Laviniu Doru Andronic Cu Scris De 12 [309860]

CUPRINS

REZUMAT…………………………………………………………………………………………………………………. ABSTRACT………………………………………………………………………………………………………………

INTRODUCERE…. ……………………………………………………………………………………………………….

PARTEA I

CAPITOLUL I

STADIUL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL ABORDAT

IMPORTANȚA ȘI ISTORICUL CULTURIILOR FLORICOLE ………………………

ISTORICUL DEZVOLTĂRII CULTIVĂRII FLORILOR ……………………..

MORFOLOGIA, BIOLOGIA ȘI ECOLOGIA SPECIILOR FLORICOLE ANUALE ….

CERINȚELE FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU A [anonimizat] ………………

[anonimizat] …………………….

[anonimizat] ………..

[anonimizat] …………………

[anonimizat] ………………

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PLANTELOR FLORICOLE ANUALE ……………..

[anonimizat] A [anonimizat] ……………………

Factorii climatici ………………..

Factorii pedologici …………………

PARTEA III

CAPITOLUL III MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR ………………………….

Materialul biologic folosit ……………………

Scurtă descriere a materialului folosit ………………………

Metoda de lucru …………………………………

[anonimizat] – REZULTATE PRIVIND EVOLUȚIA SPECIILOR STUDIATE DUPĂ ÎNRĂDĂCINARE

DINAMICA PRINCIPALELEOR CARACTERISTICI MORFOLOGICE LA SPECIILE LUATE ÎN STUDIU

Petunia hybrida pendula ………………….

Celosia argentea var. plumosa – creasta cocoșului ……………………

Salvia splendens ……………………….

Programul experimental abordat ………………………..

CONCLUZII ……………………….

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………..

[anonimizat], [anonimizat].3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat]

REZUMAT

Prin studiile și cercetările efectuate în cadrul acestei lucrări se dorește a se scoate în evidență principalele caracteristici morfo decorative a speciilor floricole anuale si importanța amplasării acestora în spațiile verzi.

În prezenta lucrare s-a ținut cont cde necesitatea crescândă a plantelor anuale pentru îmbunătățirea aspectului zonelor verzi ale municipiului Făgăraș astfel că în colaborare cu specialiști în domeniu s-a încercat o îmbunătățire a producției de plante și o creștere a randamentului plantulelor achiziționate din pepinierle de specialitate de la noi din țară sau din străinătate.

Aici vom prezenta fluxul de creștere a două butășiri și anume plante butășite în luna Ianuarie și mai apoi în luna Februarie pentru a [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat].

Lucrarea prezentă are și o [anonimizat], [anonimizat].

CUVINTE CHEIE:

[anonimizat], caracteristi morfodecorative

STUDIES CONCERNING FORICOL ANNUAL PLANTS, SOURCE AND EXTERIOR DESIGN

Laviniu Doru ANDRONIC, Maria CANTOR

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Calea Mănăștur, nr.3-5, 400372, Cluj-Napoca, România; andronic_company@yahoo.it

ABSTRACT

Through the studies and researches carried out in this paper it is desirable to highlight the main decorative morphological characteristics of annual floral species and the importance of their placement in green spaces.

In this paper we took into consideration the growing need of annual plants to improve the appearance of the green areas of Făgăraș municipality so that, in collaboration with specialists in the field, we attempted an improvement of the plant production and an increase of the yield of the plants purchased from the specialized nurseries from our country or from abroad.

Here we present the flow of growth of two cuttings, namely plants planted in January and then in February to establish what is the best option for the plants to be prepared for final planting in the field at the time of May, if climatic factors allow them to have a high development and yield, as well as a proper aspect for improving the quality of life for the citizens of Făgăraș.

The present work also has a practical part, it promotes the use of annual floral plants in exterior design, either alone or in association with other ornamental species.

KEYWORDS:

floral species, exterior design, morpho-decorative features

INTRODUCERE

Trăim într-o lume tot mai sufocată de poluare și de produse artificiale, iar oazele de verdeață au devenit o problemă din ce în ce mai acută deoarece spațiul necesar pentru acestea a fost diminuat constant. Fiecare porțiune de verdeață aduce un beneficiu pentru cei care trăiesc sau muncesc în preajma sa. Pe lângă beneficiul estetic, acestea odihnesc ochiul privitorului.

Amenajarea spațiilor verzi cu ajutorul plantelor floricole anuale are un impact vizual și estetic semnificativ, dar în același timp contribuie la îmbunătățirea sănătății psihice și fizice a persoanelor din mediul în care se regăsesc prin purificarea aerului și efectul vizual pe care îl produc.

În designul exterior se folosesc plante anuale alese în funcție de microclimatul unde sunt amplasate, dar se impune și integrarea cât mai placută a acestora în spațiul amenajat.

Plantele floricole în cultură au un aport semnificativ prin importanța lor estetică, de ordin sanogen, educativă și științifică cât și economică din punctul de vedere a veniturilor celor care se ocupă de aceasta activitate placută însensul larg al cuvântului.

Din punct de vedre estetic, florile au fost alese ca și simbol al mai multor națiuni, sunt amintite în balade, legende, cântece și chiar și în cusături populare sau în artă și relaxare.

Din punctul de vedere a condițiilor diferite de viață sau de sol, se observă o mare diversitate a plantelor pe tot globul pământesc. În România, varietatea este cu atât mai mare cu cât la noi se întâlnesc toate formele de relief, de la cele mai joase, chiar sub nivelul mării, până la cele mai înalte, chiar și de 2544 m (Vârful Moldoveanu), zone care diferențiează florile în funcție de adaptările lor.

În evoluția artei florale, peisagistice sau artă prin cusătură, diverși artiști au încercat forme noi, îmbunătățite, dar niciodată nu au putut ajunge la perfecțiunea naturii care de fiecare dată nu încetează să ne uimească.

Fiecare epocă a fost caracterizată și prin arta grădinăritului, artă care este cunoscută din cele mai vechi timpuri și care s-a dezvoltat odată cu arhitectura, dar, cu toate acestea sunt cunoscute foarte puține date, spre deosebire de arhitectură, despre arta amenajărilor peisagistice din trecut. Se știe doar că din cele mai vechi timpri, oamenii au încercat să își facă locuințele, grădinile, orașele cât mai primitoare cu ajutorul florilor.

Fiecare secol din istorie, a încercat, cu concepțiile ei religioase, artistice sau cu tehnica de atunci să soluționeze construcția parcurilor sau a grădinilor, având ca rezultat crearea unor stiluri total diferite, de la o națiune la alta.

Orinde ne întoarcem privirea întâlnim plante, flori care nu încetează să ne bină dispună prin culoritul lor viu, parfumul lor sau prin gingășia de care dau dovadă.

PARTEA I

CAPITOLUL I

STADIUL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL ABORDAT

IMPORTANȚA ȘI ISTORICUL CULTURIILOR FLORICOLE

Plantele cel mai des folosite pentru îmbunătățirea calității vieții în interior fac parte dintr-o mare familie botanică fiind majoritatea originare din regiunile calde ale globului, fapt care este atestat prin numeroase scrieri rămase de la strămoșii noștri încă din antichitate sau fiind dovadă vie a decorării camerelor, fapt descoperit în săpăturile arheologice de pe mapamond, în vremurile acelea, unele dintre plante, fiind ridicate, chiar la rang de simboluri ale divinității. Cu privire la acest fapt au fost gasite dovezi că regele Solomon al Israelului a fost un gradinar iscusit impunând supușilor lui, ca una dintre marile săli din Marele Templu al Ierusalimului să fie împodobită cu ghivece de flori. Cel mai vechi basorelief cu ghivece de plante a fost descoperit lângă Teba Egiptului antic.

De asemenea, Grecia antică aprecia plantele în mod deosebit, acestea fiind supuse unor reguli foarte stricte de aranjament utilizând diverse tipuri de recipienți, tradiție care este continuată și azi de poporul elen prin ornarea ferestrelor, balcoanelor sau chiar caselor cu plante ornamentale specifice fiecarei zone.

Culturile de flori au apărut urmărind creșterea cerinței de flori ornamentale și nu numai, culturile începând a lua formă abia în secolul 17. Tot atunci s-a încercat sub diverse forme relocarea acestor plante și aclimatizarea lor, astfel că, s-a pus și problema transportului plantelor în alte regiuni și chiar supraviețuirea acestora în noile condiții climatice. Astfel, târziu în timp a fost descoperită “cutia lui Ward”, înventată abia în anul 1834 de către horticultorul englez Nathaniel Ward, acesta fiind de fapt o cutie de sticlă ce asigura crearea efectului de seră în care era posibilă creșterea plantelor într-un substrat de mușchi umezit ușor astfel că plantele reușeau să recircule apa proprie prin procesul de transpirație

Importanta estetica a florilor.

Urmărind valoarea spirituală a plantelor cu flori care au atuul estetic, acestea au devenit un necesar la evenimentele importante de trai, tot așa florile fiind necesare la înfrumusețarea grădinilor din orașe, parcurilor de agrement sau chiar, datorită florilor, țările dezvoltate au implementat sistemul de rezervații naturale în scopul de a proteja anumite specii de plante.

Florile, prin definiție și prin ceea ce le aparține, au constituit, din timpurile vechi, izvoare de inspirație pentru artiști diverși. Acestea apar în ode pictate, scrise, povestite sau cântate de oameni care, datorită plantelor (florilor), au devenit celebrii. Aici trebuie amintite lucrările florilor de câmp sau pădurile transpuse pe pânză în mii de culori calde, pline de farmec și de vise, de către artiști contemporani cum ar fi Constanța Stratulat sau Ștefan Bucătaru.

În viața oamenilor florile se bucură de cea mai mare importanță fiind un simbol al frumuseții, bucuriei, dragostei de muncă și de viață a omului și a năzuințelor lui spre mai bine, față de condițiile de mediu, flori care dirijate de mintea și mâna omului, pot să facă ca acestea să fie mai strălucitoare și mai pline de splendoare.

Floricultura este una dintre ramurile horticulturii. Această ramură se ocupă cu studiul sistematizat al cerințelor plantelor floricole față de mediul înconjurător a metodelor de înmulțire și a tehnologiei de creștere sub diverse forme

Importanța socio-economică

Ca și în alte țări, în România, floricultura reprezintă o sursă importantă de venituri pentru mulți, venituri realizate din vânzarea florilor atât pe piața internă cât și în cea externă, ceaștia reprezenând una dintre cele mai profitabile ramuri ale creșterii plantelor.

Importanța economică a floriculturii constă în caracterul intensiv de cultivare și obținerii mai multor culturi în același an pe aceeași parcelă sau în special pe suprafețe acoperite care dau o rentabilitate și o siguranță mult mai mare în comparație cu culturile în aer liber.

În timp, se dezvoltă modalități de construire a serelor cât și posibilități de automatizare a acestora în ceea ce privește controlul circulației aerului, umbrirea, încălzirea, udarea și controlul temperaturii. Utilajele și mașinile specializate culturilor de seră se perfecționează de asemenea în timp.

Dezvoltarea economică rapidă a comunităților în zilele noastre au impus un pas alert și în producția de material floricol având în vedere nevoia din ce în ce mai crescută de flori pentru amenajarea scuarurilor, parcurilor, sensurilor giratorii, aleilor etc., aceste amenajări fiind necesare în procesul de accelerare a urbanizării, omul având o necontenită nevoie de relaxare în spații amenajate cu vegetație.

Floricultura, de asemenea înseamnă locuri de muncă pentru populație, înseamnă obținerea de venituri substanțiale sau venituri adiacente în funcție de necesități și/sau suprafețele cultivate.

Un model de urmat în cultivarea florilor este Olanda care are o suprafață de 1/3 din suprafața serelor acoperită de flori care a transformat floricultura în tradiție având unele dintre cele mai bune tehnologii de cultivare cât și principii manageriale de dezvoltare fiind una dintre cele mai mari producătoare de bulbi, rizomi sau tuberculi cât și flori tăiate sau la ghiveci.

• Importanța ecologică

Floricultura are și o importantă importanță ecologică doar prin importanța acestei verigi în lanțul trofic al ecosistemelor aceasta influențând pozitiv microclimatul marilor orașe și mai ales a centrelor populate ale acestora.

Procesul de fotosinteză realizat de speciile verzi din amenajările municipale și nu numai din acestea, contribuie atât la oxigenarea aerului, la menținerea unei umidități atmosferice echilibrate cât și la reducerea oscilațiilor de temperatură din aceste locuri aglomerate deci amenajările de spații verzi contribuie la îmbunătățirea calității vieții și prin atenuarea gradului de poluare a mediului și la restabilirea unui echilibru favorabil vieții.

Amenajările verzi din parcuri, grădini, scuaruri, aliniamente stradale constituie cele mai bune filtre pentru gazele nocive emanate traficul din ce în ce mai aglomerat din zilele noastre.

De asemenea, plantele verzi contribuie în cel mai bun mod posibil la combaterea eroziunii solului, la fixarea taluzelor și la fixarea nutrienților în sol prin sistemul lor radicular de susținere.

Prin agricultură ecologică se înțelege îmbunătățirea calității aerului prin scăderea folosirii produselor chimice pulverizate, ei care practică această activitate în mod ecologic sunt mai puțin expuși la riscul contaminării cu pesticide. Este cunoscut faptul ca mulți angajați în agricultură mureau din cauza inhalării sau contactului prelungit la substanțele chimice și astfel în zilele noastre majoritatea încearcă să practice o activitate ecologică cât mai prietenoasă cu mediul înconjurător.

Importanța ecologiei în această practică urmărește păstrarea nealterată a mediului prin folosirea de îngrășăminte organice, a composturilor, a îngrășămintelor verzi și a preparatelor vegetale.

Agricultura ecologică minimizează problemele la nivel planetar cum ar fi reducerea ploilor acide, reducerea emisiilor de gaze, reducerea biodiversității sau deșertificarea, aceasta fiind practicată prin mult mai multă muncă manuală. Terenurile agricole cultivate în sistem ecologic rezistă mult mai bine la intemperiile climatice, plantele reprezentând o toleranță mult mai ridicată la factorii climatici restrictivi.

Prin agricultură ecologică se protejează mult mai mult generațiile viitoare de oameni locuitori ai planetei, copii fiind mult mai puțin expuși la efectele nocive ale pesticidelor folosite în trecut iar folosirea produselor crescute în mod ecologic în alimentația acestora reprezintă un început pozitiv în dezvoltarea tuturor.

Principii și reguli ale agriculturii ecologice

Principiul sănătății – agricultura ecologică trebuie să îmbunătățească și sa asigure sănătatea solului, animalelor, plantelor, oamenilor și planetei ca un tot unitar și indivizibil.

Principiul ecologic – agricultura ecologică se bazează pe procedeele, sistemele și ciclurile materiei vii, să lucreze cu acestea să le stimuleze și să le susțină prin activități propice și cu un impact minim asupra mediului. Aceasta trebuie să ajungă la un echilibru ecologic pentru gospodărirea habitatelor prin întreținerea diversității genetice și agricole.

Principiul corectitudinii – agricultura ecologică trebuie sa dezvolte relații de corectitudine în privința mediului înconjurător cu condițiile de viață. Această corectitudine trebuie să fie dezvoltată prin echitate, respect, considerație și dreptate față de tot ce ne înconjoară atât în relațiile dintre oameni cât și în relația cu alte ființe vii.

Principiul administrării – agricultura ecologică trebuie administrată în maniera prudenței și a responsabilității pentru a proteja sănătatea și bunăstarea generațiilor viitoare și a mediului care va înconjura aceste generații. Aceasta formă de agricultură trebuie să prevină apariția unor riscuri de orice fel prin adoptarea de tehnologii practice și în primul rând prietenoase cu mediul.

ISTORICUL DEZVOLTĂRII CULTIVĂRII FLORILOR

Cultura florilor la noi în țară este cunoscută din cele mai vechi timpuri, proveniența florilor noastre fiind foarte diversificată, încă din Dacia fiind cunoscută cultura roiniței a cimbrului și a calomfirului iar mai apoi de pe vremea romanilor fiind cunoscute denumirile de busuioc, mentă, crin, trandafir sau salvie. Din flora spontană caracteristică țării noastre fac parte bujorul, narcisa, albăstrelele, lăcrămioarele și o specie de liliac.

La noi în țară are loc abea în anul 1939 prima expoziție de flori iar mai apoi în anul 1865 Ion Ionescu de la Brad organizează o a doua expoziție de flori în localitatea Frumoasa Trandafirii de dulceață au fost aduși de turci în țara noastră prin anii 1430, garofițele au fost aduse de pe țărmul apusean al Mării Mediterane în anii 1453 iar crinul alb a ajuns la noi în anii 1545.

Primii horticultori ai țării noastre au fost I. Hașeganu, W. Knechtel, I. Morlova, D. Ștefănescu și alții, temerari care au pus bazele frumosului proces al floriculturii românești care este prima dată înregistrat în anul 1944 când au început să crească suprafețele de teren cultivate cu flori. Mai târziu, în anul 1856 se înfințează prima grădină botanică din țară la Iași iar mai apoi Ion Ionescu de la Brad înființează scoala agricolă și silvică și introduce ca disciplină de studiu floricultura, în anul 1869 Spiru Haret introduce floricultura ca disciplină în școlile normale, în anul 1945 floricultura este disciplină de sine stătătoare la mai multe facultăți, în anul 1947 se înființează Institutul de Cercetare de la Vidra

În zilele noastre producția de flori este valorificată în principal în piața internă aceasta bazându-se în principal pe flori în ghivece, fie specii autohtone, fie specii provenite din alte țări aclimatizate prin metode moderne.

MORFOLOGIA, BIOLOGIA ȘI ECOLOGIA SPECIILOR FLORICOLE ANUALE

Florile anuale sunt acelea care își întinde ciclul de viață în anul însămânțării și anume, pe parcursul a 4-10 luni timp în care plantele încolțesc, înfloresc eșalonat până cade bruma, fructifică, crează semințe și mor. Plantele anuale compun un decor colorat, original fiind oportun ca acestea să fie plantate în locurile vizibile fiind populare pe domeniul public, în curțile din fața caselor, sau în cimitire, iar după moda modernă pot fi plantate și în jardiniere pe balcon. Florile anuale se deosebesc de celelalte prin colorit, bogăție de nuanțe dimensiuni, forme și parfum.

Plantele floricole anuale se înmulțesc în special prin semințe, majoritatea putând fi semănate direct afară în câmp în funcție de cerințele lor față de factorii de mediu nefiind necesară o îngrijire specială.

În concordanță cu cauzele întreruperii ciclului de viață se pot distinge două categorii de plante anuale și anume:

Anuale tipice – acestea, indiferent de mediul în care vegetează, după ce au înflorit și fructificat mor – Dimorphotica sau Delphinium

Anuale prin adopție – plante care provin din zone în care sunt perene dar în condițiile climatice din șara noastră se comportă ca cele anuale, ciclul de viață fiind întrerupt de condițiile climatice nefavorabile – Begonia sau Petunia.

Calitățile decorative ale plantelor sunt, în principal legate de însușirile lor morfologice. Din acest punct de vedere, nu doar floarea sau inflorescența sunt luate în cosiderare, ci și alte organe, cum ar fi frunzele, lăstarii, iar la unele plante chiar si rădăcinile adventive.

Floarea este organul cel mai analizat din punct de vedere estetic. Ea poate fi solitară, sau grupate mai multe, alcătuind o inflorescență.

Părțile care alcătuiesc floarea sunt (Fig. 1.1.): pedunculul (codița), periantul (caliciul și corola), axa florală sau receptaculul (partea pe care se prind organele propriu-zise ale florii), caliciul (totalitatea petalelor), androceul (totalitatea staminelor, ce constituie partea bărbătească a florii) și gineceul (partea femeiască a florii)

Figura 1.1. Părțile componenete a unei flori,

Sursa: Șelaru Elena, Cultura florilor de grădină, 2004

Petalele, ca și sepalele, pot fi libere sau concrescute. Forma petalelor și corolelor este și ea diferită.

Caliciul, primul inveliș al florii, este format din frunze modificate, în majoritatea cazurilor verzi, numite sepale care pot fi complet libere, caliciu dialisepal (Ranunculus), concrescute, caliciu gamosepal (Dianthus, Primula). Caliciul poate fi caduc (Papaver) sau persistent (Physalis, Salvia).

Corola, al doilea inveliș al florii, este format din frunze modificate, în majoritatea cazurilor de diferite culori, numite petale care pot fi la rândul lor libere (dialipetală) sau concrescute (gamopetală).

Petelele pot avea forme foarte diferite: lanceolată, lineară, lobată sau pot fi transformate în cornete nectarifere (Aconitum) sau pinten nectarifer (Viola).

La florile involte sau bătute, nu toate petalele provin din transformarea staminelor, o parte din ele își au originea din primordii suplimentare formate pe receptacul, independent de primordiile staminelor.

Perigonul este învelișul nediferențiat în caliciu și corolă și prezintă componentele numite tepal. Elementele perigonului pot fi libere, concrescute sau unele libere, iar altele parțial concrescute.

Majoritatea speciilor decorative au însa florile grupate în inflorescențe care, sunt caracteristice pentru unele familii: umbela pentru Umbeliferae, racemul pentru Cruciferae, calatidiu (antodiu) pentru Compositae, cima dihaziala pentru Caryophillaceae etc.

Inflorescențele se grupează după tipul de ramificație al axului în inflorescențe simple (monopoidale și simpodiale) și inflorescențe compuse

Inflorescențele monopodiale. Au axa principală cu creștere nedefinită și mai dezvoltată decât axele secundare. Fac parte următoarele tipuri: Spicul (Althea, Verbena), Corimbul (Phlox), Umbela (Primula), Spadixul (Anthurium, Diffenbachia, Monstera, Zantedeschia), Capitulul (Gomphrena, Scabiosa) și Calatidiul (antodiul) (Callistephus, Centaurea, Gaillardia).

Inflorescențele simpodiale. Axa principală își încetează creșterea și poartă de obicei o floare. Cele secundare își continuă creșterea, depășind axa principală. Ordinea succesiunii la înflorire este din centru către periferie.

Inflorescențele compuse. Se deosebesc de inflorescențele simple prin gradul mai mare de ramificare, sistemul lor de ramificare care se repetă și pot fi: spic compus sau umbela compusă (Primula malacoides)

Inflorescențele mixte se reunesc în două tipuri, de exemplu: corimb cu calatidii la Ageratum mexicanum și Senecio cruentus.

Fructul și sămânța

Fructul este gineceul transformat în urma procesului de dublă fecundație, la care participă într-o oarecare măsură și celelalte elemente ale florii.

Principalele tipuri de fruct intâlnite la plantele decorative sunt: achena (Tagetes), silicva (Mattiola), pastaia (Lathyrus odoratus), folicula (Paeonia, Delphinium), capsula (Papaver), baca (Asparagus), nucula (Tropaeolum).

Sămânța asigură perpetuarea speciei. Ea se dezvoltă din ovulul fecundat și este formată din trei părți principale: tegument, embrion și albumen sau endosperm secundar.

Semințele pot avea forme variate în funcție de specie (conică, lenticulară, sferică, muchiată, reniformă, ovoidală etc.) și mărimi foarte diferite, de la foarte mici, abia observabile cu ochiul liber (sub 1.5 mm la Lobelia, Begonia) la semințe foarte mari (peste 3.0 mm la Mirabilis jalapa, Tropaeolum).

Frunza prezintă, de asemenea, interes ornamental la numeroase specii (Gazania, Coleus etc.). Frumusețea frunzei este exprimată prin formă, mărime, consistență și, mai ales, colorit (Draghia și Chelariu, 2011).

Frunza este un organ vegetativ, bogat în cloroplaste, care iau naștere din mugurii aflați la noduri pe tulpină și îndeplinește funcțiile de fotosinteză, respirație, transpirație, metabolism, iar cele metamorfozate sunt adaptate și la alte funcții secundare cum ar fi: de protecție, absorbție, înmagazinare a apei și substanțelor de rezervă, de înmulțire.

La o frunză deosebim: limbul sau lamina, pețiolul sau codița și baza frunzei. Forma frunzei este extrem de variată. Poate fi: simplă (eliptică, lanceolată, oblongă, haștată, lineară etc.) sau compusă (penat compusă, palmat compusă, imparipenată, paripenată, trifoliată, biparipenată etc.).

Pețiolul sau codița poate avea diferite forme: cilindric, comprimat, dilatat și este prins la baza limbului, mai rar fața lui inferioară, caz în care este peltată (Tropaeolum, Pelargonium peltatum).

Dispoziția frunzelor pe tulpină poate fi: alternă (la fiecare nod se află o singura frunză), verticilată (la fiecare nod se află trei sau mai multe frunze) sau opusă (la același nod se înseră două frunze).

Tulpina și ramificațiile plantei contribuie la întregirea aspectului estetic. La acestea sunt importante gradul de ramificare, lungimea și flexibilitatea lăstarilor, grosimea lor și nu în ultimul rând culoarea acestora. Unele plante prezintă, pe lângă tulpinile normale, aeriene, tulpini subterane de tipul rizomilor,tuberculilor, bulbilor și tuberobulbilor, care sunt adaptate la stocarea substanțelor de rezervă și la înmulțirea vegetativă. Tulpina îndeplinește funcția de susținere a organelor de asimilație, de reproducere și de conducere a substanțelor nutritive.

Caracteristic pentru tulpină este prezența la noduri a mugurilor, organe ce dau naștere la noi creșteri.

După modul în care trăiesc, tulpinile se împart în: aeriene (supraterane), subterane și acvatice.

Plantele floricole anuale prezintă în majoritatea cazurilor tulpini aeriene.

Tulpinile aeriene (supraterane) sunt cele mai răspândite la plantele floricole, care prezintă aproape toate tipurile. Aceste tulpini pot fi nearticulate și articulate.

Tulpinile subterane și cele acvatice nu se întâlnesc la plantele anuale care fac obiectul prezentului studiu.

Rădăcina este organul cu ajutorul căruia planta absoarbe apa din sol, în care sunt dizolvate sărurile minerale necesare nutriției, servind totodată la fixarea plantei în sol. Ea se dezvoltă de obicei în partea bazală a tulpinii și prezintă un geotropism pozitiv.

Alături de funcțiile amintite, rădăcinile plantelor floricole îndeplinesc și unele funcții secundare: depozitarea unor substanțe de rezervă, înmulțirea și regenerarea plantelor.

În funcție de originea, dezvoltarea, forma și funcțiile lor se disting următoarele tipuri de rădăcini: normale, adventive și metamorfozate.

Plantele, în general, au nevoie de condiții de mediu favorabile, plantele floricole își au origine în diferite zone ale globului astfel că este nevoie de cunoașterea comportamenului de creștere a acestora pentru a putea manipula factorii de mediu în favoarea lor. ”În contextul relației plantă-mediu trebuie cunoscute relațiile plantei cu fiecare factor în parte dar și corelat.”. Plantele au o creștere corectă dacă fiecare factor climatic este favorabil acestei activități încadrăndu-se într-o valoare optimă.

Factorii care determină creșterea corectă și eficienta a plantelor sunt: temperatura, umiditatea, luminozitatea și solul.

CERINȚELE FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU A PLANTELOR FLORICOLE ANUALE

Factorul climatic – Temperatura

Aceasta influențează principalele procese bio-chimice și fiziologice care au loc în plante influențând creșterea și dezvoltarea acestora.

Plantele floricole au diverse cerințe în funcție de: specie, origine, succesiunea noapte / zi, fenofază, succesiunea anotimpurilor și ciclul celorlalți factori de mediu. În funcție de aceste cerințe plantele se încadrează în următoarele categorii și anume: termofile – temperature optime de creștere situate undeva în jurul a 200C fiind sensibile la variații, mezoterme – plante care au nevoie de temperaturi optime încadrate între 15 – 200C acestea suportând variații mai mare de temperatură, microterme – plante cu o capacitate mare de adaptare la temperaturi scazute cuprinse între 0 – 150C și – hechistoterme – plante care provin din zonele subalpine care acceptă ca și temperaturi necesare cele situate sub 100C.

Plantele floricole au pretenții față de temperatură, pretenții care se manifestă în funcție de fenofază și de reacția lor la termoperioadă, mai precis la termoperiodismul diurn și sezonier.

Variațiile diurne a temperaturii și gradul de nebulozitate influențează procesele fiziologice ale plantei și deci, implicit și cerințele față de mediu. Pe durata zilei plantele sunt activate, procesând mai intens fotosinteza având astfel nevoie de temperaturi mai mari și vice-versa pe timpul nopții. Deasemenea variațiile diurne ale temperaturii influențează înflorirea speciilor floricole. Variațile sezoniere ale temperaturii se reflectă asupra nevoii de căldură a plantelor. Pentru multe dintre speciile floricole variația sezonieră este importantă din punctul de vedere a înfloririi mugurilor, repaosul mugurilor, sau germinarea semințelor.

Cerințele plantelor față de temperatură mai diferă și în funcție de specie.

Mijloacele de corectare a temperaturii în vederea reducerii efectelor produse de temperaturile scăzute pot fi:

Protejarea plantelor față de temperaturile scăzute prin acoperire totală sau parțială cu: frunze/paie sau folii de polietilenă, sau prin procesul de fumigație sau aspersiune.

Protejarea plantelor față de temperaturi ridicate: umbrire, pulverizare apă, aerisire sau amplasarea culturilor în expoziție nordic sau vestică

Factorul climatic – Lumina

Acest factor de mediu influențează direct creșterea și dezvoltarea plantelor fiind prezentat de cele mai multe ori ca ”izvorul de energie pentru procesul de fotosinteză” acționând , deasemenea, indirect și asupra altor procese fiziologice cum ar fi absorbția substanțelor nutritive și a apei, sau schimbul de gaze.

Durata de iluminare (fotoperioada) condiționează deasemenea și alte procese fiziologice ale plantelor și anume căderea frunzelor, formarea bulbilor sau dezvoltarea mugurilor.

În procesul de creștere a plantelor floricole factorul lumină se măsoară în lucși aceștia măsurând durata de iluminare și lungimea de undă, în funcție de aceste aspecte speciile floricole se încadrează în două categorii și anume

Heliofile – Specii iubitoare de lumină – se dezvoltă foarte bine în lumină solară direct solicitând între 30.000-50.000 lucsi pentru o dezvoltare armonioasă

Schiofile – Specii iubitoare de semiumbră și umbră – nu suportă lumina direct dezvoltându-se foarte bine în condiții luminoase cuprinse între 10.000-20.000 lucsi, excesul de lumină determinând insolația sau îngălbenirea frunzelor și avortarea bobocilor.

Deasemenea, în funcție de factorul lumina, plantele floricole se impart și sub forma a trei categorii în funcșție de durata de iluminare în ciclul de lumină/întuneric de 24 de ore astfel:

plante floricole de zi lungă – necesită o iluminare de 14 ore / zi înflorirea având loc atunci când acest interval este depășit ca exemplu Petunia hybrid

plante floricole neuter sau indiferente – cu o capacitate mare de adaptare care înfloresc după o anumită perioadă de vegetație indifferent de parcursul fotoperioadei, unele dintre ele fiind adaptate la condiții de lumină indiferente iar altele dezvoltând această caracteristică prin adaptare cum ar fi Dianthus semperflorens, Cyclamen sau Pelargonium.

Fotoperioada poate influența în anumite condiții perioada de înflorire, plantele putând înflori mai devreme sau mai târziu în timp, process care poate fi influențat în condiții de seră.

Gustav Schoser a clasificat lungimile de undă a luminii în funcțuie de efectele pe care acestea le au asupra plantelor și anume

sub 350 nm – se distrug acizii nucleici;

între 350-400 nm – se favorizează fotoperiodismele;

între 400-450 nm – apare reducerea fotoclorofiliană, sinteza clorofilei și se împiedică etiolarea;

între 500-600 nm – se produce reducerea fotosintezei si fotomorfozei;

între 600-700 nm – se produce sinteza clorofilei, germinația semințelor, fotosinteza, creșterea vegetativă prin mărirea celulelor (întindere și divizare), fotoperiodism;

între 700-800 nm – se suspendă germinația, are loc creșterea vegetativă, sinteza antocianului, fotoperiodismul;

peste 800 nm – nu mai există acțiune formativă asupra plantelor superioare

Factorul climatic – Apa

Apa are un rol spectacular în ceșterea plantelor fiind mediul de dispersie a coloizilor plasmatici, reprezentând mediul reacțiilor biochimice din plante, având un rol de solvent pentu substanțele nutritive și minerale si având un important rol în termoreglarea acestora.

Pe lângă atributele de mai sus apa, prin precipitații, reprezintă factorul prim de răspândire a plantelor, contribuind la umiditatea solului, substratului sau a aerului.

Plantele au nevoie de asigurarea necesarului de apă pentru o bună desfășurare a proceselor biologice, fiind determinată de o anumită serie de factori climatici, acestea colectând apa din sol sau atmosferă în cantități specifice fiecarei specii, cantitatea de apă din sol variind între 20% pentru solul nisipos până la 1100% pentru turbă.

Având în vedere factorul climatic apă plantele se pot îmărți în două categorii și anume

hidrofile (acvatice) – plante care se dezvoltă exclusiv în apă cu o serie de caracteristici adaptative cum ar fi un system radicular slab dezvoltat sau Frunze plutitoare late cu un țesut de susținere slab dezvoltat.

Xerofile – plante care suportă o umiditate scăzută fiind întâlnite în zonele aride ale globului.

Cantitatea de apă și frecvența udărilor depinde de grupa plantelor, Ex: la plantele higrofile se poate administra apa și de 2 – 3 ori pe zi cu pulverizare în atmosferă, plantele mezohigrofile pot fi udate la 2 – 3 zile în perioada de vară, plantele xerofile la intervale de 5 – 6 zile.

Cantitatea de apă depinde de mărimea și vigoarea plantei, condițiile de mediu, intensitatea luminii, căldura, însușirile solului sau substratului, mărimea și tipul de material din care sunt confecționate ghivecele.

Calitatea apei – se referă la conținutul în săruri și temperatura apei.

Conținutul în săruri depinde de sursa de apă, pot fi folosite mai multe surse de udare:

– apa din râuri care are un conținut mai scăzut de săruri dar există riscul poluării;

– apa din lacuri: există posibilitatea ca aceasta să aibă un conținut mai mare de săruri;

– apa freatică: există posibilitatea ca aceasta să aibă un conținut ridicat de săruri;

– apa de ploaie: se consideră a fi cea mai bună apă de udare;

– apa de la rețeaua de alimentare.

Nu este recomandată ca apă de udare a plantelor: apa poluată, apa cu conținut mare în săruri și apa dură, extrem de nocivă pentru plantele acidofile.

Pentru dedurizarea apei se poate folosi turba roșie prin scufundarea sacilor cu turbă în bazinele cu apă: 1 kg turbă la 10 litri de apă pentru reducerea cu o unitate a pH-ului, tratamente chimice cu sulfat de fier și aluminiu: 10 – 40 kg de substanță la 1 hectolitru de apă, acid ortofosforic: 350 ml la 1 m3 de apă.

Temperatura apei de udare – se recomandă ca apa folosită să fie apropiată de temperatura mediului în care se găsesc plantele, atunci când se folosește apă foarte rece la plantele cultivate la ghivece din categoria plantelor termofile, apar fenomene de stres sub forma clorozelor, putrezirea rădăcinilor, căderea florilor și frunzelor.

Momentul udării – pentru plantele cultivate în câmp se recomandă ca udarea să se facă dimineața sau seara, în timpul zilei udarea poate fi făcută în condițiile în care insolația nu este prea puternică.

Este posibilă udarea în timpul zilei dacă se face udare prin picurare, pentru plantele cultivate în solul serei se recomandă udările de dimineață.

Modalități de udare – administrarea apei poate fi făcută la sol sau substrat, se poate face administrarea apei în atmosferă, modalitățile de udare sunt diferite în funcție de locul de cultură, de particularitățile morfologice ale speciei, în funcție de faza de vegetație.

Pentru udarea la nivelul substratului, în funcție de suprafețele cultivate se pot adopta diferite metode de udare: direct cu furtunul, cu stropitoarea, prin infiltrație, prin brazde, prin picurare.

Pentru umidificarea atmosferei inclusiv umectarea solului se folosesc sisteme de udare prin aspersie și prin pulverizare.

Irigarea prin aspersie:

– udarea prin aspersie fină: care folosește instalațiile ce funcționează cu presiune mai mică, rampele de udare pot fi amplasate deasupra culturii prin diferite sisteme și cu înălțime reglabilă, astfel de sisteme de udare se folosesc pentru culturile din spațiile protejate;

– irigarea cu aspersoare de mare putere: aspersoare a căror rază de acțiune poate să ajungă la 40 m;

– aspersoare rotative: montate pe rampe de udare mobile sau pe suporți individuali care pot fi amplasați în locul dorit, folosite pentru culturile în câmp;â

– irigarea prin picurare: prin folosirea unor instalații speciale cu programare care dozează intermitent și distribuie apa prin sisteme de furtune, cu orificii prevăzute la nivelul fiecărei plante; este utilizat pentru culturile în câmp cât și pentru culturile în solul serei sau la plantele de la ghivece;

– sistemele de umidificare a atmosferei: sunt specifice spațiilor protejate, se pot baza în funcționare pe echipamente electronice complet automate la care declanșarea sistemului este comandată de senzori în funcție de evaporarea peliculei de apă de la nivelul frunzelor; au capacitatea de a pulveriza apa în particule extrem de fine, creează ceața artificială, este necesară apa limpede, bine filtrată, necalcaroasă;

– pulverizarea apei prin sistem mecanic: prin antrenarea apei de un ventilator care împrăștie picăturile de apă în atmosferă; pot fi folosite pentru umidificarea atmosferei în spațiile deschise pentru grădini și terase.

Udarea prin picurare poate fi folosită la culturile de trandafir din seră, Gerbera sp., crizantemele din culturile de câmp și seră.

Udarea prin aspersie recomandată pentru culturile de garoafe din sere până la apariția bobocilor floriferi, la crizanteme după plantarea butașilor.

Udarea direct la sol se face la garoafe după declanșarea înfloririi, se recomandă la Freesia, Cala sp., Alstroemeria sp.

Pentru plantele cultivate la ghivece în lipsă de posibilități de udare prin picurare sau aspersie, udarea se face prin metode tradiționale cu posibilitatea udării de sus în jos, prin administrarea apei la partea de deasupra a substratului sau se poate face udarea de jos în sus prin administrarea apei în vasul de la baza ghiveciului.

Udarea de jos în sus se folosește mai des pentru plantele cu frunze în rozete, cu frunze pubescente, pentru cactuși; umectarea substratului este mai lentă iar sărurile sunt transportate la suprafața substratului, se recomandă la interval de o lună să se facă și câteva udări de sus în jos.

Excesul și lipsa apei – în cazul excesului de umiditate din atmosferă, se reduce și are loc blocarea transpirației cu influență negativă asupra fluxului de apă și săruri, se produce hidratarea excesivă a grăunciorilor de polen cu efect asupra reducerii mobilității acestora, apar condiții pentru boli, mărim sensibilitatea plantelor, suferă plantele xerofite.

În condiții de umiditate atmosferică scăzută se intensifică transpirația și au loc fenomene de ofilire, dispariția lichidului de pe stigmatul florilor, favorizarea apariției bolilor și dăunătorilor.

În cazul excesului de apă din sol, are loc suprahidratarea plantelor și asfixierea rădăcinilor, rezistență prezintă plantele higrofile.

În cazul deficitului de apă din sol are loc pierderea turgescenței și ofilirea plantelor.

Pentru economisirea apei se practică mulcirea solului, umbrirea culturilor, acoperirea cu folie, afânarea solului, combaterea buruienilor.

Pentru plantele la ghivece se pot așeza ghivecele în vasele umplute cu turbă, umectate sau în vase duble în care se menține permanent apa.

Se pot îmbrăca în turbă suporții plantelor urcătoare pe care se dirijează tulpinile acestora (iedera).

Factorul climatic – Aer

Aerul din atmosferă – limitele normale ale compoziției aerului include: 78% N, 21% O2, 0,03% CO2, restul gazelor rare și alte gaze

CO2 – în aer conținutul în CO2 este de circa 0,03, în sol 0,006 – 0,4%, rata de consum a CO2 variază în funcție de specie, de intensitatea luminii, de temperatură, gradul de nutriție și stadiul de dezvoltare al plantelor.

Conținutul de CO2 poate să scadă în spațiile închise datorită consumului mai intens până la 0,01 – 0,02%, scăderea dioxidului de carbon este și atunci când atmosfera este foarte caldă.

Pragul minim al conținutului dioxidului de carbon atmosferic este considerat a fi în jur de 0,01% iar pragul maxim de circa 0,15%; în medie la plantele mezofile consumul în CO2 este de circa 5 – 10 mg/dm2 frunză în decurs de o oră.

Mai mare este consumul la speciile din familia Fabaceae (aprovizionare mai mare cu azot), consumul mai mic se înregistrează la plantele suculente – cactușii care au spații intercelulare reduse și cu difuziunea dioxidului de carbon mai lentă.

Atunci când concentrația dioxidului de carbon este scăzută se poate transforma într-o barieră care limitează acțiunea celorlalți factori.

Tehnologia plantelor din spațiile protejate include ca verigă și îmbogățirea în dioxid de carbon a atmosferei spațiului de cultură.

La plantele floricole efectul îmbogățirii în dioxid de carbon are ca efecte generale creșterea suprafeței foliare a plantelor, creșterea conținutului în substanță uscată, înflorirea precoce și îmbunătățirea calității producției de flori.

Suplimentarea în dioxid de carbon trebuie asociată obligatoriu cu asigurarea la parametri optimi și a celorlalți factori – nutriție, apă, lumină, temperatură, se ține seama de vârsta plantelor considerându-se că suplimentările se fac la plantele tinere și la cele aflate în plină vegetație; trebuiesc sere etanșe.

Oxigenul – considerat sursă de energie pentru plante, concentrația optimă în atmosferă este de circa 21%, în sol peste 10% considerându-se că respirația intensă are loc la concentrații de 16 – 19%.

În condițiile concentrației de sub 3% O2 în sol se trece la respirația anaerobă.

Insuficiența oxigenului în sol poate avea diferite efecte la plante: încetinirea creșterii rădăcinilor, înrădăcinarea superficială, inhibarea germinației semințelor, hrănirea deficitară, rezistență scăzută la secetă.

Se consideră a avea o rezistență mai mică la lipsa oxigenului din sol plantele din zonele tropicale.

Gaze cu efecte pozitive:

– Acetilena poate fi folosită pentru stimularea înfloririi la Bromelii;

– Eterul folosit la stimularea înfloririi lăcrămioarelor.

Mișcarea aerului ajută la omogenizarea compoziției aerului și la transportul căldurii.

Lipsa curenților de aer determină consumul de CO2 din stratul apropiat frunzelor și blocarea fotosintezei.

Măsuri:

– aerisirea spațiilor de cultură;

– introducerea de ventilatoare în sere iar pentru plantele cultivate în câmp evitarea amplasării culturilor în locuri unde mișcarea aerului este foarte redusă;

Cu efecte negative sunt curenții de aer cu intensitate mare; pentru protecție se folosesc perdele de protecție din vegetație înaltă și adăposturile de cultură.

Pentru evitarea acestor efecte negative amplasarea culturilor se face pe cât posibil pe terenuri care nu sunt expuse curenților puternici.

Factorul climatic – Sol

Solul și substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor și din care acestea își extrag apa și substanțele nutritive.

Pentru plantele cultivate în câmp substratul este reprezentat de diferite tipuri de sol, la plantele din spațiile adăpostite substratul de cultură este alcătuit din diferite componente de natură organică, minerală sau sintetică, singure sau în amestec și alese în funcție de cerințele plantelor.

Pentru o grupă aparte de specii floricole substratul de cultură îl poate constitui apa – plantele acvatice, parțial în cazul plantelor higrofile și atunci când avem culturi hidroponice.

Pe teritoriul României solurile considerate a fi apte pentru cultura plantelor corespund în mare parte și cerințelor culturilor floricole.

La alegerea solurilor sau substraturilor destinate culturii florilor se ține cont de o serie de condiții:

– să aibă constituție optimă pentru a putea susține planta;

– structura nealterabilă în timp care să păstreze un raport între faza solidă, lichidă și gazoasă: aproximativ 25% în faza solidă, 42% în fază lichidă și 33% în faza gazoasă;

– să aibă capacitate mare de schimb cationic pentru a favoriza furnizarea substanțelor nutritive;

– să aibă pH corespunzător cerințelor plantelor;

– să nu conțină semințe de buruieni, paraziți animali și vegetali;

– să nu favorizeze formarea crustei;

– să posede capacitate mare de izolare care să limiteze dezechilibrul termic.

Textura reprezintă conținutul procentual al nisipului, prafului, argilei, din acest punct de vedere se disting 3 grupuri de clase texturale:

1. soluri cu textură grosieră (ușoare) – soluri care conțin nisip;

2. soluri cu textură mijlocie – solurile luto-nisipoase, lutoase;

3. solurile cu textură fină (grele) – solurile luto-argiloase și argiloase.

Pentru plantele floricole cultivate în câmp, majoritatea speciilor se adaptează pe tipurile de sol mijlocii, există însă specii care preferă soluri mai grele, Ex: nalba de grădină, irișii; sau specii care preferă solurile ușoare, Ex: tuberozele, begoniile, gladiolele.

În cazul plantelor cultivate la ghivece se poate discuta de tipuri de substrat care pot fi încadrate la fel în cele 3 grupe de textură:

– substraturi ușoare – ferigile, azaleele, violetele africane, begoniile, bromeliile;

– substraturi mijlocii – recomandate pentru Hibiscus rosa sinensis, Ficus elastica, hortensii;

– substraturi grele – Pelargonium zonale (muscatele), Nerium oleander, Asparagus sprengeri.

Reacția solului reprezintă însușirea acestuia de a se comporta ca un acid sau o ca o bază, respectiv donor sau acceptor de H+; se exprimă prin pH – conținutul în ioni de H+, într-o soluție pH-ul admis este cuprins între 3,5 – 8,5

Majoritatea speciilor preferă un pH apropiat de neutru 6,8 – 7,2, există însă și plante floricole care preferă pH mai acid, sub 5 – 5,5, plante acidofile: ferigile, bromeliile, azaleele, Anthurium sp., plante calcifile care includ specii care tolerează pH-ul solului peste 7,5 – 7,8, Ex: Gypsophila sp., Alyssum, Digitalis sp.

Surse de aciditate pentru sol:

– apa;

– îngrășămintele chimice;

– ploile acide și anumite forme reduse de Fe, Mn, S care se pot acumula în sol.

Atunci când aciditatea solului este crescută, la suprafață se formează un strat de mușchi verde iar pe ghivece apar pete verzi-cenușii.

Surse de alcalinitate și salinitate:

– amendamente calcaroase;

– K2SO4, Mg, SO4;

– apa freatică cu săruri solubile situată aproape la suprafața solului;

– apa dură.

La plantele cultivate la ghivece un semn că substratul este alcalin este acela că pe suprafața vasului apar pete albicioase.

Corectarea pH-ului:

– alegerea corectă a îngrășămintelor;

– alegerea corectă a componentelor substratului de cultură;

– folosirea surselor de apă corespunzătoare și posibil utilizarea de substanțe chimice care să corecteze pH-ul;

Pentru scăderea pH-ului:

– turba roșie;

– udarea cu Al2(SO4)3 5 – 6 grame/litru apă;

– administrarea de îngrășăminte cu reacție acidă;

– administrarea de floare de sulf circa 350 grame/m3 de pământ.

Pentru creșterea pH-ului:

– var nestins 1,5 – 2 tone la hectar pe soluri ușoare, 3 – 4 tone la hectar pe soluri grele;

– la ghivece se poate folosi praful de cretă în proporție de 1 – 3 kg la m2 sau 150 – 200 g/m3 de pământ.

pH-ul solului poate influența și o serie de însușiri ornamentale ale plantelor, Ex: la hortensii pH-ul poate modifica culoarea florilor: cele roz în albastru iar cele roșii în lila prin adăugarea în apa de udare a 2 – 3 grame de Al2(SO4)3.

Conținutul în săruri al solului este important de știut având în vedere și rezistența plantelor la concentrația de săruri din sol, din acest punct de vedere florile se clasifică în 3 categorii:

– specii sensibile la concentrația de săruri: 0,05 – 0,1% săruri: Anthurium, ferigile, bromeliile;

– specii cu cerințe mijlocii la conținutul în elemente nutritive și cu sensibilitate moderată la săruri: suportă 0,2 – 0,3% săruri: Gerbera sp., Lathyrus sp., Cyclamen sp.;

– specii cu cerințe mari la conținutul în elemente nutritive și care suportă concentrații de 0,4 – 0,5% săruri.

Tipuri de substraturi de cultură folosite în floricultură

În funcție de proveniență:

– substraturi preparate (pământuri horticole): include pământuri care înainte de a fi utilizate în cultura florilor sunt supuse unei pregătiri speciale, în această categorie intră: mranița care rezultă din fermentarea în 2 – 3 ani a gunoiului de grajd, de preferință de la bovine, particularități: au culoare închisă, pH ușor alcalin;

– substraturi bogate în elemente nutritive: au masa volumetrică cuprinsă între 0,4 – 0,7 tone/m3, utilizate în floricultură ca îngrășământ și component în amestecuri pentru plantele cultivate la ghivece.

Pământul de țelină se obține din brazde înierbate cu lucernă, trifoi și eventual cu amestec de ierburi, brazde care se așează în platforme și se țin 2 – 3 ani până când resturile vegetale se descompun, se mai adăugă apă sau must de bălegar.

Caracteristici: pământ greu, cu masa volumetrică cuprinsă între 0,9 – 1,2 t/m3, are aspect granulos, culoare neagră-cenusie și cu pH neutru către alcalin utilizat pentru amestecuri grele.

Pământul de frunze rezultă din descompunerea frunzelor timp de 2 – 3 ani, frunze așezate în platforme.

În funcție de esențele de la care provin, pH-ul poate fi acid sau mai apropiat de neutru (conifere – acid, foioase – neutru), nu se recomandă frunzele de la specii care conțin taninuri (nuc, stejar).

Caracteristici: pământuri ușoare, cu masa volumetrică de 0,2 – 0,4 tone/m3, conținut scăzut în elemente nutritive, se utilizează în realizarea amestecurilor pentru plantele cultivate la ghivece îndeosebi pentru amestecuri ușoare și de asemenea se folosește ca substrat pentru semănaturi.

Compostul rezultat din descompunerea aerobă a resturilor menajere, sunt bogate în elemente nutritive, au masa volumetrică de 0,5 – 0,8 t/m3 și cu pH acid către neutru, folosit pentru amestecuri la plantele la ghivece și uneori pentru fertilizare.

Substraturile organice naturale (pământuri naturale) – sunt substraturi care se găsesc în natură și se pot folosi ca atare în cultura florilor:

Turba provine din zăcăminte naturale, din terenuri mlăștinoase unde a avut loc descompunerea anaerobă a vegetației și a nămolului, în România se găsește la Vatra Dornei (Poiana Stampei), Huedin.

În funcție de proveniență, respectiv de adâncimea la care se află în zăcământ avem:

– turba neagră: turba care provine din straturile bazale ale depozitelor de turbă și care prezintă un grad avansat de descompunere, are culoarea închisă (neagră), pH apropiat de neutru (6 – 7,2), masa volumetrică de 0,4 – 0,6 tone/m3, are capacitate bună de reținere a apei și se folosește ca amestec în substraturi sau ca substrat propriu-zis pentru anumite culturi floricole;

– turba roșie (blondă): este turba care provine din straturile superficiale, are structura fibroasă datorită descompunerii incomplete a vegetației, pH între 3 – 5 (acid), masa volumetrică de 0,12 – 0,15 tone/m3, are capacitate bună de reținere a apei, folosită ca substrat pentru plante acidofile, pentru îmbrăcarea suporților la plantele urcătoare de apartament care au cerințe mai mari la umiditatea atmosferică, folosită pentru confecționarea ghivecelor nutritive și pentru pastile jiffy, ca substrat pentru culturile fără sol și de asemenea și pentru substraturile universale (un substrat cu puține elemente nutritive);

– pământul de grădină: este pământul preluat de pe terenurile cultivate, cu condiția ca pe aceste terenuri culturile să fie bine întreținute, fără buruieni și fără boli și dăunători, are pH-ul apropiat de neutru (6,5 – 7,2), masa volumetrică de 0,8 – 1,2 tone/m3 și cu conținut în elemente nutritive mai ridicat, utilizat pentru realizarea amestecurilor grele la plantele de la ghivece;

– pământul de pădure: este pământul provenit din stratul superior al litierei pădurilor de foioase sau conifere, are pH variabil în funcție de proveniență: acid din pădurile de conifere, apropiat de neutru din pădurile de foioase, utilizat pentru prepararea amestecurilor și ca substrat pentru semănaturi;

– pământul de ferigi: este pământul rezultat din descompunerea resturilor de la ferigi, are pH acid, este un sol ușor, se folosește ca substrat pentru ferigi la ghivece, orhidee și bromelii;

– pământul de ericaceae: rezultat din descompunerea plantelor din familia Ericaceae (afin), are pH 3,5 – 4,5, masa volumetrică de 0,2 – 0,3 tone/m3, conținut redus în elemente nutritive, folosit ca substrat pentru plante acidofile;

– pământul de scorbură: provine din descompunerea trunchiurilor de arbori, are pH cuprins între 3,5 – 4 – 6 – 6,5 în funcție de specia de la care provine, masa volumetrică de 0,2 tone/m3 și cu conținut redus în elemente nutritive, utilizat ca substrat pentru plante acidofile și pentru plante cu sistem radicular superficial;

– mușchiul vegetal: se folosește fie ca atare, fie tocat, de regulă în amestecuri de pământ cu scopul de a mări permeabilitatea și higroscopicitatea substratului respectiv;

– rumegușul: deșeuri de la industria de prelucrare a lemnului care pot fi folosite fie ca mulci pentru culturile floricole fie ca adaos în substraturi, în al doilea caz se folosește numai după ce a fost compostat 2 – 3 ani în platforme;

– scoarța de copaci: se poate folosi tocată în primul rând cu statut de mulci și poate avea și caracter decorativ.

Substraturile organice de sinteză – sunt substraturi care provin în urma tehnologiilor specifice din industria chimică și care pot avea utilizare și în cultura florilor:

– polistirenul expandat (granule, fulgi) – styromull: este un material foarte ușor, aproape neutru din punct de vedere chimic și cu capacitate de reținere a apei foarte mică, folosit în amestec cu alte substraturi pentru înrădăcinarea butașilor, ca substraturi pentru plante epifite, rolul acestui material fiind de a mări porozitatea;

– spumă de poliuretan: este un material cu pH neutru, cu masa volumetrică mică 12 – 15 kg/m3 și cu capacitate mare de reținere a apei, folosit în arta florală ca suport pentru florile tăiate dar se folosește și în compoziția amestecurilor pentru orhidee și plante epifite;

– polimerii hidroabsorbanți: reprezintă o categorie de materiale folosite fie ca substraturi (în acest caz sunt îmbogățiți cu îngrășăminte și substanțe stimulatoare) sau pot fi folosiți și ca materiale decorative în valorificarea florilor;

– bioelastan: este un produs obținut din policlorură de vinil, se prezintă sub formă de ace de conifere, utilizat ca substrat în hidroculturi.

Substraturile minerale naturale:

– nisipul: se preferă nisipul grosier, pH-ul este neutru către alcalin, este un material relativ greu care se folosește pentru înrădăcinarea butașilor, folosit în amestec pentru plantele cultivate la ghivece, pentru semănaturi, pentru stratificarea semințelor și a organelor subterane a geofitelor semirustice (Cana, Dahlia);

– pietrișul: indicat pentru realizarea drenurilor la vasele de cultură și ca suport în culturile fără sol.

Substraturile minerale tratate:

– perlitul: provine din rocă vulcanică măcinată și expandată la temperaturi de peste 10000C, este un material ușor, cu granulație de diferite dimensiuni și cu utilizare ca substrat pentru înrădăcinarea butașilor, în adaos se folosește la amestecurile de pământ și ca suport în hidroculturi;

– vermiculitul: rezultă din măcinarea rocilor pe bază de silicați de Al și Mg, roci calcinate la 10000C și prelucrate sub formă de granule alungite, pH-ul variază între 6 – 9,5 dar care se poate corecta, este utilizat în alcătuirea substraturilor pentru orhidee și bromelii;

– vata minerală: este unul din substraturile utilizate foarte mult, roci vulcanice 60%, roci calcaroase 20%, cocs 20%, amestecul respectiv se topește la peste 16000C și se scurge sub formă de fibre, după răcire ia aspectul de vată, se utilizează la culturile fără sol;

– argila expandată: este argila granulată la peste 10000C, cu dimensiuni ale granulelor de 2 – 10 mm, porozitate bună, se folosește în culturi hidroponice, în amestec pentru mărirea porozității substratului la plantele cultivate la ghivece și pentru acoperirea pământului de la suprafața ghivecelor.

Alte materiale folosite:

– cărbunele vegetal: rezultat din arderea incompletă a lemnului, se folosește sub formă de pulbere fină pentru pudrarea rănilor după lucrări și operații în verde, granulele de cărbune pot fi folosite și în substraturile de cultură pentru plantele la ghivece, pentru reglarea regimului hidric (la Colacasia);

– cărămida: pisată sau în bucăți mai mari (pentru drum dar și în amestecuri de pământ pentru cactuși și pentru plante cu frunze policrome)

– amestecurile de pământ: sunt reprezentate de combinate a 2 sau mai multe substraturi, proporția dintre componente se stabilește astfel încât substratul obținut să corespundă din punct de vedere al pH-ului, al texturii, la asigurarea porozității corespunzătoare; alegerea componentelor din amestecuri se va face ținând cont de particularitățile sistemului radicular, pentru specii de plante cu rădăcini groase, ramificate, cu capacitate mare de pătrundere se pot folosi amestecuri mai grele, la cele cu rădăcini delicate, fibroase, subțiri, se folosesc amestecuri ușoare; rețetele pentru substraturile mai grele sau mai ușoare, mai acide sau neutre pot fi diferite în funcție de componentele pe care le are la dispoziție cultivatorul.

Rețete pentru amestecuri grele:

– 2 părți pământ de țelină, o parte mraniță, jumătate de nisip;

– 3 părți pământ de țelină, o parte pământ de frunze sau turbă, o parte mraniță și o parte nisip.

Rețete pentru substraturi mijlocii:

– 2 părți mraniță, o parte pământ de țelină sau de grădină, jumătate de nisip;

– 2 părți pământ de țelină sau de grădină, 2 părți pământ de frunze sau turbă, o parte nisip.

Rețete pentru substraturi ușoare:

– 2 părți pământ de turbă sau pământ de frunze, o parte mraniță, jumătate de nisip.

Pentru producătorii mari de culturi floricole, se folosesc în ultimii ani pământurile universale, primul și cel mai utilizat este pământul de turbă cu pH corectat și cu adaos de elemente nutritive în funcție de vârsta plantelor și de cerințele față de elementele nutritive.

În ultimii ani s-au propus alte 2 tipuri de substrat: substraturi universale de tip EPS, turbă din Estonia cu 3 variante:

– EPS1 pentru semințe și repicaje;

– EPS2 îmbogățită cu elemente nutritive pentru specii cu cerințe medii la elementele nutritive;

– EPS3 cu conținut mare de elemente nutritive;

– ECOMAGIC: substrat destinat pentru plante cultivate la ghivece, este fără turbă și rezultat din fibră de cocos și din humus de pădure.

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PLANTELOR FLORICOLE ANUALE

Succesul în culturile floricole depinde în mod deosebit de modul în care sunt urmate regulile scrise ale însușirilor biologice și ecologice ale plantelor în tehnologia lor de cultură.

Caracteristicile bilogice ale plantelor s-au constituit în decursul existenței lor fiind exprimate prin metodele de îmnulțire, durata de germinare a semințelor, durata de viață a planktelor, germinația semințelor, etapa de înflorire, rezitența la boli sau la condițiile de mediu extreme, acestea ținând de tot cee ace este îndeplinirea funcțiilor plantelor pe tot parcursul vieții lor. Cunoașterea acestor factori reprezintă o component importantă în aplicarea tehnologiilor de calitate pentru a se putea obține rezultatul dorit.

În categoria plantelor anuale perene, și anume, acele plante cu ciclul de viață de la sămânță la sămânță, hibernând sub formă de semințe, este între 4 și 10 luni pe parcursul unui singur an între două sezoane cu caracteristica principal de temperature redusă. Aceste plante asigura în principal decorul spațiilor verzi din luna Mai până în Octombrie.

În această categorie de plante anuale intră și unele plante socotite, la început ca fiind biennale sau perene, care, la noi în țară din cauza regimului de temperature se comporta ca și anuale după cum urmează: Verbena hybrid, Salvia splendens sau Petunia hybrid. Aceste plante pot fi protejate, prin acțiuni de acoperire sau altele asemenea, de temperaturile scăzute de la noi, și își pot relua ciclul vegetative în primăvară, atunci când regimul termic este propice, prin desfășurarea normal a fenofazelor.

Plantele anuale se înmulțesc în principal prin semințe și mult mai rar prin alte procedure. Majoritatea dintre plantele anuale se pot planta direct în teren, afară, mai devreme sau mai târziu, în funcție de necesitățile lor specific fiecăreia, la factorii de mediu. Unele dintre ele se seamănă direct în spațiile verzi, în spațiul de creștere definitive, în prima parte a primăverii, deoarece nu suportă transplantarea. Acestea cresc în condiții de vreme mai răcoroasă și acceptă și o perioada de lumină mai scurtă. Totuși, la noi se însămânțează cel mai des, în spații închise, cu temperature și umiditate controlate în vederea obținerii unei infloriri mult mai timpurii.

Plantele anuale se evidențiază prin: culorit bogat al florilor și bogăție de nuanțe dimensiuni și forme deosebite ale plantelor, parfum îmbătător.

Specii de plante floricole anuale (Fig.1.2; 1.3; 1.4; 1.5; 1.6; 1.7; 1.8; 1.9)

Figura 1.2. Ageratum mexicanum. Figura 1.3. Petunia hybrida

Sursa: https://underthesunseeds.com Sursa: https://www.amazon.com

Figura 1.4. Begonia ssemperflorens Figura 1.5. Zinnia elegans

Sursa: https://www.mygardenlife.com Sursa: https://www.gardenia.net

Figura 1.6. Petunia hybrida surfine Figura 1.7. Dhalia hybrida

Sursa: https://www.mygardenlife.com Sursa: https://www.mygardenlife.com

Figura 1.8. Lewisia sp. Figura 1.9. Aster sp.

Sursa: https://www.mygardenlife.com Sursa: https://www.mygardenlife.com

Figura 1.10. Geranium sp. Figura 1.11. Portulaca grandiflora

Sursa: https://www.mygardenlife.com Sursa: https://www.mygardenlife.com

PARTEA II

CAPITOLUL II – PREZENTAREA UNITĂȚII ȘI A LOCULUI DE CERCETARE

Unitatea de producție / creștere în care s-au efectuat cercetările se află în Municipiul Făgăraș, municipiu care este situat în muțlocul țăriimai exact fiind identificat la longitudinea estică 24ș58’17”, latitudinea nordică 45ș50’32”. Localitatea este așezată pe o terasă, relativ joasă, de pe malul stâng al Oltului, tăiată de vechea albie a pârâului Berivoi care curge acum pe la vestul localității (devierea fiind efectuată în cadrul marilor amenajări prevăzute de programul de apărare a orașului de inundații), în urma incorporării satului Galați la Făgăraș, teritoriul municipiului cuprinde acum și zona de pe malul drept al Oltului.

Unitatea de producție se localizează efectiv in municipiul Făgăraș pe Strada Cetății, stradă situată în partea de nord vest a municipiului figura ……..

Sera se întine pe o suprafață de 500 mp cu expunere solară zilnică de 10 ore dotată cu instalații de menținere a uidității, aerației și temperaturii din interior.

Figura …… – Localizarea unității de producție – Str. Cetății, Nr. 40A, Făgăraș

Sursa: https://www.google.ro/maps

FACTORII PEDOCLIMATICI ÎN PERIOADA CERCETĂRII – PLANTE ORNAMENTALE STABILIZATE

Factorii climatici

Temperatura

Fiind situat la 45ș50’32”. latitudine și 24ș58’17” longitudine vestică municipiul Făgăraș are un climat de tip temperat-continental, cu influențe ale climatului vest European, caracterizat prin ierni reci și secetoase și veri umede și călduroase. Luna cea mai rece este ianuarie, cu o medie pe zece ani de -3OC iar luna cea mai călduroasă este iulie cu o medie de 27OC. În anul de cercetare temperatura medie a fost mai mare decât media multianuală 5,4OC în 2019. Temperaturile medii pe ultimele 5 luni sunt prezentate în Figurile ……, ……, ……, …………. și …….

Figura …… – Temperatura minimă anuală

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Figura …… – Temperatura maximă anuală

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Precipitațiile și umiditatea atmosferică

Municipiul Făgăraș este situat într-o zonă subumedă, media precipitațiilor multianuale fiind de 483 mm. Repartizarea precipitațiilor pe luni calendaristice este neuniformă, alternând de la un an la altul.

Anotimpul cel mai ploios este vara când suma precipitațiilor căzute este de 325,3 mm. Precipitațiile au fost mai abundente în anii 2018-2019 față de media multianuală, cu 120 de mm în 2018 și cu 168 mm în plus în 2019.

În cea ce privește umiditatea relativă a aerului (tabelul 3), acesta variază în funcție de anotimp, valoarea cea mai ridicată înregistrându-se în cursul iernii, iar cea mai scăzută în lunile de vară. Media anuală a umidității este de 78,6 %.

Figura …… – Cantitatea maximă a precipitațiilor

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelui

Durata de strălucire a soarelui influențează desfășurarea proceselor fundamentale, biochimice și fiziologice din plante, evapotranspirația.

Zilele cu cer senin la Făgăraș se ridică în medie la 95,4 cele cu cer noros la 124.4, iar cele cu cer acoperit la 146,2.

Figura …… – Durata de strălucire a soarelui

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Regimul eolian

Se caracterizează prin valori moderate, localitatea Făgăraș aflându-se într-o zonă ferită în general de vânturi puternice.

Vânturile din zona Făgărașului bat din toate direcțiile, dominate fiind cele din NE, mai scăzute fiind cele din vest și sud. (Figura ……………)

Figura …. – Viteza medie a vântului în Făgăraș în anul precedent cercetării – 2018

Sursa: https://www.meteoblue.com

Factorii pedologici

Solul pe care este amplasata zona de cercetare este pe un teren relativ plan, cu o ușoară înclinație vestica, pe un sol aluvial, carbonatat mijlociu și humifer.

Acest tip de sol este definit printr-un orizont A cu o grosime de până la 15 cm, urmat de materialul parental cu o grosime de 30-60 cm format din depozite fluvio-lacustre recente, inclusiv pietrișuri cu orice textură.

Structura este instabilă, bulgăroasă la suprafață și prismatică în adâncime.

Solul este bine aprovizionat cu apă datorită condițiilor hidrogeologice și hidrologice ale zonei în care se află. Aprovizionarea cu substanțe nutritive este variabilă în funcție de textură, fiind mai bogate în substanțe nutritive solurile cu o textură fină și mai sărace cele cu o textură mai grosieră. Conținutul în humus este de 2,3%. Humusul are un rol important, influențând conținutul în substanțe nutritive (pe solurile cu un conținut în humus ridicat și gradul de aprovozionare cu substanțe nutritive este mai mare). Solul are un pH de 6,5.

Solul folosit pentru creșterea plantulelor / plantelor este un sol (NOVABRO) achiziționat de la firma specializată BIOLAND având baza de turbă. Acest sol are o capacitate excepțională de reținere a apei, echilibrul dintre elementele nutritive și absența agenților patogemi, semințe de ierburi infestate fac ca acest substrat să fie ideal pentru creșterea plantelor.

La utilizarea substratului se adaugă apă pentru a îmbunătăți umiditatea. În timpul creșterii vegetative este importantă menținerea corectă a nivelului de umiditate al substratului, evitându-se irigatul intensiv mai ales în fază inițială a creșterii și iîn zilele înorate. Se recomandă începerea fertilizării imediat după semănat.

Sacii de pământ se depozitează în locuri umbrite, protejați de lumina directă a soarelui. Compoziția chimică și microbiologică a produsului putând fi deteriorată dacă depozitarea se face fără respectarea condițiilor menționate. Perioada de depozitare a acestor saci este de maxim 3 luni, iar pentru cei care nu conțin fertilizatori perioada se poate întinde până la 6 luni.

PARTEA III

MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

CAPITOLUL II – MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR

Scopul cercetării prezentate cuprinde două direcții importante:

Perfecționarea prin actualizarea tehnologiei de producere a plantelor floricole pendente și

Precizarea relației optime între exigențele plantei și expoziția locului de amplasare în decorul cu specii floricole.

La realizarea acestora s-au avut în vedere următoarele obiective:

Precizarea substratului de cultură optim în creșterea și înflorirea plantelor Petunia hybrida pendula, Celosia argentea var.plumosa și Salvia splendens

Influența tăierilor / ciupirilor asupra creșterii și înfloririi plantelor de Petunia hybrida pendula și Salvia splendens.

Stabiilirea locațiilor de plantare și expoziția locului de amplasare în decor

Materialul biologic folosit

Pentru cerecetările referitoare la influența epocii de semănat asupra creșterii și înfloririi plantelor de Petunia hybrida pendula, Celosia argentea var. plumosa și Salvia splendens s-au folosit butași de Petunia hybrida pendula de culoare mov de proveniență italiană figura ….. ,butași de Celosia argentea var. Plumosa având culorile rosu, galben și mov de proveniență italiană figura ….. și butași de Salvia splendens, de culoare roșie de proveniență italiană figura ……

Pentru a obține producții floricole de calitate în cultura este foarte importantă alegerea solului în funcție de exigentele speciei față de lumină și factori edafici.

În cazul acestor culturi solul trebuie să fie sănătos, permeabil pentru apă, bine structurat și cu o bună capacitate de drenare a apei. Terenurile pot fi nisipoase, nisipo-lutoase sau grele în funcție de particularitățile sistemului radicular al plantei.

Figura ……. Petunia Hybrida Pendula sfârșitul lunii Februarie

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. Salvia Splendens la livrare, începutul lunii Ianuarie

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. Celosia argentea var. Plumosa la livrare, începutul lunii Ianuarie

Sursa: Laviniu Doru Andronic

În experiență, din anul 2010 se folosesc butași pentru o mai mare adaptare și creștere cât și rată de creștere, mortalitatea acestora fiind undeva la 2 – 3% din total achiziționat

Scurtă descriere a materialului folosit

Petunia hybrida pendula

Denumirea genului Petunia provine de la numele brazilian al tutunului petun ambele plante făcând parte din aceeași familie botanică.

Petunia își are originea în regiunile tropicale ale Americii de Sud: Argentina și Brazilia.

Literatura de secialitate menționează că în vara anului 1944 o secetă severă a distrus un număr record de plante decorative cultivate pe întreg teritoriu al Americii. Petunia a prezentat rezistență la secetă devenind o noutate națională. Acestea au făcut ca Petunia să devină planta numărul 1 în sortimentul de flori folosit la amenajarea spațiilor verzi publice și a grădinilor particulare în anii 1960.

Până nu de mult erau mai cunoscute două varietăți de petunii – grandiflora și multiflora. Varietatea grandiflora produce flori majri dar în număr redus, habitusul plantei este compact și cu frunze mari iar varietatea multiflora produce flori de dimensiuni mici dar în număr mare, plantele sunt ramnificate, lăstarii fiind mari, iar frunzele sunt mici ăn dimensiuni.

Varietatea grandiflora, a fost identificată în anul 1881 ca o mutație în cadrul varietății multiflora Defiance Strain.

O realizare importantă în ameliorarea plantelor de Petunia a fost obținerea hibrizilor. În anii 1840 Charles Weddle de la firma de semințe Pan American din Chicago a elaorat prima metodă de producere comercială a varietății grandiflora din semnințe prin încrucișarea unei varietăți multiflora obținută prin încrucișări obiective cu o varietate grandiflora obținută prin încrucișare lineară. Primul hibrid grandiflora numit Ballerina a fost introdus în cultura de Weddle în anul 1952.

Celosia argentea var. plumosa – creasta cocoșului

Familia Amarantaceae, plante frumoase cu inflorescențe frumos colorate, originale, de forma unei creste de cocoș sau a unui manunchi de pene de struț. Originară din ținuturile calde ale Asiei și Africii, sunt plante erbacee, rareori semiarbuști, sau arbuști care prin înfățișarea lor curioasă decorează frumos parcurile.

Celosia crește chiar de la bază puternic ramnifictă cu terminații finalizate cu panicule spiciforme, inflorescențe foarte elegante prin coloritul și luciul bracteelor. Formele cele mai reprezentative sunt: Thompsonnii magnifca cu tulpini până la 60 cm înălțime și florile albe, galbene, roșii, portocalii, Nana înaltă până la 40 cm și Goldfeder cu florile galbene aurii.

Salvia splendens

Face parte din familia Labiatae. Planta floricolă anuală, decorativă pentru florile înalte și foarte decorative este rezistentă la condițiile climatice de la noi din țară. Este originară din Brazilia, introdusă în europa la 1822. Planta cu port erect cu o înălțime 15-90 cm, frunze ovale, acuminate, netede, cu dințatura rotunjită, asezate alternativ. Inflorescenta este un spic terminal, de culore în general roșie, care decorează parcurile și grădinile din iunie până la apariția brumelor. Necesită sol fertil bine drenat, are nevoie de caldură și lumină abundentă.

Metoda de lucru

Cercetările au fost efectuate în sera municipală a orașului Făgăraș, producerea materialului săditor s-a făcut pe cale vegetativă la toate cele trei plate floricole de interes, acestea fiind achiziționate la o dimensiune de 0,3 mm în răsarnițe de plastic în substrat de turbă pentru o mai buna menținere a apei cât și o drenare stimulativă a rădăcinlor.

Repicatiul a fost făcut în ghivece de plastic, cu diametrul și înălținea de 5 cm, individual pentru fiecare plantă, pe substrat de turbă în rânduri nedistanțate, acestea fiind poziținate pe paturi de metal acoperite cu o pânză textilă în vederea menținerii umidității în condițiile controlate din seră.

Figura …………. Ghivece de plastic pregatite pentru repicatul plantelor de import

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Repicatul a fost realizat în etape, câte o săptămână pentru fiecare tip de floare ținând cont de nesesitățile și rezistența ficăreia dintre ele.

Pe parcursul creșterii răsadurilor au fost efectuate lucrări de îngrijire precum:

Menținerea în stare reavănă a substratului prin sptropire cu apă călduța la temperatura mediului ambiant folosind stropirea cu sită pentru a nu deteriora plantulele în creștere

S-au efectuat activități de plivit, cu atenție sporită astfel încât plantulele să nu fie afectate

S-au efectuat activități de aerisire a fiecarui pahar cu ajutorul unui bețișor în vederea aerisirii solului pentru o creștere propice a plantulelor

Activități de menținere a unui climat propice și aproximativ uniform în interiorul serei inând cont de variațiile radicale de temperatura de care am avut parte începând cu luna Ianuarie a acestui an

Transplantarea a fost realizată în substrat de turbă amestecat cu nisip fin, turba fiind achiziționată de la firme specializate iar nisipul fiind achiziționat de la o stație de compactare locală specializată în domeniu. De asemenea s-au avut în vedere necesitățile fiecari specii folosite și astfel s-a realizat amestecul în funcție de cerințele fiecăreia astfel că la Petunia hybrida pendula s-a folosit în compoziția substratului 20% nisip si 80 % turbă, la Celosia plumosa s-a folosit 10 % nisip și 90% turbă iar la Salvia splendens s-a folosit 40% nisip și 60% turbă.

Analizele agrochimice s-au efectuat în regie proprie doar la determinarea pH-ului în suspensie apoasă analiză care s-a efectuat folosind pH-metrul Hanna (exprimare în valori absolute) tabelul …..

Tabel …… Masurători valori pH pe perioada cercetării

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Nu au fost necerară efectuarea altor analize deoarece tratarea substratului s-a facut prin uderea acestuia cu săruri solubile conținând azot nitric, azot amoniacal, fosfor mobil și potasiu în cantități bine determinate în funcție de suprafața cultivată.

Observațiile și determinările efectuate asupra plantulelor și plantelor supuse programului experimental fac referire la:

dinamica creșterii

vitalitatea plantulelor

dinamica creșterii și înfloririi plantelor

nivelul de creșere și dezvoltare a plantei în momentul transplantării în aranjamente

reacția plantei la tăieri și substrat de cultură

Pentru a evidenția numărul de boboci și fluor în diferite faze de dezvoltare au fost identificate 5 etape astfel:

Etapa 1 – apariția bobocilor

Etapa 2 – bobocul verde

Etapa 3 – apariția culorii specifice fiecărei flori

Etapa 4 – floarea deschisă și

Etapa 5 – floare senescentă (fanată)

PARTEA IV – REZULTATE ȘI DISCUȚII

CAPITOLUL IV – REZULTATE PRIVIND EVOLUȚIA SPECIILOR STUDIATE DUPĂ ÎNRĂDĂCINARE

DINAMICA PRINCIPALELEOR CARACTERISTICI MORFOLOGICE LA SPECIILE LUATE ÎN STUDIU

Petunia hybrida pendula

Denumirea genului Petunia provine de la numele brazilian al tutunului petun ambele plante făcând parte din aceeași familie botanică.

Petunia își are originea în regiunile tropicale ale Americii de Sud: Argentina și Brazilia.

Literatura de secialitate menționează că în vara anului 1944 o secetă severă a distrus un număr record de plante decorative cultivate pe întreg teritoriu al Americii. Petunia a prezentat rezistență la secetă devenind o noutate națională. Acestea au făcut ca Petunia să devină planta numărul 1 în sortimentul de flori folosit la amenajarea spațiilor verzi publice și a grădinilor particulare în anii 1960.

Până nu de mult erau mai cunoscute două varietăți de petunii – grandiflora și multiflora. Varietatea grandiflora produce flori majri dar în număr redus, habitusul plantei este compact și cu frunze mari iar varietatea multiflora produce flori de dimensiuni mici dar în număr mare, plantele sunt ramnificate, lăstarii fiind mari, iar frunzele sunt mici ăn dimensiuni.

Varietatea grandiflora, a fost identificată în anul 1881 ca o mutație în cadrul varietății multiflora Defiance Strain.

O realizare importantă în ameliorarea plantelor de Petunia a fost obținerea hibrizilor. În anii 1840 Charles Weddle de la firma de semințe Pan American din Chicago a elaorat prima metodă de producere comercială a varietății grandiflora din semnințe prin încrucișarea unei varietăți multiflora obținută prin încrucișări obiective cu o varietate grandiflora obținută prin încrucișare lineară. Primul hibrid grandiflora numit Ballerina a fost introdus în cultura de Weddle în anul 1952.

Petunia hybrida pendula – cu soiuri caracterizate prin ramuri lungi de 75 – 80 cm cu flori de un albastru închis, catifelate, planta anuala, ierbacee, cu tulpina paroasa, erecta sau taratoare, frunze cu margini intregi, ovale, fara petiol, de culore verde deschis. Florile sunt solitare cu peduncul, petalele sunt unite.

Figura .…. Petunia la transplatare

Sursa: Laviniu Andronic

Pregătirea lădițelor – lădițele se dezinfectează, se așează la bază o folie de plastic care se găurește; se asigură drenajul. S-a realizat un amestec din pământ de frunze, turbă, nisip. Acestea trebuie să fie foarte bine mărunțite, dezinfectate, amestecul reavăn. Se întroduce substratul în lădiță, iar porțiunea de la suprafața lădiței (1-2 cm) în care s-au semănat semințele, cernut printr-o sită fină, astfel încât particulele să fie cât mai mici. Pământul a fost tasat iar semințele au fost distribuite manual și acoperite apoi cu un strat cernut de amestec.

Lădițele s-au etichetat, au fost introduse în bazinul cu apă călduță pentru udare prin infiltrare, apoi au fost amplasate în sere cu temperatura optimă de germinare 22-25°C și s-au acoperit cu ziar pentru a crea un microclimat favorabil germinării semințelor.

Răsădirea – în condiții de seră caldă, 22°C, a fost înregistrată pe 7 Ianuarie.

Repicatul în ghivece de 5 cm s-a realizat în procent de 90% creștere. Acest procent s-a stabilit în urma numărării plantelor răsădite din 100 achiziționate.

Pentru reușita lucrării, înainte de repicat, plantele au fost bine aprovizionate cu apă; după repicat, temperatura a fost crescută cu 2-3°C.

Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor au fost:

– asigurarea constantă a apei în substrat;

– umbrirea în zilele puternic însorite (acoperișul serei a fost inchis);

– asigurarea necesarului de lumină pentru a evita alungirea răsadurilor.

– asigurarea nutrienților necesari unei creșteri armonioase în sistem intensiv

Repicate în faza de 2-3 frunze adevărate, răsadurile au avut o creștere constantă, ajungând în jurul datei de 15 Martie la o înălțime de 5 cm, avand un număr de aproximativ 19 frunze.

Plantele ciupite au avut o grosime mai mare la colet, o talie mai mică și un număr mai mare de frunze.

Răsadurile au înregistrat o creștere mai intensă, manifestată nu atât prin înălțimea plantelor, cât prin vigoarea acestora (grosimea la colet fiind mai mare).

Apariția primei inflorescențe are loc după un număr de 15 – 20 frunze la aproximativ 8-9 săptămâni de la semănat.

Uniformitatea răsadurilor și ulterior a plantelor de Petunia, a fost mai mare datorită sursei de proveniență a semințelor – producător specializat.

Din numărul total de fire de răsad de Petunia obținute (500), s-au folosit pentru înființarea culturii în ghivece un număr de 100 iar pentru zonele verzi un număr de 400 de fire.

Lunar s-au făcut măsurătorile și s-au colectat datele de la toate plantele, după care s-au făcut mediile pe variantă și pe parametru.

Plantelor li s-au aplicat următoarele lucrări de îngrijire:

1. udarea – s-a efectuat zilnic, la început cu stropitoarea, apoi cu furtunul, astfel încât substratul să fie în permanență reavăn;

2. fertilizarea – pe parcursul perioadei de vegetație a fost efectuata folosindu-se soluții specifice și efectuând diverse tratamente în diferite perioade după cum urmează:

După plantare odată cu udarea – Osmocote 16 + 09 + 12, 7-8 kg la 100m2 sau Osmocote Pro 19 + 09 + 10, 3-4 luni.

La 10 zile – Universol galben 12 + 30 + 12 0.5-1g/l apă/saptamană pentru inradacinare

După cele 2 fertilizari cu Universol galben – CAN 17 (nitrat de Ca) 3ml/l apă/săptămână – până la înflorire

În perioada de vegetație odată cu udarea se aplică Universol albastru 18 + 11 + 18 + MgO + ME doza de 1-1,5 g/l apă/săptamână 2 tratamente

Înainte de înflorire, Universol violet 10 + 10 + 30 1,5 – 2 g/l de apă/săptămână

Tratamente foliare:

Cropmax în doza de 0.15% sau 0.2%, aplicare foliara odata la 10 zile.

Cropmax 0.15% + Agroleaf 20+20+20 0.3% aplicat în perioada de vegetatie 2 tratamente la un interval de 10 zile.

Plivitul – a fost o operație executată sporadic, dar necesară, având în vedere că amestecul, prin componentele sale, prezenta semințe ale diferitelor specii de buruieni.

Pe parcursul creșterii și dezvoltării plantelor, la varietatea Salvia splendens Celosia plumosa și Petunia hybrida pendula, s-au urmărit și înregistrat periodic următorii parametrii:

– înălțimea plantelor

– numărul de ramificații

– lungimea inflorescenței

– numărul de frunze

Lunar s-au făcut măsurătorile și s-au colectat datele de la toate plantele, după care s-au făcut mediile pe variantă și pe parametru.

În tabelul ………….. următor sunt prezentate datele medii privind înălțimea plantelor, numărul de ramnificații, lungimea inflorescenței și numărul de frunze la la specia Petunia hybrida pendula, calule medii făcute pe parcurusul celor 5 lunii de studiu începând cu luna Ianuarie (luna de achiziție a plantulelor) până în luna Mai, moment la care plantele au fost valorificate prin plantare în spațiile verzi ale municipiului cât și în ghivece sau jardiniere de interior.

Tabelul ……. Principalele caracterictici morfologice ale plantelor de Petunia hybrida pendula

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. Rata de creștere a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Analizînd figura…… privind evoluția plantelor de Petunia hybrida pendula, se poate observa că, în ceea ce privește înălțimea acestora pe parcursul celor 5 luni putem constata că în luna Ianuarie plantele au avut doar 0,5 cm și au ajuns în luna mai la 9 cm, crescând în 5 luni, 8,8 / 9 cm.

De menționat că plantele nu au avut o creștere foarte mare dat fiind faptul că acestea au fost ciupite, dar putem remarca faptul că plantele au avut un aspect mai viguros, respectiv grosimea la colet fiind mai mare.

Figura ……. Numărul de ramnificații a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Din figura …..constatam că numărul de ramificatii după ciupiri a ajuns în luna mai la 12 bucăți, un număr suficient de mare încât să confere plantuțelor un aspect comercial deosebit și certitudinea că vor avea în continuare o dezvoltare corespunzătoare, dând plantelor un aspect de tufă bogată.

Inflorescențele au apărut în luna aprile având 1,5 cm ajungând într-o lună (mai) la 3 cm (Fig….).

Figura ……. Numărul de ramnificații a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

În ceea ce privește numărul de frunze prezentate în figura…. se remarcă o evoluție bună a acestora, astfel dacă în luna ianuarie plăntuțele aveau doar 4 frunzulițe, s-a ajuns în luna mai să aibă 26 de frunze bine dezvoltate și cu aspect sănătos.

Figura ……. Numărul de frunze a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Celosia argentea var. plumosa – creasta cocoșului

Familia Amarantaceae, plante frumoase cu inflorescențe frumos colorate, originale, de forma unei creste de cocoș sau a unui manunchi de pene de struț. Originară din ținuturile calde ale Asiei și Africii, sunt plante erbacee, rareori semiarbuști, sau arbuști care prin înfățișarea lor curioasă decorează frumos parcurile.

Celosia crește chiar de la bază puternic ramnifictă cu terminații finalizate cu panicule spiciforme, inflorescențe foarte elegante prin coloritul și luciul bracteelor. Formele cele mai reprezentative sunt: Thompsonnii magnifca cu tulpini până la 60 cm înălțime și florile albe, galbene, roșii, portocalii, Nana înaltă până la 40 cm și Goldfeder cu florile galbene aurii.

Înmulțirea se realizează prin semințe semănate în rasrniță caldă. De aici răsadul se poatemai întâi repica la ghivece într-un amestec de pământ de turbă și nisip sau se poate planta direct la locul definitiv prin luna Mai după ce trece pericolul brumelor la distanță de 25- 40 cm în funcție de soi.

Celosia Plumosa este o planta iubitoare de soare si are nevoie de cel putin 8 ore de lumina pe zi.

Substratul trebuie sa fie bine drenat pentru evitarea excesului de apa la nivelul radacinilor.

Cultura a fost realizată în scopul producerii de plante pentru ornamentarea spațiilor verzi din municipiul Făgăraș.

Înființarea culturilor s-a făcut prin plantarea de răsaduri repicate.

Răsadurile de Celosia argentea plumosa s-au obținut anterior achiziționării de către noi în seră prin semănat în lădițe de plastic (Figura ………….)

Figura ……. – ladița de plastic folosită la însămânțare înaintea achiziționării

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Pregătirea lădițelor – lădițele se dezinfectează, se așează la bază o folie de plastic care se găurește; se asigură drenajul. S-a realizat un amestec din pământ de frunze, turbă, nisip. Acestea trebuie să fie foarte bine mărunțite, dezinfectate, amestecul reavăn. Se întroduce substratul în lădiță, iar porțiunea de la suprafața lădiței (1-2 cm) în care s-au semănat semințele, cernut printr-o sită fină, astfel încât particulele să fie cât mai mici. Pământul a fost tasat iar semințele au fost distribuite manual și acoperite apoi cu un strat cernut de amestec.

Lădițele s-au etichetat, au fost introduse în bazinul cu apă călduță pentru udare prin infiltrare, apoi au fost amplasate în sere cu temperatura optimă de germinare 22-25°C și s-au acoperit cu ziar pentru a crea un microclimat favorabil germinării semințelor.

Răsădirea – în condiții de seră caldă, 22°C, a fost înregistrată pe 11 Ianuarie celosia galbenă, pe 18 Ianuarie Celosia portocalie și Celosia roșie și roz.

Repicatul în ghivece de 5 cm s-a realizat în procent de 84% creștere. Acest procent s-a stabilit în urma numărării plantelor răsădite din 100 achiziționate.

Repicatul răsadurilor- este lucrarea de transfer al plantelor de la locul unde s-a făcut semănătura în alte locuri – ghivece, la distanțe mai mari, spre a asigura plantelor un spațiu mai mare de nutriție și mai multă lumină.

Lucrarea s-a executat în faza de 2-3 frunze adevărate, ianuarie la plantele semănate în seră, respectiv 20 mai, la plantele semănate în teren. Răsadurile din seră au fost repicate jumătate în ghivece, realizându-se un număr de 200 ghivece.

Pentru reușita lucrării, înainte de repicat, plantele au fost bine aprovizionate cu apă; după repicat, temperatura a fost crescută cu 2-3°C.

Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor au fost:

asigurarea constantă a apei în substrat;

umbrirea în zilele puternic însorite (acoperișul serei a fost inchis);

asigurarea necesarului de lumină pentru a evita alungirea răsadurilor.

asigurarea nutrienților necesari unei creșteri armonioase în sistem intensiv

Repicate în faza de 2-3 frunze adevărate, răsadurile au avut o creștere constantă, ajungând în

jurul datei de 15 Martie (Fig….) la o înălțime de 6 cm, avand un număr de aproximativ 11 frunze.

Răsadurile au înregistrat o creștere mai intensă, manifestată nu atât prin înălțimea plantelor, cât prin vigoarea acestora (grosimea la colet fiind mai mare).

Apariția primei inflorescențe are loc după un număr de 10 – 12 frunze la Celosia argentea var. plumosa la aproximativ 8 – 10 săptămâni de la semănat.

Uniformitatea răsadurilor și ulterior a plantelor de Celosia, a fost mai mare datorită sursei de proveniență a semințelor.

Din numărul total de fire de răsad de Celosia argentea var. plumosa obținute (200), s-au folosit pentru înființarea culturii în ghivece un număr de 50 iar pentru jardiniere și zone verzi un număr de 150 de fire.

Figura ….. – Celosia în ghiveci luna Apilie

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Plantelor li s-au aplicat următoarele lucrări de îngrijire:

1. udarea – s-a efectuat zilnic, la început cu stropitoarea, apoi cu furtunul, astfel încât substratul să fie în permanență reavăn;

2. fertilizarea – pe parcursul perioadei de vegetație a fost efectuata folosindu-se soluții specifice și efectuând diverse tratamente în diferite perioade după cum urmează:

După plantare odată cu udarea – Osmocote 16 + 09 + 12, 7-8 kg la 100m2 sau Osmocote Pro 19+09+10 3-4 luni.

La 10 zile – Universol galben 12 + 30 + 12 0.5-1g/l apă/saptamană pentru inradacinare

După cele 2 fertilizari cu Universol galben – CAN 17 (nitrat de Ca) 3ml/l apă/săptămână – până la înflorire

În perioada de vegetație odată cu udarea se aplică Universol albastru 18 + 11 + 18 + MgO + ME doza de 1-1,5 g/l apă/săptamână 2 tratamente

Înainte de înflorire, Universol violet 10 + 10 + 30 1,5 – 2 g/l de apă/săptămână

Tratamente foliare:

Cropmax în doza de 0.15% sau 0.2%, aplicare foliara odata la 10 zile.

Cropmax 0.15% + Agroleaf 20+20+20 0.3% aplicat în perioada de vegetatie 2 tratamente la un interval de 10 zile.

Plivitul – a fost o operație executată sporadic, dar necesară, având în vedere că amestecul, prin componentele sale, prezenta semințe ale diferitelor specii de buruieni.

Pe parcursul creșterii și dezvoltării plantelor, la varietatea Celosia plumose, s-au urmărit și înregistrat periodic următorii parametrii:

– înălțimea plantelor

– numărul de ramificații

– lungimea inflorescenței

– numărul de frunze

Lunar s-au făcut măsurătorile și s-au colectat datele de la toate plantele, după care s-au făcut mediile pe variantă și pe parametru.

În tabelul ………….. următor sunt prezentate datele medii privind înălțimea plantelor, numărul de ramnificații, lungimea inflorescenței și numărul de frunze la la specia Celosia argentea var. plumosa, calcule medii făcute pe parcurusul celor 5 luni de studiu începând cu luna Ianuarie (luna de achiziție a plantulelor) până în luna Mai, moment la care plantele au fost valorificate prin plantare în spațiile verzi ale municipiului cât și în ghivece sau jardiniere de interior.

Tabelul ……. Principalele caracterictici morfologice ale plantelor de Celosia argentea var. plumosa

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. Rata de creștere a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Analizînd figura…… privind evoluția plantelor de Celosia argentea var. plumosa, se poate observa că, în ceea ce privește înălțimea acestora pe parcursul celor 5 luni putem constata că în luna Ianuarie plantele au avut doar 0,5 cm și au ajuns în luna mai la 19 cm, crescând în 5 luni, 18,5 cm.

De menționat că plantele nu au avut o creștere foarte mare dat fiind faptul că acestea au fost ciupite, dar putem remarca faptul că plantele au avut un aspect mai viguros, respectiv grosimea la colet fiind mai mare.

Figura ……. Numărul de ramnificații a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Din figura …..constatam că numărul de ramificatii a ajuns în luna mai la 9 bucăți, un număr suficient de mare încât să confere plantuțelor un aspect comercial deosebit și certitudinea că vor avea în continuare o dezvoltare corespunzătoare, dând plantelor un aspect de tufă bogată.

Inflorescențele au apărut în luna aprile având 2 cm ajungand într-o lună (mai) la 5 cm (Fig….).

Figura ……. Numărul de ramnificații a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

În ceea ce privește numărul de frunze prezentate în figura…. se remarcă o evoluție bunp a acestora, astfel dacă în luna ianuarie plăntuțele aveau doar 3 – 4 frunzulițe, s-a ajuns în luna mai să aibă 19 de frunze bine dezvoltate și cu aspect sănătos.

Figura ……. Numărul de frunze a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Salvia splendens

Face parte din familia Labiatae. Planta floricolă anuală, decorativă pentru florile înalte și foarte decorative este rezistentă la condițiile climatice de la noi din țară. Este originară din Brazilia, introdusă în europa la 1822. Planta cu port erect cu o înălțime 15-90 cm, frunze ovale, acuminate, netede, cu dințatura rotunjită, asezate alternativ. Inflorescenta este un spic terminal, de culore în general roșie, care decorează aprcurile și gradinile din iunie până la apariția brumelor. Necesită sol fertil bine drenat, are nevoie de caldură și lumină abundentă.

Genul este descris împreună cu speciile lui vivace la capitolul planate perene. Acest gen, însă cuprinde și specii ce sepot cultiva ca anuale. Una dintre aceste specii descrise aici, ca fiind cea mai răspândită în cultură. Este o specie vicvace dar în condițiile noastre de climă, cultivată ca anuală cu creștere de tufă bogată de la bază ramnifictă înaltă până la 80 – 90 cm, este folosită în ronduri, cele mici la bordură, mai ales pentru a obține un frumos efect de culoare, toamna când se încarcă cu flori roșii.

Frunzele, de un verde închis, pe partea superioară și puțin cenușiu pe partea inferioară, sunt glabre, opuse, pețiolate, oval asuțite, crenelat-dințate, iar florile sunt dispuse în spice terminale fiind de un roșu stacojiu luminos.

Atât corola cât și caliciul sunt tubuloase. Caliciul terminându-se prin trei dinți lați campanulați. Florile se deschid din vară până la căderea brumei.

Se îmnulțesc fie prin butași, din plantele tinere, iernate în seră caldă la 10 – 150C, butașii făcându-se în ianuarie, înrădăcinându-se în răsarnițe și plantați la ghivece mici în seră caldă, se schimbă odată în ghivece de 5 cm diametru și apoi, prin Mai se vor planta la loc definitiv.

Plantatul se face prin februarie – martie într-un pământ de răsarniță, nisipos, în pahare se va aplica un repicat și se vor muta la ghivece. Plantatul la loc definitiv se face, de preferință, într-un pământ humo-nisipos expus la soare.

Pregătirea lădițelor – lădițele se dezinfectează, se așează la bază o folie de plastic care se găurește; se asigură drenajul. S-a realizat un amestec din pământ de frunze, turbă, nisip. Acestea trebuie să fie foarte bine mărunțite, dezinfectate, amestecul reavăn. Se întroduce substratul în lădiță, iar porțiunea de la suprafața lădiței (1-2 cm) în care s-au semănat semințele, cernut printr-o sită fină, astfel încât particulele să fie cât mai mici. Pământul a fost tasat iar semințele au fost distribuite manual și acoperite apoi cu un strat cernut de amestec.

Lădițele s-au etichetat, au fost introduse în bazinul cu apă călduță pentru udare prin infiltrare, apoi au fost amplasate în sere cu temperatura optimă de germinare 22-25°C și s-au acoperit cu ziar pentru a crea un microclimat favorabil germinării semințelor.

Răsădirea – în condiții de seră caldă, 22°C, a fost înregistrată pe 11 Ianuarie celosia galbenă, pe 18 Ianuarie Celosia portocalie și Celosia roșie.

Repicatul în ghivece de 5 cm s-a realizat în procent de 84% creștere. Acest procent s-a stabilit în urma numărării plantelor răsădite din 100 achiziționate.

Repicatul răsadurilor- este lucrarea de transfer al plantelor de la locul unde s-a făcut semănătura în alte locuri – ghivece, la distanțe mai mari, spre a asigura plantelor un spațiu mai mare de nutriție și mai multă lumină.

Lucrarea s-a executat în faza de 2-3 frunze adevărate, ianuarie la plantele semănate în seră, respectiv 20 mai, la plantele semănate în teren.

Figura ………….. Salvia splendens luna Martie

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Pentru reușita lucrării, înainte de repicat, plantele au fost bine aprovizionate cu apă; după repicat, temperatura a fost crescută cu 2-3°C.

Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor au fost:

asigurarea constantă a apei în substrat;

umbrirea în zilele puternic însorite (acoperișul serei a fost inchis);

asigurarea necesarului de lumină pentru a evita alungirea răsadurilor.

asigurarea nutrienților necesari unei creșteri armonioase în sistem intensiv

Repicate în faza de 2-3 frunze adevărate, răsadurile au avut o creștere constantă, ajungând în jurul datei de 15 Martie la o înălțime de 9 cm, avand un număr de aproximativ 9 frunze.

Plantele ciupite au avut o grosime mai mare la colet, o talie mai mică și un număr mai mare de frunze.

Apariția primei inflorescențe are loc după un număr de 8-10 frunze la Salvia splendens la aproximativ 6-8 săptămâni de la semănat.

Uniformitatea răsadurilor și ulterior a plantelor de Salvia, a fost mai mare datorită sursei de proveniență a semințelor – producător specializat.

Din numărul total de fire de răsad de Salvia splendens obținute (1200), s-au folosit pentru înființarea culturii în ghivece un număr de 100 iar pentru jardiniere și zone verzi un număr de 1500 de fire.

Plantelor li s-au aplicat următoarele lucrări de îngrijire:

1. udarea – s-a efectuat zilnic, la început cu stropitoarea, apoi cu furtunul, astfel încât substratul să fie în permanență reavăn;

2. fertilizarea – pe parcursul perioadei de vegetație a fost efectuata folosindu-se soluții specifice și efectuând diverse tratamente în diferite perioade după cum urmează:

După plantare odată cu udarea – Osmocote 16 + 09 + 12, 7-8 kg la 100m2 sau Osmocote Pro 19+09+10 3-4 luni.

La 10 zile – Universol galben 12 + 30 + 12 0.5-1g/l apă/saptamană pentru inradacinare

După cele 2 fertilizari cu Universol galben – CAN 17 (nitrat de Ca) 3ml/l apă/săptămână – până la înflorire

În perioada de vegetație odată cu udarea se aplică Universol albastru 18 + 11 + 18 + MgO + ME doza de 1-1,5 g/l apă/săptamână 2 tratamente

Înainte de înflorire, Universol violet 10 + 10 + 30 1,5 – 2 g/l de apă/săptămână

Tratamente foliare:

Cropmax în doza de 0.15% sau 0.2%, aplicare foliara odata la 10 zile.

Cropmax 0.15% + Agroleaf 20+20+20 0.3% aplicat în perioada de vegetatie 2 tratamente la un interval de 10 zile.

Plivitul – a fost o operație executată sporadic, dar necesară, având în vedere că amestecul, prin componentele sale, prezenta semințe ale diferitelor specii de buruieni.

Pe parcursul creșterii și dezvoltării plantelor, la varietatea Salvia splendens, s-au urmărit și înregistrat periodic următorii parametrii:

– înălțimea plantelor

– numărul de ramificații

– lungimea inflorescenței

– numărul de frunze

Lunar s-au făcut măsurătorile și s-au colectat datele de la toate plantele, după care s-au făcut mediile pe variantă și pe parametru.

În tabelul ………….. următor sunt prezentate datele medii privind înălțimea plantelor, numărul de ramnificații, lungimea inflorescenței și numărul de frunze la la specia Salvia splendens, calcule medii făcute pe parcurusul celor 5 lunii de studiu începând cu luna Ianuarie (luna de achiziție a plantulelor) până în luna Mai, moment la care plantele au fost valorificate prin plantare în spațiile verzi ale municipiului cât și în ghivece sau jardiniere de interior.

Tabelul ……. Principalele caracterictici morfologice ale plantelor de Salvia splendens

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. Rata de creștere a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Analizînd figura…… privind evoluția plantelor de Salvia splendens, se poate observa că, în ceea ce privește înălțimea acestora pe parcursul celor 5 luni putem constata că în luna Ianuarie plantele au avut doar 0,5 cm și au ajuns în luna mai la 20 cm, crescând în 5 luni, 19,5 cm.

De menționat că plantele nu au avut o creștere foarte mare dat fiind faptul că acestea au fost ciupite, dar putem remarca faptul că plantele au avut un aspect mai viguros, respectiv grosimea la colet fiind mai mare.

Figura ……. Numărul de ramnificații a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Din figura …..constatăm că numărul de ramificații după ciupiri a ajuns în luna mai la 4 bucăți, un număr suficient de mare încât să confere plantuțelor un aspect comercial deosebit și certitudinea că vor avea în continuare o dezvoltare corespunzătoare, dând plantelor un aspect de tufă bogată.

Inflorescențele au apărut în luna aprile având 1,5 cm ajungand într-o lună (mai) la 9 cm (Fig….).

Figura ……. Lungimea inflorescenței plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

În ceea ce privește numărul de frunze prezentate în figura…. se remarcă o evoluție bună a acestora, astfel dacă în luna ianuarie plăntuțele aveau doar 2 frunzulițe, s-a ajuns în luna mai să aibă 13 de frunze bine dezvoltate și cu aspect sănătos.

Figura ……. Numărul de frunze a plantelor

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Programul experimental abordat

Programul experimental s-a efectuat pe parcursul unui singur an prin mai multe experiențe cu diferite variante experimentale după cum urmează:

Influența substratului aupra capacității de creștere și a calității decorative a plantelor și anume

substrat de turbă fără aport de substanțe nutritive / substrat de turbă cu aport de substanțe nutritive

Figura ……. Petunia hybrida pendula Figura ……. Petunia hybrida pendula

Sursa: Laviniu Doru Andronic Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. Diferențe constatate la Petunia hybrida pendula

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. Diferențe de creștere în funcție de substrat la Salvia splendens

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Așa cum se poate observa din imaginile de mai sus, plantele studiate (Petunia hybrida pendula și Salvia splendens) au avut o creștere mult mai armonioasă în solul de turbă care a primit un aport de substanțe nutritive, substanțe dozate cu grijă și administrate așa cum a fost prezentat anterior.

Având în vedere, din istoricul plantării în seră a acestor plante și în anii precedenți s-a tras concluzia că este mult mai eficientă creșterea cu aport de nutrienți, acestea fiind mult mai atrăgătoare din punct de vedere estetic, având o creștere mult mai armonioasă și o construcție adecvată în perioada de timp studiată.

Influența tăierilor asupra creșterii și înforirii plantelor

Plante tăiate / Plante netăiate

Figura ……. diferențe constatate la Petunia hybrida pendula vedere orizontală

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. diferențe constatate la Petunia hybrida pendula vedere verticală

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. diferențe constatate la Salvia Splendens vedere verticală

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Figura ……. diferențe constatate la Salvia Splendens vedere orizontală

Sursa: Laviniu Doru Andronic

Așa cum se poate observa din imaginile de mai sus, plantele (Petunia hybrida pendula și Salvia splendens) au avut o creștere mult mai armonioasă în cazul Petuniei, unde s-a înregistrat o creștere mult mai bogată în cazul plantelor tăiate, pe când la Savia s-a înregistrat o involuție ușor de observat în cazul plantelor tăiate.

Având în vedere, din istoricul plantării în seră a acestor plante s-a tras concluzia că este mult mai eficientă activitatea de ciupire la Petunia, pe când la Salvia este mai eficientă creșterea în regim propriu, fără intervenții vătămătoare, acestea fiind mult mai atrăgătoare din punct de vedere estetic, având o creștere mult mai armonioasă și o construcție adecvată în perioada de timp studiată.

CONCLUZII

Natura ne oferă cele mai autentice surse de inspirație, continuând neîncetat să ne surprindă cu frumusețea ei. Din această sursă nesfârșiră de inspirație se naște arta decorativă în toate formele ei.

În urma cercetărilor efectuate, în cazul prezentei lucrări, în perioada Ianuarie – Iunie 2019 se desprind următoarele concluzii:

Epoca de însămânțat înfluențează durata și dinamica creșterii plantelor, repicatul în luna Ianuarie imprimând un ritm mai rapid și mai bun de creștere și dezvoltare a plantelor

Potențialul germinativ este de 99% în cazul Petuniei, 95% în cazul Celosiei și 97% în cazul Salviei.

Nu toate plantele repicate ajung la maturitate, faza de plantă decorativă, înregistrându-se în perioada studită o pierdere între 3 și 5% din plante, mai ales în prima parte a procesului de adaptare / creștere a plantelor iar mai apoi, inregistrându-se o pierdere situată între procentele de 1 – 2% dintre acestea datorită diferențelor neuniforme de creștere, unele dintre plantule, de obicei cele de pe mijlocul randurilor fiind mai încete.

Finalizarea creșterii și valorificarea plantelor se poate face numai după împlinirea termenului de 130 de zile ținând cont de factorii climatici caracteristici zonei în care ne aflăm, neținând cont de faptul că plantele sunt în apogeu de creștere și dezvoltare încă de la jumătatea lunii Aprilie, moment la care, factiorii climatici nu permit încă scoaterea acestora spre zonele verzi ale orașului.

Creșterea plantelor studiate, așa cum s-a arătat mai sus este mult mai rapidă și bogată în solul căruia i s-au dozat substanțe nutriente

Dezvoltarea plantelor este influențată de aplicarea acțiunii de ciupire, așa cum s-a atătat mai sus, inclusiv pentru specia Celosia, plantă care nu a fost supusă acestei acțiuni observându-se o creștere substanțială a acesteia în solul cu aport nutritiv

Aportul de nisip și / sau perlit în solul de turbă achizitionat a fost o acțiune corectă, acest aport favorizând creșterea prin menținerea un termen mai îndelungat a umidității în sol sau efectuarea unui drenaj corect a acestuia.

Substratul de cultură influențează hrănirea plantei prin calitățile lui fizico-chimice, influențează încărcătura florală, numărul de ramnificații și creșterea în înălțime a plantelor

Debutul florilor are loc pe parcursul lunii aprilie, Petunia fiind prima care își arată coloritul iar ultima fiind Celosia care este mai pretențioasă în ceea ce privește înflorirea

Petunia își îmbunătățește aspectul vegetativ și înflorirea ca urmare a înlăturării vârfului de creștere al tulpinii principale și / sau a lăstarilor principali

Celosia este mult mai bogată dacă nu i se aplică nici un tratament de corectare invaziv

Salvia se dezvoltă mult mai atrăgător dacă nu îi sunt aplicate tratamente de corectare invazive

BIBLIOGRAFIE

Cantor Maria, Erzsebet Buta, 2010, Artă florală, Editura Todescu, Cluj-Napoca.

Cantor Maria, 2017, Plante ornamentale de interior – Manual universitar, Ed. AcademicPres Cluj-Napoca.

Buta Erzsebet, Cantor Maria, 2009. Floricultură-Îndrumător de lucrări practice, Ed. Todesco Cluj-Napoca

Șelaru Elena, 2004, Arta florală, Editura Ceres, București.

Șelaru Elena, 2004, Plante de apartament, Ediția aIIa, Editura Ceres, București.

Șelaru Elena, 2006, Plante de apartament, Editura Ceres, București.

Toma, F.,2009, Floricultură și artă florală, Specii utilizate ca plante la ghivece pentru decorul interioarelor, Ed. INVEL Multimedia București.

Ewart, 1984, Weddle 1976 – Resistance of Petunia Phenotypes to Botrytis cinerea

BIBLIOGRAFIE DIGITALĂ

1. ***, https://www.artagradinilor.ro

2. ***, https://www.a5rtagradinilor.ro

3. ***, https://www.spatiulconstruit.ro

4. *** https://www.agropataki.ro

5. ***, https://povesteacasei.ro

6. ***, www.adelaparvu.com

7. ***, www.link-academy.com

8. ***, http://www.link-academy.com

9. ***, www.grădinamea.ro

10. ***, http://sporulcasei.ro

11. ***, https://newspaperarchive.com

12. *** https://link.springer.com

ANEXE

Amenajament zona centrala Făgăraș

Amenajament sens giratoriu central Făgăraș

Amenajament ieșire spre Nord sens giratoriu central Făgăraș

Amenajament vază, zona centrală Făgăraș

Amenajament parc recreere central Făgăraș

Amenajament ieșire sens giratoriu central partea de est Făgăraș

Amenajament sens giratoriu central Făgăraș

Amenajament ieșire spre Nord sens giratoriu central Făgăraș

Amenajament parc recreere central Făgăraș

Acțiune de plantare în teren Făgăraș

Propuneri amenajamente

Propunere 1 – sens giratoriu

Propunere 2 – parc recreere

Propunere 3 – amenajare alei

Propunere 4 – parc recreere 2