiar al întreprinderii în cadrul secțiunii de analiza economico- financiară doar prin incarcarea balantei contabile in formatul .csv solicitat, pot genera grafice si de asemenea pot genera politicile contabile necesare bilantului contabil.

Această secțiune cuprinde descrierea indicatorilor și nivelul recomandat al acestora, concluziile cu privire la rezultatele obținute afisate direct pe pagina, acestea pot fi descarcate in format pdf, listate sau transmise prin e-mail.

Toate operațiunile efectuate în cadrul platformei sunt stocate într-o bază de date criptata, pentru siguranță și confidențialitatea datelor, totodată fiecare utilizator având la dispoziție un user și o parolă pentru accesarea bazei de date.

5.2. Pagina de acces

Accesul la platforma de facturare online se realizează prin accesarea serverului prin intermediul comenzii http://localhost/index. php, fișierul predefinit pentru directorul web al aplicației fiind index. php.

Design-ul primei pagini a fost realizat prin intermediul foilor de stil CSS, codurile folosite în carul acestora fiind rulate de majoritatea browserelor.

Totodată în cadrul primei pagini sunt prezentate avantajele utilizării platformei atât prin intermediul unor imagini sugestive cât și prin argumente care demonstrează aceste avantaje. De asemenea prezentarea serviciilor oferite prin este realizată prin intermediul unui slider, care este realizat cu scopul de a capta atenția vizitatorilor și de ai determina să se înregistreze pe platformă, denotând totodată profesionalism.

Meniul principal al platformei este alcătuit din patru opțiuni (Acasă, Înregistrare, Autentificare, Contact) după cum puteți observa în imaginea de mai jos:

După cum puteți vedea în imagine de mai sus, prima pagină reprezintă pagina de înregistrare. Înregistrarea utilizatorilor se realizează prin accesarea butonului înregistrare din meniu sau din cadrul slider-ului și completarea câmpurilor din formularul afișat:

După cum se observa primul element al formularului este dat de tipul de cont/utilizator creat, fiind setat în mod implicit contul de administrator. Orice entitate economică înregistrată pe site trebuie să dețină un cont de administrator, administratorul având control asupra tuturor datelor introduse. De asemenea în principal, de problemele de protecție și securitate este responsabil administratorul bazei de date, care are un cont privilegiat în sistemul de gestiune care prevede capabilități foarte puternice, pe care alte conturi sau utilizatori nu le au. Prin intermediul contului de sistem administratorul bazei de date poate efectua mai multe operații: crearea conturilor, acordarea sau retragerea privilegiilor, etc.

Astfel formularul de înregistrare cuprinde două părți și anume: o parte în care se menționează datele companiei și cea de-a două în care se trec datele de autentificare, deoarece orice persoană care dorește să se conecteze la o bază de date trebuie să dețină un cont și o parolă.

Totodată câmpurile marcate cu steluța sunt obligatorii, deoarece conțin informații importante pentru operațiunea de facturare, necompletarea acestora vă generă un mesaj de eroare.

Odată ce câmpurile sunt completate corespunzător și se acționează butonul de înregistrare datele vor fi introduse în baza de date a platformei. Codul prin intermediul căruia este realizată această operație este prezentat în imaginile de mai jos.

După cum se observă în figură de mai sus datele introduse de către utilizator sunt preluate prin intermediul comenzii $_POST, deoarece metoda utilizată în cadrul formularului este post. Această metodă transmite informația din formular într-o manieră invizibilă pentru utilizator, transmițând o cantitate mai mare de informații comparative cu metoda get care transmite un număr limitat de informații într-un mod vizibil pentru utilizator ca parte a adresei URL.

Totodată alături de comandă post regăsim numele elementelor care au rolul de a indentifică informația introdusă în câmpurile cu același nume ale formularului. Odată preluate toate datele necesare, acestea sunt introduse în tabelele utilizator respectiv client prin intermediul comenzii INSERT INTO.

După înregistrarea utilizatorului acesta se poate loga completând formularul afișat sau accesând din meniu opțiunea de autentificare. În timp ce utilizatorul face un singur click pe butonul de autentificare, în interiorul codului sursă se întâmplă mai multe evenimente de care utilizatorul nu știe. Primul dintre ele fiind verificarea corectitudinii datelor introduse, urmat de interogarea bazei de date cu privire la datele introduse, în cazul în care acestea nu vor fi găsite se va afișa un mesaj de eroare cu textul Utilizatorul sau parola sunt greșite! Vă rugăm încercați din nou!. Codul sursă al acestui formular este prezentat în figura 5.2.5.

5.3. Prezentarea aplicației

Odată ce s-a efectuat cu perațiunea de autentificare se va deschide pagina de administrare a contului. Aceasta pagină afișează în partea stângă numele utilizatorului și a companiei precum și un buton de deconectare, urmate de opțiunile platformei. În cadrul meniului de sus accesarea păginilor va avea ca efect afișarea facturilor și a chitanțelor emise, afișarea unei liste a produselor sau a clienților, generarea de rapoarte și calculul indicatorilor de analiza economico-financiara.

În cadrul meniului din partea dreaptă utilizatorul poate crea documentele dorite. Totodată în pagina de administrare vor fi afișate toate facturile și chitanțele întocmite în ultima perioadă, administratorul având dreptul de a le vizualiza, edita, descarcă, șterge sau de a le imprima, în timp ce utilizatorii fără drept de admin nu le pot șterge, dar le pot edita, vizualiza, edita sau imprima.

In continuare ma voi axa pe noua opțiunea de analiza economico – financiară a întreprinderii create, daca pana acum utilizatorii erau nevoiti asi incarca singuri datele acum aplicatia permite incarcarea balantei contabile extragand elementele necesare.

Platforma oferă toate informațiile necesare pentru calculul indicatorilor de solvabilitate, lichiditate, rate de rentabilitate, echilibrul financiar și șoldurile intermediare de gestiune, fiecare indicator având alături interval cu valori recomandate. De asemenea pentru o concluzie elaborată aceasta trebuie solicitată printr-un e-mail care poate fi transmis direct după completarea datelor din formular, acționând butonul E-mail. În cadrul Anexei nr. 6 se poate vizualiza un model de concluzie alături de un grafic ce reprezintă evoluția indicatorilor în cazul în care concluzia este solicitate pentru o perioadă mai mare de 1 an.

Odată accesata opțiunea Analiza Economico – Financiară utilizatorul are posibilitatea de a alege indicatori doriți spre analiză. Pagina deschisă cuprinde o scurtă descriere a indicatorilor și butonul ce are ca scop deschiderea formularului de calcul.

Odata accesata sectiunea de analiza economico- financiara utilizatorul trebuie sa incarce balanta contabila prin intermediul butonului de upload. Pentru a putea fi incarcata balanta in baza de date trebuie sa aibe extensia .csv si urmatarea structura:

In imaginea de mai jos este prezentata pagina afisata, in coltul din stanga fiind afisate datele firmei si al utilizatorului logat:

Odata accesat butonul ,,Choose File” se va deschide automat ferestrea din care utilizatorul poate selecta fisierul dorit spre incarcare. Daca programul de contabilitate nu permite exportarea balantei contabile in format csv., este recomandata exportarea ei in excel dupa care se salveaza ca si fisier CSV (Coma Delimited)(*.csv), astfel coloanele vor fi separate prin virgule, de preferat ar fi ca inainte de salvare sa se sterga capetele de tabel sau orice alte date ce nu tin de balanta contabila, fisierul csv trebuie sa contina doar datele numerice din balanta. In urma convertirii balanta trebuie sa arate astfel:

Daca fisierul si-a mentinut structura pe coloane acesta trebuie deschis intr-un editor de tip .txt, daca exista spatii intre coloane acestea trebuie eliminate prin intermediul comenzii Replace, urmand ca apoi sa se salveze fisierul cu extensia dorita.

Dupa ce balanta este gata aceasta poate fi incarcata in baza de date prin accesarea butonului de importa. Butonul este creat in cadrul unui formulat de tip post ce are ca scop preluarea datelor si introducerea lor in baza de date in cadrul tabelei balanta, prin intermediul comenzii INSERT INTO, dar mai intai de toate acesta verifica formatul fisierului selectat afisand un mesaj de eroare in cazul in care acesta are alta extensie. Acest lucru a fost realizat prin intermediul limbajului javascript prezentat in imaginea de mai jos:

Dupa selectarea si validarea fisierului trebuie accesat butonul importa balanta, acesta avand ca si effect preluarea datelor din fisierul csv si introducerea lor in tabela balanta prin intermediul comenzii SQL INSERT INTO :

Dupa cum se poate observa odata accesat butonul incepe rularea codului php si implicit preluarea si introducerea datelor in tabel, fiecare coloana fiind delimitate prin virgule. La finalul operatiunii browserul va afisa un mesaj de success sau erore in cazul in care structura balantei nu coincide cu structura tabelei. De mentionat este faptul ca datele preluate sunt de tip text, iar calculul indicatorilor nu ar fi posibil fara convertirea acestora in date de tip numeric, fapt realizat prin intermediul unei interogari SQL.

Pentru o verificare a corectitudinii preluarii datelor se recomanda accesarea butonului vizualizeaza balanta care are ca effect interogarea tabelei completate anterior:

In continuare pentru o mai buna prelucrarea a datelor se vor realiza interogari ce vor rula in spate, fara ca utilizatorul sa poate vedea efectul acestora, pentru introducerea datelor in tabela elemente_balanta, date ce vor servii la calculul ulterior al indicatorilor de analiza. Asadar structura acestei tabele este prezentata in figura urmatoare:

Dupa cum se poate observa aceasta tabela contine principalele elemente ale bilantului contabil si a contului de profit si pierdere. Codul sursa al preluari datelor din tabel care ca un prim effect convertirea datelor din coloana symbol cont, ce poate avea dimensiuni diferite date de analiticile conturilor, in date cu 3 caractere exceptand conturile 4426 TVA deductibil, 4427 TVA colectat, 4423 TVA de plata, 4424 TVA de recuperate, 4428 TVA neexigibil. Urmat de introducerea datelor prin intermediul comenzii INSERT INTO a rezultatelor obtinute in urma interogarilor realizate asupra tabelei balanta, acestea au ca si rezultat insumarea coloanelor/rulajelor prin intermediul comenzii SUM in urma indeplinirii conditiilor impuse plin clauza WHERE. Conditiile impuse sunt asupra coloanei Simbol cont, componenta rezultatelor obtinute fiind similare a celor a celor din bilant (imag……).

Asadar acum utilizatorul poate sa-si calculeze indicatorii doriti doar prin accesarea butoanelor afisate in pagina de analiza:

Butoanele afisate sunt de tip formular avand ca si actiune afisarea rezultatelor in aceeasi pagina. Codul sursa are la baza comanda $_POST[‘nume buton actionat’] care preia denumirea butonului selectat si efectueaza interogarile specifice ale bazei de date, urmand ca rezultatele obtinute sa fie afisate prin intermediul unui tabel. Odata calculate indicatorii vor fi stocati in baza de date pentru comparatii viitoare sau prentru a putea fi listate de utilizator. Toate formularele afisate pot fi descarcate in format pdf sau listate direct din pagina.

In urmatoare imagine este prezentat codul sursa al butonului Rate de rentabilitate si rezultatul obtinut in urma actionarii acestuia:

Rezultat

Un alt beneficiu adus de aceasta aplicatie este faptul ca utilizatorul isi poate genera doar cu un singur click notele explicative aferente bilantului contabil, fara a mai face eforturi suplimentare pentru preluarea datelor sau pentru calculul indicatorilor necesari. In cadrul aceseti optiuni codul sursa are la baza interogari asupra balantei introduse preluand si afisand informatiile solicitate de note. Mentionez faptul ca asupra acestui formular utilizatorul poate intervenii pentru a-l personaliza, deoarece formularul afisat este unul general , iar in cadrul notelor explicative fiecare societate are particularitatile sale.

Notele exlicative completeaza si explica datele prezentate în cadrul celorlalte componente ale Situatiilor financiare (Bilant, Cont de profit si pierdere) . Astfel notele explicative trebuie sa raspunda la trei exigente principale :

– Sa fie la îndemâna unui numar mare de utilizator, motiv pentru care informatiile furnizate nu trebuie sa fie abundente sau excesiv de tehnice;

– Sa furnizeze toate datele semnificative;

– Sa fie fie clare si în aceleasi timp succinte, pe cât posibil. Calitatea informatiei tine mai mult de pertinenta datelor decât de volumul lor.

Continutul Notelor explicative este prezentat de REGLEMENTARI CONTABILE conforme Directivelor Europene. Acestea sunt compuse, pe de o parte, din informatii obligatorii, indiferent de importanta lor, iar pe de alta parte, din informatii care au o importanta semnificativa pentru obtinerea imaginii fidele a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului.

De asemenea formularul este structurat pe urmatoarele tipuri de informatii:

– Informatii de completare a Bilantului ( capital social, obligatiuni, rezerve, evolutia capitalurilor proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, datorii, garantii si obiligatii contractuale finanicare );

– Informatii privind anumite elemente de rezultate ( cheltuieli, impozit pe profit, cifra de afaceri );

– Prezentarea principiilor, politicilor si metodelor contabile;

– Informatii privind administratorii, directorii si salariatii;

– Alte informatii.

O data actionat butonul ,, ,, se va deschide pagina notelor explicative,

La sfarsitul paginilor fiind afisat butonul pentru modificarea sau adaugarea de date in ceea ce priveste textul formularului, acesta nu permite modificarea sumelor afisate, deorece acestea contin interogari si formule asupra carora utilizatorul nu poate intervenii.

Codul sursa al acestui pdf este unul complex precum: