Specializarea: Asistență socială [309719]
UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Specializarea: [anonimizat], Eugen Băican
Absolvent: [anonimizat], 2019
Cuprins
Partea 1: [anonimizat] -acțiune participativă 5
Capitolul 1: Precizări introductive 5
1.1. Problematica abordată și scopul lucrării 5
1.2. Importanța, actualitatea și oportunitatea proiectului 5
1.3. Motivație și implicare personală 6
Capitolul 2: [anonimizat] a proiectului 7
2.1. Definirea conceptelor relevante temei alese 7
2.1.2. Clasificarea dependenței 10
2.1.3. Situația alcoolismului, a consumului de droguri și a jocurilor de noroc în România în prezent 12
2.2. Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante 13
2.3. Prevenție, terapie, reabilitare și consilierea în adicții 13
2.3.1. Grupurile terapeutice cu specialiști și grupuri terapeutice prin suport mutual 15
2.4. Modelul Minnesota 17
2.4.1. [anonimizat]-socio-spirituală 19
2.4.1.1. Axa biologică 19
2.4.1.2. Axa psihologică 20
2.4.1.3. Axa socială 21
2.4.1.4. Axa spirituală 22
Capitolul 3: [anonimizat] 24
3.1. Problematica abordată și scopul lucrării 24
3.2. Localizare, context și organizare a [anonimizat] 24
3.3. Interogații de cercetare 24
3.4. Obiective de cercetare 25
3.5. Obiective în intervenție 25
3.6. Populația cercetată și loturile de subiecți investigate în cercetare 25
3.6.1. Grupul țintă și beneficiarii direct și indirect în intervenție 26
3.6.2. Beneficiarii direct 26
3.7. Metode și instrumente utilizate în procesul de cercetare 28
3.8. Metode și instrumente utilizate în procesul de acțiune/intervenție 28
3.9. [anonimizat] 29
Partea 2: [anonimizat] 30
Capitolul 4: Prezentarea rezultatelor cercetării acțiune participativă la nivel de grup prin intermediul jurnalului de activități 30
4.1. Săptămâna 1 30
4.2. Săptămâna 2 31
4.3. Săptămâna 3 32
4.4. Săptămâna 4 35
4.5. Săptămâna 5 36
4.6. Săptămâna 6 38
4.7. Săptămâna 7 39
4.8. Săptămâna 8 42
4.9. Săptămâna 9 44
4.10. Săptămâna 10 46
4.11. [anonimizat] 50
Capitolul 5: Prezentarea studiilor și intervențiilor de caz la nivel individual 53
5.1. Studiu și intervenție de caz 1 53
5.1.1. Caracteristici personale și socio demografice 53
5.1.2. Diagnosticul și istoricul problemei 53
5.1.3. Situația actuală a subiectului 54
5.1.4. Concluzii și aprecieri de fond 55
5.2. Studiu și intervenție de caz 2 55
5.2.1. [anonimizat] 55
5.2.2. Diagnosticul și istoricul problemei 56
5.2.3. Situația actuală a subiectului 56
5.2.4. Concluzii și aprecieri de fond 57
5.3. Studiu și intervenție de caz 3 57
5.3.1. [anonimizat] 57
5.3.2. Diagnosticul și istoricul problemei 57
5.3.3. Situația actuală a subiectului 59
5.3.4. Concluzii și aprecieri de fond 59
Partea 3: Prezentarea concluziilor 60
Capitolul 6: Evaluara și valorificarea rezultatelor obținute 60
6.1. Limitele cercetării-acțiune particiativă 60
6.2. Concluzii sintetice de ansamblu în planul cercetării-acțiune participativă 60
6.3. Recomandări aplicative în planul cercetării științifice și în planul politicilor sociale și a serviciilor 62
Bibliografie 63
Anexe 66
1. Plan de intervenție 1 66
2. Plan de intervenție 2 70
3. Plan de intervenție 3 73
4. Evaluare inițială 75
5. Ghid de interviu 79
6. Grilă de observație individuală 80
7. Grilă de observație grup 81
8. Grup de suport si grup de consiliere 82
9. Negarea 82
10. Dezvoltarea unui plan persoal de recuperare 84
11. Sindromul emoțional 85
12. Valorile 88
13. Copilul rege și copilul speriat 92
14. Reacția la conflicte 94
Partea 1: Fundamentarea teoretico-metodologică și designul proiectului de cercetare -acțiune participativă
Capitolul 1: Precizări introductive
Problematica abordată și scopul lucrării
Problema abordată în această lucrare face referire la procesul terapeutic al persoanelor dependente. În urma consumului excesiv de alcool, droguri sau de jocuri de noroc o parte dintre oameni încep să realizeze că nu mai pot controla modul în care se joacă, măsura în care beau sau consumă droguri. La început ei încearcă să își rezolve singuri problema care pare ușor scăpată de sub control, crezând că dacă vor lua o scurtă pauză, aceasta se va rezolva de la sine, iar apoi vor putea relua consumul fără a se mai confrunta cu dificultăți, însă pe parcurs ea se agravează și începe să îl lase pe om neputincios și fără control.
În momentul în care omul nu mai are nicio formă de control în fața dependenței el va apela fie voluntar, fie involuntar (fiind obligați de către membrii de familie sau de instanță) la un centru de recuperare din adicții, unde va primi spijin și suport din partea consilierilor și din partea comunității. Tot acolo, persoana dependentă va începe procesul terapeutic care are ca scop recuperarea din dependența de care suferă.
Scopul lucrării de față e de a descrie traseul terapeutic al unei persoane dependente și drumul acesteia către recuperare și abstinență. Rolul acestui studiu este de a participa la cât mai multe grupuri terapeutice pentru a putea vedea cum evoluează o persoană pe parcursul procesului de recuperare și de a vedea dacă apar schimbări în ceea ce privește abilitățile de menținere a abstinenței și de a face față dependenței ca urmare a participării la astfel de grupuri.
Importanța, actualitatea și oportunitatea proiectului
Consider că această temă este importantă deoarece România se află în topul țărilor consumatoare de alcool din Europa. Alcoolismul este o boală gravă cu care se confruntă multe persoane din întreaga lume. Această boală pune stăpânire pe viețile oamenilor consumatori, provoacă accidente, lasă copiii fără un părinte, crește vulnerabilitatea la alte boli și poate chiar ucide; iar din aceste motive sunt de părere că fiecare om dependent are nevoie deosebită de un program terapeutic care îl va „salva” și îl va ajuta să se recupereze și să devină abstinent.
Oportunitatea proiectului constă în ajutorul primit de la Asociația Christiana – Complex de Servicii în Adicții care mi-a oferit sprijinul necesar pentru a face o cercetare în domeniul adicțiilor. Efectuarea stagiilor de practică și a voluntariatului în cadrul acestui centru au fost folositoare pe parcursul aniilor de studenție, deoarece mi-au dat posibilitatea să observ acest fenomen din interior și mi-au permis să văd cum se lucrează și cum se asistă o asemenea categorie de beneficiari. Consider că un punct forte este faptul că am o relație bună cu personalul din cadrul programului Sf. Dimitrie Basarabov și cu o parte din beneficiari, care mă cunosc deja și sunt dispuși să colaboreze cu mine și să mă ajute în procesul de cercetare.
Motivație și implicare personală
Cunoscând persoane care se confruntă cu dependența de substanțe, pot spune că am prezentat un interes crescut în ceea privește acest subiect. În al doilea an de facultate am avut cursul de Prevenție, terapie și reabilitare în adicții față de care am devenit pasionată. De asemenea, practica semestrială la Programul Sfântul Dimitrie Basarabov – Consiliere în adicții mi-a deschis calea către domeniul adicțiilor, a recuperării și a procesului terapeutic. Datorită acestei organizații am avut prilejul de a cunoaște o abordare nouă, oameni deschiși și răbdători, de la care am învățat cum se lucrează cu beneficiarii care suferă de dependență.
Devenind tot mai interesată de acest fenomen al dependenței am început să realizez cât de des întâlnit este. În numeroase cărți, articole, filme, seriale, știri se vorbește despre dependență, despre alcoolism, despre consumul de droguri, despre jocuri de noroc și sunt de părere că acest lucru arată cât de prezentă este această boală în viața de zi cu zi. Sunt motivată de dorința de afla care este cel mai bun drum pe care o persoană dependentă îl poate urma în recuperare.
De asemenea, consider că cea mai bună metodă de a cunoaște eficacitatea unui serviciu sau a unui program este reprezentată de participarea activă la acestea, pentru a putea observa modul de desfășurare, percepția beneficiarilor și efectul pe care îl are asupra acestora. Acestea fiind spuse, sunt de părere că dacă voi participa la grupurile terapeutice alături de clienții programului, voi putea evalua în mod direct rezultatele și voi putea învăța noi metode de a asista beneficiarii cu probleme de tipul depenenței de substanțe. Dorința mea este de a le fi alături și de a-i îndruma spre calea abstinenței.
Capitolul 2: Fundamentarea teoretico-metodologică a proiectului
2.1. Definirea conceptelor relevante temei alese
În această teză de licență ce are în vedere grupurile terapeutice din cadrul modelului Minnesota sunt relevante anumite concepte pe care va urma să le descriu mai jos. Goodman (1990) consideră că dependența e un proces ce are în vedere un obicei, un comportament care are rolul de a oferi plăcere și de a reduce disconfortul simultan. Acest proces e definit de eșecul repetitiv de a controla comportamentul respectiv și de a continua mai departe, indiferent de consecințele negative pe care această acțiune le are.
Inițial, dependența se asocia cu consumul de alcool sau de droguri, dar în prezent se iau în calcul și dependențele ce țin de comportament, cum ar fi jocurile de noroc, sexul, internetul, serviciul, etc. (Nordqvist, 2009)
Organizația Mondială a Sănătății definește consumul excesiv de alcool ca fiind cel puțin 60 de grame de alcool pentru bărbați pe o perioadă de o lună, și 40 de grame de alcool pentru femei tot timp de o lună. Dependența de alcool presupune o dorință la nivel psihologic de a consuma băuturi alcoolice pentru a evada de realitate. Odată cu instaurarea sevrajului, situația face ca individul să consume tot mai des pentru a putea înlătura simtomele neplăcute cauzate de acesta.
Consumul excesiv de droguri care duce la dependența de substanțe psihotrope este reprezentat ca un proces complex în care atât fizicul, cât și psihicul său devin dependente de substanțele consumate. Fără droguri creierul persoanelor dependente nu mai recunoaște emoțiile și sentimentele de fericire, iar ca rezultat al acestui proces nu se mai produce dopamină decât în situațiile în care se consumă droguri.
Jocul patologic de noroc e descris ca fiind o problemă care este deseori ascunsă, conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2000). Această afecțiune e caracterizată prin preocuparea excesivă de a juca sau paria, episoade repetate de a opri jucatul sau de a controla măsura în care se joacă/pariază, dorința de a juca sume din ce în ce mai mari pentru și evident, pierderea banilor.
Michael Herkov (2018) este de părere că dependența de sex nu este bine cunoscută, dar susține că e posibil ca o anomalie biochimică sau alte schimbări ale creierului să crească riscul de a deveni dependent de acest comportament. Studiile arată că mâncarea, drogurile și sexul împart o cale comună către sistemul de supraviețuire și de recompense ale creierului. Creierul le spune dependenților de sex că actul sexual ilicit e la fel de bun precum le spune și altora că mâncarea e bună atunci când le este foame.
Codependența apare ca efect secundar la dependență și se poate înțelege ca dependența de alte persoane, comportamente sau obiecte. Aceasta a fost observată în momentul în care se încerca tratarea alcoolicilor și s-a concluzionat că familia acestora a ajuns dependentă de alcoolic și de situația creată de boala acestuia. Pentru a putea trata dependența este nevoie să se trateze și codependența deoarece adicția este considerată a fi o boală de familie (Băican, 2017).
Când se vorbește despre dependență se au în vedere aspectele acesteia; printre ele se numără preocuparea de comportamentul adictiv, pierderea controlului asupra consumului, sentimentele diferite și consecințele negative aferente consumului. Sussman și Sussman (2011) descriu aceste aspecte și sunt de părere că prin preocuparea față de comportament se înțelege obsesia de a realiza un comportament și timpul petrecut pentru a planifica și realiza comportamentul sau pentru a se recupera din acesta (ex: mahmureala), așadar neglijând restul activităților.
Abstinența și toleranța sunt criterii fiziologice ale dependenței și sunt văzute ca aspecte ale conceptului general de preocupare. Conform Sussman și Sussman (2011), abstinența reprezintă o schimbare dezadaptativă de comportament care apare în momentul în care cantitatea consumată s-a redus sau s-a întrerupt. În al doilea rând, toleranța înseamnă adaptarea organismului la contactul cu o substanță, eliminând efectul pe care îl avea inițial substanța și creșterea cantității substanței pentru a putea obține efectul dorit. Din perspectiva Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2000), dacă dependența fiziologică nu se prezintă și nu există corelație între abtinență și toleranță, atunci dependența e caracterizată de consumul compulsiv.
Pierderea controlului e un alt element definitoriu al dependenței. Persoanele care suferă de dependență nu realizează că nu își pot controla comportamentul sau că acțiunile lor îi afectează pe cei din jur. Mulți dintre noi am auzit povești în care o persoană dependentă de alcool spune că se poate opri oricând și că nu are nicio problema cu băutura, chiar dacă în realitate, dacă stăm să analizăm situația, lucrurile stau diferit. Această situație arată că oamenii în cauză și-au pierdut controlul asupra comportamentului adictiv.
Printre altele, persoanele dependente au stări precum cele de euforie și impulsivitate. Euforia este o stare de bine care apare în urma unei cantități mari de dopamină care se eliberează în urma consumului, iar acest lucru îi dă o dorință persoanei de a consuma anumite substanțe sau de a participa la anumite activități cu scopul de a simți iar acele sentimente plăcute care sunt oferite de starea de euforie. Impulsivitatea este o caracteristică a acestui aspect și e utilizat pentru a arăta pierderea capacității de control față de dependență și se referă la utilizarea spontană a substanței, fiind susținuți de funcțiile de inhibare ca rezultat al recompenselor asociate cu dependența (Sussman & Sussman, 2011).
Persoanele care sunt în căutarea unui sentiment diferit se angajează în comportamente cu potențial adictogen pentru a reduce un disconfort sau pentru a genera plăcere. În opinia autorilor Sussman și Sussman (2011), dependența nu se instalează de pe o zi pe alta și de aceea se vorbește de un proces când este vorba de acest subiect. Începând cu dorința de a avea un sentiment diferit până la începerea dependenței, se poate spune că motivele căutării acestei senzații pornesc de la reducerea simptomelor negative (agitație, disconfort, durere) la creșterea unor stări pozitive (plăcere, împlinire, excitare). Odată ce se experimentează un comportament și acesta ajută la scăderea disconfortului și la creșterea plăcerii, începe să se desfășoare procesul de dependență. Așadar, orice comportament care satisface aceste două nevoi are un potențial de a se instala ca adicție.
Consecințele negative sunt un alt aspect al fenomenului de dependență. Acestea apar deseori ca urmare a comportamentului adictiv. Continuarea comportamentului, odată ce el a devenit unul negativ e un element definitoriu al dependenței. Oprirea comportamentului devine dificilă, apar consecințe legale, unele roluri nu se mai pot îndeplini satisfăcător, apare instabilitatea financiară și starea de sănătate se deteriorează. Deseori, dependența se asociază cu sentimente precum vinovăție, rușine, neajutorare, anxietate și depresie (Sussman, 2011).
În prezent nu sunt cauze bine definite ce au în vedere începerea procesului de dependență, pe lângă consumarea unei substanțe sau performarea unei activități și este evident că nu se poate spune cine ajunge să fie dependent și cine nu. Dacă o activitate e plăcută și îndeplinește funcțiile de reducere a disconfortului și de creare a stării de bine, atunci ea poate avea potențial de a se transforma în dependență. Adicția afectează circuitele neuronale ale creierului, iar asta implică motivația, memoria sau recompensa. Neurologic vorbind, adicțiile se aseamănă cu punctele centrale ale plăcerii din creier și a dopaminei, așadar nevoia de a participa la anumite activități sau de a consuma o anumită substanță produce semnale de plăcere, care vin în urma nivelului scăzut de dopamină (Sdrulla, Chen și Mauer, 2015).
Conform psihoterapeutului și psihologului clinician Crina Suvagau (2016) factorii biologici, psihologici, circumstanțiali și emoționali sunt văzuți ca un punct de pornire pentru dependență. Studiile care prevăd dezvoltarea dependenței arată o serie de factori de risc încadrați în factori biologici, de mediu și de dezvoltare. În continuare voi descrie pe scurt aceste aspecte, făcând apel la ceea ce a scris Crina Suvagau (2016).
Factorii biologici evidențiază că anumite persoane prezintă o vulnerabilitate genetică, de exemplu dacă persoana a avut un părinte sau un bunic dependent, șansele sunt mai mari ca persoana respectivă să devină și ea dependentă la rândul ei. Pe lângă acest aspect, genul persoanei, etnia ei sau prezența unor tulburări mintale pot crește riscul de dependență și de abuz de substanțe. Factorii de mediu arată cum anumite influențe din partea familiei sau a grupului de prieteni, a statutului socio-economic sau a calității vieții pot influența foarte mult începerea unui comportament de consum adictiv, așadar factori precum stresul, abuzul fizic sau sexual, presiunea grupului sau a familiei pot afecta negativ viața omului și pot conduce la dependență. Factorii de dezvoltare relatează că mediul și factorii genetici au legătură cu stadiile de dezvoltare ale unei persoane și că de aceea adolescenții sunt cei mai predispuși în a dezvolta dependențe, pentru că anumite zone ale creierului, precum luarea deciziilor, judecata și auto-controlul nu sunt bine dezvoltate, iar acest lucru îi face foarte predispuși la dependență (Suvagau, 2016).
Cu toate acestea, dependența e o boală ce poate fi ținută sub control. Primul pas are în vedere eliminarea substanței și încetarea obiceiurilor specifice dependenței. În continuare poate apărea sevrajul, care odată cu stoparea consumului se poate manifesta atât pe plan mental cât și fizic, dar manifestarea acestuia diferă în funcție de substanța luată. Pe plan mental, sevrajul ia forma anxietății, depresiei, irascibilității și indispoziției, iar pe plan fizic ea se observă atunci când apar grețuri și vărsături, crampe, dureri de cap, transpirație, frisoane, insomnie, etc; simptomele aferente sevrajului durează de obicei între trei și cinci zile, așadar în această fază se tratează stăriile acestui stadiu, iar mai apoi se începe a se axa pe un tratament ce are aspecte cognitive, comportamentale și emoționale ale dependenței.
2.1.2. Clasificarea dependenței
În continuare voi exemplifica, la nivelul simțului comun cele mai întâlnite forme de adicție. Câțiva factori cheie la fiecare tip de dependență e incapacitatea de a controla sau de a stopa consumul, preocuparea obsesivă și consumarea excesivă în ciuda consecințelor
Voi începe să scriu pentru un început despre alcoolism, deoarece consider că dependența de alcool este cea mai răspândită. Alcoolismul este o boală primară, cronică, progresivă, degenerativă și fatală; ea poate fi descrisă drept fiind consumul excesiv de alcool și imposibilitatea de a opri consumul. Alcoolismul poate fi stopat, dar nu tratat, așadar atăt timp cât cei dependenți de alcool vor bea în continuare, situația lor se va înrăutăți negreșit, iar dacă boala nu e oprită din progresul său, poate duce la pierderea sănătății mintale sau la deces.
Dependența de droguri este și ea răspândită în întreaga lume și se clasifică în funcție de substanța activă; printre cele mai întâlnite droguri se numără: canabis, ecstasy, amfetamina, meta-amfetamina, heroina, opioidele, cocaina, streroizii, halucinogenele, ketamina, noile substanțele psihoactive (etnobotanice), etc. Spre deosebire de alcool, în cazul drogurilor dependența se instalează mult mai repede, iar aceasta se poate instala fie fizic, fie pe plan emoțional.
Dependența de nicotină este și ea în amploare; aceasta este caracterizată de de fumatul excesiv de țigări. Potrivit Analizei de Situație a Tutunului (2017) numărul fumătorilor este de aproximativ 1,1 miliarde, iar peste 80% din aceștia sunt de sexul masculin. Conform aceleiași analize, în România se fumează zi de zi peste 5 milioane de pachete de țigări.
Jocurile de noroc, pariurile, păcănelele, dau și ele dependență. În acest caz, dependența se caracterizează prin preocuparea excesivă cu jucatul/pariatul. Una dintre efectele negative specifice jocurilor de noroc este pierderea banilor, apariția datoriilor și petrecerea majorității timpului în cazinouri. Deseori dependenții de jocuri de noroc se surprind în momente în care ajung să facă lucruri pe care nu s-ar fi gândit niciodată că le vor face, cum ar fi furtul, vinderea obiectelor personale, luarea banilor familiei sau ai copiilor.
Dependența de jocurile pe calculator a fost inclusă în clasificarea bolilor psihiatrice conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2000), boala fiind situată între patologia dată de dependență și de tulburarea obsesiv compulsivă. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, jocurile online care dau oamenilor posibilitatea de a se juca unul contra celuilalt reprezintă o amenințare pentru tineri, deoarece aceștia vor începe să se izoleze în cameră, în fața calculatorului pentru a se juca și astfel va neglija activitățile pe care trebuie să le îndeplinească.
Dependența de sex/pornografie este un alt fenomen ce se află într-o continuă dezvoltare, acesta se manifestă evident prin comportamente sexuale compulsive care iau forma actului sexual, masturbării, vizionarea materialelor pornografice, etc. Conform lui Gilles (2015) masturbarea e deseori asociată cu dependența de pornografie. În ceea ce privește această dependență, consecințele se observă în relațiile intime.
Dependența de mâncare sau boala mâncatului compulsiv se poate observa sub forma mâncatului excesiv, a bulimiei sau a anorexiei. Mâncătorii compulsivi au o reacție ieșită din comun în momentul în care este pus în fața mâncării, ei se simt scăpați de sub control și continue să mănânce și în momentul în care apare o reacție de disconfort.
2.1.3. Situația alcoolismului, a consumului de droguri și a jocurilor de noroc în România în prezent
Conform unei analize a Centrului Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate asupra anului 2018 „În România, consumul de alcool la populația în vârstă de 15 ani și peste este de 14,4 litri de alcool pur per persoană pe an, cu o evoluție crescătoare în ultimul deceniu. .Aproximativ 92% din bărbați și 70% din femei au consumat cel puțin o dată în viață alcool, în timp ce două treimi din populație consumă alcool în mod regulat. România ocupă locul III în UE după cantitatea de alcool consumată și locul II în rândul țărilor cu cel mai dăunător model de consum” (Rarha, 2016, p 95-96).
Situația consumului și dependenței de droguri în România este la fel de importantă ca și cea a consumului de alcool. În ultimii ani s-a observat o relevanță foarte mare între consumul de alcool și droguri pe tot teritoriul României. Potrivit EMCDDA (European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, 2017) „Potrivit raportului de țară privind drogurile, pentru România, 3,9% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani au consumat anul trecut cel puțin o dată droguri, 3,3% dintre aceștia declarând că au consumat canabis. Totodată, documentul menționează că pe parcursul anului 2015 (ultimul analizat), au fost depistate nu mai puțin de 10.053 cazuri de încălcare a legilor privind consumul de droguri, cele mai multe fiind asociate celui de heroină.”
Conform unui studiu realizat de GfK în 2016, România se află în media europeană, asta însemnând că între 0.5-2% din totalul populației de peste 18 ani se află jucătorii de noroc. Acest studiu explică faptul că 15% din populația persoanelor de peste 18 ani a jucat cel puțin o dată un timp de joc de noroc, cum ar fi cele de tip loto, pariuri sportive, jocuri la aparate sau jocuri de cărți. De asemenea, acest studiu menționează că România se află la limita de jos a mediei din Europa privind consumul jocurilor de noroc și că majoritatea jucătorilor sunt bărbații tineri cu vârste cuprinse între 18-24 de ani.
2.2. Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante
Această temă se poate încadra în paradigma cognitiv-comportamentalistă. Abordarea cognitiv-comportamentalistă arată că personalitatea omului provine din interacțiunea dintre un organism și mediu, iar emoțiile și comportamentele sunt un rezultat al învățării sociale. Fiecare individ are propriile sale procese de gândire, aceste procese acoperă toate domeniile de dezvoltare personală și socială. Pornind de la stima de sine, evaluarea personală, autocontrolul, convingeri despre sine însuși și lumea înconjurătoare. Aceste procese răspund în întregime de deciziile pe care individul le percepe ca fiind corecte și adecvate situațiilor în care se află, mai ales în domeniul adicțiilor unde toate comportamentele sunt bazate pe planificări ale acțiunilor și situații anticipate.
Modelul bio-psiho-socio-spirituală este de asemenea de interes în ceea ce privește această temă. În contextul acestui model, sănătatea și boala sunt văzute ca fenomene holiste în care se pot găsi dimensiunile psihice, sociale și spirituale ale bolii care interacționează una cu cealaltă pentru a defini adicția la nivelul simțului comun și la nivel de intervenție sau de terapie. Din acest lucru rezultă că intervenția nu se mai bazează doar pe terapia medicală, ci și pe psihoterapie, socioterapie, ergoterapie, artterapie, ludoterapie, etc. (Băican, 2017)
O teorie relevantă în ceea ce privește acest subiect este teoria învățării sociale, formulată de Albert Bandura (1977). Conform lui, teoria învățării sociale se bazează pe modul în care începând din copilărie încep să se formeze comportamentele sociale, cum ar fi, de exemplu agresivitatea sau cooperarea. Autorul consideră că toate comportamentele sunt orientate către un scop, iar din acest motiv învățarea este una activă, în care motivele, scopurile, percepțiile și credințele celui care se află în procesul de învățare sunt influențate de interacțiunea individului cu mediul.
2.3. Prevenție, terapie, reabilitare și consilierea în adicții
Prevenția presupune prevenirea începerii consumului de alcool, droguri sau alte comportamente adictive. Aceasta se poate realiza în opinia lui Băican (2017) pe trei nivele: primară, secundară sau terțiară. Prevenția primară se folosește în situația în care persoanele nu consumă alcool sau droguri și nu participă la activități ce au în prim plan comportamente cu caracter adictiv, cum ar fi jocurile de noroc. Prevenția primară se folosește de pliante, afișe, comunicări televizate se în mediul online pentru a face cunoscută problema.
Prevenția secundară este utilizată în faza de început a consumului, iar scopul acesteia este de a preveni consumul excesiv de alcool sau droguri și are ca țintă o intervenție rapidă. Acest tip de prevenție este deseori folosit în cadrul grupurilor de risc din care fac parte copiii care cresc în familii în care se află un părinte dependent sau în familii în care unul dintre părinți are probleme psihice. De regulă, în ceea ce privește acest tip de prevenție se utilizează grupurile de consiliere și se folosește comunicarea publică (Băican, 2017).
Prevenția terțiară este folosită în cazul persoanelor care sunt deja dependente și rolul acesteia e de a reduce efectele negative ale dependenței. Pentru a putea face o prevenție de succes este necesar să se schimbe normele, valorile, modelele comportamentale și stilul de viață. Programele de tip harm reduction sunt des folosite în acest nivel de prevenție. Programul harm reduction are rolul de a reduce riscurile și daunele asociate cu dependența, de exemplu se vor oferi seringi sterile dependenților de heroină pentru a preveni astfel transmiterea bolilor de sânge sau se vor oferi prezervative femeilor dependente, care ajung să se prostitueze pentru a putea procura droguri, cu scopul de a reduce riscul apariției unor boli cu transmitere sexuală (Băican, 2017).
Pentru a ajuta persoana dependentă să se recupereze, este recomandat să se utilizeze mai multe tipuri de terapie. În primul rând se începe cu terapia farmacologică sau așa zisul detox (dezintozicarea), care e folosită pentru a atenua simptomele sevrajului care apar la un scurt interval după stoparea consumului. Terapia de familie se folosește pentru a-i pregăti pe membrii familiei în ceea ce privește tolerarea și oferirea de sprijn persoanei dependente, astfel încercând să faciliteze o funcționare cât de cât sănătoasă a familiei. Terapia rațional emoțională elaborată de Ellis A. (1985) este folositoare în acest domeniu, pentru că exercițiile specifice acestui tip de terapie ajută persoana să analizeze situația în care se află și îi oferă posibilitatea de a găsi o soluție potrivită. Terapia cognitiv comportamentală este de asemenea folositoare, ea a fost fondată de Aaron T. Beck în 1960 și are rolul de a oferi ajutor persoanelor în ceea ce privește modul de gândire, sentimentele negative, bolile psihice și dependența
Consilierea în adicții este un tip special de cosiliere ce se focusează direct pe dependență, ea reprezintă un pas important în procesul de recuperare al persoanelor dependente. Consilierea individuală, împreună cu cea de grup lucrează împreună pentru a combate comportamentele și starea psihică negativă a clienților. Neamțu (2017) explică faptul că fiecare client are consilierul ales în funcție de vârstă, experiență de viață, personalitate sau tip de dependență. În primele săptămâni de la intrarea într-un program de recuperare, consilierea individuală se desfășoară de 1-3 ori pe săptămână, pentru a putea crește șansele de reușită, iar mai apoi va avea loc doar o întâlnire sau două pe săptămână, în momentul în care clientul are cel puțin 3 luni de abstinență.
O parte semnificativă din clienți preferă consilierea individuală în schimbul celei de grup deoarece consideră ca aceasta este mai confidențială și mai sigură, astfel formându-se o relație mai bună, de încredere între consilier și client. Datorită faptului că acest tip de consiliere este centrată pe individ, în cadrul ei se pot discuta cu mult mai multe teme și se pot aborda mai multe dimensiuni ale conștientului, iar acest fapt permite o infiltrare mai adâncă a pacientului în starea de reabilitare. Centrarea totală a consilierii pe client oferă mai mult timp pentru a descoperi rădăcinile problemelor și de a găsi soluții împreună cu specialistul.
2.3.1. Grupurile terapeutice cu specialiști și grupuri terapeutice prin suport mutual
Pe lângă consilierea individuală, care este efectuată de un consilier în adicții, dependenților li se recomandă participarea la grupuri terapeutice cu specialiști sau la grupuri terapeutice prin suport mutual. Conform lui Davis-Mintun (2007) terapia în grup a apărut prima dată în SUA la începutul secolului XX și era de obicei folosită de asistenți sociali.
În opinia lui Scheidlinger (2000) grupurile terapeutice sunt reprezentate de o sursă importantă de suport, compasiune, persuasiune, stabilizare și înțelegere. Atâta timp cât grupul are la conducere un moderator bine instruit, acesta poate încuraja beneficiarii să-și exprime sentimentele într-un mod sănătos și îi poate ajuta să își dezvolte abilități sociale noi. Consilierea de grup se compară des cu cea individuală și se pune întrebarea „care este mai bună?”. Eu sunt de părere că ambele sunt extrem de folositoare în procesul de recuperare și că uneori consilierea de grup poate fi mult mai potrivită deoarece în astfel de grupuri se adună mai mulți oameni cu experiențe similare, iar acest lucru crește foarte mult solidaritatea dintre membrii și consider că astfel se va reduce și riscul de recădere.
Aceste grupuri permit membrilor să se sprijine reciproc sub forma empatiei și a înțelegerii, dar și printr-o forma de confruntare, care are rolul de a ajuta membrii să se raporteze la conflict într-un mod oarecum pozitiv. Scopul acestor grupuri terapeutice e de a crește stima de sine, confortul și rețeaua de suport social, de a explora și dezvolta tipuri noi de comportament, de a sprijini și de a învăța abilități noi de relaționare (Mintun, 2007).
Asociația de Psihoterapie din SUA (2007) este de părere că la început grupul de terapie poate fi și este o experiență provocatoare pentru client care se simte anxios și sceptic. De cele mai multe ori, persoana în cauză absoarbe doar parțial informațiile primite din partea grupului. Pentru beneficiar trebuie stabilite clar aspectele generale, cum ar fi: locația, ora și ziua în care se ține grupul, durata grupului și dimensiunea acestuia, reguli ce au în vedere buna desfășurare a grupului, a absenteismul sau părăsirea acestuia, etc.
Din perspectiva unei persoane care a participat la un asemenea grup pot spune că și eu, la fel ca și mulți alții, m-am confruntat cu anxietate și m-am dus foarte agitată la primele întâlniri de grup. Am avut nevoie de mult timp ca să pot scoate doar câteva cuvinte și să mă pot deschide în fața membrilor, care s-au dovedit a fi foarte înțelegători și răbdători cu mine.
Acest tip de grup este bine structurat, cu o temă stabilită pe fiecare întâlnire care e dezbătută de beneficiari. Membrii acestui grup au de lucrat la un Caiet de lucru bazat pe primii 5 pași, pe care îl vor prezenta la ședințe. După ce un beneficiar își prezintă un pas, restul membrilor oferă feedback și ajută la găsirea unor posibile obstacole care ar putea sta în calea abstinenței. Obiectivele de bază ale grupului de terapie sunt „dezvoltarea unui program personal de recuperare, educație despre conceptul de boală al adicției, prevenirea recăderii, dezvoltarea de abilități de a face față sentimentelor, facilitarea accesului la grupurile de suport din comunitate pentru menținerea abstinenței” (Amariei și Varga în Neamțu, 2012, p. 126).
În cadrul programului Sfântul Dimitrie Basarabov, grupul este moderat de un psihoterapeut sau un asistent social, alături de un consilier de egali. Acesta are loc de două ori pe săptămână și durează două ore și jumătate, iar fiecare persoană participă în jur de 6 luni la întâlniri. Membrii ies treptat după terminarea celor 5 pași, în timp ce alți membri apar pe parcurs. Grupul de terapie este considerat a fi un mediu sigur în care clienții se pot deschide fără a fi judecați.
În opinia lui Yalom (2011) în practică, sunt esențiali 11 factori pentru a influența grupurile cu caracter terapeutic, aceștia sunt: universalitatea, transmiterea informațiilor, instalarea speranței, dezvoltarea tehnicilor de socializare, recapitularea corectă a grupului primar al familiei, imitarea unor noi comportamente, învățarea interpersonală, catarsisul, coeziunea grupului și factorii existențiali. O parte din membrii pot îndeplini acești factori prin emoții și acțiuni pozitive, iar alții vor fi nevoiți să se confrunte cu anumite emoții negative pe care le-au ținut în sine (Yalom, 2011).
Grupurile terapeutice cu specialiști sunt foarte populare, dar pe lângă ele există și grupurile bazate pe suport mutual. SAMSHA (2005), o organizație din SUA care acționează în domeniul adicțiilor și sănătății mentale susține că grupurile de suport mutual sunt acele care cuprind membrii care se combat cu aceeași problemă și care se sprijină reciproc în procesul de rezolvare a problemei. De obicei, grupurile de suport mutual nu oferă un tratament formal și nu sunt conduse de către un specialist, ci fac parte dintr-o abordare specifică recuperării abuzului de substanțe. Cu ajutorul sprijinului emoțional, informațional și social, grupurile de suport mutual ajută persoanele să-și asume responsabilitatea pentru consumul de alcool sau de droguri. Cel mai popular grup de suport mutual este cel al Alcoolicilor Anonimi (AA) care funcționează pe baza celor 12 pași și a celor 12 tradiții.
Grupurile de AA își au originea în Akron, un oraș din statul Ohio, acestea au fost înființate în 1935 ca urmare a discuției dintre doi alcoolici. Conform cărții Alcooliciilor anonimi „O relatare a modului în care mii de bărbați și femei s-au restabilit de pe urma alcoolismului” (2000) Alcoolicii Anonimi reprezintă o comunitate în care bărbații și femeile își impărtășesc experiența de viață în speranța că își vor rezolva problema comună, anume alcoolismul și pentru a-i putea ajuta pe alții care se luptă cu aceiași problemă. Cei 12 pași și cele 12 tradiții sunt principiile cele mai importante de la baza grupurilor de suport mutual de tipul AA.
Grupurile de suport mutual, în special cele specifice recuperării din alcoolism sunt din ce în ce mai răspândite în România, iar datorită acestor grupuri mulți beneficiari își găsesc suportul de care au nevoie. Chiar și în Cluj există mai multe grupuri care se bazează pe suportul mutual: Alcoolici Anonimi(AA), Narcotici Anonimi (NA), Al-Anon, Jucatori Anonimi (JA), etc. Aceste grupuri aparțin de Programul Sfântul Dimitrie Basarabov – Complex de servicii în adicții. Acest program folosește modelul Minnesota pentru tratarea dependenței, pe care îl voi explica mai jos.
2.4. Modelul Minnesota
Modelul Minnesota apare pentru prima dată în secolul XX în Statele Unite, unde în anul 1930 apare primul grup de suport mutual al Alcoolicilor Anonimi (AA). Acest grup este considerat unul de succes deoarece reușește să unească o mulțime de alcoolici din toate colțurile lumii și pentru că a pus bazele altor programe bazate pe suport mutual și de asemenea a ajutat la schimbarea perspectivei asupra dependenței și a recuperării.
„Modelul Minnesota în terapia persoanelor cu comportament adictiv: este un model ce se focalizează pe un grup încadrat și deservit de specialiști. Modelul lucrează de asemenea cu cei 12 pași, numai că îi folosește nu în contextul grupului de suport mutual, ci în cadrul unui program terapeutic complex care include o etape de consiliere motivaționala, un grup terapeutic, apoi o rețea de suport în direcția reinserției familiale și socio-profesionale. În cadrul acestui model există doi terapeuți (consilieri în adicție) dintre care obligatoriu unul este dependent aflat în recuperare, iar celălalt un specialist care nu este dependent.” (Băican, 2017, p.55)
În 1940 se înființează modelul Minnesota, care în prezent se găsește în majoritatea centrelor specializate pe tratarea dependențelor. Acest model se poate implementa în centre de tip comunitate terapeutică, unde beneficiarii participă zilnic la activități specifice recuperării timp de 28-30 de zile; de asemenea modelul Minnesota se mai poate regăsi și în centre specializate în regim ambulatoriu, în care clienții frecventează activitățile timp de 4-6 luni. Un asemenea program are la bază șapte elemente importante, pe care le voi prezenta conform scrierilor lui Woydyllo (2004).
Conceptul de boală al adicției (Woydyllo, 2004). Dependența este considerată a fi o boală ce poate fi tratată, care afectează o persoană la mai multe nivele, cum ar fi bio-psiho-socio-spiritual și care solicită o intervenție asupra acestor 4 nivele. Din această perspectivă, boala poate fi văzută drept fiind una progresivă, cu caracter primar și cronic, care poate duce chiar la moarte.
Echipă multidisciplinară (Woydyllo, 2004). În ansamblu, consilierea și serviciile acesteia sunt oferite de către o echipă multidisciplinară care are rolul de a acoperi intervenția a nivelul bio-psiho-socio spiritual; așadar sunt des întâlniți în această sferă consilieri în adicție, asistenți sociali, psihologi, medici, terapeuți de familie, consilieri spirituali, consilieri de egali.
Utilizarea unei adaptări clinice a celor 12 pași ai Alcoolicilor Anonimi (Woydyllo, 2004). Grupurile AA se bazează pe cei 12 pași, care reprezintă un set de principii urmate în toate grupurile de acest tip. În programele de recuperare principiile de bază ale fiecărui pas sunt transpuse în caiete de lucru și în alte instrumente folositoare unui beneficiar care este în recuperare.
Accentul se pune pe grup sau comunitate, ci nu pe individ (Woydyllo, 2004). O parte semnificativă de activități au loc în grupuri mici unde se pot afla doar 8-12 persoane. Aceste activități pot fi de caracter educațional (în care specialiștii fac prezentări pentru a-i ajuta pe beneficiari să înțeleagă mai bine o temă legată de recuperare), cu caracter de rezolvare a problemelor, de prezentare a pașilor sau sarcinilor individuale, cu caracter de explorare sau bazate pe prevenirea recăderii.
Consilierea individuală (Woydyllo, 2004). Este o metodă folosită pentru a evalua clientul, pentru a-i planifica planul individualizat de intervenție și pentru monitorizarea evoluției procesului de recuperare al clientului. Fiecare beneficiar trebuie să aibă un manager de caz care este responsabil pentru întocmirea și pentru urmarea planului de intervenție.
Consilierea familiei (Woydyllo, 2004). Acest tip de consiliere are loc într-un program adresat familiei cosumătorilor și are rolul de a informa și a educa membrii familiei în ceea ce privește conceptul de boală al dependenței, rolurile membrilor familiei, depășirea izolării și eliminarea stigmatizării și comportamentele cu caracter dezadaptativ.
Utilizarea grupurilor de suport bazate pe cei 12 pași (Woydyllo, 2004). Programul Minnesota are la bază participarea la grupuri de suport mutual, cum sunt cele de tip AA, în care se lucrează asupra celor 12 pași, iar clienții sunt influențați să participe la astfel de grupuri pe tot parcursul recuperării.
2.4.1. Recuperarea la nivel individual și familial din perspectiva bio-psiho-socio-spirituală
În 2016, în cadrul Programului Sfântul Dimitrie Basarabov s-a întocmit un Raport de activitate care evidențiază că din toate persoanele care au apelat la serviciul lor, doar 31,73% au participat la serviciile de consiliere pe o durata mai lungă. Indicatorul care arată rata de succes a programului este participarea la grupurile de suport după ce s-a terminat programul de consiliere – acest indicator arată că 70% dintre clienți participă regulat la astfel de grupuri timp de 6 luni.
Mai jos se va prezenta o analiză sintetică a principiilor și obiectivelor care fundamentează procesul de recuperare în cadrul Programului Sfântul Dimitrie raportându-mă la cele patru axe de bază, care sunt prezentate de către Neamțu și Ștefani în cartea „Alcoholism and Other Addictions – Multidisciplinary Perspectives” (2017).
2.4.1.1. Axa biologică
Prima axă, cea biologică are în prim plan aspecte ale ordinului fizic și ale stilului de viață în procesul de recuperare. Pentru un început se elimină alcoolul sau drogurile din organism (Neamțu, Ștefani, 2017). Detox-ul, adică dezintoxicarea e primul pas important în procesul de recuperare. Acesta este un proces semnificativ care se folosește atunci când un client se confruntă cu o formă severă de sevraj sau apar diverse complicații medicale la momentul în care se încetează consumul, fie că este vorba de alcool, droguri sau un alt comportament adictiv.
După ce s-a încheiat procesul dezintoxicării, se trece la monitorizarea și restabilirea sănătății fizice (Neamțu, Ștefani, 2017). Această etapă presupune îndrumarea în a obține o asigurare medicală, în caz că aceasta nu există, urmarea unui tratamentul medicamentos în momentul în care apar afecțiuni datorate consumului, practicarea unui stil de viață sănătos, odihnă și relaxare. Deseori se întâmplă să fie nevoie de un control medical deoarece dependența afectează organismul.
În continuare se face față dorinței de a bea sau de a folosi droguri (Neamțu, Ștefani, 2017) – la începerea programului de recuperare, mulți clienți se confruntă cu o dorință excesivă de a relua consumul, iar de aceea se încearcă să se evite potențiali factori care pot fi declanșatori și este necesar să se dezvolte noi abilități de a face față sentimentelor negative care pot apărea.
În anumite perioade, cum ar fi de exemplu weekend-ul, o persoană dependentă se poate simți mai vulnerabilă ca de obicei, iar de aceea se recomandă structurarea timpului (Neamțu, Ștefani, 2017) în așa fel încât persoana în recuperare să se simtă mai încrezătoare. Pentru acest pas, consilierul propune clientului să facă o listă cu activități zilnice.
Un alt element reprezintă modificarea stilului de viață (Neamțu, Ștefani, 2017), asta însemnând modul de petrecere a timpului liber, evitarea prietenilor consumatori și a mediilor cu risc, eliminarea comportamentelor care pot fi riscante. Pentru unele persoane este indicat chiar să își schimbe locuința din cauză că au colegi de apartament consumatori sau locul de muncă în caz că lucrează într-un domeniu în care sunt expuși.
Următorul pas reprezintă recuperarea financiară (Neamțu, Ștefani, 2017). De multe ori, împreună cu dependența vin și dificultățile financiare, facturile neplătite și datoriile, probleme care trebuiesc a fi rezolvate. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de o perioadă îndelungată în care este nevoie să se dezvolte abilitățile de management al veniturilor.
Ultimul pas din axa biologică este recâștigarea echilibrului dintre necesitate și dorințe (Neamțu, Ștefani, 2017) pentru a putea încerca a elimina starea de stres și pentru a duce la simplificarea vieții și pentru a scădea nevoia de a consuma droguri.
2.4.1.2. Axa psihologică
În ceea ce privește axa psihologică, primul pas constă în depășirea negării în ceea ce privește dependența și de acceptare a incapacității de a controla consumul de substanțe sau comportamente adictive (Neamțu, Ștefani, 2017). Schimbarea nu poate apărea dacă nu se trece de negare, inițial, multe persoane consumatoare cred cu tărie că ei nu au o problemă, astfel instalându-se negarea. Procesul de schimbare poate începe doar în momentul în care dependenții renunță în a nega problema cu care se confruntă și acceptă că nu mai au control asupra consumului.
A doua etapă pe această axa reprezintă descoperirea nevoii de abstinență și a nevoii de recuperare pe termen lung (Neamțu, Ștefani, 2017). Frecvent se întâmplă ca cei în fazele de început ale programului de recuperare să caute cea mai ușoară metodă de a face față dependenței și de multe ori în momentul în care dependenții sunt nevoiți să renunțe la substanța sau la comportamentul care le oferea plăcere, poate să apară o senzație de pierdere. Un aspect important în această fază este dezvoltarea abilității de a face față pierderilor.
Următoarea fază prevede restabilirea echilibrului emoțional și învățarea procesului de a confrunta stările emoționale inconfortabile (Neamțu, Ștefani, 2017). La începutul procesului de recuperare apar treptat sentimente de vinovăție, rușine, anxietate și depresie care sunt normale și foarte neplăcute pentru o persoană care încerca mereu să fugă de stările negative și era continuu în căutarea plăcerii. De multe ori, atunci când nu se face față acestor senzații copleșitoare se poate ajunge la recădere, un proces în care se reia consumul.
Realizarea unui inventar personal (Neamțu, Ștefani, 2017), următoarea etapă are rolul de a veni în ajutorul clienților în momentul în care începe să-și dezvolte calitățile și să își corecteze punctele slabe. Grupurile AA care urmează programul celor 12 pași susține îndreptarea așaziselor defecte de caracter, acest aspect făcând parte din procesul de recuperare al fiecărui dependent.
Mulți dintre cei care urmează un program de recuperare înțeleg cu dificultate ce înseamnă să fii neconsumator, de aceea se lucrează asupra stabilirii unui simț al identității de abstinent (Neamțu, Ștefani, 2017). În grupurile AA, atunci când un membru se prezintă, o face cu numele mic, urmat de tipul de dependență cu care se confruntă. Prezentându-se astfel într-un grup de suport, se va forma și identitatea persoanei care a ajuns să fie abstinentă.
Etapa finală a acestei axe este dezvoltarea unui plan de prevenire a recăderii și de recuperare pe termen lung (Neamțu, Ștefani, 2017). Se poate întâmpla frecvent ca cei abstinenți să aibă cel puțin odată un episod de recădere și de aceea persoanelor în recuperare li se recomandă urmarea unui program de prevenire a recăderii și continuarea participării la grupurile de suport mutual (Neamțu, 2017).
2.4.1.3. Axa socială
Depășirea negării față de impactul pe care îl are dependența asupra familiei (Neamțu, Ștefani, 2017) reprezintă o conștientizare a impactului pe care dependența îl are asupra familiei. În această fază se identifică patternurile disfuncționale de coping (Beattie, 1987) care, conform lui Bradshaw (1988) au rolul de a păstra echilibrul într-o familie care este afectată de dependența unui membru. (Neamțu, 2017).
Îmbunătățirea relațiilor familiale (Neamțu, Ștefani, 2017) presupune un pas important în procesul de recuperare. La nivelul familiei apar anumite probleme care au nevoie de mult timp pentru a se rezolva. Stanton și Shadish în TIP 39 (2004) sunt de părere că dacă terapia de cuplu/de familiei este inclusă în intervenție, șansele de menținere a abstinenței vor crește și consideră că prin implicarea familiei se va îmbunătăți și angajamentul dependentului în procesul de recuperare.
Majoritatea problemelor din relațiile interpersonale se agravează pe măsură ce consumul de substanțe crește. Așadar, îmbunătățirea relațiilor interpersonale (Neamțu, Ștefani, 2017) înseamnă dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare, managementul furiei, recâștigarea încrederii, terminarea relațiilor toxice și îndreptarea greșelilor.
Dezvoltarea unui sistem de sprijin (Neamțu, Ștefani, 2017) este un pas semnificativ în procesul de recuperare. Sistemul de sprijin poate avea în cadrul său prieteni, alți oameni în recuperare, rude, colegi de serviciu, etc. Prin crearea unor astfel de relații se va forma și abilitatea de cerere a ajutorului, interacțiunea cu membrii în cadrul grupurilor, alegerea unui naș și implicarea în pasul 12 care are în prim plan transmiterea mesajului recuperării mai departe.
Participarea la activități sănătoase în timpul liber (Neamțu, Ștefani, 2017) mulți dependenți care se află la începutul procesului de recuperare se confruntă cu plictiseala, care poate duce la recădere, iar din acest motiv se recomandă găsirea unor noi activități sănătoase care au rolul de a-l menține ocupat și de a-l ajuta să redescopere micile fericiri din viața de zi cu zi.
Un alt pas relevant în această etapă este rezistența în fața presiunilor de a consuma alcool sau droguri (Neamțu, Ștefani, 2017). Acesta are scopul de a anticipare și de pregătire în fața presiunii de a consuma, de a refuza ofertele de consum și de a învăța noi moduri de a face față poftelor.
Pașii 8 și 9 au la bază crearea unui inventar cu scopul de a repara greșelile față de familie și de alte persoane (Neamțu, Ștefani, 2017). Pentru a se putea menține abstinenți, este necesară redobândirea încrederii și iertarea.
2.4.1.4. Axa spirituală
Un prim pas este reducerea sentimentelor de vinovăție (Neamțu, Ștefani, 2017) și de rușine care are rolul de ajuta persoana aflată în recuperare să se elibereze de trecut și să facă loc pentru prezent și pentru investirea în viitor.
Dezvoltarea sensului în viață (Neamțu, Ștefani, 2017) arată că odată cu încetarea consumului, mulți dependenți se confruntă cu pierderea sensului de viață, iar din acest motiv este foarte important să se stabilească obiective atât pe termen scurt cât și pe termen lung, dar și să se redescopere mici plăceri din viață.
Restabilirea valorilor pozitive (Neamțu, Ștefani, 2017), cum ar fi onestitatea, loialitatea, speranța, răbdarea, compasiunea sau integritatea fac parte din procesul de consiliere, care are rolul de a ajuta beneficiarul să își aleagă valorile pe care le consideră cele mai de drept.
Dezvoltarea unei relații cu o Putere Superioară (Neamțu, Ștefani, 2017) o parte din cei 12 pași are la bază credință într-o așa zisă Putere Superioară, așa cum o vede fiecare. Această fază are scopul de a consolida un sistem de credințe care îl va ghida pe dependent în procesul de recuperare. Celor atei sau celor agnostici li se recomandă comunitatea AA, ca sursă de Putere Superioară.
Ultima fază, și anume ajutarea altor persoane care suferă de pe urma dependenței (Neamțu, Ștefani, 2017) presupune transmiterea mesajului recuperării mai departe, către alte persoane care se luptă cu dependența, sau care sunt la începutul procesului de recuperare (Neamțu, 2017).
Aceste patru axe și principiile acestora sunt puse în practică pe tot procesul de intervenție și de recuperare, atât la nivel individual, cât și la nivel familial, prin folosirea mai multor instrumente, caiete de lucru sau prin literatura de specialitate, care sunt adaptate astfel încât să fie pe înțelesul fiecărui client.
Capitolul 3: Prezentarea designului metodologic al cercetării-acțiune participativă
3.1. Problematica abordată și scopul lucrării
În această lucrare de licență, problematica abordată este cea a dependenței de alcool, droguri, jocuri de noroc sau anumite comportamente adictive și a procesului terapeutic de recuperare al persoanelor dependente în cadrul modelului Minnesota.
Scopul acestei lucrări constă în desfășurarea unei cercetări bazate pe acțiune participativă asupra procesului de recuperare al persoanelor care suferă de dependență din cadrul programului Sfântul Dimitrie Basarabov și de a observa cum evoluează pe parcursul procesului de recuperare, abilitățile de menținere a abstinenței.
3.2. Localizare, context și organizare a proiectului de cercetare-acțiune participativă
Proiectul de cercetare-acțiune ia loc în cadrul Programului Sfântul Dimitrie Basarabov – Complex de servicii în adicție din Cluj-Napoca. Acest program își practică serviciile de consiliere în două centre diferite: Centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog „Casa Albă” și Centrul de servicii de asistență comunitară în adicții „Răscruci”.
Pentru a putea face cercetarea și intervenția, eu îmi voi desfășura activitatea în ambele locații ale programului Sfântul Dimitrie. La „Casa Albă” mă voi prezenta săptămânal pentru a mă consulta cu tutorele de practică, pentru a putea folosi metoda studierii documentelor, pentru a putea participa la grupurile de suport mutual al Alcoolicilor Anonimi și pentru a observa modul în care beneficiarii își desfășoară activitatea în centrul de zi și pentru a ajuta, când se poate, la activitățile desfășurate în centru. La „Răscruci” voi participa de două ori pe săptămână, marți și joi, la grupurile terapeutice moderate de psihoterapeutul centrului, unde voi observa interacțiunea dintre membrii, efectul pe care îl are grupul asupra beneficiarilor și modul în care se conduce acesta.
3.3. Interogații de cercetare
Ce efect are grupul terapeutic asupra beneficiarilor?
Cum evoluează abilitățile indivizilor de menținere a abstinenței în urma participării la grupul terapeutic?
3.4. Obiective de cercetare
Consider că cercetarea mea are mai mult un caracter exploratoriu deoarece eu am intrat în grupul de terapie cu specialiști știind puține despre modul în care se desfășoară și despre efectele pe care le are asupra persoanelor aflate în recuperare. Sunt de părere că obiectivele alese de mine sunt importante pentru a putea urmări modul de desfășurare a grupului de terapie și a efectelor pe care le are asupra clienților. Prin urmare, obiectivele de cercetare sunt:
Explorarea modului de desfășurare a grupului terapeutic;
Identificarea impactului și a efectelor terapiei de grup asupra clienților;
Identificarea impactului și a efectelor grupului prin suport mutual al Alcooliciilor Anonimi asupra participanților la grup;
Evaluarea abilităților dobândite de participanții grupului terapeutic.
3.5. Obiective în intervenție
În etapa de acțiune/intervenție, eu voi participa activ la grupurile terapeutice conduse de către specialiștii centrului, consider ca obiectivele cele mai importante în această etapă sunt următoarele:
Formarea capacităților de exprimare a propriilor sentimente;
Crearea unor capacități de auto-analiză și critică;
Educarea cu privire la conceptul de boală al adicției;
Implicarea activă într-un program spiritual de recuperare;
Prevenirea recăderii și dezvoltarea abilităților de menținere a abstinenței;
Sprijin prin identificarea funcțională a sentimentelor.
3.6. Populația cercetată și loturile de subiecți investigate în cercetare
Populația cercetată este reprezentată de persoanele dependente de alcool, droguri sau alte comportamente adictive, cum ar fi dependența de jocuri de noroc sau de sex, care sunt clienți ai Programului Sfântul Dimitrie Basarabov și care sunt înscriși la grupul terapeutic. Eu voi colabora cu acești clienți și cu personalul acestui centru pentru a putea răspunde la întrebările de cercetare. Subiecții au fost aleși din cauza problemelor legate de alcool, droguri sau alte comportamente adictive cum ar fi pariatul, jucatul compulsiv sau sexul. Populația cercetată și lotul de subiecți sunt reprezentate de cele 18 persoane care fac parte din grupul terapeutic cu specialiști.
3.6.1. Grupul țintă și beneficiarii direct și indirect în intervenție
Grupul țintă a proiectului de cercetare-acțiune participativă sunt persoanele dependente de alcool, droguri sau alte comportamente adictive care sunt beneficiari ai Programului Sfântul Dimitrie Basarabov – Complex de servicii în adicții. Beneficiarii direcți sunt 18 persoane care suferă de adicția față de alcool, droguri, jocuri de noroc sau alte comportamente adictive, iar eu voi colabora cu ei până își vor prezenta o parte din primii 5 pași specifici grupului terapeutic. Beneficiarii indirecți sunt personalul clinicii și familiile clienților, în număr de 53.
3.6.2. Beneficiarii direct
Mai jos voi face o prezentare succintă a participanților de la grup. Fiecare client are pus un nume fictiv, pentru a putea păstra confidențialitatea.
Ami – 23 de ani, suferă de codependență. Este o fire sfioasă, tăcută, care preferă să observe mai mult, nu participă de regulă la discuții în timpul grupului. Vorbește doar când i se cere expres acest lucru. De asemenea, are o relație de prietenie cu un alt membru, Ileana. Mama și fratele mai mic sunt foarte importanți pentru ea, cu tatăl nu are o relație bună.
Ileana – 26 de ani, codependentă. Precum prietena ei, Ami, și ea este tăcută și vorbește doar când este întrebată, intervine rar în discuții. În pauză vorbește cu prietena ei, dar și cu alți membrii, de obicei Mirel și Toni cu care vorbește despre artă. Suferă de pe urma unei despărțiri și din cauza tatălui care este alcoolic și bolnav de cancer, fiind într-o fază terminală.
Andreea – 31 de ani, codependentă. Personalitate analitică și comunicativă, observă, analizează și oferă feedback la fiecare întâlnire de grup, ea lucrează împreună cu Simona, moderatorul grupului. Are o relație bună cu majoritatea membrilor, însă păstrează o anumită distanță de Gheorghe, care pare a fi atras de ea.
Gheorghe – 45 de ani, dependent de alcool. A studiat teologia, iar acest lucru se observă în modul în care vorbește și în comportament. După cum am spus, s-a observat că are o anumită atracție față de Andreea, care i-a oferit sprijin în faza de început a procesului de recuperare.
David – 40 de ani, dependent de alcool. Nu se implică foarte mult în discuții, nu pare să aibă relații semnificative cu niciun membru al grupului. Are dificultăți în ceea ce privește identificarea sentimentelor. E căsătorit, familia îl sprijină în procesul de recuperare. Nu are o relație bună cu tatăl și cu noua familie a acestuia.
Lorena – 23 de ani, dependentă de alcool. Fire anxioasă, tăcută, evită să vorbească în grup, iar când vorbește este vizibil emoționată, preferă să observe și să analizeze ce spun alții. Este pentru a doua oară în grup, din spusele ei, prima dată în care a participat nu s-a integrat și a decis să nu mai participe pentru o perioadă.
Lavinia – 66 de ani, dependentă de alcool, medic de profesie, vine din Republica Moldova. Fire comunicativă, oferă feedback fiecărei persoane, e deschisă către schimbare, este foarte credincioasă. Ea urmează un program intensiv de recuperare.
Lili – 55 de ani, dependentă de alcool. Preferă să privească modul de desfășurare a grupului și oferă feedback doar din când în când. Este motivată de fiica și de nepoții săi, de care vrea să fie alături.
Mirel – 39 de ani, dependent de alcool. Lent, calm, analitic și critic, Mirel oferă feedback constructiv. Vede recuperarea ca un proces complex căruia îi face față cu greu. Este pasionat de artă, iar asta se observă din conversațiile pe care le are cu Ami sau cu Toni.
Jenu – 64 de ani, dependent de alcool, nu prea vine la grupuri, apare cam o dată la două săptămâni. Nu pare să ia lucrurile foarte în serios, încearcă să găsească mereu partea pozitivă a fiecărei situații. Când intră în discuții, deviază de la subiect de cele mai multe ori. Face glume la fiecare ocazie.
Emil – 67 de ani, dependent de alcool, încearcă să se prezinte la grup de fiecare dată, indiferent de situație. Este încăpățânat, nu îi place să fie contrazis. Oferă feedback de fiecare dată, referindu-se la experiența sa, vorbește mult și de cele mai multe ori, pe lângă subiect.
Vlad – 35 de ani, dependent de alcool și droguri, nu se prezintă la fiecare grup, iar când vine, întârzie. Are o personalitate intimidantă și o fire „miserupistă” conform spuselor lui. A fost căsătorit de 3 ori și nu pare a avea o părere foarte pozitivă despre femei.
Pavel – 26 de ani, dependent de alcool și sex. Vine pentru doua oară în program, după o pauză îndelungată. Este foarte serios în ceea ce privește recuperarea sa, se vede a fi foarte bolnav și afectat de dependența sa. Este vorbăreț și încearcă să ofere mereu cel mai bun răspuns, tinde a fi perfecționist.
Toni – 44 de ani, dependent de jocuri de noroc, are o fire prietenoasă, are nevoie de timp pentru a se acomoda situațiilor, se implică în discuții, se regăsește în povestea fiecărui participant al grupului. Este puțin naiv, încearcă să fie pe placul tuturor.
Luci – 33 de ani, dependent de jocuri de noroc, este pentru a doua oară în grup, după o pauză de aproximativ jumătate de an. Este soldat, are o fire puternică, este serios și critic. Este divorțat, soția l-a părăsit din cauza jucatului compulsiv în urmă cu un an, Luci încă suferă de pe urma ei, dar începe să înțeleagă că relația nu se mai poate remedia.
Sebi – 29 de ani, dependent de jocuri de noroc. Nu vorbește la grup, în pauză mai vorbește cu Adi, Luci și Toni. Este căsătorit, soția îl susține în recuperare.
Adi – 28 de ani, dependent de jocuri de noroc, are o fire deschisă, este atent la detalii, participă câteodată la conversații. A avut o recădere în februarie, însă de atunci a rămas abstinent. Are un suport social puternic, familia, iubita și prietenii îl susțin în recuperare.
Marcel – 30 de ani, dependent de jocuri de noroc, se prezintă rar la grupurile de marți și de joi, însă participă la grupurile Jucătorilor Anonimi. Este glumeț, nu ia dependența sa în serios, consideră că e mai important să te pregătești pentru o recădere decât să o previ.
Simona – 42 de ani, moderatorul grupului, are în familie persoane dependente. Oferă perspective inedite, ajută fiecare membru să-și vadă problema din exterior. Mediază fiecare conflict care apare, știe mereu ce să zică. Oamenii au încredere în ea, toți apelează la ea când intervine ceva.
3.7. Metode și instrumente utilizate în procesul de cercetare
În demersul de cercetare am folosit următoarele metode și instrumente:
Studiul documentelor;
Evaluarea inițială alături de un ghid de interviu structurat;
Studiul și intervenție de caz;
Metoda observației alături de instrumentele grilei de observație de individuală și de grup.
3.8. Metode și instrumente utilizate în procesul de acțiune/intervenție
Metoda grupului terapeutic cu specialiști;
Caiete de lucru bazate pe primii 5 pași sau pe alte subiecte;
Prezentări educaționale cu scopul de a înțelege mai bine conceptul de adicție;
Handouts (pliante) referitoare la exercițiile și la prezentările din grup;
Metoda grupului de suport mutual.
3.9. Planificarea cercetării-acțiune participativă pentru lotul de subiecți din cadrul Programului Sfântul Dimitrie Basarabov
Cercetarea și intervenția în cadrul proiectului meu de cercetare-acțiune participativă s-a dezvoltat în perioada martie 2019 – iunie 2019. În acest interval voi participa săptămânal la întâlniri, având rolul de actuant pentru învățare experimențială. Marți și joi voi participa la grupurile de terapie cu scopul de a oferi sprijin echipei de terapeuți formate din Simona și Andreea. Pe tot parcursul desfășurării proiectului am participat activ la toate activitățile centrului descrise mai jos, sub supervizarea personalului, deoarece nu sunt un profesionist format în domeniu și nu mi-a fost permis să conduc activitățile singură.
Grupul la care voi participa va avea o durată de două ore și jumătate și va avea loc de două ori pe săptămână. În săptămânile în care voi participa la acestea, eu voi prelua rolul de observator, având ca scop adunarea de informații referitoare la procesul terapeutic al clienților. Voi încerca să asimilez cât mai multe detalii despre beneficiari și despre traseul lor spre recuperare, iar rezultatele le voi descrie mai jos. Sunt convinsă că pe durata participării mele la acest grup voi avea destul informații pentru a putea răspunde întrebărilor de cercetare, așadar voi afla ce efect are grupul terapeutic cu specialiști asupra beneficiarilor și voi putea observa cum evoluează abilitățile membrilor de menținere a abstinenței.
Partea 2: Prezentarea rezultatelor obținute în proiectul de cercetare-acțiune participativă
Capitolul 4: Prezentarea rezultatelor cercetării acțiune participativă la nivel de grup prin intermediul jurnalului de activități
4.1. Săptămâna 1
Marți: am fost introdusă pentru în grupul de terapie la care au participat în total 15 persoane. Participanții primului grup de terapie sunt 5 dependenți de jocuri de noroc, 3 codependenți, 1 dependent de droguri și alcool, 4 dependenți de alcool, 1 dependent de sex și alcool și 1 moderator. Numărul membrilor prezenți fluctuează, în prezent sunt 18 de clienți înscriși la grupul terapeutic, dar rareori vin toți.
Grupul are o durată de 2 ore și jumătate. În prima parte a grupului s-a prezentat fiecare membru, iar persoanele nou venite, însemnând eu și încă un membru, au fost rugate să facă o scurtă prezentare asupra propriei persoane. În prima oră de activitate, moderatorul a împărțit un handout referitor la un program personal de recuperare și la negare, iar mai apoi membrii au avut de vorbit despre etapa în care se află ei referitor la recuperare și dacă mai au o problemă care se află în faza de negare. Handout-ul folosit la grup se poate regăsi la secțiunea de anexe.
În cea de-a doua parte a grupului, Ami, prezintă pasul 3. Ami se confruntă cu codependența și vorbește despre cum a fost afectată viața ei de alcoolismul tatălui și de problemele familiale. Pasul 3 spune că „Am hotărât să ne lăsăm voința și viața în grija unui Dumnezeu așa cum și-l închipuia fiecare dintre noi” (Alcoolicii Anonimi, 2000, p. 56). Pentru a face acest pas, Ami a avut de completat un caiet de lucru care se bazează pe munca asupra pașilor. După ce a terminat de prezentat, Ami a primit feedback din partea membrilor grupului, care o felicitau pentru pasul completat.
Joi: am participat la al doilea grup de terapie, în care au fost prezente 13 persoane. În prima partea a grupului Ileana prezintă munca asupra pasului 2, care spune că „Am ajuns la credința că o Putere Superioară nouă înșine ne-ar putea reda sănătatea mentală” (Alcoolicii Anonimi, 2000, p. 56). În timp ce Ileana citea ce a scris în caietul de lucru, se simțea durerea din vocea ei, în special în momentul în care vorbea despre tatăl ei care a fost mai mult absent decât prezent în viața ei. Am mai observat că Ileana făcea câte o pauză de câteva secunde înainte de a vorbi despre un subiect care pentru ea era unul sensibil, printre aceste subiecte se află relația cu tatăl ei și despărțirea de un iubit cu care a avut o relație de lungă durată. După terminarea prezentării, Ileana a fost felicitată pentru munca depusă și a fost încurajată de către restul membrilor.
În a doua parte a grupului, moderatorul a făcut o prezentare informativă asupra Sindromului Emoțional și a explicat cum începe să se formeze dependența. Membrii grupului au fost atenți pe parcursul prezentării, iar în momentul în care moderatorul dădea exemple referitoare la consumul de alcool, droguri sau jucat, o parte dintre membrii au început să vorbească despre experiențele lor: ”Țin minte când mă duceam cu băieții să bem, era fain, ne simțeam bine, ne distram, iar a doua zi o luam de la capăt. Asta era înainte să înceapă probleme mai grave. În ultimele luni în care consumam, parcă o făceam să mă simt normal, deja nu o mai făceam ca să ma simt bine. Nu mă mai simțeam bine de mult timp…”
4.2. Săptămâna 2
Marți: la grup au participat 18 persoane, în prima parte am primit un pliant care făcea referire la ce am vorbit săptămâna anterioară, în legătură cu sindromul emoțional, după care unul dintre membrii grupului a mărturisit că a început să aibă gânduri supărătoare referitoare la fosta soție, care l-a părăsit pe Luci, din cauza dependenței sale față de jocurile de noroc.
În a doua parte a grupului, Marcel, membru care a fost introdus în grup odată cu mine, își prezintă pasul întâi. Marcel este dependent de jocuri de noroc și lucrează ca ospătar pe un vas de croazieră care îi permite să fie acasă doar 2-3 luni pe an. El a început să se joace de când avea 16 ani. La început erau jocuri prostești pe care le juca cu băieții, iar în timp ce au crescut au început să meargă prin săli de joc și pe la cazinouri.
Marcel a început să prezinte primul pas într-un mod nonșalant. El pare să fie o persoană glumeață și deschisă, însă nu pare să își ia problema foarte în serios. Pe măsură ce își prezintă pasul, aduce în atenția grupului că în săptămâna anterioară acestei întâlniri el s-a aflat într-un cazino, alături de alți jucători de noroc, prieteni buni cu el. Membrii grupului l-au sfătuit să înceteze să participe la activitățile prietenilor jucători deoarece acest lucru ar putea afecta abstinența sa. Marcel menționează de repetate ori că el vrea să fie pregătit pentru a posibilă recădere, însă restul membrilor încep să presupună că acesta se așteaptă deja ca el însuși să recadă.
„Prietenii sunt importanți pentru mine, am mai auzit pe la voi că se spune că no, trebuie să cam renunți la vechile obiceiuri și la oamenii cu care mergeai la băut sau la de astea, dar nu știu… eu nu pot renunța la ei.” Marcel a crescut alături de ei, a jucat alături de ei, au câștigat împreună și au pierdut împreună, așadar îi e greu să renunțe la aceștia, chiar dacă în prezent prietenii reprezintă un risc pentru abstinența sa. Marcel nu poate înțelege riscul la care se expune prin păstrarea legăturii cu prietenii jucători și prin frecventarea în continuare a sălilor de joc.
Joi: au participat 13 persoane, în prima parte a grupului moderatorul face o prezentare referitoare la Stadiile Schimbării ale lui Prochaska. Schema autorului are în vedere 6 etape, anume precontemplarea, contemplarea, luarea decizii, acțiunea propriu zisă, menținerea și recăderea. În continuare participanții grupului sunt încurajați să vorbească despre cum s-au desfășurat aceste etape în viața lor și să menționeze în ce etapa se află în mod curent, fie că este vorba despre problema alcoolismului, a drogurilor, a jocurilor de noroc sau a oricărei alte probleme.
În a doua parte a grupului David face pasul 2, el pare vizibil afectat în momentul în care începe să vorbească de părinții săi, mama fiind decedată și tatăl fiind un exemplu negativ. „Mama mea a însemnat mult pentru mine, a murit când eram eu adolescent… tatăl meu nu era cel mai strălucit, nu a fost nici cel mai prezent… și-a făcut altă familie și a fost mult mai interesat de ea decât a fost vreodată de mine. Nici acum nu ne înțelgem, e el cu ai lui și eu cu ai mei.” Pe măsură ce vorbește, reies resentimentele și mânia față de tată, care nu a fost niciodată aproape și nu i-a oferit sprijin fiului său, iar acest fapt le-a afectat relația permanent. În prezent, David evită să se întâlnească și să vorbească cu tatăl lui și cu familia pe care și-a construit-o alături de cealaltă nevastă.
Lui David i se oferă sprijin din partea altor membri care au crescut alături de un părinte absent. Moderatorul grupului îl ajută pe David să își înțeleagă mai bine sentimentele pe care le are față de tatăl său.
Din prezentarea pasului 2, reiese că una dintre cele mai importante persoane din viața lui David este soția sa, care l-a susținut mereu și i-a fost alături la bine și la greu și alături de care are o fiică, „zâna lui”. El mai povestește că are o relație bună cu soacra pe care o consideră ca pe o mamă, însă cu socrul mai apar certuri deoarece este o persoană dificilă care spune că vrea „să facă un anumit lucru și îl face mereu pe dos”.
4.3. Săptămâna 3
Marți: au participat 15 persoane la grupul terapeutic. În grup a intrat Lavinia, venită din Republica Moldova deoarece avea probleme cu alcoolul. Ea a fost medic neurolog înainte de pensionare, era un medic renumit în țara de proveniență. Lavinia își spune povestea și se poate observa rușinea și durerea. Stătea adunată pe scaun, privea în jos și vorbea despre modul în care au apărut problemele, despre faptul că soțul a părăsit-o după 35 de ani de căsnicie din cauza dificultăților, despre cum a pierdut spitalul din cauza datoriilor și despre cum s-a refugiat în alcool, la care inițial a apelat pentru a putea dormi, dar care pe parcursul celor 4 ani de consum s-a înrăutățit. Cu toate acestea, Lavinia spune că a trăit o viață fericită, a avut toate cele necesare, 3 copii și se putea mândri cu cariera ei de medic.
În prima oră a grupului era programată o discuție despre valori, însă s-au schimbat planurile pe parcurs deoarece unul dintre clienți, Mirel, a deschis un subiect referitor la atitudine. Mirel se simțea frustrat deoarece a fost exclus din participarea la un vernisaj, deși înțelegea motivul pentru care colegii și profesorii de la locul de muncă nu l-ar invita. Mirel ne povestește despre perioada în care era consumator activ „de obicei mă îmbătam la fiecare eveniment la care participam. Mă luam în gură cu toți, mereu aveam de comentat câte ceva, tot timpu ma certam cu cei din jurul meu, nici nu mă mir că acum nu mă mai invită la niciun lucru”. Cu toate acestea, deși acum este în recuperare și nu mai consumă alcool, unele persoane tot evită să îl invite la diverse evenimente.
În a doua parte a grupului, Mirel prezintă pasul 1. El a început să bea de 13 ani, și de când a început, a fost mai mult sub influență decât treaz, iar în prezent consideră că îi e greu să facă față situațiilor fără a se refugia în alcool. Mirel începe prin a spune enunțul primului pas „Am admis ca eram neputincioși în fața alcoolului – că nu mai eram stăpâni pe viața noastră” (Alcoolicii Anonimi, 2000, p. 56). Continuă prin a citi ce a scris la exercițiile aferente pasului. Primul exercițiu din caietul de lucru presupune descrierea unei situații în care s-a pierdut controlul. Mirel ne povestește despre un accident pe care l-a făcut când a condus motorul în timp ce era sub influența alcoolului. El s-a trezit în spital, plin de dureri și bandajat, putea sta doar întins pe o parte deoarece a fost operat. Ce mi-a atras atenția a fost momentul în care a menționat că „Mi-aș fi dorit să nu mă trezesc din anestezie. De multe ori mă gândesc că mai bine aș fi murit acolo.” Mai apoi, pe măsură ce Mirel ne citea răspunsurile sale la restul exercițiilor, am observat că subiectul morții apărea des. El spunea că de multe ori se gândea la moarte și că e mereu pregătit să moară. L-am mai auzit pe Mirel să vorbească despre acest subiect, însă nu credeam că este un topic așa de proeminent. De când l-am întâlnit, am observat că el avea o personalitate mai introvertită și de multe ori l-am surprins în timp ce privea în gol, fără nicio expresie. Când vorbește, o face cu un ton foarte scăzut, lent și rareori face contact vizual. Privindu-l la grupuri am început să cred că se confruntă cu o oarecare formă de depresie, iar acest aspect a fost confirmat în momentul în care ne-a citit răspunsul său la un alt exercițiu din caietul de lucru.
Către finalul grupului, Pavel, un tânăr dependent de sex și alcool îi pune o întrebare lui Mirel care m-a pus pe gânduri „Ai spus că ești întotdeauna pregătit de moarte, dar eu vreau să știu dacă ești pregătit să trăiești?” A fost o întrebare puternică și sunt sigură că mai mulți au fost puși pe gânduri, Mirel, a făcut o pauza pentru a gândi un răspuns, acesta a fost „nu știu”. Sunt de părere că aceasta este o întrebare dificilă, la care nu se poate răspunde așa de ușor. Cred că în momentul în care moartea este un subiect așa puternic în viața cuiva, aceasta uită să se gândească viață și la cum să o trăiască.
Joi: s-au prezentat 15 beneficiari la grupul terapeutic. Având în vedere faptul că marți nu am putut avea discuția despre valori, aceasta a avut loc astăzi. Moderatorul a împărțit o fișă în care se vorbea despre valorile ideale și valorile reale, despre cum suntem și despre cum am vrea să fim; după care a urmat un exercițiu în care trebuie să ne spunem valorile proprii. Printre valorile cele mai des menționate se poate găsi răbdarea, liniștea, onestitatea, puterea și curajul. Niciuna printre persoane nu a menționat iubire, iar acest lucru a fost remarcat de Luci, care spune că „Am observat că nu a zis nimeni că vrea mai multă iubire, cred că asta vrea să însemne că suntem toți iubiți”.
În a doua parte a grupului Vlad, dependent de droguri și de alcool își prezintă pasul 2 „Am ajuns la credința că o Putere Superioară nouă înșine ne-ar putea reda sănătatea mentală” (Alcoolicii Anonimi, 2000, p. 56). Vlad a fost luptător de performanță și în prezent are o afacere proprie. Pasul 2 are o legătură mare cu spiritualitatea și cu credința într-o Putere Superioară, așa cum și-o imaginează fiecare. Vlad spune că nu are o relație cu nicio putere superioară și are oarecum un dispreț față de instituția bisericii și față de bunicul lui a fost călugăr la Nicula și că mama sa a fost de asemenea foarte credincioasă, din acest motiv o parte dintre membri s-ar fi așteptat ca Vlad să fie și el destul de credincios. Mama lui era foarte credincioasă și mergea des la biserică, îl lua și pe Vlad când era mic. Tatăl lui în schimb a devenit mai credincios după ce a avut un infarct în urmă cu un an. Tatăl lui Vlad a fost pilot de aviație și nu a fost prezent în copilăria fiului său, iar acest lucru l-a afectat, deoarece nu a avut parte de relația tată-fiu cum aveau restul prietenilor săi. Tatăl era consumator înrăit de alcool și după ce s-a pensionat a crescut consumul, dar s-a oprit după ce a avut un infarct.
În urma prezentării pasului apare o discuție între Lavinia, care este devotată credinței și Vlad care nu are o relație semnificativă cu o Putere Superioară. Eu am avut senzația că Vlad era criticat și poate chiar judecat de către Lavinia din cauza lipsei de credință, iar restul membrilor au avut impresia că Vlad e poate mai dedicat credinței decât crede el că este, deoarece Vlad a admis că are tatuat pe spate un verset din biblie. Moderatorul grupului încearcă să îl ajute să se deschidă mai mult în fața credinței, așa cum o vede el și să îi ofere oportunitatea de a-l ajuta în procesul de recuperare.
4.4. Săptămâna 4
Marți: au participat 12 persoane la grup. În prima parte, David dorește să vorbească despre o invitație pe care a primit-o din partea familiei tatălui său. După cum am spus anterior, David nu are o relație bună cu tatăl care a fost în mare parte absent în perioada copilăriei. El se gândește cum să procedeze cu invitația primită, știind că la eveniment va fi partea de familie cu care are relație deficitară și că va fi și alcool prezent, care ar putea fi un factor de risc. El se gândește să folosească o minciună pentru a refuza invitația, însă consideră că probabil acesta nu ar fi cel mai corect mod în care ar putea să procedeze. Membrii grupului îi sugerează că poate ar putea să fie sincer cu tatăl său și să îi spună motivele pentru care nu ar vrea să meargă, însă David refuză să facă acest lucru. În acest moment, moderatorul îl ajută să își dea seama de sentimentele pe care le are față de tată în momentul respectiv și îl sprijină în a găsi o metodă constructivă de a face față situației.
În a doua parte a grupului, Lavinia, prezintă pasul întâi. Pentru un început, observ că doamna își păstrează aceiași poziție adunată pe care o avea și la venirea în grup, iar acest lucru dovedește rușinea pe care o simte față de problema sa. Ușor agitată, Lavinia își aranjează paginile pe care are rezolvările aferente primului pas. Ea povestește cum viața ei a fost împlinită până au început să apară problemele și a părăsit-o soțul alături de care a trăit 35 de ani. Povestind despre soț, am aflat că acesta era tipul de bărbat dur, serios și rigid care avea așteptări mari din parte soției. Lavinia povestește despre momentul în care a băut pentru prima oară un pahar de șampanie în noaptea nunții, pahar după care s-a simțit tare amețită. Ca urmare a acestei fapte, soțul dânsei a învățat-o „să bea cum trebuie”. Cu toate acestea, băutura a fost practic inexistentă în viața ei și doar în urmă cu 4 ani a devenit o situație care îi dădea de gândit.
Lavinia prefera coniacul, și îl consuma seara, deoarece era deprimată și nu putea dormi. Ea spune cum se trezea noaptea din somn și căuta disperată puțin alcool pentru a se putea culca înapoi. A doua zi se simțea mizerabil, era copleșită de rușine și vinovăție pentru că a băut. În momentele în care nu bea alcool, Lavinia făcea tot posibilul să stea cât mai mult la spital, pentru a lucra până la epuizare, în așa fel încât să nu se poată gândi la problemele cu care se confruntă și la necazurile din familie.
Din relația cu familia, se află că tatăl ei a murit când ea avea doar 6 ani. Lavinia aparținea unei familii numeroase, 5 surori și un frate mai mare, care, neavând alte opțiuni și-a asumat un rol de tată, care încerca să facă pentru surorile sale ce tatăl nu mai putea. Vorbind despre asta, a izbucnit în lacrimi. Ea a fost învățată să prețuiască familia și să facă tot ce poate pentru a o menține fericită și mulțumită, fapt pentru care a fost devastată când a fost părăsită de soțul care îi fusese mereu alături.
Lavinia a aflat de programul Sfântul Dimitrie de la un preot din Iași, care a sfătuit-o să urmeze calea recuperării. Credința în Dumnezeu are un rol foarte important în viața ei. De mică ea a fost învățată să fie umilă și să meargă la biserică, lucru pe care îl practică și în prezent. Lavinia consideră că fără credință ea nu ar fi putut ajunge la program și nu ar fi putut să se recupereze.
După terminarea prezentării, membrii grupului au felicitat-o pentru pasul efectuat și pentru sinceritatea cu care a vorbit despre viața ei. O parte din membrii i-au sugerat ca în momentul în care se întoarce acasă în Moldova să o ia mai ușor cu munca, să nu mai lucreze 36 de ore continuu și să își păstreze puțin timp pentru ea, zi de zi pentru a putea medita și reflecta asupra procesului de recuperare. Membrii au asigurat-o de asemenea că aceștia vor menține contactul cu ajutorul telefonului, cu ajutorul căruia vor comunica în continuare, indiferent de distanța dintre ei.
4.5. Săptămâna 5
Marți: au fost 13 participanți. Săptămâna aceasta vine un alt specialist în locul moderatorului care este plecat în concediu. Noul moderator se confruntă cu stări de agitație și încearcă să își găsească cuvintele pentru a putea începe grupul. În primul rând îl roagă pe un membru, Nicu, să explice motivul pentru care a venit la grup murdar și în haine de lucru. Acesta se scuză și spune participanților de la grup că a trebuit să-l ajute pe ginerele său la lucru și nu a avut timp să meargă acasă să se spele și menționează că nu a vrut să lipsească de la întâlnire. În a doua parte a întâlnirii a plecat acasă.
În al doilea rând, în grup a intrat o persoană nouă, Lili, care este dependentă de alcool. Lili bea de 20 de ani și spune că a ajuns la program deoarece era „împinsă de la spate” de către fiica ei. Fiica ei dorește ca Lili să fie mai prezentă și să fie aptă de a-și îngriji nepoții. Lili se simte vinovată că nu a fost prea prezentă în ultimii 20 de ani din cauză că era deseori sub influența alcoolului. În timp ce încerca să își găsească cuvintele potrivite, se observă o stare de anxietate, își tot freca mâinile, se poate vedea rușinea din privirea în pământ și tonul scăzut. Membrii grupului o încurajează pe Lili și îi doresc mult succes, doamna Lavinia îi oferă mai multă susținere, fiind și ea relativ nouă în grup.
În prima oră a grupului moderatorul face o prezentare power-point. Aceasta are rolul de a ajuta clientul să înțeleagă conceptul și fenomenul de dependență încrucișată, care e reprezentat de momentul în care persoana renunță la drogul preferat, și organismul începe să ceară o altă substanță sau un alt comportament pentru a putea simți măcar o porție de plăcere pe care o primea adineauri de la drogul preferat. Dependenții se pot refugia în pastile, cum ar fi Xanax, Valium, Diazepam, Ritalin, alte analgezice, barbiturice sau benzodiazepine sau pot căuta refugiu în comportamente cum ar fi sexul, pornografia, masturbarea, shoppingul, exercițiile fizice, munca, etc.
Luci, în acest moment începe să se gândească la începutul perioadei lui de abstinență de la jocurile de noroc. El spune că în acea perioadă el era foarte preocupat de sport și de exerciții fizice, mergea zilnic la sală 2-3 ore, după care alerga până ajungea să fie epuizat, în așa fel încât mai avea energie doar să se culce. Locul de muncă a fost un alt refugiu pentru Luci, el spune că stătea peste program, îndeplinea mai multe sarcini și se ținea mereu ocupat pentru a nu se putea gândi la jocurile de noroc. De asemenea, el spune că în acea perioadă nu s-ar fi gândit că aceste lucruri pe care le făcea ar putea cauza vreo problemă și doar acum în urma prezentării observă mai bine cum se ascundea de probleme prin muncă și sport excesiv.
În a doua parte a grupului, Toni, un bărbat de 44 de ani, dependent de jocuri de noroc prezintă pasul 2 care are la bază cu relația cu o Putere Superioară. El se lupta cu dependența de jocuri de noroc de la 20 de ani și a avut nevoie de mult timp să realizeze că are o problemă și să ceară ajutor. Din spusele lui, a pierdut foarte multe evenimente importante din cauza jocurilor, cum ar fi botezul nepoților și aniversările membrilor familiei deoarece considera că el „nu avea ce căuta acolo” și prefera să stea în sala de jocuri. În prezent regretă că nu s-a dus și se simte vinovat, iar acum își dă silința să se prezinte la fiecare eveniment și să fie alături de familie.
Pentru un început, Toni admite că a avut nevoie de 5 luni pentru a face acest pas, începutul pentru el a fost foarte greu, îi era greu să vorbească, era închis și oarecum speriat. Pe parcurs, a început să cunoască membrii grupului, a observat că nu este singur și de multe ori s-a regăsit în poveștile altora, lucru pe care l-am observat în perioada în care am participat la grupuri. De fiecare dată când prezenta cineva, el oferea feedback și printre lucrurile pe care le spunea se afla „m-am regăsit și eu în prezentarea ta și în ce ai spus”. Eu consider că Toni e o persoană blândă și curioasă, mereu pune întrebări și susține persoanele nou venite sau cele care prezintă un pas.
Din prezentarea sa a pasului 2, se află că el nu a avut o relație foarte stabilă cu o Putere Superioară, dar găsea alinare în biserică. După o perioadă mai grea, el mergea mereu la biserica din fața blocului pentru a se liniști. De curând el a fost să se spovedească după o perioadă de 15 ani și recunoaște că se simte mai împăcat în urma acestei spovedanii. În momentele în care nu era în relații strânse cu credința, Toni apela la mama sa, la sora și la frații lui, și la colegii de muncă și la un șef care îl ajuta mereu când apăreau dificultăți.
Cu familia relația era una bună, mama sa era blândă și îl susținea în toate, frații au fost mereu alături și l-au scos din bucluc când era nevoie. Cu tatăl însă, relația nu a fost prea bună, deoarece acesta era alcoolic și lui Toni îi era frică de el. Din acest motiv, Toni evită pe cât posibil contactul cu orice persoană aflată în stare de ebrietate.
Mergând mai departe, iese la iveală că de când a intrat în program el a început să vadă lucrurile diferit, observă semnele oferite de Puterea Superioară care îl îndrumă în continuare pe drumul recuperării. Toni mărturisește că deși nu a fost niciodată foarte credincios, în ultimele luni simte că este mai aproape de Dumnezeu și de grup, care îi oferă puterea de a continua.
4.6. Săptămâna 6
Marți: au participat 11 persoane. În prima parte a grupului Adi prezintă pasul 1. Citește rapid pentru a putea scăpa repede de prezentare. Adi a început să se joace de la 17 ani, când mergea cu colegii de liceu în sălile de jocuri pentru a-și petrece timpul liber. Aceasta activitate a continuat pe parcursul anilor, iar jucatul a trecut de la o simplă joacă, la dependență, care a început să îi afecteze viața. Dependența de jocuri în cazul lui Adi nu s-a manifestat foarte tragic, deoarece el a scăpat fără a avea datorii prea mari și nu și-a pierdut familia, iubita, prietenii și locul de muncă.
Ce mi-a atras atenția în prezentarea lui Adi a fost faptul că el a ajuns să nu mai simtă nicio plăcere când câștiga și nu se simțea foarte dărâmat în momentele în care pierdea, el spune că starea lui generală era una de amorțeală și nimic nu îi mai oferea satisfacție. În ultimii ani, juca singur, mergea în sala de jocuri pentru a se relaxa și pentru a uita de griji. Familia și prietenii lui nu au știut că el avea o problemă cu jocurile deoarece era discret în ceea ce privește acest subiect.
Jocurile la aparat erau cele preferate. Au fost zile în care a avut câștiguri semnificative, însă toți banii câștigați urmau a fi pierduți în ziua următoare. În zilele în care nu putea merge în sălile de joc, Adi utiliza mediul online pentru a-și satisface dependența, dar a decis că nu este o idee prea bună deoarece tranzacțiile online fiind prea rapide, își golea cardul imediat. În momentele în care nu avea bani, s-a folosit de cardul sau de banii iubitei sale pe care îi pierdea de obicei în scurt timp din motiv că era „all in”, iar urmarea acestei acțiuni a fost mereu cearta. Tot din cauza faptului că își pierdea banii la jocuri, Adi nu a putut să își plătească chiria și facturile la timp, iar din acest motiv i s-a întrerupt furnizarea utilităților de mai multe ori, iar cu chiriașul a avut mai multe argumente pentru că era întârziat cu plata. Fiind în căutare de bani, Adi mărturisește cu rușine că a ajuns să fure de la iubită, de la părinți și chiar de la locul de muncă, acțiune la care nu s-ar fi gândit că va apela. Pe lângă asta, s-au făcut și împrumuturi de la cămătari și din diverse bănci, dar acestea au fost plătite înainte de a apărea problemele.
Membrii grupului au avut multe întrebări pentru Adi, în special Lavinia, care era foarte curioasă de dependența de jocurile de noroc, de care nu știa prea multe. Toni avut de asemenea întrebări, fiind și el dependent de jocuri de noroc, a fost interesat să afle cum face Adi față dependenței sale. Iar moderatorul grupului s-a concentrat mai mult pe sentimentele pe care Adi le are în privința dependenței sale și a pus mult accent pe partea de amorțeală și de lipsă a satisfacției.
În a doua parte a grupului, moderatorul introduce „Copilul Rege și copilul speriat” și ajută membrii grupului să înțeleagă la ce se referă acești termeni. Această prezentare are rolul de a arăta faptul că în spatele acțiunilor conduse de ego-ul nostru se ascunde defapt frica și teama. Copilul rege este determinat de ego și se folosește de diferite măști pentru a se pronunța în viața de zi cu zi. În umbra imaginii de „cine sunt eu” se află de obicei teama că nu suntem destul de buni, că nu ne ridicăm așteptărilor sau că nu suntem în centrul atenției. Moderatorul recomandă fiecărui membru al grupului să identifice masca pe care o poartă și să se gândească care ar fi motivul pentru care aleg să se comporte în acel mod. Majoritatea motivelor își au rădăcina în neîmplinirile din copilărie care se manifestă și în viața de adult.
4.7. Săptămâna 7
Marți: la grup au participat 16 membri. În prima parte a grupului, Lili cere sfaturi în legătura cu relația ei cu nepotul său de 4 ani. Vizibil afectată de relația dintre ei, ea povestește cum băiețelul este răutăcios cu ea și nu o accepta în familie, spunându-i că „tu nu ești de aici, asta nu e casa ta.” Lili mărturisește că simte că nu e la locul ei și că simte că nu e bine venită în casa fiicei sale, unde are rolul de a crește și de a îngriji cei 2 nepoți. Având doar 3 luni de abstinență, abilitățile de a face față unei situații neplăcute fără a se folosi de alcool îi provoacă dificultăți clientului, care nu știe cum să se liniștească după astfel de situații.
Lavinia încearcă să o consoleze pe Lili prin a-i explica că la vârsta aceia copiii sunt răutăcioși, foarte sinceri și nu se gândesc că cele spuse de ei i-ar putea afecta pe alții și o sfătuiește să se înarmeze cu multă răbdare și să nu se lase afectată de toate cele spuse de copii. Luci, un alt membru o sfătuiește să fie mai fermă cu nepotul și să nu îi mai permită un asemenea comportament și o încurajează ca după ce îl ceartă pe băiat să îi ofere afecțiune și să-l ajute să învețe din greșeli, deoarece așa făcea mama lui și pentru că el consideră că este o metodă bună de a-ți disciplina copii.
Moderatorul o ajută pe Lili să analizeze situația, să își dea seama de sentimentele pe care le are și o ajută să își înțeleagă rolul de bunică, care nu are atâtă autoritate asupra copilului, precum au părinții, apoi deschide subiectul de dezbatere pentru grup. Subiectul pe această zi are legătură cu experiența lui Lili, de a nu-ți găsi locul, oriunde te-ai afla. Moderatorul încurajează fiecare membru al grupului să vorbească despre o situație sau despre o perioadă în care nu și-au găsit locul. Persoanele codependente sunt primele care vorbesc despre acest subiect, iar apoi se trece la restul membrilor. Pe parcurs ce vorbeau despre acest lucru, 2 persoane au început să plângă pe măsură ce discutau despre situația lor. Consider că moderatorul a hotărât să nu mai continue exercițiul deoarece atmosfera era una foarte grea, pe motiv că se plângea tot mai mult.
În a doua parte a grupului Andreea prezintă pasul 3. Stăpână pe sine, ea începe prin a citi exercițiile aferente acestui pas. Andreea se confruntă cu codependența și este de părere că acest lucru îi afectează relațiile pe care le-ar avea cu bărbații. După cum am mai spus, pasul 3 are legătură cu plasarea voinței în mâinile unei Puteri Superioare. Andreea nu este o persoană foarte credincioasă, dar are o relație cu Dumnezeu, căruia îi se roagă și pe care îl simte aproape.
În prezentarea sa am observat că a omis să completeze unele exerciții și că altele le completa succint fără a da foarte multe informații. Ea consideră că nu avea ce să scrie la respectivele exerciții și că nu avea rost să le rezolve. Ultimul exercițiu de la pasul 3 are în prim plan o scrisoare către Puterea Superioară, pe care Andreea nu a vrut să o scrie.
În timp ce prezenta, Andreea face legătură cu ce s-a vorbit în prima parte a grupului. Ea spune că nu își găsește locul în propria casă, unde locuiește alături de părinți. În opinia ei, părinții sunt foarte intruzivi, stau mereu în camera ei și nu îi oferă posibilitatea de a avea un spațiu personal. Ea a avut numeroase discuții cu părinții, însă toate se terminau cu „dacă nu îți convine, mută-te la casa ta”, lucru pe care îl aude de când era în liceu. Ea spune că s-a gândit de multe ori să se mute, însă nu își permite să locuiască singură.
Pasul 3 are legătură și cu relația cu alte persoane. Din asta reiese că Andreea are o relație bună cu mama ei, cu care se înțelege bine, dar are o relație deficitară cu tatăl, cu care se ceartă deseori. O alta relație semnificativă este cu prietena ei din gimnaziu, care o susține și o încurajează mereu. Față de persoanele de sex opus, Andreea își păstrează distanța, ea consideră că îi este greu să aibă o relație cu un bărbat și că are dificultăți în a-și exprima sentimentele de afecțiune.
Membrii grupului au întrebări în legătură cu prezentarea făcută, iar Andreea le oferă răspunsurile necesare. S-a vorbit foarte mult despre situația de acasă și au început să se facă glume referitoare la modalitățile în care Andreea îți poate redobândi spațiul personal de acasă.
Joi: fiind joia de dinainte de Paște, la grup s-au prezentat doar 11 persoane. La început au fost doar 6 persoane prezente, dar până la sfârșit numărul participanților a crescut. În prima parte a grupului, Ileana cere sfaturi grupului în legătură cu setarea limitelor. Ea spune că are dificultăți în ceea ce privește clarificarea limitelor în relația cu alte persoane și că în momentele în care simte că i se încalcă limitele, ea acționează pasiv agresiv, după care se simte foarte vinovată pentru modul în care a reacționat. Mirel încearcă să îi ofere sfaturi, însă nu îi dă răspunsurile căutate de ea. Lavinia consideră că Ileana nu își primește răspunsul căutat deoarece ea a nu a oferit detalii despre situația în care se află și că ea nu o poate ajuta dacă nu știe concret despre ce e vorba.
După terminarea discuției cu Ileana, Lavinia începe să își prezinte pasul 3. Prezentarea sa a fost una lungă, o ora și un sfert a vorbit încontinuu, membrii grupului erau vizibil de plictisiți, iar moderatorul a îndrumat-o să citească pe scurt, deoarece se scurgea timpul și nu mai rămânea destul pentru restul activităților programate. Spre deosebire de prezentarea Andreei a pasului 3, Lavinia a povestit foarte explicit și detaliat fiecare exercițiu din caietul de lucru. Prezentarea a fost complexă, însă am observat că de multe ori se devia de la subiect.
Lavinia a vorbit în detaliu despre copilăria ei, despre modul în care a crescut cu Dumnezeu aproape, care a dus-o mereu pe calea cea bună. Familia ei a avut mereu un rol important în viața ei, iar după moartea tatălui său, când ea avea doar 6 ani, fratele mai mare cu 20 de ani și-a asumat rolul de tată și le-a învățat pe surorile sale ce ar fi vrut tatăl să le învețe. Fratele cel mare era și el medic, iar Lavina a luat-o pe urmele lui. El i-a fost de mare ajutor și a susținut-o mereu și a ajutat-o să ajungă la facultate și să își continue studiile. Lavinia a fost foarte îndurerată la moartea fratelui său care a murit la ea în spital, fără ca ea să poată face ceva pentru a-l vindeca. Ea a pregătit singură toate demersurile pentru înmormântare și pentru pomană și a fost profund dezamăgită că soțul nu s-a prezentat, știind cât de ajutor a fost fratele ei în viața lor.
Soțul îi fusese mereu alături, dar când au apărut problemele financiare, el a dat-o afară din casă și și-a găsit pe altcineva. Proprietățile și toate cele erau trecute pe numele soțului, iar în urma despărțirii Lavinia a rămas cu nimic și a fost nevoită să se descurce singură din puținul pe care îl mai avea. Vizibil afectată de modul în care a ajuns relația cu fostul soț și are resentimente față de el, apar lacrimile.
Mama sa a avut și ea un rol semnificativ în viața ei, alături de ea mergea la biserică și se ruga. Mama a învățat-o cum să fie femeie vrednică și cum să fie mare gospodină, lucru care a ieșit în evidență pe măsură ce prezenta răspunsurile la exercițiile pasului 3. La moartea mamei, surorile nu au ajutat-o să facă pregătirile necesare și Lavinia a fost nevoită să se descurce singură. Ea era preocupată cu demersurile înmormântării, cu copiii, cu gătitul și de cei ce au venit să fie alături de ea, iar la finalul zilei, soțul i-a reproșat că toată ziua a fost ocupată și lui nu a putut să îi cumpere un pachet de țigări. În acest moment am observat reacția pe care au avut-o membrii grupului, care au căscat ochii și au devenit morocănoși ca reacție la povestea ei.
Dumnezeu a avut cel mai important rol în viață, conform spuselor ei. Scrisoarea față de Puterea Superioară de la finalul pasului 3 a fost plină de mulțumiri și de lacrimi. Lavinia îi mulțumea că a ajutat-o să ajungă „cineva” și că fără el nu ar fi putut să facă față dificultăților cu care s-a confruntat. Membrii grupului au felicitat-o pentru munca depusă la acest pas și i-au pus câteva întrebări pentru a clarifica nelămuririle.
În partea de final a grupului, moderatorul a adus în discuție prevenirea recăderii și a rugat membrii grupului să spună cum vor face față tentațiilor în perioada sărbătorilor. În urma aceste discuții am observat că membrii se simt încrezători în ceea ce privește abilitatea lor de a se ține departe de alcool, droguri și de restul comportamentelor, fapt care dovedește că grupurile terapeutice îi ajută să dobândească noi abilități de a face față dependenței.
4.8. Săptămâna 8
Joi: grupul se ține în centru de zi, la solicitarea Laviniei, care încheie programul intensiv de recuperare. În prima parte a grupului participă 13 membrii. Moderatorul grupului face o prezentare power-point referitoare la beția uscată. Aceste fenomen apare în perioada de abstinență, termenul se folosește pentru a explica comportamentul unei persoane care se comportă ca și cum ar fi în perioada de consum, cu toate că persoana respectivă nu mai consumă de o perioadă de luni sau chiar ani. Conform prezentării, persoana care se confruntă cu beția uscată poate avea stări fluctuante, toleranță scăzută la stres, sentimente de singurătate, excese de furie, persoana amintindu-și doar părțile bune ale drogului/alcoolului, fapt ce îl poate duce la recădere, mai ales în situațiile în care nu sunt formate abilitățile de prevenire a acestui lucru.
Moderatorul explică cum că beția uscată poate apărea de obicei la 3 luni, 6 luni, 1 an, 3, etc. Auzind acest lucru, Lorena, tânăra dependentă de alcool mărturisește „eu am deja un an de abstinență și acum că vad prezentarea asta încep să mi se aprindă niște beculețe. M-am simțit teribil în ultima perioadă, mă și simt de parcă aș fi iar cum am fost… Totul mergea așa de bine, iar acum mă simt ca lovită de tren”. Pavel îi oferă sprijin Amandei, spunându-i că și el se confruntă cu perioade similare și că pe el cel mai mult îl ajută să meargă la mai multe grupuri pentru a vorbi despre starea în care se află.
În a doua parte a grupului se prezintă mai mulți membrii din comunitatea Alcooliciilor Anonimi pentru a o susține pe Lavinia în timp ce ea își prezintă ultimul pas din grupul terapeutic, anume pasul 5 „Am consimțit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter” (Alcoolicii Anonimi, 2000, p. 56). În această etapă exercițiul de bază este reprezentat de o scrisoare „de adio” față de alcool. Lavinia își aranja foile, mâinile și vocea îi tremurau „am scris asta azi noapte, nu m-am gândit prea mult la ce am pus în ea, am scris doar tot ce am simțiți”. Începe prin a înșirui mai multe apelative alcoolului „rău, diabolic, meschin, viclean, șiret, puternic, distrugător…” apar lacrimile în ochii Laviniei, ia o pauză pentru a se liniști, continuă prin a spune cum s-a simțit ea din cauza alcoolului, e îndurerată ca a pierdut multe în viață, iar apoi alcoolul a răpit-o și pe ea, plânge mai tare, citește scrisoarea cu dificultate. Își amintește cu tristețe de soțul său, de modul în care a dat-o afară din casă și a amenințat-o că o ucide, își amintește cum a pierdut spitalul ei privat, cum a fost scufundată în datorii și cum s-a refugiat în alcool pentru a încerca să uite de probleme. Cu toate acestea, Lavinia îi mulțumește lui Dumnezeu, spunând că „fără tine nu aș fi putut face toate astea, mulțumesc că mi-ai oferit toate oportunitățile, că mi-ai oferit învățătură, că mi-ai oferit viață, că ai trăit cu mine și că m-ai ajutat mereu când te-am rugat. Mulțumesc că m-ai adus aici, că mi-ai arătat programul Sfântul Dimitrie, că mi-ai adus oamenii aceștia în viață, mulțumesc că m-ai ridicat de la pământ și că mi-ai arătat că este o lumină la capătul acestui tunel foarte lung.”
Membrii grupului o aplaudă, îi mulțumesc pentru scrisoarea ei complexă, prezentată detaliat, precum a făcut și cu ceilalți pași, după care urmează feedback-ul. O parte considerabilă dintre membrii sunt „onorați” că au avut prilejul de a învăța multe din povestirile Laviniei, și sunt foarte încântați că au fost atât de norocoși încât să participe în aceeași perioadă la același grup. Angajații programului o încurajează pe Lavina să pornească un grup de suport în Moldova, având susținerea unui părinte din zonă, care se află și el în recuperare. Membrii o asigură și o roagă să păstreze legătura cu ei, chiar dacă vor fi despărțiți de sute de kilometrii.
Personal, pot spune că prin Lavinia s-a văzut dorința, puterea și voința de recuperare. Ea a venit dintr-o altă țară, nu știa pe nimeni în Cluj, nu știa ce e cu alcoolismul, dar știa că nu este bine și că trebuie să se recupereze. Ea a venit plină de speranță și credință. Pe parcursul acestor săptămâni am avut ocazia să cunosc o doamnă cu un suflet imens, plin de dragoste. Perseverența și ambiția ei s-a observat pe toată perioada în care a fost alături de grup. Grupul terapeutic a fost de mare folos pentru Lavinia, conform spuselor acesteia „în voi am găsit o familie în care iubirea este necondiționată, fără voi nu știu dacă aș fi reușit”.
4.9. Săptămâna 9
Marți: la grup s-au prezentat 15 membrii. Începutul a fost haotic, nu sțiu cum s-a întâmplat, dar toți eram în întârziere, grupul a început cu 10 minute mai târziu ca de obicei, majoritatea oamenilor păreau a fi agitați. În ziua respectivă am avut un invitat care urma să participe la grup timp de două săptămâni, dânsul este un bărbat de 62 de ani venit din Olanda, îl voi numi Mark. În prima parte a grupului, acesta ne spune povestea sa, cine este, ce s-a întâmplat în viața lui și ce caută el într-un grup terapeutic pentru persoane dependente.
„Tot timpul mi-a fost frică de oameni” începe el a spune – la 17 ani s-a lăsat de școală, iar la 18 ani s-a angajat pentru a se putea întreține, la 19 ani a început să bea și a tot continuat cu alcoolul până a ajuns să își piardă familia și să trăiască sub un pod. Mark lucra pe post de ofițer vamal, asta însemna că avea de interacționat cu oamenii toată ziua „v-am spus că îmi era frică să vorbesc cu oamenii, la locul de muncă trebuia să fac asta toată ziua… așa că noaptea, după ce terminam serviciul începeam să beau.” Un bun prieten, și el alcoolic l-a sfătuit să îl însoțească la grupurile de Alcoolici Anonimi, au mers în fiecare miercuri, timp de un an. Mark nu a vrut să accepte faptul că are o problemă cu alcoolul, iar înainte de a primi moneda pentru un an de abstinență a reluat consumul. Soția a luat cei doi copii și a plecat, Mark a pierdut casa și a ajuns să locuiască sub un pod. Același prieten care l-a dus la grupurile de suport a apărut din nou, l-a dus la dezintoxicare, unde a stat pentru 6 luni pentru a se reabilita. În perioada în care a fost la centru de recuperare, Mark a avut mai multe ședințe cu un psihiatru, de la care a aflat că frica sa de oameni și agitația din capul și din viața lui era cauzată de ADHD.
În prezent Mark are 19 ani de abstinență, s-a împăcat cu soția și are o relație bună cu fiicele sale. În 2016 a urmat cursuri pentru a putea ajunge consilier de egali și lucrează cu persoane care se confruntă atât cu dependența de substanțe și cât și cu ADHD. El a venit în România împreună cu doi prieteni, pentru a participa la o conferință. „În ultimele luni m-am confruntat cu sindromul de burn-out, eram pur și simplu epuizat, am dormit aproape continuu pentru 6 luni. Am simțit că nu mai pot și că era prea mult, colegii mei m-au convins să vin cu ei în România și să rămân mai mult aici pentru a mă relaxa, pentru a merge la mai multe grupuri și pentru a-mi spune povestea. Ei spun că de o săptămână de când sunt aici am început să zâmbesc din nou, ceea ce e bine….”
În a doua parte a grupului, moderatorul pune un filmuleț educativ care face referire la burn-out-ul despre care vorbea Mark adineauri. În filmuleț este prezentată o animație cu un om al peșterii care fugea de un tigru periculos, după care se face comparația cu omul modern, care în prezent se confruntă cu mai mulți „tigrii” periculoși care îl urmăresc toată ziua. Un aspect important era intrarea într-o așa zisă „peșteră” pentru a ne putea liniști și pentru a ne relaxa. Moderatorul grupului evidențiază că fiecare dintre noi are nevoie de o „peșteră” pentru a se refugia și pentru a se simți în siguranță – „fiecare are o peșteră, fiecare are câte un loc unde simte că este sigur și că totul va fi în regulă.”
Ca exercițiu, se împart foi și pixuri, fiecare participant are de desenat „peștera” proprie, iar apoi desenele se prezintă în fața grupului. Ce am observat la acest grup a fost faptul că în majoritatea desenelor persoana nu era singură, avea alături un om sau un animal, ceea ce arată legătura strânsă cu alte ființe, dorința de iubire și de siguranță. În multe desene se găseau aspecte precum natura, fie că era vorba de mersul prin ploaie, mersul la munte sau la mare, sau pur și simplu o plimbare prin parc. Activități precum cititul, desenatul erau de asemenea des întâlnite. Ca feedback asupra acestui exercițiu, moderatorul recomandă membrilor să își găsească zi de zi timp pentru a se relaxa și pentru a se folosi de activitățile care aduc plăcere pentru a scădea riscul de apariție a stresului.
Joi: au participat 11 membrii. În prima parte a grupului Toni a adus în discuție faptul că nu se poate exprima emoțional și că se confruntă cu un blocaj când vine vorba de scrierea unui exercițiu de la pasul trei care face referire la scrisoarea către o Putere Superioară. „Am sarcina asta de mai mult timp, tot zic că mă apuc de scris și stau cu foaia în față și cu pixul în mână, dar nu pot scrie nimic pe ea. Nici nu știu cum să încep, nu știu ce mă împiedică, nu știu nici măcar cum mă simt în privința asta.” Membrii grupului încearcă să îi ofere soluții, Ileana îi propune să scrie tot ce îi trece prin cap, chiar dacă nu are sens la moment „pe mine m-a ajutat să scriu fiecare gând, am și început scrisoarea mea cu „eu nu știu cum să încep și ce să scriu” poate ți-ar fi și ție de folos să începi așa sau scrie ce ne zici nouă la grup, poate așa o să-ți dai drumu.”
În partea a doua a grupului, tema este comunicarea asertivă. Moderatorul grupului se folosește de flip-chart pentru a face o schemă pentru a putea reprezenta comunicarea și formele ei, cum ar fi comunicarea pasivă, pasiv-agresivă, agresivă și asertivă, oferind exemple pentru fiecare dintre acestea. Membrii încep să dea exemple de situații cu care s-au confruntat și analizează problemele împreună cu restul participanților și cu moderatorul, încercând să găsească modul în care s-ar fi putut răspunde la problemă folosindu-se de comunicarea asertivă. În continuare, moderatorul scrie regulile de bază pentru a putea facilita asertivitatea în procesul de comunicare. În primul rând se pune accent pe sentimentele proprii, folosindu-se formulări la persoana I, fără a se acuza cealaltă persoană, după care se oferă posibile alternative. Ca temă pentru întâlnirea următoare, membrii au de folosit comunicarea asertivă în situațiile cu caracter conflictual, pentru a vedea cum funcționează și pentru a reduce riscul de apariție a certurilor.
Ileana dorește să vorbească despre o situație cu care se confruntă la locul de muncă. Un coleg de serviciu o tachinează zilnic, o înghiontește și face glume obscene la adresa ei, aceasta se simte hărțuită, deoarece colegul nu ține cont de spațiul ei personal și nu îi respectă intimitate – „Am mai avut tentative de a-i spune să înceteze… dar nu o face… tot vine la mine și mă pistonează de fiecare dată… uneori ma simt tare tensionată numa când știu că se apropie. Îmi e frică de cum ar reacționa dacă i-aș spune că nu îmi place când face asta.” Colegii de grup, în special Andreea, arată solidaritate față de problema cu care se confruntă „Uite, și eu am problema asta, unii încep cu chestii de genul ăsta și eu nu le zic nimic, sperând să nu se mai întâmple, dar ei continuă și după îmi e greu să le spun să mă lase în pace și că nu îmi place când ei fac asta.” Bărbații din grup încerc să îi dea sfaturi și să o convingă pe Ileana să-i spună direct colegului că nu îi place, însă eu sunt de părere că aceștia văd experiența din perspectiva bărbatului sigur pe el, ci nu din cea a unei femeii codependnete care se teme de confruntare. Moderatorul ascultă problema, iar apoi întreabă „Care e cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă îi spui?” Ileana stă pe gânduri, realizează că nu se poate întâmpla nimic dacă își confruntă colegul, însă este temătoare să facă acest lucru deoarece „nu vreau să îl supăr… și după m-aș simți probabil vinovată că l-am enervat…” Ca sarcină pentru săptămâna viitoare, Ileanei i se recomandă să își confrunte colegul folosind comunicarea asertivă.
4.10. Săptămâna 10
Marți: la grup se prezintă 12 persoane, în prima parte a grupului, colegii sunt curioși dacă Ileana și-a îndeplinit sarcina, aceasta spune că „Da… până la urmă l-am confruntat. Vineri și luni nu am avut curajul să îi spun nimic, dar azi mi-am făcut curaj și i-am zis până la urmă.” Am privit colegii de grup în timp ce Ileana povestea, aceștia se uitau la ea, păreau mândrii că a avut puterea de a-i spune că este deranjată de acțiunile lui. „I-am spus că ma simt incomod când vine și mă tachinează și l-am rugat să nu mai facă asta, aș fi avut mai multe de spus, dar s-a supărat puțin pe mine și nu am apucat să îmi termin discursul, dar îmi pare bine că i-am zis până la urmă.” Fetele din grup o felicită, restul grupului exprimă simpatie față de ea.
În continuare, moderatorul împarte un chestionar referitor la reacția în conflict și lasă participanții 20 de minute pentru a-l completa și pentru a-și calcula scorul. Chestionarul are 35 de întrebări, la care clienții trebuie să răspundă folosind numere de la 1 la 5, în funcție de cât de tipică este reacția lor la conflict. Punctajul este împărțit pe 5 coloane, fiecare reprezentând un tip de reacție. Coloana cu scorul cel mai mare reprezintă reacția întâlnită de către beneficiar în cele mai multe cazuri de conflict.
Prima coloană este reprezentată de țestoasă, care are rolul de retragere, în astfel de cazuri persoanele în cauză fac orice pentru a evita conflictul, renunță la scopuri și la relații pentru a se feri de probleme. A doua coloană, rechinul, reprezintă forța. Rechinii vor să fie mereu învingători, nu lasă de la ei, scopurile lor sunt mai importante decât relațiile. Nu țin cont de nevoile altora, vor să aibă mereu dreptate și să câștige fiecare conflict. A treia coloană, ursulețul, reprezintă blândețea. Ursuleții prețuiesc foarte mult relațiile, sunt delăsători, preferă să îi mulțumească pe alții în loc de a-și atinge scopurile. Ursuleții vor să fie mereu plăcuți, nu vor să supere pe nimeni. Coloana 4, vulpea, se referă la compromis. Vulpiile sunt preocupate atât de scopurile lor cât și de relații, preferă să facă un pas înapoi pentru a mulțumi ambele părți și pentru a găsi un punct comun. Aceste persoane sunt dispuse să renunțe la o parte din scopuri pentru a-i mulțumi pe ceilalți. Cea de 5 a coloană este bufnița, însemnând confruntarea. Bufnițele își prețuiesc scopurile și relațiile și văd conflictele ca probleme ce trebuiesc a fi rezolvate, căutând mereu pentru a realiza scopurile tuturor. Bufnițele caută mereu soluția cea mai potrivită pentru fiecare situație.
Rezultatele membrilor arată că în grup nu se află nicio țestoasă, 1 rechin, 3 ursuleți, 4 vulpi și 4 bufnițe. În continuare s-a discutat despre modul în clienții se raportează la conflict și dacă consideră că animalul rezultat în urma completării chestionarului se potrivește cu personalitatea lor.
Lorena, tânăra dependentă de alcool este un ursuleț, întrebată despre acest aspect, ea spune că „Nu am fost tot timpul așa, când eram adolescentă eram foarte încrezătoare, nu lăsam de la mine, cred că eram un rechin pe atunci… dar după am intrat într-o relație, care a fost una nașpa până la urmă… mă bătea fostul iubit, arunca cu chestii în mine, țipa la mine… îmi era frică și nu mai puteam să am ceva de spus. Trebuia să fiu mereu de acord cu el, să fac mereu ce zice el, părerea mea nu conta. Deși ne-am despărțit acum vreun an, încă mă simt la fel de speriată de bombe și prefer să fac cum vor alții, numa ca să îi mulțumesc și să ca să fie bine între noi”. Membrii grupului o ascultau, unul dintre membrii părea revoltat, nu înțelegea cum aceasta i-ar fi permis fostului iubit să se comporte cu ea în acel mod și nu își explică de ce nu a plecat mai repede din relația abuzivă. Moderatorul vorbește despre experiența sa din familie, avea un tată abuziv care își agresa soția și copiii, în continuare vrea să evidențieze că este foarte greu pentru o victimă a violenței domestice să se retragă dintr-o astfel de relație, deoarece de cele mai multe ori partenerul abuziv deține toată puterea în familie, inclusiv cea financiară și victima nu se poate întreține singură dacă reușește să fugă, iar în cazul în care ajung să se facă plângeri și reclamații la poliție, acestea se vor retrage înainte de a se putea lua măsuri considerabile.
Vorbind despre abuzuri, Mirel își amintește că o amică de-a lui a fost agresată sexual noaptea, în fața unui bar, iar aceasta nu a luat nicio măsură în urma acestui act devastator. Lorena dorește să vorbească despre o experiență similară cu care s-a confruntat „Da, înțeleg de ce nu a luat nicio măsură. Știți, și eu am trecut prin ceva de genul ăsta, m-am dus cu fetele în club, ne-am îmbătat și a venit unu ce tot trăgea de mine, nu mă lăsa în pace… a profitat de faptul că eram băută… cred că m-a tot urmărit noaptea aia, ca să nu fie prietenele mele prin zonă, după care m-a tras afară după el și m-a violat pe o masă în fața clubului… degeaba l-am rugat să mă lase în pace și să nu facă asta, nu îl interesa nici că mă zbăteam…” În timp ce vorbea despre acest eveniment, toți o priveau șocați, o ascultam și eu, aveam senzația că timpul s-a oprit în timp ce povestea. Consider că o parte dintre membrii, printre care și eu aveau o senzație de un gol în stomac, se simțeau revoltați de ceea ce au auzit. „Ce era să fac după? Era vina mea că m-am dus în club și că am băut… mi-am asumat un risc și am fost violată din cauza asta. Nu puteam să ma duc la poliție, că sigur ar fi zis că e vina mea și cred că m-ar fi luat și în glumă…” Membrii grupului au exprimat foarte multă empartie față de Lorena și sunt de părere că o femeie nu trebuie să fie violată sub nicio formă, indiferent de ținuta pe care o are și de starea în care se află. Sunt de părere că această discuție i-a lăsat pe participanți cu un gust amar, a fost un subiect sensibil, care arată cu siguranță în ce situații te expui în momentul în care consumi excesiv alcool.
Joi: la grup participă 12 persoane. Această întâlnire reprezintă etapa finală a procesului de asistare, deoarece consider că am cumulat informațiile necesare. În prima parte a grupului se prezintă Răzvan, un bărbat de 42 de ani, dependent de alcool. Acesta a început consumul din adolescență, din spusele sale „La început beam doar din când în când cu băieții, știi? Ieșeam seara la câte o bere, două, trei și atât. Nu am crezut că o să ajung vreodată în situația în care să simt că înnebunesc dacă nu beau măcar o gură de ceva, știi cum zic? Pe parcursul anilor nu mă mai interesa berea pe mine, am început să beau tărie, doar așa reușeam să ajung în starea aia în care să mă simt bine. Am mai avut eu încercări de a fi abstinent, am tot încercat singur, dar nu prea mi-a ieșit. Îs curios să văd ce o fi acum. Eu sper să fie bine!”
Vlad dorește să citească grupului scrisoare pe care a scris-o pentru tatăl lui. Acesta începe prin a aminti faptul că și tatăl său este alcoolic și că nu a fost prezent în copilăria lui. Tatăl era pilot, în perioada comunistă lucra pentru Ceaușescu, era om important, era mereu în deplasare, nu a fost alături de fiul său. Vlad era lăsat în grija mamei, care era ca o eroină pentru el, l-a susțtinut mereu, i-a fost mereu alături și l-a ajutat de fiecare dată cu tot ce a putut. În timp ce lucra, tatăl nu consuma alcool, însă după căderea comunismului acesta a intrat la închisoare pentru diferite motive. După ce și-a ispășit sentința și se apropia de pensionare a început să bea din ce în ce mai mult. Consumul a crescut considerabil, fapt ce i-a afectat sănătatea „A trebuit să faci un infarct ca să te trezești și să îți seama că ar fi cazul să te oprești din băut. Îmi pare rău ca a trebuit să treci prin asta, dar măcar te-a ajutat să îți revii. Acum că nu mai bei și că îmi ești aproape, parcă ești alt om. Îmi pare rău că ești alcoolic și că ți-am călcat și eu pe urme, dar te înțeleg, acum știu și eu că e greu cu băutura.” Amintindu-și de perioada în care era tânăr și ajunsese în lotul național de lupte, Vlad vorbește de momentele în care era cunoscut pe stradă, fanii îi cereau autografe și doreau poze cu el, sala de box era plină de oameni care veneau să îi vadă meciurile. „Aș fi vrut să fie și tata mai des acolo, ca să mă vadă… .”
Evoluția lui Vlad în acest grup se poate observa. Participă de 6 luni deja, este mult mai deschis, pare mai calm, mai liniștit, nu se mai simte mânia care era la început. „Vreau să fiu un tată bun pentru fetița mea, vreau să fiu acolo să o susțin și să fiu lângă ea când are nevoie. Nu vreau să o las să crească cu un tată alcoolic care nu e prezent.”
Fiind ultimul grup la care particip, am rugat membrii prezenți să îmi vorbească despre câteva aspecte, după cum urmează: modul în care s-au dezvoltat abilitățile lor de menținere a abstinenței în urma participării la un astfel de grup; efectele pe care le-a avut grupul asupra lor; felul în care au colaborat cu moderatorul și cu membrii grupului; rolul pe care l-a avut suportul social în ceea ce privește păstrarea abstinenței; iar în final, i-am rugat să menționeze ce schimbări ar dori să aibă loc pentru o mai bună desfășurare a grupurilor pe viitor.
În urma acestei activități reiese că membrii participanți sunt toți mulțumiți de grup și de eficiența acestuia „Am mai încercat să mă las singur, dar nu am reușit să mă țin perioade lungi. De când am început să vin la grup, parcă e mai ușor, am mai mult sprijin și din partea voastră, cred că asta contează foarte mult” spune Mirel. Pavel este de părere că „Grupul m-a ajutat foarte mult să fiu abstinent și știu că dacă vin și mă țin de treabă în continuare, o să fie bine. Eu am mai fost în grup și mai demult, dar a trebuit să iau o pauză și după am recăzut și cred că dacă mai continuam așa, aș fi murit… grupul are un rol foarte important în viața mea”
Ileana consideră că starea ei s-a schimbat de când participă la grupul terapeutic „Mă simt mai bine de când am început să vin, văd lucrurile mai clar, parcă îl înțeleg mai bine pe tata. Pe mine m-a ajutat foarte mult sprijinul vostru, nu știu dacă aș schimba ceva pe viitor, pentru mine a fost okay cum s-a desfășurat.” În opinia lui Toni „Am început să vin din noiembrie, la început îmi era greu să mă vorbesc, parcă nu mă integrasem… pe parcurs membrii s-au schimbat, m-am mai deschis și eu și acum mi se pare tare fain. Nu cred că aș fi putut să mă simt așa de bine dacă nu aș fi venit la acest grup.”
Personal, am remarcat că membrii aveau o părere pozitivă despre grup și despre modul în care acesta le-a schimbat viața în bine, ajutându-i să își păstreze abstinența și învățându-i noi modalități de a face față problemelor zilnice, fără a să refugia în alcool, jocuri de noroc sau droguri. De asemenea, consider că aceste 10 săptămâni în care am participat la grup m-au ajutat să mă dezvolt atât pe plan personal cât și personal.
4.11. Evaluarea rezultatelor cercetare-acțiune participativă
Consider că pe parcursul celor 10 săptămâni de participare la un astfel de grup, acesta și-a atins scopurile principale care au în vedere menținerea abstinenței, îmbunătățirea suportului social și prevenirea recăderii. Grupul a fost un loc sigur pentru beneficiari, în care aceștia puteau cere ajutorul fără a fi judecați și puteau primi sprijin din partea celorlați membrii care s-au confruntat cu probleme similare.
Dintre cei 18 beneficiari înscriși, s-au prezentat constant doar 13, dintre care nu recăzut niciunul în perioada în care am participat eu la grup. Membrii și-au îndeplinit de fiecare dată sarcinile primite pentru acest tip de grup, iar majoritatea s-au integrat și în grupurile de suport, la care participă de câteva ori pe săptămână. Grupul terapeutic își păstrează în contiuarea caracterul de grup semi-deschis, pentru a există un balans între cei care vin și cei care pleacă
Lavinia a urmat un program intensiv de recuperare, aceasta a absolvit grupul în 6 săptămâni. Emil se află în faza de final, mai are de prezentat pasul 5. Luci, Andreea și Ami se află la pasul 4; Ileana, Toni și Pavel la pasul 3; Mirel, Adi, David, la pasul 2, iar Lorena, Sebi și Lili urmează să facă într-un final pasul 1.
O parte dintre cei înscriși „s-au pierdut pe drum” și nu au finalizat grupul. Unii mai pot fi văzuți ocazional la grupurile de suport mutual, în ceea ce îi privește pe ceilalți, nu pot spune cu exactitate despre starea în care se află, dacă mai sunt abstinenți sau nu și de ce nu s-au mai prezentat la întâlniri. Cei care „s-au pierut” sunt: Gheorghe, Jenu și Marcel.
Sunt de părere că unul dintre factorii de succes a acestui tip de grup reprezintă scăderea rușinii și stigmei față de dependență, datorită integrării beneficiarilor într-o comunitate unde scopul primordial este cel de menținere a abstineței și îmbunătățirea relațiilor sau creearea de noi relații cu alții mebrii aflați în recuperare.
Interesant mi s-a părut faptul că pe lângă activitățile destinate grupului, atmosefera în interiorul acestuia era una destul de plăcută, se făceau glume și se râdea la fiecare întâlnire, membrii se simțeau bine. Rar au apărut conflicte, însă acestea au fost minore și au fost mediate de îndată. În ceea ce privește stările de tristețe, acestea au mai apărut ocazional, fiind un grup bazat pe terapie, se pot atinge subiecte sensibile cu o încărcătură emoțională mare, care pot aduce la suprafața lacrimi. Ce am învățat eu în aceste luni este că plânsul face parte din procesul terapeutic, la fel cum face parte râsul, voia bună, dar și frustrarea. Acestea sunt stări cu care ne confruntăm zi de zi și este recomandat să „le simțim și să le trăim” pentru a putea trece mai departe.
Ca o sugestie pentru îmbunătățirea desfășurării grupului aș propune ca în cazurile în care cineva începe să monopolizeze discuția și să vorbească mult, persoana respectivă să fie întreruptă. Spun acest lucru deoarece în momentele în care Lavinia începea să vorbească, o făcea excesiv și de cele mai multe ori devia de le subiect, iar membrii grupului erau vizibil plictisiți și sătui să o asculte cum „bate câmpii”. Întradevăr, moderatorul îi atrăgea atenția când aceasta „vorbea până uita de ea” însă răspunsul era de fiecare dată la fel „da, iertați-mă că vorbesc iar prea mult, îmi termin imediat ideea și mă opresc, iertați-mă”. Sunt de părere că fiecare membru trebuie să aibă oportunitatea de a se descărca și de a vorbi despre apăsări în grup, însă consider că aceștia ar trebui să fie conștienți de faptul că ei participă la o întâlnire de consiliere de grup, nu una individuală.
Așadar, acestea find spuse, sunt de părere că în urma participării mele la acest grup pentru o durată de 10 săptămâni am putut observa mai multe aspecte, printre care: efectele acestei metode asupra peroanelor dependente aflate în recuperare, modul de desfășurare al unui astfel de grup, stilul de conducere al liderului, metodele și instrumentele puse în aplicare de către moderatorul grupului, de asemenea am avut oportunitatea de a învăța alături de participanți noi modalități de menținere a abstinenței și de a face față situațiilor neplăcute; de exprimare a sentimentelor într-un mod sănătos, modalități de comunicare asertivă și de confruntare. Pe lângă toate acestea și multe altele, am avut prilejul de a cunoaște o mulțime de oameni sufletiști, dornici de a se schimba în bine și am putut lucra cu o echipă minunată care a avut răbdare cu mine, m-a sprijinit și m-a îndrumat când am întâmpinat dificultăți.
Capitolul 5: Prezentarea studiilor și intervențiilor de caz la nivel individual
Pentru a răspunde primei întrebări de cercetare, care caută să afle efectul pe care grupul terapeutic îl are asupra menținerii abstinenței am considerat că ar fi potrivit să analizez experiența a trei persoane care au trecut prin grup. Cele trei cazuri ce urmează a fi discutate mai jos au fost alese împreună cu tutorele de practică. Primul caz, Ion, a participat o perioadă de 3 luni la grupul de terapie, nu s-a acomodat, a renunțat, iar apoi a recăzut. Cazul al doilea îl are în vedere pe Emil, care participă activ la grupul terapeutic de 10 luni, păstrându-și abstinența în continuare. Iar cel de-al treilea caz este Marius, care a participat la grupul terapeutic și a rămas abstinent după terminarea acestuia datorită abilităților formate în cadrul grupului.
Planurile de intervenție au fost realizate în contextul participării în echipa care furnizează serviciile din cadrul Programului Sfântul Dimitrie Basarabov. La secțiunea de anexe se pot găsi planurile de intervenție pentru cei trei beneficiari, după cum am mai spus anterior, eu nu am lucrat personal cu aceștia în procesul de intervenție, eu am avut un rol de sprijin pentru consilierul care se ocupa de caz. Așadar această activitate a fost efectuată de mine împreună cu personalul centrului, având ca rol învățarea mea experimențială. Nefiind un specialist format, nu am permisiunea de a face singură o intervenție, deoarece un posibil eșec din partea mea ar putea duce la recăderea clienților, iar acest lucru nu ar fi fost unul de dorit.
5.1. Studiu și intervenție de caz 1
5.1.1. Caracteristici personale și socio demografice
Primul caz îl are în prim plan pe Ion, un tânăr de 31 de ani, din Cluj-Napoca. La momentul actual, Ion locuiește împreună cu părinții în apartamentul lor. Familia lui e constituită din părinți, pensionari amândoi și o soră care e căsătorită. Ion are relații semnificative cu sora sa și cu încă câțiva prieteni. Ion a urmat școala profesională și a fost angajat ca pazinc în Livada și a mai lucrat ca instalator, însă nu i-a plăcut mediul – în prezent nu lucrează, e întreținut de părinți.
5.1.2. Diagnosticul și istoricul problemei
Ion a ajuns la Sfântul Dimitrie din cauză că este dependent de droguri. Pe plan biologic se putea observa că Ion avea o înfățișare îngrijită și curată. Starea lui fizică era bună în prezent, dar în trecut el a fost internat la psihiatrie și la Borșa pentru câteva luni. El povestește că de când a fost externat e nevoit să urmeze un tratament medicamentos, din cauza consecințelor aduse de consumul de etnobotanice.
Ion îmi vorbește despre istoria dependenței sale: el a consumat prima oară la 27 de ani, consumul a crescut treptat, a ajuns să consume zilnic și a început să vândă lucruri din casă pentru a putea face rost de bani ca să își cumpere droguri. Ion mărturisește că a încercat de mai multe ori să se oprească, însă a reușit să facă acest lucru doar pentru câteva zile. În ceea ce privește istoricul sevrajului, el spune că a avut unul mai complicat pentru că a avut convulsii și delirium tremens. Așadar, cum nu a reușit să se lase singur, s-a internat la Borșa, unde a primit tratament medicamentos și a reușit să rămână abstinent 6 luni.
Planul psihologic se observă că are o funcționare cognitivă bună, e coerent, are o memorie bună și se concentrează pe subiect. El susține că simte că de data aceasta va reuși să se mențină abstinent, el dorește să se reangajeze, se vede în viitor având familie și fiind independent de părinte. În marea majoritatea a timpului Ion simte rușine față de părinți, el se simte anxios și doar acum observă efectele negative pe care drogurile le pot avea asuprea vieții. Sursa lui de motivație este una extrinsecă, deoarece s-a convins că etnobotanicele nu îi pot face niciun bine.
Ion povestește cum în timpul sevrajului a avut două tentative de sinucidere, prima dată a vrut sa se arunce de la etaj, iar apoi a vrut să își taie venele, dar spune că în prezent „Nu mai am gânduri așa negre de când m-am lăsat și de când am reușit să țin etnobotanicele departe.”
Unul dintre prietenii buni ai săi a murit în urma unei supradoze, de atunci Ion manifestă ură și furie față de droguri, „Așa mă enervează când văd ce fac drogurile astea, prietenul meu cel mai bun a murit din cauza lor, am fost și eu aproape să mor, tot din cauza lor… .”
5.1.3. Situația actuală a subiectului
Ion a participat la grupul terapeutic timp de 4 luni. Pe perioada participării acesta nu s-a acomodat, rămânând închis în sine. În momentul în care și-a prezentat pasul întâi, a manifestat foarte multe resentimente față de droguri, acesta a spus că ura persoana care a ajuns din cauza consumului și era plin de durere din cauză că unul dintre prietenii lui decedase în urma unei supradoze. Ion venea la grupuri fiind „împins de la spate” de bunica sa, care îl îngrijea.
La un moment dat, spune el „era prea mult și nu mai suportam să mă simt așa de supărat”, se simțea cu moralul la pământ în perioada de dinainte de a se lăsa de grup, nu a vrut să ceară ajutor membrilor grupului considerând că nimănui nu îi pasă. La scurt timp după ieșirea din grup acesta s-a întâlnit cu prietenii consumatori și a avut un moment de slăbiciune, crezând că doar „o dată nu strică”, însă acel moment s-a tot repetat și a ajuns de unde a plecat.
Cu toate acestea, Ion a observat că problema s-a a revenit, a cerut ajutor și a stopat din nou consumul, iar de data aceasta încearcă să folosească alte alternative de a rămâne abstinent, merge în continuare la grupurile de suport, participă la activitățile centrului de zi și merge la ședințele de consiliere individuală, care îl ajută mult mai mult, din spusele lui.
5.1.4. Concluzii și aprecieri de fond
Din nefericire, grupul de terapie nu l-a ajutat pe Ion, deoarece acesta nu s-a acomodat, a renunțat la el, iar apoi a recăzut. Conform statisticilor făcute de către personalul Sfântul Dimitrie Basarabov, doar 60% dintre cei ce apelează la ajutor în ceea ce privește dependența rămân abstinenți. În opinia mea, fiecare are o personalitate diferită, unii se acomodează mai ușor la grup decât alții. Se pare că pentru unii, participarea la un grup terapeutic nu este cea mai viabilă opțiune, iar acest lucru este dovedit de experiența lui Ion, care nu s-a acomodat și a recăzut la scurt timp după ce a ieșit din grup.
Metodele și instrumentele folosite în munca cu acest caz au fost: interviul, alături ghidul de interviu structurat, observația împreună cu grila de observație individuală, și evaluarea inițială. Pe durata interviului s-au folosit întrebări deschise, sumarizarea, parafrazarea, empatia, încurajarea și ascultarea activă.
Planul de intervenție se poate găsi la secțiunea de anexe. Aș dori să menționez că acesta a fost întocmit împreună cu echipa de specialiști și că eu nu am lucrat personal cu clientul pe termen lung, în procesul de intervenție.
5.2. Studiu și intervenție de caz 2
5.2.1. Caracteristici personale și socio-demografice
Al doilea caz îl are în vedere pe Emil, un bărbat de de 66 de ani din Mălăiești, județul Cluj, dar la momentul de față locuiește în Cluj-Napoca. Vorbind de viața lui socială, am aflat că Emil este văduv și are două fiice, amândouă căsătorite. În prezent Emil locuiește în apartamentul uneia dintre fiice care e plecată în străinătate, dar spune că are și o locuință proprie în Mălăiești. În ceea ce privește educația, Emil a absolvit 11 clase și a urmat școala profesională de mecanic auto. Acesta a lucrat o perioadă bună ca șofer, în prezent s-a pensionat, ia pensie în valoare de 900 de lei.
5.2.2. Diagnosticul și istoricul problemei
Emil a ajuns la centru din cauză că este dependent de alcool. Pe plan biologic se putea observa că Emil avea o înfățișare îngrijită și curată. Starea lui fizică este bună în momentul de față, „Acum sunt bine, dar acum vreo 10 ani am fost și la dezalcoolizare.”
Privind istoria dependenței, el povestește ca a băut prima dată la 26 de ani și că primul episod de abuz l-a avut la 30-32 de ani. Odată cu începerea consumului, acesta a crescut treptat. La început consuma 5-7 sticle de bere pe zi, dar pe parcurs a început să bea si 100-250 ml de tărie, pe lângă beri. Emil a luat o pauză de 10 ani de la consum deoarece lucra ca șofer. La 40 și ceva de ani a fost la dezalcoolizare, iar în jurul vârstei de 50 de ani obișnuia să bea 1 litru de tărie pe zi plus bere. În ceea ce privește istoricul sevrajului, el spune că a avut căderi nervoase și că îi tremurau mâinile.
Emil spune a reușit să aibă perioade de abstinență, însă de fiecare dată relua consumul după o perioadă. Ultimul episoade de consum major l-a avut anul in iunie 2017, iar din ianuarie 2018 nu a mai băut deloc. Emil se confruntă și cu dependența de tutun, fumează un pachet la 2-3 zile. Emil menționează faptul că a avut și în familie un părinte care consuma zilnic alcool.
Pe plan psihologic se poate spune că Emil are o funcționare cognitivă bună, are memorie bună, e fluent, comunică cu ușurință dar nu prea înțelege conceptul de boală al alcoolismului. Emil are sentimentul propriei valori, are un scop în viață, crede în șansele lui de reușită. Dispoziția lui generală e caracterizată de mânie, el spune că se enervează des, este o persoană directă și nu îi place să fie întrerupt. Emil arată că e motivat de familie să se facă bine, vrea să se înțeleagă bine cu fiicele lui și vrea să aibă relații sociale puternice.
5.2.3. Situația actuală a subiectului
Emil participă activ la grupul terapeutic. Fiind în grup de aproape un an, el consideră ca are rolul de a le arăta celor nou veniți că această metodă funcționează și că dă roade: „Eu de când sunt la grupul ăsta, atâtea am învățat, despre cum să fiu mai bun în fiecare zi” – îl cunosc pe Emil de când a venit prima oară la centru, la primul grup de suport, neștiind ce e și ce se face acolo. L-am văzut cum a evoluat și pot spune că atâta timp cât e voință și deschidere, „numai lucruri frumoase se pot întâmpla”. Emil e abstinent, vine des la grupuri, oferă sprijin fiecărei persoane, este naș pentru mai mulți nou veniți, ajută comunitatea zi de zi și a învățat că atâta timp cât e răbdare, problemele se vor rezolva „pas cu pas”.
Fiind un personaj atât de proeminent în grup, consider că el emană un oarecare aer de speranță pentru restul membrilor. Emil e abstinent de peste un an, în opinia lui acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi apelat la ajutor și dacă nu s-ar fi implicat cu adevărat în grup.
5.2.4. Concluzii și aprecieri de fond
Emil a fost deschis la discuție încă de la început și a cooperat la interviu. Mi-a vorbit cu mare ușurință despre viața sa și despre istoricul consumului de alcool. Planul de intrevenție pentru Emil se poate găsi la secțiunea de anexe. De menționat este că eu nu am lucrat personal cu el, pe o durată mai lungă de timp. În scrierea planului său de intervenție eu am avut rol de sprijin pentru echipa de specialiști care mi-a arătat cu răbdare modul în care se întocmește un plan de intervenție și mi-a explicat modul în care se lucrează individual cu beneficiarii.
Metodele și instrumentele folosite în munca cu acest caz au fost: interviul, alături ghidul de interviu structurat, observația împreună cu grila de observație individuală, și evaluarea inițială. Pe durata interviului s-au folosit întrebări deschise, sumarizarea, parafrazarea, empatia, încurajarea și ascultarea activă.
5.3. Studiu și intervenție de caz 3
5.3.1. Caracteristici personale și socio-demografice
Cel de al treilea beneficiar este Marius, un bărbat de 48 de ani din Cluj-Napoca. El a fost căsătorit, dar soția a decedat. În prezent are o relație de concubinaj cu Diana și are un copil din prima căsătorie, care are 24 de ani. Marius locuiește împreună cu Diana în apartamentul propriu, iar fiul are un apartament separat. Cu tristețe, el spune că ambii părinți îs decedați și menționează că nu prea are relații semnificative, ci doar câțiva prieteni buni.
Marius este absolvent de studii superioare, a terminat la Universitatea Tehnică, o perioadă destul de bună a lucrat în construcții, iar apoi și-a făcut o firmă, dar de la care a demisionat recent din cauza taxelor prea mari. La momentul actual el este șomer, dar are în plan să înceapă o afacere nouă.
5.3.2. Diagnosticul și istoricul problemei
Marius a ajuns la Sfântul Dimitrie din cauză că suferă de dependență încrucișată, el fiind dependent de alcool, tutun, iarba și sex. Pe plan biologic, Marius avea un aspect îngrijit, ordonat.
În ceea ce privește istoria dependenței, Marius mărturisește că nu ține minte exact când a băut prima dată, dar își amintește că era un mic copil. El golea ultimele picături de tărie din ce a rămas în pahare după plecarea musafirilor și mânca vișinele din vișinată. Primu episod de abuz, și prima rupere de film a avut loc când el avea 13 ani – băuse într-un timp foarte scurt aproape o damigeană de vin. În timpul liceului, în perioada de practică, Marius obișnuia să bea zilnic multă bere împreună cu colegii clasă. Ajuns la facultate, consumul s-a accentuat, berea nu mai oferea efectul dorit, așa că Marius a început să consume tărie – nu avea pretenții mari, dar alcoolul trebuia să fie de cel puțin 35⁰. Băutul a continuat și după terminarea facultății și în timpul serviciului, dar atunci încerca să bea puțin și nu lăsa acest lucru să se observe. Odată ce am ajuns la subiectul privind istoricul sevrajului, Marius admite că a fost spitalizat de 5-6 ori, și că suferea de tremur.
Pentru a putea combate problema alcoolismului, Marius a încercat mai multe tipuri de tratamente cum ar fi: tratamentul medicamentos, internarea într-o comunitate terapeutică, consilierea psihologică, consilierea religioasă, dar toate acestea nu au oferit rezultatele dorite. Marius a încercat o perioadă să își rezolve singur problemele, citea mult online, pe forumuri, iar în căutările sale a găsit și informații despre marijuana, care era caracterizată drept fiind „o plantă care te face să te simți bine într-un mod natural, fără să trebuiască să mai trebuiască să bei.” După câteva încercări, Marius a considerat că ajunge dependent de aceasta și că ar fi momentul să se oprească Pe lângă alcool și iarbă, Marius a experimentat și Xanax-ul, dar consumul s-a oprit după o scurtă perioadă. Cu toate acestea, în prezent Marius este abstinent. El nu mai bea de peste 10 ani, nu mai consumă marijuana de aproximativ 3 ani și nu a mai luat Xanax de peste un an și jumătate.
Pe plan psihologic, pot spune că Marius înțelege conceptele folosite, e coerent, ține un discurs fluent, se concentrează pe subiect, are o memorie bună și discută cu ușurință. Cu percepția de sine stă bine, are sentimentul propriei valori, are un scop în viață și consideră că „viața e frumoasă și merită trăită.” Tot el menționează bucketlist-ul lui și vorbește despre ce are în plan să facă. Este motivat de dorința de a trăi cât mai mult pentru a-și putea atinge scopurile.
Venind vorba de dispoziția lui generală, el se caracterizează drept având o personalitate colerică, el devine ușor iritat sau frustrate, dar a remarcat că odată cu trecerea anilor, el e afectat din ce în ce mai puțin și că nu se mai enervează la fel de des. Aducând în discuție încercările de a face rău propriei persoane, Marius zice că prin 2000/1 a avut gânduri de sinucidere după o perioadă de consum excesiv și că s-a mai întâlnit odată cu o problemă similară după moarte unui prieten, cum mult din în urmă, dar în prezent nu are niciun plan de a-și face rău.
5.3.3. Situația actuală a subiectului
Marius este un alt beneficiar care dovedește eficiența grupurilor terapeutice. El a încercat mai multe variante pentru a rămâne abstinent, niciuna dintre acestea nu l-a ajutat așa de mult cum l-a ajutat grupul terapeutic. „Am încercat și psihoterapie și terapie Gestalt, și consiliere psihologică, și comunități rezidențiale și soluții de pe internet, da’ niciuna nu m-a ajutat așa mult cum m-a ajutat grupul. Acolo am cunoscut oameni cu care am simțit că pot vorbi și cu care m-am înțeles, oamenii au fost faini tare.”
Marius lucrează voluntar la centru de zi, în poziția de consilier de egali. Având o vastă experiență, trecând prin mai multe tipuri de programe de recuperare, Marius s-a dovedit a fi o resursă considerabilă pentru Programul Sfântul Dimitrie Basarabov. Eficiența grupurilor terapeutice se poate regăsi în experiența multor persoane care participă la un asemenea grup.
5.3.4. Concluzii și aprecieri de fond
Conform celor spuse de Marius, nicio experiență nu se aseamănă cu aceasta, el consideră că dacă nu ar fi participat la acest grup el nu ar fi putut asimila abilitățile necesare pentru a putea menține o abstinență de lungă durată și consideră că nu ar fi putut să aibă un sprijin atât de puternic din partea membrilor, care i-au fost mereu alături și l-au încurajat de fiecare dată când acesta avea câte o dificultate.
În ceea ce privește munca cu acest caz, am folosit aceleași instrumente și metode pe care le-am folosit și în cazurile anterioare. De asemenea, planul său de intervenție se poate găsi anexat la final, cu mențiunea că nu am lucrat personal cu aceste pe o perioadă mai lungă de timp.
Partea 3: Prezentarea concluziilor
Capitolul 6: Evaluara și valorificarea rezultatelor obținute
6.1. Limitele cercetării-acțiune particiativă
Pe parcursul cercetării și intervenției am întâmpinat câteva bariere, prima limită pe care am avut-o în cadrul proiectului de cercetare a fost statutul meu de student practicant. Din cauză că nu sunt specialist în această sferă, toate acțiunile și activitățile au fost efectuate sub supravegherea unui specialist cu o experiență mai mare în domeniu.
A doua limită are în prim plan ideea că nu am avut posibilitatea de a lucra personal și individual cu beneficiarii pentru a-i asista o perioadă mai lungă în intervenție. Personal, înțeleg această decizie a conducerii, neavând pregătirea specializată pentru a lucra cu această categorie, eventuale greșeli din partea mea ar putea duce la recăderea beneficiarului, iar acest fapt nu ar fi de dorit.
Altă limită cu care m-am confruntat în demersul de cercetare și intervenție a fost faptul că nu se prezentau toți beneficiarii constant la grupuri. Mi-ar fi plăcut să pot urmări procesul terapeutic al tuturor clienților înscriși la grup, iar acest lucru nu a a fost posibil deoarece nu se prezentau toți.
6.2. Concluzii sintetice de ansamblu în planul cercetării-acțiune participativă
Ajunsă în faza de final acestei lucrări de cercetare acțiune-participativă am șansa de a reflecta asupra muncii depuse în ultimele luni. Am început prin a scrie teoria, oferind informații despre ceea ce înseamnă dependența, grupul terapeutic, iar apoi am descris Modelul Minnesota. Scopul meu a fost de a arăta modul în care metoda terapiei de grup se dezvoltă în cadrul modelului amintit mai sus. Cu ajutorul echipei din partea Programului Sfântul Dimitrie Basarabov am putut urmări îndeaproape modul în care un asistent social lucrează cu o asemenea categorie, respectiv cea a persoanelor dependente de substanțe. Având în vedere că acest program folosește modelul Minnesota, consider că s-a pliat exact pe nevoile mele ce au avut în vedere desfășurarea cercetării și intervenției.
Colaborez cu Sfântul Dimitrie din anul secundar de studii, când am început să efectuez stagiile de practică în cadrul instituției lor. M-am atașat de personal, de program, care s-a dovedit a fi înțelegător, răbdător și pasionat de ceea ce pun în aplicare; am avut oportunitatea de a învăța prin participare activă la activitățile organizate de centru, am avut posibilitatea de a experimenta consilierea individuală și cea de grup, iar pe lângă toate acestea, am fost sprijinită pe tot parcursul acestui an, care a adus cu siguranță la o îmbunătățire a abilităților mele, atât pe plan personal cât și profesional.
În ceea ce privește cercetarea și intervenția aferentă lucrării de licență, am avut șansa de a participa la grupul terapeutic moderat de asistentul social și de psihoterapeutul centrului. Rolul meu în acest grup a fost mai mult unul de sprijin, sarcinile mele se bazau în mare parte pe observarea modului de desfășurare a grupului. Pe parcursul celor 10 săptămâni, am putut observa cum evoluează beneficiarii pe în urma procesului terapeutic. Am cunoscut oameni noi, cu suflete mari, îndurerați și copleșiți de dependența, i-am urmărit săptămânal și am putut observa ce efect are un astfel de grup în viața lor, aceștia au devenit mai deschiși, mai calzi, mai împliniți. Se putea observa schimbarea survenită, iar acest lucru a ieșit în evidență în momentul în care am avut ultima întâlnire alături de ei, unde am aflat părerea lor despre grup și despre modul în care și-a pus amprenta în viața lor.
Eu consider că mi-am aflat răspunsul la întrebările de cercetare, am aflat ce efect are grupul terapeutic asupra menținerii abstinenței și am putut observa cum evoluează abilitățile indivizilor în urma participării la un asemenea grup. Efectul este unul pozitiv, din spusele clienților, aceștia sunt mulțumiți de „noua familie” pe care au dobândit-o în urma participării la grup, fără de care nu ar fi reușit să rămână abstinenți. În cadrul grupului, aceștia au primit tot suportul de care aveau nevoie, solidaritatea dintre membrii era una puternică, deoarece toți se confruntau cu probleme similare, se înțelegeau și sprijineau reciproc. Aceștia se bucurau pentru fiecare reușită și se întristau la fiecare veste proastă, însă încercau să vadă mereu partea pozitivă a situațiilor. Abilitățile de menținere a abstinenței au evoluat și ele pe parcurs, datorită exercițiilor moderatorului, datorită prezentărilor educaționale și a fișelor împărțite. În perioada în care am fost eu activă în grup, niciun membru nu a recăzut, fapt ce arată eficiența grupului și dorința beneficiarilor de a se recupera și de a fi abstinenți.
Într-un final, sunt de părere că mi-a atins scopurile și obiectivele ce au avut în vedere cercetarea și intervenția și pot spune că sunt mulțumită de modul în care acestea s-au desfășurat și de rezultatele finale, care atestă eficiența grupurilor terapeutice din cadrul modelului Minnesota.
6.3. Recomandări aplicative în planul cercetării științifice și în planul politicilor sociale și a serviciilor
În ceea ce privește recomandările de ordin aplicativ, aș avea de menționat mai multe aspecte. În primul rând, în planul cercetării științifice consider că ar fi necesară mai multă bibliografie în limba română și sunt de părere că ar fi utile mai multe studii care dovedesc nivelul de consum în România. De asemenea sunt de părere că oamenii ar trebui să fie mult mai informați când vine vorba de consumul de alcool, droguri sau de jocurile de noroc, așadar aș propune ca pliantele informative, campaniile televizate sau din mediul online să fie făcute în așa fel încât să fie pe înțelesul fiecăruia, astfel programele de intervenție ar putea fi strucuturate mai bine și ar putea fi centrate pe anumite dimensiuni și problematici care să fie împărțite pe mai multe categorii de vârstă, pentru a avea un impact mai mare.
În al doilea rând, o altă idee ar fi crearea unor noi politici și servicii pe plan național. Sistemul din România care nu oferă varianta de a înlocui pedeapsa penală cu internarea într-un centru de terapie sau într-o comunitate terapeutică care oferă servicii specializate în domeniul reabilitării. În SUA, în cazurile de conducere în stare de ebrietate, spre exemplu, instanța dă posibilitatea persoanei în cauză de a alege între închisoare și internarea într-un centru de reabilitare din adicții, iar acest lucru s-a dovedit foarte folositor, deoarece o mare parte din oameni aleg să se recupereze.
În al treilea rând, serviciul de probațiune are un număr copleșitor de cazuri care necesită o rezolvare. Dar din cauza faptului că nu sunt destui specialiști și nu există resursele necesare în această sferă, multe cazuri rămân nerezolvate. Așadar sunt de părere că dacă s-ar aproba și dacă s-ar fonda mai multe comunități terapeutice, s-ar putea rezolva mai multe cazuri ce au în vedere clienții seriviilor de probațiune și consider că acest aspect ar produce o schimbare majoră atât pentru beneficiari, cât și pentru societate.
În concluzie, sunt de părere că aceste centre/comunități terapeutice ar trebui să fie puse într-un sistem care să permită judecătorilor să-l acceseze cu ușurință pentru a îndruma persoanele cu probleme de consum de alcool sau droguri care nu au efectuat infracțiuni cu o gravitate mare, în aceste centre/comunități terapeutice în loc de a-i trimite în închisoare, unde problema consumului de alcool sau de droguri nu se va rezolva, ci doar se va înrăutăți.
Bibliografie
Alcoolicii Anonimi, O relatare a modului în care mii de bărbați și femei s-au restabilit de pe urma alcoolismului, 2000, A.A. World Services, Inc., New York.
Amariei, N. și Varga, C. (2012) „Grup ambulatoriu de consiliere în adicții” în Neamțu, N. (coord) Procese de asistență socială centrate pe individ, familie și grup. Studii de caz, Grupul ambulatoriu de consiliere în adicții. Accent, Cluj Napoca
American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR. Washington, DC: American Psychiatric Association.
Bandura, A. (1977). Social learning theory. Englewood Cliffs, N.J: Prentice Hall
Băican, E., 2016, Suport de curs Prevenție, terapie și reabilitare din adicții, Cluj Napoca, p. 15
Center for Substance Abuse Treatment. Substance Abuse: Clinical Issues in Intensive Outpatient Treatment. Treatment Improvement Protocol (TIP) Series 47. DHHS Publication No. (SMA) 06-4182. Rockville, MD: Substance Abuse and Mental Health Services Administration, 2006.
Center for Substance Abuse Treatment. Substance Abuse Treatment and Family Therapy.Treatment Improvement Protocol (TIP) Series, No. 39. DHHS Publication No. (SMA) 04‐3957. Rockville, MD: Substance Abuse and Mental Health Services Administration, 2004.
Center for Substance Abuse Treatment. Substance Abuse Treatment: Group Therapy. Treatment Improvement Protocol (TIP) Series 41. DHHS Publication No. (SMA) 05‐3991. Rockville, MD: Substance Abuse and Mental Health Services Administration, 2005.
Davis-Mintun, M., (2007). The Benefit of Groups and What is a Therapeutical Group. Psycotherapy Perspectives
Gilles, G. (2015). How pornography distorts intimate relationships. Porn addiction experts blogs, Sex addiction expert blogs.
Goodman, A. (1990). Addiction: definition and implications. British journal of addiction. 85 (11), 1403-1408;
Neamțu, N., Ștefani, C. (2017). „Alcoholism and other addictions – Multidisciplinary perspectives” Accent, Cluj Napoca
Programul Sf. Dimitrie (2016) Raport de activitate
Rarha (2016) Comparative monitoring of alcohol epidemiology across the EU. Baseline assessment and suggestions for future action. Synthesis report. Moskalewitz J, Room R, Thom B. (eds) (f.e) (f.l.);
Scheidlinger, S. (2000). The Group Psychotherapy Movement at the Millennium: Some Historical Perspectives. International Journal of Group Psychotherapy, 50(3), 315–339.
Sdrulla, A. D., Chen, G., & Mauer, K. (2015). Definition and Demographics of Addiction. In Substance Abuse (p. 1-15). Springer New York;
Sussman, S., & Sussman, A. N. (2011). Considering the definition of addiction. International journal of environmental research and public health, 8(10), 4025-4038
The American Group Pshychotherapy Association Science to Serve Task Office, (2007). Practice guidelines for group pshychotherapy.
Woydyllo E. (2004). „Modelul Minnesota” în cadrul Conferinței „Modelul Minnesota”, septembrie 2004, Polonia: Konstancin
Yalom, D. I. (2011). Darul psihoterapiei: scrisoare deschisă către noua generație de psihoterapeuți și pacienții lor. București: Vellant
Surse preluate din domeniul online
Centrului Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate asupra anului. (2017) Analizei de Situație a Tutunului. Preluat de pe http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp- content/uploads/2017/10/ANALIZA-DE-SITUA%C5%A2IE-TUTUN.pdf accesat în data de 18.03.2019 la ora 11
Centrului Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate asupra anului. (2018). Analiză de situație a consumului de alcool. Preluat de pe http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp- content/uploads/2018/06/ANALIZA-DE-SITUATIE-ALCOOL-2018.pdf accesat în data de 18.03.2019 la ora 09
European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction. (2017) România: Raport privind d drogurile 2017. Preluat de pe https://ec.europa.eu/romania/news/20170706_raport_tara_ romania_droguri_2017_ro accesat în data de 18.03.2019 la ora 10
GfK. (2016). Rezultatele studiului GfK despre incidenta jocurilor de noroc in Romania – Joc Responsabil. Preluat de pe http://romslot.ro/rezultatele-studiului-gfk-despre-incidenta- jocurilor-de-noroc-in-romania-joc-responsabil/ accesat în data de 18.03.2019 la ora 10
Centrului Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate asupra anului. (2017) Analizei de Situație a Tutunului. Preluat de pe http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp- content/uploads/2017/10/ANALIZA-DE-SITUA%C5%A2IE-TUTUN.pdf accesat în data de 18.03.2019 la ora 11
Herkov, M. (2018). What Causes Sexual Addiction? Preluat de pe Psych Central https://psychcentral.com/lib/what-is-sexual-addiction/ acessat în data de 20.03.2019 ora 18
Nordqvist, C. (2009). What is addiction? What causes addiction? Preluat de pe Medical News Today https://www.medicalnewstoday.com/articles/323465.php accesat în data de 20.03.2019 ora 19
Suvagau, C. (2016). Dependența. Preluat de pe https://psihiatrie- psihologie.ro/2016/05/05/dependenta/ accesat în data de 13.03.2019 la ora 16
Anexe
Plan de intervenție 1
Plan de intervenție 2
Plan de intervenție 3
4. Evaluare inițială
Numele clientului:_______________________________________________________________
Telefon: ______________________________________________________________________
Data nașterii: __________________________________________________________________
Adresa: _______________________________________________________________________
Cum a auzit de program: _________________________________________________________
Problema prezentată: ____________________________________________________________
______________________________________Bio_____________________________________
Înfățișare_______________________________________________________________________________________________________________________________________________
Stare fizică (trecută, prezentă, istoria internarilor la spital)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Are asigurare medicală _______________________________________________________
Medic de familie / medic curant ________________________________________________
Medicație (ce fel, cu rețetă/fără, dozaj, etc)
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Vedere ( permite cititu, cu/fără ochelari) _______________________________________
Istoricul sevrajului – simplu/complicații (DT, convulsii, halucinații, spitalizări)
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Mobilizare (se poate deplasa spre centru) ______________________________________
Alte complicații care să îi afecteze recuperarea din dependențe
_____________________________________________________________________________
_____________________________Istoria dependenței_________________________________
Când a consumat prima fata? ________________________________________________
Primul episod de abuz? ____________________________________________________
Progresia consumului/comportamentului (frecvență, cantitate, consecințe)
10-15 ani __________________________________________________________
15-20 ani __________________________________________________________
20-30 ani __________________________________________________________
30-40 ani __________________________________________________________
40-60 ani __________________________________________________________
Încercări de control/reducere/stopare a consumului (a încercat să bea mai puțin sau mai rar, sa bea mai puțină tărie, etc)? ___________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Istoria tratamentului și a recăderii (tipuri de tratament, perioade de abstinență, dinamica recăderii, psihoterapie, alte programe) ___________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ultimul episod de consum _____________________________________________________
Alte adicții/comportamente compulsive __________________________________________
Are în familie persoane care consumă sau sunt dependente? ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________Psiho___________________________________
Funcționare cognitivă (înțelege conceptele prezentate, e coerentă, are un discurs fluent, se concentrează pe subiect, are o memorie bună, comunică eficient, etc)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Percepția de sine (sentimentul propriei valori, are scop în viață, sentimentul autoeficacității, încredere în șansele de reușită)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dispoziții emoționale generale (în cea mai mare parte a timpului, perosana simte anxietate, iritabilitate, depresie, mânie, atitudine antisocială, detașare, neimplicare, frustrare, resentimente, durere, vinovăție, rușine) __________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Motivația pentru recuperare/schimbare (intrinsecă/extrinsecă, de ce își dorește) ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Încercări de a-și face rău (gânduri de sinucidere/intenții/plan/tentative trecut/prezent, supradoze, accidentale/intenționate, spitalizări/medicație/diagnostic)
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Detalii despre ultima tentativă
___________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Are un plan în prezent de a-și face rău/alte încercări de a evada?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________Socio____________________________________
Istoricul relațiilor (căsătorit, concubinaj, divorțat, văduv, copii)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Familia (componență, calitatea relației, unde locuiesc, nr. de telefon)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Relații semnificative (prieteni, vecini, colegi)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Condiții de locuit (locuință proprie/chirie, stabilă/temporară, cu cine îparte spațiul, încălzire, apă, iluminat, apă, achitarea responsabilităților)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Educație/pregătire profesională
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Situație profesională (loc de muncă prezent/fost, de cât timp e angajat/nu lucrează, motivele pierderii locului de muncă, dificultăți profesionale)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Venituri (cuantum salariu/pensie/ajutor social, coontract de muncă determinat/nedeterminat, venituri la negru, datorii, venituri familiale)
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
E în evidența altor instituții? Care?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Situație legală (arestări, faptă, condamnări, sentință cu executare/supraveghere)
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A condus vreodată sub influența alcoolului/drogurilor/medicamentelor sau a fost în mașina unui șofer intoxicat? Care au fost consecințele?
___________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cerințe supraveghere (durata, activități, consecințe)
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Consilier probațiune
__________________________________________________________________________
___________________________________Spiritual____________________________________
Religia/confesiunea___________________________________________________________
Practică religioasă (merge la biserică/se roagă) __________________________________
Are confesor/apropiat față de cineva din biserică? Cine? _____________________________
Obstacole __________________________________________________________________
Intervenție (programarea unei întâlniri) sau se recomandă trimiterea la:
___________________________________________________________________________
Data anticipată a finalizării furnizării de servicii ____________________________________
Sarcini de lucru _____________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Recomandări__________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ghid de interviu
Introducere
Care este problema pentru care ați venit la acest centru?
Cum puteți descrie starea dvs. de sănătate fizică, atât din prezent cât și din trecut?
Urmați un tratament medicamentos?
În ce etapa au început să apară primelele semne ale dependenței?
Puteți descrie momentul în care ați început să consumați alcool/droguri?
Cum a evoluat consumul pe parcursul anilor?
Când ați observat că alcoolul/drogurile încep să devină o problemă?
Prin ce metode ați încercat să tineți sub control dependența?
Ce simptome ați avut când ați încercat să vă lăsați?
Cum ați reacționat la primele recăderi?
Cum a decurs până în prezent procesul recuperării?
Ce fel de tratamente ați urmat?
Puteți exemplifica ce vă motivează să rămâneți abstinent?
Cum ați putea descrie starea generală de dispoziție?
Ați avut vreodată intenția de a vă face rău?
Cum este relația cu alți membrii ai familiei?
Ce rol a avut familia în procesul recuperării?
Ce alte relații semnificative există?
Care sunt condițiile de locuit?
Cum este atmosfera la locul de muncă?
Există o relație între dumneavoastră și o putere spirutuală?
Cum o puteți exemplifica?
Ce așteptări aveți în ceea ce privește procesul recuperării?
Concluzii
Grilă de observație individuală
Grilă de observație grup
Grup de suport si grup de consiliere
9. Negarea
Dezvoltarea unui plan persoal de recuperare
Sindromul emoțional
Valorile
Copilul rege și copilul speriat
Reacția la conflicte
Propozițiile de mai jos reprezintă diferite tipuri de strategii de rezolvare a conflictelor. Citiți-le pe fiecare cu atenție. Folosind scala de evaluare de mai jos, indicați felul în care fiecare dintre ele se potrivește cu modul dvs. de a reacționa în situații de conflict.
5 = foarte caracteristic pentru felul în care reacționez la conflicte
4 = deseori e caracteristic pentru felul în care reacționez la conflicte
3 = uneori e tipic pentru felul în care reacționez la conflicte
2 = rareori e tipic pentru felul în care reacționez la conflicte
1 = nu e deloc tipic pentru felul în care reacționez la conflicte
___ 1. E mai ușor să te abții decât să te retragi dintr-o ceartă.
___ 2. Dacă nu poți să faci pe cineva să gândească ca tine, fă-l atunci să facă după cum gândești.
___ 3. Vorba dulce mult aduce.
___ 4. O mână spală pe alta.
___ 5. Hai să stăm și să judecăm la rece!
___ 6. Când doi se ceartă, cel care tace primul e demn de laudă.
___ 7. Puterea contează mai mult decât dreptatea.
___ 8. Vorba blândă face ca lucrurile să alunece mai ușor.
___ 9. Mai bine să ai o coajă de pâine decât nicio firimitură.
___ 10. Adevărul e în știință, nu în opinia majorității.
___ 11. Cel care se luptă și fuge trăiește să mai lupte și în altă zi.
___ 12. Învinge cel ce reușește să îi facă pe dușmanii lui să fugă.
___ 13. Omoară-ți dușmanii cu blândețe.
___ 14. Un troc cinstit ține cearta departe.
___ 15. Nici un om nu deține adevărul absolut, dar fiecare are câte o părticică.
___ 16. Stai departe de oamenii care nu-s de acord cu tine.
___ 17. Câmpurile de luptă sunt cucerite de cei care cred în victorie.
___ 18. Cuvintele blânde valorează mult și costă puțin.
___ 19. Dinte pentru dinte.
___ 20.Doar cel care e dispus să renunțe la monopolul asupra adevărului poate să profite de pe urma adevărului altora.
___ 21. Evită-i pe oamenii certăreți pentru că vor reuși să-ți amărască ziua.
___ 22. Cel care refuză să plece îi face pe alții să plece.
___ 23. Cuvintele bune asigură armonia.
___ 24. Un dar în schimbul altuia leagă prietenii de durată.
___ 25. Adu-ți conflictele la lumină și privește-le drept în față; doar atunci vei descoperi cea mai bună soluție.
___ 26. Cel mai bun mod de a rezolva un conflict e să îl eviți.
___ 27. Pune piciorul în prag atunci când vrei să intri.
___ 28. Blândețea va doborî mânia.
___ 29. Mai bine să primești o parte din ce vrei decât nimic.
___ 30. Deschiderea, onestitatea și adevărul vor muta munții.
___ 31. Nimic nu e atât de important încât să merite să lupți pentru el.
___ 32. În lume sunt două feluri de oameni: învingători și învinși.
___ 33. Când cineva aruncă după tine cu pietre, aruncă după el cu bumbac.
___ 34. Dacă fiecare face un pas înapoi, se poate ajunge la o înțelegere.
___ 35. Găsești adevărul doar dacă sapi mereu după el.
Stabilirea scorului personal:
Strategia de rezolvare a conflictelor
Fiecare om are un alt mod de a-și rezolva problemele, așa cum a învățat în copilărie sau pe parcurs. Dar tocmai pentru că e un mod învățat de a ne purta, e și ceva ce putem schimba…
Când ești implicat într-un conflict sunt două lucruri pe care să le iei în considerare:
Să îți atingi obiectivele personale – ai un conflict pentru că tu ai un scop care e în conflict cu scopul altcuiva. Scopul tău poate să fie mai mult sau puțin important pentru tine.
Să păstrezi o relație bună cu cealaltă persoană – nu poți să te rupi de oameni.
Cum reacționezi tu ?
Țestoasa (Retragerea!): țestoasele se retrag în carapacea lor pentru a evita conflictele. Ele renunța la scopurile personale și al relații. Se feresc de probleme care nasc conflicte și de persoanele cu care sunt în conflict. Țestoasele cred că nu are nici un rost să încerci să rezolvi vreun conflict. Se simt neajutorate. Cred că e mai ușor să te retragi – fizic și emoțional – decât să faci față unui conflict.
Rechinul (Forța): rechinii încearcă să îi convingă prin forță pe oponenții lor să le accepte soluția la conflict. Scopurile lor sunt foarte importante pentru ei, relațiile mai puțin. Vor să își atingă scopurile cu orice cost. Nu le pasă de nevoile celorlalți. Nu le pasă dacă ceilalți îi iubesc sau acceptă. Rechinii cred că orice conflict se încheie când unul câștigă și altul pierde. Vor să câștige. Victoria le oferă un sentiment de mândrie și reușită. Încearcă să câștige prin atac, putere, forță, intimidarea altora.
Ursulețul (Blândețea): ursuleții de pluș cred că relația e cea mai importantă; scopurile mai puțin. Cred că conflictul ar trebui evitat pentru a fi acceptat și plăcut de ceilalți, ar trebui evitat în favoarea armoniei. Cred că oamenii nu pot discuta despre conflicte fără să le afecteze relația. Ei spun „renunț la ce vreau și te las să fie cum vrei tu, numai să îți placă de mine.”
Vulpea (Compromisul): ele sunt cam la fel de preocupate de scopuri și de relații. Ele caută compromisul: renunță la o parte din ce vor și îi conving pe ceilalți să renunțe la o parte din vor ei. Ele caută o soluție la conflict astfel încât toți să câștige ceva – calea de mijloc între două extreme. Sunt gata să renunțe la o parte din scopuri și relații pentru ca toți să câștige.
Bufnița (Confruntarea): își prețuiesc scopurile și relațiile; ele văd conflictele ca probleme ce trebuie rezolvate și caută o soluție care să realizeze atât scopurile lui, cât și ale celorlalți. Caută conflictul ca mod de a îmbunătăți relația prin reducerea tensiunii între două persoane. Prin căutarea unei soluții care să le satisfacă și pe ele și pe ceilalți, bufnițele își păstrează relațiile. Nu sunt mulțumite până când nu găsesc soluția care să realizeze toate scopurile – și brânza, și capra, și varza…. Nu sunt mulțumite până când tensiunile și sentimentele negative nu sunt complet rezolvate.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specializarea: Asistență socială [309719] (ID: 309719)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.