LEGĂTURA DINTRE CRIMNALITATE- PATOLOGIE ȘI TERORISM [309911]

UNIVERSITATEA BUCURESTI

MASTER STUDII DE SECURITATE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

“ [anonimizat]”

PROFESOR COORDONATOR: Prof. Univ. Dr. CRISTIAN BARNA

MASTERAND: [anonimizat] 4-5

CAPITOLUL I ………………………………………………………..pg.5-6

1.1. Criminologia. DefiniȚie. [anonimizat]

1.2. Teorii criminologice etiologice (cauzale)…………………………..pg. 6-8

1.2.1. Teoria anormalitățtii biologice. – Cesare Lombroso

1.2.2. [anonimizat]

1.2.3. [anonimizat]-sociale – Encrico Ferri

1.3. Teoriile etiologice moderne………………………………………..pg.8-9

1.3.1. [anonimizat]

1.3.2. [anonimizat] – Olof Kinberg

1.3.3. [anonimizat]

1.4. Teoriile psiho sociale………………………………………………………..pg.9-10

1.4.1. [anonimizat]

1.4.2. [anonimizat]

1.4.3. [anonimizat]

1.5. Teoriile psiho morale………………………………………………………pg.10-11

1.5.1. [anonimizat], Kate Friedlander ([anonimizat])

1.5.2.[anonimizat] (instinctele, personalitatea criminala)

CAPITOLUL II ……………………………………………………………….pg.11-16.

2.1. Teoriile dinamice ( a trecerii la actul infractional)

2.2.1. [anonimizat]

2.2.2..[anonimizat]

2.2. Trecerea la actul infracțional. Infractorul și personalitatea infractorului

2.3. Victima. Categorii victimale

2.4. Crima, criminalul si criminalitatea. Tipologii de criminali..

2.5. Cauzele fenomenului social criminal.

CAPITOLUL III……………………………………………………………………….pg16-26.

3.1. Tipologii de criminalitate

3.3.1. Crima organizată – ([anonimizat], [anonimizat], terorismul international) si Organizația criminala

3.3.2. Terorismul internațional. Scopul si motivatia teroristilor

3.3.3. Radicalizarea – primul pas in recrutarea teroristă si trecerea la actele de terorism

3.3.4. Personalitatea teroristului. Un profil psihologic al teroristului

3.3.5.Tipologii de teroristi ([anonimizat], teroriștii destabilizatori ai ordinii sociale – „Lupii singuratici”,)

CAPITOLUL IV.. ………………………………………………………………………pg.27-34

4.1. Metode de cercetare si concluzii

4.1.2. Analiza calitativă de conținut – „ In pielea unei Jihadiste”, aspecte ale recrutarii teroriste

4.1.3. Explicatii si concluzii preliminare asupra documentului analizat

4.2. Masuri de combatere a fenomenului criminologic si al terorismului.

4.3. Concluzie generală

INFOGRAFIC:

OBIECTIVE:

Identificarea factorilor care acționează asupra comportamentului indivizilor pentru a-i

determina să comită acte delictuale/ criminale

Identificarea metodelor de radicalizare și recrutare

INTREBARE DE CERCETARE:

sunt teroriștii criminali atipici ce folosesc metode proprii de racolare a viitorilor adepți?

METODA FOLOSITĂ:

analiza de tip calitativ, material bazat pe descrierea unei experiențe personale a subiectului

(fac referire la jurnalista Ana Errelle), material în care este înfățișată metoda de radicalizare, de recrutare a viitorilor adepți.

REZULTATE:

prin descrierea teoriilor etiologice cauzale – se evidențiază, modul de cogniție

caracteristic precursorilor gândirii criminologice, în sfera socială și juridică, aducând contribuții la elaborarea unor legi, folosirea unor terapii și descoperiri medicale.

– teoriile dinamice – noncauzale au explicat mecanismele psihologice, comportamentale

ale trecerii la actul infracțional, în vederea obținerii unei satisfacții materiale imediate, cât și a metodelor folosite. Comportamentul adoptat în timpul comiterii infracțiunii constituie primul pas în lumea criminal. Criminalitatea însumând totalitatea actelor criminale infăptuite de infractori/ criminali. – constituirea de grupuri infracționale care săvârșesc infracțiuni ilicite transfrontaliere cât si legătura cu terorismul.

acțiunea factorilor sociali economici, politici, demografici , familiei determină

comportamentul individului de a comite acte reprobabile social, fapt pe care îl voi explica în lucrare

explicarea fenomenului radicalizării prin rețelele online, metodele folosite și

îndoctrinarea ca mijloc de manipulare (radicalizarea are loc pe diverse site-uri, platforme de jocuri, inchisori, centre subterane de studiu cât si universități, moschee, filierele de racolare practică aceeași metodă de manipulare și asigură rutele de transport până la sursă )

INTRODUCERE

Alegerea temei a avut drept scop, aprofundarea cunoștințelor legate de aspectele generale ale terorismului, Modus Operandi (MO) terorist, radicalizarea ca formă de recrutare teroristă și mecanismele psihologice ce stau la baza săvârsirii atentatelor de tip terorist.

Conexiunea între crimă – criminal – criminalitate dovedește o strânsă legătură cu terorismul, de aceea este necesară precizarea aspectelor pe care Criminologia le studiază: criminalitatea ca fenomen social, crima și criminalul, infracțiunea și infractorul, reacția societăți împotriva infractionalității, pentru a putea explica terorismul ca formă de criminalitate.

Asocierea terorismului cu crima organizată duce la metamorfozarea / hibridizarea terorismului având ca fundament scopuri bine precizate, îmbinând sfera politică și partea financiară. (șantaj, piraterie, răpiri, recompense), deoarece la baza actului criminal stă infracțiunea – latura obiectivă și făptuitorul (infractorul, teroristul) – latura subiectvă .

De ce sunt teroriștii o categorie aparte de criminali? pentru că terorismul a fost și este o infracțiune. “Infracțiunea – fapta prevazută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, singuurul temei al răspunderii penale”

Motivația infractorului – cât și a teroristului este de a trece la săvârșirea actului infracțional / a atentatului, ambele motivații având la bază, obținerea unui efect optim, scontat: în cazul infractorului o recompensă imediată, în cazul teoristului – atragerea atenței opinei publice / guvernului asupra unei ideologii, cauze, revendicări – substrat politic.

Diverse cercetări psihologice au arătat că, majoritatea teoriștilor au caracteristici comune, moduri de operare violente, victimele sunt alese aleatoriu pentru impact vizual dramatic, terifiant, pentru a provoca panică generalizată, impresionarea opiniei publice; scopul atentatului fiind revendicările prealabile, ideologia grupării teroriste respective, prin constrângeri, presiuni asupra statului / societății.

De asemenea pentru a infăptui actul terorist, e nevoie de adepți ai cauzei,, de persoane care sunt vulnerabile: fie sub aspectul trecutului (au fost/ sunt încarcerați, privați de liberate), fie sub povara incertitudinii identitare, tineret dornic, de a fi in vogă, cool, eroi, de a- și depăși condiția statutară, aleg să devină soldați – luptători ai Jihadului, fiind recrutați și folosiți ca unelte de luptă, într-un război care nu e al lor !

Întrebarea uzuală care se vehiculează este: “sunt patologici acești teroriști?” Răspunsul ar fi, că sunt perfect conștienți de faptele lor, antrenați special, au duritatea, cruzimea, tenacitatea și rezistența corespunzătoare instrucției specifice, gata de sacrificiul suprem, fanatismul și ideologia sunt la cote paroxistice, au episoade tranzitorii de depresie, alcoolism și consum de droguri.

Motto ul lor, este “distruge pentru a salva”, pot fi comparați cu o plagă sau un cancer ce se extinde.

In funcție de proveniență, orientarea grupării, teroriștii sunt clasificați in patru grupe de acțiune:, separatiste, fundamentaliste, nou – religioase și revoluționare.

Exista psihopatologie în cazul destabilizatorului social – “Lupul singuratic”, introvert, ermetizat, suspicios, cu un cerc relațional redus. Ei sunt așa zișii “salvatori ai lumii” – prin săvaâsșrea crimelor..

Lucrarea de față am sturcturat-o astfel:

Primul capitol cuprinde definiția criminologiei ca șiință, teoriile criminologice etiologice (cauzale), teoriile etiologice moderne, psiho-sociale și psiho-morale, descrierea acestora și fundamentarea lor. La sfârșitul fiecărui capitol am explicat importanța sau legătura între capitole, precizând aspectele respective.

Al doilea capitol se referă la actul infracțional, infractor și tipoligii de infractori, personalitatea infractorului, trecerea la săvârșirea infracțiunii, definirea crimei, a criminalului și a fenomenului criminal, teoriile dinamice noncauzale, definirea victimei și categoriile victimale. De asemenea explicarea legăturii de cauzalitate între criminalitate și terorism.

Al treilea capitol furnizează cadrul teoretic al clasificării criminalității, explicitarea organizației de tip criminal, tipologii de criminalitate, conexiunea cu terorismul, radicalizarea – primul pas care stă la baza recrutării în scop terorist, pentru a comite acte teroriste, clasificarea organizațiilor teroriste, explicarea personalității teroriste, un profil al teroristului.

In cuprinsul lucrării voi prezenta femeile terorist, teroristul sinucigaș și Lupul singuratic

Ce de al patrulea capitol cuprinde analiza de tip calitativ, analiza de conținut a carții “ In pielea unei jihadiste” în care se explică fenomenul radicalizării prin rețelele online, metodele folosite și îndoctrinarea ca mijloc de manipulare, precum și concluzii preliminare asupra conținutului documentului analizat, măsurile de combatere a comportamentului deviant/ criminal / terorist, strategiile folosite pentru combaterea terorismului și o concluzie generală asupra lucrării.

Cuvinte cheie folosite: actele teroriste, actul infracțional, organizații teroriste, motivația teroristului, victimă, profil psihologic al teroristului, tipologii de teroriști, femeia terorist, sinucigașul gen kamikaze, Lupul singuratic, clasificarea terorismului, trăsături psiho comportamentale ale teroriștilor, personalitatea teroristului, concluzii.

CAPITOLUL 1. CRIMINOLOGIA

Criminologia, are un caracter pluridisciplinar și studiază, structura, dinamica, cauzele și condițiile socio-umane ale criminalității. Elaboreaza soluții de interventie si prevenție împotriva crimei și criminalității, Criminologia analizează:

Reacția societății împotriva criminalității;

Investigarea metodelor și procedeelor de prevenire și combatere a crimei și criminalității

Metode de apărare împotriva crimei

Obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social, infracțiunea, infractorul, victima și reacția socială împotriva criminalității

Scopurile criminologiei pot fi clasificate în 2 categorii:

a)  Scopul imediat – criminologia urmărește stabilirea cauzelor care determină producerea criminalității.

b) Scopul general – îl constituie prevenirea și combaterea fenomenului infracțional.

Funcțiile criminologiei: descriptivă, explicativă, predicativă

1.2. TEORIILE ETIOLOGICE (Cauzale) – Etiologia criminală se referă la: cauze, condiții, factori care au dus la favorizarea / determinarea fenomenului criminal, astfel Cesare Beccaria, pune în evidență în lucrarea “Delicte și pedepse”- un Cod Penal (drepturi si libertăți ale cetățeanului, desfințarea torturii și pedepsei cu moartea), idei care sunt actuale și în prezent.

1.2.1. TEORIA ANORMALITĂȚII BIOLOGICE – Cesare Lombroso – în lucrarea “ Teoria omului criminal”, evidențiază “ criminalul înnăscut”, atavismul criminal”, explicația lombroziana fiind aceea că înclinațiile spre crimă sunt înăscute – (datorita unei descoperiri: un craniu al unui criminal ce prezenta o fosetă accentuată la baza occipitalului – însemnând oprirea din dezvoltare, primitivism). Studierea a 385 de cranii ce prezentau diferite malformatii, degenerescențe, au dus la concluzia că infractorii prezintă stigmatele criminale, iar crima este o formă de epilepsie. Fizionomia feței era asimetrică, craniul teșit, buze îngroșate, defecte ale urechilor, ale ochilor, etc Actul criminal era considerat ereditate criminală.. Concluzia formulata de Lombroso era că: – fenomenul criminal este determinat de anormalitatea biologică, atavismul și patologia epileptică.

Precizare: deși la vremea respectivă teoria lombrosiană era acceptată, datorită conceptelor darwiniste asupra evoluționismului și filozofiei pozitiviste a lui Comte (trecerea omului prin cele trei faze: teologică, metafizică si stiințifică pozitivistă), în prezent conceptul lombrozian este depășit, cercetarile medicale au arătat că epilepsia este datorată unei patologii neuronale, manifestată prin convulsii fie clonice (parțiale), mioclonice, (musculare) sau tonico clonice (generalizate), însoțite de pierderea controlului sfincterian și uneori protuzia limbii (împiedicarea respirației, ingurgita sau a inghițirii propriei limbi), pierderea conștienței si o frecvență variabilă a acestor episoade convulsionale. Pe de altă parte studierea acelor malformații craniene nu a demostrat, decât ca erau indivizi cu maladii genetice (care nu puteau fi depistate in timpul sarcinii deoarece in acea perioadă nu existau, aparaea specializate pentru identificarea și prevenirea malformațiilor fătului) datorate acțiunii unor factori nocivi, anomalii cromozomiale, boli materne. Tendința spre crimă, însă, există și este datoraăa pulsiunilor și lipsei autocontrolului pulsional, de aceea, normalitatea este reprezentata de autocontrol și respectarea normelor sociale și legale.

1.2.2. TEORIA ANORMALITĂȚII MORALE – Rafaelle Garofalo – introduce termenul delict natural si delict convențional, sentimente, mila și probitate. Ce legătura au toate acestea? Considerentele lui Garofalo au fost următoarele: crima loveșe în simtul moral al colectivitatii,,iar criminalul este un anormal cu indiferenta afectiva, cum ar fi: asasinul, necinstitul, violentul, cinicul

1.2.3. TEORIA ANORMALITĂȚII BIO-PSIHO-SOCIALE – Enrico Ferri – introduce teoria multifactoriala, ținând cont de psihicul uman, astfel clasifică criminalii în cinci categorii (criminaliul nebun, nascut, dobândit, de ocazie și din pasiune). Factorii criminogeni sunt grupați în: factori antropologici, factori fizici și sociali .

1.3. TEORIILE ETIOLOGICE MODERNE

– fenomenul criminal este multifactorial, are o cauzalitate multiplă

– comportamentul criminal are o componentă pshihologică

1.3.1. TEORIA BIO- TIPOLOGICĂ – Emest Kretscmer – corelația între activitatea criminală și biotip (tipul picnic – ințelăciune, fraudă, viclenie, astenic – comit furturi și abuzează de încredere, atletic – criminali brutali, displastic: retardul psihic cu malformații corporale, de regulă schizofreni și debili mintali)

1.3.2. TEORIA INADAPTĂRII BIO- PSIHICE- Olof Kinberg – omul este o ființă bio-psiho-socială caracterizată prin "plasticitate", dacă plasticitatea nu este corelată cu influențele mediului, se creează o stare de inadaptare socială și implicit la delict.

1.3.3. TEORIA CONSTITUȚIEI CRIMINALE – Begnino di Tulio – in lucrarea „ Tratat de antropologie criminala” explică prin teoria genetică- aberațiile cromozomiale- existența cariotipului: 47XXY – sindromul Klinefelter (infracțiuni de furt, tâlhărie, exchibiționism, pedofilie), iar 47 XYY- cromozomul crimei.

1.4. TEORIILE PSIHO SOCIALE

14.1.TEORIA ASOCIAȚIILOR DIFERENȚIATE – Intrebarea uzuală este:

– de ce mediul social determină anumiți indivizi să comită infracțiuni?

Pentru a răspunde la această intrebare, Edwin Sutherland a conceput Teoria asociațiilor diferențiate – plecând de la premiza existenței unor condiții favorizante pentru comiterea infracțiunii deci comportamentul criminal este influențat de grup, unde dobândețte tehnici de săvârșire a infracțiunilor

1.4.2. TEORIA CONFLICTELOR DE CULTURI – Thorsten Sellin – în lucrarea „Conflictul cultural și crima”, autorul face referire la tradiții, obiceiuri, reguli, valori; iar conflictul cultural este înfruntarea între valori morale și reguli.

1.4.3. TEORIA ANOMIEI – Robert Merton – însușind cenceptele lui Durkheim, în lucrarea „Teoria socială și structura socială”, criminalitatea este legată de structura socială, iar ”anomia este absența sau slăbirea normei sociale într-o societate, ducând la o lipsă de coeziune între membrii societății” . Starea de anomie se instalează atunci cand există un decalaj mare între scopuri scontate și mijloace legale, accesibile unor categorii sociale, categoriile defavorizate recurgînd la mijloace ilegale/ criminalitate pentru satisfacerea scopurilor scontate.

1.5. TEORIILE PSIHO MORALE – Aceste teorii propun explicarea mentalității criminale, mecanismele comiterii actelor de natura criminală, reprobabile social.

1.5.1. TEORIILE PSIHANALITICE – Sigmund Freud, a concretizat structura si funcționarea psihicului, etiologia și tratamentul nevrozelor și fenomenul criminal.

Prin etajele structurate ale psihicului: conștientul, preconștientul si inconștientul, Freud a explicat cauzalitatea apariției nevrozelor la persoanele bolnave, ca fiind ereditare, influențate de mica copilarie, frustrări, refulări. Evenimentele produse în mica copilărie au un impact hotărâtor

(faza orală, anală, falica, latentă și genitală), cantitatea de energie necesară – denumită libido. In faza orală – necesitatea nou născutului este hrănirea, principala sursa de satisfactțe, faza anală- asociată cu eliminarea, distrugerea unor obiecte,comportamente agresive ale copilului, în faza falică – copilul iși cunoate corpul, intervine complexul Oedip (de aici și teoria criminalului nevrotic- instinctul sexual oedipian – crima și pedeapsa au aceeași sursă instinctuală, sau dualismul între Eros și Thanatos – instinctele sadice, actul criminal este expresia culpabilității – vine ca o eliberare), complexul Elektra, complexul castrării și apariția delicventei juvenile, faza latentă- activitați externe ale copilului și ultima fază genitală.

Plecând de la premizele freudiene, Kate Friendlander, afirma în Teoria personalității antisociale, ca procesul de adaptare al copilului în relaționarea cu părinții, cu grupul, cercul relațional, constituie pasul hotărâtor în formarea personalității, în adaptarea socială, evenimentele negative din copilărie iți vor pune amprenta și vor influența dezvoltarea și adaptarea în societate, ducînd la formarea unei personalități antisociale.

1.5.2. TEORIA AUTONOMA PSIHO- MORALĂ

Ettiene de Greeff – în Teoria instinctelor, afirma ca personalitatea individului este guvernată de instincte grupate într-o structură afectivă (instince de apărare – conservare ce au la baza agresivitatea și instincte de simpatie bazate pe devotament și valorizare), echilibrul precar între instinctul de apărare si afectivitate, lipsa inteligenței favorizează trecerea la actul criminal.

Jean Pinatel –TEORIA PERSONALITĂȚII CRIMINALE Autorul consideră că trăsăturile psihice esențiale ale infractorilor sunt: egocentrismul, labilitatea psihică, agresivitatea, indiferența afectivă și alcătuiesc nucleul personalității criminale

A. Egocentrismul, raportarea la propria persoană, cognitiv și afectiv, totul se raportează la sine, subiectivism, nu recunoaște socialul, atunci când greșeste atacă virulent, se manifestă prin invidie, orgoliu, frustrare, devenind egoist, conflictual, săvârșeste infracțuni contra persoanei – amenințări, vătămări corporale, fie infracțiuni contra patrimoniului, furturi, înșelăciuni etc

B. Labilitatea – o structură labilă, autocontrol slab, hipobulie, persoana influențabilă, sugestibilă, nestatornică, impulsivitate în comiterea infracțiunilor.

C. Agresivitatea – are un rol important, fiind manifestarea unei tendințe cu scop antisocial – violență și distrugere, se dezvoltă în cazul ivirii unor obstacole în calea satisfacerii unor trebuințe, dorințe/ necesități: putând fi clasificată astfel: autoagresivitate (automutilări, autolezări, suicid), agresivitate fiziologică influențată de emoții/ conflicte sociale și agresivitate patologică.

D. Indiferența afectivă – absenta emotților, trăsătura caracteristică a criminalilor, ce favorizează comiterea infracțiunilor.

De ce am prezentat aceste teorii etiologice cauzale?

Opinez: pentru că reprezintă conceptele ștințifice – sociale, caracteristice acelor perioade, explicarea cauzalității modificării comportamentului favorizant delictual (biotipul, influența mediului, a cercului relațional, a plasitcității umane, anomiei sociale) chiar dacă unele dintre aceste concepte, precum ce lombroziană sunt depășite, alte concepte precum cel al lui Beccaria – în care explică delictele și pedepsele aplicate, Freud – cu psihanaliza și teoria libidoului sau Pinatel – prin evidențierea nucleul personalității criminale, au stat la baza constituirii științelor penale și psihanalizei de azi, pe care Justiția punitivă le aplică.

Asocierea între infracțiune, delict, crimă – criminalitate ca fenomen social și terorismul ca parte integrantă a criminalități au o stransă legatură, se interpătrund.

Daca nu s-ar comite infracțiuni, crime, atunci nu ar exita criminalitate internațională / terorism.

CAPITOLUL 11. TEORIILE DINAMICE (ale trecerii la act) sau noncauzale

Criminologia dinamică – studiază fenomenul criminal din punctul de vedere al proceselor și mecanismelor din timpul trecerii la actul infractional

2.2.1. TEORIA REȚINERII – Walter Reckless pornesște de la ipoteza că există o reținere externă si o reținere internă, ce protejează împotriva devierii de la norme.

Structurile externe de retțnere: limitele și responsabilitățile, statutul individului, coeziunea socială, apartenenența la grup.

Structurile interne de reținere: “a good impression” în societate, obiectivele individuale, principii, toleranță ridicată la frustrari.

2.2.2. TEORIA STRATEGICĂ – Maurice Cusson – se inspiră din autobiografiile criminale realizând o analiză strategică a delicvenței, lucrarea „De ce delicvenți?” – descrie satisfacția imediată pe care o produce actul infracțional, traările intense, realizarea scopului, dominarea. Cercul relatțonal este vicios, în care indivizii învață unii de la altți cum sa -și perfecționeze tehnica infracționala, cum sa acționeze.

Considerație personală: De ce sa muncească, de ce sa urmeze o școală când e mai ușor sa comită o infracțiune sau o crimă si sa aibe satisfacțiile imediate”?!?

Analiza strategică se axeaza pe patru elemente esentțale: comportamnetul individului, rezultaul acțiunii intreprinse, raționalitatea proprie indiviului și conflictele

Comentariu personal: teoriile dinamice explică acțiunea în sine, comiterea infracțiunii, etapele actului infractțonal, personalitatea făptuitorului (infractorului, criminalului), statisfacția pe care o produce săvâșirea actului infracțional din punct de vedere emoțional- afectiv cât și conduita post -acțiune.

Fie că ne referim la criminalitate în genere sau terorism, săvârșirea infracțiunii are același pattern de producere. In continuare voi descrie trecerea la actul infracțional și aspecte al personalității infractorului

2.2. TRECEREA LA ACTUL INFRACȚIONAL. PERSONALITATEA INFRACTORULUI

Actul infractițional este infracțiunea in sine – conform art 15 cod penal revizuit, “Infracțiunea – fapta prev[zut[ de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificaăa și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, fiind singurul temei al răspunderii penale”. Pentru existența infracțiunii, elementele sale (pericolul social, vinovăția și prevederea faptei în legea penală) trebuie să existe în mod cumulativ, lipsa uneia din ele făcând să dispară caracterul infracțional al faptei

Infractorul – faptuitorul, persoana care savarseste actele infractionale (crime, acte teroriste etc) Dupa Pinatel, infractorii sunt clasificați in: homotropi si politropi

Homotropii comit aceleași infracțiuni și folosesc același mod de operare (recidiviștii profesioniștii).

Politropii comit diferite infracțiuni în modalități diferite. Una dintre tipologii distinge următoarele categorii de infractori (caracteriali, perverșii, debilii mintali, alcoolicii sau narcomanii)

Opinez: pentru a ințelege mentalitatea, motivația și explicația actțunilor delictuale, trebuie să înțelegem ansamblul personalității infractorului, pe care o voi explica în cele ce urmează:

PERSONALITATEA INFRACTORULUI – infractorii au o personalitate deformată, insuficientă maturizare socială, un nivel de inteligență scăzut, lipsa unei instrucții școlare, sau insuficiente, caracter slab, lipsa autocontrolului / slab control al pulsiunilor, voință scăzută, insensibilitate, afectivitate scazută sau lipsa acesteia.

Componentele personalității – temperamentul (latura dinamică si energetica a personalitatii, deosebim 4 tipuri de temeperament; (sangvinic, coleric, fegmatic si melancolic), aptitutidinile (latura operatională a personalitțtii, dintre care amintesc: inteligența, adaptarea la nou, anticipare, deductie, rezolvare de probleme, rapiditate,) si caracterul (latura relatională a personalitații, în care observăm particularitățile individului, felul de a se comporta social, relaționarea cu mediul înconjurător)

Particularitatea frecventă la infractori o constituie instabilitatea de ordin emotiv-acțional. (T.Bogdan, 1973), imprevizibilitatea conduitei, fiind incapabili de a se conforma normelor sociale si legale, disprețuiesc munca, au o imagine distorsionată a societății, cautand vinovații în societatea care nu-i înțelege, au o viață trepidantă, vicioasă / desfranată, mincinoși și duplicitari,cu deprrinderi /dexteritate (fac referire de la cei mai inferiori infractori cerșetorii vagabonzii, tâlharii, escrocii, falsificatorii, proxeneții, culminând cu cei mai periculoși – asasinii)

CLASIFICAREA INFRACTORILOR :

după vârstă – minori, majori

după conștientizarea actului infracțional – infractori normali și anormali ( patologici)

după repetitivitatea infracțiunii – primari si recidivisti (fiind vorba de paradoxul

criminal descries de Eysenck, infractorii comit acte criminale deși stiu ca vor fi pedepsțti)

Consideratie personală: am explicat sub aspect general, ce este infracțiunea în stricto senso juridic, ce este infractorul ca latura subiectivă a infracțiunii, iar trecerea la actul infracțional fiind latura obiectivă a infracțiunii, evident ca se impune lămurirea asupra personalitații infractorului cât și clasificarea acestora. In acest context trebuie explicată si noțiunea de victimă a infractorului (agresorului, criminalului). In general în studiul criminalității se pune accentul pe criminal, pe cel care a comis actele reprobabile social și mai puțin pe cei care au de suferit de pe urma acestor infracțiuni (răpiri, vătămari corporale, abuzuri violuri, tâlhării, omoruri etc) și anume victimele, de aceea voi aborda acest subiect, conceptul victimizării și categoriile usșr de victimizat – cele vulnerabile.

2.3. VICTIMA. CATEGORII VICTIMALE

Victima și victimizarea

Ce este victima? Este acea persoana care suferă vătămări corporale abuzuri, este violată, ucisă.

În accepțiunea lui T.Bogdan pentru identificarea autorului unei infracțiuni sunt necesare următoarele: determinarea naturii juridice a speței (omor, suicid, accident), mobilul infracțiunii respective, modus operandi, anamneza socio-psihologică a victimei, sau autopsia psihologică în cazul decesului victimei, cercul relațional al victimei, antecedentele victimei.

Variante ale relației victimă- agresor:

– victime dispărute, dispariția fiind anuntată de o persoană cunoscută

– victime decedate – la care se efectuează autopsia psihologică

– victime supraviețuitoare agresinuii, dar fiind legate la ochi, sau infractorul e mascat, au este intuneric și nu l pot recunoaște și denunța

– victime care cunosc infractorul dar nu l denunță de teama răzbunării acestuia, sau au o relație cu acesta

– victime care acuză alta persoană de infracțiune pentru a se răzbuna, sau profită de situatțe pentru a invinui infractorul și de alte fapte pe care nu le a comis

Clasificare victimala:

1. Victime care anterior faptului infracțional nu au avut nici o legătură cu făptașul..

2. Victime provocatoare incoșstient

3. Victime care precipită declanșarea acțiunii răufăcătorului.

4. Victime slabe sub aspect biologic..

5. Victime slabe sub aspect social, aparțin unor grupuri minoritare etnice neagreate de către comunitate.

6. Victime autovictimizante.(toxicomanii, inversiuni sexuale)

7. Victime politice

Categorii victimale usor victimizate:

1. Vârstele fragede – copii, neevoluțti fizic, putând lesne sa devină victime ale abuzurilor

2. Femeile – devin victime ale violului, inșelaciunilor, tâlhăriilor, violențelor

3. Vârstnicii – pot deveni victime datorită faptului că devin neputincioși,se află în imposibilitatea de a se apăra, impotenței funcționale

4. Consumatorii de alcool și toxicomanii – victimizați și autovictime

5. Imigranții – datrită necunoașterii legislatței din țara respectivă, a limbii respective pot fi ușor victimizați, deoarece sunt creduli și neajutorați până se stabilesc sș se integrează în comunitate.

6. Minoritățile etnice – pot fi discriminați

7. Indivizii cu o inteligență redusă – sunt ușor escrocati

8. Indivizii (temporar) deprimați – au o reactivitate scăzută și pot cădea victime lesne

9. Indivizii achizitivi – profitorii care încearcă orice oportunitate de câștig indiferent de gradul de periculozitate

10. Indivizii destrăbălați și desfrânați.

11. Indivizi singuratici și cu "inima zdrobită"

12. Chinuitorii – sunt lesne victimizati ajungând jertfe

Contracararea victimizării – prin maăuri de protecție socială în care se implică instituțiile statului si măsuri de autoprotecție ale persoanelor în cauzaă

Opinie: Este necesar sa ințelegem ce este ciminalitatea, cum acționează ca fenomen social, cauzele determinante ale acestui fenomen, de asemenea ce este crima – partea acțională și criminalul – cel care acționează și evident crima organizată și terorismul – ca parte asociată, descriind legătura dintre acestea.

2.4. CRIMINALITATEA CA FENOMEN SOCIAL – studiază ansamblul de acte criminale infracțiunea, infractorul, victima și reacția socială împotriva criminalității.).

Clasificată în criminalitate reală, aparentă și legală.

a. Criminalitatea reală reprezintă totalitatea faptelor infracționale săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată.

b. Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracțiunilor semnalate autorităților judiciare și înregistrate ca atare, nu poate fi cunoscută și cuantificată.

c. Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunțat hotărâri de condamnare râmase definitive. Diferența dintre criminalitatea reală și criminalitatea aparentă este denumita cifra neagra a criminalității și reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute organelor judiciare.

Crima – actului criminal in sine, iar criminalul – infractorul și personalitatea acestuia.

2.4 TIPOLOGII DE CRIMINALI :

1. Criminalul agresiv (violent) – Autorul crimelor violente, cu brutalitate cu repercursiuni atât individuale cât și sociale ( omoruri calificate, lovituri cauzatoare de moarte, cuzime, vătămări corporale grave, distrugeri de bunuri, pagube materiale și morale grave )

2. Criminalul achizitiv – Comite crime contra proprietății, contra bunurilor: hoți, tâlhari, șarlatani delapidatori, falsificatori, traficanți de influență, corupți.

3. Criminalul caracterial

a) criminali psihopatici: tipul orgolios (paranoic); tipul pervers (nemilos), tipul oscilant, tipul schizoid (introvertit)

b) criminali psihonevrotici: psihoastenic, neurastenic (ipohondru, isteric)

4. Criminalul lipsit de frâne sexuale – Raportul sexual cu o persoană de sex feminin, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, ori de a-și exprima voința, față de rudele apopiate, față ce partenerul de aceslași sex, sadicul, masochistul, se pedepsește cu închisoare de la 3 -10 ani – violul (art.197 cod penal revizuit) .

5. Criminalul profesionist – Refractar, recidivist, parazit /ratat social, practcă: cerșetoria, vagabondajul, prostituția

6. Criminalul recidivist – comite in mod repetat crime, provine dintr- o familie cu probleme, având un cerc relațional vicios

7. Criminalul ocazional – adaptatul social, conformist, dar dataorită unor factori declansștori / circumstanțe – savarseste infracțiunea

8. Criminalul debil mintal – depinde de intelectul pe care il posedă: nivelul normal, nivelul subnormal și nivelul superior.

9. Criminalul ideologic – politic- are anumite idei politce, religioase, comite infracțiunea datorită acestor idei, actele infracționale, sunt datorate dorinței de a schimba în bine un regim politic, isi face o datorie din aceasta ideologie.

10. Criminalul alienat – criminalul patologic, psihotic cu grave tulburări psihice

Dupa Levis Yablonsky: criminalii pot fi clasificați astfel:

1. criminali socializați; predomină tulburările emoționale, comit violări ale proprietăților

2. criminali nevrotici; tulburaăi anxioase, percep deformat societate (cleptomani, piromani, diverse furturi)

3. criminali psihotici; tulburări de personalitate, halucinații, comit omoruri, bizarerii

4. criminali sociopați: egocentrici,, indiferenți afectiv

Criminalii mai pot fi: organizați si dezorganizați.

Criminalii organizați sunt meticuloși, minutioși își premeditează actul infracțional, cu grijă, isi aleg victima cu atentie si acționează dupa un plan prestabilit. Post actțonal fie se amestecă prin mulțime si cer informații cu privire la ceea ce s-a intâmplat, fie caută sa se informeze din mass media despre stadialitatea anchetei organelor de urmărie în desfășurare, sau simplu pândesc dintr- un loc ascuns, ce se intâmplă după comiterea infracțiunii – curioziatea și orgoliul fiind catalizatori.

Criminalii dezorganizați nu-și premeditează acțiunea, ci actionează intâmplător, cu victime alese la intâmplare – factorul trigger este declick-ul, provocarea de moment. Nu sunt interesați de urmări, cautand sa -și piardă urma.

Comentariu personal: se poate observa o similitudine de pattern acțional între criminalii organizațti și grupările teroriste, ambele categorii premeditează asupra acțiunii, asupra victimei/țintei, asupra vulnerabilităților victimelor, riscurile care pot apare, a impactului mediatic și al efectului scontat, cât si statusul post acțional. Singura diferență între aceste două categorii este – motivația: la criminali este obținerea unei recompense imediate de ordin financiar, iar la teroriști – motivația este dată de ideologie, religie, atragerea atenției politcului asupra unei solicitări.

O altă similitudine o regăsim între criminalii dezorganizați și teroriștii destabilizatori sociali, ambele categori nu -și premeditează fapta, acționeză la voia intâmplării cu victme alese aleatoriu,

(genul lovește și fugi), facorul declanșator se manifestă pe moment, când răbufnesc și acționează violent, nu dețin contrulul pulsional și dau frâu instinctelor.

2.5. CAUZELE FENOMENULUI SOCIAL CRIMINAL – factorii criminogeni pot fi clasificați în factori economici, sociali, demografici, factorii politici, familia

– Factorii economici – ne referim la industrializare, la nivel de trai, șomaj, recesiuni economice, inflație

– Factorii sociali – valorile sociale, culturale, socializarea pozitivă (acceptarea normelor, principiilor) sau negativă ( nerespectarea normelor, valorilor, comportament deviant) care duce la comitrerea actelor infracționale, adicții.

– Factorii demografici – rata natalității, delicvența juvenilă datorată carentelor educative, strucura familiei ( dezorganizată, monoparentală), influența mass media, mobilitatea socială și urbanizarea duc la perturbări în aria personaliățtii indivizilor.

– Factorii politici – războiul/ revoluția oferă oportunități infăptuirii actelor criminale, deoarece se ignoră sistemul legislativ, și normele de drept, totul se transformă în anarhie, violență, haos

– Familia – celula socială, ofera educația și integrarea copilului în societate, școală, loc de muncă. O familie destructurată/ dezorganizată va facilita un comportament deviant al minorului, o familie violența va impregna minorului să devină la rândul său abuzator, violent cu cei din jur, grupul de joaca, cercul de prieteni va influența structura și dezvoltarea minorului- adolescentului – la alcoolism, droguri, prostituție.

Comentariu propriu: crima organizată se imbină cu terorismul, se interpătrund, se hibridizează. De ce? Care este motivația? Simplu, se imbină ideologia teroristă cu câsșigul iminent, din actțuni ilicite (trafic de droguri, de arme, de persoane, de organe, piraterie maritimă cu artefacte, răpiri, șantaje politice, deturnări de avionane, de vapoare etc). Teorisșii își lărgesc sfera acțională, fie că sunt teroriști instituționali, plătiți/ sponsorizați de state sau de servicii secrete, fie că acționează solitari, în funcție de interesle grupării teroriste din care fac parte.

3.1. CAPITOLUL III. TIPOLOGII DE CRIMINALITATE: crima organizată (traficul ilicit de droguri, traficul de persoane, traficul de organe, criminalitatea informatică-ciberbetică, terorismul internațional) și organizațiile criminale.

3.3.1.CRIMA ORGANIZATĂ – (criminalitate internațională) – totalitatea actelor infracționale internaționale infăptuite in perioada de timp, pe teritoriul tuturor statelor sau al unor anumite zone geografice, de către persoane fizice) Balcanii de Vest, constituie axa centrală a traficului de persoane și droguri, de spălare a banilor, traficul de organe umane, prostituția, sclavia și lagărele de muncă forțată. Traficul ilegal se realizează prin corupție și acces la informații confidențiale, folosirea unor documente false. Adaptarea la noile tehnologii este evidențiată de criminalitatea informatică, care produce pagube economice și sociale

ORGANIZAȚIA CRIMINALĂ – o grupare de infractori, care desfășoară activități criminale, cu o structura piramidala, ce uziteaza constrangerea, violența sistematică. Codul moral presupune demnitatea și tăcerea consimțită : “Mafia – Cosa Nostra”- Camorra si legea tacerii – Omerta , aceste organizații folosesc legea Talionului (“ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”):

Organizația criminală constituie o asociație concepută detaliat, membrii au roluri și sarcini bine stabilite, sunt ermetizați, rapizi se pot infiltra social politic, uzitează forța si sunt orientati spre câstig din activități ilicite.

A. Organizații profesionale (răpiri și furturi de mașini)

B .Organizații criminale regionale (Yakuza, Triadele, Vietnamezi, Israeliti, Columbieni, Soviete)

C. Organizatii teroriste (deturnari, rapiri, avand motivatii politice, ideologice sau religioase)

Explicație: Criminalitatea organizată cât și organizațiile criminiale sunt gurpuri infracționale, cu structură piramidală, cu statusuri și roluri bine definite, acționează la nivel global, sunt orientați spre câștigul cu orice preț. De aici pâană la asocierea cu terorismul internațional nu e decăt un pas.

3.3.2. TERORISMUL INTERNAȚIONAL. SCOP ȘI MOTIVAȚIE

F. X..Taylor spunea: „ Când vedem oameni intrând în localuri cu bombe legate de corpul lor, acela este terorism. Când vedem oameni îndreptând avioane către clădiri pline de lume, acela este terorism. Când oameni, în numele revoluției, taie brațele și mâinile copiilor într-un sat cu scopul de a-i teroriza sau a se răzbuna, acela este terorism. Asta trebuie noi să oprim!!!”. Acest citat este extrem de edificataor în ceea ce denumim terrorism.

Noțiunea de terorism – un derivat de la "terror" – teroare – frică, teamă și înspăimântare, paralizie indusă prin "terorizare" prin amenințarea sau folosirea violenței.

Terorismul înseamnă acțiuni violente ale unor grupări împotriva statelor și non-combatanților; pentru alții, terorismul înseamnă o eliberare națională sau o revoluție în numele unei ideologii propuse

Manifestarea violenței, prin folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace ce provoacă teroarea, efectul distructiv. Teroarea – violența urmărește distrugerea moralului adversarului, a ordininii sociale, pentru atingerea unor obiective politice, contează impactul, efectul scontat. Scopul final urmărit de terorism este de natură politică; separând terorismul de alte acte criminale.

Teorismul este tactica ultimei soluții, elementele constitutive sunt frica și publicitatea, apelând la "adevăruri supreme", "instanțe superioare "Jihad", "revoluții mondiale”.

Analizând fenomenul terorist, se pot evidenția o serie de cauze propice dezvoltarii acestuia: conflictele sociale/ politico-militare din diverse state, setea de putere, fie sprijinită de ajutorul extern, de grupări de crima organizată,, fie teroristă prin expansiunea fundamentalismului Islamic, fie virulența infracționala ilicită si interferarea acestora cu activitatea teroristă; desființarea unor forțe armate speciale aparținând fostelor state socialiste, a determinat unii specialiști din cadrul acestora să se pună în serviciul unor organizații și grupări teroriste

Dupa cum opina, stimatul prof univ dr. Cristian Barna la cursul despre terorism – „pentru a fi calificat drept terorism, violența trebuie săvârșită de o entitate organizațională care să aibă o structură conspirativă și un lanț de comandă, identificabil, deasemenea un individ care acționează pe cont propriu, motivat politic si foloseste metode teroriste- tot terorist este ”

Pentru a nu exista confuzii între terorism si alte manifestări antisociale voi explica diferențele: lupta de gherilă, violenta revoluționară, lupta de eliberare nțtională.

Lupta de gherilă are ca țintă unități militare si personal militar pentru a-si atinge scopul (PKK, ETA), iar terorismul are ca țintă civilii pentru atingerea scopului (Hezbollah)

Violența revoluționară inseamnă schimbarea politică uzând respectarea legislatiei si a drepturilor omului cu excepția îndepărtării obstacolului de inlăturat, care poate fi un guvern, sau o grupare etnică, ( de exemplu: revolutța franceză, revoluția americană ..) pe când în terorism victimele sunt aleatorii, folosite în manipularea țintei principale (guvern, societate), prin folosirea intimidării, violenței, haosului, propagandei ( ex: Jihadul Palestinian)

Lupta de eliberare națională – de sub o ocupație străină are scop justificabil, legitim (armata de eliberare Katari, armata de eliberare boliviana) spre deosebire, terorismul ucide deliberat oameni ( Al Qaeda, Hamas).

De cele mai multe ori acțiunile teroriste sunt organizate de către așa-zisele „entități teroriste” /grupări teroriste ce reprezintă asocierea de persoane, structurate și ierarhizate care prin acțiuni violente urmăresc finalități de ordin politic, social sau religios.

CLASIFICAREA GRUPĂRILOR TERORISTE:

a) în funcție de orientările politice :

– entități teroriste naționaliste –: IRA, Tigrii Tamelani, PKK, ETA.;

– entități teroriste ideologice – extremă stânga, extremă dreapta, anarhiste: Ku Klux Klan – S.U.A.; Escadroanele Morții – Brazilia; Ochi pentru ochi – Guatemala, fascistii

– entitățile anarhiste sunt cele care nu recunosc autoritatea vreunei puteri sau organe ale statului.

b) după scopuri:- etnice, religioase și naționaliste; revolutionare, anarhisteetc

c) naționale – dintr un stat

Caracteristicile actuale ale terorismului: accentuarea procesului de globalizare, pe de o parte, proliferarea spiritului identitar și a strategiilor antiglobalizare, pe de altă parte; parteneriae intre diversi actori politici globali pentru a realiza un mediu securitate, specific perioadei de tranziție de la societatea de tip industrial – postindustrial – la informational :

Forme de manifestare a terorismului

Dupa Levasseur se disting urmatoarele forme:

a) terorismul ordinar sau banditismul – avantaje materiale fără obiective politice

b) terorismul politic – asasinatele

c) terorismul de stat – prin oprimare și represiune, politică de segregare rasială și de apartheid.

Terorismul internațional – Grupările teroriste se intind in Orientul Mijlociu, Africa si America de Sud, fiecare grupare avand propria unicitate, Folosesc ca tehnica de luptă: răpirile, deturnările, asasinatele, propaganda si persuasiunea.

Teorismul naționalist – Luptatorii acestei grupari sustin ca lupta pentru libertate si crearea unui stat indepemdent, exemple: Hamas, Eliberarea Palestinei, IRA, Tigrii Tamil Elan, ETA, PKK, Frontul Eliberarii Nationale.

Terorismul fundamentalist Islamic – De natură religioasă si împotriva tuturor, Al Qaeda, Frația Musulmana (Intifadele revolutțile palestiniene si cele doua facțiuni Hamas militar si Hamas socio religios ), Al Jihad.

Terorismul sponsorizat de state – sunt considerate sponsori ai terorismului, state cum ar fi: Iranul Sudanul, Coreea de Nord, Siria, Pakistan, Libia, Cuba.

Ciberterorismul – Terorismul informatic prin sabotarea computerelor, bancilor, mass-media, aeroporturi, controlul zborurilor, barajelor, trafcului rutier , provoacă deliberat/ voit catastrofe.

Mai putem enumera terorismul biologic ( implicând: organismele patogene, bacetrii și viruși lansați aerian, sol, apă.),

Terorismul mass-media advertising, – folosirea mijloacelor de manipulare a opiniei publice, prin imagini, mediatizare violentă și mesaje subliminale pentru a obține o reacție si implicit o modificare atitudinală publică..

3.3.3 ACTELE TEORISTE ȘI MOTIVAȚIA LOR – In primul rând, actul terorist este un act infracțional, iar psihologia actului infracțional constă în analizarea modului în care infractorul acționează în palierul inteligenței, afectivitatătți, voinței si motivației, în pregatirea infracțională cât și atitudinea postinfracțională . Ulrike Meinhoff, considera: – „atentatele nu sunt destinate doar să provoace teroare; ele au de asemenea drept scop să provoace o puternică reacție” . Actele teroriste se deosebesc de infracțiunile de drept comun, prin scop și efecte: panică, haos, anarhie, dezordine. Motivația actelor teoriste este pur politică, iar cea a organizațiilor criminale este pur economică, pentru profit. Rețelele teroriste sunt angrenate în acțiuni ale crimei organizate: trafic de droguri, contrabandă cu arme, substanțe interzise, artefacte. De aici și contopirea motivațiilor de santaj, corupție. Un bun exemplu il constituie Hezbollah („Hezbollah a evoluat de la o organizație teroristă de «avangardă revoluționară» ce avea ca scop răsturnarea guvernului libanez la o organizație teroristă hibridă care utilizează instrumente politice legitime” Metode caracteristice acțiunilor teroriste: răpirea, luarea de ostatici, tortura, sechestrarea, deturnarea (aeriana, navală, căi ferate, rutieră,), atacul armat, explozii, actiuni tip comando, kamikaze, sabotaje, arme chimice și biologice.

Actul terorist – sinucigaș poate fi definit ca un atac comis de cele mai multe ori, pe fondul unor frustrări religioase sau politice, săvârșit în mod voit, într-o stare deplină de conștiență de sine, de către o persoană care alege să se sacrifice împreună cu țintele sale.

În ultimele două decenii, la nivel mondial s-au înregistrat peste 300 de atacuri sinucigașe în care au fost implicați peste 500 de teroriști, majoritatea de sorginte fundamentalist islamică.

Atentatul terorist, act ilicit de extremă violență comis de o grupare fie in numele propriu sau cu susținerea unui stat, împotriva unor persoane sau bunuri, având obiective ideologice, politice, sociale. Atentatorul terorist – nu are sentimente de vinovăție referitoare la faptele executate, ceilalți sunt vinovatii. Este suspicios, se increde doar în canalele proprii de comunicare care- i susțin ideologia, este neadaptabili social. – are abilități fizice și aptitudini intelectuale, admis de organizație în urma unui proces de radicalizare si recrutare strictă, antrenat specific in principiul „distruge pentru a salva” Atentatorul terorist – anduranța fizică si psihică pentru condițiile dure de instructie, acceptă privatțunile si situatiile critice. Definitorii profilului terorist sunt: caracterul, stăpânirea de sine, tenacitatea, forța și cruzimea /ferocitatea.

Atentatele de tip terorist au la baza frustrarea cerințelor neacceptate si folosesc mijloace violente, ilegale, cu impact dramatic, pentru a disemina panica. Fanatismul, cruzimea și spiritul de sacrificiu sunt caracteristice teroriștilor musulmani.. Exemplificarea caracteristicilorindivizior ce fac parte din gurpările teroriste:

Aspectul fizic – sunt persoane obisnuite, se pot pierde ușor în mulțime. dar pot recurge la deghizări și operații estetice.

Vârsta – membrii grupărilor teroriste au 22-31 de ani, iar liderii au între 45 și 55 de ani.

Sexul – dominant masculină, femeiele au rol de suport si educarea noilor jihadi

Nu au stare civilă, deoarece angrenarea în atentate cere dedicare complete.

Nivelul de instruire/educație – studii medii / superioare.

SCOPUL PSIHOLOGIC AL TERORISMULUI

– a face publică cauză politică / religioasă,

– constrîngerea guvernului/ societății să accepte solicitările lor, pentru a impresiona populțtia

– dezumanizarea victimei (oamenii- devin jertfe, ofrande)

Alte modalități de atingere a acestor scopuri:

– crima pasională, datorată momentelor de furie intensă sau de frustrare;

-crima comisă cu sânge rece, care este premeditată atent

-crima religioasă, prin care se urmărește iertarea păcatelor; impusă de un lider religios, prin faptul ca supramotivează adeptul, prin conceptul de erou

n viitor ca un erou) care-i fac să se supramotiveze,

Ipotezele asupra comportamentului terorist sunt aserțiuni provizorii presupuse a fi adevărate sau nu pentru a fi testate și validate științific

– ipoteza frustrare-agresiune:- definește un comportament agresiv activat de cogniții ale frustrării (frustrările acumulate din lipsa satisfacerii unor necesități politice, economice, personale); Raționamentul circuitului este următorul: agresivitatea este consecința frustrării și frustrarea duce la agresivitate

Paul Wilkinson critică această ipoteză deoarece nu are suficiente date, despre psihologia urii si a prejudecăților, despre fanatism, care de altfel joacă un rol important în folosirea violenîei, de aceea terorismul politic nu poate fi înțeles în afara contextului dezvoltării ideologiilor si modurilor de viata teroriste .

– Erik Erikson – teoria identității negative – presupune identitatea negativă a terorismului, datorat furiei și neputinței acumulate în timp, fără a dispune de o alternativă.

– ipoteza narcisism-agresiune – terorisșii sunt „indivizii cu probleme psihologice, narcisiste și personalitate labilă”. – conceptul lui Jerrold Post este contrazis de teroriștii cu studii superioare și diferite specializări.

Dimensiunea nucleară a terorismului – Teroarea atomică presupune amenințarea cu detonarea nucleară, diseminarea pulberilor radioactive în zone populate, aglomerate, având ca efecte : decese, malformații. Dezvoltarea terorismului internațional – transferuri de influență ale actorilor globali de tip "power-shift".

3.3.4. UN PROFIL PSIHSOCIOLOGIC AL ATENTATORULUI TERORIST – De ce “Un”, pentru ca nu există un profil tipic al teroristului. Teroriștii – criminali atipici, uzitează moduri de operare violente împotriva unor victime alese random / aleatorii în numele unei credințe, a unei ideologii (prin varii revendicări politice, economice, religioase, etnice) prin constrângerea/ obligarea autorităților de a le satisface revendările.

Competențele și deprinderile pe care le-a dobândit teroristul sunt trăsături care-i asigură un potențial de succes în activitățile sinucigașe, atentate și deturnări, selecția se face folosindu-se

criteriile psihologiei muncii și a resurselor umane la modul profesionist ( Al Qaeda, Hamas).

In principiu se ține cont de raționamentul inductiv/ deductiv, selecția și clasificarea informației, atenție, viteză, flexibilitate, dexteritate, managementul timpului, timp de reacție, de procesele de învățare prin observație (dobândirea unor tehnici și practici antisociale de către copii și adolescenți) și prin autoreglare ( influențarea voită a propriului comportament deviant și antisocial, mai mult decât o reacție mecanică la mediul extern).

Fazele învățării observaționale: achjziția și performanța

Achiziția – dobândirea sau asimilarea comportamentului de agresivitate controlată și necontrolată,. Condițiile favorizante sunt: patternurile de similaritate ale agresivității, de atenție și comportament, imitația și reacțiile emoționale.

Performanța – realizarea agresivității propriu-zisă.

Învățarea observațională cât și autoreglarea – funcționează pe principiul recompenselor (ridicarea în rang, creșterea stimei de sine, loc asigurat în ceruri, financiar stabil și apreciere) și al pedepselor (excluderea din gruparea teroristă, prin exitus).

Pentru a comite acte criminale, adepții grupării teroriste, sunt modelați prin tehnici de copping, comportament violent preexistent și antecedente pentru a declanșa noul act terorist.

PERSONALITATEA TERORISTULUI – prezintă trăsături caracteriale și comportamentale bine structurate, asumandu-și diferite responsabilități în rolul justițiarului social, motivat de rațiuni economice, ideologice sau politice, prin actele teroriste punand in pericol viata, intergitatea sănatatea, libertatea etc Teoristul va acționa în grup, motivat fie să ucidă, sau sa se sinucidă (kamicaze)

Cercetătorul Frederick Hacker propune o tipologie a personaliăații teroriste in funcție de motivatțe:

categoria teroriștilor cu afecțiuni psihice, motivați strict personal

categoria teroriștilor criminali, violenți cu motivații personale abstracte

categoria teroriștilor „cruciați”, motivați de prestigiu

1) Personalitatea psihopatică –comportament deviant, inadaptabil social ,simulant, bravează, exacerbat, caracterizat prin ura față de societate, acte antisociale, cruzime

2) Personalitatea psihotică. – comportament deviat patologic patologic, schizofrenie paranoidă, cu halicinații și delir.

3) Personalitatea imatură – dezechilibre sufletești, autocontrol slab, comportament imprevizibil, in general retardați, oligofreni

4) personalitatea demențială și degradată. – hipomnezie, ostilitate

5) personalitatea fanatico-sinucigașă. Suicidul este actul distructiv de suprimare a propriei vieți,este o dilemă a conștiintei, suicidul în terorism – act de voință proprie cu urmări tragice și impact puternic

In toate organizațiile / grupurile există un lider / conducător și executanți / subordonați

Liderul grupului – dedicat cauzei, un fin analist care elaborează strategiile de acțiune și organizează grupul stabilind responsabilitățile.

Executantul – cel recrutat, oportunist,cu un comportament psihopat, agresiv care își asumă actul terorist

3.3.4. RADICALIZAREA PRIMUL PAS AL RECRUTĂRII – Am luat în considerație ceea ce prezintă Ghidul RAN Factbook, prin descrierea practicilor islamiste extremiste, ca un apanaj al diferitelor forme de violență sunită și șiită si manifestarea acestora în Uniunea Europeana, gruparile islamiste AL Qaeda si ISIS au imbrătișat ideologia Salafi Jihadi pentru trecerea la Jihadism- Războiul sfant.

Elementele fundamentalistilor extremisti islamici pot fi recunoscute prin vocabularul folosit, mimica si gestica, simbolistica, elementele de radicalizare, procesul și tehnica recrutării, și modul de operare.

Unii adolescenți acceptă să fie radicalizați în momente de criză identitară, căutând validarea socială sau statutul de erou alăturând- se Jihadului. Alții caută acel sentiment de apartenență la un grup, sau de spiritul de aventură și adrenalină, o reinventare personală – Jihadi cool. Manifestările celor radicalizați provin din faptul că sunt vulnerabili, au un trecut infracțional, frustrări, probleme familiare, sunt în căutarea identității, a scopului în viată, doresc recunoaștere, de aceea etapa următoare va fi trecerea la acțiuni violente, teroriste,

Odată ce au îmbrățișat ideologia extremistă, nimic nu le poate schimba decizia ! Refuză alte puncte de vedere, opinii acceptând doar pe al celui care i-a recrutat, adoptă cu ușurintă teorii ale conspirative, deformează adevaăul, fiind mai usșr de acceptat, încet se vor ermetiza, interioriza, vor schimba cercul relațional și înnfățișarea – să arate precum luptătorii islamiști, vor adopta un vocabular al subgrupuilui, simbolistica, convertirea la noua religie și dorința de a lupta pentru Islam.

Radicalizarea – procesul în care indivizii sunt atrași în activități legate de terorism, un proces social, manifestat prin convingerea unui individ, că violenta este un mod legitim de acțiune, un mecanism obesiv compulsiv, cuprinâand gesturi compulsive de purificare, ritualuri religioase, ideatia obstinentă de inlăturare a „impurilor”, “infidelilor”, precum si interpretarea într-o manieră extremistă a Coranului, duc la un fanatism religios acerb, obsesia (ideatia fixă, încăpățanarea și tenacitatea) de a savarsi acte reprobabile social, suicid de tip kamikaze, martiriul fiind una din dorințele recruților fanatici., iar atentatele pe care le execută au un impact social terifiant, emoțional.

Manifestările celor radicalizați țin de vulnerabilitatea lor, trecutul infracțional, frustrările, problemele familiare, căutarea identității, a scopului în viață, doresc recunoșstere, de aceea etapa următoare va fi trecerea la acțiuni violente, teroriste, petrnu a se evidenția, ale crește prestigiul.

Recrutarea pentru radicalizare are loc fie online prin platformele de jocuri, diferite site- uri, social media sau locații precum moscheele, în școli și univeristăți unde tinerii și studenții sunt idealiști, ușor manipulabili, deasemenea in penitenciare, unde spațiul- timp este comprimat, viața este mizeră și pentru un trai mai bun, cei privati de libertate acceptă sa fie recrutați.

Duăa cum afirma politologul Iulian Chifu – în Europa, Orientul Mijlociu, Statele Unite, Asia de Sud Est, cele mai multe atacuri violente sunt realizate în numele Islamului, de către cei radicalizați atentatele din Londra, Franța, Amsterdam, Madrid, . Un alt exemplu ar fi Brevick- atentatele din Oslo, Cavalerii Justițiari, Lupii singuratici, femeile terorist,.teroriștii kamikaze, teroriștii răzbunători, , etc

Precizare: am explicat fenomenul radicalizării deoarece este prima forma de convertire la o religie deformat înteleasă, pasul spre recrutare către un război al altora, în concepția cărora actele de terorism înseamnă lege și eliberare, dar către ce? către un sfârșit tragic din păcate!

3.4. TIPOLOGII DE TERORISTI

– Teroriștii – infractori de drept comun (contrabandă cu petrol, cu artefacte, trafic de organe) – ( specific islamiștilor)

– Teroriști profesioniști – susținuti de state, organizații, servicii secrete, financiar si logistic – (Hezbollah)

– Teroristul sinucigaș – (simbolistica martirului), supradimensionare a propriei lor imagini, această simbolistică fenomenul a apărut între evreii sicari, între musulmanii Hashishiyun și în secolul 18 la asiatici. , denumiți “bombe umane” – moartea lor înseamnă succesul misiunii. Un exemplu concludent: Tigrii Tamil, care din 1987 au comis atentate sinucigașe cu victime printre care, Rajiv Ghandi – prim ministrul Indiei. O altă organizație PKK – liderul Ocalan, au executat atentate sinucigașe 1996-1999, Al Qaeda au atacat cu bombe umane – ambasadele USA, din Nairobi, unde au fost peste 200 de victime.

– Teroriști fanatici – sacrificul suprem În numele unei credințe (kurzi, ceceni).

Personalitatea teroristului-fanatic pune accent pe calitățile raționale alet eroristului, fiind considerat un individ cu sânge rece, logic, cu satisfacții mai mult ideologice sau politice decât financiare

– Teroristul răzbunător – atentatul „Charlie Hebdo”, (insuporabilittea ironiilor, satirei la adresa liderilor, profeților, actionează prin eliminarea victimei provocatoare)

– Femeile-terorist ( (PKK) și Tigrii Eliberării (LTTE), văduvele negre

– Lupul singuratic- ( teroristii destabilizatori) prezintă disfunctții ale cogniției, așa numitele cogniții catastrofice, inadaptați, se manifestă atunci cans așteptarile terosiștilor sunt nerealiste și rigide, de neclintit, intoleranți la la frustrare, evaluarea globală negative, în care aplică “legea tot sau nimic”, (disonațele între self actual – self ideal și self dsezirabil) duc la o percepție negativă, a identității, la descurajare așa zisa identitate negativă a teroristului, ostilitatea lui față de societate.

In continuare voi spicui câteva aspecte generale ale femeilor terorist, ale teroristului sinucigaș și al destabilizatroului social (Lupul singuratic) , pentru a creiona caracteristicile acestora:

Comentariu personal : Vocația de terorist contopește aspecte legate de propriile interese ale individului, structura de invățare achiziționată din școala teroristă, anumite abilități, deprinderi de atac și suicid pentru cauză, mediul favorizant, recunoașterea unor merite în timpul atacurilor teroriste, autoritatea căpătaă in organizația teroristă, de fapt experiența invățării și munca depusă în organizație devin motto-ul carierei teroriste (instrucție, antrenament, abilități, implicare, recunoaștere, perfomanța în echipă, strategii criminale și compensații).

Femeile-terorist

Organizațiile teroriste foloseau femei în misiuni sinucigașe kamikaze:

– Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) și Tigrii Eliberării din Tamil

– gruparea teroristă palestiniană Brigăzile Martirilor „Al-Aqsa”, unitate specială a femeilor teroriste sinucigașe de tip kamikaze

– văduvele negre – (conflictul ruso -cecen în care, femeile îndoliate după pierdera în urma uciderii violente a soților, fratțlor acestora, sunt îmbrăcate în veșminte lungi negre, iar la mijloc poartă o centură cu explozibil – “centura martir” ,este o practică a rebelilor ceceni intr-un război cu motivație politică, atentatele, fiind desfășurate în Rusia, (teatrul Dubrovka -2002, festivalul rock din Moscova -2003, liceul Beslan – 2006 soldate cu un număr mare de morți, printre care, 186 copii)

– femeile nu pot realiza operațiuni „hit-and-run”, (loveste si fugi) aleg sa moară, decât să fie prinse

– nu atrag in mod deosebit atenția forțelor de Securitate, iar prin sacrificiul lor, impactul mediatic sesibilizează puternic opinia publică.

– femeile-terorist sunt mai organizate, au anduranța crescută la stres și durere decăt bărbații teroriști.

Atentatorul terorist sinucigaș:

– porneste de la ideea de “martir”.

– paradox: teroriștii sinucigași nu sunt dezechilibrați psihic. !

– factori favorzanții sunt tulburările de personalitate (tip narcisist, paranoid datorate traumelor / sechelelor din copilărie).

Teroriștii sinucigași au motivații personale: atrag atenția asupra unei cauze/ideologii/injustiții doresc prestigiu, notorietate au dorința de răzbunare; sentimentul datoriei față de grup/comunitate; puritate religioasă,” război impurilor” rămân în conștiința grupului drept “martir”, după moarte ,avantajele materiale ale familiilor lor.

Teroriștii destabilizatori nu accepăa ordinea socială. Sunt psihopați, instabili psihic, marcați de complexe de inferioritate și tendința de a fi în centrul atenției, „lupi singuratici” care, salveaza lumea prin crime.

Provin din medii defavorizate, sunt complexați și neîmpliniți, răzbunatori social, nu se pot integra in societate, având deviații comportamentale; au o viață singuratică, cu puține contacte sociale, sunt neîncrezători, suspicioși, ermetizați. Greu depistați de organele specializate, doar în cazul în care au pusee de furie, sau exprimarea violentă a convingerilor

Sullwold a impărțit terorisșii in doua grupe: extrovertitul și neuroticul ostil,. Extrovertitii sunt instabili, inhibați, narcisiști și aplatizați emoțional Neuroticii ostili sunt intoleranți la critică, suspicioși si agresivi.

4.1. CAPITOLUL IV. ANALIZA CALITATIVĂ “ ÎN PIELEA UNEI JIHADISTE”

Analiza de tip calitativ a materialului – este procesul de identificare a semnificațiilor și de interpretare a diferitelor surse de informație, prezentând situații și evenimente așa cum au fost ele consemnate, în limbajul personal al autorilor .

Deoarece în lucrare am trecut în revistă aspectele criminologice, terorismului și radicalizării, alegerea acestui material va evidentția modul de radicalizare si recrutare pe rețelele online,de ăatre organizații teroriste, a persoanelor vulnerabile, tinere (fete si băieți) care sunt în căutarea propriei identități, a senzaționalului, să fie in trend, să fie cool, să iasa din anonimat – să fie erou/eroină.

Subiectul prezentat în material, consta in abordarea tinerelor europene de către reprezentanți ai unor organizații islamice, pentru a le converti /radicaliza, prin manipulare, seducție mincinoasă și

promisiuni deșarte, pentru a le determina să vină în Orient să se alăture Jihadului..

Astfel prin experiența personală, jurnalista Anna Errelle, acționează pentru a împedica aceste racolări; isi realizează un profil fals pe Facebook, cu nick-ul Melodie si se lasă “racolată” . Jurnalista se ocupa de monitorizarea filierelor de recrutare islamice, iar faptul că Samira, mama unei tinere (Leila) ce fusese radicalizată, fugise în Siria și se căsătorise cu un fanatic musulman Tarik,(devotat cauzei statului Islamic (SI), care ulterior a decedat în luptă.) Acest lucru i-a dat speranțe mamei tinerei, ca s-ar putea întoarce în țară, în Belgia, dar răspunsul tinerei văduve a rămas inflexibil, era devotată cauzei Islamului, în zadar a încercat mama să o înduplece să se întoarcă, apelând chiar și la Dimitri Bontinck, luptător din forțele speciale care reușisee sa -si aducă fiul acasă, din Siria, tânara văduva nu a acceptat, din contra i- a interzis mamei să vorbească cu presa ,amenintnd ca va rupe orice legatură cu mama) Acest fapt a constitutit declicul, factorul declansștor, pentru jurnalista Anna de a deveni ulterior, Melodie pe contul fals de Facebook.

Din căutările pe rețelele de socializare ce conțin informații pretțoase (dacă știi unde să cauți), Anna a vizionat un clip pe Youtube cu un militant jihadist, Abu Bilel (foto)

Acesta se infățișa în postura militară, evident cu armamentul din dotare, postând decapitările executate în ziua respectivă, cu o mândrie și un orgoliu grotesc.

Putem exemplifica prin mediatizarea cazului decapitării lui James Foley jurnalist american, în august 2014, ce a declanșat reacții în lumea occidentală, în special în SUA și Marea Britanie. Acesta lucra pentru Global Post și era dat dispărut din 2012. În același video, al decapitării lui Foley, apare și un alt jurnalist Joel Soltoff, dispărut tot în Siria în 2013, care a fost și el decapitat ulterior. ( pentru a evidenția violența, cruzimea și impactul mediatic)

Opinez – “afșsarea posturii, faciesul, grandomania de care dădea dovada e folosită pentru impresionare, pentru a atrage atenția cît de puternici și periculoși sunt jihadiștii, dar totodată, pentru persoanele vulnerabile, fără experiență o simbolistică, dorința de copping.”

Faptul ca a sheruit postarea cu el, mai departe altor conturi de abonați, atrage atenția lui Abu Bilel, care o abordează, intreband o: ” daca este convertită, ce parere are depsre mujahedini și dacă dorește să vină în Siria”. Formularea directă a acestor intrebări, cât și faptul ăa nu este interesat cine este de partea celalată a interfeței calculatorului, dovedește o sigurantă de sine, dar si nonșalantă, detașare cât și dominația sa. Mulți tineri suferă ca nu sunt apreciați, pleacă pe frontul jihadist cu ambiția de a posta filmulețe sau poze cu ei imbrăcați în soldați jihadiști, astfel vor deveni importanți, vor obține respect, vor fi eroi…dar unii morți !

Asa cum Andy Warhol spunea ca “ fiecare are dreptul ala 15 minute de celebritate mondială”, completez cu formularea :” evident ca 15 minute în lupte, în care vor sfârși tragic, dar vor fi martiri, celebrii !”

Dialogurile dintre Bilel si Anna (Melodie) sunt presarate de cuvinte arabe ( Inshallah – cu voia lui Allah, hijra- părasirea pământului necredinciosșlor, kufr – necredincios, mashallah – apreciere, )

Vesșile circulă repede online, Abu Bakr al Baghdadi era să fie prins într-o ambuscadă întinsă de Frontul al Nusra, aripa siriană afiliată grupării teroriste Al Qaida din Siria, care se opune grupării Statului Islamic (SI) numit și Daesh. Un timp aceste două organizații s-au înțeles, în prezent nu mai urmăesc același obiectiv, Daesh urmărește consolidarea SI într- un califat între Irak și Siria, eliminarea șiitțlor de la putere – alwiții,- necredincioșii, iar Al Qaida să distrugă Occidentul, să demonstreze dominația și puterea ca în atentatele de la 11 septembrie 2011. Jihadiștii – doresc desfințarea tuturor frontierelor, iar pământul să fie un mare califat, Stat Islamic și se va infăptui Sharia (legea).

Abu Bilel explica: “ există trei tipuri de combatanți: cei de pe front, cei kamikaze și cei care se vor întoarce în Franța să-i pedepsească pe necredincioși”, întocmai ca ucigașul pe scuter, Mahommed Merah care a ucis 7 persoane și 3 copii, în 2012

Teroristul Bilel căuta prin diferite căi, să -i sugereze jurnalistei motivații legate de jihad, terorizarea dușmanilor lui Allah ( face lobby: incercând să- și vândă marfa – pentru că, tocmai a identificat o posibilă victim- pe ea, pe Melodie- jurnalista), de aici si până la recrutarea ei și de a veni în Sham (Orient) nu mai era decât un pas – în mintea lui, urmând renunțarea la famile, societatea de consum pe care o cunoaște tânăra, pentru a veni în Islam sș a se supune legilor isalmice,

“Capitalismul este o cangrenă “ – în concepția lui Bilel,” numai Islamul e curat”, isi arată puterea de convingere, este “ Gurul sectei” și prezintă războiul ca pe o misiune sfântă..

Intrebările lui Bilel au scopul de a cunoaște interlocutoarea, de a -i afla vulnerabilitățile, dorințele, și a duce discutța în sensul dorit. Dă dovadă de tact, răbdare, tenacitate, perseverență, pentru a obține o nouă candidată la jihad.

Pe de alta parte, jurnalista își joacă rolul, pentru a avea acces la informațiile pe care i le poate furniza teroristul. Este conștientă că ceea ce face este periculos, joacă dupa regulile lui, folosește imbrăcamintea specifica musulmanelor, djellaba și hijabul. Dialogurile și aparițiile pe skype ale celor doi protagonițti sunt fotografiate de un fotoreporter coleg al jurnalistei – clasificate drept dovezi. Precauțiile sunt absolut necesare când te expui unui dialog cu un terorist, precum ascunderea IP- ului, altor conturi de Fb, numere de telefon. Este știut faptul ca rețelele teroriste au în componență specialiști IT, care pot face decriptări și pot afla identități în orice colt al mapamondului.

Din dialogurile celor doi, reiese faptul ca Bilel este mâna dreaptă a liderului Abu Bakr al Baghdadi, iar faptul ca zilnic are un număr de victime pe care le execută, prin decapitare, arată cruzimea și violența, “ toti kufar sunt haram – poți să faci ce vrei cu ei, să-i arzi, să -i sugrumi, să aibe o moarte atroce” – așa il slujeste pe Allah”, de altfel luptele de de la Rakka 2013, demonstrează forța de șoc a Daesh. (Rakka fiind și cartierul general al lui Bilel), din informațiile culese de ziaristă a reisșt ca Bilel se numea pe vremuri, când nu era încă radicalizat- Rachid, născut în Algeria, studii neterminate, ermetizat/ însingurat și- a găsit calea spre radicalizare -în anul 2000).

Organizația teroristă are destule argumente imparabile pentru a-si atrage victimele, frizând în luptători în misiuni divine sau agenți umanitari.

În ultima parte a mărturiei jurnalistei, Bilel îi prezintă cererea în căsaăorie, urmând ca aceasta să plece în Siria. Jurnalista trage de timp cât de mult e posibil, cu ajutorul editurii la care lucrează organizează plecarea spre aeroport, pentru ca ancheta jurnalistică sa intre în ultima etapă, aâand grijă ca dovezile și informațiile primite de la Bilel să fie protejate. Informatiile făceau referire la inîalnirile cu liderul Baghdadi în subteran, planuri de luptă, precum și oferta teroristului ca ea să se ocupe fie de lupta pe front, fie de operațiuni secrete alături de el, fie de spitale și orfani.- ca Umm. Bilel isi arată o întreagă panoplie de măști sociale de la amabilitate, satisfactțe, dorință, bucurie, la furie, ambitus ridicat, poruncitor, pusee tensionale, amenințări.

Faptul ca jurnalista nu ajunge in Turcia la granița cu Siria, iar contul de Fb este închis, nu răspunde telefonic pe cartela prepay, îi dă de gândit lui Bilel, planul îi este dat peste cap, fapt pentru care isi înscenează moartea, (deoarece nu s -au gasit dovezi ca ar fi murit), nu înainte de a elibera o Fatwa cu poza jurnalistei cu hijab, prin care cere executarea, lapidarea, violarea jurnalistei pentru că este o necredincioasă. Observăm o oarecare similitudince cu inchizitorii care ardeau pe rug, pe cei care li se opuneau prin argumentare științifică..

In prezent, deoarece primește amenințări, jurnalista se află în programul de protectțe și nu isi poate devoala identitatea..

În concluzie, vedem două planuri distincte în care ambii protagonisși isi etalează capacitățile fiecare pentru un scop: teroristul doresșe un nou recrut pentru cauza jihadistă, ziarista dorește aumlare de informații pe care sa le publice la editură. Ambii dau dovada de perseverență, pentru ca niciunul nu renunță, tenacitate, putere de convingere și curaj.

Sub aspect psihologic – fanatismul teroristului, ideile obsesive, stereotipiile verbale din context, rigurozitatea cu care explică aspectele religioase cât și cruzimea cu care epatează, însingurarea și ermetizarea arată tipologia exaltatului, psihoticului, care iși asumă responsabilități deoarece este liderul și trebuie sa dea exemplul în fața celorlalți, să fie dedicat cauzei..

Faptul că nu i-a reușit pe deplin strategia de recrutare (care de fapt a fost ticluirea ziaristei), l-a înfuriat și a dus la înscenarea propriei morți, (opinia mea, deoarece nu i s-a identificat cadavrul carbonizat), pentru avea timp să-și duca la îndeplinire Fatwa împotriva “ necredincioasei”ziariste.

Faptul ca jurnalista reusește să adune informații, arată abilitatea și dorinta de a duce planul până la capăt asumându- și riscul, amenințare, care și în prezent persistă asupra ei.

CONCLUZII GENERALE:

Prin enumerarea Teoriilor etiologice – cauzale de la inceputul lucrării, am căutat să evidențiez modul de cogniție caracteristic acelor perioade, ale precursorilor gândirii criminologice, atât prin sfera socială și juridică, car a contribuit la elaborarea unor legi, folosirea unor terapii, descoperiri medicalechiar și în present.

Teoriile dinamice – noncauzale au explicat mecanismele psihologice, comportamentale ale trecerii la actul infracțional, în vederea obținerii unei satisfacții materiale imediate, cît și metodele folosite. Comportamentul adoptat în timpul comiterii infracțiunii constituie prima treaptă în lumea criminală. Criminalitatea insumând totalitatea actelor criminale infăptuite de infractori/ criminali. Constituirea de grupuri infracționale care comit infracțiuni ilicite transfrontaliere cât și legătura cu terorismul, nu sunt intâmplătoare.

Interferența între crima organizată și terorism, are la bază o motivatțe care împletește scopurile celor două organizații, cea criminală dorește recompense financiare, cea teroristă recunoașterea unor ideologii ( in funcție de grupare), solicitări, atragerea atenției politicului/ societății/ factorilor decizionali. Modurile de operare ale ambelor grupări sunt violente, diferența dinte ele o constituie scopul lor. Terorismul și crima organizată împreună cu armele de distrugere în masă sunt principalele amenințări la adresa securității statelor, Asocierea organizațiilor teroriste cu cele infracționale / criminale reprezintă o evoluție periculoasă, deoarece sunt reliefate scopurile comune. Relaționarea dintre organizațiile teroriste și cele criminale se realizează prin traficul de droguri, contrabanda cu arme, substanțe interzise, radioactive.

In lucrare am explicat modul de acțiune al criminalilor/infractorilor, fie că își premeditează fapta sau o fac dezorganizat, cât și faptele post acțiue (fie ca supraveghează efectele produse asupra țintei, fiind amestecați în mulțime sau ascunși într -o locatie secretă).

Terorismul este o activitate care rulează mari fonduri financiare, ce provin atât din ajutoarele statelor sponsor, cotizații, taxe colectate sub amenințare, cât si activități ilicite (răpiri, jafuri armate, trafic ilegal de droguri, armament etc).

Fenomenul terorist a devenit o realitate tragică cotidiană: la nivel societal se diseminează starea de insecuritate, teama, panica generalizată – de fapt acesta este și scopul organizațiilor teroriste – vizând sfera politică, forurile decizionale statale,

Ex-secretarul general al NATO, lordul George Robertson aprecia că: “…..acum ne confruntăm cu niște oameni care recurg la tehnici inimaginabile. Cred că va trebui să gândim diferit și să acționăm diferit. Mijloacele cu care am fost înzestrați până acum nu mai sunt de folos pentru a contracara aceste amenințări și acțiuni deosebit de periculoase ale viitorului”

Ex- președintele USA, George W. Bush, afirma că: ,,Nu vom avea odihnă până ce ultimul grup de teroriști nu va fi găsit și înfrânt”, din declaratia presedintelui reiese clar ca nu se negociaza cu teroristii, de altfel politica USA si NATO, UE este de a NU NEGOCIA cu teroriștii !!!!!

In lupta contra terorismului s- au luat următoarele măsuri:

In USA, s -a infințat Centrul de Analiza Contraterorism – în cadrul Serviciului de

Informații Militare, având scop principal identificarea amenințărilor teroriste, prevenire și combatere, analiști specializați în domeniul terorismului în cadrul CIA

In Canada – extinderea atribuțiilor Serviciului de Informații de Securitate si combaterea

terorismului

UE – Centrul European de Combatere a terorismului înființat în 2016, cooperare

operaționala între state

In Marea Britanie – adoptarea unor legi ce vor permite Serviciilor de Informații

monitorizarea activităților economice și fannațare a organizațiilor teroriste, noi structuri HUMINT de analiză și sinteză a informațiilor

In Franța – Ministerul Apărării specilizat în culegerea de informații și combaterea

terorismului

In Germania – suplimentarea fondurilor Serviciilor de Informații

In Romania – organele de stat abilitate în combaterea terorismului sunt: Serviciul Român

de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Serviciul de Protecțțe și Pază (SPP) precum și Ministerul Apărării Naționale (MApN), Ministerul Administrației și Internelor (MAI), Ministerul Justițței, Serviciul Telecomunicații Speciale (STS) etc

Privind evoluția terorismului, putem concluziona:

– va persista ca fenomen

– va crește cantitativ și calitativ;

– incidentele vor fi dese si de amploare

– se vor aloca tot mai multe resurse pentru combaterea terorismului

Este necesară riposta antiteroristă la nivel global, deoarece interferența dintre terorism și crima organizată ia amploare. Prevenirea și combaterea teroristă se bazează pe următoarele obiective: prevenirea (politic, diplomatic, militar), previziunea (schimbul de informatii), descurajarea (protectie externă și internă) și reacția (capabilități strategice sș tactice)

Cu privire la radicalizare, în lucrare, am menționat, că este primul pas al recrutării în vederea convertirii la Jihad si comiterii actelor de natură teroristă. Spre exemplificare am realizat o analiză de tip calitatv a materialului redactat în cartea: ”In pielea unei jihadiste”, în care este evidențiată metoda de radicalizare online, convertirea viitorilor adepțti, aducerea lor în Siria pentru a îndeplini Jihadul.

Analiza calitativa a materialului a dezăaluit metodologia de racolare/ radicalizare, dialogurile de manipulare cu rol subliminal, tactica și personalitățile celor doi protagoniști, trecerea succesivă de la o stare la alta a recrutorului, Abu Bilel, locotenetul lui Baghdadi, starea de panică și asumarea riscului de către viitoarea “adeptă”, momentele de ațtiune ( prezentarea faptelor atroce cu decapitări, apariția liderului Baghdadi, intâlnirile cu liderilor grupărilor teroriste: Daesh și Al Nushra, descrierile atentatelor executate de Mohammed Merah, daea istorice cu privire la diverse atentate executate în UE, f anatismul religios și impunerea Shariei celor ce duc Jihadul pe noi culmi).

Fie că radicalizarea are loc pe diverse site-uri, platforme de jocuri, inchisori, centre subterane de studiu cât și universități, moschee, filierele de racolare practică aceeași metodă de manipulare și asigură rutele de transport până la sursă, unde se continua îndoctrinarea, ritualul religios, schimbarea infățișării, a hainelor, trecutul nu mai există (rude, parinți, totul e dat uitării), adepții vor începe nouă viață închinată Jihadului, cu roluri bine determinate pe front sau în spitale și centre de creștere și educare a micilor jihadi.

Prevenirea și combaterea radicalizării :

In cadrul Comisiei UE se va inființa un grup de experți în prevenția radicalizării și combaterea acesteia cu privire la persoanle vulnerabile prin activitțti de consiliere, orientare profsională în identificarea unor locuri de muncă, ajutoare, incluziune și integrare socială, în cadrul unor inițiative (Erasmus, Pilonul european al drepturilor sociale)

(RAN) va organiza o serie de ateliere destinate autorităților naționale pe tema returnării luptătorilor străini teroriști. (FFA)

Justiția penală, prin adoptarea unor posibile măsuri legislative de natură să îmbunătățească accesul transfrontalier la probele electronice (evidence), precum și examinarea provocărilor reprezentate de utilizarea criptării de către infractori. In acest context legea este fermă, combaterea actelor de terorism prin:

– aplicarea măsurilor socio -juridice, diplomatice. și militare

– inființarea” Curtii Internaționale impotriva Terorismului” (CIT), ce va judeca persoanele vinovate de acte de terrorism, ce va cuprinde un numar de 11-15 judecaăori competențe recunoscute și moralitate ireprosabilă, un biroun al procurorului și forte de poliție multinaționale, CIT va fi subsidiară Curtii Penale Internaționale.(CPI).

– Strategia UE se axează pe cei patru piloni: prevenire (impotriva radicalizării si recrutării), protecție (a cetățenilor, a infrstructurii, împotriva atacurilor) urmărire (planificari teroriste, finanțarea acestora, a schimburilor de informații) si răspuns (gestionarea și reducerea la minim a consecințelor unui atac terorist, măsuri de coordonare, clauză de solidaritate, protecție civilă)

In lupta pentru combaterea terorismului Uniunea Europeana colaboreaza cu Balcanii de Vest, Africa, Orientul Mijlociu, America de Nord, USA, Asia si organizații precum ONU, OSCE, Liga Statelor Arabe

MATERIAL DE REFERINȚĂ:

„Noul Cod Penal al României”, ediție revizuită, – definitția infracțiunii și a violului

Auguste Comte  – despre pozitivism -„O vedere generală a pozitivismului.“

„noua ordine mondială” prin care istoria, psihologia și politică se unifică pentru înțelegerea științifică a societății..

“Criminologie” – lect.dr. Eugen Ioan Dan, Tg Mures

“Criminologie generala”- note de curs – prof univ dr. Georgeta Ungureanu

“Terorismul “ note de curs – prof univ dr. Cristian Barna, Universitatea Bucuresti – 2020

“Terorismul – raul din umbra”, Universitatea Nationala de Aparare “ Carol 1”, Mirela Atanasiu, Lucian Stancila – 2014

“Tratat de victimologie și psihologie victimală”,- Tudorel Butoi, 2009

„Criminologia”, Gh.Nistoreanu, C.Păun Editura Europa Nova, București, 1996, pag.23

. 9. “Terorismul- stuudi si cercetari asupra terorismului” – psiholog Cristian Delcea si avocat Aurelian Badulescu, editura Risoprint, Cluj Napoca, 2008

10. “Agresivitatea” Prof. univ. Nicolae Mitrofan, 1999, pag 43

11. “RAN factbook –“ Islamist extremism – a practical introduction”

12. „ Concepte despre identitate” Prof univ. Septimiu Chelcea – 2006

www.concordia.website – “Valorificarea instrumentelor media pentru a preveni

radicalizarea tinerilor vulnerabili” , accesat in 23.05.2020, orele 14:45

14. Strategia Națională de Prevenire și Combatere a Terorismului, București, 2002, art. 22

15. Site-ul ECTC – Centrul European de combatere a terorismului,, accesat in data de 03.06.2020, orele 18.29

17. “ Forța militară în războiul împotriva terorismului internațional” Visarion Neagoe, Adriana Craciunescu, , în Lumea 2005 (Studii strategice și de securitate), Editura Centrului Tehnico-Editorial al Armatei, București, 2005,

18. Strategia UE – 2005, 2014

19. Metode de analiză calitativă – M. Popa, APIO, 2016, definiția analizei calitative