Reabilitarea infrastructurii turistice în vederea facilitării accesului în regiune și la resursele atractive. [309814]

Introducere

Realizarea lucrării cu titlul “Ecoturismul, o șansă de dezvoltare economică a comunităților din Situl Natura 2000 Codru Moma” a reprezentat pentru mine o posibilitate de cunoaștere atât a [anonimizat] a obiectivelor turistice de proveniență naturală și antropică a ariei studiate.

[anonimizat]-[anonimizat]. Efectuarea unui turism responsabil (ecoturism) la scară largă în această regiune ar putea însemna durabilitatea în timp a obiectivelor turistice ale regiunii, a ariei naturale protejate și ar însemna ridicarea nivelului de trai al locuitorilor.

Lucrarea de față este structurată pe patru capitole pentru a [anonimizat]: [anonimizat], Analiza diagnostică a arealului și Propuneri de dezvoltare ecoturistică în Situl Natura 2000 Codru Moma.

În capitolul I – “Stadiul actual al cercetărilor” – [anonimizat], [anonimizat]. Aici putem aminti Planul de management al Sitului Natura 2000 [anonimizat]. [anonimizat]-Florina, [anonimizat]. Alți numeroși autori ale căror lucrări au fost folosite v-or fi menționați pe parcursul acestui capitol și la anexa bibliografică.

În capitolul II – “Cadrul conceptual și metodologic” – [anonimizat], metodelor și procedeelor folosite pentru realizarea acestui studiu. La finalul acestui capitol sunt prezentați actorii care au un rol foarte important în conservarea ariei naturale protejate.

Capitolul III – “Analiza diagnostic a arealului studiat” – este împărțită la rândul său în patru subcapitole după cum urmează: [anonimizat], Populația și Infrastructura turistică.

În subcapitolul “Potențialul turistic natural” [anonimizat]: [anonimizat], relieful, clima, hidrografia, vegetația și fauna.

Subcapitolul “Potențialul turistic antropic”cuprinde totalitatea obiectivelor atractive construite de om de pe teritoriul sitului și din regiunea limitrofă: [anonimizat].

“Populația” [anonimizat] a populației, structura populației pe grupe de vârstă și structura populației ocupate pe sectoare de activitate.

În subcapitolul “Infrastructura turistică” [anonimizat], dotările de cură și dotările auxiliare.

La ultimul capitol, intitulat – “Propuneri de dezvoltare ecoturistică în Situl Natura 2000 Codru Moma” – s-a urmărit realizarea unor propune de amenajare în scop ecoturistic al ariei protejare prin:

Reabilitarea infrastructurii turistice în vederea facilitării accesului în regiune și la resursele atractive.

Amenajarea ariei protejate, astfel încât speciile valoroase de plante și animale să fie cât mai bine ocrotite, iar observarea acestora să se realizeze doar într-un cadru organizat, în concordanță cu principiile ecoturismului.

Elaborarea unor trasee ecoturistice pe durata uneia sau a mai multor zile, cu scopul descoperirii culturii zonei și vizitării obiectivelor turistice. Aceste trasee pot fi atât pedestre, cât și cicliste sau chiar ecvestre.

Promovarea turismului cultural și rural, având ca scop cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor zonei și întoarcerea la origini prin cunoașterea vieții rurale.

Promovarea la nivel național și internațional este foarte importantă pentru a face cât mai cunoscută această regiune potențialilor ecoturiști români și străini.

În vederea realizării acestui studiu s-au utilizat atât metodele clasice de cercetare, cum sunt: metoda documentării bibliografice și cartografice, analiza, ancheta, comparația, sinteza; cât și metode moderne ca reprezentările cartografice realizate prin programul GIS, acestea fiind completate de cercetările efectuate în teren (Cocean, 2005).

Stadiul actual al cercetărilor

Rețeaua de situri Natura 2000 a devenit din ce în ce mai cunoscută pe teritoriul țării noastre odată cu aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007, astfel în legislația României odată cu acest an apare Ordonanța de Urgență nr.57 din 20 Iunie 2007 cu privire la regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice (Website 1).

Din punct de vedere al studiilor deja efectuate, sunt foarte puține care vizează direct Situl Natura 2000 Codru Moma, dar multe lucrări colective și teze de doctorat au avut ca subiect de studiu Munții Codru Moma și Țara Beiușului.

Singura lucrare care vizează direct arealul studiat, și anume arealul Sitului Natura 2000 Codru Moma, este “Planul de management al Sitului Natura 2000 Codru Moma” întocmit de Fundația Carpați, o organizație nonguvernamentală care demarează proiecte în vederea conservării faunei.

Referiri la patrimonial cultural de lemn al ariei protejate suprapus Județului Bihor sunt cuprinse în opera profesorilor Ioan Godea și Ștefan Baias. Dintre lucrările celui dintâi menționăm lucrarea “Biserici de Lemn din România” care a apărut în anul 1996 în Editura Meridiane din București, în care acesta tratează bisericile de lemn cu statutul de monument istoric de pe cuprinsul întregii Românii; lucrare “Biserici de lemn din Țara Crișurilor” apare în anul 1975 fiind realizată în colaborare cu Alexandru Avram și sunt studiate pe larg obiectivele religioase aflate pe teritoriul străbătut de Crișul Repede, Crișul Negru și Crișul Alb; iar lucrarea “Monumente istorice bisericești din Eparhia Oradiei, Județele Bihor, Sălaj și Satu Mare, Bisericile de lemn” fiind rezultatul colaborării cu Ioana Cristache Panait, tratează de asemenea bisericile cu statut de monument istoric din județele mai sus amintite.

În anul 2013, Ștefan Baias prin lucrarea de doctorat intitulată “Identificarea, evaluarea și valorificarea patrimoniului cultural de lemn din județul Bihor”, menționează și clasifică bisericile de lemn monumente istorice din Județul Bihor în funcție de gradul de atractivitate și interesc în două grupe valorice.

Lucrările celor doi (Godea și Baias) au fost folosite în scopul identificării și descrierii celor nouă biserici de lemn monumente istorice din arealul Sitului Natura 2000 Codru Moma suprapus Județului Bihor.

La nivel național se remarcă și alte lucrări științifice care tratează Munții Codru Moma și zona Beiușului. Aici putem aminti: “Turism și amenajare turistică în bazinul hidrografic al Crișului Negru” care reprezintă teza de doctorat a profesoarei Tătar Florina-Corina, din anul 2009, unde aceasta studiază fenomenul turistic din bazinul Crișului Negru și implementează strategii de dezvoltare a turismului în arealul respectiv; “Flora și vegetația Munților Codru Moma” lucrare de doctorat elaborată de Călin Gheorghe Pascu în anul 2012, este o lucrare de mare însemnătare în ceea ce privește elementele floristice și faunistice din regiune; “Observații geografice în zona Beiuș”, Indrieș A.C. și Indrieș A.I. în anul 2017, Editura Primus, Oradea; “Posibilități de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crișul Negru”, carte scrisă de profesoara Ioana Josan în anul 2009; “Țara Beiușului: studiu de geografie regional”, scris de Luminița Filimon în anul 2012, publicată în Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca; “Munții Codru Moma: ghid turistic”, scrisă de Marcian D. Bleahu în anul 1978 și apărută în Editura Sport-Turism din București în același an; “Câmpia Crișurilor, Crișul Repede, Țara Beiușului: cercetări în geografia României”, Ignatie Berindei în colaborare cu Gheorghe Măhăra, Gheorghe Pop și Aurora Posea în anul 1977, publicată în Editura Enciclopedică din București; “Studiu geographic de amenajare turistică a arealului montan Igniș-Gutâi”, teză de doctorat elaborată de Pui Loredana în anul 2013; “Beiușul și lumea lui: studiu monographic” (Volumele I, II, III) , Ioan Degău și Nicolae Brânda în anul 2008, publicate în Editura Primus, Oradea; “Studiu de amenajare turistică a sistemului Albac-Arieșeni”, teză de doctorat elaborată de Gozner Maria în anul 2011; “Inventarul speologic al Munților Bihor”, Liviu Valenaș în colaborare cu Marcian Bleahu, Petru Brijan și Gabor Halasi în anul 1978, Oradea; “Crișana-Maramureș, Atlas geograficc al patrimoniului geografic”, Alexandru Ilieș et al, publicat în anul 2014 în Editura Universității din Oradea.

Unele dintre cele mai semnificative lucrări care studiază fenomenul ecoturistic și care au fost luate în seamă la efectuarea acestui studiu sunt: “Ecoturism în Parcul Natural Porțile de Fier, Politici de Planificare și dezvoltare turistică”, teză de doctorat elaborată de către Boengiu (Trifan) Valentina în anul 2013, Oradea; “Ecoturism”, Simon Tamara în colaborare cu Nistoreanu Puiu în anul 2000, publicată în Editura Economică, București; “Ecotourism”, Weaver David în anul 2008, Australia; “Descoperire prin ecoturism și turism rural în comuna Cetariu”, Dincă Iulian în colaborare cu Herman Grigore Vasile și Sztankovics Gyula în anul 2012, publicată în Editura Universității din Oradea; “Ecoturism: coduri etice și norme de conduită”, Dinu Mihaela în anul 2005, publicată în Editura CD Press, București.

Cadrul conceptual și metodologic

Termeni, semnificații și actori

Conform lui Pompei Cocean, în lucrarea “Geografia turismului” din anul 2007, fenomenul turistic include: “…totalitatea motivațiilor și activităților cu caracter recreativ și recuperator desfășurate într-un teritoriu dat, într-un moment determinat.”

Astfel toată activitatea turistică se rezumă la fluxul de persoane înspre obiectivele cu potențial turistic ridicat, unde elementele de infrastructură sunt valorificate și produsul turistic este consumat (Cocean, 2007).

Ecoturismul

Ecoturismul este o ramură a turismului durabil, strâns legată de termenul de “dezvoltare durabilă”, termen care este definit în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca și “calitatea unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare.”

Concepetul de ecoturism este unul mai nou întalnit în literature de specialitate, unii specialiști susțin că termenul a fost inventat de către Hector Ceballos-Lascurin în anul 1983 și a fost folosit pentru a descrie călătorii în zonele naturale, sălbatice de pe glob, cu scopul de a admira peisajele, plantele și animalele în mediul lor natural (Boengiu, 2013).

O definiție clară și acceptată la nivel mondial este dată de Societatea Internațională a Ecoturismului în anul 1991, care afirmă că “ecoturismul este o călătorie responsabilă în arealele naturale, dar care conservă mediul și susține nivelul de trai al populațiilor locale.”

Uniunea Mondială a Conservării Naturii definește în 1996 termenul de ecoturism ca fiind “o calatorie ecologică responsabilă în arealele naturale neperturbate, cu scopul de relaxare și apreciere a naturii și a oricărei trăsături culturale, trecută sau prezentă în zonă, care promovează conservarea, având un impact relativ redus și oferă beneficii pentru comunitățile locale”(Boengiu, 2013).

Prin urmare, ecoturismul este o variantă a unei alternative turistice, care se bazează pe conservarea naturii, se desfașoară într-o maniereă care urmărește minimalizarea efectului pe care îl are activitatea turistică asupra mediului înconjurător și asigură păstrarea în bune condiții a resurselor naturale, sociale, culturale.

O altă formă de turism care se dezvoltă tangențial cu ecoturismul este turismul verde. În principiu, această formă de turism valorifică resursele turistice din zonele rurale, îmbină activitățile turistice propriu-zise (cazare, pensiune, circulația turistică) cu activitățile economice precum prelucrarea produselor agricole în gospodării și vinderea lor către turiști. La fel ca și ecoturismul, turismul verde asigură beneficii pentru populația locală, are în vedere conservarea naturii, a tradițiilor și obiceiurilor specifice locului (Boengiu, 2013).

La nivel internațional, au început să apară unele organisme cu rol important în definirea conceptului de ecoturism ca o modalitate de dezvoltare a comunităților în spiritul durabilității.

Organizația Mondială de Turism este cea mai puternică organizație turistică la nivel mondial care are implicații inclusiv în domeniul ecoturismului.

Societatea Internațională de Ecoturism se ocupă în deosebi cu protejarea și conservarea resurselor naturale și culturale.

EUROGITES este o organizație creată în anul 1990, care se bazează pe promovarea și conservarea resurselor turistice din satele europene și îmbunatățirea nivelului de trai al populațiilor locale.

Dintre țările cu importante programe de dezvoltare a ecoturismului la nivel mondial se evidențiază Australia și Japonia.

Ecoturim Australia, fondată în anul 1990, se bazează pe dezvoltarea și promovarea ecoturismului prin activități durabile, responsabile din punct de vedere cultural și social.

Societatea de Ecoturism din Japonia, este un organism care s-a constituit în anul 1998 și care se ocupă în deosebi cu sectorul vegetal al ecoturismului, cu protejarea și promovarea ecosistemelor forestiere.

Organizațiile ecoturistice sunt prezente și în statele mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, dintre acestea pot fi amintite cele din Kenya și Pakistan.

Societatea de Ecoturism din Kenya este o organizație care se ocupă cu promovarea ecoturismului la nivel național, cu protejarea mediului și conservarea resurselor turistice și promovarea Kenyei ca destinație pentru practicarea ecoturismului.

Societatea de Ecoturism din Pakistan are ca obiectiv valorificarea zonelor montane și ridicarea nivelului de trai al populațiilor autohtone prin ecoturism.

La nivel național, instituția principală care coordonează activitatea turistică este Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, care are în subordine Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare și Turism. Unele studii elaborate de aceste institute vizează inclusiv ecoturismul:

“Strategia de dezvoltare a ecoturismului din România”

“Criteriile pentru desemnarea destinațiilor turistice”

“Studiul privind amenajarea turistică a peșterilor”

Asociația de Ecoturism din România este o organizție nonguvernamentală înființată în 2003 care are ca misiune conservarea naturii și dezvoltarea turismului durabil în România. Obiectivele asociației sunt:

Promovarea României ca destinație ecoturistică la nivel mondial

Dezvoltarea infrastructurii ecoturistice

Conservarea naturii și dezvoltarea durabilă la nivel național

Implementarea unui sistem de certificare ecoturistică pentru programe turistice

Valorificarea turistică a ariilor protejate (Boengiu, 2013).

Încă din anul 1990 s-au făcut eforturi pentru stabilirea unor principii și criterii recunoscute pe plan internațional, dar procesul a evoluat foarte încet date fiind diversitatea domeniilor, experiențelor și regiunilor implicate, dar în anul 1996 a fost lansat primul program de acreditare cu specific turistic din lume, de către Australia. Acesta specifica că principiile ecoturismului sunt:

Minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii

Educarea turistului cu privire la importanța conservării

Sublinierea importanței unor operatori responsabili, care să coopereze cu populația și cu autoritățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunității

Furnizarea de fonduri pentru conservarea ariilor protejate

Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de turiști

Necesitatea utilizării studiilor sociale și de mediu, pentru evaluarea și minimizarea impactului

Maximizarea beneficiilor economice ale țării gazdă

Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a schimbării din punct de vedere social și al mediului

Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural (Wood, 2002).

În ceea ce privește profilul ecoturistului, un studiu amplu realizat pe piața turistică nord americană relevă o caracterizare generală a acestuia. Astfel, persoanele care tind să practice un astfel de turism se situează în medie între 35-54 de ani, au un venit mai ridicat decât al turiștilor în general, sunt oameni cu un nivel ridicat de educație și cu studii superioare, mulți ecoturiști sunt suporteri sau membri ai unor organizații bazate pe natură și sunt interesați de publicații orientate spre natură.

Motivația principală a ecoturiștilor este natura, aceștia vor să o vadă, să o experiemnteze și să acumuleze informații despre ea. Sunt interesați de istorie, de alte culturi și civilizații, sunt în căutarea noului, sunt deschiși la activități orientate mai mult sau mai puțin spre aventură. Ecoturiștii preferă baze de cazare cu confort mediu sau chiar redus, de tipul corturilor, cabanelor, motelurilor, pensiunilor sau hanurilor (Wood, 2002).

2.1.2. Sit Natura 2000

“Rețeaua Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar. A fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci și pentru menținerea acestor bogății naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice” (Website 2).

Din anul 1992, Uniunea Europeană promovează dezvoltarea de situri Natura 2000 pe teritoriul țărilor membre și a candidatelor la aderare, în vederea protejării biodiversității. Aceste situri sunt declarate pe baze științifice conform a două directive ale Uniunii Europene, și anume: Directiva Habitate și Directiva Păsări.

Rețeaua de situri Natura 2000 nu reprezintă arii stric protejate, în care activitatea omului să fie interzisă, ba chiar din potrivă, pe teritoriul majorității siturilor activitățile umane gospodărești continuă. Păstrarea până în prezent a habitatelor și speciilor de pe teritoriul rețelei de situri se datorează în primul rând tehnicilor tradiționale de agricultură, care au contribuit la durabilitatea pădurilor, fânețelor și pășunilor.

Unele dintre aceste activități agricole sunt necesare pentru menținerea peisajelor și pentru obținerea produselor ecologice (legume, fructe, produse lactate, carne) în vederea vinderii acestora către potențialii ecoturiști (Website 3).

2.1.3. Bisericile de lemn monumente istorice

Noțiunea de monument poate fi atribuită tuturor obiectelor care păstrează amintirea unor manifestări culturale sau spirituale, iar cea de monument istoric este atribuită unei opere sau construcții arhitectonice de mare valoare care oglindește și menține vie istoria fiecărui popor (Baias, 2013).

„Bisericile sunt edificii religioase specifice spațiului euro-american” (Cocean, 2007, pag 104) unde creștinismul a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă și astfel au fost ridicare o sumedenie de lăcașuri de cult. Bisericile se impun în turism în primul rând prin vechime și grandoare, dar și prin însușirile lor particulare, cum ar fi picturile, stilul în care este construită, decorațiunile interioare sau funcția îndeplinită.

Bisericile de lemn care sunt considerate monumente istorice se dovedesc a fi de o mare valoare arhitecturală și turistică, acestea formând un patrimoniu prețios atât la nivel național, cât și la nivel mondial (Cocean 2007).

Pe teritoriul României se găsesc un total de peste 1000 de astfel de construcții, ridicate până în anul 1918 (Website 4).

2.1.4. Turism cultural și turism rural

Turismul cultural este denumit adesea și turism de vizitare, deoarece practicarea acestuia presupune vizitarea unui obiectiv sau unei serii de obiective cu caracter atractiv, în principal fiind vizate obiectivele turistice de proveniență antropică. Menirea acestui tip de turism este în primul rând cea de îmbogățire a cunoștinețelor prin aflarea de noi informații, iar în al doilea rând cea de recreere.

Acest tip de turism este practicat cu precădere de către elevi, studenți, intelectuali, sau persoane care au aplecări înspre cultură și cunoaștere, durata actului turistic variază în medie între trei și șapte zile și antrenează atât populația din mediul rural cât și cea din mediul urban (cu preponderență totuși pentru cea din mediul urban, datorită timpului liber mai mult al orășenilor) (Cocean, 2007).

Turismul rural se bazează în primul rând pe cunoașterea vieții rurale, activităților de producție, a comunităților locale și a culturii și obiceiurilor specifice zonei (Boengiu, 2013).

O altă definiție a turismului rural este dată de Organizația Mondială a Turismului, care definește acest termen ca fiind „o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice” (Nistoreanu, 2003, pag. 190).

Turismul rural este o formă de turism dedicată tuturor turiștilor, indiferent de vârstă, venituri sau clasa socială din care provin. Se poate practica în toate cele patru anotimpuri ale anului, nu include un preț foarte ridicat, este în strânsă legătură cu ecoturismul, turiștii pot beneficia de odihnă și aer curat, locuri pitorești, tradiții și obiceiuri unice (Nistoreanu, 2003).

2.1.5. Amenajarea turistică

Amenajare turistică este un concept relativ nou, fiind abordat doar la sfârșitul secolului al XX-lea. „Prin amenajarea turistică se înțelege acțiunea de punere în valoare estetică și economică a unui obiectiv, zonă turistică” (Baias, 2013, pag.20).

Prin amenajarea turistică a unui teritoriu sau a unui areal, se are în vedere integrarea turismului în economia locală prin valorificarea obiectivelor turistice antropice și naturale existente, stimularea economiei locale și creșterea nivelului de trai al populației din respectivul areal.

Amenajarea turistică se află în strânsă legătură și cu infrastrucuta turistică, astfel pentru o amenajare corespunzătoare a unui areal trebuie să se aibă în vedere construirea și/sau modernizarea căilor de acces, a bazelor de cazare și alimentație publică, dotărilor de cură și agrement și dotărilor auxiliare (Baias, 2013).

2.1.6. Actori

Pe teritoriul României se găsesc o sumedenie de zone protejate pentru peisajele deosebite, fauna și flora de interes comunitar. Acestea au fost create pentru protejarea naturii, dar și pentru a asigura durabilitatea acestor bogății naturale în vederea asigurării resurselor necesare dezvoltării socio-economice (Website 5). Toate aceste zone protejate care excelează prin spectaculozitatea și diversitatea faunistică și floristică, ori prin peisajele unicate, se află în grija diverșilor „actori”.

În primul rând, sunt implicate instituțiile publice, care sunt reprezentate de consiliile locale, primăriile comunelor a căror teritorii se suprapun Sitului Natura 2000 Codru Moma, Consiliul Județean Bihor, Ministerul Mediului. În principiu, rolul acestor actori este acela de a asigura conservarea, protejarea și valorificarea prin turism a zonei protejate cu tot ceea ce cuprinde aceasta.

În al doilea rând, dintre actorii implicați în protejarea și conservarea acestei arii se numără diverse federații și organizații nonguvernamentale.

Fundația Carpați este o organizație nonguvernamentală care demarează proiecte în vederea cercetării și protejării faunei. Fundația are în custodie cinci arii protejate la nivel național, printre care și ROSCI0042 Codru Moma, pentru care este responsabilă cu administrarea, implementarea de proiecte și regulamente. Dintre cele mai importante proiecte ale acestei fundații se pot menționa: Life for Marsh (urmărește îmbunătățirea stării de conservarea și sprijinirea proceselor naturale în siturile Natura 2000), Life for Bear (urmărește conservarea populației de urs brun), Corehabs (urmărește asigurarea perpetuării în timp a speciilor și habitatelor), Pifman (are ca scop protecția și dezvoltarea resurselor cinegetice prin creșterea eficienței managementului populațiilor de faună sălbatică cu valoare economică) (Website 6).

Federația Coaliția Natura 2000 România acționează informal din anul 2003, acționează la nivel național și local în vederea implementării rețelei de arii protejate Natura 2000.

Direcțiile principale de acțiune ale acestei federații sunt: implicarea în procesul de identificare a zonelor nominalizate pentru încadrarea în Natura 2000 și asigurarea managementului respectivelor zone, stimularea ONG-urilor pentru implicarea în protecția mediului, activități de conștientizare și participare publică asociate implementării rețelei de situri Natura 2000.

Federația Coaliția Natura 2000 România include o mulțime de membrii de tipul organizațiilor nonguvernamentale, preocupate în principiu de protejarea naturii în România, ca de exemplu: Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă-Bihor, Fundația pentru Arii Protejate-ProPark, Fundația Conservation Carpathia, World Wide Fund for Nature, Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice, Asociația Natura Transilvaniei (Website 7).

Pentru protejarea unor astfel de zone trebuie avută în vedere cooperarea dintre instituțiile publice amintite mai sus, federațiile și ONG-urile, dar și localnicii și administratorii bazelor de cazare din arealele vizate.

Principii, metode și mijloace aplicate studiului

În vederea realizării lucrării de licență, și având în vedere subiectul abordat, s-au folosit principiile, metodele și mijloacele de cercetare geografică. Acestea sunt legi, naturale sau fundamentale, cu aplicabilitate la scară foarte largă, devenind norme directoare în realizarea oricărui proces de cercetare.

Principiul repartiției spațiale se bazează pe observare ca metodă de bază și pe descriere ca metodă de redare a informațiilor adunate. Astfel, s-a analizat potențialul turistic natural și antropic de pe teritoriul Sitului Natura 2000 Codru Moma și din arealele limitrofe de pe teritoriul Județului Bihor, identificând și descriind resursele de proveniență naturală și antropică cu ajutorul metodelor mai sus amintite.

Principiul cauzalității joacă un rol decisiv în analiza potențialului turistic natural al sitului, aici s-au identificat și analizat speciile floristice și faunistice endemice pentru spațiul românesc și european care se găsesc pe teritoriul arealului studiat.

Principiul integrării s-a folosit la amenajarea traseelor turistice pentru observarea faunei și florei specifice și la integrarea resurselor turistice de proveniență naturală și antropică într-un circuit turistic complex.

În ceea ce privește metodele și mijloacele utilizate în realizarea acestui studiu se amintesc în primul rând metoda documentării bibliografice și cartografice cu privire la spațiul studiat, urmată de observația direct a realității din teren. În urma acestor două etape, s-au confruntat informațiile obținute din metoda documentării bibliografice și cartografice cu realitățile din teren, urmărind ulterioarele modificări apărute în structura turistică a regiunii, inventarierea resurselor naturale și antropice menționate în bibliografia de specialitate și validarea acestora cu realitatea din teren. În final s-a recurs la metoda analitică, mai exact la prelucrarea informațiilor colectare din sursele bibliografice și de la fața locului și la metoda cartografică, și anume întocmirea de hărți cu ajutorul programului G.I.S (Sisteme Informaționale Geografice) reprezentând așezarea, potențialul turistic natural și antropic, căile de acces și bazele de cazare. De asemenea au fost întocmite grafice privind populația comunelor care au teritorii în interiorul sitului (evoluția numerică a populației, structura populației pe grupe de vârstă și ocupate pe sectoare de activitate) (Cocean, 2005).

Analiza diagnostic a arealului studiat

3.1. Potențialul turistic natural

Exploatarea prin intermediul turismului a cadrului natural îmbracă diferite forme, în functie de așteptările fiecărui turist de la natură. Astfel, majoritatea turiștilor proveniți dintr-un mediu stresant și poluat cum este cel urban, preferă o natură nemodificată, în care să se relaxeze printr-o evadare temporară.

Însă, cadrul natural în starea lui brută este de multe ori inaccesibil turiștilor de rând, de accea intervenția omului pentru a pune în valoare resursele naturale, pentru a construi căi de acces și baze de cazare și alimentație publică este necesară; dar această acțiune a omului trebuie să aibă în vedere protejarea trăsăturilor inițiale ale peisajului și asigurarea menținerii unui echilibru dinamic cu rolul de a proteja și conserva obiectivul (Cocean, 2007).

Așezarea geografică și rolul său în dezvoltarea turismului

Așezarea geografică a arealului studiat se află pe teritoriul Munților Codru-Moma, munți a caror altitudini sunt cuprinse între 300 și 1112 metri (Vf. Pleșu), iar în Munții Pădurea Craiului din partea nord-estică cotele maxime ajung și la 1386 de metri în Vf. Custurilor, iar cele minime se situează în partea de vest unde coboară sub 500 de metri altitudine (Tătar, 2009). Munții Codru-Moma au fost încadrați de mulți specialiști într-o categorie a munților cu potențial turistic redus, dar care datorită dezvoltării lor pe roci calcaroase au permis formarea a numeroase peșteri, ape subterane, doline sau izbucuri ceea ce favorizează dezvoltarea turismului în zonă (Banto, 2012).

Situl Natura 2000 Codru Moma, dispus pe teritoriul Județului Bihor (fig. 1), reprezintă arealul direct de studiu, acesta face parte din rețeaua de situri care conectează Munții Apuseni de Carpații Meridionali și joacă rol de coridor ecologic pentru carnivorele mari. Sunt incluse habitate forestiere de tipul pădurilor de fag, cer și gorun.

Situl se află în raza administrativă a două județe: Arad și Bihor. Suprafața totală a sitului se ridică la aproximativ 24.650 ha de păduri, pajiști și fânețe, din care 19.966 ha se găsesc pe teritoriul Județului Bihor, având o pondere de 81% din total. A fost propus ca sit în luna ianuarie a anului 2011 și este o arie protejată cu scopul conservării peisajului geografic, diversității faunei, florei și culturii locale. Altitudinea medie este de 557 metri, cu o altitudine maximă de 938 metri și una minimă care nu depășește 255 metri. Este cunoscut sub codul: ROSCI0042 (Fundația Carpați, 2011)

Fig. 1. Așezare geografică a Sitului Natura 2000 Codru Moma pe teritoriul Județului Bihor

Comunele care au teritorii în Sitului Natura 2000 Codru-Moma (fig.2.), și astfel sunt vizate pentru efectuarea studiului sunt: Rieni, Șoimi, Tărcaia, Finiș, Lunca și Lazuri de Beiuș.

Fig. 2. Comunele care au teritorii în Sitului Natura 2000 Codru Moma

Substratul geologic și rolul său în dezvoltarea turismului

Regiunea geografică a Beiușului a avut o geneză comună, dacă munții au suferit unele modificări geologice, depresiunea și-a urmat propriul curs fiind totodată solidară cu aceștia.

Munții din regiunea Beiușului au la bază șisturi cristaline peste care sunt dispuse roci sedimentare, ceea ce îi face să fie cristalino-mezozoici. Șisturile cristaline care alcătuiesc baza Munților Codru-Moma sunt foarte vechi, de origine precambriană și paleozoică (din primele două ere geologice).

Din cadrul depozitelor de roci neozoice sunt prezente roci badeniene care au o vârstă aproximativă de 10 milioane de ani și roci din sarmațian (cu 8-10 milioane de ani în urmă) care sunt prezente cu precădere în Urviș de Beiuș, Finiș-Fiziș și Uileacul de Beiuș (Degău și Brânda, 2008).

Dacă sfârșitul mezozoicului a condus la o ridicare a zonei, în badenian s-a înregistrat o fragmentare accentuată ceea ce a imprimat masivului un caracter de horst față de depresiunile învecinate. În relief s-au impus destul de pregnant rocile calcaroase, care au generat un carst foarte interesant în zonă, fiind prezente atât forme ale exocarstului cât și ale endocarstului. Dintre cele mai reprezentative platouri se numără și cel de lângă satul Dumbrăvița de Codru, Comuna Șoimi.

În capătul de nord, spre Depresiunea Crișului Negru, Munții Codru Moma se încheie cu un sector de formațiuni permo-triasice, constituite din gresii care sunt tăiate de apele Crișului Negru, formând Defileul Crișului Negru la Borz.

Spre unitățile periferice vecine, cum ar fi Depresiunea Beiușului, Munții Codru Moma se termină cu fâșii piemontane care aparțin sectorului depresionar și celui de dealuri (Pop, 2000).

Din analiza hărții geologice rezultă că teritoriul ariei protejate este alcătuit în principal din următoarele categorii de roci: roci piroclastice în partea de nord est, partea de sud est, argile marnoase intercalate cu depozite deluviale (în special în partea mediană a ariei protejate), pietrișuri, nisipuri și nisipuri argiloase în extremitatea sud-vestică și puțin pe rama nordică a sectorului nord-estic, conglomerate, gresii tufacee, tufuri intercalate de curgeri de diabaze în sectorul nord-estic (Fundația Carpați, 2011).

3.1.3. Potențialul turistic al reliefului

„Relieful apare ca o reflectare a structurii geologice și a alcătuirii petrografice, constituind elementul polarizant al interesului turistic” (Cocean, 2007, pag.43).

Este de asemenea cea mai variată resursă turistică și atractivă de pe întreg globul terestu. El creioneză personalitatea oricărui peisaj, importanța lui pentru turism este dată în primul rând de multitudinea de forme care pentru turiști reprezintă atracții multiple (Cocean,2007).

O importantă peisagistică din Munții Codru-Moma o pot reprezenta văile afluente Crișului Negru (Orman, Finiș, Valea Mare). De asemenea pe teritoriul comunelor care intră în componența Sitului Natura 2000 s-a dezvoltat un puternic relief dezvoltat pe calcare, se regăsesc o serie de peșteri dintre care doar Peștera din Luncă (Comuna Șoimi) este accesibilă turiștilor (fig. 7) (Tătar, 2009).

Peștera din Valea Luncii

Are o lungime de aproximativ 320 de metri și se dezvoltă paralel cu cursul văii de suprafață cu același nume. Galeria principală este puternic meandrată, prezentând numeroase terase și polițe de eroziue.

Accesul este în mare parte facil, chiar dacă există o serie de camere și culoare mai înguste. Atracția turistică principală este constituită de sectoarele cu stalactite, stalacmite și scurgeri parietale (Vălenaș et al, 1977).

Din peșteră izvorăște și Valea Luncii, care alimentează cu apă potabilă satul Dumbrăvița de Codru.

În literatura de specialitate, peștera apare ca fiind amenajată și accesibilă turiștilor, dar în urma studiitor efectuate în teren, s-a ajuns la concluzia că aceasta nu este amenajată, nu se găsesc indicatore cu privire la poziționarea acesteia, iar căile de acces sunt constituie cu precădere din drumuri de pământ accidentate și greu accesibile și de un drum de aproximativ 1-2 ore de mers pe jos.

Un peisaj tipic Munților Codru-Moma îl reprezintă poienile, pădurile, defileele și luncile râurilor precum Valea Finișului, Defileul Crișului Negru la Borz sau Dealul Păcău.

Dealul Păcăului

Este o rezervație naturală de tip botanic localizată pe teritoriul comunei Șoimi. Se întinde pe o suprafață totală de 15 hectare și a fost declarată arie protejată în anul 2000.

Dealul Păcău (fig. 3 și 4) reprezintă o zonă impădurită în arealul căreia se dezvoltă exemplare valoroase din specia bujorului sălbatic (Paeonia officinalis ssp. Banatica) care este un element floristic protejat la nivel european (Tătar, 2009).

Fig. 3. Paeonia officinalis ssp. Banatica (Website 8) Fig.4. Panou informativ cu privire la bujorul sălbatic

Valea Finișului

Este situată la 3 kilometri de orașul Beiuș (fig. 5) și cu cei 23 de kilometri de curs de apă ai săi poate fi catalogată ca fiind una dintre cele mai importante văi ale Munților Codru Moma de pe versantul estic (Indrieș și Indrieș, 2017).

Se formeză prin unirea a două văi mai mici, Valea Ursului și Valea Bălătesei. Regiunea dispune de un potențial turistic ridicat deoarece este împânzită de tradiții și obiceiuri specifice locului și de peisaje de o frumusețe deosebită, care reprezintă atracții turistice însemnate (Website 9).

Fig. 5. Valea Finișului

Defileul Crișului Negru la Borz

Este o arie naturală mixtă protejată (fig. 6) încă din anul 2000 ce cuprinde o suprafața de 12 hectare cu păduri de foioase, pajiști, grohotișuri, ravene și abrupți săpați în calcar de apele Crișului Negru.

Pe teritoriul ariei naturale sunt adăpostite și protejate o serie de elemente floristice și faunistice importante (mamifere, păsări, pești) (Website 10).

Fig. 6. Defileul Crișului Negru la Borz

Cheile Fizișului

Cheile se găsesc pe valea Fizișului, între localitățile Fiziș și Ioaniș, unde ocupă un sector de aproximativ 500 de metri. Cheile s-au format între dealurile Danciu (256 m) și Țarina (243 m) (Indrieș și Indrieș, 2017).

Cheile Tărcăiței

Se găsesc între localitățile Tărcaia și Tărcăița, se întind pe o lungime de 2,1 km și sunt dezvoltate în roci permiene (gresii și conglomerate).

Cheile sunt traversate de o șosea care face legătura între cele două sate mai sus amintite (Indrieș și Indrieș,2017).

Movilele naturale de la Rieni-Valea de Jos

În aria localității Rieni și respectiv Valea de Jos, se găsesc și 15 movile naturale cu înalțimi de 1,5 metri (Indrieș și Indrieș, 2017).

Fig. 7. Resursele turistice naturale din arealul Sitului Natura 2000 Codru Moma

3.1.4. Potențialul climato-turistic și hidrografic

Clima joacă un rol decisiv în turism, ea generează atmosfera prielnică sau nu actului turistic, de cele mai multe ori vremea nefavorabilă este un obstacol de netrecut pentru majoritate turiștilor (Cocean, 2007).

Climatul Munților Codru Moma este propice desfășurării actului turistic, fiind caracterizat de ierni blânde, veri răcoroase și precipitații bogate pe tot cuprinsul anului.

În ceea ce privește temperatura aerului, se disting clar două perioade, unul cald (vara) și unul rece (iarna), în funcție de care sunt și precipitațiile, lichide sau solide.

Temperatura medie anuală a arealului studiat atinge aproape 9 grade Celsius, cu minime de – 3,4 grade în luna ianuarie și 18,8 grade Celsius în iulie. Valoarea medie a zilelor senine pe parcursului unui an este de 80-100, iar cea a zilelor acoperite este de 140-180 de zile.

Precipitațiile atmosferice variază în funcție de zonă și altitudine între 800 și 1200 de mm pe an. Stratul de zăpadă se poate menține de la 50 la 90 de zile, iar perioada fără îngheț variază între 170 și 200 de zile.

Perioada de insolație poate atinge 2800-3000 de ore anual, cu o mare frecvență în luna august, lună care este și cea mai favorabilă drumețiilor (Tătar, 2009).

Alături de relief, hidrografia este principala sursă de atracție turistică aparținând cadrului natural (Cocean, 2007). Râurile constituie o sursă importantă în procesul recreator prin posibilitatea de practicare a diferitelor sporturi în acest mediu, ca de exemplu: rafting, canyoning, pescuit sportiv.

Cel mai important râu care curge prin regiune, este Crișul Negru (fig. 8), al cărui defileu se întinde între localitățile Uileacul de Beiuș și Șoimi, pe o distanță de 14 km lungime.

Din punct de vedere structural, Defileul Crișului Negru aparține Munților Codru-Moma, iar localitățile care fac parte din defileu sunt: Uileacul de Beiuș, Borz, Urviș și Șoimi.

Rețeaua hidrografică aparține cu precădere unui singur bazin important, cel al Crișului Negru, care drenează apele de pe versantul estic al Munților Codru Moma, versant care reprezintă teritoriul ocupat de Situl Natura 2000 la nivelul Județului Bihor.(Brînzan, 2013)

De asemenea, în raza sitului Natura 2000 se găsesc și alte bazine hidrografice însemnate, precum:

Bazinul hidrografic Finiș, are o suprafată de 87 kmp iar râul are o lungime de 23 km, fiind afluent al Crișului Negru. Cei mai importanți afluenți sunt Bălăteasa, Izbucul și Valea Ursului.

Bazinul hidrografic Hăigaș, cuprinde un singur râu cu o lungime de 6 km care se varsă în Crișul Negru.

Bazinul hidrografic Șoimul, izvorăște de sub Vf.Bălăteasa (927 m), are o lungime de 30 de km și bazinul sau se întinde pe o suprafață de 75 kmp.

Bazinul hidrografic Tărcăița, se axează pe râul cu același nume , care are o lungime de 18 km și își adună apele de pe o suprafață de 54 kmp.

Bazinul hidrografic Valea Mare, acoperă o suprafață totală de 16,8 kmp din care aproape 82% este acoperit de păduri. Râul Valea Mare izvorăște din Munții Codru Moma și se varsă în Crișul Negru, are o lungime de 11,6 km și are ca afluent principal pe Valea Pontului (4 km lungime).

Bazinul hidrografic Fiziș, este format din râurile Șerbești și Șerpoasa. Lungimea bazinului este de 6 km iar suprafața de 12 kmp (Indrieș și Indrieș, 2017).

Fig. 8. Rețeaua hidrografică de pe teritoriul Sitului Natura 2000 și în comunele aferente de pe teritoriul Județului Bihor.

3.1.5. Elemente biogeografice

„Dintre toate componentele mediului natural, fauna este elementul cel mai mobil, fapt ce se răsfrânge asupra modului de integrare în grupa atracțiilor turistice și a exploatării propriu-zise”(Cocean, 2007, pag.83).

Flora arealului cercetat reprezintă 25,76% din totalul de 3136 de specii spontane existente în țara noastră (Ciocârlan, 2000). Au fost identificați 852 fitotaxoni, dintre care 808 specii, 42 subspecii și 2 varietăți, care aparțin la 358 de genuri și 94 de familii (Fundația Carpați, 2011).

Animalele care populează situl sunt cele comune pentru zonele de pădure cu altitudini medii, dintre mamiferele mari putem menționa căpriorul, cerbul carpatin, vulpea, mistrețul, pisica sălbatică, viezurele, jderul.

Dintre cele mai obișnuite păsări prezente în pădurile Munților Codru Moma sunt: mierla, sitarul, cucul, ciocârlia de pădure și fluturașul de stâncă.

Din punct de vedere al fondului piscicol, în râurile și pârâurile din zonă trăiesc o multitudine de specii de pești precum: mreana, cleanul, păstrăvul, scobarul și zglăvoaca (Pascu, 2012).

Fauna de interes conservativ este foarte prezentă pe teritoriul ariei de studiu, formularul standard al sitului Natura 2000 Codru-Moma relevă prezența în cadrul sitului a două specii de amfibieni de interes comunitar și a trei specii de mamifere protejate.

Bombina variegata (fig. 9), cunoscută și sub numele de buhai de baltă cu burtă galbenă, este un amfibian ce poate fi întâlnit în toate habitatele prezente în sit. Răspândită atât în bălțile permanente cât și în cele temporare (rezultate în urma activității omului sau a naturii), este foarte comun și în pâraiele din interiorul zonei protejate (Fundația Carpați, 2011)

Fig. 9. Buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bambina variegata) (Sursă: Website 11)

Triturus cristatus (fig. 10, tritonul cu creastă), este cea mai mare specie de amfibieni din familia salamandrelor, putând ajunge și la 15 centimetri lungime. Este o specie foarte răspândită în România, dar din păcate, pe teritoriul sitului este din ce în ce mai puțin întâlnită datorită lipsei habitatelor caracteristice (Fundația Carpați, 2011).

Fig. 10.Tritonul cu creastă (Triturus Cristatus) (Sursă: Website 12)

Canis lupus (fig. 11, lupul cenușiu) poate fi întâlnit pe tot cuprinsul sitului, acesta utilizează toate habitatele prezente, atât cele împădurite cât și cele neîmpădurite și poate fi observat direct cât și indirect prin urme, lăsături sau marcaje teritoriale. În teren a fost observat în 15 locații distincte pe teritoriul zonei vizate dar cu precădere în zona sudică (Fundația Carpați, 2011).

Fig. 11. Lupul cenușiu (Canis lupus) (Sursă: Website 13)

Populația actuală de lupi cenușii pe teritoriul sitului se ridică la 4-6 indivizi, care au la dispoziție 32 de kilometri pătrați de habitat specific..

Lynx lynx (fig. 12), sau râsul, este o specie de feline de dimensiune medie care este declarată ca fiind specie periclitată în majoritatea țărilor europene. La nivelul Sitului Natura 2000 Codru Moma a fost observată în teren într-o singură locație, în nord-estul zonei protejate. În momentul de față teritoriul râsului din interiorul sitului cuprinde o suprafață de aproximativ 1000 de hectare, iar populația numără 1, maxim 2 indivizi (Fundația Carpați, 2011).

Fig.12. Râsul (Lynx Lynx) (Sursă: Website 14)

Ursus arctos (fig. 13), mai des întâlnit sub numele de ursul brun este un animal deosebit de puternic aparținând familiei Urside care poate să ajungă la o înălțime de 1,5 metri la greabăn și o greutate maximă de 600 de kilograme. Pe teritoriul sitului ursul este deja obișnuit cu prezența omului și poate explora întreaga suprafață a acestuia, dar ziua se retrage la adăpostul pădurilor, departe de zonele unde se fac exploatări de material lemnos și de culegătorii de fructe de pădure și ciuperci (Fundația Carpați, 2011).

Fig. 13. Ursul brun (Ursus arctos) (Sursă: Website 15)

Potențialul turistic antropic

Spre deosebire de resursele turistice de proveniență naturală care sunt un dar al naturii, obiectivele antropice sunt elemente turistice cu funcție recreativă create de om. Însă majoritatea acestor obiective nu au fost create în scop recreativ, îndeplinind diferite atribuții (strategice, culturale etc.), însă însușirea recreativă și-au câștigat-o în timp, de multe ori aceasta ajungând să facă uz de acestea până în momentul în care devin un obiectiv turistic propriu-zis.

Principalele atribute recreative ale obiectivelor turistice antropice au la bază însușiri bine stabilite, precum: vechimea obiectivului, unicitatea, ineditul, dimensiunea, funcția (Cocean, 2007).

3.2.1. Obiectivele religioase

„Bisericile de lemn reprezintă un adevărat tezaur de artă veche pentru arhitectura românească. Acestea sunt oglinda simțului artistic înnăscut al meșterului român care le-a ridicat nu doar cu priceperea mâinilor, ci și cu dăruirea sufletului pătruns de iubirea față de divinitate”(Kiss și Bălu, 2000; Baias,2013).

În județul Bihor se întâlnesc un număr destul de însemnat de 62 de biserici de lemn, dintre care nouă astfel de edificii religioase intrate în patrimoniul cultural național se găsesc pe teritoriul comunelor care alcătuiesc arealul de studiu. Dintre aceste nouă monumente istorice, șapte se încadrează în grupa valorică de interes local și două în grupa valorică de interes național (Baias, 2013).

Biserica de lemn din Șoimi

Biserica de lemn din satul Șoimi (fig. 14.) a fost ridicată cel mai probabil în secolul al XVIII-lea și poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Urmele de pictură de pe iconostas datează de la inceputul secolului al XIX- lea și păstrează fragmente dintr-o inscripție de evocare a ctitorilor.

„Acest lucru lau plătit Todor, Crăciun, Onuțu, Flore …”

„supt parohul locului Gheorghe, Ioan chitor, Crăciun sfăt..”(Godea,1996).

Se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01209.

Fig. 14. Biserica de lemn din Șoimi

Biserica de lemn din Mierag

Vechea biserică de lemn din Mierag (fig. 15) se află în comuna Tărcaia, este așezată în mijlocul cimitirului din localitate și poartă hramul Adormirii Maicii Domnului; deși datează încă din anul 1765, ea reprezintă singurul edificiu de cult din sat.

Biserica a fost ridicată pe locul unui mai vechi edificiu religios, pentru care în anul 1750 sătenii cereau fier pentru reparații. Ulterior vechea biserică a lăsat loc construirii celei noi care a început în anul 1756 și a fost finalizată 9 ani mai târziu. A fost pictată în anul 1783 de către zugravul Samoki Teodor din Kașa, iar în anul 1793 ușile altarului erau pictate de către David Zugravu de la Curtea de Argeș.

Dealungul timpului biserica a suferit mai multe modificări care i-au afectat înfățișarea ei inițială, dintre acestea o putem aminti pe cea din anul 1925 când învelitoarea de șindrilă este înlocuită cu tablă (Godea, 1996).

Se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01175.

Fig. 15. Biserica de lemn din Mierag

Biserica de lemn din Tărcăița

Aflată în comuna Tărcaia (fig. 16), biserica de lemn din satul Tărcăița a fost construită în anul 1796 (până la respectiva dată satul nu dispunea de biserică), acest an fiind inscripționat și pe una dintre bărnele din alcătuirea lăcașului de cult.

Poartă hramul Pogorârea Sf. Duh și a fost pictată în anul 1816 de zugravul Simion Dărăbant (Godea, 1996).

Se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI:BH-II-m-B-01212.

Fig. 16. Biserica de lemn din Tărcăița

Biserica de lemn din Totoreni

Biserica de lemn din Totoreni (fig. 17), a fost construită în anul 1697 și a fost pictată în anul 1818 de către același zugrav care a pictat și biserica din satul Tărcăița, Simion Dărăbant.

Poartă hramul Adormirea Maicii Domnului și este un edificiu de cult unicat în regiunea Beiușului datorită prispei aflată pe latura sudică a naosului, care în trecut era folosită ca loc de detenție; de aici reiese funcția de loc de judecată pe care îl îndeplinea biserica în viața satului mai sus amintit.

Biserica este folosită și în ziua de astăzi, atât de locuitorii din satul Totoreni, cât și de cei ai satului Băleni. Un lucru foarte interesant îl constituie faptul că cetățenii satului Totoreni ocupă partea din stânga a bisericii, iar cei din satul Băleni, partea din dreapta (Godea, 1996).

Se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01221.

Fig. 17. Biserica de lemn din Totoreni

Biserica de lemn din Cucuceni

Biserica de lemn din Cucuceni (fig. 18) a fost ridicată în anul 1730 de către meșterul Tulea Ilie și împreună cu celelalte biserici de lemn din comună, de la Rieni și Valea de Jos, este o replică a construcției din Brădeț, una dintre cele mai semnificative realizări din regiune și din întreaga Transilvanie.

În lunga ei istorie, biserica a fost mutată de mai multe ori, în 1931 a fost vândută internatului diecenez din Beius unde a stat 30 de ani, apoi a fost donată parohiei din Vărășeni, pentru ca în 2006 să fie mutată în Cucuceni, lângă satul de origine Ghighișeni (Godea, 1996).

Lăcașul de cult poartă hramul Sfinții Trei Ierarhi și Sfântul Mucenic Gheorghe, poate fi indentificată pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01228.

Fig. 18. Biserica de lemn din Cucuceni

Biserica de lemn din Rieni

Biserica de lemn din Rieni (fig. 19) este una dintre cele două biserici din arealul studiat care se încadrează pe lista monumentelor istorice de interes național.

A fost contruită în anul 1754 de către meșterul Tulea Ilie și a fost ridicată pentru a înlocui o mai veche biserică a satului a cărei datare este necunoscută. Pe o bârnă de deasupra portalului de intrare în naos se poate distinge o inscripție parțial păstrată care face referire la ctitorii acestui lăcaș (Popa Samoilă și Popa Mihai), iar pe ușa proscomidiei este scris numele lui David Zugravul, cel care în 1755 a realizat picturile (Godea, 1996).

Se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-A-01190.

Fig. 19. Biserica de lemn din Rieni

Biserica de lemn din Valea de Jos

La fel ca biserica de lemn din Rieni, cea din Valea de Jos (fig. 20), se află de asemenea pe lista monumentelor istorice de interes național.

Biserica datează din anul 1738 și a fost construită la insistențele localnicilor care cer ajutor pentru repararea fostei biserici și li se dă 50 de fonți de fier pentru construirea celei actuale.

Lăcașul de cult poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, iar la ridicarea acesteia au contribuit un meșter sălăjean pe nume Nicoară Freanțu și fratele meșterului bisericii din Brădeț (a cărei replică este) Gheorghe Petric, venit din ținutul Abdrudului (Godea, 1996) .

Se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-A-01226.

Fig. 20. Biserica de lemn din Valea de Jos

Biserica de lemn din Hinchiriș

Biserica de lemn din Hinchiriș (fig. 21) datează cel mai probabil din prima jumătate a secolului al XVIII – lea, când în 1752 se menționează prezența în localitate a unei biserici de lemn acoperită cu șindrilă, iar în 1756 se spune că „satul a construit biserica”.

Semnele de pe pereții bisericii indică aducerea acesteia dintr-un alt loc, cel mai probabil acest lucru întâmplându-se în anul 1773, la alinierea satului de vatra sa actuală (Godea, 1996)

A fost pictată în 1776 și se găsește pe lista monumentelor istorice cu codul LMI: BH-II-m-B-01159.

Fig. 21. Biserica de lemn din Hinchiriș

Biserica de lemn din Lazuri de Beiuș

Biserica de lemn din Lazuri de Beiuș (fig. 22) a fost ridicată în doua perioade diferite, una datând din evul mediu, iar cealaltă cel mai probabil în secolul al XVIII – lea. În 1752 se menționează existența unei biserici de lemn acoperită cu șindrilă, care înlocuiește un lăcaș de cult cu mult mai vechi.

Biserica indică două etape de construcție, din prima etapă a construcției datează altarul, iar din a doua etapă datează turnul bisericii și un pronaos neobișnuit de mare în comparație cu naosul.

La intrarea în bisercă există o ușă cu totul excepțională pe care Ioan Godea o încadrează ca vechime undeva între secolele al XIV- lea și al XVI- lea (Godea, 1996).

Se găsește pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01165.

Fig. 22. Biserica de lemn din Lazuri de Beiuș (Sursă: Baias, 2013)

Pe teritoriul Sitului Natura 2000 Codru Moma se găsește de asemenea și un schit de călugări, Schitul Huta (fig. 23 și 24). Aflat la 16 km de orașul Beiuș, schitul a fost înființat în anul 1998 sub ocrotirea Mănăstirii Stâna de Vale, iar în prezent se află sub ocrotirea Mănăstirii Izbuc. Biserica aparținând schitului a fost zidită în anul 1927, restaurată mai apoi în anul 1973 și poartă hranul Sfântul Ioan Botezătorul și Sfânta Teodora de la Sihla (Website 16).

Fig. 23. Biserica Schitul Huta Fig. 24. Biserica Schitul Huta în interior

În comuna Șoimi, în satul Dumbrăvița de Codru (fig. 25) există o biserică de lemn care nu are statutul de monument istoric datorită faptului că dealungul timpului s-a intervenit foarte mult la înfățișarea acesteia, s-au tencuit inclusiv pereții, iar acoperișul de șindrilă a fost înlocuit cu unul din tablă. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, în jurul anului 1820 și poartă hramul Adormitii Maicii Domnului (Godea, 1996).

Fig. 25. Biserica de lemn din Dumbrăvița de Codru

3.2.2. Obiective turistice istorice

Edificiile istorice înglobează o marie varietate de construcții aparținând secolelor și mileniilor demult apuse, acestea se găsesc într-un număr mai mic sau mai mare în toate arealele umanizate ale globului ca o dovadă a continuității omenirii în acel teritoriu, dar sunt răspândite cu precădere în fostele teritorii populate de marile civilizații ale lumii. Din această grupă de obiective se pot menționa: castrele, forturile, cetățile, castelele, fortificațiile (Cocean, 2007).

În arealul vizat pentru acest studiu nu se întâlnește o mare varietate a edificiilor istorice, regăsindu-se doar ruinele unei cetăți medievale.

Ruinele Cetății Finiș

Țara Beiușului a dobândit o nouă dimensiune strategică prin ridicarea la sfârșitul secolului al XIII – lea a Cetății Finiș (fig. 26) care avea rol de supraveghere și apărare a teritoriului. Cetatea ocupă azi un pisc de deal împădurit aflat la o altitudine de 459 de metri, de aici reiese poziția strategică deosebit de avantajoasă.

Forma cetății a fost în principiu neregulată, ulterior ruinată, cel mai bine s-a păstrat un donjon cu o înălțime de 10 metri având o formă rectangulară, ridicat de episcopii catolici din Oradea.

Spre sfârșitul secolului al XIII- lea cetatea a fost îmbunătățită prin construirea unor ziduri de apărare care nu se țes cu cele ale donjonului și a unui șant cu apă de 15 metri lățime și 8 metri adâncime.

Mărturiile documentare nu au fost foarte generoase cu cetatea, în anul 1294 o mențiune documentară atestă că cetatea a fost asediată de către voievodul transilvănean Roland Borșa, iar o altă mențiune datează din anul 1345 când era amintit un castelan al episcopului orădean Andrei Bathory, pe nume Mathia (Degău și Brânda, 2008).

Cetatea este inclusă pe lista monumentelor istorice și poate fi identificată după codul LMI: BH-I-s-B-00964.

Fig.26.Ruinele Cetații Finiș (Sursă: Website 17)

3.2.3. Obiective turistice culturale

Obiectivele turistice culturale își păstrează în majoritatea cazurilor funcția lor inițială, care prin ea însăși devine o atracție turistică.

Atractivitatea acestora derivă din arhitectura lor și din exercitarea funcției lor inițiale, din grupa obiectivelor culturale fac parte următoarele: agora sau forumul, teatrele, amfiteatrele, muzeele, colecțiile și casele memoriale (Cocean, 2007).

Teritoriul comunelor care fac parte din Situl Natura 2000 Codru Moma mustește de cultură, de tradiții și obiceiuri transmise din generație în generație, iar oamenii acestor meleaguri țin la păstrarea și transmirea acestora mai departe spre generațiile viitoare. Cu toate acestea, muzeele unde cultura, viața satului, portul popular, tradițiile și obiceiurile să fie expuse către publicul larg sunt destul de puține, fiind amenajate doar un muzeu al satului în Finiș și un muzeu etnografic aparțind satului Tărcaia.

Muzeul satului din Finiș

Muzeul (fig. 27) este amenajat într-o casă veche din satul Finiș (Comuna Finiș) și și-a deschis porțile în anul 2010. Turiștii care aleg să viziteze acest loc pot să găsească costume populare tradiționale maghiare vechi de peste 100 de ani din zona Finișului, dar și obiecte lucrate manual din lut (farfurii, cești, ulcioare) și obiecte din lemn care amintesc de muncile câmpului practicate de întaintașii noștri.

Fig. 27. Muzeul satului din Finiș

Muzeul etnografic din satul Tărcaia

Una dintre realizările culturale din satul Tărcaia, o reprezintă muzeul etnografic din acest sat, acesta adăpostește piese valoroase de port popular specifice zonei Tărcaia, obiecte artizanale și obiecte realizate de meșterii populari ai locului, reflectând ocupațiile specifice comunei.

Fig. 28. Resursele turistice antropice din arealul Sitului Natura 2000 Codru Moma

3.2.4. Resurse turistice etno-folclorice

O expresie a autenticității acestor meleaguri sunt îndeletnicirile precum fabricarea morilor de apă ( moara de apă din comuna Șoimi), al cazanelor de cupru prezente în arealul de studiu.

Obiceiurile reprezentate în acest areal se transpun în viața cotidiană prin intermediul diferitelor manifestări folclorice legate de date calendaristice sau de cele trei etape din viața unui om (nașterea, nunta și moartea).Astfel cele mai importante obiceiuri din acestă zonă sunt: calendarul de ceapă (se practică pe data de 31 decembrie și are rolul de a interpreta potențialul agricol al anului ce va începe), plugul și plugușorul, verjelul (obicei de anul nou, este organizat de feciori și sunt invitate fetele de măritat din sat), colindatul cu dobele, umblatul cu steaua, turca sau capra, vifleemul (Website 18).

Alte exemple sunt constituite de obiceiurile pascale, precum încondeiatul ouălor (prezent pe tot cuprinsul arealului de studiu) și Lioara, prilej de întâlnire a tuturor tinerilor din localitate (Tătar, 2009).

3.3. Populația- vector de susținere al activității turistice

„Populația umană este un ansamblu sau colectivitate de locuitori, în continuă mișcare, în cadrul căreia au loc permanente evenimente demografice care modifică efectivul și structura acesteia și care ocupă un anumit teritoriu”(Ilieș și Stașac, 2009).

Factorul demografic joacă un rol foarte important în dezvoltarea ecoturismul din arealul studiat, astfel un număr mai mare de locuitori atrage după sine și un număr mai mare de locuitori implicați în fenomenul turistic, și prin urmare, un număr mai mare de turiști.

În acest subcapitol se urmărește cunoașterea a câtorva caracteristici ce țin de demografia comunelor care au teritoriul în Situl Natura 2000 Codru Moma, mai exact: evoluția numerică a populației, structura populației pe grupe de vârstă și structura populației ocupate pe sectoare de activitate.

Pentru studiul factorului demografic s-au utilizat date provenite cu precădere de pe site-ul online al Institutului Național de Statistică și Statistică Economică, www.insse.ro.

3.3.1. Evoluția numerică a populației

Evoluția numerică a populației se află în strânsă legătură cu evoluția numărului de turiști sosiți pentru a vizita zona respectivă, cu cât numărul populației este mai mare, cu atât turismul cu tot ce cuprinde el (oferte turistice, infrastructură turistică, baze de cazare și alimentație publică, dotări auxiliare) va fi mai dezvoltat (Baias,2013).

Conform datelor colectate de pe site-ul online al Institutului Național de Statistică și Statistică Economică, www.insse.ro, la 1 ianuarie a anului 2017, populația celor șase comune a căror teritorii se suprapun ariei protejate este de 15.513 locuitori, în scădere față de aceiași perioadă a anului precedent când se înregistrau un număr de 15.610 locuitori (Sursă date: www.insse.ro)

Pentru reprezentarea evoluție populației comunelor Finiș, Șoimi, Tărcaia, Lazuri de Beiuș, Rieni și Lunca, au fost luate în evidență date de la recensămintele anilor: 1880, 1890, 1900, 1910, 1920, 1930, 1941, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011 și populația la 1 ianuarie a anului 2017.

Fig. 29.. Evoluția numerică a populației comunelor între anii 1880-2017 ( Sursă date: www.insse.ro și www.kia.hu)

Pentru toate cele șase comune care reprezintă arealul direct de studiu, se poate observa o scădere a numărului de locuitori, începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea și până în prezent. Aceste valori negative sunt date în principal de instabilitatea economică a zonei, îmbătrânirea populației care atrage după sine și sporul natural negativ, migrația externă și emigrările. Fenomenul de scădere a populației este o amenințare pentru ramura turistică, deoarece numărul populației ocupate în domeniul turistic va fi mai mic (Baias,2013).

Pentru comuna Finiș se poate observa o ușoară creștere a populației din anul 1880 până în anul 1977, după care numărul populației începe să scadă treptat ajungăndu-se la un număr de 3633 locuitori cât însumează în prezent. În prezent populația comunei a scăzut cu 25,7% față de anul 1977, când populația atingea numărul maxim de 4310.

Comuna Lazuri de Beiuș, este comuna cea mai slab populată din întreg arealul studiat, aceasta înregistreză o creștere treptată a populației până în anul 1956 când se atinge numărul maxim de locuitori (3061); după acest an populația a luat-o pe o pantă descendentă ajungând la un număr de 1574 de locuitori la 1 ianuarie a anului 2017, cu 48,7% mai puțin.

În comuna Lunca se poate observa o creștere semnificativă a numărului de locuitori în prima jumătate a secolului al XX-lea, pentru ca în anul 1956 să se atingă numărul maxim de 3899 de locuitori, iar în a doua jumătate a secolului numărul populației scade, la 1 ianuarie 2017 fiind de doar 2696 locuitori. Între cei doi ani menționați, comuna si-a pierdut aproximativ 30,9% din populație.

Din punct de vedere al evoluției numerice a populației în comuna Rieni, se pot observa unele fluctuații între anii 1880 și 1977, perioadă în care se atinge atât numărul minim (2175) cât și numărul maxim (4000) de locuitori. Odată cu anul 1992, populația începe să scadă ajungând la valoarea de 3052 în anul curent. În comuna Rieni se înregistrează cele mai mici diferențe între valoarea cea mai mare și cea din prezent, doar 23,7%.

Comuna Șoimi înregistreză unele dintre cele mai mari diferențe ale numărului populației din întreg arealul studiat, dacă în 1956 populația comunei însuma 4565 de locuitori, în 2017 s-a ajuns la un total de doar 3503, înregistrându-se o scădere de 47,5%.

Din figura 29, se poate observa că evoluția comunei Tărcaia este în strânsă legătura din punct de vedere al evoluției numerice a populației cu comuna Șoimi, ambele urmând același curs al creșterilor și descreșterilor populației. Tărcaia înregistreză la 1 ianuarie a anului 2017 cel mai mic număr al populației de la 1880 încoace, doar 2055 locuitori, cu 30,2% mai puțin decât în anul 1956 când însuma 2946 de locuitori.

3.3.2. Structura populației pe grupe de vârstă

„Vărsta constituie o altă diviziune esențială. Ea se stabilește destul de exact în țările cu nivel ridicat de dezvoltare și totuși erorile care intervin se datorează caracterului aproximativ și adesea bazat pe declarații”(Ilieș și Stașac, 2009, pag.128).

De regulă ciferele înregistrate sunt repartizate pe grupe de vârstă de câte 5 ani, iar cel mai adesea sunt luate în considerare grupele mari de vârstă: tânără (0-14 sau 15-19 ani), adultă (15-59 sau 20-64 ani) și vârstnică (peste 60 de ani sau peste 65 de ani) (Ilieș și Stașac, 2009).

Cunoașterea structurii populației pe grupe de vârstă în comunele care au teritorii în Situl Natura 2000 Codru Moma are un rol foarte important pentru determinarea populației apte de muncă și care poate să desfășoare activități în diferite domenii, printre care și turismul (Baias, 2013).

Pentru studiul de față s-au utilizat date statistice furnizate de Institutul Național de Statistică și Statistică Economică referitoare la structura populației pe grupe de vârstă la recensământul din anul 2011 și șase ani mai târziu, la 1 ianuarie a anului 2017.

Fig. 30.. Structura populației pe grupe de vârstă la nivelul celor șase comune, în anul 2011 (Sursă date: www.insse.ro)

Conform figurii 30, populația adultă cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani este predominantă în arealul studiat, având o pondere de 63,9% (9707 de locuitori dintr-un total de 15180) la recensământul anului 2011, această grupă furnizând totodată și cea mai mare parte a forței de muncă.

Ponderea populației vârstnice (peste 65 de ani) atinge un indice de 19,5%, adică 2960 de indivizi dintr-un total de 15180.

Populația tânără (0-19 ani) este cea mai slab reprezentată la nivelul comunelor la recensământul anului 2011, aceasta însumând doar 2513 locuitori din total, cu un procent de 16,6%.

Fig. 31. Structura populației pe grupe de vârștă la nivelor celor șase comune, la 1 ianuarie 2017 (Sursă date: www.insse.ro)

Populația adultă (20-64 ani) la 1 ianuarie a anului 2017 este de asemenea predominantă în arealul studiat, totalizând 9304 din 15513 locuitori, adică 60% din totalul populației.

Populația tânără cu vârstele între 0 și 19 ani, cuprinde un procent de 20,9%, și anume 3237 locuitori din total; iar populația vârstnică (peste 65 de ani) este reprezentată de 2972 indivizi, adică 19,1% din total.

Comparând structura populației pe grupe de vârstă de la recensământul anului 2011 și de la 1 ianuarie a anului 2017, se poate observa o supremație deținută de populația adultă care a înregistrat 63,9% în anul 2011 și 60% în anul 2017, fiind totuși în scădere. Populația vârstnică suferă foarte mici modificări între cei doi ani, de la 19,5% în 2011 la 19,1% în anul 2017; iar efectivul populației tinere a crescut substanțial în acest interval, de la 16,6% în 2011 la 20,8% în 2017, observându-se astfel o ușoară întinerire a populației arealului.

În ceea ce privește structura populației pe sexe (fig. 32), atât la recensământul din 2011 cât și la 1 ianuarie a anului în curs, se observă conform figurilor 30 și 31 că bărbații predomină la grupele de vârstă cuprinse între 0-19 ani și 20-64 ani, în timp ce femeile sunt mai numeroase la grupa de vârstă de peste 65 de ani. Acest lucru denotă speranța de viață mai scăzută a bărbaților în comparație cu femeile.

Fig. 32.. Structura populației pe sexe la 1 ianuarie 2017 (Sursă date: www.insse.ro)

3.3.3. Structura populației ocupate pe sectoare de activitate

Pentru studierea structurii populației ocupate pe sectoare de activitate s-au luat în considerare datele statistice obținute în urma consultării fișelor comunelor pentru anul 2010 și pentru anul 2011, avându-se în vedere obținerea de informații cu privire la populația comunelor ocupată în domeniul turismului

Fig. 33. Populația arealului studiat ocupată în turism în anul 2010 (Surse date: fișa comunelor)

Din analiza figurii 33, rezultă valori foarte mici ale populației ocupate în domeniul turismului, doar 0,5% față de 99,5% în celelalte domenii de activitate.

Fig. 34. Populația arealului studiat ocupată în turism în anul 2011(Sursă date: fișa comunelor)

Se poate observa pe baza figurilor 33 și 34 că populația ocupată în domeniul turistic a înregistrat o creștere semnificativă în anul 2011 față de anul 2010, acest aspect pune în valoare eficiența economică a turismului, evoluția turistică a arealului a adus venituri și a creat locuri de muncă pentru populația comunelor.

Una dintre cauzele acestei creșteri a populației la finele anului 2011 poate fi reprezentată și de propunerea Sitului Natura 2000 Codru Moma ca arie protejată în anul respectiv, aducând după sine și un număr mai mare de turiști care au venit să viziteze regiunea.

3.4. Infrastructura turistică

Infrastructura turistică înseamnă totalitatea bunurilor și mijloacelor cu ajutorul cărora resursele atractive pot fi exploatate din punct de vedere turistic. În majoritatea cazurilor aceste mijloace au fost construite cu alt scop decât acela de a deservi activități recreative sau curative, dar și-au câstigat acest atribut pe parcursul dezvoltării ramurii turistice specifice regiunii respective.

Baza infrastructurii turistice este reprezentată de căi și mijloace de acces, baze de cazare și alimentație publică, dotări de cură și agrement și dotări auxiliare. Toate aceste elemente sunt într-o strânsă legătură cu mărimea cererii turistice, odată cu creșterea acesteia, se dezvoltă și infrastructura aferentă (Cocean, 2007).

3.4.1. Căi și mijloace de transport

Căile și mijloacele de transport „constituie pentru turism ceea ce reprezintă sistemul circular pentru organismul viu” (Cocean, 2007,pag.153). Acestea asigură desfășurarea actului turistic în bune condiții, fără acestea actul turistic nu s-ar putea realiza. Turismul din zilele noastre se bazează extrem de mult pe căi și rute moderne, deoarece creșterea vitezei de deplasare înseamnă economisirea de timp liber care poate fi folosit de către turiști la vizitarea mai multor obiective atractive sau posibilitatea prelungirii sejurului (Cocean, 2007).

La nivelul arealului analizat, circulația turistică se bazează în principal pe drumuri și căi ferate.

Transportul rutier este fără îndoială cea mai utilizată cale de acces în regiune (fig. 40), și se regăsește la nivelul teritoriului care face obiectul prezentului studiu prin mai multe tipuri de drumuri:

Drumuri europene

Arealul studiat este traversat de către drumul european E79 (fig. 35), care pornește din Miskolc (Ungaria), face legătura între orașele Oradea și Beiuș (64 km) și trece pe teritoriul limitrof sitului prin satele Petrileni, Rieni și Sudrigiu (sate aparținând comunei Rieni), petru a se finaliza în orașul Salonic din Grecia (Website 19).

Fig. 35. Drum european E79

Drumuri naționale

Un singur drum național se regăsește în arealul studiat, DN75. Acesta are o lungime de 160 de kilometri, traversează Munții Bihorului prin Pasul Vârtop, leagă orașul Turda de Ștei și face legătura cu E79 la Lunca (Website 20).

Drumuri județene

Din această categorie fac parte drumurile care fac legătura între comunele care se suprapun sitului Natura 2000 Codru Moma, și care asigură accesul spre marea majoritate a obiectivelor atractive de proveniență antropică și naturală din arealul studiat.

Astfel principalele drumuri județene sunt: DJ709A (fig. 36) are o lungime de 10 kilometri, face legătura între comunele Uileacul de Beiuș și Șoimi și DJ 764F (fig. 37) cu o lungime de aproximativ 40 de kilometri, care leagă comumele Finiș, Tărcaia, Lazuri de Beiuș, Lunca și câteva sate din comuna Rieni (Sursă: hartă topografică).

Fig. 36. Drum județean DJ709A Fig. 37. Drum județean DJ764F

Drumuri comunale

Drumurile comunale de pe teritoriul arealului studiat se împart în două categorii: drumuri comunale asfaltate și pietruite. Ele asigură accesul spre unele biserici de lemn declarate monumente istorice din regiune. Câteva drumuri comunele au nevoie de reabilitări masive pentru că sunt în stare de degradare și constituie un obstacol în calea potențialilor turiști.

Exemple de drumuri comunale de pe teritoriul comunelor studiate sunt: DC 210, DC 230, DC 235, DC 237 (Sursă: hartă topografică).

Drumurile forestiere

Sunt cel mai des întâlnite pe teritoriul propriu-zis a sitului, pe teritoriul Munților Codru Moma, fiind amenajate în principiu pentru diverse exploatări, pot facilita accesul pentru observarea componentelor naturale biotice și abiotice prezente în aria protejată.

Un exemplu de astfel de drum îl constituie drumul forestier care asigură accesul spre Schitul Huta (fig. 39), un drum asfaltat cu o lungime de 17,5 km care poate fi parcurs cu autoturismul în aproximativ 30 – 40 de minute.

Fig. 38. Drum forestier înspre Dumbrăvița de Codru Fig. 39. Drum forestier înspre Schitul Huta

Căile ferate nu sunt la fel de bine dezvoltate pe teritoriul comunelor ca și transportul rutier, dar o magistrală CFR traversează zona între Oradea și Vașcău.

Magistrala Oradea Est-Rogoz-Holod-Vașcău este o cale ferată secundară, are o lungime totală de 105 kilometri și traversează regiunea Crișana dealungul Crișului Negru.

Doar opt sate (Șoimi, Urviș, Borz, Ioaniș, Finiș, Tărcaia, Sudrigiu, Rieni) dintr-un total de 33, cât însumează cele șase comune care au teritorii în Situl Natura 2000 Codru Moma, dispun de stație de tren funcțională. În satul Sudrigiu, la 90 de kilometri de Oradea, se află una dintre cele doar trei gări (Beiuș, Ștei, Sudrigiu) din regiune, iar în satul Lunca există o stație de tren dezafectată (Website 21).

De asemenea, ca și mijloacele de transport rutier, și mijloacele de transport feroviar pot să asigure accesul turiștilor spre obiectivele atractive ale regiunii.

Transportul aerian este deservit de Aeroportul Oradea, aflat la aproximativ 60 de kilometri de arealul studiat, astfel turiștii străini veniți să viziteze România, pot să ajungă fără probleme în Oradea, de unde să-și continue drumul cu mașina sau cu trenul spre sit.

În concluzie, densitatea de căi de acces din Situl Natura 2000 și din aria limitrofă este una bună, dar necesită lucrări de modernizare, deoarece mare parte dintre acestea se află într-o avansată stare de degradare.

Fig. 40. Căi și mijloace de transport în arealul Sitului Natura 2000 Codru Moma

3.4.2. Baze de cazare și alimentație publică

Împreună cu căile de acces și resursele atractive, bazele de cazare și alimentație publică alcătuiesc vectorii fundamentali ai activităților turistice. Aceste structuri sunt în strânsă legătură cu resursele turistice, ele apar așadar în urma cererii și sunt foarte sensibile la scăderea sau urcarea acesteia (Cocean, 2007). În această categorie pot fi incluse toate formele de cazare ( hoteluri, moteluri, vile, hanuri, cabane, bungalouri, campinguri, căsuțe, pensiuni și tabere).

Oferta de cazare pe suprafața comunelor care se află pe teritoriul sitului, precum și în întreg arealul Munților Codru Moma, este destul de săracă. De altfel Munții Codru Moma au un caracter unipolar din punct de vedere al structurii de cazare, punctat de o singură stațiune, Moneasa (Tătar, 2009).

Dar pe teritoriul celor șase comune se găsesc într-un număr relativ mic, diverse baze de cazare precum; pensiunile, camerele de închirat, cabanele de închiriat și hotelurile (fig. 42).

Pensiunea Boroș (Finiș)

Pensiunea Boroș este localizată în satul Finiș (Strada Principală, nr.71) și dispune de o capacitate maximă de cazare de 14 locuri. Parterul este format din două camere, cameră de zi, cămară, bucătărie și o baie, iar mansarda are în componență 5 camere și 2 băi (tabel 1) (Website 22).

Tabel 1. Prețuti cazare Pensiunea Boroș

Pensiunea Vura (Finiș)

Pensiunea Vura (fig. 41) este situată în satul Finiș (Strada Principală, nr.266), funcționează tot timpul anului și are în componență un număr de 8 camere și 8 băi. Această bază de cazare oferă turiștilor următoarele facilități (tabel 2): internet gratuit, parcare privată, grădină și zone verzi, bucătărie, repecție non-stop, TV în cameră, încălzire centrală (Website 23).

Tabel 2. Prețuri cazare și masă Pensiunea Vura

Fig. 41. Pensiunea Vura, Finiș

JRB Hotel (Lunca)

JRB Hotel din satul Lunca (tabel 3), este singura bază de cazare de acest tip din arealul studiat, este amplasat în satul Lunca la numărul 251/D.

Printre facilitățile oferite de hotel se regăsesc: televizor în fiecare cameră, restaurant, WiFi gratuit, terasă și grădină, parcare, aer condiționat (Website 24).

Tabel 3. Prețuri cazare JRB Hotel Lunca

Cabana Valea Finișului (Finiș)

Cabana Valea Finișului este situată la 14 km de Beiuș, aceasta oferă un număr de 10 locuri de cazare. Printre facilitățile oferite se numără: baie, bucătărie utilată, generator, încălzire cu sobă, TV în fiecare cameră, două filigorii, teren de fotbal, parcare.

Cabana se închiriează integral la prețul de 100 de euro pe noapte (Website 24).

Pensiunea Zăvoi (Finiș)

Pensiunea Zăvoi (tabel 4) este situată în satul Finiș (Strada Principală, nr.371), este catalogată în funcție de facilități și confort cu 3 margarete, este ușor accesibilă datorită drumului asfaltat și are o capacitate de cazare de 16 persoane (4 camere de 2 persoane, 2 camere de 4 persoane). Pensiunea oferă următoarele facilități: grădină de 12.000 mp, baie proprie în fiecare cameră, telefon, TV, internet, loc pentru grătar, loc pentru joacă, parcare, bucătărie, DVD player (Website 26).

Tabel 4.Prețuri cazare Pensiunea Zăvoi

Casa Ofe (Șoimi)

Casa Ofe este situată în satul Șoimi (Strada Principală, nr.187) și dispune de 2 camere de cazare duble. Casa oferă următoarele facilități: parcare, grădină, bucătărie, terasă.

În această bază de cazare este permis accesul cu animale de companie, iar prețul unei camere este de 37 RON pe noapte (Website 27).

Pensiunea Balla (Tărcaia)

Pensiunea Balla (tabel 5) este localizată în satul Tărcaia (Strada Principală, nr.362) și dispune de 2 camere, care însumează un total de 6 locuri de cazare. Printre facilitățile oferite de această bază de cazare, se numără: o baie, parcare, grădină, bucătărie, recepție non-stop, TV în camere, schimb pe prosoape și lenjerie de pat (Website 28).

Tabel 5. Prețuri cazare și masă Pensiunea Balla

Structurile privind alimentația publică însoțesc în general bazele de cazare deja existente în zonă.

Fig. 42. Harta bazelor de cazare și alimentație publică din arealul Sitului Natura 2000 Codru Moma

3.4.3. Dotări de cură și agrement

„Îmbracă forme și funcții dintre cele mai complexe. Se asociază frecvent bazelor de cazare, dar pot constitui și entități distincte în cadrul stațiunilor turistice. Prin intermediul lor, agrementul tinde să se realizeze rapid și polivalent, iar cura devine mai eficientă. Funcționarea acestor dotări are, uneori, ca suport elemente de ordin natural existente în zona receptoare de turiști, dar în numeroase cazuri sunt create și susținute printr-o implementare din afară”(Cocean, 2007, pag.174).

Pe teritoriul comunelor care reprezintă arealul direct de studiu, dotările de cură și agrement sunt foarte slab reprezentate, în majoritatea satelor găsindu-se doar terenuri de sport în aer liber (fig. 43).

Fig. 43. Teren de sport în satul Finiș

3.4.4. Dotări auxiliare

„Reprezintă totalitatea mijloacelor și instituțiilor economice, sociale sau culturale la care turistul apelează în perioada călătoriei și sejurului său” (Cocean, 2007, pag.175).

Majoritatea acestora sunt destinate pentru folosirea de către întreaga populație a regiunii, turismul integrându-se ca bun comun. În stațiuni sau în complexele turistice, există dotări auxiliare care sunt edificate pentru a satisface nevoile turistice de fiecare zi (Cocean, 2007).

Dotările auxiliare din acest areal sunt reprezentate în deosebi de magazinele comerciale aflate în fiecare sat, baruri și restaurante și de oficiile poștale și telecomunicațiile (fig. 44 și 45).

Fig. 44. Minimarket în satul Finiș Fig. 45. Poștă în satul Finiș

Propuneri de dezvoltare ecoturistică a Sitului Natura 2000 Codru Moma și a ariei limitrofe

Ecoturismul are tendința de creștere la nivel european deoarece reprezintă cheia dezvoltării durabile. În această formă de turism, principala motivație a turistului este observarea florei, faunei, tradițiilor și obiceiurilor locului, dar în același timp și protecția mediului și conservarea resurselor naturale.

Dezvoltarea ecoturismului poate fi posibilă doar prin parteneriate între comunitățile locale, agenții de turism, administrație și asociațiile de mediu (Avram, 2011).

Principalele puncte forte ale Sitului Natura 2000 Codru Moma în dezvoltarea ecoturismului sunt următoarele:

Numeroasele obiective atractive de proveniență naturală și antropică

Flora și fauna existentă

Tradițiile și obiceiurile specifice zonei

Vizitarea obiectivelor turistice naturale de pe teritoriul ariei protejate este facilizată de apropierea acestora față de localități, dar practicarea ecoturismului presupune modernizarea infrastructurii turistice și căilor de acces înspre obiective (Mojolic, 2013).

Astfel, principalele posibilități de dezvoltare ecoturistică pe teritoriul Sitului Natura 2000 Codru Moma sunt:

Amenajarea infrastructurii turistice pentru practicarea ecoturismului

Amenajarea corespunzătoare a ariei protejate

Amenajarea unor trasee ecoturistice pentru vizitarea obiectivelor atractive și observarea faunei și florei.

Promovarea turismului cultural și rural, ca forme tangențiale ale ecoturismului.

Promovarea la nivel național și internațional

Propuneri de amenajare a infrastructurii turistice pentru practicarea ecoturismului

Unul dintre cele mai importante obiective ar trebui să fie reabilitarea căilor de acces înspre obiectivele turistice, deoarece multe dintre acestea sunt într-o starea avansată de degradare și pot reprezenta chiar un pericol pentru potențialii turiști. Ar trebui reabilitate cu precădere drumurile care leagă comunele și satele aferente arealului studiat, dar și căile de acces care duc înspre obiectivele turistice antropice; astfel se propune reasfaltarea tuturor drumurilor deja asfaltate dar care sunt puternic degradate și turnarea de covor asfaltic pe drumurile pietruite.

Dezvoltarea bazelor de cazare este cu atât mai importantă cu cât în regiune oferta de cazare este deficitară, existând foarte puține astfel de unități. Construirea unor baze de cazare precum pensiunile și pensiunile agroturistice este necesară pentru a acoperi cererea turistică.

Dar se propune cu precădere dezvoltarea structurilor ecoturistice de tipul cabanelor sau campingurilor dotate cu echipamente speciale de observare pentru ca potențialii turiști să se simtă mult mai aproape de natură și să poată observa în liniște animalele și plantele din perimetrul sitului. Aceste spații de cazare trebuie să fie pe deplin ocrotite față de fenomenele naturale și față de animalele sălbatice, cu rezerve de apă potabilă și hrană și cu un minim de dotări (curent, telecomunicații).

De asemenea, este necesară dezvoltarea unei tabere pentru elevi și studenți unde aceștia pot afla despre importanța conservării naturii, practicarea unui turism responsabil, fauna și flora prezentă în respectivul areal, tradițiile și obiceiurile locului. Aceste tabere este necesar a se construi cât mai aproape de natură, bazele de cazare fiind constituite de căsuțe din lemn care folosesc unor surse de alimentație neconvenționale. Pentru ca tabăra să fie în deplină concordanță cu natura înconjurătoare trebuie să fie amenajate și toalete ecologice, coșuri de gunoi, infirmerie și locuri pentru foc. Numai în acest mod fiind posibilă observarea în bune condiții a naturii.

Fig. 46. Propuneri de amenajare a infrastructurii turistice

Bazele de cazare se propune a fi construite/amenajate în fiecare sat aferent ariei protejate, iar satele vizate sunt: Briheni, Ursești, Ghighișeni, Cusuiuș, Hinchiriș, Mierag, Tărcăița, Tărcaia, Finiș, Fiziș, Dumbrăvița de Codru și Codru, deoarece acestea se află la contactul cu teritoriul cuprins în Situl Natura 2000.

Se propune ca bazele de cazare din aceste sate să varieze în funcție de cererea turistică, obiectivele atractive prezente în respectivul areal și facilitățile oferite de fiecare sat în parte. Astfel în satele unde sunt comasate un număr mare de obiective turistice (Finiș, Tărcaia, Tărcăița, Hinchiriș, Mierag) s-a optat pentru pensiuni cu un număr ridicat de locuri de cazare pentru a acoperi cererea turistică, dar și pentru baze de cazare mai apropiate de natură și de tradițional, precum pensiunile agroturistice, cabanele și campingurile.

Cabanele și pensiunile agroturistice s-au propus a fi construite și amenajate cu precădere în arealul studiat, datorită intimității și pitorescului pe care aceste baze de cazare îl oferă. Profilul ecoturistului relevă că practicanții unui astfel de turism preferă tocmai bazele de cazare cu un grad de confort mediu, sau chiar scăzut, de tipul pensiunilor, pensiunilor agroturistice, cabanelor sau campingurilor. Apropierea de orașul Beiuș (doar 4 kilometri) oferă posibilitatea turiștilor de a se caza în unități cu funcție de cazare care au un grad mai ridicat de confort.

Este foarte important ca în fiecare sat din apropierea Sitului Natura 2000 Codru Moma să existe cel puțin o bază de cazare și alimentație publică pentru a face față cererii turistice și pentru ca potențialii turiști să găsească fără probleme camere libere în orice sat s-ar afla. Mai mult, dacă aceștia participă la traseele turistice pe o perioadă de mai multe zile care au ca punct de plecare și punct de sosire sate diferite din arealul studiat, să poată să înnopteze într-una dintre bazele de cazare existente.

Aici se pot amenaja și vechile case tradiționale ca pensiuni agroturistice, păstrând arhitectura tradițională și autenticitatea construcțiilor.

Satul Finiș se propune a fi amenajat ca sat turistic, de aceia bazele de cazare și alimentație publică trebuie să fie mai numeroase și mai variate, pe lângă pensiunile deja existente, se propun a fi amenajate o pensiune agroturistică, o cabană și un camping pentru corturi.

Campingurile se propune a se regăsi în număr de trei, fiind amplasate la contactul dintre Situl Natura 2000 și aria limitrofă acestuia pe principalele văi din arealul studiat, iar coșurile de gunoi, toaletele ecologice și zonele special amenajate pentru foc nu trebuie să lipsească din dotarea acestora.

Tabăra pentru elevi și studenți se propune a fi amplasată pe malul stâng al Văii Finișului, cât mai aproape de natură, într-un cadru pitoresc. Se propune ca tabăra să dispună de 10 cabane din lemn a câte cinci paturi fiecare, o infirmerie și cinci toalete ecologice.

În figura 46 se poate observa dispunerea cabanelor pentru observarea florei și faunei pe cursul principalelor văi din zona protejată, acest lucru s-a realizat în vederea facilizării accesului la respectivele amenajări. Amplasarea cabanelor se propune a se face de asemenea într-unele dintre cele mai retrase și sălbatice zone ale parcului, pentru o mai bună observare a florei și faunei, și a se regăsi în număr de patru, după cum urmează: una pe Valea Finișului, una pe Valea Izbucului, una pe Valea Tărcăiței și una pe cursul superior al Râului Crișul Văratecului.

Zonele amenajate pentru popasuri se propun de asemenea în număr de patru, acestea deservesc în primul rând descoperirii și observării faunei și florei, iar în al doilea rând ca loc de popas și campare pentru turiștii care aleg să ia parte la traseele turistice pedestre, cicloturistice sau ecvestre.

Propuneri de amenajare corespunzătoare a ariei protejate

Pentru amenajarea corespunzătoare a sitului trebuie avut în vedere zonele protejate unde turiștii să aibă acces sau nu. Astfel Situl Natura 2000 Codru Moma se propune a fi împărțit în trei zone distincte în funcție de gradul de accesibilitate al turiștilor, și anume: zona limitrofă ariei protejate, zona intermediară și zona interzisă turiștilor.

Fig. 47. Propuneri de amenajarea a ariei protejate în funcție de resursele turistice, faună și floră

Prima zonă este propusă ca cea în care turiștii să aibă acces total, aceasta se desfășoară conform figurii 47, la periferia ariei protejate unde sunt amenajate locuri pentru staționarea autovehiculelor, centre de informare turistică, popasuri și locuri de campare. Tot aici trebuie să se găseasca mare parte a infrastructurii turistice din zonă: pensiunile și spațiile de cazare, restaurantele și bazele de alimentație publică, infrastructura de acces cu drumuri modernizate.

În această suprafață limitrofă a sitului sunt comasate și majoritatea obiectivelor turistice de natură antropică, cum ar fi bisericile de lemn declarate monumente istorice, dar și unele naturale, ca de exemplu peștera din Valea Luncii și Defileul Crișului Negru.

A doua zonă, zona intermediară, este una accesibilă turiștilor doar însoțiți de un ghid calificat și doar dacă respectă regulile de protecție a mediului înconjurător. Acest teritoriu se caracterizează printr-o infrastructură redusă, existând doar niște refugii și locuri de amplasare a corturilor.

Căile de acces și potecile în această zonă se propun a fi construite în conformitate cu principiile conservării naturii, iar deplasarea cu vehicule motorizate să fie folosită la minimum.

A treia zonă este reprezentată de aria strict protejată, pe teritoriul căreia se găsesc specii floristice și faunistice endemice și de mare valoare, care trebuie protejate. Acest spațiu se propune a fi destinat exclusiv cercetărilor științifice. Aici accesul turiștilor este strict interzis, cu excepția unor programe cu scop educativ demarate sub stricta supraveghere și îndrumare a personalului calificat.

Propunerea ca această zonă să fie interzisă turiștilor s-a făcut pe baza faptului că aici fauna reprezentată în principiu de carnivorele mari a fost observată cel mai frecvent în teren. Acestă propunere vine și ca o măsură de precauție pentru ca potențialii turiști să evite un eventual contact direct cu una dintre aceste specii, dar și ca o măsură menită pentru a conserva cât mai bine habitatul acestor specii pe cale de dispariție la nivelul întregii Europe și nu numai.

Propuneri de amenajarea unor trasee ecoturistice pentru vizitarea obiectivelor atractive și observarea faunei și florei

Cu scopul de protejare și conservare a naturii și a tuturor elementelor ei, se propune amenajarea de trasee turistice pe care accesul vehiculelor motorizate să fie restricționat, astfel turiștii se pot bucura de o natură cât mai puțin modificată de intervenția omului. În vederea realizării acestora, se propun a fi amenajate trei tipuri de trasee turistice: trasee turistice pedestre, trasee cicloturistice și trasee ecvestre.

Traseele pedestre

În cadrul acestor trasee ecodidactice, turiștii pot descoperii plantele și animalele endemice locului deplasându-se pe jos într-un cadru foarte bine organizat și având la dispoziție un ghid specializat.

Traseele pedestre se pot desfășura pe durata unei singure zile sau pe mai multe zile, iar pentru acest lucru trebuie să se aibă în vedere amenajarea de locuri speciale de campare în interiorul ariei protejate.

Aceste trasee se pot dezvolta pe mai multe direcții, una poate fi reprezentată de traseele pedestre cu scopul descoperirii tradițiilor și obiceiurilor locului și vizitării obiectivelor turistice antropice; aici turiștii pot intra în contact direct cu populația autohtonă, pot vizita cele mai importante atracții turistice ce țin de cultura și istoria regiunii și pot gusta din bucatele tradiționale pregătite chiar de către localnici.

Al doilea tip de trasee turistice pedestre pot fi reprezentate exclusiv de drumețiile prin arealul Sitului Natura 2000, unde turiștii pot să descopere frumusețile naturii, să acumuleze cunoștințe referitoare la speciile de plante și animale, să petreacă câteva nopți în inima naturii, departe de stresul cotidian.

Se propune ca al treilea tip de trasee să fie reprezentat de cele mixte, în cadrul acestora turiștii pot vizita obiectivele turistice naturale și antropice din afara ariei protejate, dar pot beneficia și de traseele montane cuprinse în interiorul sitului.

Traseele cicloturistice

Ciclismul este un sport care-și câștigă tot mai multi adepți atât în România cât și în celelalte state ale Europei. Prin amenajarea unor astfel de trasee se are în vedere atât atragerea de turiști cât și răspândirea printre aceștia a deplasării cu vechicule nemotorizare, pentru reducerea poluării și conservarea naturii.

Pentru realizarea acestor trasee sunt necesare punctele de închiriat biciclete (care se propune a fi disponibile în fiecare sat limitrof sitului), hărți turistice care să conțină informații despre speciile biodiversității întâlnite dealungul traseului, locuri de popas amenajate, câteva puncte de belvedere, indicatoare pentru a evita abaterea de la traseu.

Aceste trasee se propun a fi amenajte prin pădurea de foioase, acestea având un grad de dificultate mediu spre dificil, până la o altitudine maximă de 600 de metri, dar și unele cu un grad de dificultate mai scăzut prin satele aflate în imediata vecinătate a sitului pentru vizitarea obiectivelor atractive. Traseele se pot desfășura atât pe parcursul unei zile, cât și pe parcursul a mai multor zile, cu înoptare în spațiile special amenajate din interorul sitului sau în bazele de cazare din zona limitrofă.

Traseele ecvestre

Se pot organiza excursii călare de mai multe zile pe trasee bine delimitate, cu popasuri la diferite destinații ecoturistice din arealul protejat. Aceste excursii sunt menite să atragă turiștii spre descoperirea frumuseților naturii printr-un mijloc de transport folosit încă de la începuturile omenirii, inducându-le astfel sentimentul de întoarcere la origini.

Pentru ca aceste trasee să fie organizate la cel mai înalt nivel, este necesară amenajarea de spații de campare atât pentru oameni cât și pentru cai și locuri unde se poate lua masa cu bucate tradiționale.

Conform figurii 48 aceste trasee se desfășoară doar în interiorul ariei protejate, pe trasee bine stabilite și delimitate și trec de asemenea pe lângă toate cele patru zone amenajate pentru popasuri.

Pentru parcurgerea acestor trasee este obligatoriu ca grupul să fie însoțit de cel puțin o persoană specializată pentru îngrijirea cailor și un ghid turistic, iar practicanții să se afle într-o formă fizică bună, pentru a putea rezista călătoriilor în șa.

Se propune ca în satele Codru, Finiș, Tărcăița și Ghighișeni care au acces la aceste trasee, să existe câte o herghelie pentru creșterea și îngrijirea cailor, un loc unde turiștii să fie inițiați în tainele călăritului și unul unde aceștia pot închiria echipamentul necesar pentru traseele ecvestre (cască, cizme).

Traseele pedestre, ecvestre și cicloturistice se pot suprapune, astfel același traseu poate să deservească în același timp și ca traseu pedestru, și ca traseu ecvestru, și ca traseu cicloturistic.

Fig. 48. Propuneri de trasee turistice în arealul Sitului Natura 2000 Codru Moma

Propuneri de promovarea turismului cultural și rural, ca forme tangețiale ale ecoturismului.

Turismul cultural este cunoscut și sub numele de turism de vizitare, deoarece presupune vizita la un obiectiv sau o grupare de obiective atractive. Scopul primordial al acestui tip de turism este îmbogățirea cunoașterii prin aflarea unor informații noi, iar ca scop secundar este acela de recreere (Cocean, 2007).

În arealul studiat se găsesc foarte multe obiective turistice antropice de interes pentru turismul cultural, cum ar fi: cele nouă biserici declarate monumente istorice, Schitul Huta, Cetatea Finiș.

Pentru dezvoltarea acestui tip de turism în regiune și inclusiv al ecoturismului, se propune atragerea atenției populației asupra importanței și valorii acestor obiective pentru comunitatea locală, facilitarea accesului, conservarea și întreținerea monumentelor.

Turismul rural este bazat pe cunoașterea vieții rurale, activităților de producție agrară și a comunităților sătești. Prin practicarea acestei forme de turism, potențialii turiști ar putea să descopere tradițiile și obiceiurile specifice locului, să asiste și chiar să participe la viața satului, să guste din bucatele tradiționale produse în zonă din materie primă ecologică.

Pentru practicarea turismului rural este necesară construirea de sate turistice, iar satele care se află în apropierea Sitului Natura 2000 Codru Moma oferă o multitudine de oportunități pentru dezvoltarea de astfel de așezări (cadru natural pitoresc, tradiții și obiceiuri deosebite).

„Satul turistic constituie amprenta originalului, ineditului prin amplasarea într-un cadru natural atrăgător, situat într-un mediu nepoluat, păstrător de tradiții, cu un bogat trecut istoric și în care existența unor resurse turistice bogate și posibil a fi valorificate prin desfășurarea unor activități de vacanță cât mai variate”(Boengiu, 2013, pag.326).

Cazarea în aceste sate trebuie să se facă în unități de cazare omologate sau neomologate care dispun de un număr de locuri de cazare ridicat, case de vacanță speciale pentru practicarea turismului, case particulare care au camere amenajate pentru cazarea turiștilor, spații amenajate pentru campare.

Se propune amenajarea unor case-muzeu, în care să se păstreze arhitectura tradițională și să se evidențieze cultura și tradiția specifică locului.

Fig. 49. Casă de pe Valea Finișului care ar putea fi transformată în casă-muzeu

Alimentația publică să fie evidențiată în primul rând de produsele tradiționale (carne, lactate, legume, fructe) care sunt produse în zonă, astfel mesele pot fi preparate de către turiști din produsele puse la dispoziție de către gospodari, sau în regim de pensiune/demi-pensiune cu masa pregătită de gazdă.

Comerțul într-un sat turistic trebuie să se evidențieze prin produsele tradiționale și suvenirurile care pot fi achiziționate de turiștii aflați în tranzit sau de cei sosiți pentru sejur. Pentru a îmbunătății partea comercială a comunelor din arealul studiat, se propune: amenajarea de complexe agro-alimentare unde gospodarii și micii producători autohtoni să își poată vinde produsele turiștilor, magazine unde să se comercializeze suveniruri și produse artizanale realizate de către localnici, construirea de restaurante cu meniu specific tradițional.

Pentru agrement și recreere, proprietarii de pensiuni trebuie să colaboreze cu asociațiile turistice locale pentru elaborarea de activități pentru turiști, precum: programe de alpinism și turism de cunoaștere, înot, pescuit sportiv, sporturi nautice.

Ca sat ecoturistic se propune satul Finiș, din comuna omonimă, deoarece așezarea acestuia (în arealul în care sunt comasate o mare parte din obiectivele turistice ale regiunii) este una foarte favorabilă, este foarte aproape de orașul Beiuș și accesul se realizează cu ușurință, oferă posibilitatea organizării unui program turistic foarte variat, satul este inclus în toate traseele ecoturistice și dispune de una dintre cele mai spectaculoase văi (Valea Finișului) din regiune, unde s-a propus și amenajarea unei tabere pentru elevi și studenți.

Acest sat trebuie să încorporeze un număr cât mai mare de baze de cazare de tipul pensiunilor, pensiunilor agroturistice, cabanelor, camerelor de închiriat sau campingurilor pentru corturi. Alimentația publică trebuie să fie bine reprezentată prin magazine în care să se comercializeze cu precădere produse ecologice tradiționale și gospodării ecoturistice unde turiștii pot lua masa cu bucate tradiționale pregătite chiar de localnici.

Amenajarea unui punct de informare turistică în satul Finiș este o necesitate, pentru ca turiștii să poată fi informați la fața locului în legătură cu atracțiile turistice, traseele ecoturistice, programele artistice și culturale sau evenimentele care au loc.

Un sat ecologic presupune un impact redus asupra mediului înconjurător și a populațiilor locale. La amenajarea unui astfel de sat trebuie să se aibă în vedere construirea de case ecologice dim lemn sau alte materiale ecologice, cum ar fi piatra sau lutul, utilizarea la scară cât mai largă a energiei regenerabile (amplasarea de panouri solare), folosirea minimă a transportului motorizat și încurajarea localnicilor și a turiștilor să se deplaseze pe jos sau cu mijloace de transport nepoluante (bicicletă, cal, căruță).

Propuneri de promovare la nivel național și internațional

Promovarea reprezintă un concept adeseori folosit în fenomenul turistic, se referă în principiu la acțiunea de publicitate și informare în legătură cu unele programe sau produse turistice, amplificării vânzărilor, prezentarea tarifelor și în final atragerea de potențiali clienți (Ciorogariu, 2011).

Pe teritoriul comunelor care constituie arealul de studiu, promovarea și publicitatea se realizează destul de greu, datorită lipsei unor facilități și servicii corespunzătoare.

Pentru rezolvarea acestei probleme se propune ca pensiunile turistice, asociațiile turistice și primăriile comunelor vizate să lucreze împreună pentru realizarea unei platforme de internet de tipul web-site, care să înglobeze toate datele despre unitățile de cazare, programele turistice, obiectivele atractive și specificul locului. Site-ul urmează să fie tradus în engleză pentru ca și potențialii ecoturiști străini să poată fi informați cu privire la oportunitățile pe care le oferă vizitarea sitului.

De asemenea, promovarea urmează să fie efectuată și prin realizarea de cataloage de promovare a sitului, panouri publicitare amplasate dealungul drumului european E79 care trece prin areal și pliante informative cu privire la aria protejată

Aceste materiale promoționale trebuie să cuprindă locația concretă, descrierea locației, prezentarea pe scurt a câtorva atracții turistice naturale și antropice, tarife aproximative, servicii de cură și agrement, ghiduri turistice, infrastructura turistică existentă, accesibilitatea în Situl Natura 2000 Codru Moma.

Este foarte important ca populația locală să conștientizeze importanța conservării și gestionării resurselor naturale și culturale de pe teritoriul ariei protejate, importanța dezvoltării ecoturismului pentru comunitatea locală, utilizarea în scopul durabilității a resurselor naturale, oportunitățile oferite de practicarea ecoturismului.

Concluzii

Lucrarea „Ecoturismul, o șansă de dezvoltare economică a comunităților din Situl Natura 2000 Codru Moma” este un studiu complex care a abordat din punct de vedere geografic, Situl Natura 2000 Codru Moma de pe teritoriul Județului Bihor și comunele a căror teritorii intră în componența acestuia.

Conținutul acestui studiu este structurat în patru capitole, fiecare dintre acestea având între două și cinci subcapitole. În vederea realizării unui studiu cât mai complex referitor la respectivul areal, s-a avut în vedere întocmirea de materiale cartografice, grafice expresive, fotografii și tabele; toate acestea fiind completate de studii efectuate în teren și de date obținute din diferite surse.

În cadrul primului capitol se tratează istoricul cercetărilor realizate până în prezent, care au avut ca obiect de studiu arealul Munților Codru Moma și a zonei limitrofe de pe teritoriul Județului Bihor. Aici au fost prezentate lucrările care au tratat acest subiect, autorii acestora și anul apariției fiecăreia.

În capitolul al doilea „Cadrul conceptual și metodologic” sunt dezbătuți și explicați termenii folosiți cel mai des în acest studiu, cum ar fi: ecoturism, turism rural și cultural, amenajarea turistică, Situl Natura 2000, biserici de lemn monumente istorice. De asemenea sunt menționate și principiile și metodele aplicate în vederea realizării studiului de față.

Cel de-al treilea capitol, intitulat „Analiza diagnostic a arealului studiat” reprezintă o prezentare pe larg a arealului studiat, în cadrul căruia s-au facut cercetări cu privire la potențialul turistic natural, potențialul turistic antropic, populația și infrastructura turistică a regiunii.

În ceea ce privește potențialul turistic natural al Sitului Natura 2000 Codru Moma, se poate preciza prezența în acest teritoriu a obiectivelor naturale atractive precum peșterile, cheile, defileele sau văile. Fauna și flora de interes conservativ este și ea foarte bine definită aici, printre speciile de plante ocrotite se numără bujorul sălbatic, iar printre speciile de animale, cele mai importante sunt râsul, lupul cenușiu și ursul brun.

Potențialul turistic antropic este poate cea mai importantă resursă turistică din arealul studiat, deoarece se găsesc un număr de nouă biserici de lemn declarate monumente istorice și incluse pe Lista Monumentelor Istorice (LMI), un schit de călugări aflat la finele unui drum de 16 km pe superba vale a Finișului, ruinele unei cetăți medievale datând din secolul al XIII- lea, un muzeu al satului și un muzeu etnografic.

Din punct de vedere al populației, se poate preciza că este într-o continuă scădere de la mijlocul secolului XX încoace. Predomină populația adultă cu vârstele cuprinse între 20 și 64 de ani, iar populația tânără a înregistrat o urcare la 1 ianuarie a anului 2017, față de recensămâtul anului 2011. Populația ocupată în turism, a înregistrat de asemenea o urcare în anul 2011 când se înregistra un procent de 1,2% din totalul populației ocupate, față de 0,5% cât s-a înregistrat în anul 2010.

Căile și mijloacele de acces sunt reprezentate în deosebi de drumuri, drumul european E79 este probabil principala cale de acces în regiune, acesta leagă orașul Oradea de Beiuș și trece prin arealul studiat prin comunele Rieni și Lunca. Alte tipuri de drumuri care se regăsesc pe teritoriul sitului și al teritoriului limitrof sunt drumurile naționale, drumurile județene, drumurile comunale și drumurile forestiere, mare parte dintre acestea fiind într-o stare avansată de degradare.

Căile feroviare nu sunt la fel de bine dezvoltate ca și cele rutiere, dar o magistrală a CFR trece prin zonă și astfel opt sate dintr-un total de 33 cât însumează cele șase comune, au stații de tren.

Bazele de cazare și alimentație publică sunt într-o continuă dezvoltare pe teritoriul comunelor care au teritorii în Situl Natura 2000, cazarea realizându-se în structuri de cazare diverse, precum pensiunile, cabanele, hotelurile și camerele de închiriat. Dar oferta de cazare este foarte săracă, fapt ce duce la reducerea circulației turistice și scăderea activității turistice.

În ultimul capitol „Propuneri de dezvoltare ecoturistică a Sitului Natura 2000 Codru Moma” s-a avut în vedere realizarea de propuneri pentru valorificare prin ecoturism a potețialului antropic și natural al regiunii și atragerea de potențiali ecoturiști. Aici s-a propus amenajarea de baze de cazare și alimentație publică, restaurarea căilor de acces, zonarea ariei protejate în funcție de resursele atractive și speciile protejate, amenajarea unor trasee ecoturistice, promovarea turismului cultural și turismului rural ca forme tangețiale ale ecoturismului și promovarea sitului la nivel național și internațional.

Originalitate și contribuția personală la realizarea lucrării de față constau în: culegerea datelor privind Situl Natura 2000 Codru Moma și aria limitrofă acestuia, identificarea în teren a elementelor, cartografierea componentelor pe hărți tematice, realizarea unor propuneri în vederea dezvoltării ecoturismului în arealul studiat și realizarea unor tabele și grafice cu date obținute din surse statistice.

Referințe bibliografie

Avram, Maria, (2011), Model de amenajare a teritoriului în regimul ariilor proteja: studiu comparativ între Parcul Național Abruzzo, Lazio și Molise (Italia) și Parcul Natural Apuseni (România), teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Baias, Ș., (2013), Identificarea, evaluare și valorificarea patrimoniului cultural de lemn din Județul Bihor, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea,Oradea;

Banto, Z. N., (2012), Arealul turistic transfrontalier Hortobagy-Debrecen-Oradea-Munții Bihor: studiu de geografia turismului, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Berindei, I., Măhăra, G., Pop, G., Posea, Aurora, (1977), Câmpia Crișurilor, Crișul Repede, Țara Beiușului: cercetări în geografia României, Editura Enciclopedică din București, București;

Bleahu, M.D., (1978), Munții Codru-Moma: ghid turistic, Editura Sport-Turism, București;

Boengiu, Valentina, (2013), Ecoturism în Parcul Natural Porțile de Fier: politici de planificare și dezvoltare turistică, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Brînzan, T., (2013), Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România, Exclus Prod, București;

Ciocârlan, V., (2000), Flora ilustrată a României, Editura Ceres, București;

Cirogariu, Elena, (2011), Potențialul turistic, amenajarea și dezvoltarea turistică în Munții Poiana Ruscă, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Cocean, P., (2005), Geografie regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Cocean, P., (2007), Geografia turismului, Ediția a II-a, Cluj-Napoca;

Degău, I., (2008), Beiușul și lumea lui: studiu monographic:Vol. 1, 2, 3, Editura Primus, Oradea;

Dincă, I., Herman, G., Sztankovics, G., (2012), Descoperire prin ecoturism și prin turism rural în Comuna Cetariu, Editura Universității din Oradea, Oradea;

Dinu, Mihaela, (2005), Ecoturism: coduri etice și norme de conduită, CD Press, București;

Filimon, Luminița, (2012), Țara Beiușului: Studiu de geografie regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Fundația Carpați, (2011), Plan de management Codru Moma – ROSCI0042;

Godea, I., (1975), Monumente istorice din Țara Crișurilor, Editura Meridiane, București;

Godea, I., (1978), Monumente istorice bisericești din Eparhia Oradiei, Județele Bihor, Sălaj și Satu Mare, Bisericile de lemn, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea;

Godea, I., (1996), Biserici de lemn din România(nord-bestul Transilvaniei), Editura Meridiane, București;

Gozner, Maria, (2011), Studiu de amenajare turistică a sistemului Albac-Arieșeni, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Ilies A., Baias Ș., Baias Iuliana, Blaga L., Buhaș S., Chiriac A., Ciocan Janeta, Dăncuș M., Deac Anca, Dragoș P., Dumitrescu G., Gaceu O., Godea I., Gozner Maria, Grama V., Herman G., Hodor N., Hurley P., Ilieș Dorina, Ilieș Gabriela, Ilieș M., Josan Ioana, Leșe G., Măduța F., Mojolic Diana, Morar C., Olaru M., Stașac M., Stupariu M., Sturza Amalia, Ștefănescu B., Tătar Corina, Vârnav R., Vlaicu M., Wendt J., (2014), Crisana-Maramures. Atlas geografic al patrimoniului turistic/ Geographical atlas of tourism heritage, 302 p (română/engleză); Editura Universității din Oradea. Oradea;

Indrieș, A.C., Indrieș, I.A., (2017), Observații geografice în zona Beiuș, Editura Primus, Oradea;

Josan, Ioana, (2009), Țara Silvaniei – Studiu de geografie regională, Editura Universității din Oradea, Oradea;

Mojolic, Diana Mihaela, (2013), Studiu geografic de amenajare turistică a sistemului teritorial Chioar-Lăpuș, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Nistoreanu, P., (2003), Ecoturism și turism rural, Editura ASE,București.

Pascu, C.G., (2012), Flora și vegetația Munților Codru Moma, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Pop, G.P., (2000), Carpații și Subcarpații României, Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca;

Pui, Loredana Ioana, (2013), Studiu geografic de amenajare turistică a arealului montan Igniș- Gutâi, teză de doctorat elaborată la Universitatea din Oradea, Oradea;

Simon, Tamara, Nistoreanu, P., (2000), Ecoturism, Editura Economică, București;

Tătar, Corina-Florina, (2009), Posibilități de valorificare a resurselor turistice din bazinul hidrografic Crișul Negru, Editura Universității din Oradea, Oradea;

Vălenaș, L., Bleahu, M., Brijan, P., Halasi, G., (1978), Inventarul speologic al Munților Bihor, Volumul 5;

Weaver, D., (2008), Ecotourism, John Wiley and Sons, Milton, Australia;

Wood, Megan Epler, (2002), Ecotourism:Principles, Practices and Polices for Sustainability, United Nation Environmental Programme, Paris;

Surse Website:

Website 1.- www.natura2000.ro

Website 2.- http://natura2000.ro/ce-este-reteaua-natura-2000

Website 3.- www.natura2000.ro

Website 4.- www.patrimoniu.gov.ro

Website 5.- www.natura2000.ro

Website 6.- www.fundatiacarpati.ro

Website 7.- www.natura2000.ro/fundatia-coalitia-natura-2000-romania/

Website8.-http://jurnalspiritual.eu/bujorul-banatic-si-liliacul-carpatin-protejate-printr-un-proiect-european

Website9.-http://cazaretransilvania.ro/Menu/valea_finisului-prezentare-obiective_turistice-cazare-harta-atractii_turistice-valea_finisului.html

Website 10. – https://ro.wikipedia.org/wiki/Defileul_Cri%C8%99ului_Negru_la_Borz

Website 11. – https://www.juzaphoto.com/life.php?l=en&s=bombina_variegata

Website 12. – http://www.biolib.cz/en/image/id10824

Website 13. – http://www.allposters.it/-sp/Gray-Wolf-Canis-Lupus-Posters_i3505522_.htm

Website 14. – http://wallpapers9.org/lynx-romania-national-animal

Website15. – http://www.ibis-tours.ro/photo-gallery/wildlife/mammals-romania-photo-gallery

Website 16. – http://www.crestinortodox.ro/manastiri/schitul-huta-117906.html

Website 17. – http://www.cetati.bihor.ro/index.php?idmenu=150&vanzari=150

Website 18. – http://www.tarabeiusului.ro/tara-beiusului/depresiunea-beiusului/obiceiuri

Website 19. – https://ro.wikipedia.org/wiki/Drumul_european_E79

Website 20.-http://ro.wikipedia.org/wiki/Nomenclatura_drumurilor_naționale_din_România

Website21.-https://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_ferată_Oradea_Est–Rogoz–Holod–Vașcău

Website 22. – http://pensiuneaboros.go.ro/cazare.html

Website 23. – https://travelminit.ro/ro/cazare/pensiunea-vura-finis

Website 24. – https://www.booking.com/hotel/ro/jrb.ro.html

Website25.-http://www.cazaretransilvania.ro/valea_finisului-cazare-cabana_valea_finisului-valea_finisului-hoteluri-vile-pensiuni.html#.WUvzi1JRKpQ

Website 26. – https://www.zavoi.ro

Website 27. – http://www.travelo.ro/cazare-moneasa/casa-ofe

Website 28. – https://travelminit.ro/ro/cazare/pensiunea-balla-tarcaia