Clădire de birouri. Ergonomia in spațiul de lucru [309732]

[anonimizat].

ERGONOMIA ÎN SPAȚIUL DE LUCRU

Capitolul I. Introducere

Lucrarea de diserație „Clădire de birouri. Ergonomia în spațiul de lucru.” reprezintă partea de studiu al proiectului meu de diplomă „HUB IT în Oradea”.

[anonimizat]. Partea aceasta a [anonimizat]. Structura unui spațiu de lucru se schimbă în funcție de nevoile din domeniul de lucru și o dată cu evoluția metodelor și proceselor de lucru.

1.1 Structura lucrării

Capitolul 2. Istoria clădirilor de birouri. În acest capitol se vor analiza diferitele perioade prin care a [anonimizat], continuând cu perioada actuală și cu strucura actuală a clădirilor de birouri. [anonimizat] s-a adaptat și a evoluat la forma lui actuală.

2.1 Evoluția spațiului de lucru. Pentru a putea înțelege mai bine ceea ce înseamnă un spațiu de lucru voi rezuma în acest subcapitol de unde a început conceptul de birou și pentru ce era folosit acesta. [anonimizat]; de la centre administrative până la prezentarea biroului din secolul XX. Astfel vom structura acest subcapitol pe 3 perioade.

2.1.1 Perioada Antică. [anonimizat].

2.1.2 Perioada modernă. Surprinde căderea imperiului și înflorirea dezvoltării. În această perioadă a fost introdusă ideea de întreprindere comercială. [anonimizat] a urmat dezvoltarea birourilor pe departamente.

2.1.3 [anonimizat]-lea. Se va prezenta influența pe care a avut-o creșterea economică în modelul de funcționare al spațiului de lucru. Aici a avut loc invenția telefonului și a telegrafului, totodată și teoriile lui Frederick Taylor legate de organizarea spațiului de lucru. [anonimizat].

2.2 Clădirile de birouri în arhitectura contemporană. În perioada contemporană are loc progresul tehnologic care a dus planul deschis în spațiul de lucru. Apare conceptul de Burolandschaft care are în vedere o planimetrie personalizată a spațiului de lucru și de promovare a relațiilor umane și interacțiunea dintre angajați. În ciuda crizei economice și a [anonimizat], proiectarea spațiului de lucru duce la un spațiu multifuncțional.

2.3 Clădirile de birouri în România. Acest subcapitol îl voi împărții în 2 părți: cea a evoluției segmentului de office în România și metamorfoza economică a României.

2.3.1 Evoluția segmentului de office în România. [anonimizat], a căror destinație inițială era alta. Abia din anii 2000 a început o explozie a economiei care a dus la proiectarea de noi clădiri special destinate birourilor. Criza nu a afectat clădirile de birouri din România deoarece era o [anonimizat].

2.3.2 Metamorfoza economică a României. Acest segment al studiului meu surprinde informații statistice legate de economia României care are anumite influențe în zona de office. Dezvoltarea forței de muncă în România de la muncitorii fără studii la cei cu studii superioare. Numărul celor cu studii crește semnificativ încă din 1996.

2.3.3 Exemple de clădri de birouri în România. Vor fi prezentate câteva clădiri din Romania care au ca si funcțiune birourile.

Capitolul 3. Elemente care influențează mediul de lucru. Sunt prezentate 3 elemente ce influențează mediul de lucru.

3.1 Acustica. Voi prezenta generalități legate de acustica în clădiri și limitele admise la nivel de zgomot interior datorat unor surse de zgomot exterioare.

3.2 Iluminatul. Principalele instrumente cu care se ocupă arhitectura sunt dependente de lumină. Aceasta ne influențează zilnic din punct de vedere vizual și emoțional.

3.3 Confortul termic. Acesta reprezintă cea mai importantă componentă a confortului interior, el influențează calitatea vieții și sănătatea oamenilor. Se va prezenta ideea de conservare a energiei în construcții.

3.4 Cromatica. Culorile au impact asupra creierului uman, ele fac diverse asocieri, mai mult sau mai puțin explicabile. Ambianța cromatică poate influența starea de sănătate, echilibrul psihofiziologic și performanțele unui individ. Aici voi vorbi despre fiecare culoare în parte și despre posibila influență asupra individului.

Capitolul 4. Ergonomia. Ergonomia este o necessitate pentru munca la birou pe o durată îndelungată. Se vor prezenta metode organizatorice de lucru, nevoia ergonomiei și mobilierul ergonomic din spațiul de lucru.

4.1 Necesitatea organizării ergonomice a muncii în birou. Aici voi motiva nevoia ergonomiei în spațiul de lucru prin enunțarea câtorva caracteristici ale muncii de birou.

4.2 Stresul și oboseala profesională. În acest capitol voi studia modalități prin care cele 2 componente să fie mai puțin prezente în viața celui care lucrează la birou.

4.3 Proiectarea ergonomică a mobilierului de birou. Sunt câteva cerințe la care trebuie să răspundă un loc de muncă organizat pe baza principiilor ergonomice, anume, amplasarea și combinarea adecvată a mobilierului, din punct de vedere funcțional și estetic; mobilierul să fie simplu, să asigure poziția corectă a părților corpului și să corespundă cerințelor ergonomice și estetice.

Capitolul 5. Amenajarea spațiului de lucru. Se va structura pe 2 capitole mari.

5.1 Organizarea spațiului interior al clădirii de birouri. O bună organizarea are ca și consecințe o productivitate ridicată și optimizare a fluxului de lucru. Există câteva tipuri de organizare care sunt folosite în ziua de azi în spațiul de lucru.

5.1.1 Compartimentarea celulară. Aceasta este folosită încă de la începutul conceptului de birou. Astfel este folosită în majoritatea birourile ce țin de munca individuală sau cu un număr redus de persoane. Se potrivește managementului tradițional european, de tip ierarhic.

5.1.2 Planul deschis de birouri. Tipic pentru munca de birou la americani, acesta este folosit la tipul de lucru relativ repetitiv cu un control eficient al angajaților.

5.1.3 Compartimentare mixtă. Spațiul este flexibil și poate fi divers compartimentat.

5.2 Mobilierul în spațiul de lucru. Voi prezenta începuturile mobilierului de birouri și funcțiile pe care ar trebui acesta să le îndeplinească pentru persoana care îl va folosi.

5.2.1 Istoria mobilierului pentru birouri. Piesele de mobilier au apărut abia în secolul al XVI-lea și au o evoluție fascinantă. Acestea evoluează o dată cu creșterea economică care duce la modficarea vechilor metode de lucru.

5.2.2 Proiectarea mobilierului în spațiul de lucru. În acest subcapitol voi prezenta câteva reguli care trebuie să le îndeplinească un mobilier pentru a fi caracterizat ca fiind ergonomic.

Capitolul 6. Arhitectura sustenabilă. Sustenabilitatea în arhitectură este un termen folosit pentru proiectarea conștient-ecologică, poate fi organizată pe câteva arii:

6.1 Materiale de construcție sustenabile. Gradul de sustenabilitate al materialelor este dat de măsura în care un material dăunează planetei pe tot parcursul procesului de producere, punere în operă, utilizare și până la depozitarea finală. Acestea le voi împărții pe categorii și voi enumera câteva exemple.

6.2 Energia sustenabilă. Aceasta se referă la orice tip de energie naturală care poate fi utilizată fără a ajunge la epuizare a resurselor disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibililtățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare.

6.3 Eficiența sistemelor de încălzire, ventilație și aer condiționat. Se axează pe utilizarea resurselor regenerabile de energie pentru a reduce emisiile de CO2.

6.4 Sisteme de energii regenerabile și alternative. Sunt prezentate câteva exemple de conversie a resurselor regenerabile în combustibil sau energii cu utililtate practică.

6.5 Managementul deșeurilor. Principalele priorități ale managementului deșeurilor sunt prevenirea producției lor și reducerea nocivității lor. Sunt introduse diferite sisteme de gestionare a deșeurilor și concentrarea lor în așa numita ierarhie a gestionării deșeurilor.

6.6 Managementul apei. Gospodărirea durabilă a resurselor de apă are la bază managementul integrat al acestora care asigură ca serviciile realizate de sistemul resurselor de apă să satisfacă obiectivele prezente ale societății fără a compromite abilitatea sistemului de a satisface obiectivele generațiilor viitoare, în condițiile păstrării unui mediu curat

Capitolul 7. Studii de caz. Prin aceste studii voi urmări metodele de sustenabilitate folosite în clădirile de birouri alese și modul de compartimentare a funcțiunii. Totodată voi avea în vedere și materialitatea, structura și designul interior folosit pentru integrarea lor în funcțiunea de clădire de birouri.

Capitolul 8. Dezvoltarea temei în legătură cu proiectul personal. În acest capitol voi descrie funcțiunea aleasă în proiectul meu de diplomă, îmi voi susține si argumenta alegerea făcută

8.1 Conceptul de HUB în Romania. Voi vorbi despre începutul conceptului de HUB în România, în ce zone și în ce domenii s-a dezvoltat, continuând apoi cu câteva exemple de astfel de HUB-uri de la noi din țară.

8.2 Prezentarea temei de proiectare. Voi prezenta tema de proiectare având în vedere necesitatea unei astfel de clădiri, oportunitățile economice, contextul amplasamentului, scopul cât și conceptul construcției. De asemenea voi oferi informații legate de organizarea funcțională, soluțiile sustenabile propuse și datele tehnice ale proiectului.

Concluzii. În această parte a lucrării voi exprima păreri personale privind evoluția organizării funcționle ale unei astfel de clădiri, elemente de sustenabilitate eficiente pentru o clădire de birouri și necesitatea acesteia în zilele noastre.

Capitolul 2. Istoria clădirilor de birouri

2.1 Evoluția spațiului de lucru

Pentru a înțelege cât mai bine ceea ce înseamnă spațiul de lucru și impactul său asupra oamenilor, voi prezenta câteva exemple din istoria locului de muncă din vechile palate egiptene, grecești și romane; de la centre administrative până la prezentarea biroului de astăzi. „Arhitectura de birou a trecut prin numeroase perioade interconectate și a rezistat atât discontinuităților cât și inconsecvențelor” , influențe din trecut se pot găsi și în schița biroului contemporan. Prevalența condițiilor politice și sociale, precum și dezvoltarea tehnologiei pot explica schimbările din schema și utilizarea spațiului de lucru. Mișcarea umană a fost luată în considerare în cea mai mare parte în proiectarea și conceperea planurilor spațiului de lucru, în special în concentrarea activității fizice în beneficiul productivității. Schemele conceptuale referitoare la locul de muncă se modifică în mod continuu și spațiul de lucru devine un loc în care se vrea interacțiune, schimb de cunoștințe și schimb de informații.

2.1.1. Perioada Antică

„În Egiptul antic (3200i.H. – 525 î.Hr), în Grecia și în perioada Romană (secolul al V-lea î.Hr) economia, puterea și autoritatea erau cele care direcționau infrastructura clădirilor administrative, proviziile și ingineria. Aceste au rezultat în nuclee bine definite, un centru și împrejurimi care atrăgeau mișcarea central periferică. În Egiptul antic, ierarhia spațiilor era foarte puternic centralizată, în Grecia antică și în Roma centrele administrative, sediile principale și cele politice erau răspândite, la fel ca centrele sociale localizate în diferite zone ale orașelor.”

Munca de birou era efectuată în perioada Egiptului antic în spații specific destinate diferitelor funcțiuni, cum sunt contabilitatea, înregistrare și evidența contabilă la fel ca spațiile de birouri contemporane. Multe idei legate de managementul spațiului de lucru provin, în cele din urmă și din perioada antică. Un exemplu este conceptul de ‚hot-desking’ care îl întâlnim în ziua de azi pentru a rezolva o nevoie pentru munca mobilă și astfel de utilizare a biroului nepersonalizat. Fundamentele acestei strategii sunt în vechiul mod de lucru al grefierilor și al cărturarilor din Grecia care aveau un mod de lucru mobil și din acest motiv li s-a oferit libertatea de a-și organiza munca dintr-o varietate de locuri potrivite cerințelor lor. Ei aveau nevoie doar de două scânduri de lemn, hârtie, călimară și o pană. Sediile principale vechi grecești și cele romane au fost, de asemenea, situate în partea centrală a orașului și erau compuse din spații compartimentate adiacente spațiilor de întâlnire în plan deschis.

2.1.2. Perioada Modernă

Schimbările succesive, căderea imperiului și înflorirea dezvoltării private și publice, marchează începuturile în era modernă. În perioada aceasta, statul avea cea mai mare putere, iar sectorul privat implica în cea mai mare parte băncile, afacerile și întreprinderile comerciale. Termenul de lucru la birou a apărut abia la începutul secolului al XV-lea, când cerințele organizațiilor internaționale de afaceri au condus la utilizarea sporită a acestora în spații înalte, cum sunt palatele orașului. În 1560 Giorgio Vasari a proiectat clădirea administrativă `Palazzo degli Uffizi` (Fig. 1) pentru a găzdui birourile magistraților florentini, de aici și numele de uffizi, `oficii`. Acestea erau clădiri de dimensiuni mari, în care au co-existat un număr larg de oficii.

Fig. 1. Palatul degli Uffizi, Florenta, Italia

În perioada secolului al XVI-lea, a fost introdusă ideea de întreprindere comercială, o caracterizare distinctivă a muncii, a rangului și a clasificării locului de muncă. Încă din 1694 și pe parcursul a 40 de ani, schema funcțională de lucru continuă să se dezvolte până la inființarea primei bănci central Europene cu sediile ei principale. După aceasta au urmat crearea birourilor pe departamente, edificiilor bancare, inșiruiri de mese de birouri unde erau poziționați angajații aranjați în secvențe liniare. Această tipologie a pus bazele organizațiilor private și afacerilor profesionale și a influențat intr-o mare parte un stil de viață mai sedentar unde angajaților li se cere să îndeplinească anumite cerințe repetitive. Această modalitate de lucru a continuat până la începutul secolului al XX-lea.

2.1.3. Începând cu secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea

„Creșterea economică și înmulltirea construcțiilor de birouri aparțin perioadei dintre secolele XVIII și XX când clădirile de birouri erau organizate rectiliniar, legate printr-un coridor sau proiectate în jurul unui spațiu central sau atrium. Personalul general era amplasat în încăperi mai mari, iar persoanele cu poziții mai înalte erau poziționate separat.” Utilizarea spațiului separat a marcat într-un mod distinctiv clădirea de birouri a secolului XVIII și a influențat în continuare schema de organizare a birourilor secolului al XIX-lea. Puterea și statutul nu numai că au afectat structurile sociale, relațiile din birou și schema funcțională interioară a clădirii, dar a influențat și exteriorul acesteia prin materialitate, înveliș, înălțime care a dus la clădiri de tip turn.

În Chicago, unde tehnologiile cum sunt calea ferată, peretele cortină și liftul au fost dezvoltate la nivel macro, s-au inovat clădiri înalte care au fost ridicate pentru a se mării profitul organizațiilor prin gruparea acestora una deasupra alteia. Prin cercetarea clădirilor înalte, schema funcțională a unei clădiri de birouri s-a schimbat de la dispunerea compartimentată la un plan deschis. Clădirile înalte au definit nu numai arhitectura interioară cât și contextul urban o dată cu dezvoltarea orașului New York care este recunoscut pentru clădirile de tip zgârie nori ce formează orizontul construit al orașului. Louis Sullivan a fost un arhitect pionier din America care a influențat conceptele de industrializare și a studiat creșterea clădirilor comerciale. Dincolo de perspectiva lui Sullivan în ceea ce privesc clădirile turn, s-a dovedit că acestea au probleme legate de condițiile slabe de proiectare ecologică, de ventilație și de lumină naturală.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, invenția telefonului și al telegrafului a făcut posibilă munca aproape de casă, a celor din partea de nord a S.U.A. . Dezvoltarea utilizării curentului electric, mașinii de scris, și a calculatoarelor a făcut munca mult mai eficientă. Evoluția schemei funcționale nu a avut același ritm de dezvoltare la nivel global. În Europa se întâlnea foarte rar ca locul de muncă să se desfășoare într-o clădire înaltă de birouri, mai degrabă într-un plan deschis și doar unele erau proiectate special pentru a putea fi compartimentate la nivel mai larg. „Cerințele de proiectare s-au schimbat în această perioadă, astfel se pune accentul mai mult pe estetică și tehnologii noi de construire. În 1906 Frank Loyd Wright a proiectat `The Larking Building` (Fig. 2) care pune accentul pe estetică, metode noi de construcție și tehnologii pentru clădiri înalte și zgârie-nori.”

Fig. 2. "The Larking" de Frank Loyd Wright si Planul cladirii

„ Din 1900 până în 1930, pentru productivitatea și eficiența lucrului se punea accent pe un nou loc de muncă, care a devenit un plan deschis compartimentat de sticlă. Directorii și managerii aveau astfel posibilitatea de a supraveghea productivitatea angajaților. Productivitatea asociată cu statul la birou a descurajat mișcarea și interacțiunea dintre angajați.”

Teoriile lui Frederick Taylor au dominat încă din 1920 în gândirea unui spațiu de lucru prin înlocuirea cerinteor complexe cu altele mai discrete și activități repetitive. Aplicarea teoriilor lui Taylor în spațiul de lucru au dus la imaginea unui plan deschis cu muncitori supravegheați (Fig. 3), care se presupune că ar pierde timpul angajatorului doar pe socializare. Conform acestui tip de organizare spațială, locul de muncă a devenit un principiu „task working” (lucru pe o anumită cerință).

Fig. 3. Planul unui birou din teoriile lui Friedrick Taylor si o fotografie dintr-un birou din acea perioada

Al doilea război mondial, la fel cum a precipitat criză economică, a dus la 21 de ani de declin în construcții, iar ca și rezultat, arhitecții perioadei postbelice au păstrat aceleași metode de proiectare ca cele dinaintea războiululi, proiectând după regulile de funcționalitate, care au atins apogeul în anii 1950. În 1920, artiștii și arhitecții care au reprezentat mișcarea modernistă europeană, s-au unit pentru a reproduce aceste exemple de artă modernă ale Americii. Câțiva dintre arhitecți au reușit să propună proiecte cum sunt „turnul de cristal” și „cladirea de birouri din beton” a lui Mies van der Rohe (Fig. 4), care mai târziu, după război, a influențat Arhitectură corporatistă din S.U.A. Lucrările lui Le Corbusier din Brazilia în 1936, au influențat în mare parte arhitectura de sticlă din întreagă lume, aceasta exprimă idealuri noi prin care locul de muncă reprezenta un loc transparent și democratic.

`

Fig. 4. „Turnul cristalin de sticla” si „cladirea de birouri din beton”, de Mies van der Rohe

După război, economia a fost refăcută. În timp ce proiectarea în Europa se făcea cu spații compartimentate și cu birouri așezate în jurul unui coridor, în arhitectura Americană și Asiatică predomina spațiul deschis pe ideea că spațiul deschis salvează spațiul pierdut. Până la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 60 , spatitul de lucru a fost reevaluat pentru a corespunde nevoilor umane.

„Arhitectura din oțel și sticlă a fost reprezentativă pentru mișcarea modernă internațională, o dată cu imaginea clădirii corporatiste Americane. Primul exemplu de clădire corporatistă, la standarde moderne și eficiență a fost Casa lui Skidmore Owings și Merrill(1952) (Fig. 5)”. Din moment ce arhitectura de sticlă a fost răspândită la un nivel mai larg, în New York, centrul atenției îl reprezentau clădirile cu un plan deschis, ventilat, cu structuri de sticlă iluminate artificial și cu un interior amenajat elegant în stil modern. Lumina naturală și ventilația au devenit din ce în ce mai importante.

Fig. 5 "Lever House" de Skidmore Owings si Merrill in 2012

2.2 Clădirile de birouri în arhitectura contemporană

Aceasta este reprezentată de epoca progresului tehnologic și a co-existenței diferitelor tipologii de clădiri și clasificarea spațiului de lucru de la clădiri înalte la dezvoltări orizontale și de la interioare compartimentate la planul deschis. Metodele de lucru s-au schimbat și ele în această perioadă. „Accentul nu mai este pus pe „task working” ci pe „knowledge working”, în cazul acesta angajații erau încurajați să interacționeze într-un mod informal pentru a face schimburi de idei și a spori creativitatea care în cele din urmă aduc un beneficiu în economia organizației.”

În anii 1950, dezvoltarea planului deschis al biroului american al secolului, a fost inițiat de Burolandschaft care a început în Germania (Hamburg). Gândirea sa se baza pe un nou concept de amenajare interioară care, spre deosebire de teoriile lui Taylor, promovează relațiile umane și încurajează egalitatea și interacțiunea non-ierarhică, prin libertatea poziționării mobilierului și a birourilor în schema spațiului deschis ( Fig. 6). Prin această strategie de proiectare crește flexibilitatea în utilizarea spațiilor de birouri și facilitează comunicarea și activitatea între ocupanți. În acest tip de clădire, angajații erau așezați în spațiu în așa fel încât să fie cât mai familiarizați cu spațiul de lucru și să se simtă că fac parte din acea organizație. Ca și rezultat al simțului colectiv la nivel de lucru, planimetria biroului a devenit mult mai personalizată ( Fig. 7). De exemplu, angajații își puteau aduce la locul de muncă fotografii cu familia, dar chiar și mobilier de acasă.

Fig. 6. Conceptul de Burolandschaft 1960

Fig. 7. Organizare personalizată a biroululi

„Ultima cădere a conceptului de Burolandschaft în Europa Continentală a avut loc în 1973 când criza economică a dus la chirii mult prea ridicate pentru a putea fi susținute într-un mod sustenabil. După această cădere, cultura clădirilor de birouri s-a întors la planimetria convențională compartimentată și organizată în jurul unui coridor.” Spațiul a devenit din nou mult mai rigid și monoton (Fig. 8).

Fig. 8. Planimetria convențională. Organizarea unui birou în momentul crizei economice din anii `80

Cu toate acestea, angajatul avea un sentiment de proprietar al biroului. Încercările de a crește flexibilitatea au condus la un spațiu multifuncțional care oferă o experiență recreațională cu cafenele și puncte de relaxare în spațiul de lucru. De exemplu clădirea SAS din Stockholm proiectată de Niels Torp ( Fig. 9). Îmbinarea spațiului compartimentat cu planul deschis a avut ca și rezultat diferite încăperi comune care au pus bazele biroului combi Suedez.

În timp ce conceptul locului de muncă a continuat să se schimbe, Regatul Unit și S.U.A. au început să promoveze schemele prin care oamenii ar fi mai mobili și ar putea lucra de la distanță. Acest obiectiv a sporit deschiderea spațială și a dus la reducerea costurilor de întreținere. Utilizarea la scară largă a tehnologiei mobile, a telefonului mobil și laptopului au avut impact în modul de a lucra și per general în mediul de lucru și a modului de utilizare a spațiului. Lucrările se desfășoară la locul de muncă, în cafenea și acasă la angajat. Tehnologia și metoda de lucru de la distanță au redus pe plan strategic costurile la birou. În același timp competiția la locul de muncă a crescut considerabil la nivel global. Spațiile erau proiectate în adâncime, iluminate artificial în cea mai mare parte și cu aer condiționat. Pentru prima dată a devenit aparent faptul că sănătatea angajatului, satisfacția și bună-starea lui erau afectate de modul de proiectare a spațiului.

Fig. 9. SAS Headquarters de Nield Torp, din Stockholm, Suedia

„Conceptul de „Hot-desking” este re-introdus ca o nevoie în planimetria biroului contemporan. Spațiul devine tot mai impersonal și lucrul în grup este un obiectiv în departamentul de spațiu-deschis. Conceptele ce urmează sunt creșterea eficienței, productivității și a urmăririi informației cu scopul de creștere a profitului, fie el personal sau organizațional. Interacțiunile din birou devin mai relaxante și informale. Comunicarea față în față este încurajată pe ideea de creștere a creativității angajaților.”

Strategiile organizaționale anterioare pentru utilizarea spațiului considerau angajatul ca și o „unitate de producție”, având ca scop creșterea eficienței lui. Acestor oameni li se cerea să rămână pe o anumită poziție și să efectueze diferite activități repetitive. În ziua de azi angajatului i se cere să aducă idei gândite de el care vor crește productivitatea și creativitatea, comunicarea față-în față, care de multe ori implică să te deplasezi dintr-un loc în altul al clădirii. Termenul de ‚knowledge worker’ (angajat cu anumite cunoștințe) a fost introdus în urmă cu 30 de ani și a fost criticat în 1993 de Knights, Murray și Willmot care susțineau că orice activitatea umană implică o formă de cunoaștere. „Blackler (1995) a dezvoltat acest lucru, afirmând că fiecare individ și organizație, nu doar așa numiții „knowledge wrokers” sau „knowledge organizations” sunt informate. Teorii recente legate de interacțiunea la locul de muncă, între timp au evidențiat faptul că schimbul de informații crește productivitatea muncitorului.”

În 1985, s-a sugerat că „munca ta este acolo unde ești și tu” . Această afirmație a devenit în curând motto-ul pentru desfășurarea spațiului în care muncitorii au urmat diferite modele și au provocat modalități alternative de lucru. Acestea încurajau lucrul de la distanță, unde angajații puteau lucra chiar și de acasă, de la cafenele, hotel sau dintr-un alt tip de birou decât cel tradițional. Ultimii 20 de ani au fost martori la diferite tipuri de spațiu de lucru, mobilier ușor de mutat, mobilier inteligent și elemente care conduc la diversitatea, flexibilitatea utilizării spațiului. Într-o anumită măsură, existau conflicte și intersectări între cercetători și oamenii care studiau spațiul de lucru care porneau de la cele două tipuri de proiectare a spațiului de lucru, cel organizat, optim și productiv și cel alternativ, conectat virtual.

„Noul concept de clădire de birouri este alcătuit dintr-un plan deschis sau compartimentat multifuncțional.” Concentrându-se pe dimensiunile fiecărui spațiu de birou și pe valoarea atribuită pentru zona de lucru, William Bordass Associates, Francis Duffy(D.E.G.W.) și Andrian Leaman au susținut importanța relației din spațiul de lucru auxialiar actual. Duffy împreună cu Worthington au sugerat faptul ce spațiul se desfășoară pe 4 sisteme de legătură, cuibul, stupul, celula și clubul. „Cuibul este pentru a încuraja munca în grup și interacțiunea. Stupul este întotdeauna în plan deschis și ca atare facilitează și ajută managerii în supravegherea angajaților, care sunt meniți să stea la biroul lor producând muncă utilă. Celulele sunt spații închise, proiectate pentru a crește productivitatea individuală prin gruparea acestora conform descrierii tipului de lucru pentru care au fost angajați. Cluburile sunt concepute pentru interacțiuni individuale și procesul de lucru.”

2.3 Clădirile de birouri în România

2.3.1 Evoluția segmentului de office în România

Horațiu Florescu își amintește cum la începutul segmentului de office în România, multinaționalele nu apreciau neapărat serviciile de mai bună calitate, ci alegeau brokerii în funcție de abilitățile interpersonale. „Corporațiile, când au venit în România, nu au găsit în Capitală clădirile de clasă A care se așteptau. Primele spații de birouri au apărut în clădiri renovate, a căror destinație inițială a fost alta.” Un exemplu de acest fel de clădire îl reprezintă IBC Modern – sediul Bursei de Valori București-fostul Hotel Modern. (Fig. 10). La fel se poate afirma și despre fostul Hotel Union din București din 1931 care în ziua de azi se numește Union International Center, și găzduiește compania Ashtrom.

Fig. 10 Sediul Bursei de Valori, București

În același timp au apărut clădiri noi de birouri, care sunt și astăzi repere ale pieței, precum clădirea Bancorez de pe Calea Victorie sau World Trade Center. Primele semne ale exploziei ce avea să urmeze au fost, la începutul anilor 2000, clădirile de birouri precum Opera Center (finalizată în două faze, în 2001 și 2002, devoltata de portland trust), Europe House (finalizată în 2002, dezvoltată de GTC România), Iride Business Park (primul parc de birouri din zona Dimitrie Pompeiu, dezvoltat de Red Star Management) și Novo Park, dezvoltat de omul de afaceri român Liviu Tudor care mai deține un parc de birouri, West Gate, în vestul Bucurestiullui.

Anul următor, în plin boom economic, companiile se extindeau și aveau nevoie de spații. Cererea venea de la clienți existenți care vroiau spațiu mai mare, dar și de la alte companii. Conducerea dezvoltatorului a luat atunci decizia de a achiziționa clădirea Aerofina, învecinată, cu deschidere la strada Fabrica de Glucoză, precum și un depozit. Pe locul acestuia din urmă, a fost edificată o clădire office de 25.000 de metri pătrati.

După această perioadă de pionierat, a urmat boom-ul, care, pe segmentul office, s-a manifestat printr-o explozie a cererii, la care dezvoltatorii au răspuns prin noi proiecte. „Cererea a fost mai mare decât oferta, însă proprietarii puteau să țină pasul, pentru că aveau finanțare, fie că era din surse proprii, fie de la bănci. Una dintre zonele cu cea mai mare dezvoltare în acea perioadă a fost Dimitrie Pompeiu-Pipera. Zona care a fost, pe atunci, centrul de greutate al segmentului corporate, se remarca prin chiriile mai mici cu aproape 25% față de Central Business District și Centru (zona cuprinsă între Piața Charles de Gaulle și Piața Operei), accesul la metrou (stația Pipera este la doar trei opriri distanță de Piața Victoriei), apropierea de aeroport (vitală pentru angajații expatriați), spațiile generoase ale clădirilor, locurile de parcare numeroase, dar și puterea electrică instalată mare, element rămas de pe vremea vechilor fabrici.”

Unul dintre proiectele care s-au remarcat în acea vreme – și, chiar mai important, și în timpul crizei severe care a urmat și care a lovit extrem de puternic segmentul office, în special Pipera – a fost Novo Park, dezvoltat de omul de afaceri Liviu Tudor și inaugurat în 2004. După zece ani de la inaugurare, în 2014, cifra de afaceri a Genesis Development, companie al cărei portofoliu include parcurile de birouri West Gate și Novo Park și campusul privat West Gate Studios, a fost de aproximativ 33,7 milioane de euro, în creștere cu 2% față de anul precedent. Creșterea ușoară a cifrei de afaceri din 2014 s-a datorat în principal extinderii suprafețelor ocupate de actualii chiriași, în urma contractelor semnate în cursul anului 2013. În 2014 eforturile dezvoltatorului s-au concentrat pe programul de îmbunătățire continuă a spațiilor din cele două parcuri, astfel încât să faciliteze extinderea chiriașilor deja existenți. Totodată, a fost investită o sumă de aproximativ 3,5 milioane de euro în peisagistică, îmbunătățiri și lucrări de fit-out aduse parcurilor de birouri.

West Gate și Novo Park au în prezent un grad de ocupare de aproape 100%. Singurul chiriaș atras în 2014 a fost lanțul de cafenele Starbucks, care a inaugurat în Novo Park prima cafenea dintr-un parc de birouri din România, un concept nou pentru piața locală.

Spre sfârșitul lui 2008, dar mai ales la începutul lui 2009, lucrurile erau clare: criza sosise. A fost o perioadă de blocaj, 2009-2011, în care nimeni nu a prea știut încotro să se îndrepte. În România, am avut noroc că a început să crească segmentul de banck-office și astfel o perioadă de blocaj s-a transformat într-o perioadă de relansare”, explică șeful The Advisers/Knight Frank, companie pe care a lansat-o chiar în 2009.

În alte sectoare ale pieței imobiliare însă, cum sunt terenurile, acel blocaj a însemnat, într-adevăr, criză. Cu prețuri „umflate” artificial în timpul boom-ului și cu dezvoltări proiectate care erau bazate prea mult pe proiecte publice de infrastructură care nu au mai fost realizate, prețurile terenurilor au scăzut vertiginos, ajungând să se vândă și de zece ori mai puțin față de prețul de achiziție. „Birourile n-au avut de suferit, pot să spun că s-au reinventat. E un cuvânt care mă definește și pe mine, eu mă reinventez tot timpul”, subliniază Horațiu Florescu.

Experiența a arătat că unele clădiri de birouri s-au descurcat mai bine în perioada de criză, în timp ce altele s-au golit tot mai mult, asta dacă au fost vreodată pline.

„Clădirile care s-au descurcat cel mai bine au fost cele care au avut o specificație tehnică bună și au avut o accesibilitate foarte bună. În Pipera (zona de după Barieră – n.red.), chiar dacă sunt clădiri moderne, cu specificații tehnice foarte bune, avem problema accesului și a distanței față de metrou. Clădirile cu acces foarte bun și cu o stație de metrou aproape au performat foarte bine. Sunt și anumite clădiri care nu au acces la metrou, au vizibilitate foarte bună și acces ușor, cum este zona World Trade Center. Bucharest Business Park, S-Park, City Gate – acestea sunt niște produse extraordinare, din care chiar dacă mai pleacă un chiriaș, vin doi și întreabă de ele”, precizează Horațiu Florescu.

Perioada de după criza economică. Anul 2015, marchează finalul unui ciclu pe segmentul office. În general, în această piață, experiența a arătat că vorbim, din punctul de vedere al dezvoltărilor, de cicluri de doi ani, determinate de obținerea finanțării și durata de construcție. Cele mai importante astfel de perioade de până acum, care au adus pe piață clădiri-reper care aveau să creeze noi poli office, sunt 2000-2002, 2004-2006, 2007-2009, 2010-2012 și 2013-2015.

Dacă primele trei au însemnat, așa cum am arătat mai sus, nașterea unui stoc de clădiri moderne, de clasă A, ultimele două au însemnat revenirea de după criză. Astfel, în perioada 2010-2014 au început să apară noi clădiri (AFI Business Park, Green Gate, Sky Tower, Floreasca Park, Green Court), cu un nou element integrat (de la începutul construcției sau după aceea, cum este cazul Novo Park): caracteristicile verzi, apărute ca urmare a schimbării pieței de real estate la nivel global. Astfel, multinaționalele preferă clădirile „verzi”, care înseamnă eficiență energetică – prin urmare, pe lângă efectele benefice asupra mediului, costuri mai mici de operare, care se traduc într-un „service fee” mai mic pentru chiriași.

Investițiile pe piața de birouri au înregistrat creșteri semnificative în anul 2016, ajungând la livrări noi de aproximativ 300.000 de metri pătrați. Această evoluție este îndeaproape corelată cu evoluția economiei reale, în special sectorul de IT și outsourcing. “În 2016, evoluția pieței spațiilor de birouri a fost marcată de dezvoltarea rapidă a zonei Floreasca – Barbu Văcărescu din București. Pe de altă parte, începând din 2017 ne așteptăm ca livrările noi să se axeze progresiv mai mult pe orașele din țară, precum Timișoara, Cluj-Napoca, Iași și Brașov. Bucureștiul va rămâne activ din punctul de vedere al noilor dezvoltări, fiind așteptate livrări importante în zona de centru-vest“, a spus în 2016, Mihai Pătrulescu, coordonatorul departamentului de research al companiei de consultanță Colliers International.

În trimestrul al treilea al anului 2017, cererea de spatii de birouri reprezinta aproape jumatate -respectiv – 49% – din activitatea totală de închiriere în București, arată raportul CBRE privind. Ponderea de 49% reprezintă un record al ultimilor ani, în condițiile în care, trimestrial, nivelul procentual al cererii noi variază între 20-25%, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanții companiei de servicii comerciale și investiții în real estate.

Sectorul IT&C a acaparat aproximativ 78% din cererea totală de spații de birouri în trimestrul al treilea, urmat de sectorul serviciilor profesionale, cu 10%. Statistica la nivelul primelor nouă luni plasează în continuare sectorul IT&C pe prima poziție, cu o pondere de 55% din total, urmată de sectorul industrial de producție și cel al serviciilor profesionale, cu câte 18, respectiv 13%.

În anul 2018 rata de neocupare a clădirilor de birouri a atins cel mai scăzut nivel istoric din ultimii 9 ani, situându-se la 8%. Nivelul scăzut al ratei de neocupare este un semnal clar că segmentul de spații de birouri din București are nevoie de cât mai multe proiecte noi, pentru a face față cererii care crește accelerat.

Experții imobiliari apreciază că chiriile pentru spațiile de birouri de primă clasă rămân neschimbate, dar este așteptată o creștere a acestora în 2019 , deoarece ratele de neocupare pentru zonele cele mai căutate din București se află la un nivel foarte scăzut.

2.3.2 Metamorfoza economică a României

Dacă în 1996 doar 850.000 din cele 10,7 milioane de persoane aflate în activitate în România aveau studii superioare (adică 8% din total), în 2015 numărul lor urcase la 1,7 milioane din cele 8,5 milioane de persoane ocupate (respectiv 20% din total). Trebuie spus că 86% din cei cu facultate locuiau în 2015 în mediul urban, ceea ce nu poate decât să fie o nouă explicație pentru discrepanțele dintre oraș și sat. Totodată, dacă numărul celor cu studii postliceale scăzuse de la 500.000 la 280.000 în aceeași perioadă, cel al persoanelor cu studii liceale crescuse semnificativ, de la 2,4 milioane în 1996 (adică 22% din total) la 3,1 milioane în 2015 (respectiv 37%). De cealaltă parte s-a redus, evident, ponderea persoanelor cu studii profesionale și a celor cu studii gimnaziale, primare sau fără școală. În urmă cu două decenii, acestea totalizau nu mai puțin 6,9 milioane de persoane (două treimi din forța de muncă). În 2015, aceste categorii mai reprezentau numai 3,3 milioane (adică mai puțin de 39% din total). Mai mult, două treimi din persoanele active care nu au terminat nici măcar liceul locuiau în mediul rural.

Pentru a fi corporatist ar trebui să lucrezi într-o companie mare (peste 250 de angajați), chiar dacă destui dintre cei care se simt așa sunt de fapt pe ștatele de plată ale unor firme de dimensiuni medii (50-249 de salariați) și, în unele cazuri, chiar în firme cu mai puțin de 50 de angajați. Adică, oricât de bine ar arăta statisticile de mai sus, nu pot fi luați în calcul bugetarii cu studii medii sau superioare, nici lucrătorii pe cont propriu (fie ei avocați, consultanți sau tehnicieni), nici patronii și nici cei din firme cu câțiva salariați.

Potrivit INS, în 2008 se înregistrau la nivelul industriei, construcțiilor, comerțului și serviciilor 1,1 milioane de angajați în unități cu 50-249 de persoane și 1,3 milioane în unități cu 250 de persoane și peste. Șapte ani mai târziu, cifrele scăzuseră la 950.000, respectiv la 1,14 milioane. În același timp, numărul firmelor medii se diminuase de la 9.939 la 8.563, iar cel al firmelor mari de la 1.878 la 1.715. Cu alte cuvinte, deși calitatea și gradul de instruire al forței de muncă autohtone au crescut semnificativ, numărul celor care lucrează pentru companii ce ar putea fi catalogate drept corporații, precum și numărul efectiv al corporațiilor au scăzut în cifre absolute.

„Numărul persoanelor care lucrau într-o corporație era în creștere, deoarece a avut loc o transformare, dar nu la nivelul numerelor, ci în ceea ce privește domeniile de activitate și, ca directă consecință, în ceea ce privește pozițiile ocupate de angajații autohtoni. În 2008, lucrau în industrie 1,45 de milioane de persoane. În 2016, numărul lor se redusese la 1,36 de milioane. În construcții, scăderea a fost în aceeași perioadă de la 404.000 la 380.000. În comerț, de la 774.000 la 757.000. În transport și depozitare – de la 286.000 la 261.000. Însă ele au crescut în hoteluri și restaurante (de la 114.000 la 176.000), în IT&C (de la 109.000 la 157.000) și în activități de servicii (de la 405.000 la 521.000).”

Alte cifre care subliniază schimbarea treptată a structurii economiei României sunt cele care arată cât la sută din forța de muncă activează în companii cu capital străin recent înființate. La nivelul economiei proporția a crescut de la 1,7% în 2005 la 18,2% în 2014. La nivelul regiunii București-Ilfov, creșterea a fost de la 3,6% în 2005 la 34,6% în 2014.

Luând în calcul datele de mai sus, probabil că o estimare realistă ar fi că undeva în jur de un milion de persoane lucrează în corporații. Pare puțin, dar reprezintă mai bine de un sfert din salariații din mediul privat și aproape o cincime din numărul total de angajați la nivelul economiei. Și, cel mai probabil, majoritatea lor se regăsesc între cei 1,1 milioane de români care câștigau în primăvara anului 2016, potrivit Ministerului Muncii, între 1.700 și 4.000 de lei net pe lună, respectiv între cei 250.000 de salariați care aveau, la aceeași dată, lefuri de peste 4.000 de lei net.

2.3.3 Exemple de clădiri de birouri din România

Olympia Tower, București.

Fig. 11. Olympia Tower, Bucuresti

Arhitect: SC PZP Arhitectura SRL

Descrierea structurii: Structura de rezistență a imobilului este alcătuită din două nuclee de pereți de beton armat, situate în zona centrală a clădirii, care constituie elementele de rezistență principale ale clădirii și din cadrele perimetrale de beton armat. Planșeele sunt de tip dală groasă, la nivelul infrastructurii și planșee ce reazemă pe grinzi în suprastructură; particularitate: subsolurile sunt realizate în elice (3 subsoluri elicoidale). Olympia Tower este o clădire clasa A, structurată pe 3 Subsoluri + Parter + 12 Etaje. Clădirea de birouri oferă peste 9.500 de metri pătrați.

„În contextul unei arhitecturi comuniste de blocuri de locuințe prefabricate, opuse unei zone vaste de locuințe unifamiliale, toate împânzite de o circulație auto extrem de aglomerată, ia naștere această clădire. Situl e extrem de mic ca dimensiuni și poate fi considerat chiar imposibil din punct de vedere al problemelor pe care le ridică și al dificultății rezolvării unora precum: infrastructura existenta, benzinăria din apropiere, greutatea realizării accesului autoturismelor.”

“Amprenta clădirii propusă e rezultanta analizelor de circulație, atât pietonale cât și auto. Fațada e cea care conferă personalitate prin dinamică și atitudine sculpturală. Parterul e proiectat deschis și transparent pentru o integrare a clădirii în viața orașului.”

Estetic, consider a fi o atitudine potrivită față de vecinătăți, jocul de plin si jol făcând trecerea de la fațadele blocurilor comuniste, mai ușor de suportat. Simplitatea liniilor și a culorilor îi conferă eleganță aparte. E un exemplu de naștere a unui proiect din context, de comunicare cu veciniătatea, și integrare vizuală.(Fig. 11)

Crystal Tower Piața Victoriei

Fig. 12. Crystal Tower, Bucuresti

Arhitect: Adrian Spirescu

Crystal Tower este prima clădire de birouri privată din România dotată cu un heliport. Dincolo de aceasta este și premiata Anualei de Arhitectură la secțiunea clădiri de birouri și stabilește în același timp un nou standard în materie de sustenabilitate în România. Cu design-ul său elegant, care amintește de fațetele unui diamant șlefuit, Crystal Tower este una din puținele clădiri office din București și din țară care au atins stadiul de excelență în construcții conform încadrării BREEAM. BREEAM (Building Research Establishment Environmental Assessment Method) este cea mai eficientă metodă de atestare și rating a sustenabilității unei clădiri. Deși a fost creată inițial pentru sectorul de construcții din Marea Britanie, popularitatea metodei a crescut substanțial. Astfel, în prezent, peste 200.000 de clădiri din întreaga lume sunt raliate la codul bunelor practice de proiectare, construcție și mentenanță impus de BREEAM. BREEAM este un instrument care măsoară performanțele unei clădiri raportate la niște valori de referință care vizează designul, modul de construcție, eficiența folosirii energiei, a apei dar și aspecte privind “starea de bine” pe care clădirea o oferă ocupanților. Performanțele pe care le atinge au fost gândite încă din faza de proiectare, când s-au făcut studii riguroase privind fezabilitatea soluțiilor alese. Între expertizele mai neobișnuite se numără gradul de însorire, simulări termodinamice, managementul deșeurilor și chiar un raport ecologic. ( Fig. 12)

Capitolul 3. Elemente care influențează mediul de lucru

3.1 Acustica

“Acustica (grecește: akuein ακουειν = a auzi) este știința sunetului. Ca domeniu științific ea tratează totalitatea aspectelor legate de sunet, ca producerea, propagarea, influențarea și analiza sunetului. De asemenea, acustica studiază interacțiunea sunetului cu materialele, propagarea în spațiu, precum și percepția sunetului și efectele asupra oamenilor și animalelor. Acustica este un domeniu de cercetare și aplicație interdisciplinar, bazat pe diferite discipline, ca fizica, psihologia, fiziologia, tehnica transmisiei de informații, știința materialelor etc. Sunetul se propagă diferit în diverse medii, acestea influențând viteza de propagare și spectrul frecvențelor.”

Acustica clădirilor se ocupă cu studiul problemelor legate de propagarea și recepționarea energiei acustice în unitățile funcționale și în teritoriul construit în scopul asigurării confortului acustic.

Problemele analizate:

Izolarea fonică a clădirilor;

Tratarea fonoabsorbantă a sălilor de audiție

Pentru analiză se impune cunoașterea:

Sursei de emisie;

Mediului de propagare;

Receptorului.

Sursa de putere acustică poate fi orice sistem fizic care aflat în oscilație, este capabil să realizeze acustica în mediul înconjurător.

Pot fi:

Construite special pentru a răspândi sunetul în spațiu (instrumente muzicale, difusoare, sirene, etc.);

La care radierea energiei acustice apare ca urmare a funcționării (efect secundar-motoare, etc.)

În clădiri zgomotele provin din exterior sau din interior (din exploatarea curentă sau de la spațiile tehnice).

Mediul de propagare al undelor

“Vibrațiile sursei produc dilatări și comprimări succesive ale particulelor mediului cu care sunt în contact direct. Particulele puse astfel în mișcare antrenează particulele învecinate ș.a.m.d., fenomenul se repetă în continuare formându-se unde elastice, care iau alternativ forma unor compresiuni sau dilatări succesive ale mediului. Particulele mediului nu se deplasează odată cu unda elastică. Ele efectuează numai o mișcare oscilatorie, de o parte și de alta a poziției lor de echilibru, făcând operația de transmitere a undei elastice prin mediul respectiv.”

Mediul de propagare al undelor poate fi:

semiinfinit (mediul exterior);

limitat (mediul interior clădirilor).

În mediul aerian se pot găsi obstacole care să influențeze comportarea undelor acustice.

Domeniul de audibilitate

Pentru a fi perceput de urechea umană, sub formă de sunete, vibrațiile acustice care ajung la ureche trebuie să satisfacă anumite condiții privind:

frecvența;

Domeniul audibil se intinde pe 10 octave unde: 1 oct = distanța dintre o frecvența si dublul ei

intensitate;

durata. Limita de durată pentru ca un sunet să fie perceput = 60 msec

Limite admisibile ale indictorilor de zgomot

Limitele admisibile ale nivelurilor de zgomot în clădiri, indicate în tabelul 3.1, sunt stabilite considerându-se climatul corespunzător specific utilizării și activităților ce se desfășoară în unitățile funcționale respective. Limite detaliate în funcție de tipuri de clădiri sunt prezentate în Partea a III-a, Indicativ C 125 /3 – 2012

În cazurile în care zgomotul de fond (în absența surselor de zgomot exterioare) este mai mic de 30 dB(A), nivelul de zgomot echivalent interior datorat tuturor surselor de zgomot exterioare unității funcționale, trebuie să nu depășească cu mai mult de 5 unități nivelul zgomotului de fond.

Conform normativului, limita admisibilă a nivelului de zgomot echivalent interior într-o clădire de birouri se alfă între 35-45dB, limita admisibilă a nivelului de zgomot în exteriorul clădirii este de 65dB, iar valoarea orientativă a nivelului de zgomot în unitățile funcționale este cuprinsă între 45-50dB.

Tabelul 3.1 – Limitele admisibile ale nivelului de zgomot chivalent intnerior în unitățile funcționale, datorat unor surse de zgomot exterioare unităților funcționale

Valorile de temperatură, a mișcării aerului și nivelurile de umiditate în care ocupanții nu simt discomfort, definesc termenul de confort termic. Sunt câteva mecanisme de care trebuie să se țină cont.

– Răcirea sau încălzirea pielii prin convectie, în funcție de temperatura aerului – dacă este mai mică sau mai mare decât a pielii

– Răcirea pielii prin evaporarea transpirației

– Încălzirea pielii prin radiație solară directă sau indirectă

– Încălzirea sau răcirea pielii prin radiație de la pereți , dacaă aceștia au o temperatură mai mare sau mai mică decât a pielii

– Prezența mașinilor / electrocasnicelor sau a altor persoane care pot fi o sursă de căldură. Creșterea temperaturii în acest caz duce la incălzirea pielii prin convecție.

3.2 Illuminatul

Le Corbusier afirmă că „Arhitectura este jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite sub lumină. Ochii noștri sunt făcuți pentru a vedea formele sub lumină; umbrele și lumina scot în evidență formele. Cubul, conul, sfera, cilindrul sau piramida sunt marile forme primare pe care lumina le scoate bine în evidență; imaginea lor ne apare limpede și tangibilă, fără nicio confuzie. Iată de ce ele sunt forme frumoase, cele mai frumoase forme.”

Spațiul, materialul și culoarea, adică principalele instrumente cu care operează arhitectura sunt, în mod esențial, dependente de lumină: de intensitatea ei, de unghiul de incidență, de rază, de dispersie, de refracție, de oglindire, pe scurt de toate aceste fenomene care îmbracă lumea și ne-o prezintă, mai limpede sau mai distorsionat, mai tăios sau mai delicat, mai vibrant sau mai nuanțat, dar, întotdeauna, în gradații infinite de clarobscur, de strălucire și de umbră.

Nu doar culorile, ci și lumina poate fi pusă în relație cu activitatea desfășurată într-un loc. Fiecărei activități i se poate găsi tipul de lumină cel mai potrivit. Aceasta se schimbă și poate fi transformată pentru a se adapta scopului pentru care vrem să o folosim. Lumina solară variază pe parcursul zilei și al nopții, dar și pe termen lung, în decursul anului, în funcție de anotimp; uneori poate fi estompată și difuză.

Spațiile de birouri sunt într-o permanentă evoluție. Acel tip de spațiu de birou tradițional, cu patru pereți din zidărie, lumină insuficientă, tuburi de iluminat zgomotoase și pericol de electrocutare a fost nevoit să se tranforme și să se dezvolte odată cu nevoile noastre din ce în ce mai diverse.

Pe parcursul unei zile, necesitățile noastre trec prin multe transformări: dorim să ne trezim relaxați, apoi avem nevoie să ne concentrăm pentru a îndeplini anumite sarcini, este nevoie să ne destindem, să fim iarăși concentrați, apoi din nou relaxare. Toate aceste stări sunt influențate de un element vital: lumina. Aceasta ne influențeză viața vizual, emoțional, biologic.

Vizual. „Este esențial să avem lumina potrivită la locul potrivit. În funcție de activitatea pe care o desfășurăm, lumina trebuie sa fie adaptată atât ca intensitate, cât și ca temperatură de culoare.” Cu cât temperatura de culoare este mai rece (5000 K – 6000 K), cu atât suntem mai concentrați. Dacă adăugăm și o intensitate luminoasă ridicată, obținem efectul maxim de concentrare, dar  este bine-venit doar pentru perioade scurte, altfel riscă să devină foarte obositor. În schimb, dacă avem nevoie de o activitate uzuală, care nu trebuie să ne consume multă energie (de exemplu cititul), temperatura de culoare trebuie sa fie neutră (4000 K) sau caldă (2700 K– 3000 K), iar intensitatea luminoasă la o valoare care să ne permită să urmărim textul fără efort.

Emoțional. Lumina ne influențeaza direct starea de spirit, iar efectul ei se răsfrânge și asupra somnului, astfel încât, dacă suntem expuși la lumina nepotrivită, cei doi hormoni care reglează bioritmul, cortisolul si serotonina, sunt eliberați necorepunzător și devenim agitați, nu reușim să ne odihnim, intrăm într-un cerc vicios.

De aceea, fiecare activitate pe care o desfășurăm trebuie să aibă lumina potrivită: rece pentru activitățile care au tendința să fie foarte intense: braintorming, întocmirea de oferte, discuții pe tema bugetelor etc, neutră pentru activitățile de comunicare: ședințe, sarcini repetitive, sau caldă pentru activități de socializare: discuții cu colegii, activități creative, care trebuie să fie relaxate.

Conform normativului de iluminare artificială, “redarea culorilor în clădirile de birouri trebuie să se încadreze în grupa 1B, domeniul valorilor indicelui de redare a culorilor trebuie să se fie între 90 > Ra ≥ 80 și culoarea aparentă să fie caldă intermediară. Tipurile de lămpi să fie fluorescente de joasă presiune, iar distribuția fluxului luminos să fie semidirectă.”(Fig. 13)

Fig. 13. Schema de iluminare al unui birou și influența luminii asupra omului în viața de zi cu zi

3.3 Confortul termic

Higrotermica studiază fenomenele fizice legate de temperatură și umiditate, atât în spațiul interior al clădirii cât și în structura elementelor de închidere, utilizând metode specifice, în vederea realizării confortului higrotermic.

Confortul termic reprezintă cea mai importantă componentă a confortului interior și este determinat de temperatura aerului interior și a suprafețelor interioare ale pereților, tavanelor, pardoselii precum și umiditatea relativă a aerului. Confortul termic influențează în mod deosebit calitatea vieții și sănătatea oamenilor, necesitând cheltuieli mari pentru realizarea și menținerea lui.

Petrecem peste 8 ore din zi în spațiile de birouri, iar factorii la care suntem expuși ne pot influența sănătatea și confortul zilnic, într-o măsură foarte mare. Pe lângă calitatea aerului, nivelul de zgomot, iluminatul, temperatura este unul dintre parametrii care contribuie constant la bunăstarea și la productivitatea angajaților pe termen lung. Noul studiu realizat de Saint-Gobain dezvăluie date importate despre nivelul de confort termic prezent în birourile din România.

Realizată în 200 de spații de birouri din București, Cluj și Iași, în perioada august-septembrie 2018, cercetarea Saint-Gobain a colectat date importante asupra parametrilor de confort. Cu ajutorul aplicației mobile MC 350 și a dispozitivului de măsurare a nivelului de confort cu același nume. S-au monitorizat și analizat date referitoare la parametrii de confort: temperatură, iluminare, umiditate și zgomot.

„Conform datelor obținute, temperatura medie înregistrată atinge valoarea de  27.4°C, fiind  considerată de ocupanții clădirii temperatura  potrivită. Însă, Normativul de Proiectare a spațiilor din România arată că temperaturile optime pentru ambientul interior, ce asigură confortul persoanelor aflate în aceste spații, ating un nivel superior recomandat de 27°C. În plus, un studiu recent internațional (Lan L. Wargocki P. Wyon DP. Lian Z. (2011)) arată  faptul că performanța ocupanților poate scădea cu -6%  la o temperatură de 30°C și cu –4% la cea de 15°C.”(Fig. 14)

Fig. 14. Studiu realizat de Saint-Gobain în 2018 referiitor la confortul termic în birourile din România

Având în vedere creșterea prețului combustibililor necesari pentru încălzirea clădirilor trebuie analizată problema confortului termic sub aspectul investițiilor necesare pentru realizarea protecției termice a clădirilor.

În ultimele decenii nu s-a discutat niciodată atât de mult despre energie și despre prețul acesteia. Nimeni nu și-a închipuit că purtătorii fosili de energie vor deveni așa de rapid prea scumpi, că echilibrul valutar va depinde de importurile de petrol și de gaze, că arderea acestora contribuie hotărâtor la modificările climatice și că înlocuirea lor cu surse regenerabile curate ar putea fi atât de urgent necesară dar și atât de anevoioasă din punct de vedere tehnologic și economic.

Deocamdată cea mai sigură și mai accesibilă formă de energie nepopulantă este cea economisită (Fig. 15)

Fig. 15. Probleme globale ale omenirii, conservarea energiei, cogenerarea și sursele noi curate

Astfel a apărut în construcții ideea conservării energiei. Inițial ea s-a impus ca o condiție preliminară pentru utilizarea economică a energiei electrice la încălzirea spapțiilor și curând pentru folosirea avantajoasă a tuturor celorlalte energii: solară, eoliană, biogaz, geotermală. Apoi a devenit o necesitate impusă treptat de costurile foarte mari ale energiei din sursele convenționale dar și ca urmare a faptului că cele noi sunt chiar și mai scumpe, datorită investițiilor, trebuind să fie subconvenționate (panouri fotovoltaice, pompe de căldură sau celule de combustibil).

3.4 Cromatica

Cromatica declanșează diverse asocieri în creierul uman, mai mult sau mai puțin explicabile. Cercetările relevă tot timpul noi informații legate de impactul acestora asupra psihicului, unele dintre acestea fiind utile în construirea unui mediu ambiant stimulativ pentru angajați. “Culorile sunt mereu în câmpul nostru vizual. Ele sunt însoțite de o trăire afectivă sau o componentă emoțională”, spune psihologul Aurora Liiceanu.

Se știe foarte bine că, în general, culorile au un impact asupra creierului uman, anume, ele fac diverse asocieri, mai mult sau mai puțin explicabile. Sunt dezvăluite tot timpul informații noi în ceea ce privește impactul acestora asupra psihicului. Prin studiile realizate de Institutul pentru cercetare din Chicago s-a dezvăluit că oamenii emit judecăți subconștiente în primele 90 de secunde de la primul contact cu mediul în care se alfă. Aprozimativ între 60% și 90% din impresiile făcute se bazează pe culori. Institutul Color Marketing Group s-a ocupat cu studiul pe mai multe culori.

Culoarea roșu, are un rol în stimularea activității, dar și rebeliunea, astfel nu este indicată în spațiul în care se lucrează pe echipe. Pentru sălile de ședințe este indicat portocaliul deoarece acesta poate fi asociat cu caracterul informal. Rozul poate acționa ca un tranchilizant și este indicat să fie folosit în mediile cu grad ridicat de stres. Galbenul se asociază cu energia și fericirea, însă efectele sale sunt complexe. În mediile în care oamenii învață este indicat verdele deoarece este considerat o culoare relaxantă. Performanța angajaților și atitudinea acestora este influențată de mudiul de lucru.

La recepții, în sălile de recreere și în încăperile mari sunt folosite culorile calde cu scopul de a delimita spațiile sau pentru a atrage atenția în anumite puncte. În spațiile unde oamenii trebuie să se concentreze se folosesc culorile reci. De asemenea culorile reci se mai folosesc și în loccurile aglomerate sau acolo unde luminozitatea este mult prea puternică.

Ambianța cromatică poate influența starea de sănătate, echilibrul psihofiziologic și performanțele unui individ. În momentul alegerii culorilor în spațiul de lucru trebuie să se țină cont de saturație, intensitate și tonalitatea cromatică.

Se poate lua în vedere efectul psihologic al fiecărei culori/nuanțe și, prin crearea unui concept cromatic bine gândit, se pot obține spații cu nuanțe care să stimuleze o impresie plăcută asupra acelui loc sau pentru a compensa senzațiile neplăcute. Prin utilizarea corectă și bine orientată a culorilor se conferă structura spațiilor și facilitează orientarea.

Z. Bogathy, sintetizeaza  efectele coeficientului de reflexie si semnificatia culorilor în industrie în următorul tabel:

Paleta de culori și nuanțele alese pentru orice mediu de lucru au potențialul de a avea un impact major asupra tuturor aspectelor legate de productivitatea angajaților, bunăstarea la locul de muncă și, în general, starea lor generală de spirit. De fapt, marele Picasso este citat spunând că "Culorile, ca trăsăturile, urmează schimbările emoțiilor".

În ceea ce urmează vom explora cateva dintre culori și impactul lor general supra psihicului uman.

Albul. Reprezintă puritatea și curățenia; O alegere sigură, dar uneori în condiții de siguranță poate echivala cu faptul că este plictisitor și neinspirat. În mod egal, este important să apreciem claritatea pe care o poate aduce într-un spațiu.

Albul este cel mai bine folosit pe zonele de spațiu gol al bucătăriilor și pe spațiile largi deschise care necesită un finisaj frumos lucios. Se sugereaza a se folosi la un nivel minim deoarece nu ne dorim un interior care sa dea senzația unui cabinet de dentist.

Fig. 16 Spații de bucătărie în nuanțe de alb

Negrul. Emite sentimente de autoritate și control, dar există un dezavantaj deoarece poate absorbi lumina naturală. Este o culoare misterioasă cu un ton sinistru, dar pe de altă parte poate crea un spațiu de eleganță atunci când este folosit ca un accent complementar.

Fig. 17 Spațiu de birou în nuanțe de negru

Movul. Este o culoare regală, a luxului și a ambiției. Reprezintă acea atingere suavă, cu un aer misterios și magic. Cu toate acestea, movul este considerat a fi destul de artificial, din cauza absenței sale în natură. Movul deschis se spune că provoacă gânduri romantice, în timp ce movul închis este chiar opusul.

Fig. 18 Spatii de birou in nuante de mov

Verdele. Reprezintă echilibrul și dezvoltarea. O culoare care ne reconectează la mediul natural. Cea mai bună modalitate de a introduce verde în spațiul de birou este prin pereți verzi și plante în ghivece.

În artă și design este foarte plăcut, dar nu trebuie exagerat și utilizat pe suprafețe foarte mari. Este foarte tare și lasă o impresie puternică. Deseori se folosește în combinație cu tonuri de albastru închis. Verdele se folosește în design pentru a induce siguranță. Spitalele folosesc deseori culoarea verde. Verdele închis, de obicei, este asociat cu banii, cu lumea financiară, cu băncile și cu succesul financiar.

Fig. 19 Spatiu de relaxare intr-un birou cu plante naturale.

Albastrul. Adesea asociat cu profunzimea și stabilitatea, comunică o perspectivă veritabilă și fiabilă, stimulând în același timp relaxarea și gândirea intelectuală.

Este asociat cu cerul și marea. Reflectă pace, armonie, încredere și siguranță. Semnificațiile culorii albastre sunt: creativitate, inteligență, inspirație, artă, avansare, siguranță, tehnologie, libertate, infinit, consolare, stabilitate. Albastrul, în calitate de culoare corporativă, este folosit de foarte multe companii mari, ca de exemplu Microsoft.

Fig. 20 Spații de birouri în nuanțe de albastru

Roșul. Poate invoca pasiunea și crește fluxul de energie mentală, cu toate acestea, poate fi puternic, putând duce la dureri de cap. Roșul pare să funcționeze cel mai bine pentru mobilier, acționând ca un punct culminant, oferind în același timp spațiilor interioare un pic de aromă și condimente. Aparent, roșul îmbunătățește metabolismul uman, crește rata de respirație și crește tensiunea arterială. Din punct de vedere tehnic, roșul scoate textul și imaginile în prim-plan și tinde să le mute, făcând obiectele să arate mai mari și mai apropiate.

Fig. 21 Spații din birou în nuanțe de roșu

Galbenul. Se spune că este una dintre cele mai bune culori pentru zonele de lucru în echipă, deoarece tonul său luminos poate ridica pozitivitatea și fericirea. Galbenul stimulează activitatea mentală și generează energie musculară.

Semnificațiile culorii galbene sunt: satisfacție, intelect, învățare rapidă, memorie, colaborare, organizare, curățenie, entuziasm, curiozitate, dorințe de îmbunătățire, speranță, iluminare, energie.

Fig. 22 Spații din birou în nuanțe de galben

Portocaliul. Este o culoare foarte acceptată în rândul tinerilor și reprezintă fericirea, succesul și determinarea. “Menține vigilența și puterea de concentrare, iar ca iluzie optică, creează impresia de reducere a spațiului.” Orange este o culoare foarte vizibilă și astfel atrage atenția cu ușurință. Se utilizează pentru a evidenția elementele cele mai importante ale designului. Se combină foarte bine cu gri și verde și aceste combinații se folosesc des drept culori de bază ale identității corporative.

Fig. 23 Spații de birou în nuanțe de portocaliu

Capitolul 4. Ergonomia

“Ergonomia este un domeniu de activitate tehnico-științific din cadrul psihologiei muncii, care prin colaborarea dintre psihologi, fiziologi și tehnicieni studiază și realizează o astfel de organizare a sistemului "om – mașină – condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să fie efectuată cu costuri biologice minime și maximă eficiență. Aceasta se poate de asemenea interpreta precum că, ergonomia are ca scop adaptarea sarcinilor de muncă și a locului de muncă la oameni cât și a oamenilor față de muncă și locul de muncă. Optimizarea funcționării sistemului "om-mașină-condiții de muncă" () urmărește reducerea maximă până la eliminare a bolilor (îmbolnăvirilor) profesionale.”

Ergonomia se ocupă de studiul particularităților antropometrice, fiziologice, psihologice și de capacitatea omului care lucrează. Având datele antropometrice ale corpului uman, s-au stabilit dimensiunile și forma locului de muncă și ale mijloacelor de lucru. Cunoscând datele fiziologice se poate determina capacitatea de lucru a celui care lucrează. Variațiile măsurabile ale organismului uman în timpul lucrului, de exemplu pulsul inimii, temperatura corpului, tensiunea arterială, frecvența de respirație și altele, dau informații asupra solicitării omului în timpul lucrului. Analizele psihologice se ocupă în final de probleme ale satisfacției în muncă, de motivări, instruire și de apariția monotoniei în timpul lucrului. Având noțiuni de ergonomie se poate înțelege necesitatea, posibilitățile și limitele unei acomodări între om și lucru, pentru a crea condiții de muncă cât mai agreabile. (Fig. 25)

Principalele scopuri urmărite de ergonomie sunt:

Adaptarea muncii la capacitatea de performanță a lucrătorului, cu scopul de a evita cerințele prea mari sau prea mici;

Dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu mărimea corpului, permițând o poziție naturală;

Adaptarea influențelor din mediu, în special a luminii și climatului.

Fig. 24 Sistmeul " Om-Mașină-Condițiile de lucru"

Fig. 25. Specificații pentru proiectarea ergonomică a unei stații de lucru pe computer

Hotărârea de Guvern Nr. 1029 din 3 Septembrie 2008 privind condițiile introducerii pe piață a mașinilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 674 din 30 Septembrie 2008 cuprinde un capitol referitor la ergonomie, cu următorul conținut:

„În condițiile prevăzute de utilizare, lipsa de comfort, oboseala și constrângerile fizice și psihice cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minimum, ținându-se cont de următoarele principii ergonomice:

luarea în considerare a diversității operatorilor cu privire la caracteristicile morfologice, capacitatea de efort și rezistența acestora;

alocarea unui spațiu suficient pentru mișcările diferitelor părți ale corpului operatorului;

evitarea unui ritm de lucru impus de mașină

evitarea supravegherii care necesită o concentrare îndelungată

adaptarea interfeței om/mașină la caracteristicile previzibile ale operatorilor”

4.1 Necesitatea organizării ergonomice a muncii în birou

Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea personalului un efort intelectual deosebit, însă există numeroase activități care necesită un efort fizic intens.

Din punct de vedere fizic se poate considera ca activități precum cele de procesare a corespondenței, introducere a datelor, căutarea și regăsirea informațiilor sunt grele, solicitând într-un grad ridicat posibilitățile fiziologice ale personalului, în special cele ale secretarelor.

Pentru personalul secretariatelor apar alte cauze care pot determina creșterea efortului fizic și anume: fluxul clienților, gradul de aglomerație, cantitatea și varietatea informațiilor solicitate.

Având în vedere toate aceste solicitări, necesitatea studiilor ergonomice este evidentă, deoarece numai prin intermediul acestora se poate realiza adaptarea muncii la posibilitățile umane firești, fără amenințarea sănătății lucrătorilor. Printr-o organizare corespunzătoare a muncii pe baza principiilor ergonomice, prin mecanizarea și prin informatizarea unor activități și prin stabilirea corectă a numărului și a structurii personalului se poate acționa eficient pentru reducerea efortului fizic.

O altă caracteristică a activității desfășurate în birouri și, în același timp, un factor de influență a efortului este poziția de lucru. Aceasta este poziția șezând, care uneori nu se modifică nici în timpul pauzelor, datorită condițiilor de amenajare a locurilor de muncă. Această caracteristică se întâlnește la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai mare, dar cu deosebire la cei implicați în procesul de întocmire și de prelucrare a documentelor. În acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea rațională a timpului de lucru și spre crearea condițiilor de schimbare a poziției corpului.

Solicitarea neuropsihică în birou este predominantă față de solicitările de altă natură la principalele categorii de personal. Aceasta apare în special la cei implicați în activități ce aparțin domeniului de cercetare-dezvoltare, financiar contabile, de întocmire și de prelucrare a documentelor și la cei din serviciile de relații cu publicul.

În cadrul serviciilor de relații cu publicul sau în secretariate există elemente care au o contribuție însemnată la creșterea efortului psihic. În acest sens se remarcă îndeosebi dialogul ce trebuie menținut cu fiecare persoană pentru stabilirea informațiilor dorite. Pentru a se putea face față acestor solicitări, studiile de ergonomie indică o serie de calități pe care trebuie să le aibă lucrătorii dintr-un astfel de serviciu și anume: cunoștințe temeinice în domeniul solicitat, arta de a vorbi cu oamenii, dinamism, atenție distributivă, spirit de observație, capacitate de decizie și inițiativă.

Practica a demonstrat că în serviciile de relații cu publicul există o serie de cauze care conduc de regulă la suprasolicitare. Acestea sunt diverse și pot fi provocate fie de lucrători, fie de clienți.

Din prima categorie face parte gradul de oboseală al lucrătorilor (zilnică plus cea acumulată) cu implicații asupra modului de comportare față de clienți, manifestat prin lipsă de amabilitate și prin nervozitate. În multe cazuri efortul lucrătorilor de a avea un comportament civilizat poate duce la suprasolicitare.

Dificultăți pot crea și clienții prin modul de comportare față de lucrătorii serviciilor, care nu văd în acesta un partener egal care contribuie prin munca sa la satisfacerea cererilor lor, ci o persoană care trebuie în orice condiții să-i servească cu promptitudine și cu amabilitate.

Solicitarea neuropsihică a angajaților din serviciile de relații cu publicul sau a celor din secretariate mai este influențată și de neritmicitatea fluxului clienților, de neadaptarea orarelor de funcționare a acestora la fluxul clienților și de existența unor lipsuri în organizarea muncii. În legătură cu acest aspect trebuie menționat că organizarea ergonomică a muncii trebuie să asigure concordanța dintre numărul angajaților existenți și afluența solicitanților. Având în vedere că fluxul acestora este în general aleator, structurile respective pot acționa printr-o mai mare flexibilitate în stabilirea programelor de lucru și prin dimensionarea optimă a formațiilor de lucrători, prin folosirea unor grafice de muncă. Aceste măsuri determină servirea civilizată a clienților și creșterea randamentului în muncă în condiții de solicitare normală a lucrătorilor.

Alți factori care influențează substanțial solicitarea psihică sunt factorii de mediu (zgomotul, temperatura, umiditatea și lumina), precum și relațiile dintre membrii colectivelor de muncă.

Din punct de vedere al luminii, intenstității luminoase, reflecției si a lumiozității ecranului, este foarte importantă poziționarea ecranului cu zona de vizualizare în parallel cu fereastra. Ecranul trebuie sa nu fie aproape de fereastră, iar iluminatul să fie lateral cu ecranul.

4.2 Stresul și oboseala profesională

Stresul și oboseala profesională, numite și bolile secolului, sunt cele mai grave disfuncționalități care apar în munca de birou. Din această cauză a apărut necesitatea organizării ergonomice a muncii în birouri.

Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieții noastre cotidiene. Dacă până în 1989 factorii de stres țineau mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale dictaturii comuniste, în prezent societatea de tranziție aduce pe scena vieții, noi tipuri de situații stresante cum ar fi: incertitudinea, schimbările rapide și adesea imprevizibile, concurența, șomajul, necesitatea reorientării și recalilificării rapide și, nu în ultimul rând, scăderea nivelului de trai.

Oamenii, ca indivizi izolați, au rareori posibilitatea de a influența evenimentele stresante externe. Tot ce pot face este să-și însușească niște strategii adaptative care să-i facă mai rezistenți la agresiunile psihice și mai eficienți în activitatea profesională.

Dacă stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic; chiar dacă persoana respectivă este una extrem de echilibrată pot apărea tulburări psihologice temporare. Individul poate trăi o stare de disfuncționalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma unei psihotraume severe (accident, incendiu, decesul unui membru apropiat din familie).

Reacția la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp îndelungat unor condiții de tensiune psihică, mai ales atunci când este atinsă imaginea sa, situația maritală, profesională sau materială. De obicei individul își revine când situația stresantă a fost înlăturată, deși uneori pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută față de anumiți factori de stres.

Factorii de mediu reprezintă, de asemenea, factori de stres pentru organismul uman și animal, producând perturbări la nivelul diferitelor sisteme fiziologice. Acești factori, dintre care amintim: temperatura (prea ridicată sau prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenții poluanți pot produce traume fizice, dar și psihice.

Există și stresori de natură psihosocială cum ar fi: situațiile conflictuale, presiunea socială prea mare, factori care pun în pericol situația materială sau statutul social al individului, care sunt percepuți ca o amenințare pentru individ. Stresul nu este influențat numai de situațiile externe ci și de vulnerabilitatea, de toleranța la stres a individului sau de unele trăsături ale personalității acestuia.

Există, de asemenea, situații de viață care sunt considerate stresori universali, ca de exemplu: războiul, detenția, calamitățile naturale, accidentele care produc invaliditate sau bolile incurabile, pierderea unor persoane apropiate. Unele situații de viață nu sunt la fel de stresante pentru toată lumea. De pildă, pierderea unui examen, dezaprobarea sau critica șefului determină reacții diferite de la un individ la altul. Chiar și în cazul unor dezastre sau calamități naturale există persoane care își păstrează calmul și acționează oportun și eficient, în timp ce alții intră în panică sau manifestă un comportament bizar.

Cercetările asupra unor combatanți din războiul din Vietnam sau din războiul arabo-israelian din 1973 au demonstrat că doar la un anumit procent dintre aceștia au apărut simptome emoționale grave, temporare sau permanente, care i-au făcut inapți pentru luptă, ceilalți nedezvoltând ceea ce specialiștii numesc "nevroză de război".

Oboseala reprezintă o reacție de readaptare a organismului, de refacere a funcțiilor sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente în activitatea umană.

În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de odihnă sau de somn, organismul își reface plenitudinea funcțiilor sale. Ea nu este o boală, dar poate avea consecințe temporare asupra organismului precum slăbirea atenției față de munca îndeplinită și față de mediu.

Specialiștii clasifică oboseala în următoarele grupe:

Oboseală musculară (dinamică și statică) – determinată de efortul muscular și de contractarea musculară fixă.

Oboseala neurosenzorială – cauzată de tensiunea nervoasă a simțurilor (ochi, urechi).

Oboseala psihică – determinată de factori de natură psihică.

Oboseala poate fi provocată de o mulțime de cauze, dintre care cele mai des întâlnite sunt:

intensitatea și durata muncii fizice și intelectuale;

factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);

factorii de natură psihică (responsabilități, griji, conflicte);

monotonia sau rutina muncii;

boli și dureri.

Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:

scăderea atenției;

încetinirea si inhibarea percepției;

inhibarea capacității de gândire;

scăderea randamentului activității fizice și intelectuale.

În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres și afectează mai ales persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulți cred că munca în birouri și secretariate este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc așa. Tensiunile psihice și stresul contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar epuizare. Cercetările efectuate asupra lucrătorilor din birouri arată că peste 50% dintre aceștia sunt afectați de un sindrom de epuizare emoțională. Cauzele ar consta în lipsa de spațiu și de intimitate a locului de muncă, precum și în dificultatea sarcinilor de serviciu.

În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică și psihică au o atitudine negativistă în relațiile cu ceilalți și resimt o diminuare a respectului de sine.

În afara programului normal de lucru, remedierea și prevenirea oboselii se poate realiza prin reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru și a concediilor de odihnă.

În munca de birou remediile pentru epuizarea și pentru oboseala profesională se pot asigura la două niveluri. La nivelul vieții personale angajații trebuie să-și structureze activitățile astfel încât acestea să le dea un sentiment de confort și de siguranță. Salariații trebuie să aibă o viață activă în afara serviciului și mediului acestuia.

Al doilea nivel se referă la responsabilitățile manageriale care trebuie să vizeze ajutorarea salariaților afectați de oboseală profesională prin recunoașterea simptomelor acestui fenomen și prin instruirea personalului în vederea depistării lor, prin organizarea de întruniri ce pot fi folosite pentru întrajutorarea membrilor personalului și prin promovarea spiritului de echipă.

Pentru serviciile de relații cu publicul, în situația în care schema de personal permite, managerii pot să restructureze anumite posturi sau să refacă programul de lucru astfel încât contactul dintre lucrători și solicitanți să nu fie prea mare. De asemenea, poate fi utilă și organizarea de seminarii privind managementul stresului sau timpului.

“Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională pentru că aceasta nu afectează un singur membru al personalului ci este transmisă și celorlalți. În acest sens, Beth Belevins arată: "Când un angajat se plânge de condițiile de lucru și/sau se îndoiește de utilitatea, de rostul sau de satisfacția muncii sale, această atitudine va avea cu siguranță influență și asupra colegilor săi".”

Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, trebuie să le recunoaștem și să le prevenim ori de câte ori este posibil. Managerul are un rol esențial în găsirea unor corelații și alternative optime între durata perioadelor de muncă, durata pauzelor pentru odihnă, numărul, conținutul și momentul introducerii acestor pauze, astfel încât să se asigure o eficiență sporită, un nivel optim al capacității de muncă și stare a sănătății cât mai bună.

4.3 Proiectarea ergonomică a mobilierului de birou

Câteva din cerințele la care trebuie să răspundă un loc de muncă organizat pe baza principiilor ergonomice ce au ca obiectiv optimizarea relației "om – mijloc de muncă – mediu" se referă la mobilier:

– amplasarea și combinarea adecvată a mobilierului, din punct de vedere funcțional și estetic;

– mobilierul să fie simplu, să asigure poziția corectă a părților corpului în timpul executării operațiilor și să corespundă cerințelor ergonomice și estetice.

Mobilierul de birou a făcut obiectul unor norme și recomandări precise care le stabilesc dimensiunile, capacitatea de stocare, spațiul necesar pentru utilizare; acestui mobilier i se asociază echipamentele și materialele utilizate în mod curent sau cu intermitențe în serviciile și în posturile de lucru.

Alegerea mobilierului va fi relativ ușoară dacă beneficiarul se adresează unor producători specializați. Cea mai mare parte dintre aceștia au experiență și dispun de echipe care se pot deplasa și pot propune proiecte de implementare care să corespundă cât mai exact posibil nevoilor beneficiarului, posibilităților financiare și planurilor arhitectului. Încercând să obțină cel mai bun preț, beneficiarul poate apela la mai mulți furnizori, reținând pe cei care oferă livrarea și montarea pe loc în termene rezonabile. Nu trebuie pierdut din vedere și faptul că implementarea mobilierului nu este niciodată definitivă și după un timp pot fi necesare unele modificări; de aceea este preferabil mobilierul format din module mici, demontabile, ușor de deplasat și de așezat (rafturi independente cu fața dublă, scaune ergonomice sau pliante, fotolii dispuse individual sau în banchete, mese de lucru ce pot lua diferite forme). Multe probleme datorate unei previziuni deficitare la nivelul stabilirii planurilor se pot rezolva sau ameliora prin dispunerea variabilă a mobilierului.

Alegerea cu grijă a mobilierului de birou poate avea o contribuție importantă asupra moralului personalului și de asemenea poate fi o cale de creștere a eficienței la locul de muncă. Mobilierul nepotrivit poate avea repercursiuni serioase asupra sănătății și stării fizice a personalului, care în final se poate transpune într-un nivel ridicat de absenteism și într-un randament redus.

Mobilierul unui birou modern dotat cu aparatură electronică (computere, terminale, imprimante, echipamente pentru microfilme) trebuie să fie proiectat astfel încât să satisfacă toate necesitățile personalului care lucrează cu aceste echipamente. De asemenea, este necesar să existe cabluri suficient de lungi care să fie așezate astfel încât să fie cât mai puțin vizibile. Cablurile pot fi încorporate în birouri astfel încât computerele, telefoanele sau sursele de lumină să poată fi poziționate în locuri corespunzătoare, în felul acesta securitatea în lucru crește și se creează economii importante de cablu.

Numeroase firme oferă astăzi mobilier modern pentru personalul care lucrează în grup cu echipamente legate la rețea. Aceste stații de lucru facilitează colaborarea iar mobilierul se adaptează ușor la necesitățile echipamentelor. Pupitrele pentru terminale pot avea extensii de tastatură pentru operare confortabilă, iar mesele pentru imprimante pot avea un sertar dedesubt în care este păstrată hârtia.

Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar uzuale cum sunt: lemnul, plasticul și metalul.

Capitolul 5. Amenajarea spațiului de lucru

5.1 Organizarea spațiului interior al clădirilor de birouri

O organizarea eficientă a planimetriei unui birou menține moralul angajatului ridicat, ridică nivelul de productivitate și optimizează fluxul de lucru. „Mai important decât organizarea unui anumit număr de oameni în același spațiu, este alegerea planimetriei care trebuie să se potrivească cu tipul de lucru pe care o companie îl desfășoară, fluxul de lucru, estetica, facilitățile, comunicarea și chiar brandingul companiei.”

De altfel, grija pentru managementul spațiului și confortul psihologic al angajatului sunt cel mai mare câștig al cercetărilor și experiențelor din ultimii 20-30 de ani. “Aspectul concret al amenajării interioare presupune o condiție prealabilă, și anume divizibilitatea maximă a clădirii, adică repartiția grupată a spațiilor comune fixe și degajarea acelor spații care vor putea beneficia oricând de recompartimentări ușoare.”

Cercetătorii psihologiei muncii de birou au ajuns la concluzia că sunt cinci condiții de care ar trebui să se țină cont în ceea ce privește munca de birou. Astfel proiectanții trebuie să asigure:

– siguranță și protecție la stres

– o organizare unificată pe baza unor valori general acceptate

– motivarea și mobilizarea reală a personalului, incluzând mijloace neconvenționale;

– favorizarea sociabilității și cooperării

– exprimarea imaginii de marcă

Arhitectul Louis Kahn susține organizarea funcțională pe două categorii: spații deservite și spații care servesc. În cazul nostru: spațiile pentru birouri și sălile de conferință sunt cele deservite de restul spațiilor din clădire – circulații, spații tehnice, zone de așteptare, etc.

5.1.1 Compartimentarea celulară

Se împarte în 3 tipuri de compartimentare: Celulara-închisă, celulară-închisa de grup si celulară deschisă.

Celular închisă. A fost o perioadă în care majoritatea angajaților aveau un birou privat, însă în prezent singurele întreprinderi care au birouri private pentru toți angajații sunt companiile mici, cu doar o mână de angajați sau birouri de avocatură și alte firme cu bugete mari, în care confidențialitatea este esențială. Beneficiile birourilor private includ intimitatea deplină a angajatului, un mediu liniștit în care să lucreze și confidențialitatea clientului. Cel mai mare dezavantaj al acestui tip de birouri este costul adițional pe mp și costurile încălzirii și iluminării spațiului. Acest tip de organizare se potrivește managementului tradițional european, de tip ierarhic.

“Birourile individuale rămân în continuare propice pentru activități de conducere și management, care pretind condiții de intimitate, maximă concentrare, primire și recepție. Dar până și persoanele din conducere renunță la aceste locații, fiindcă izolarea le multiplică deplasările și convorbirile telefonice, în detrimentul comunicării informale și a lucrului dinamic. Camerele pot fi mai mici sau mai mari, dar de obicei nu primesc mai mult de cinci persoane. Acestei organizări i se potrivesc clădirile cu adâncimi mici, de până la 12 m și coridor la mijloc. O camera este în totalitate dependentă de servicii de alimentare proprii. Această formă de organizare se găsește mai frecvent în Franța. “

Fig. 26 Organizarea celulară închisă

Celular-închisă de grup. Alcătuită din încăperi închise, care găzduiesc grupuri de 5-15 persoane care lucrează în aceeași companie. În urma unor studii se susține faptul că pragul psihologic se oprește la numărul de 12 persoane. Spațiile sunt de dimensiuni medii și se potrivesc la clădiri cu adâncimi de 15-20m. Această formă de organizare este specifică Germaniei.

Celulară deschisă. Această organizare este specifică birourilor pe stilul scandinav. Ea este reprezentată prin elemente de compartimentare deschise, pentru o singură persoană, despărțite între ele de mobilier înalt de depozitare sau panouri amovibile. Compartimentele sunt deschise pe o latură către spațiul comun, de circulație și comunicare. ( Fig. 27)

Fig. 27 Compartimentare celulara deschisa

5.1.2 Planul deschis de birouri

Tipic pentru organizarea muncii de birou la americani, acest tip de organizare este adecvat unei munci relativ repetitive și unei părți destul de stricte a muncii de asemenea pentru transparență și control eficient al angajaților. Are nevoie de un tratament acustic elaborat. Ca și suprafață, biroul se desfășoară pe 15-25 mp/om.

Fig. 28 Exemplu de spațiu deschis de birouri

Biroul peisager. Întâlnit sub numele de Burolandschaft a apărut în anii `60 și a revoluționat organizarea interioară a clădirilor de birouri. Este un concept de design ce ține de o metodă de organizare democratică și umanistă, care se caracterizează prin spații libere, nerectilinii, dispuse pe verticală, echipate corespunzător, mobilate și finisate cu materiale de o calitate superioară.

5.1.3 Compartimentare mixtă.

Consider că este cea mai bună variantă de compartimentare de până acum. Spațiul este flexibil și susceptibil de a fi divers compartimentat. Se poate realiza atât o compartimentare celulară cât și un plan deschis de organizare. Comunicarea se desfășoară în zona comună multifuncțională (zona centrală). Coridoarele sunt transparente pentru a permite pătrunderea luminii naturale în zona centrală. Oamenii se pot deplasa dintr-un spațiu în altul în funcție de munca pe care o desfășoară, indiferent că au nevoie de o zonă liniștită pentru a se putea concentra sau o zonă comună pentru muncă în echipă. ( Fig. 29)

Fig. 29 Compartimentare mixtă

5.2 Mobilierul în spațiul de lucru.

5.2.1 Istoria mobilierului pentru birouri.

Într-un spațiu de lucru întâlnim ca piese de mobilier: biroul, scaunul, spațiile de depozitare. Termenul de birou, care denumește ansamblul de mobilier pe care se lucrează și se scrie, a apărut abia în secolul al XIV-lea și provine de la “burel” care era o stofă de lână groasă cu care se acoperea masa de lucru.

Clădirile administrative erau prezente în perioada Egiptului antic, dar scribii când lucrau stăteau pe podea, nu aveau o masă sau un scaun, ci doar instrumentele de scris și papyrus. Creșterea nevoii de ținere a evidenței a dus în timp la renunțarea poziției modeste de supus a scribului, acesta fiind mutat pe scaun și pus la o masă simplă.

În perioada Renașterii și după aceasta, birourile aveau o structură mai redusă, iar unele erau prevăzute cu sertare deoarece prelucrarea lemnului a devenit mai bine cunoscută și lucrată. Dacă o piesă de mobilier era creată pentru a servi drept birou aceasta avea un sertar cu trei compartimente mici (câte unul pentru călimara de cerneală, sugativă și tava cu pudră) și spațiu pentru stilouri.

Birourile cu forme asemănătoare celor din prezent au fost create în secolul al XVII-lea. Biroul ergonomic este cea mai recentă formă de birou, dar este doar rezultatul elaborării mesei pentru desenat sau planșetei de proiectare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea formele primelor birouri au evoluat. Producerea hârtiei cu ajutorul instalațiilor mecanice cu abur, a dus la explozia numărului de muncitori la birou, astfel producția industrială de birouri a crescut. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-a produs o schimbare semnificativă pentru munca la birou și producția lui prin apariția preselor electrice și a hârtiei de indigo împreună cu mașina de scris. Biroul în formă de L a fost cel mai căutat, fiind folosit pentru utilizarea mașinii de scris.

După cel de-al Doilea Război Mondial s-au înmulțit fotocopiatoarele, astfel a crescut, din nou numărul de angajați în clădirile de birouri, dar suprafața de lucru a scăzut datorită numărului de birouri care a crescut. Cele mai căutate erau birourile modulare închise, care puteau fi folosite de mai mulți angajați o dată. O dată cu expansiunea clădirilor de birouri și folosirea specialiștilor în proiectarea spațiilor de lucru, s-au dezvoltat companiile producătoare de mobilier pentru birouri.

Realizarea faptului că lucrul la birou, cu norma întreagă, stând pe scaun poate genera probleme fiziologice a dus la apariția scaunelor ergonomice. În perioada anilor 1990, perioadă cunoscută în SUA drept “tech-boom”, numărul angajaților în clădirile de birouri a crescut împreună cu costurile de închiriere a spațiilor pentru birouri. Evoluția mobilierului pentru birouri este în strânsă legătură cu tehnologia, de aceea designul birourilor s-a schimbat de-a lungul timpului. Apariția standing desk-ului își are rădăcinile încă din 1400 pe vremea lui Leonardo da Vinci despre care se spune că a pictat-o pe Mona Lisa stând în picioare, însă în ziua de azi numărul utilizatorilor acestui tip de birou este în creștere, deoarece mulți realizează gravitatea pe care o are asupra sănătății statul la birou.

5.2.2. Proiectarea mobilierului în spațiul de lucru

În „Ghid de ergonomie pentru posturile de lucru specifice” publicat în Septembrie 2017 se prezintă câteva cerințe legate de dimensionarea necesară a mobilierului în spațiul de lucru:

Suprafața de lucru. „• Dimensiunile minime pentru planul de lucru util sunt de 120 cm lungime x 80 cm lățime.

• Înălțimea suprafeței de lucru să fie între 72 și 75 cm.

• Este posibil ca înălțimea planului de lucru să fie reglabilă de către utilizator, astfel încât activitățile să se poată face atât din poziția „șezut” cât și din poziția „în picioare”. • Se recomandă o suprafață de lucru cu lățimea de 90 cm, dar nu mai puțin de 80 cm. • Grosimea blatului suprafeței de lucru nu trebuie să depășească 5 cm.

• Blatul suprafeței de lucru nu trebuie să prezinte muchii ascuțite sau unghiuri proeminente. Raza minimă pentru muchii este de 2 mm.

• Se recomandă ca suprafața de lucru să fie de culoare deschisă (indiferent de materialul utilizat), mată sau semi-mată.

• Factorul de reflexie a suprafeței de lucru recomandat este între 0,3 și 0,5.

• Adâncimea minimă a spațiului liber disponibil pentru picioare, sub suprafața de lucru trebuie să fie 55 cm la nivelul genunchilor, 70 cm la nivelul tălpilor.

• Lățimea minimă a spațiului liber disponibil pentru picioare, sub suprafața de lucru trebuie să fie 60 cm (fig.04).

• Se pot utiliza accesorii de mobilier tip panou de separare, a cărui funcție, relaționat la înălțimea sa, este de a crea o separare vizuală și/sau acustică între pozițiile individuale de lucru.

• Se va lua în considerare poziționarea unui suport pentru documente suport hârtie, de dimensiune A4 (21 x 30 cm) pe suprafața de lucru.”

Fig. 30 Dimensionarea sugerată pentru spațiul de lucru

Scaunul este una din cele mai importante piese de mobilier din cadrul biroului după specialiștii în ergonomie, iar ajustarea lui este esențială. El asigură o poziție potrivită a corpului și ajută la prevenirea durerilor de spate și problemelor coloanei. Un scaun ergonomic va mări satisfacția angajatului, nivelul său de productivitate și relația sa cu angajatorul se va îmbunătății, acesta va avea sentimentul că siguranța și comfortul lui este importantă pentru superiorul său.

În (Fig. 31) de mai jos sunt specificate câteva reguli pentru mobilierul din spațiul de lucru:

Mijlocul ecranului trebuie să fie la nivelul umărului când persoana este pe scaun

Scaunul trebuie să fie direct în fața ecranului și a tastaturii

Tastatura trebuie să fie mai jos decât talia

Monitorul trebuie să fie mat, să nu strălucească sau să reflecte

Documentele se poziționează între tastatură și ecran

Mouse-ul se va afla în dreapta sau în stânga tastaturii

Ajustarea tastaturii se face pentru un unghi potrivit

Încheietura brațului trebuie să fie într-o poziție dreaptă

Antebrațul și cotul trebuie să se afle cât mai aproape de corp când se folosește tastatura sau mouse-ul

Postura ar trebui schimbată des și trebuie făcute pauze scurte pentru relaxare în cazul în care nu beneficiem de birou reglabil

Picioarele trebuie să fie pe podea sau pe un suport de relaxare

Fig. 31 Poziția corectă la birou

Majoritatea lucrătorilor din birou stau în medie opt ore pe zi pe scaun la masa de lucru, de aceea nu este deloc uimitor că scaunul a devenit astăzi cea mai importantă piesă de mobilier în birouri. Statul pe scaun o perioadă îndelungată de timp poate provocă diverse probleme cum ar fi: dureri ale picioarelor (din cauza marginilor platformei); dureri de spate (cauzate de poziția încordată a coloanei și a mușchilor dorsali, poziție care provoacă vasoconstricții ce încetinesc circulația sângelui, deci și oxigenarea).

Scaunul trebuie, de asemenea, să ofere, în special pentru oamenii mai scunzi, posibilitatea de sprijin a picioarelor pe podea sau pe un suport (condiție obligatorie pentru cei care lucrează în poziția șezând). Acest suport, însă, trebuie să permită extensia picioarelor și păstrarea poziției verticale a corpului sau puțin aplecat pe spate.

Ajustabilitatea este cea mai importantă trăsătură de calitate a scaunelor de birou. Pentru alegerea scaunului perfect este necesară consultarea unor standarde realizate de firme specializate.

Un scaun ergonomic ar trebui să ofere spatelui, în special zonei lombare, un suport. Dr. Wright spune că acest suport ar trebui să fie ajustabil. De asemenea, spătarul scaunului ar trebui să permită și o ajustare pe verticală pentru a se adapta lungimii spatelui lucrătorilor, deși această soluție, nu rezolvă problema durerilor de spate. Durerea este provocată de înclinarea în față a corpului, însoțită de încordarea coloanei și a mușchilor dorsali, de aceea este necesară o înclinare a planului de lucru spre operator (ca un pupitru) astfel încât corpul să nu se mai încline în față, să stea drept sau chiar puțin înclinat pe spate. Deși mulți specialiști spun că este necesară o ajustare a spătarului pentru a reduce durerile de spate, proiectarea nor tastaturi pentru calculatoare cu un sistem care permite schimbarea unghiului de lucru. (Fig. 32)(Fig. 33)

Fig. 32 Poziția corectă la birou (1)

Fig. 33 Poziția corectă la birou (2)

De exemplu, în Statele Unite, American Național Standards Institute-Human Factors and Ergonomics Society (ANSI-HFES), este un grup independent care analizează și produc astfel de standarde. Această instituție recomandă pentru scaunele de birou următoarele caracteristici:

– să permită lucrătorilor să stea cu brațele drepte de la umăr și cu coatele îndoite;

– să permită lucrătorilor să stea pe scaun cu genunchii îndoiți și cu picioarele sprijinite pe podea sau pe un suport;

– să dispună de un spătar care să păstreze poziția dreaptă a spatelui.

Standardele ergonomice sunt îmbunătățite periodic iar standardele ANSI-HFES sunt în mod curent revizuite. Administrația Clinton s-a ocupat în mod deosebit de această problemă, cerând Occupational Safety and Health Administration (OSHA) să facă noi propuneri în acest sens.

În același timp, un mare număr de state din America au propus propriile standarde ergonomice. Semnificativă este propunerea California Occupațional Safety and Health Administration (CALOSHA). Conform acestor standarde platforma scaunelor trebuie să fie ajustabilă atât în înălțime cât și în adâncime, spătarul trebuie să fie ajustabil, în special pentru zona lombară, și de asemenea suportul pentru brațe.

Propunerile OSHA și revizuirea standardelor stațiilor de lucru de către ANSI-HFES au ca obiectiv creșterea productivității și reducerea riscurilor de apariție a unor dureri determinate de echipamentele și de mobilierul de birou. În același timp specialiștii în ergonomie sprijină activitățile de realizare a unor noi produse care să asigure siguranță și sănătate la locurile de muncă.

În Marea Britanie există o mare preocupare pentru realizarea unor astfel de standarde ergonomice. În acest sens, British Standard oferă următoarele dimensiuni pentru scaunele ajustabile ale dactilografelor și operatorilor pe calculator:

– Înălțimea scaunului de la pământ 393,7-495,3 mm

– Lățimea scaunului să nu fie mai mică de 330,2 mm

– Lărgimea scaunului 406,1 și 431,8 mm

– Înălțimea spătarului de la nivelul platformei între 203,2 mm și 301,8 mm

– Adâncimea spătarului între 127mm și 152,4 mm

– Lărgimea spătarului – nu mai mare de 304,8 mm

Aceste dimensiuni sunt proiectate să asigure poziția confortabilă pe scaun cu spatele rezemat de spătar și cu picioarele sprijinite pe podea. Totuși ele nu trebuie considerate ca etalon deoarece sunt valabile numai în condițiile antropometrice specifice țării respective.

“Majoritatea managerilor acceptă ideea că scaunul ergonomic este într-adevăr important pentru creșterea confortului lucrătorilor, pentru eliminarea problemelor de sănătate care în final pot duce la creșterea productivității, numai că acest scaun și în general mobilierul ergonomic este încă prea scump (cel puțin pentru firmele românești). Totuși trebuie să ne gândim la faptul că pierderile determinate de nefolosirea lor sau necunoașterea utilizării lor (20 de miliarde de dolari pe an în SUA) depășesc cu mult aceste costuri. Să reflectăm asupra vorbei englezului: Sunt prea sărac pentru a cumpăra lucruri ieftine.”

Fig. 34 Proiectarea scaunului ergonomic

Masa de lucru. La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de lucru. Înălțimea planului de lucru trebuie dimensionată în funcție de distanța optimă de vedere pentru menținerea corpului în poziție naturală, precum și în funcție de mărimea efortului solicitat de brațe.

Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie să dispună de un mecanism care permite ajustarea înălțimii până la nivelul corespunzător.

În prezent firmele specializate în producerea mobilierul de birou pun tot mai mult accent pe aspectul ergonomic al produselor lor.

Fig. 35 Poziția la biroul reglabil

Peste 31 de milioane de americani suferă în prezent de dureri de spate. Dar aceste dureri reprezintă numai una din problemele de sănătate pe care lucrătorii din birouri din Statele Unite le au la locurile lor de muncă. Centrul Național pentru Statistica Sănătății arată ca aproximativ 20% din durerile de spate sunt cauzate de poziția la locul de muncă, determinând o scădere a productivității cu 25%. Același centru menționează că durerile de spate reprezintă aproximativ 40% din totalul durerilor musculare apărute la locurile de muncă. Aetna Life and Casualty estimează că durerile repetitive, inclusiv cele de spate, determină în Statele Unite pierderi de 20 de miliarde de dolari pe an cuprinse în costuri medicale și în reduceri de salariu.

Geoff Wright, un specialist canadian în ergonomie arată că: "Astăzi majoritatea specialiștilor recunosc că stația de lucru și scaunul trebuie proiectate astfel încât să se adapteze diferențelor fizice dintre lucrători. Dacă acest lucru nu este făcut, angajații nu vor putea lucra la întreaga lor capacitate, iar riscul durerilor de gât, de umeri, de spate, de brațe sau de încheieturi este deosebit de mare."

„În vederea adaptării factorului uman la activitatea sa în proiectarea ergonomică a locului de muncă se va ține seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variază de la individ la individ în funcție de sex, zona geografică, regimul de viață, practicarea unor sporturi. În ce privește corpul uman în proiectarea locurilor de muncă este necesar de asigurat: poziția comodă a capului, stabilirea poziției corecte de muncă, înălțimea de lucru.”

Fig. 36. Exemplu: munca de birou. Proiect de infrățire instituțională România-Austria

Unități de depozitare. Descriere: „• Rollbox-urile (casetierele cu roți) trebuie să poată fi manevrate cu efort minim, fără a se putea bloca între picioarele birourilor.

• Se recomandă folosirea accesoriilor pentru unitățile de depozitare care să minimizeze pe cât posibil disconfortul fonic creat de zgomote create prin izbirea ușilor și a sertarelor (amortizoare de sertar, amortizoare de uși, balamale aruncătoare, uși cu glisiere silențioase etc).

• Se recomandă folosirea de mânere încastrate sau a celor care nu prezintă elemente contondente care să permită agățarea sau lovirea.

• Înălțimea ultimului raft util de depozitare trebuie să fie la maxim 180 cm – se recomandă 170 cm.”

Fig. 37 Înălțimi recomandate pentru unitățile de depozitare

Lumina. În încăperile destinate activității de lucru intelectual activitatea de bază se desfășoară pe plan orizontal. „Este necesar ca prin amplasarea corpurilor de iluminat să se evite reflexiile directe (către ochi) ce pot fi produse de suprafața de lucru – pe care se află sarcina vizuală. În birourile mari, cu multe corpuri de iluminat, se recomandă o dirijare a fluxului luminos către masa de lucru. În birourile sau sălile cu calculatoare sarcinile vizuale pentru un operator constau în acționarea tastaturii, cititul pe ecran și cititul unor note (texte, documente) anexe.”

Unitatea de măsură folosită pentru a măsura cantitatea de lumină vizibilă emanată de un singur obiect se numește lumen. Pentru a măsura puterea unui obiect electric care emană lumină, unitatea de măsură folosită este wattul. Pentru a măsura temperatura de culoare se folosește unitatea de măsură numită grade Kelvin.

Principalele surse de lumină artificială:

În aplicațiile electrice de zi cu zi, sunt folosite trei tipuri principale de lumină artificială.

Lumina incandescenta: este folosită de becurile clasice, în care filamentul din metal este încălzit atât de tare încât emană lumină. Durata sa de viață este estimată la 1.000 de ore.

Lumina fluorescentă – folosită în tuburile de neon sau în becurile CFL. Durata unui bec CFL este estimată la 10.000 de ore

Diodele emițătoare de lumină sau LED – produse care trec curentul electric printr-o diodă pentru a produce lumină. Durata de viață a unui bec LED este estimată la 50.000 de ore

Fig. 38 Surse de lumina. Proprietati

Pentru a avea o iluminare eficienta cât și estetică este necesar să se țină cont de temperatura de culoare a luminii.

Fig. 39 Iluminat dupa temperatura luminii

Lumina Caldă. (2700 – 3000o K) are nuanțe de roșu și galben.

Lumina neutră. (3500 – 4100o K) este de obicei albă. Stimulează activitatea mintală și întârzie apariția somnului.

Lumina rece (5000 – 6500o K) are nuanțe albăstrui, apropiindu-se de spectrul ultraviolet. Intensitatea ei poate deveni deranjantă pentru ochi.

Tipuri de corpuri de iluminat dupa utilitatea lor:

Iluminatul general sau lumina de ambianță – aici pot fi incluse lustrele, candelabrele, plafonierele, aplicele, dar și lampadarele.

Lumina de lucru sau lumina dirijată – lămpile și veiozele sunt cel mai bun exemplu, însă și spoturile sunt exemple bune în acest sens.

Lumina de accent – este folosită pentru a accentua un anume obiect dintr-o încăpere, precum un tablou, o sculptură, dar chiar și un perete sau o draperie. Pentru asta, e nevoie de spoturi sau de aplice, însă lumina becurilor trebuie să fie de trei ori mai puternică decât a celor din restul încăperii.

Capitolul 6. Arhitectura sustenabilă

Conceptul de Arhitectură Sustenabilă poate fi organizat pe câteva arii de aplicabilitate. Aceste arii includ materialele, eficiența energetică, managementul corect al terenului și reducerea deșeurilor.

Arhitectura Sustenabilă este un termen ce prezintă metode de proiectare conștient-ecologice în domeniul Arhitecturii. Arhitectura Sustenabilă caută să minimizeze impactul negativ al clădirilor asupra mediului prin creșterea eficienței și prin folosirea optimă a materialelor, energiei și organizării spațiale. „Mai simplu, ideea de sustenabilitate, sau proiectare ecologică, este de a ne asigura că acțiunile și deciziile pe care le luăm azi nu împiedică oportunitățile generațiilor de mâine. Acest termen poate fi folosit pentru a descrie o abordare conștientă din punct de vedere energetic și ecologic a proiectării mediului construit.”

6.1 Materiale de construcție sustenabile

Pe piață, la momentul actual găsim diferite tipuri de materiale sustenabile, însă această industrie în Romania este încă la început. Gradul de sustenabilitate al materialelor este dat de măsura în care acestea dăunează planetei pe tot parcursul procesului de producere, punere în operă, utilizarea și până la depozitarea finală.

materiale folosite la scară largă: cimenturi ecologice, care au o amprentă de carbon redusă cu 40%, betoane armate cu fibre naturale sau artificiale, betoane cu agregate ușoare, etc.

Ciment. Amestecul inovator numit LC3 are în compoziția sa calcarul mărunt/zdrobit și lutul ars. Lutul calcinat reacționează cu carbonatul de calciu conținut în calcar, iar rezultatul acestei reacții este apariția pastei de ciment.

Beton. „Compozitul cimentos ecologic ductil EDCC este un amestec de ciment, fibre polimerice, cenușă zburătoare și alți aditivi industriali. Cimentul a fost proiectat la nivel molecular pentru a obține un material similar proprietăților sale cu oțelul, care nu este numai foarte durabil, ci și flexibil. La rîndul său, EDCC s-a dovedit a fi ecologic, deoarece compoziția se compune, în cea mai mare parte, din cenușă zburătoare, care reprezintă principalele deșeuri industriale.”

tehnologii de construcție tradiționale ce traversează transformări revoluționare și au un potențial verde excepțional, cum ar fi tehnicile de construcție bazate pe pământ, folosite în clădiri de birouri, turistice sau comerciale.

Alegerea materialului geosintetic se face în funcție de pământul de umplutură și caracteristicile necesare de conlucrare geosintetic-pământ. Geotextilele sunt realizate, în marea lor parte, din mase plastice și sunt compuse din următoarele: polipropilenă 64%, poliester 32%, poliamidă 2%, polietilenă 2%.

“Geocompozite. Fabricate dintr-un geotextil și o rețea din polimeri sau fibre de sticlă, sunt utilizate, în general, la armarea pământurilor, a straturilor rutiere și la susținerea straturilor portante la lucrări de piloți.”

materiale de construcție din era spațială, ce pătrund în practica actuală, de la aerogel (cel mai ușor solid, cu performanțe excepționale în izolații) la ferestrele electrocromice și termocromice.

Utilizarea la scară largă a sticlei Low-E, gazului inert și distanțierelor izolate la fabricarea geamului termoizolant sunt primele inițiative pentru atingerea obiectivului de "pierdere zero" la energia din locuințe.

Materialele electrocromice sunt materialele ale căror schimbare a culorii este reversibilă în urma aplicării unui curent electric sau potențial care trebuie să fie continuu. De exemplu, o fereastră electrocromică se deschide sau închide la culoare electronic. Multe companii au dezvoltat produse care încorporează aceste aspecte în sisteme de la o fereastră simplă la o fereastră cortină.

Materialele termocromice absorb căldura, ceea ce conduce la o reacție chimică indusă termic sau o transformare a a fazei. De exemplu, filmul de cristale lichide poate fi formulat să-și schimbe temperatura între 30 și 120 de grade Celsius și poate fi suficient de sensibil încât să detecteze temperaturi de 0.2 grade Celsius.

materiale banale si adeseori ignorate, de la conducte, cabluri, materiale de etanșare, etc, cu impact important asupra mediului și asupra eficienței folosirii resurselor naturale.

materiale de construcții cu conținut reciclat, cum ar fi geotextilele nețesute și izolațiile din vată poliesterică, produse din sticle PET reciclate.

6.2 Energia sustenabilă

Clădirea low-energy: generic, este o clădire ce folosește mai puțină energie decât una obișnuită. Clădirile low-energy folosesc termoizolații cu un grad mare de performanță, ferestre eficiente din punct de vedere energetic, infiltrări minime de aer din exterior și ventilație cu recuperator de căldură pentru scăderea consumului de energie pentru încălzire/răcire. Ele pot folosi de asemena tehnici solare pasive ( confort termic interior stabil pe parcursul unui an ) sau tehnologii solare active ( tehnologii ce transformă energia solară în energie electrică și termică cu posibilitatea stocării ei). Aceste clădiri pot utiliza tehnologii pentru recuperarea energiei termice ce se pierde la duș sau la spălătoarele de vase, iluminare fluorescentă și aparatură eficientă energetic.

Clădirea zero-energy are un consum zero de energie și zero emisii anuale de carbon. Clădirile zero-energy sunt clădiri autonome ce nu consumă energie din rețea, toată energia necesară funcționarii ei fiind produsă de ea. Clădirile zero energy pot utiliza energia eoliană ( centrale eoliene ), geotermică (pompe de căldură), hidroelectrică ( microhidrocentrale), solară ( panouri solare) etc. . Eficiența energetică de-a lungul întregii vieți a unei clădiri este cel mai important scop al Arhitecturii sustenabile.

O metodă nouă de producere a energiei sunt bicicletele din sala de fitness, pe care le folosesc angajații. Aceastea sunt cuplate la un generator care, astfel acționat, produce energie electrică, iar aceasta ar putea alimenta instalațiile clădirii.

Faptul că energia existentă în corpul uman poate fi convertită în energie electrică nu e o noutate; în fond, când un om utilizează un radio, sau o lanternă cu manivelă (mai există și azi), alimentând prin rotirea manivelei, un generator de curent, exact asta face, dar oarecum indirect. Energia chimică produsă de reacțiile metabolice din corp susține mișcarea, iar energia cinetică astfel produsă este transformată în energie electrică. Dar dacă ar exista o cale mai rapidă și mai eficientă? Câțiva cercetători întreprinzători au început deja să experimenteze diverse dispozitive atașate corpului uman, care devenit astfel o interesantă sursă de energie alternativă. „Corpul uman conține cantități enorme de energie. Un adult are stocată în celule o cantitate de energie echivalentă cu cea a unei baterii cu greutatea de o tonă! Iar o mare parte poate fi convertită în energie electrică.” În trecut, această transformare implica participarea conștientă a unei persoane – învârteai manivela radioului. Însă noile dispozitive au în vedere “recoltarea” energiei din corpul uman fără ca ”furnizorul” să-și dea seama.

„Directiva 2005/32/EC referitoare la stabilirea cadrului pentru definirea cerințelor de ecodesign pentru produsele utilizatoare de energie (Energy using Products – EuP) identifică parametrii de eco-design ai EuP, cerințele specifice pentru eco-design, cerințele referitoare la informație, la fabricant, la marcajul CE, ș.a. va fi urmată de un plan de implementare, prin care se vor identifica produsele și termenele de conformare a acestora.”

Conform legii 121/2014 privind eficiența energetică, îmbunătățirea acesteia este un „obiectiv strategic al politicii energetice naționale, datorită contribuției majore pe care o are la realizarea siguranței alimentării cu energie, dezvoltării durabile, competitivității, la economisirea resurselor energetice primare și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.” Prin această politică se urmărește promovarea mecanismelor de eficiență energetică și a instrumentelor financiare pentru economia de energie.

6.3 Eficiența sistemelor de încălzire, ventilație și aer condiționat

Unul din mijloacele cheie în atingerea scopului de a reduce emisiile de CO2 cu 50-85% până în anul 2050, este reducerea consumului de energie în clădiri.

Un factor mare de consum de energie în clădiri este dat de încălzire și instalația de aer condiționat – este vorba de 2/3 din consumul energetic total al clădirii. O mare parte a energiei se risipește datorită izolației necorespunzătoare. Astfel cel mai important și fezabil element al unei clădiri eficiente din punct de vedere al sistemelor de încălzire, ventilație și răcire este sistemul de termoizolare. O clădire mai eficientă disipă mai puțină energie în exterior dar e posibil să necesite o capacitate mai mare a sistemelor de ventilație pentru eliminarea aerului interior stocat. Prin utilizarea unor modalități verificate de folosire eficientă a energiei se pot economisi 70-90% din necesitățile energetice ale clădirilor. Clădirile pasive necesită de regulă izolarea pereților tavanului și a pardoselii cu următoarele valori ale coeficienților de conductibilitate termică U=0.07-0.10 W/m2*K (Cu cât este mai mică valoarea U, cu atât este mai bună capacitatea de izolare).

O clădire cu consum redus de energie are anvelopa clădirii ermetică; aerisirea trebuie să fie corespunzător reglată pentru a evita degradarea clădirii sub influența umidității. Din punct de vedere al reducerii consumului de energie, cea mai eficientă soluție îl reprezintă un sistem de ventilație controlat, cu recuperare de căldură. Sistemul de aerisire trebuie gândit și proiectat așa încât acesta să corespundă necesităților de încălzire și ventilație a clădirii și să aibă posibilitatea de a regla într-un mod automat temperatura interioară. Exigențele energetice ale clădirii trebuie să țină cont de toate condițiile climatice interioare pentru a se evita consecințele negative, ca de exemplu o insuficientă înlocuire a aerului.

Se pierd cantități mari de energie din clădiri prin apă, aer și deșeuri. Tehnologiile in-situ de reciclare pot recaptura efectiv energia din deșeuri, apă caldă și aer stocat, tranferând-o către sistemele de apă rece proaspătă sau aer proaspăt.

Situl sau orientarea clădirii au de asemenea, un efect major asupra eficienței sistemelor de încălzire, ventilație și aer condiționat. Designul solar pasiv permite clădirii să capteze și să utilizeze eficient energia solară. În mod curent clădirile pasive din punct de vedere solar, folosesc materiale cu masă termică mare (care rețin căldura eficient) și termoizolație performantă ce previne pierderile de căldură. În climatul cu patru anotimpuri, un sistem energetic integrat va crește eficiența clădirii atunci când aceasta este termoizolată performant, când este orientată corect pe teren, când căldura este recapturată ( pentru a fi utilizată imediat sau stocată) și atunci când sunt utilizate energii regenerabile.

Sistemul integrat HVAC (încălzire, ventilație, aer condiționat) poate conține următoarele: ventiltoare, un recuperator de căldură, un schimbător de căldură, o pompă de căldură, captatoare solare și un rezervor de stocare a energiei termice. Acesta se axează pe utilizarea surselor regenerabile de energie, în primul rând, pentru micșorarea consumului energetic ce prevede folosirea unui schimbător de căldură amplasat în sol. Pe perioada iernii, acesta preia energia termică stocată în pământ și o folosește petru preîncălzirea aerului proaspăt introdus în locuință. Pe perioada verii, aerul preluat din atmosferă și introdus în locuință este în prealabil răcit, prin parcurgerea prin același schimbător de căldură. În al doilea rând se prevede utilizarea energiei solare pentru încălzirea apei menajere. Fluidul caloportor este încălzit în captatoare solare plane iar apoi este direcționat către un rezervor de stocare. Din acest rezervor este preluată căldura necesară în momentul în care se dorește apa caldă de consum. Tot de aici poate fi preluată căldura și pentru încălzirea aerului vehiculat de sistemul de ventilație, în cazul în care este necesară această intervenție.

Schema unui sistem de încălzire și ventilație integrat:

6.4 Sisteme de energii regenerabile și alternative

Energia regenerabilă provine din resurse naturale care se reînnoiesc în mod constant în intervale de timp relativ scurte. La momentul actual economia modială se bazează în cea mai mare parte pe energia provenită din resurse neregenerabile (cărbune, petrol, gaze naturale). Conștientizarea faptului că aceste resurse favorizează încălzirea globală, poluarea, ploile acide, dar și faptul că petrolul, care este principala sursă de combustibil pentru transport, este pe cale de a se epuiza, au dus la nevoia unor investiții semnificative la nivel global pentru punerea în valoare a resurselor regenerabile de energie. O presiune suplimentară asupra dezvoltării sectorului de energii regenerabile este adăugată și de creșterea continuă, prefigurată, a necesarului de energie datorită expansiunii economiei mondiale precum și ca urmare a creșterii continue a populației. În (Fig. 40) se poate observa tendința de dezvoltare a energiei electrice din resurse regenerabile, prognozată până în anul 2030.

Fig. 40 Istoricul și tendința de dezvoltare a energiei electrice în surse regenerabile până în anul 2030 (in mld kWhs)

În următoarele rânduri sunt prezentate câteva exemple de conversie a resurselor / energiilor regenerabile în combustibil sau energii cu utilitate practică.

6.4.1 Conversia energiei solare în energie termică

Majoritatea formelor de energie regenerabilă au ca sursă primară energia solară. În Europa, energia razelor solare incidente este de 200 … 1000 W/mp în funcție de latitudine, perioada anului calendaristic și condițiile climatice.

Un sistem de conversie a energiei solare în energie termică trebuie să fie optim din punct de vedere al performanței, durabilității și costurilor de achiziție și funcționare. Structura clasică a unui sistem de încălzire a apei folosind energia radiantă solară constă în următoarele componente:

– unul sau mai multe colectoare solare, care pot fi plane, cu tuburi vidate, sau cu tuburi cu încălzire directă a apei

– Sistemul de transfer de căldura și sistemul de (re)circulare

– Sistemul de stocare a apei calde

– Sistemul de comandă și control

– Sistemul auxiliar de încălzire, care furnizează căldura suplimentară în situațiile în care radiația solară nu este suficientă.

Sisteme solare active și pasive. Cele active utilizează sisteme de comandă-control și pompe pentru a circula apa sau agentul termic prin colectorul solar, iar cele pasive nu dispun de pompe și pot fi de tip integrat sau cu circularea apei prin efectul de termosifon. (Fig. 41)

Fig. 41 Structura tipică simplificată a unui sistem solar de încălzire a apei: a) sistem activ; b)sistem pasiv

Suprafețe selective. Sunt de o importanță deosebită în ceea ce privește randamentul colectoarelor solare. Selectivitatea permite absorbția maximă a radiației solare cu lungimi de undă scurte și împiedică pierderile de căldură prin radiație termică proprie și prin convecție. (Fig. 42)

Fig. 42 Exemplu de funcționare a stratului selectiv

Colectoare plane. Sunt destinate încălzirii unui agent termic fluid (apă, aer sau o soluție cu lichid antigel) la temperaturi de până la 80 °C. De obicei se utilizează pentru producerea de apă caldă pentru aplicații rezidențiale sau comerciale, pentru încălzirea piscinelor, a spațiilor închise, dar și pentru furnizarea de căldură pentru unele procese industriale. Schema clasică a unui panou plan este prezentată în (Fig. 43).

Fig. 43 Colector solar plan: 1-sticlă montată etanș; 2-cadru pentru montare pe acoperiș; 3-conducte apă sau lichid antigel; 4-suprafață de absorbție a radiației solare; 5-izolație termică; 6-intrare apă rece; 7-carcasa etanșă

Colectoare cu tuburi vidate. Colectoarele solare din această categorie sunt formate din tuburi colectoare dispuse paralel. (Fig. 44)

Fig. 44 Colector solar cu tuburi vidate

Concentrate solare. Colectoarele cu concentrarea radiației solare utilizează oglinzi cu suprafața curbată pentru a concentra radiația asupra unui receptor prin care circulă apa sau aerul care trebuie încălzite. Cele mai utilizate sunt colectoarele parabolice și cele de tip Fresnel.

6.4.2 Conversia energiei solare în energie electrică

Suprafața Pământului ar putea asigura la orice moment aproximativ 20 GW pentru fiecare locuitor. Există numeroase tehnologii de conversie a radiației solare în energie electrică. Cea mai facilă metodă constă în utilizarea panourilor fotovoltaice (Fig. 45), care realizează conversia directă în curent continuu prin utilizarea materialelor semiconductoare care manifestă efect fotoelectric. Soluția fotovoltaică se poate utiliza la orice scară, începând de la aplicații rezidențiale și ajungând până la parcuri de panouri fotovoltaice.

Fig. 45 Module cu câte 72 celule fotovoltaice

6.4.3 Energia eoliană

Datorită încălzirii diferențiate de către soare a atmosferei terestre precum și ca urmare a forței Coriolis asociate cu mișcarea de rotație a Pământului, apar mișcări ample ale maselor de aer, ceea ce conduce la clasificarea energiei eoliene ca fiind o formă indirectă de energie solară. Se subînțelege deci că distribuția energiei eoliene este neuniformă de la o regiune la alta. Analizând deplasarea curenților de aer pe verticală, viteza curenților de aer crește gradual cu înălțimea, până când se stabilizează la o altitudine ce poate ajunge până la aproximativ 2000 m. Datorită forțelor de frecare și a neuniformității geometrice a terenului și diverselor construcții, în apropierea suprafeței Pământului viteza scade semnificativ.

Tipuri de turbine eoliene:

După orientarea axei rotorului (Fig. 46) :

turbine cu ax orizontal

turbine cu ax vertical

Fig. 46 Tipuri de turbine eoliene, după orientarea axei rotorului: rândul superior-cu ax orizontal; rândul inferior-cu ax vertical

6.4.4 Energia geotermală

Este energia termică stocată în interiorul Pământului. „Aceasta provine din două surse: energia primordială, datând din perioada formării planetei (aproximativ 20%) și energia generată prin descompunerea lentă a unor minerale radioactive (80%) precum uraniul, radiul, toriul și potasiul.” Deși această resursă nu se reîmprospătează, este considerată sustenabilă datorită faptului că este nepoluantă iar energia se extrage în cantități nesemnificative în raport cu energia disponibilă.

Pompe de căldură. Acestea nu necesită surse de căldură cu temperaturi ridicate, funcționarea lor bazându-se pe temperatura relativ constantă a solului la adâncimi pornind de la mai puțin de 2m și ajungând până la 100m și acolo unde legislația permite, ajungând până la 160m.

Fig. 47 Funcționarea pompelor de căldură pentru producerea de apă caldă menajeră

și încălzirea spațiilor de locuit în perioadele de iarnă(a) și răcirea acestora pe timp de vară(b)

6.4.5 Biomasa

Din punct de vedere energetic, termenul “biomasă” se referă la materia organică ce poate fi convertită în energie. Principalele categorii de biomasă care pot fi utilizate în acest scop sunt materia lemnoasă, reziduurile vegetale din agricultură și reziduurile animale din zootehnie, precum și culturile și plantațiile dedicate valorificării energetice. Pe lângă acestea, se au în vedere și reziduurile municipale (resturi provenite de la toaletarea copacilor, întreținerea parcurilor etc.), gunoiul menajer sau unele reziduuri provenite din industria alimentară.

Fotosinteza este procesul prin care plantele transformă energia solară în energie chimică. Aceasta din urmă poate fi convertită ulterior în energie termică și/sau electrică pentru uz industrial sau rezidențial, precum și în combustibili pentru transport. Cele mai simple tehnologii de conversie presupun arderea biomasei lemnoase pentru a produce căldură ce poate fi utilizată direct. De asemenea, căldura generată poate vaporiza apa, vaporii antrenând o turbină cuplată la un generator electric. Conversia în biocombustibili pentru transport se poate face termic, chimic sau biologic, sau se pot aplica tehnologii care fac uz de toate cele trei metode.

Piroliza constă în descompunerea termochimică a biomasei solide, proces care are loc la temperaturi de 300-800°C și în absența oxigenului. În urma acestui proces rezultă căldura, diferite gaze (hidrogen, metan, monoxid de carbon etc.), bio-ulei și cărbune. Gazele combustibile pot fi separate și captate, iar cărbunele rezultat, denumit biochar, poate fi utilizat ca fertilizator și amendament agricol, utilizare care prezintă și o modalitate eficientă și economică de sechestrare a cărbunelui.

Gazeficarea. Prin procesul termochimic de gazeificare biomasă solidă se transfomă în gaz la temperaturi de 80-13000°C. Gazul obținut se numește gaz de sinteză sau singaz și este un amestec combustibil de hidrogen, monoxid de carbon, metan, azot, bioxid de carbon, sulf, compuși alcalini și gudroane. Hidrogenul este văzut în prezent ca fiind combustibilul alternativ pentru vehiculele electrice cu pile de combustie. Materiale de construcție sustenabile.

Pe lângă acestea, lemnul, lâna, hârtia, argila, vermiculița, inul, cânepa, algele, pluta, nuca de cocos, bambus, calcar și piatra sunt doar câteva din materialele ce pot fi considerate sustenabile. Un material de construcție obținut local poate fi considerat sustenabil.

6.5 Managementul deșeurilor

Proiectarea sustenabilă pune accent pe managementul deșeurilor in-situ, încorporând lucruri cum ar fi sistemele grey-water (reciclarea apei menajere uzate) și toalete de compost pentru reducerea deșeurilor.

Descompunerea bacteriană a materialelor organice din depozitele de deșeuri se face în patru faze. Compoziția gazului produs diferă de la o fază la alta. Întrucât depozitele sunt alimentate pe perioade care pot atinge 20-30 ani, fazele pot fi diferite de la o zonă la alta a depozitului (în funcție de vechimea reziduurilor din zona respectivă). În prima fază de descompunere, bacteriile aerobe consumă oxigen în procesul de rupere a lanțurilor moleculare ale carbohidraților complecși, proteinelor și lipidelor din compoziția reziduurilor organice. Reacțiile aerobe au loc până la consumarea întregii cantități de oxigen, putând dura de la câteva zile până la câteva luni, în funcție de cantitatea disponibilă de oxigen. La rândul ei, aceasta depinde de gradul de compactare al reziduurilor. Procesul de fermentare aerobă generează în special bioxid de carbon. Cantitatea de azot este mare la începutul fazei, însă scade apoi continuu. Faza a doua de descompunere este un proces anaerob în care bacteriile convertesc compușii produși de microorganismele aerobe în acid lactic, acetic și formic, precum și în alcooli cum ar fi metanolul și etanolul. Apa în amestec cu acizii formează o soluție care dizolvă nutrienții prezenți în depozitul de deșeuri, astfel încât azotul și fosforul devin disponibile pentru speciile de bacterii prezente în depozitul de deșeuri. Gazele produse în această fază sunt bioxidul de carbon și hidrogenul. Orice perturbare a depozitului în faza a doua, care duce la pătrunderea oxigenului în masa de deșeuri, are ca efect reîntoarcerea la faza I. Faza a III-a începe atunci când anumite specii de bacterii anaerobe consumă acizii organici produși în faza a II-a, formând acetat, un acid organic. Acest proces face ca depozitul de deșeuri să devină mai neutru, avantajând astfel activitatea bacteriilor producătoare de metan. Bacteriile producătoare de acizi și metan au o relație simbiotică, reciproc avantajoasă.

Gestionarea deșeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acțiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societății civile cu autoritățile locale, cu reprezentanții guvernului și de asemenea colaborarea între state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales în ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuându-se o abordare integrată, considerând minimizarea cantității de deșeuri, gradul de poluare provocat și mai nou, importanța deșeurilor ca materii secundare. Însă și în zilele noastre, până și cele mai dezvoltate țări întâmpină dificultăți în ceea ce privește aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deșeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului este importantă raportarea la o scară adecvata de timp și spațiu și bineînțeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative.

De-a lungul timpului, pentru a proteja sănătatea populației, s-au introdus diferite sisteme de gestionare a deșeurilor. În anii ’70–’80 ai secolului trecut, principalul obiectiv al acestor sisteme a fost controlarea emisiilor atmosferice și a deversărilor în apele de suprafață și freatice. În ultimii ani, accentul s-a pus din ce în ce mai mult pe valorificarea deșeurilor ca resurse.

Principiile generale ale gestionării deșeurilor sunt concentrate în așa-numita „ierarhie a gestionării deșeurilor”(Fig. 48). Principalele priorități sunt prevenirea producției de deșeuri și reducerea nocivității lor. Când nu se poate realiza nici una nici alta, deșeurile trebuie reutilizate, reciclate sau folosite ca sursă de energie (prin incinerare). În ultimă instanță, deșeurile trebuie eliminate în condiții de siguranță.

Fig. 48 Ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor

Ierarhia deșeurilor așa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE privind deșeurile, se aplică în calitate de ordine a priorităților, în cadrul legislației și a politicilor în materie de prevenire a gestionării deșeurilor în următoarea ordine descrescătoare a priorităților.

Reciclarea este metoda ce vizează două aspecte importante: eficiența folosirii resurselor și impactul asupra mediului. Deșeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău inevitabil, ci o sursa importantă de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai mult reciclarea și avantajele în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea, deșeurile reprezintă o sursă regenerabilă de energie. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deșeuri, dar reciclarea propriu-zisă presupune o serie de activități anterioare: colectarea, transportul deșeurilor, prelucrarea intermediară care implică sortare, mărunțire sau compactare etc.

Tehnologiile de ardere a deșeurilor s-au dezvoltat, de-a lungul timpului, de la instalațiile simple de eliminare a deșeurilor, la instalații de obținere a energiei din deșeuri și cu introducerea de noi tehnologii de control al emisiilor, reprezentând o metodă ce câștigă din ce în ce mai mult interes în strategiile de gestionare a deșeurilor.

Obținerea energiei din deșeuri (Waste to Energy – WtE) presupune arderea deșeurilor și utilizează conținutul energetic al deșeurilor pentru producerea energiei electrice sau a obținerii de căldură și electricitate, căldura fiind utilizată (recuperată și exportată) pentru diferite servicii (încălzire, alimentarea cu apă caldă). Totuși, o evaluare a impactului asupra mediului, în ceea ce privește incinerarea și recuperarea energetică din deșeuri (WtE) este obligatorie, ca și eficiența energetică, pentru ca această metodă să fie acceptată și aplicată cu succes, în defavoarea depozitării. De asemenea, datorită dezvoltării celor mai bune tehnologii de control al emisiilor din zilele noastre, incinerarea cu recuperare energetică a deșeurilor este o metodă foarte avantajoasă, inclusă în strategiile de management al deșeurilor.

„O altă metodă de valorificare energetică a deșeurilor, utilizată relativ frecvent și în România, este coincinerarea definită ca fiind operație de ardere a deșeurilor cu scopul principal de generare a energiei sau a unor produse materiale, prin care deșeurile sunt folosite drept combustibil uzual sau suplimentar sau prin care deșeurile sunt tratate termic pentru eliminare.”

Producția și utilizarea resurselor variază semnificativ de la o țară la alta. Conform statisticilor Agenției Europene de Mediu, se consideră următoarele sectoare economice, în ceea ce privește impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile de transport și agricultură, însă și mineritul, construcțiile precum și diferitele activități industriale au un impact semnificativ asupra mediului.

6.6 Managementul apei

România s-a alăturat în 2015 liderilor celor 193 de state ale ONU adoptând Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Astfel central Agendei se regăsesc 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, printre care se numără la punctul 6. Apa curată și sanitație – Asigurarea disponibilității și managementului durabil al apei și sanitației pentru toți.

Captarea apei de ploaie și reciclarea apelor menajere uzate sunt posibilități de reducere a consumului de apă. Odată percepută ca neconvențională și nonstandard, organele guvernamentale și publicul larg acceptă rapid Arhitectura Sustenabilă ca o metodă de a construi cu mijloace logice și responsabilitate socială.

Pentru managementul integrat al resurselor de apă comunitatea internațională a recomandat guvernelor aplicarea următoarelor principii:

Principiul bazinal – resursele de apă se formează și se gospodăresc în bazine hidrografice. Apa dulce este o resursă vulnerabilă și limitată, indispensabilă vieții, mediului și dezvoltării societății. Gospodărirea rațională a resurselor de apă, cere o abordare globală care să îmbine probleme sociale și dezvoltarea economică, cu protecția ecosistemelor naturale. O gospodărire durabilă a resurselor de apă va integra utilizatorii de apă dintr-un bazin hidrografic.

Principiul gospodăririi unitare cantitate-calitate – cele două laturi ale gospodăririi apelor fiind în strânsă legătură, apare ca necesară o abordare unitară care să conducă la soluții tehnico-economice optime pentru ambele aspecte

Principiul solidarității – planificarea și dezvoltarea resurselor de apă presupune colaborarea tuturor factorilor implicați în sectorul apelor: statul, comunitățile locale, utilizatorii, gospodării de ape și ONG-uri

Principiul poluatorul plătește – toate cheltuielile legate de o poluare produsă diverșilor utilizatori de apă și mediu este suportată de cel care a produs poluarea

Principiul economic – beneficiarul plătește – apa are o valoare eonomică în toate formele ei de utilizare și trebuie să fie recunoscută ca un bun economic. Eșecurile din trecut pentru recunoașterea valorii economice a apei, au condus la poluarea și exploatarea nerațională a resurselor de apă. Gospodărirea apei ca un bun economic, reprezintă o cale importantă în realizarea unei exploatări eficiente și echitabile și în conservarea și protecția resurselor de apă

Principiul accesului la apă – în virtutea acestui principiu este vital să recunoaștem că dreptul fundamental al ființei umane, este de a avea acces la apă curată și suficientă, la un preț adecvat.

Conceptul de management integrat al resurselor de apă presupune, în contrast cu gospodărirea tradițională a resurselor de apă, o abordare integrată a acestora atât la nivel fizic și tehnic cât și la nivel de planificare și management. Nivelul de integrare este bazinul hidrografic, unitatea naturală de formare a resurselor de apă.

Cele mai importante aspecte ale dezvoltării sistemului resurselor de apă sunt următoarele:

Durabilitatea aspectelor fizice

Durabilitatea mediului

Durabilitatea socială

Durabilitatea economică

Durabilitatea instituțională

Gospodărirea durabilă a resurselor de apă are la bază managementul integrat al acestora care asigură ca serviciile realizate de sistemul resurselor de apă să satisfacă obiectivele prezente ale societății fără a compromite abilitatea sistemului de a satisface obiectivele generațiilor viitoare, în condițiile păstrării unui mediu curat.

Managementul integrat al resurselor de apă presupune:

Integrarea sistemului resurselor naturale de apă

Integrarea infrastructurii de gospodărire a resurselor de apă în capitalul natural

Integrarea folosințelor de apă

Integrarea amonte – aval

Integrarea resurselor de apă în politicile de planificare

Capitolul 7. Studii de caz

7.1 Exemplul 1 Quito Publishing House

Fig. 49 Perspective ale clădirii Quito Publishing

Arhitecți: Estudio A0

Locația: La Floresta Quinto, Ecuador

Suprafața: 3 000mp

An: 2014

Cartierul LA Floresta este o comunitate boemă, artistică și strâns legată în inima regiunii Quinto de nord. Natura idiosincrasică a reprezentat cea mai mare provocare de design a proiectanților. Aceștia au fost rugați să introducă o clădire de birouri în mijlocul unei comunități cu un simț puternic al culturii civice, dornici să păstreze valorile spațiale ale vecinătăților. Proiectul la care au fost înscriși era prevăzut pentru: 3 companii editoriale, care erau anterior amenajate într-o clădire înaltă pe etaje diferite, dar care doreau să împartă un singur spațiu mai mare. Datorită faptului că proiectul era pentru 3 companii, le-a oferit o mai mare flexibilitate în cee ace privește distribuirea spațiului, toate companiile s-ar putea relaționa într-un nivel ierarhic similar. Toate 3 sunt distribuite în jurul unui gol central, au aceleași perspective și au acces la o grădină pe acoperiș. De asemena împărtășesc spații commune, astfel arhitecții au vrut să creeze un plan și o secțiune fluidă pentru a avea o atmosferă de comunitate analogică celei ce caracterizează cartierul.

Din punct de vedere formal, ceea ce a inspirat cele mai multe elemente ale clădirii este arhitectura modernă din împrejurimi. În unele case din La Floresta, arhitectura și natura se îmbină. Începând de la străzile sale, una se deschide spre o grădină ascunsă de sub scări sau o scară care plutește peste un iaz. Arhitecții au ales să simolizeze amestecul de modernism și natură; pentru a crea o secvență spațială care să conducă oamenii în clădire și grădina de acoperiș; pentru a deschide un gol central sau o grădină suspendată care servește ca și coș de fum și reinterpreteazaz curtea colonială, care pe lângă captarea luminii zenitale din quinto, oferă o secțiune transversală vizuală. Spațiile de lucru sunt înconjurată de o suprafață dublă, a cărei parte exterioară este un ecran prevăzut cu fante, parțial colorată.

Fig. 50 Axonometrie cu reprezentare conceptuală

Energie, Aer și Lumină. Clădirea a fost concepută ca și o mașină bioclimatică, care reduce la minim dependența de ventilație, încălzire și răcire. Deoarece clădirea nu este umbrită, fațadele din N-E și S-E sunt expuse începând de dimineață la lumina puternică a soarelui. Peretele Cortina permite reglarea incidenței solare iar soarele a fost tranferat din interiorul clădirii spre exterior, ca filtru, sau perete biologic, a cărui suprafață este interactivă și capabilă să răspună la diferențe de temperaturi și umiditate. Fantele portocalii răspund unei simulări climatice care a fost mult mai avantajoasă decât introducerea unor senzori în fiecare fantă, astfel fluxurile de aer sunt manipulate de om, aceasta fiind cea mai avantajoasă opțiune de reducere a consumului de energie. Suprafața fină a jaluzelelor este aerodinamică astfel lumina este reflectată și stimulează generarea de vortexuri care accelerează transferul de aer. Forma ei coincide, în secțiune, cu geamurile operabile. Terasa centrală acționează ca un coș care absoarbe aerul spre secțiunile superioare ale clădirii și deservește ca o pâlnie de lumină zenitală adusă în centrul clădirii la nivelurile inferioare. Acest mecanism transmite aerul în parcarea subterană. Între sticla și geamuri există un strat de vegetație care deservește și el la purificarea și parfumarea aerului și asigură umbrirea. Fațada din spate asigură o suprafață termică suficientă pentru a absorbi și a transmite energia. Suprafața de apă de la parter, pe lângă faptul că este un dispozitiv de răcire, acesta răspunde și nevoilor de circulație a aerului; el servește ca metru al performanței clădirii prin ondularea suprafeței de apă. Aceste mecanisme au fost introduse pentru a profita cât mai mult de resursele naturale, cum sunt lumina și aerul, și pentru a reduce la minim consumul de energie și apă.

Apa. Clădirea are un sistem integrat de colectare a apei de ploaie care este direcționată spre băi, spre acoperișurile grădină sau spre grădinile verticale unde este folosit pentru irigații. Un sistem dublu de conducte facilitează prelingerea irigației de-a lungul fațadelor de tip grădină și reduce consumul de apă.

Fig. 51 Circulația aerului și sistemul integrat de colectare a apei de ploaie

Amenajarea terenului. Grădinile verticale reprezintă și ele un strat de izolare termică, la fel ca grădinile de pe acoperiș. Sustenabilitatea clădirii este proporțională cu abilitatea sa de a se adapta la diferite funcțiuni pe parcursul timpului.

Flexibilitate și adaptare. Planurile clădirii au instalații electrice, mecanice, de iluminat și de comunicații ușor accesibile și de depozitare pentru a facilita actualizarea tehnologică și întreținerea.

Sistemul de construcție și dezvoltarea tehnologică. Quinto Pubishing House a fost construit cu un sistem de componente prefabricate, parțial animate, care impunea o colaborarea strânsă între design și industria locală.

Întreținerea. Rafturile de întreținere introduse de-a lungul perimetrului clădirii servesc drept niște tampoane de praf, suport de ghivece, zona de grădinărit și introduc coridoare care facilitează curățarea ferestrelor.

Fig. 52 Secțiunea clădirii și schematizarea elmentelor de sustenbailitate concepute și implementate

Managementul deșeurilor. Clădirea include elemente necesare pentru sortarea, colectarea și compactarea deșeurilor.

Transportul. Pentru a sprijini cultura ciclismului din comunitate La Floresta, QPH oferă rastele pentru biciclete, dușuri și dulapuri. Locația clădirii a fost selectată ținându-se cont de legătură sa cu sistemul de transport în comun.

Fig. 53 Perspective interioare surprinse în Quito Publishing House

7.2 Exemplul 2 The Edge

Fig. 54 Clădirea The Edge din Amsterdam

Arhitecți: PLP ARchitecture

Locația: Amsterdam, Olanda

Suprafața: 40 000mp

An: 2015

Clientul, dezvoltator olandez, dedicat inovării arhitecturale, a solicitat o clădire ambițioasă care să stabilească noi standarde pentru proiectarea birourilor în mai multe domenii, inclulsiv durabilitate, tehnologie, amenajarea interioară, inginerie structurală și de fațadă. Mai presus de toate, se cerea crearea unui mediu de afaceri inspirațional.

Proiectarea unei clădiri de birouri de ultimă generație, care să fie relevantă și în viitor a fost o provocare pentru cei de la PLP. S-a cerut proiectanților să anticipeze noi modele de lucru: oamenii din domeniul economiei bazate pe cunoaștere au flexibilitatea de a lucra de oriunde doresc, în orice moment și cu orice grad de interacțiune socială. În acest context, abordarea utilitaristă a designului de birouri, dezvoltată în ultimul secol, a devenit depășită, iar inovația tehnologică a îmbunătățit în mod semnificativ setul de instrumente pentru arhitecți. Pentru Edge, PLP a creat spații care produc o multitudine de dispoziții și atmosfere la locul de muncă, mobilizând o gamă largă de tehnologii și intensificând interacțiunea socială prin strategii de design specifice spațiului. Pentru a crea un mediu de lucru contemporan excepțional, PLP s-a axat pe atriumul clădirii. Spațiul luminos, expansiv, formează un răspuns arhitectural la cerințele de ocupare foarte specifice ale clădirii. Edge oferă numeroase tipuri diferite de medii de lucru, întâlniri și pauze și stabilește un nou punct de referință pentru mediul construit, acordând prioritate confortului, sănătății și productivității utilizatorilor săi.

Fig. 55 Perspective interioare ale clădirii The Edge

Acest atrium este, de asemenea, locul unde noile modele de lucru corespund sistemelor digitale. În loc să se gândească la sistemele tehnologice din clădire ca niște straturi autonome și discrete, PLP le-a folosit pentru a concepe noi tipuri de spații de lucru. Oamenii au flexibilitatea de a lucra oriunde în clădire; și cu ajutorul unei aplicații mobile dedicate, oamenii se pot găsi unul pe celălalt, caută un birou gol și unde este liniște și ajustează nivelul temperaturii și luminilor în funcție de preferințele lor. Tehnologia este, de asemenea, concepută pentru a gestiona consumul de energie, făcând utilizatorii conștienți de cantitatea de energie utilizată, oriunde lucrează în clădire.

Edge demonstrează că dorința unui mediu de lucru vibrant și colaborativ se poate realiza cu succes cu obținerea celui mai înalt nivel de sustenabilitate posibil pentru o clădire. Este considerată oficial ca fiind cea mai durabilă clădire de birouri din lume, obținând cel mai mare rating înregistrat vreodată de Building Research Establishment (BRE), evaluatorul global al clădirilor durabile. Proiectul a atins certificarea BREEAM pentru construirea de noi clădiri "Outstanding" și un scor de 98,36% prin utilizarea atât a tehnologiilor inovatoare inteligente, cât și a unei atitudini holistice față de durabilitate. În timp ce durabilitatea ca o narațiune pur tehnologică a fost epuizată de excesul său, Edge creează un mediu de lucru radical nou, care este permis de tehnologiile durabile.

“Forma și orientarea clădirii Edge a fost etapa inițială în realizarea performanțelor climatice și energetice excepționale ale sediului central. Aranjamentul plăcilor mari de pardoseală organizate în jurul unui atrium mare de 15 etaje orientat spre nord permite lumina naturală să atingă marea majoritate a spațiilor de birouri, în timp ce structura portantă și deschiderile mai mici ale fațadelor orientate spre sud asigură masa și umbra termică . Atriumul este nucleul clădirii, ventilând spațiul de birou, oferind în același timp un tampon cu exteriorul într-un mod care reduce consumul de energie în vară și în iarnă. Pe lângă controlul temperaturii neutre din punct de vedere energetic, proiectarea eficientă și tehnologia generatoare de energie verde, Edge captează apa de ploaie și o depozitează subteran pentru utilizarea toaletelor și a stropirii plantelor din grădinile interioare și exterioare.”

Fig. 56 Etapele conceptuale și soluții de sustenabilitate

Fig. 57 Diversitatea zonelor si spațiilor clădirii

7.3 Exemplul 3 Gaysorn II

Fig. 58 Randări exterioare ale clădirii Gaysorn II

Arhitecți: CL3 Architects

Locația: Bangkok, Thailanda

Suprafața: 62 000 mp

An: 2017

Gaysorn este un hub care adăpostește diferite funcțiuni, de la vânzări, restaurante, frumusețe până la birouri și conferințe. Arhitecții urmăresc să creeze o nouă abordare a designului comercial printr-o planificare atentă și curativă a stilului de viață, a muncii, a jocului și a creșterii într-un mediu holistic. Inspirat de cultura tradițională, proiectul sinergizează și combină componentele de vânzări, de restaurant, de birouri, conferințe și wellness, printr-un design integrat și durabil, în inima districtului CBD(commercial Bangkok development) și retail din Bangkok.

Spre deosebire de un proiect tipic care găzduiește o funcțiune mixtă, designul are o abordare umanistă prin integrarea componentelor sale pentru a îmbunătății funcțiunile fiecărei firme din clădire, imaginând un stil de viață de co-working și ținând cont de nevoile industriilor creative noi, restaurantelor, cafenelelor, domeniul frumuseții și relaxării.

Folosirea lemnului, a vegetației, a detaliilor metalice și reflexia apei, crează un mediu tactil, cald, calmant și cultural, care pătrunde în toate cele 4 nivele. O zonă îmbrăcată în lemn de cocon, cu o înălțime de 19m face trecerea dintre zonele vechi și cele noi ale clădirii și reprezintă un simbol vizibil din exteriorul clădirii ce conectează din punct de vedere vizual zona de acces cu restul clădirii.

Fig. 59 Lemnul de cocon ce face trecerea dintre zone

Golurile curbilinii și parchetul eșalonat asigură conecțiunea vizuală la diferite niveluri, împreună cu o abordare curativă a amestecului de diferite domenii ce își au sediul în clădire, incluzând moda locală, produse alimentare, produse de design, magazine convenabile, cafenele și restaurante. Plăcile flotante suspendate prin cabluri au rolul de a ascunde cât de cât coloanele imense din interior.

Fig. 60 Foaierul și zona de acces

La nivelul 1, foaierul situat la o mică diferență de nivelul de zona de acces dar totodată conectat la aceasta, oferă intimitate peroanelor care se îndreaptă înspre birouri.

Zona de conferințe de la ultimul etaj se propune să ofere o zonă de socializare relaxantă, unde angajații și clienții pot avea diferite întâlniri. Este alcătuit într-un spațiu de conferințe de 200 de persoane, o terasă mare în aer liber, o cafenea, birouri de zi, săli mai mici de conferințe, grădini interioare și un lift de sticlă. Această zonă a devenit un spațiu de evenimente sociale pentru cartier și comunitatea creativă din Bangkok.

Directorul de la CL3, William Lim consideră că “arhitectura are o obligație socială, iar un proiect bun poate depăși limitele sale pentru a avea un efect pozitiv în comunitate. Gaysorn II a creat cu succes un stil unic de lucru, de viață, un mediu jucăuș și în dezvoltare pentru comunitatea creativă din Bangkok.”

7.4 Exemplul 4 City Gate

Fig. 61 Perspective exterioare City Gate, București

Arhitecți: Westfourth Architecture

Locația: Bucuresti, Romania

Suprafața: 93 000 mp

An: 2010

Situat la intrarea în București, în apropiere de "Piața Presei Libere" și pe axa Pavilionului Expozițional, complexul Citygate s-a construit pe una dintre cele mai importante locații din oraș.

Complexul este alcătuit din două turnuri cu 18 etaje situate una peste alta, iar intre ele rezultand o deschidere de intrare în complexul de expoziții dintre ele. O parcare comună de trei niveluri leagă turnurile de sub piață. Două volume cu trei nivele sunt atașate la fiecare dintre turnuri, rezultând o deschidere mai mare de podea la nivelurile inferioare ale complexului.

Nucleele de circulație și de serviciu sunt situate în secțiunile centrale ale turnurilor, împățtind zonele de birouri în aripile de Est si Vest. Aceste zone sunt redate ca volume distincte și sugerează verticalitatea și transformă arhitectura într-o compoziție de patru elemente verticale , grupate în două clădiri. Mai mult, fiecare dintre volume este articulat în secțiuni de înălțimi ridicate și joase, placate cu diferite învelișuri de sticlă. Articulația orizontală dintre aceste volume de înălțimi ridicate și joase variază în fiecare dintre cele patru secțiuni verticale.

Relația subliniată în proiect, dintre turnuri, pe de o parte, și dintre aripile clădirilor și secțiuni, pe de altă parte, reamintește de conceptul de dualitate dedus de imaginea „porții”.

Fig. 62 Perspectivă aeriană, City Gate. Exemplificarea porții

Fig. 63 Plan Parter, City Gate

7.5 Exemplul 5 Oromolu Office

Fig. 64 Oromolu Office, București

Arhitecti: Westfourth Architecture

Locatia: Bucuresti, Romania

Suprafata: 93 000 mp

An: 2010

Biroul Oromolu este un dialog între vechi și nou, între patrimoniu și noile tehnologii, o reflecție asupra paharului istoriei care vrea să fie contemporan.

Vila Oromolu situată pe strada 8 Aviatorilor, din București a fost construită pentru fostul guvernator al Băncii Naționale Mihai Oromolu în perioada interbelică de către arhitectul Petre Antonescu. Clădirea cu trei etaje a căror planimetrie este în formă de L îmbrățișează vechea vilă de renume și conturează un spațiu public – o verandă urbană rezervată Pieței Victoriei. Acțiunea s-a desfășurat pe două nivele: în primul rând, reabilitarea vilei care se afla într-un stadiu avansat de degradare, iar în al doilea rând crearea unui obiect de sticlă pentru a rămâne în urmă cu modestie reflectivă.

Cortina Retro specifică clădirlior de birouri dezvoltă un dialog cu monumentul istoric care a fost restaurat în cadrul aceleiași abordări arhitecturale. Înainte de proiect, terenul a fost abandonat, plin de vegetație sălbatică, parcare dezordonată, iar casa s-a confruntat cu un incendiu puternic. Vila este încadrată de un gest arhitectural fluid, care prin reflexia paharului și interconectarea cu vegetația reușește să evoce în contemporan grădina Villei Oromolu ca o oază mică în mijlocul orașului istoric.

Fig. 65 Perspectivă exterioară și Planul Parter

Factorul de inovație este definit de un înveliș sub formă de boltă, lung de 16m și o fațadă dublă ventilată cu sticlă triplu laminată, dublu curbată, care îmbunătățește calitatea spațiului interior, iar jardinierele verzi verticale controlează transferul de căldură și oferă o expresie grațioasă întregii abordări arhitecturale. Sistemul structural al subsolurilor, parterului, etajului 1 și etajului 2 este un sistem dublu (cadre, ziduri din beton armat și plăci din beton armat) proiectate și dispuse astfel încât deschiderile dintre coloane să fie maxime, permițând astfel o utilizare mai complexă și flexibilă a spațiului. Structura superioară (etajul 3) este realizată din grinzi metalice, asigurând astfel o încărcătură mai mică pentru clădire și posibilitatea realizării unei bolte subțiri, spectaculoasă și remarcabilă (16m) peste piața urbană dintre Oromolu House și Centrul de afaceri oromolu. Totodată clădirea este certificată BREEAM.

Fig. 66 Piața urbană și perspectiva interioară a accesului principal în clădire

7.6 Exemplul 6 The Office Cluj

Fig. 67 Perspective exterioare, The Office , Cluj

Arhitecti: Andreescu & Gaivoronschi

Locatia: Cluj-Napoca, Romania

Suprafata: 100 437 mp

An: 2017

The Office din Cluj, este un ansamblu de clădiri de birouri recent finalizat, a început ca un proiect de regenerare urbană pentru terenul lăsat de vechea industrie textilă, în vecinătatea centrului istoric al orașului Cluj-Napoca. Ca și în majoritatea orașelor comuniste, această zonă a devenit parte a cadrului industrial al Cluj-Napoca, care include și în prezent unele ramuri și fabrici rămase. La nord de sit există încă un canal de apă vechi, o ramificație mică a râului Someș, în timp ce la sud se află bulevardul principal și principala legătură cu centrul istoric al orașului, spre vest.

Întregul ansamblu este alcătuit din 3 părți dezvoltate în etape succesive, care formează un mic oraș coerent, sub forma unei străzi plate, tăiate masiv, pătrunse de străzi, care reinterpretează tipologia existentă a părții istorice a orașului, aceea a pasarelelor. Parterul va oferi o multitudine de servicii, de la magazine, cafenele, restaurante la spații de fitness, servicii publice și expoziții temporare și la niveluri superioare, birouri de clasă A.

Fig. 68 Zona de expoziții temporare

Ansamblul „The Office Cluj”, la scară urbană, a evoluat într-un mic "oraș din oraș", cu cele trei porți principale care leagă curțile interioare și piața urbană, toate acestea permițând atât generozitatea în favoarea spațiului public cât și un accent pe spațiile semi-publice și private. Prezența operelor de artă, a galeriilor publice, a expozițiilor, a spațiilor comerciale etc. va genera o atracție urbană care, în timp, va juca un rol semnificativ în procesul de regenerare a întregii zone industriale anterioare. La o scară mai largă, în care orașul Cluj oferă o siluetă particulară din dealurile din jur, ansamblul este perceput ca o unitate peisagistică relativ plat, cu o stratificare dominantă orizontală.

Fig. 69 Planul Parter și plan Etaj 2 al clădirii

Fig. 70 Accesul principal

Capitolul 8. Dezvoltarea temei în legătura cu proiectul personal

8.1 Conceptul de HUB în Romania

Conceptul de co-working și de spații de birouri comune a intrat pe piața din România în 1998, când grupul belgian Regus și-a deschis prima locație în București. Din 2008 până în 2017, suprafață totală ocupată de operatorii de cooperare a crescut de la puțin peste 2.500 mp la peste 39.000 mp, iar rețeaua s-a extins la orașe regionale precum Cluj-Napoca și Iași.

Extinderea a fost influențată de dezvoltarea industriei IT & C, necesitatea unor spații unde se pot întâlni și colabora indivizi creativi și, cel mai important, de tendința noilor generații de profesii alternative, care nu mai necesită un spațiu de lucru stabil și un program tradițional de lucru.

2018 a reprezentat un moment de cotitură pentru spațiile de birouri și de birouri comune din România. Numai în prima jumătate a anului suprafața dedicată spațiilor de lucru a crescut cu 58%, ajungând la aproape 68.000 de metri pătrați în luna iulie.

Bucureștiul este piața principală pentru spațiile de lucru in comun, cu o pondere de 79% în total. În 2018, operatorii de spații comune au închiriat peste 24.000 de metri pătrați în București, clasându-se pe locul trei în topul activității de leasing, după sectoarele IT & C și Energie. Capitala este, de asemenea, piața principală pentru actorii internaționali din acest segment, în timp ce proprietarii de centre de cooperare în orașele regionale sunt, în principal, tineri, antreprenori locali.

Pe când în 2017 era o singură nișă de segment, creșterea din acest an a conceptului demonstrează că, colaborarea este aici pentru a rămâne. În comparație cu alte piețe din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Polonia (cu 340 de locații de lucru) și Republica Cehă (cu 112 locații de lucru), piața românească (cu 80 de locații de lucru) este tânără și are un potențial foarte mare.

Dezvoltatorii și artiștii tineri descoperă din ce în ce mai mult că au o șansă mai mare de a-și atinge întregul potențial, prin deschiderea unor companii sau a unor activități independente, în loc să fie angajați în întreaga activitate. Generațiile Y și Z au nevoie de spațiu pentru a-și exprima creativitatea și spiritul liber, iar colaborarea ajută la transformarea acestor calități în posibilități nesfârșite.

Spații inovatoare, cum ar fi tramvaiul de lucru din Iași, sau idei, cum ar fi viitorul centru de blocuri din București, vor continua să apară în următorii ani. În mai puțin de un an, ponderea spațiilor de lucru în totalul stocului de birouri din România a crescut de la 1% la 2%, iar tendința este în creștere. Se preconizează că jucătorii mari vor intra în orașe regionale, în timp ce piețele secundare vor accepta noduri de dimensiuni mici, operate de antreprenorii locali.

"TechHub este un proiect dedicat exclusiv antreprenorilor din zona de tehnologie. Cum România e recunoscută pentru tinerii extrem de talentați în domeniu, suntem convinși că orice altă inițiativă de acest tip o să fie oportună și o să ajute comunitatea antreprenorială de tech sa se dezvolte", spune pentru startups.ro Daniel Dragomir, cofondatorul TechHub București.

Cătălina Rusu, spune pentru startups.ro că "Se spune că unul dintre secretele succesului Silicon Valley, ca și platforma pentru antreprenoriatul tech, este mediul deschis și colaborativ de acolo. Oamenii împart între ei resurse, experiențe, lecții învățate. Acesta este și rolul unui hub". Pentru dezvoltarea prograsivă, acest concept este foarte important și cu un impact ridicat.

În 2010 s-a deschis Bucharest Hubb, amplasat într-o vilă din centrul Capitalei, a fost închis în Iunie 2012. În Hub erau găzduiți mai mult antreprenori sau viitori antreprenori, dintre care unii au întemeiat propriile start-up-uri care s-au extins în alte țări. Ideea de a crește viteza de dezvoltare a start-up-urilor din tehnologie n-a dispărut, ci a fost transformată în primul accelerator de profil din țara noastră.

Conceptul de hub in tehnologie – firme care împart același spațiu de lucru (co-working space) a apărut la începutul anilor 2000, în San Francisco, pe măsură ce s-au dezvoltat tot mai multe afaceri din acest domeniu. Comunicarea în domeniul online dezvoltându-se tot mai tare, oamenii care lucrau în tehnologie nu vroiau să piardă interacțiunea cu ceilalți. Astfel, la început, se foloseau cafenelele sau alte locuri pentru întâlniri și discuții despre proiectele la care se lucrează.

Conceptul de co-working în România Pentru buna funcționare a unui hub este nevoie de dialog. Fiecare trebuie să contribuie cu ceva, fie că e zâmbet, fie câteva ore din timpul personal.

Ciprian Stavar, cofondator la Central Hub Sibiu, spune că ideea de a crea a comunitate este principalul motiv pentru care a format un loc unde firmele să lucreze împreună. La fel, Cristian Dascălu, fondatorul Cluj Hub, spune că ideea de a crea un hub în Cluj-Napoca a apărut în urma organizării conferințelor TEDxCluj (n.red. – începute acum doi ani) și a nevoii persoanelor inovative și antreprenoriale de a dezvolta o comunitate în jurul ideilor de avangarda.

"A fost foarte important pentru echipa noastră să creăm un loc în Cluj în care antreprenorii, freelancerii și investitorii deopotrivă să co-existe și să fie creativi și inovativi".

The Hub Bucharest face parte din rețeaua globală The Hub, fondată în 2005, la Londra, prezentă în aproximativ 30 de orașe de pe cinci continente și care ar urma să ajungă la aproximativ 100 de spații în următorii ani.

Ce hub-uri exista in Romania

Impact Hub. Hubul se situează la primul etaj al clădirii de birouri „Timpuri Noi Square” care a fost recent construită și are 1600 mp pentru o zonă de coworking cu 68 de locuri pentru antreprenori, o zonă de incubator pentru 5 startup-uri 5 team office-uri, 3 Săli de evenimente care pot acomoda între 20-150 de persoane, o bucătărie mobilată complet, spații de Skype și alte spații comune.

Dragos Scurtulescu afirma că “Diferența dintre fostul sediu Impact Hub, cel de lângă Piața Unirii, și noul sediu, cel din Timpuri Noi Square, este la nivel conceptual și gabaritic. Față de Unirii, unde spațiul era distribuit pe două niveluri, acum totul funcționează pe un singur nivel și cu o capacitate de două ori mai mare, în care am inserat și toate departamentele, și ceea ce n-a avut vechiul hub: teamoffice-urile (spațiile dedicate grupurilor)”.

La Impact Hub, bariera dintre lucrul “la birou”, între patru pereți, și natură este doar o prejudecată; suntem parte din natură și, cel mai adesea, tot ea ne inspiră aparte și ne motivează.

Fig. 71 Imagini din incinta Impact HUB

TechHUB. În prezent aceștia au 1800 mp în centrul Bucureștiului în zona Universității. A fost fondat în 2013 face parte din rețeaua internațională organizației TechHub care își are originile în Londra. “TechHub București este singurul spațiu de coworking din România care face parte din programul Google for Entrepreneurs, un parteneriat internațional care oferă startup-urilor programe speciale și asistență Google”.

”Încă de la deschidere misiunea TechHub Bucharest este aceea de deveni o destinație importantă pentru comunitatea profesioniștilor de tech din București, un spațiu care să contribuie la creșterea ecosistemului tech local. În cei patru ani de activitate am găzduit peste 1.000 de evenimente de tehnologie la care au participat zeci de mii de profesioniști tech, developeri, antreprenori. TechHub Bucharest a crescut organic și, alături de el, și comunitatea pentru care a fost creat. Extinderea spațiului de cowoking a fost una firească în contextul în care numărul de startupuri de succes din București a crescut simțitor în ultimii ani”, a declarat Daniel Dragomir, cofondator și CEO TechHub Bucharest.

Fig. 72 Imagini din incinta TechHUB

NOD makerspace. În 2015, Nod makerspace ocupă o suprafață de 650 mp Co-working (350 m² de openspace), 10 studiouri private, 1 sală de întâlniri și o zonă de workshop. În 2016 Nod se extinde la 1050 m² cu 16 studiouri private și o zonă mai mare de lucru. Vizitele oficiale din partea Guvernului tehnocrat, din partea Comisiei Europene și a altor persoane publice împreună cu premii precum European Start-Up Award sau Best co-working of the year au marcat recunoașterea muncii noastre și ne-au dat curaj să mergem mai departe în dezvoltarea centrului pentru industrii creative.

Fig. 73 Imagini din incinta NODmakerspace

8.2 Prezentarea temei de proiectare

În ultimele decenii, datorită creșterii densitații populației în orașe, s-a început să se construiască din ce în ce mai multe clădiri cu funcțiunea de birouri sau locuințe collective. Fucțiunea de birouri este una contemporană, necesară dezvoltării economice. Clădirea de birouri presupune rezolvarea unor spații pentru sedii ded firma, dar și spații publice de reprezentare – comerț, servicii, alimentație publică, spații expoziționale – care se adresează orașului.

În Oradea există doar 2 clădiri special proiectate pentru funcțiunea de birouri anume, Oradea Plaza și Trade Center. În rest întâlnim doar spații mai mici date spre închiriere. În Oradea domeniul IT este în continuă dezvoltare în acești ani. Datorită Universității Oradea cu o ramură importantă în Calculatoare și Tehnologia Informației avem specialist în domeniu. Totodată Primăria se implică în sprijinirea firmlor de IT prin programul “Realizează-te în Oradea” care promite:

Constituirea unui fond de investiții pentru susținerea start-up-urilor orădene din domeniul IT

Reducerea impozitului pe proprietate pentru spațiile utilizate de companii din domeniul IT

Susținerea financiară a studenților înscriși la universitățile din Oradea, specializări axate pe un curriculum din domeniul IT (suportarea din bugetul local a cheltuielilor de cazare și masă)

Organizarea de întâlniri ale elevilor din ciclul liceal cu reprezentanții firmelor de IT locale

Încurajarea elevilor de la liceele orădene să se înscrie la facultățile cu specializarea din domeniul IT din cadrul universităților din Oradea (burse școlare pentru elevi din clasa XI și XII)

Date de statistică:

Nr de locuitori Oradea = 221.861 persoane

Nr Clădiri de Birouri Oradea = 2 ( Centrul de afaceri Oradea, Oradea Plaza)

Nr. Firme IT Bihor – aprox. 85 din care 72 in Oradea

Firme de IT din Cluj, Timișoara și-au deschis filiale în Oradea, alcătuite din aprox 10-15 angajați. In Cluj 1 din 25 de locuitori lucrează în IT, s7nt aprox 20 000 de IT-iști în Cluj, iar în Oradea sunt deocamdată doar 2000.

Cerințele unei clădiri de birouri de tip Clasa A:

amplasare centrală sau într-o zonă de afaceri, vizibilitate bună, accesibilitate auto;

suprafață totală de cel puțin 10.000 mp și suprafață închiriabilă pe nivel de cel puțin 1.000 m2;

cel puțin un loc de parcare pentru fiecare 70-150 m2 închiriabili (în funcție de locație, centrală sau nu);

finisaje moderne, de clasă, durabile;

lifturi cu perioadă de așteptare sub 30 secunde;

flexibilitate în compartimentare;

cablare telefon, date, conexiune internet;

Building Management System (BMS), adică sistem de administrare automatizată a clădirii (software care controlează, monitorizează și comandă încălzirea, aerul condiționat, ventilația, iluminarea și securitatea);

înălțimea pe nivel până la tavanul fals, minim 2,7 m;

o înălțime minimă a nivelului construit de 3,85 m

servicii de pază și supraveghere a clădirii, întreținere și curățenie, restaurant.

pardoseala flotantă de minim 15 cm și flexibilitate maximă.

8.2.1 Amplasament

În urmă cu câțiva ani, amplasamentul făcea parte din zona industrială de pe bulevardul Decebal care a apărut în 1900. Pe vremea aceea terenul se alfa la marginea orașului, pe teren erau piețe de animale și lemne, un cimitir și după o perioadă și o turnătorie.

Anul 2010 Anul 2016 Anul 2018

În atelierele de pe amplasament se produceau pluguri, prese, articole de lăcătușărie și de uz casnic. În perioada interbelică, toate aceste ateliere erua reunite într-o singură fabrică „Phoebus”, însă în anii 30 a falimentat. Atelierele din zona Decebal și cele din oraș au fuzionat în anul 1949, după naționalizare, „Înfrățindu-se”. Astfel s-a creat o întreprindere nouă și unica denumită „Înfrățirea” – făcându-se trimitere și la înfrățirea între popoare, afirmație specific comunistă din acea perioadă. În acea perioadă începea producția de mașini-unelte în Oradea, iar după 1950 s-a construit o nouă hală. Până în anii 70, fabrică „Înfrățirea” reprezenta una dintre cele mai importante puncte economice din Oradea. Pe sit s-au construit noi hale, iar cele vechi s-au extins, până în 1980 când investițiile de retehnologizare au fost blocate. După 1990, uzina a devenit societate comercială, dar investițiile nu au fost făcute deși erau extrem de necesare. În 1990 a avut loc o explozie care a distrus un depozit, iar după 2000, fabrica a intrat în faliment.

Fig. 74 Atelierele de la înfrățirea din anul 1949 și o perspectivă aeriană cu Fabrica în 1964

Zona se află în process de regenerare urbană, nu mai este pretabil activităților industriale, însă se propune o zonă de locuire colectivă, spații comerciale și de servicii. În prezent sunt construite mai multe spații comerciale și 2 blocuri de locuințe colective de 11 etaje sunt în process de dare în folosință.

Terenul beneficiază de toate dotările tehnico-edilitare necesare construirii unui imobil și perfect dotat din punct de vedere tehnic. Pe acest teren, în condițiile urbanistice date, se propune proiectarea unei clădiri de birouri private, de clasa A.

Vecinătăți:

Nord: Str. Simion Bărnuțiu Est: Centrul alimentar Kaufland

Sud: Str. Ștefan Octavian Iosif Vest: Str. Oneștilor

Fig. 75 Plan de încadrare in zonă

Fig. 76 Perspectivă de pe strada Oneștilor înspre amplasament

Fig. 77 Desfasurata stradala – dinspre N

Sinteza analizei amplasamentului:

Din punct de vedere al siluetei urbane s-a remarcat o diferenta de inaltime care coboara din partea estica spre partea vestica a sit-ului studiat. Diferenta este accentuată de o trecere bruscă de la 8 etaje (blocurile ARED) la 1Etaj (locuinte).

In urma analizei regimului de inaltime s-a ajuns la concluzia ca in zona de studio se regasesc 2 tipologii de locuire, zona de locuinre joasa (P, P+1E) si zona locuintelor collective (P+4E, P+8E). Concluzia principala este urmatoarea: Sit-ul reprezinta un tranzit intre cele doua “medii”.

Zona studiata este compusa din mai multe avantaje in alegerea unui proiect de birouri pe acest amplasament. Se alfa in apropierea funtctiunii de locuire -> oamenii pot locuii in apropierea locului de munca. In zona exista spatii de servicii si de comer. Din punct de vedere al circulatiei, se ajunge foarte usor la sit avand in apropiere centura Oradea, insa strada Onestilor este tot mai aglomerata. Astfel se ropune spre reglementare largirea profilului stradal la 24 m (trotuar-Est, parcare laterala, 2 benzi pe un sens, trotuar-Vest, pista de bicicleta, spatiu verde) (Fig. 77)(Fig. 78).

Fig. 78 PUZ – Reglementări urbanistice

Fig. 79 Profil stradal propus – str. Oneștilor

Concept

Studiile de amplasament au dus la realizarea unei zonificari a sitului ales. Avand in vedere largirea profilului strada al str. Onestilor, situl va suferi mici modificari prin cedarea unei parti din teren spre efectuarea aceste modificari.

Fig. 80 Schempe conceptuale amplasament

Sunt patru elemente reprezentative pentru orașul Oradea, de care voi ține cont în realizarea volumetriei și organizării planimetrice ale acesteia.

Cetatea Oradea încă de la început a avut rolul de nucleu polarizator al așezărilor din arealul orădean, în jurul său fiind concentrate funcțiunile politice, militare, juridice, administrative și religioase. Putem spune că era un Pilon al orașului Oradea. Are o dispunere planimetrică sub formă de pentagon și 5 turnuri și un șanț de jur împrejur.

Fig. 81 Cetatea Oradea. Planul în formă de pentagon cu cele 5 turnuri

Fabrica Înfrățirea. Amplasamentul se află în zona fostei fabrici Înfrățirea care până în anii `70 reprezenta una dintre cele mai importante puncte economice din Oradea. Având în vedere dezvoltarea domeniului de IT putem spune că este un stâlp important în economia României din ziua de azi. Se vrea ca această clădire să fie un punct reprezentativ al orașului Oradea, iar prin volumetrie să se reprezinte acel pilon economic prin verticalitate și motivele arhitecturale folosite.

Palatul “Vulturul Negru” este cea mai monumentală realizare arhitectonică din Oradea și din Transilvania în stilul constructiv secession. În corpul cu turn, din partea dreaptă a intrării în pasaj dinspre Piața Unirii, la etajul I se găsea Banca Maghiară (Magyar Bank R.T, denumită în perioada interbelică Banca Industrială. Turnul palatului este realizat cu detalii specifice stilului secesion. S-a acordat o mare atenție tuturor detaliilor și simbolurilor utilizate. Stilul floral curbiliniu, specific secessiunii berlineze, face, totuși, concesii viziunii eclectice, cu nostalgii neo-barochizante, foarte apreciate în epocă.

Fig. 82 Palatul Vulturul Negru Oradea

Nufărul. Oradea se află în apropierea lacului cu nuferi din Băile Felix, lac renumit pentru frumusetea florilor care infloresc vara. Frunzele de Nufar sunt de mari dimensiuni, și ajung până la 30-40cm în diametru. Florile înfloresc ajutate de lumină și căldura soarelui și noaptea se închid pentru a se deschide iar dimineața, odată cu apariția soarelui.

8.2.3 Date Tehnice

Planul urbanistic zonal al amplasamentului a fost recent reglementat, iar in acesta apar urmatorii indici urbanistici:

INDICI/COEFICIENȚI URBANISTICI:

POT maxim admis = 40,0%

CUT maxim admis = 3,0

REGIM DE ÎNĂLȚIME ADMIS: D+P+10E, Stehnic+P+11E

CONFORM CU NR 2162 DIN 09.06.2015

Se propune sper modificarea regimului de inaltime admis de la S+P+11E la S+P+15E.

8.2.4 Organizare funcțională

Descriere funcțională. Functiunile vor fi enumerate in functie de etajul la care se afla.

La subsol:

Hol lifturi, Casa scărilor (conform Normativ P 118/99)

Rampe acces carosabil (conform Normativ NP 45/98)

Locuri de parcare – la 60 mp utili de birouri 1 loc de parcare + 20% din numărul acestora

Adăpost protecție civili ( conform legii protecției civile, Norme tehnice privind proiectarea și executarea adăposturilor de protecție civilă în cadrul construcțiilor noi / 2001, HGR nr. 560/15.06.2005)

Rezervor apă incendiu și anexe (conform Normativ P 118/99)

Spațiu gospodărie apă și hidrofor (post transfo, grup electrogen, tablou electric general, centrală termică și de condiționare)

Spații tehnice

Cameră sistem securizare + BMS

Cameră server

Centrală avertizare incendiu

Spații depozitare diverse

Ateliere de întreținere

Grupuri Sanitare pe sexe

Garderoba

Spațiu special amenajat pentru biciclete

Vestiar cu dușuri

La Parter, Mezanin si Etajul 1:

Acces principal și accese de serviciu

Rampe de acces persoane cu handicap ( panta 7.5 % )

Zonă de control

Zonă de informații și lobby

Lifturi și casa scărilor

Grupuri Sanitare pe sexe

Sucursală bancară

Spații administrative

Restaurant cu anexele sale

Cofetărie

Bar de zi

Sală de Gym

Sala de conferinte

Spatiu expozitional

Spații de depozitare

Spații copiatoare

Grupuri sanitare pe sexe

Săli de conferințe

Librărie

Sală pentru școala de instruire afterschool

Cinema

Etajul 2 – 15:

Hol, Lifturi, Casa scărilor

Grupuri Sanitare pe sexe

Birouri

Bucatarie complet dotata la fiecare nivel

Spații de depozitare/Arhivare

Spații copiatoare

Grupuri Sanitare pe sexe

Sală de gaming

8.2.5 Soluții de sustenbailitate

Terenul. Pe placajul din jurul cladirii, vor fi integrate tehnologii noi de captare a energiei umane si transformare in energie electrica.

Flexibilitate. Planurile clădirii au instalații electrice, mecanice, de iluminat și de comunicații ușor accesibile și de depozitare pentru a facilita actualizarea tehnologică și întreținerea. Sustenabilitatea clădirii este proporțională cu abilitatea sa de a se adapta la diferite funcțiuni pe parcursul timpului

Sistemul de construcție și dezvoltarea tehnologică. Structura cladirii se propune a fi metalica datorita rezistentei si posibilatii de construire mai usoara. Organizarea spatiala va fi gandita sa fie cat mai flexibila, aceasta putandu-se adapta la diferite compozitii planimetrice.

Energia. Constructia se prevede cu panouri fotovoltaice dispuse pe partea de sud a cladirii pentru a capta cat mai multa energie de la lumina solara.

Apa. Se propune un sistem de colectare a apei de ploaie care sa fie directionata spre functiile menajere. Aceasta va fi atat integrata in cladire cat si prin amenajarea terenului. In acest sens ma refer la canale de scurgere care sa directioneze apa intr-un recipient de colectare amplasat la subsol.

Lumina. Punctele cardinale reprezinta un element important in ceea ce priveste sustenabilitatea cladrii, prin modul de pozitionare al cladirii se poate oferi un grad mai mare sau mai mic de sustenabilitate. Lumina solara este o sursa importanta de energie si un factor esential in pozitionarea cladirii.

Cladirea va avea o coaja cu un sistem de umbrire conceput cu tehnologii noi prin care materialul folosit este sensibil la lumina solara modificandu-se automat in functie de intensitate si directie luminii.

Managementul deșeurilor. Clădirea include elemente necesare pentru sortarea, colectarea și compactarea deșeurilor.

Capitolul 9. Concluzii

Clădirile de birouri sunt în continuă dezvoltare. Economia României este în dezvoltare astfel un număr ridicat de firme din domeniul tehnologiei sunt înființate anual. Toate aceste firme nou înființate au nevoie de un spațiu în care să-și desfășoare activitatea. De-alungul anilor s-a ajuns la concluzia că cele mai eficiente din punct de vedere economic și al productivității sunt clădirile de tip turn. Pentru productivitatea forței de muncă este nevoie de îndeplinirea unor sarcini ergonomice necesare și impuse de lege.

Persoanele care lucrează la birou, petrec în general 8 ore pe zi la locul de muncă, aceștia sunt expuși la factori care îi poate influența din punct de vedere psihic, fizic și emoțional, într-o foarte mare măsură. Este important să se acorde atenție asupra stării de bine a angajatului si asupra ergonomiei la locul de muncă, deoarece starea lui zilnică, sănătatea sunt factori importanți în productivitatea și eficiența sa.

Stresul reprezintă un factor tot mai prezent în viața noastră cotidiană. Dacă până acum stresul era declanșat mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale dictaturii comuniste, în prezent experimentăm noi tipuri de situații stresante cum sunt: incertitudinea, schimbările rapide și adesea imprevizibile, concurența, șomajul, necesitatea reorientării și recalilificării rapide etc. Dacă stresul este prea mare, fiecare din noi poate ceda psihic, chiar dacă suntem unii dintre noi personae extrem de echilibrate. Pot apărea tulburări psihologice temporare.

Factorii de mediu sunt și ei foarte importanți în ergonomia la locul de muncă. Acești factori, dintre care amintim: temperatura (prea ridicată sau prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenții poluanți pot produce traume fizice, dar și psihice. Este foarte important să îi adaptăm la nivelul necesar pentru a împlini nevoile angajatului.

Persoanele care lucrează în domeniul IT sunt cele mai afectate de sedentarismul care duce la diferite probleme de sănătate. Având în perspectivă persoanele ce activează în acest domeniu, ne dorim să creăm un spațiu care să le îndeplinească nevoile și să aducă un beneficiu în viața lor de zi cu zi. Vom folosi obiecte de mobilier și funcțiuni complementare care să răspundă la cerințele ergonomice.

Eficiența clădirii nu este nici ea mai prejos, ne dorim o clădire sustenabilă care să fie cât mai eficientă din punct de vedere economic și tehnologic. Poziționarea clădirii în funcție de coordonatele geografice și utilizarea tehnologiilor de ultimă generație în ceea ce privește energia electrică obținută prin sisteme de energii regenerabile. Se va acorda importanță sistemelor de captarea a apei de ploaie și managementului deșeurilor.

Arhitectura unei astfel de clădiri de birouri trebuie să surprindă toate aceste cerințe de sustenabilitate, ergonomie și eficiența economică a proiectării. Angajatul trebuie să reprezinte cel mai important punct de reper în proiectarea clădirii. Cum spunea James Sinegal, om de afaceri American “Când angajații sunt fericiți, ei sunt cei mai buni ambasadori ai tăi”.

În Oradea, după cum am prezentat cu un capitol înainte, Primăria Municipiului Oradea dorește să investească în mod direct în clădirile care adăpostesc firme din domeniul tehnologiei informației prin acel program “Realizează-te în Oradea”. Propunerea mea de a crea un HUB în acest domeniu vine în complectarea acestui proiect prin aducerea împreună a firmelor prestante de servicii în acest domeniu.

Cătălina Rusu, spune pentru startups.ro că "Se spune că unul dintre secretele succesului Silicon Valley, ca și platformă pentru antreprenoriatul tech, este mediul deschis și colaborativ de acolo. Oamenii împart între ei resurse, experiențe, lecții învățate. Acesta este și rolul unui hub". Pentru dezvoltarea progresivă, acest concept este foarte important și cu un impact ridicat.

Bibliografie

Cărți:

Bogathy, Z., Introducere în psihologia muncii (curs), Timișoara, Tipografia Universității de Vest, 2002

Burloiu, P., Economia și organizarea ergonomică a muncii, București, Ministerul Învațământului, 1993

Chelcea, S., Chelcea, A., Elemente de psihosociologie a muncii eficiente, București, Ed.Politica, 1977

Zamfir, C., Un sociolog despre munca și satisfacție, București, Ed. Politica, 1980

Samantha Th. Rassia, Workplace Environmental Design in Architecture for Public Health, SpringBriefs in Public Health, 2017

Derek, Clements-Croome, Creating the productive workplace, 2017

Le Corbusier, Vers une architecture, Nouvelle edition revue et augumentee, Cres et Camp, 1923

Taylor, Frederick Winslow, The Principles of Scientific Management, Dover Publications, 1911

Stone and Luchetti, Harvard Business Review, 1985

John, Worthington, Reinventing the Workplace, 1997

D. Turcotte and G. Schubert, Geodynamics, second ed., Cambridge, Cambridge University Press, 2002

Link-uri:

www.capital.ro

www.archdaily.com

www.medium.com

www.forbes.ro

www.zf.ro

www.wikipedia.ro

www.scribd.com

www.igloo.ro

www.lighting.philips.ro

www.sec-online.co.uk

www.medicinamuncii-bucuresti.ro

www.humanresourcesonline.net

www.scribd.com

www.conspecte.com

www.sectiunea79.ro

www.anpm.ro

www.e-architect.co.uk

www.designist.ro

Alte surse:

Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, 2010, Cap 6. Managementul Deșeurilor

Otilia Groza, Fizica construcțiilior. Higrotermica, Note de curs

Normative:

P 118-1999, Normativ privind siguranța la foc a construcțiilor

P 102-2001, Normativ privind proiectarea și executarea adăposturilor de protecție civilă

NP 051-2001, Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban aferent la cerințele persoanelor cu handicap

NP 24-1997, Normativ pentru proiectarea , execuția , exploatarea și postutilizarea parcajelor etajate pentru autoturisme.

NP 25-1997, Normativ pentru proiectarea construcțiilor publice subterane

NP 068-2002, Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinței de siguranță în exploatare

NP0061-02, Normativ pentru proiectarea și executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri.

C125-2012, Normativ privind acustica în construcșii li zone urbane

Cf. Hotărârea de Guvern Nr. 1029 din 3 Septembrie 2008, 1.1.6. Ergonomie