IMPORTANȚA EDUCAȚIE MUZICALE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIȚE [309896]

[anonimizat],

[anonimizat]. univ. dr. PAUL BAIDAN

Absolvent: [anonimizat],

2018

[anonimizat],

[anonimizat]: Prof. univ.dr PAUL BAIDAN

Absolvent: [anonimizat],

2018

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I

[anonimizat]………………….

I.1 Importanța educației muzicale în dezvoltarea multilaterală a copiilor…………………………

I.2 Perceperea, însușirea și interpretarea muzicii de către școlari…………………………..

I.3 Cântecul. Predarea lui în cadrul activitățiilor obligatorii………………………………..

I.4 Jocul muzical…………………………………………………………………………

I.5 Audiția muzicală………………………………………………………….

[anonimizat]……………………………………………………………………………………

[anonimizat], [anonimizat]…………………………………………………………………………………………………..

III.1

[anonimizat]-[anonimizat] o [anonimizat] a copiilor.

[anonimizat], [anonimizat] a interesului personal pe care autorul l-a manifestat ca viitor educator.

[anonimizat], având ca obiect de studiu, “Muzica, miracolul care vindecă”. În prima parte a [anonimizat] a [anonimizat] o călătorie scurtă în muzicoterapie/ meloterapie.

Muzica există. Există și refuză să dispară din viața fiecăruia. O [anonimizat], dar și adutul au primit o nouă jucărie artistică. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-l să dezvolte adultul coerent de mâine.

[anonimizat], precum și fundația unui copil educat și dezvoltat din punct de vedere afectiv.

CAPITOLUL I

[anonimizat] a educației estetice

I.1 Importanța educației muzicale în dezvoltarea multilaterală a copiilor

“[anonimizat] s-o măsoare” Pierre Corneille

Educația muzicală este un domeniu de studiu asociat cu predarea și învățarea muzicii. [anonimizat], domeniul cognitiv (dobândirea cunoștiințelor) și domeniul afectiv. [anonimizat] o limba ce distinge oamenii ca specie.

Studiile arată că muzica în dezvoltarea copiilor este și va rămâne decisivă și imperios necesară. [anonimizat] și adulții și că primii ani din viață până la vârsta de șase ani reprezintă cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea muzicală a copilului. Primii ani ai copilăriri sunt esențiali pentru a învăța să diferenșieze tonurile vocii și să construiască un sistem de orgnaizare mentală a muzicii. Acest lucur ca și dezvoltarea limbajului, trebuie dezvoltat prin diferite tonuri, jocuri sau cântece adecvate vârstei lor.

Cu toate acestea, capacitatea de a dezvolta abolități muzicale este influențată de factori pozitivi cât și negativi. Prin urmare, stimularea constantă și expunerea la diferite activități muzicale sunt necesare pentru dobândirea cunoștiințelor muzicale.

Exista două cadre mari ce pot influența dezvoltarea copilului. Primul cadru și cel mai important este părintele, după cum știm, educația se naște o dată cu cuvântul “acasă”, și mai apoi cei care șlefuiesc și finalizează conceptual de educatie, educatorii. După cum afirmam mai sus, părinții joacă un rol foarte important atunci când vine vorba de extinderea orizontului musical al copiilor. Studiile arată că în familiile ai căror copii sunt îndreptați spre muzică, sunt mai dezvoltați, față de cei cărora orizonturile le sunt îngrădite. Părinții dezvoltă o legătură mult mai puternică cu copiii lor, atunci când se bucură împreuna de muzică. În acest fel, muzica nu este doar un instrument ce contribuie la creșterea și dezvoltarea unui copil, ci ajuta să devină mai puternică.

Educația muzicală își aduce contribuția și la dezvoltarea multilaterală a copiilor. Sub aspect moral, cântecele, melodiile și jocurile muzicale, prin conținutul lor activ, educativ și pozitiv de idei, influențează trăsăturile de caracter și de voință, ăîn crs de formare al copiilor.

I.2 Perceperea, metodele, însușirea și interpretarea muzicii de către preșcolari

În gradinițe, ca și la celelalte niveluri de învățare, metodele de învățare fac parte din activitatea practicată de către cadrele didactice și educați. Metodele nu numai că au o importanță deosebită pentru dezvoltarea intelectului, aptitudinilor psihice, vor genera o atitudine pozitivă asupra cadrului emoțional, afectiv si psihologic.

Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele grecești metha (către, spre ) și

odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care

conduce la atingerea obiectivelor educaționale, cale parcursa de profesor pentru a le

înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea

câteva trăsături ale metodei și anume:

este selecționată de cadrul didactic și aplicată în lecții și activități extrașcolare;

se folosește sub formă de variante sau procedee în funcție de nivelul, interesele

sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoștințelor;

aduce o mai bună cooperare cu elevii.

Muzica îi impresionează de timpuriu, pe copii. Cântecele le insușesc călătoria în educație, le întovărășesc jocurile, le produc emoții positive, fac parte din timpul lor de relaxare.

În perioada preșcolară, ei încep să-și însușească anumite deprinderi musicale, sub îndrumarea educatoarei, ritmul, melodia, intonația, dar și interpretarea unor piese musicale accesibile vârstei lor.

Sunetele muzicale sunt emise, dupa cum știm cu ajutorul aparatului fonator, însă cel al unui preșcolar este diferit în comparație c cel al unui adult. Aceste deosebiri determină particularitățile interpretării uneimelodii, a unui prescolar.

Aparatul fonator la copii, ca și la un adult este compus din:

-plămâni, care formează dispozitivul de suflat,

-laringe- organul principal al fonației,

-cavitatea bucală și calitățile nazale, care constituie cele doua rezonatoare

În interiorul laringelui se află coardele vocale, prin vibratia cărora, la expirarea aerului din plămâni, se produc sunetele.

Producerea suntelor constă din vibrațiile coardelor vocale comandate și dirijate de sistemul nervos central, vibrații care se transmit prin aer, urechii celui ce ascultă. Cu cât vibrațiile coardelor sunt mai frecvente, cu atât sunetul depinde de frecvența vibrațiilor.

Sunetele muzicale emise de laringe sunt modificate, pe de o parte, de cele două rezonatoare, cavitatea bucală și cavitățile nazale, iar pe de altă parte, de mărimea și forma pe care o ia cavitatea bucală prin mișcarea maxilarului inferior, prin rotunjirea buzeor și diferitele poziții ale limbii. De aceea, în activitățile muzicale, în special în activitățiile de cânt, educatoarea trebuie să urmărească ca toți copiii să deschidă bine gura și să rotunjească buzele pentru o obține o intonație justă și pentru ca pronunțarea cuvintelor să fie corectă și clară.

Laringele copilului este de 2-2,5 ori mai mic față de laringele adultului, iar coardele vocale sunt de patru ori mai scurte, în comparație cu cele ale unui adult. De aceea, sunetele emise de copii sunt mai inalte. De asemenea, laringele copilului este mai putin mobil, coardele vocale sunt mai puțin elastice și suple, ceea ce face ca emisia și intonația sunteleor să fie nesigure.

Cercetătorii, subliniază faptul că ambitusul (întinderea), în care cântă copiii, între 1 și 2 ani, ei pot reproduce sunete corecte în limitele terței fa-la, la 3 ani, ei pot reproduce sunete corecte in limita cvartei mi-la, la 5 ani, în limitele sextei mi-do, la 6 ani, în limitele octavei re1-re2.

În grădinită se întâmplă ca unii copii care cântau în registre înalte, să piardă această intonație ți să înceapă să cânte mai gros. Acest fapt se datorează deprinderii neconsolidată, atunci când întinderea vocală nu a fost pusă în practică suficient de mult. La copiii preșcolari, mușchii laringelui și mușchii respiratori sunt mai slab dezvoltați și în consecință volumul vocii lor este mai mic. Nu este indicat să se ceară copilului, să se vorbească sau să se cânte mai tare, deoarece acest fapt dăunează coardelor vocale și are consecințe nefavorabile asupra calității și expresivității interpretării cântecelor de către copii.

Grija pentru vocea și auzul copiilor este o sarcina importantă a fiecarei educatoare. Atmosfera ce îi înconjoara pe copii trebuie să fie una sănătoasă, liniștită, fără prea multe zgomote. Este important să se pemită copiilor să cânte în aer liber, doar atunci când vremea le permite, calda și uscată, deoarece frigul și umezeala are un impact negativ asupra coardelor vocale.

O alta particularitate de care trebuie trebuie să se țină cont în activitățile muzicale cu preșcolarii constă în atenția sporită a respirației acestora, deoarece aceasta este superficială, scurtă și accelerată, particularitate care se manifestă prin tendința lor de a respira în mijlocul cuvântului, de a nu pronunța sfârșitul acestora. Cântecele ce sunt folosite în cântul cu preșcolarii, trebuie adaptate, tempo-ul trebuie să fie lent, cu fraze muzicale scurte și un ritm simplu, care să se repete, în același timp cuvintele folosite trebuie să fie scurte și ușor de pronunțat.

De asemenea, pentru a deprinde o respirație corectă în timpul cântării, este bine să se facă exerciții sau jocuri imitative, precum: Mirosim florile, Cântă ca mine. Cu ajutorul acestor jocuri, se atrage atenția copiilor asupra respirației corecte și se urmărește fiecare copil în parte. Respirația corectă în timpul cântării asigură igiena aparatului vocal și a întregului organism al copiilor, în același timp mijlocește emisia cât mai natural a sunetelor muzicale.

Organul auditiv al copilului este foarte bine dezvoltat din punct de vedere anatomic si fiziologic. Sensibilitatea auditivă se dezvoltă mult în perioada preșcolară. Ea crește aproximativ de 2,3 ori față de perioada antepreșcolară. Pentru aceasta este necesar însa, în primul rând, să se păstreze igiena organului auditiv. Urechea trebuie protejată, să fie în stare perfectă mereu, implicând ferirea de sunete puternice, igiena personal a fiecăruia dintre copii.

Dezvoltarea auzului muzical presupune dezvoltarea simțului melodic, ritmic, dynamic și în același timp sensibilitatea pentru intonația justa și precisă. Ritmul este o noțiune mai complex. El cuprinde toate elementele care contribuie la redarea expresivității unei melodii, dinamica, pusația, adică întreaga viață a unei piese muzicale.

O altă particularitate ce o prezintă preșcolarii este aceea că muzica vocală le este mult mai ușor perceptibilă, dar și recunoscbilă, în comparație cu cea instrumental. Acest fapt demonstrează că vocea umană este mult mai apropiată copilului, timbrul vocii ii este mult mai familiar, față de sunetele reproduce de instrumentele muzicale.

Pentru ca muzica să poată fi percepută în mod activ și conștient de către preșcolari, este necesara o bună pregătire a educatorului, dar și nivelul de informații să fie adaptat nivelului de cunoaștere al copiilor. În funcție de vârstă, sarcinile educațional muzicale sunt diferite, ceea ce înseamnă că la grupa mică (3-4 ani), unde copiii au volumul vocii mult mai mic, respirația mult mai scută și superficial, iar pronunția defectuoasă, nu sunt obișnuiți să asculte un cântec până la capăt, nu știu să-l cânte în colectiv, mișcările lor sunt greoaie, vor avea următoarele sarcini:

– stimularea interesului față de muzică,

– formarea deprinderii de a asculta cântecele educatoarei, ale altor copii mai mari,

-formarea deprinderii de a avea o ținută corectă în timpul cântatului,

-recunoașterea sunetelor tobei și clopoțeilor,

-formarea deprinderii ritmice, de a merge în pas ritmic și de a executa mișcări ritmice simple

Vedem că la grupa mică (4-5 ani), se observă o ușoară îmbunătățire și anume, pronunția este mai clară, respirația mai lungă, vocea mai puternică, intonația se îmbunătățește considerabil. Sarcinile educației muzicale la această vârstă se referă pe de o parte la consolidarea lucrurilor pe care le-au dobândit în decursul anilor trecuți, dar și la dezvoltarea interesului și a dragostei pentru muzică. Se vor atinge următoarele obiective:

-educarea interesului copiilor pentru muzică,

-consolidarea deprinderii de a asculta cântece executate de educatoare sau de către copii mai mari,

-formarea deprinderii d a cânta cu voce naturală, fără stridențe, cântece cu o întindere de 3-5 octave,

-consolidarea pronunției,

-redarea prin mișcăre, a conținutului unor cântece învățate, coordonarea mișcărilor cu cântecul.

La grupa mijlocie, sarcinile educației muzicale sunt ma numeroase, având în vedere progresele precedete. Ele se referă la noi aspecte legate de ascultarea și interpretarea muzicii. Se vor avea în vedere, următoarele:

-formarea deprinderii copiilor de a asculta cu atenție fragmente din cântece populare, patriotice,

-recunoașterea de către copii a unor cântece cunoscute, stimulându-se astfel, memoria muzicală,

-consoidarea unei respirații corecte,

-coordonarea mișcărilor cu caracterul cântecului, respectând durata și intensitatea sunetelor redate de educatoare prin bătăi din palme.

Trecând în grupa mare, copiii au posibilitați vocal-auditive mai mari. Se va pune accent pe calitatea perceperii și interpretării muzicii.

-Educarea la un nivel ridicat, a interesului și a dragostei pentru muzică,

-formarea si consolidarea derinderii de a audia unele piese muzicale clasice,

-însușirea unor procedee tehnice de execuție: să cânte pe roluri, să cânte cu acompaniament muzical,

-executarea unor mișcari dupa melodii cu tempouri diferite.

Pe măsură ce copiii își însușesc aceste deprinderi, se trece treptat la noi cunoștințe și se urmarește dezvoltarea abilităților muzicale.

I.3 Cântecul. Predarea lui în cadrul activitățiilor obligatorii

Cântecul are o importanță deosebită în grădinițe, prin intermediul lor, copiilor le sunt dezvoltate dragostea pentru frumos, pentru familie, iubirea de țară și de aproape. Cântecele alese spre a fi executate de copii în cadrul activităților obligatorii, trebuie să fie ușoare, adecvae particularitățiilor vocal-auditive ale copiilor, posibilitățiilor lor de interpretare. De aceea ele trebuie să fie realizate artistic, să-i emoționeze, să constituie un mijloc de a le cultiva sentimente estetice puternice și durabile.

Pentru fiecare grupă, cântecele trebuie să aiba o mișcare, dar și un text adecvat vârstei pentru care se adresează. Materialul folosit în grădinițe, trebuie să cuprindă piese muzicale cu un conținut foarte variat. Astfel, se utilizează cântece ce oglindesc fapte ale copiilor, întâmplări istorice, fenomene ale naturii, dar și obiceiuri ale animalelor.

Pentru grupele mici se folosesc cântece cu o mișcare mai lentă, cu texte ce fac referire la cele mai intense trăiri ale copiilor de zi cu zi. Putem lua ca exemplu următoarele cântece, Cântec de leagăn de I. Potolea, Cruce bună, Miorița (cântec popular), Cântec de leagăn, Drag mi-e jocul românesc de G.Breazul, Doină (poezie Mihai Eminescu), Românașul, Limba noastră.

CRUCE BUNĂ

Acest cântec este pentru începători, fixând astfel, relația dintre două note cât și egalitatea ca timp și durată. Este o variantă a bine cunoscutului cântec al copilăriei, Melc, melc, prezentat într-o variantă mai elaborată și cu aspecte religioase de bază, în buna creșere a unui copil preșcolar.

Miorița, cântec popular, desprins din viața simplă de la țară, le dezvoltă atenția copiilor în direcția lucrurilor simple și de calitate, umplute cu tradiții. Se observă scrierea grafică a cântecului, având ca elemente de bază imagini cu descrierea satului tradițional românesc.

La fel ca și Miorița, Doina, este un cântec popular ce păstrează tradiționalul și modul simplu în care oamenii trăiesc. Prin descrierea grafică, copiilor le este mai ușor să înțeleagă și să accepte conceputul de tradițional, le dezvoltă imaginația, iar prin melodie le sunt descrise sentimentele pe care autorul (popular), a vrut să le transmită.

Cîntecul Limba noastră face parte, la fel ca și celelalte cântece dintr-un caiet special de cântece, pe care il poate folosi orice educator pntru a putea pune bazele cântecului în educația muzicală a fiecărui copil, dar și de a-i putea face să înțeleagă mai bine tainele muzicii.

I.4 Jocul muzical

Joaca este începutul cunoașterii! George Dorsey

În educația muzicală a preșcolarilor, jocul ocupă un loc de seamă în cadrul activităților de cunoaștere. Se folosesc jocuri ritmice, pentru dezvoltarea simțului ritmic al preșcolarilor, dar pentru silabisirea corectă a cuvintelor.

De exemplu, sunt jocuri muzicale care constau în recitarea silabică a unor versuri, sau jocuri ce constau doar în recitarea ritmică a valorilor de note.

Recitarea se face pe durate de pătrimi și de doimi, apoi ea este însoțită de batăi din palme. După ce copiii își însușesc procedeul, jocul se poate complica. Ei vor fi învățați să pășească o dată cu fiecare silabă rostită. O bună parte din jocurile muzicale, ajută la formarea pronunției corecte și clare a cuvintelor. Preșcolarii mai mici au tendința de a nu pronunța fie începutul cuvântului, fie sfârsitul lui. Deprinderea unei pronunții corecte, clare, favorizează emisia naturală a sunetelor, interpretarea cât mai frumoasă a cântecelor. Paralel cu dezvoltarea simțului ritmic și formarea unei pronunții corecte, se urmărește și dezvoltarea simțului melodic.

Dezvoltarea simțului melodic al copiilor se referă în primul rând la formarea priceperii lor de a diferenția înălțimea sunetelor. Această sarcină se realizează pe de o parte cu ajutorul cântecelor, iar pe de altă parte cu ajutorul jocurilor muzicale speciale, jocuri în care se pornește de la perceperea unor sunete cu diferențe mari de înălțime, ajungându-se treptat la perceperea unor sunete cu intervale mici între ele.

Alte jocuri muzicale curprind diferite mișcări, precum ridicarea brațelor( pentru sunetele înalte) și coborârea lor (pentru sunetele joase). Imitând diferite onomatopee și executând mișcarea ridicarea brațelor și coborârea lor, copiii vor diferenția mult mai ușor înălțimea lor.

În alte jocuri muzicale, copiii trebuie să diferențieze intensitatea sunetelor, tempoul, învață să diferențieze timbrul sunetelor. Aceste jocuri se desfășoară cu toată clasa ( în cazul activităților obligatorii), cu un grup restrâns de copii ( în etapa jocurilor și activităților alse de ei), sau individual (cu copiii care din diferite motive ramân în urma colegilor).

După cum arată și denumirea, jocurile muzicale reprezintă, împletirea jocului cu muzica. Ele satisfac atât interesul copiilor pentru muzică, cat și nevoia de mișcare și de a fi activi. Jocurile muzicale se apropie ca și conținut de jocurile didactice, ele având în componența lor sarcini precise, reguli de desfășurare și elemente specifice jocului.

În funcție de conținutul lor, jocurile pot fi de mai multe feluri: jocuri muzicale care se desfășoară după versuri, jocuri muzicale ce se desfășoară după o melodie cunoscută, jocuri de cunoaștere. Jocuri muzicale care se desfășoară potrivit sarcinii sau comezii primite.

Jocurile muzicale exercită o puternică influență asupra copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea simțului lor ritmic, la formarea capacității de a percepe ritmul și de a-l respecta în cântece. Jocurile muzicale sunt foarte importante și au o mare importanță în dezvoltarea motricității, a organismului copiilor. Ele își aduc contribuția în formarea a celor mai elemntare deprinderi tehnice muzicale: dicția și pronunția, respectarea valorilor sunetelor, intensitatea lor.

I.5 Audiția muzicală

Un alt mijloc folosit în cadrul activităților obligatorii, prin care se formează de timpuriu dragostea pentru muzică, este audiția muzicală. În decursul anilor, s-a dovedit că audiția muzicală este de foarte mare ajutor cadrelor didactice pentru a-si putea atinge anumite obiective. Copiii iau contact cu audiția muzicală încă de când sunt acasa, de la primele vârste, pe când mama le intonează cântece de leagăn pentru a-si adormi pruncii. Fără a sesiza, copiii sunt familiarizați cu audiția muzicală, ceea ce ii va face mai târziu, în grădinițe să se regăsească.

Prin audițiile organizate în grădinița de copii, se continuă îmbogațirea experiențelor muzicale, vor asculta si vor înțelege cu ușurință mesajul cântecului, dar astfel vor fi obinuiți să fie concentrați mai mult timp la un singur lucru.

Alegerea pieselor spre audiție vor fi alese cu grijă, potrivit nivelului copiilor de dezvoltare. Pentru ca materialul ales să fie înțeles, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie accesibil copiilor, să fie bine realizat din punct de vedere artistic, să trezească interes, să fie de mici dimensiuni, săa fie interpretat artistic și de preferat să fie vocal.

Audiția se va face sub doua aspecte:

„ca o modelare structurală și informațională prin mediul ambiant sonor, activitate numită deobicei ascultare. Este vorba despre audiția sonorităților înconjurătoare: sunbete vorbite, cântate vocal sau instrumental, zgomote cu timbruri diferite etc. Aceste activități de ascultare dezvoltă auzul acustic muzical și stau la baza formării deprinderilor necesare însușirii elementelor limbajului muzical.

ca o activitate complexă, cu rol de îmbogățire a informației culturale, cu funcție cathartică, activitate numită audiție muzicală propriu-zisă.

Ea are în vedere:

formarea capacității de a audia lucrări muzicale (activitate similară cu citirea operelor literare);

formarea deprinderii de a observa și analiza anumite elemente de limbaj muzical;

formarea deprinderii de relaxare prin muzică, prin crearea unei ambianțe cu efecte meloterapeutice;

familiarizarea și memorarea repertoriului muzical (voccal, instrumental).”

Călăuzirea copiilor în etapele specifice, ascultarea empirică, pasivă, la cea activă are un rol hotărâtor în dezvoltarea capacității gustului estetic pentru muzică, dar și la capacitatea receptării unei melodii. Eficiența atingerii acestor obiective face referire la accesibilitate, esteticitate, ca acestea să fie în concordanță cu subiectul impus.

Basmele însoțite de muzică au un impact puternic asupra copiilor și le trezește un interes pentru muzică. Fiind deja familiarizați cu aceste basme, le va fi mult mai ușor să perceapă muzica, tocmai pentru recnoașterea acestora. Astfel, basme ca:

Punguța cu doi bani după I. Creangă;

Albă ca zăpada după frații Grimm;

Scufița roșie după Charles Perraul;

Fram, ursul polar după Cezar Petrescu;

Legenda cucului după Călin Gruia;

pe care le-au întâlnit acasă, îi vor face pe copii să cunoască noi elemente ale acestora.Treptat, audițiile având o continuitate în viața copiilor, vor dezvolta imaginația, memoria, bunul gust și dragostea pentru frumos.

CAPITOLUL AL II-LEA

Pregătirea educatoarei pentru activitățiile obligatorii de muzică

Cei care educă copiii, sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață-Aristotel

Programa pledează pentru abordarea educației muzicale exclusiv prin joc, asigurarea unui contact direct al copiilor cu muzica, asocierea continuă a practicii muzicale cu mișcarea pe muzica si utilizarea în forme variate a jucăriilor muzicale, prilej cu care activitățile de educație muzicală pot deveni momente de împlinire a personalității copilului în care firescul, exuberanța, creativitatea și spontaneitatea acesteia se îmbina armonios.

Considerăm că în gradiniță, trebuie să se puna accent pe formarea și adâncirea experienței muzicale, a impresiilor, a emoțiilor, pe dezvoltarea interesului pentru acest domeniu al artei și pe formarea deprinderilor necesare studierii muzicii in mod practic. Înainte de a explica și ințelege muzica, trebuie asimilată o mare bogație de impresii de trăiri afective intense, care să constituie ulterior o bază solidă și pentru abordarea teoretică a muzicii. Treptat, prin analiza dirijată, copilul devine conștient de diferitele componente ale fenomenului muzical, învașă să le distingă, să le deosebească, să le stăpânească.

Menirea educatoarei este ca treptat, cu răbdare si înțelegere să treacă la conștientizarea elementelor muzicale, pentru ca ceea ce înregistrează copilul la această vârstă devine hotărâtor pentru evoluția sa ulterioară.

Cu toții știm că educatoarea este pilonul de sprijin în grădinița de copii. Rolul educatoarei în activitățiile muzicale, este acela de a fi înainte de toate, un animator, copii fiind adevărații actori.

Înainte de începerea noul an școlar, educatoarea având indicațiile grupei cu care va lucra și ținând seama de programă își va întocmi planul activităților pe întreg parcursul anului. Atât cântecele, cât și jocurile, trebuie alese cu grijă și interes, astfel încât să fie adaptate nivelului grupei.

Alegerea temelor pentru activitățiile muzicale obligatorii, sunt strâns legate de celelalte activități, precum educația fizică (unde se exersează și se pregătesc o mare parte din mișcările cuprinse în jocurile muzicale), cât și limba maternă, care are iarăși o însemnătate deosebită (observari, cpnvorbiri, memorizări).

Pentru că activitățiile muzicale vin ca o completare a activitățiilor de bază, se vor palnifica în funcție de celelalte activități.

În pregătirea educatoarei intră de altfel și procurarea materialelor folosite în activitățile obligatorii muzicale: albume de cântece, cărți muzicale, tablouri sau ilustrații cu care se face cunoscut conținutul unui cântec, copiilor, unele accesorii ce se pot folosi în cadrul jocurilor. Pentru audițiile muzicale trebuie pregătit materialul audio, calculator sau leptop, casetofon, se verifică buna lor funcționare pentru a preîntâmpina problemele din timpul lecției.

Pentru a realiza cu success educația muzicală a preșcolarilor, obligația edicatoarei este să studieze permanent și să-și consolideze cunoștințele dobândite în școala pedagogică. În această direcție este de preferat să facă schimb de informații și cu alte cadre didactice din alte centre pentru verificarea cunoștințelor sau dobândirea unora noi.

Întocmirea planului de lecție ocupă un loc important în vederea desfășurării organizate a activitățiilor obligatorii de muzică. Stabilirea metodelor și procedeelor care se vor utilize, în funcție de scopul urmărit în activitate.

Printr-o bună pregătire profesională și cunoscând locul și valoarea fiecăruia dintre mijloaele educației muzicale, educatoarea poate realize o îmbinare perfectă a tuturor elementelor, astfel asigurând optimizarea la maxim a posibilitățiilor de însuțire și formare a cunoțtintelor muzicale ale copiilor.

CAPITOLUL AL III-LEA

MUZICA- MIJLOC DE DEZVOLTARE AL INTELECTULUI

Muzica este o izbucnire a sufletului- Frederick Delius

Din ce în ce mai des, pedagogii, muzicieni, psihologi și psihoterapeuți din întreaga lume, privesc muzica ca pe o nouă minune. O minune care salvează vieți, vindecă suflete și redă starea de bine. O minune care încântă auzul, gâdilă sufletul și liniștește inima. Muzica ne însoțește în toate stările și în toate situațiile. Când suntem fericiți ascultăm muzică, când suntem triști o dăm mai tare, iar la petreceri și mai tare. Muzica este energia și pozitivă de care viața noastră se prinde în momentele bune și mai ales în cele grele. Zoltan Kodaly susține că: noi știm că contactul zilnic cu muzica împrospătează într-o astfel de măsur spiritului, încăt acesta devine mult mai receptive pentru toate celelalte obiecte. Se pare că, în plus, muzica influențează omul în general.

În ultimul timp, din ce în ce mai mulți cercetători și-au aplecat studiului asupra beneficiilor pe care muzica le are asupra corpului și minții umane. Astfel, prin numeroase experimente au ajuns la concluzia că anumite melodii au un impact pozitiv în tratarea diverselor afecțiuni și, mai ales, în recuperare. Muzica are multiple calitați non-verbale, creative, emoționale și structurale. Aceste calități sunt utilizate în relația terapeutică pentru a facilita contactul, interacțiunile, conștientizarea de sine, înțelegerea, exprimarea emoțiilor, comunicarea și dezvoltarea personală (Canadian Association for Music Therapy, 1994). Fondatorul pedagogiei antroposofice, Rudolf Steiner, consider că: omul se naște cu necesitatea de a forma legătura muzicală, ritmică a corpului său cu lumea înconjurătoare.

Plecând de la adevărul că arta, pe lângă rol informativ are și rol formativ în viața copilului, dezvoltând astfel prin rol informativ, intelectul, iar prin cel formativ gândirea, voința și cunoaștrea, acestea lucrează nemijlocit asupra frumosului și dezvoltării o dată cu lucrurile elementare și creativitatea și muzicalitatea, setea de frumos.

Ceea ce constitie un aspect important al educației muzicale este că studierea muzicii se petrece în dependență cu dezvoltarea fizică și spiritual a copilului.

Urmărind trăirea sufletească interioară , s-a demonstrate că la audierea intervalelor de primă până la cvartă, copilul percepe încă într-un spațiu sufletesc închis, în timp ce începând cu intervalul de cvintă, stările se dezvoltă exteriorizându-le. Această transpunere a perceperii exterioare în mișcare, este un pricipiu esențial în educarea copilului de azi, adultului de mâine. Este important ca în muzică să avem sunete, dar cel mai de seamă element spre care trebuie să ne îndreptăm atenția este spațiul dintre două sau mai multe sunete, ce se află între ele, acesta este de fapt lucrul pe care trebuie să-l dezvoltăm, abstractul.

Muzica, artă clădită din sunet, armonie, ritm și viață, a demonstrat încă din timpuri străvechi, că este un mare educator al sufletului și al minții și a creat imagini sonore, ritmice și melodic trăirilor spirituale.

CONCLUZII

Soarta muzicii românești, în școală se hotărăște! D.G.Kiriac

În amplu proces de reformă în care este angrenat învățământul românesc, edcației muzicale îi revine un rol special. Manifestare a frumosului artistic, muzica a fost considerată întotdeauna un mijloc esențial de cultivare spiritual a omului, de edificare a personalității integer și armonioase.

Componentă de bază fiind a educației estetice, ea contribuie zi de zi la formarea unei personalități armonioase, sensibile și creativă, capabilă să-și exprime prin muzică sentimentele, ideile, să comunice cu semenii, să vibreze efectiv la valorile artei muzicale și să le aprecieze.

Educatorii sunt cei care pun piatra de temelie a educației muzicale a copiilor. Oferindu-le material teoretic, susținerea și îndrăzneala de care au nevoie cei mici pentru a prinde aripi, vor fi siguri că prilejul de reflecție nu va întârzia să apară. Muzica poate aduce o contribuție puternică educației și dezvoltării copilului, având beneficii ce variază de la cele care sunt în mare măsură academic pentru creșterea abilităților sociale și la dezvoltarea la nivel global.

Este o formă unică de comunicare care poate schimba calea către simțire a oamenilor, cu atat mai mult a copiilor. Implicarea în muzică, rearanjează și sporește stima de sine și maximimizează procesul educațional.

Educația muzicală nu se adresează doar celor ce vor să aibă o carieră în domeniu, ci tuturor copiilor ce mai târziu vor devein adulți cu simț practice și bun gust.

Cercetările demonstrează o legătură direct între muzică și îmbunătățirea capacității de a citi, la copii, mai ales a celor ce au o dificultate în citire. De asemenea, o legătură foarte mare este și între muzică și matematică. Nu mai este niciun secret faptul că muzica sporește creativitatea, improvizația și imaginația, dar ajută și la liniștirea sufletească a copiilor, dar și a adulților, în vremuri de restriște. O serie de studii au demonstrat impactul pozitiv al muzicii asupra dezvoltării personale și sociale, incluzând încrederea, stima de sine și sentimentul de realizare.

Muzica va decurge și de astă dată organic din mersul acțiunii, urmând cu finețe ondulațiile narațiunii și a națiunii. Muzica va crește la fel ca și plata din pământ și se stilizează în expresie aimentată de viață, de impresiile ei veșnic schimbătoare. Educatorul tânăr, fericit că respiră aerul timpului său, găsește de obicei limbajul cel mai adecvat spre a da glas simțiri sale. El află în evenimentele la care ia parte, și anume educarea și dezvoltarea copilului de grădiniță, sprijinul moral necesar creației sale.