Lucrare de disertație [309676]

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTATEA DE ARTE ȘI DESIGN DEPARTAMENTUL DE DESIGN ȘI ARTE APLICATE SPACIALIZAREA MASTER DESIGN DE PRODUS

Lucrare de disertație

MICRO LOCUINȚĂ

Coordonator Student: [anonimizat]. univ. dr. Marius SÂNGEORZAN Teodora Ariana CRIȘAN

Timișoara, 2017

Pregătirea abordării problemei de design

Introducere

Prezentarea beneficiarului

Motivația alegerii temei și obiectivul designului

Evoluția micro locuinței

Studiu de caz

Casa Diogene de Renzo Piano

Hus.Ett de Torsten Ottesjo

Micro House în Tsinghua de Liu Lubin

Cercetarea datelor preliminare specifice diverselor probleme de design

Sustenabilitate și economie

Transport

Principii de organizare

Ergonomie

Studiu de dezvoltare a [anonimizat] “casă de vis”, își imaginează o construcție de peste 400 mp. [anonimizat] . [anonimizat]. Pentru a crea o imagine a [anonimizat] o rulotă, cele mai mici locuințe având o suprafață medie cuprinsă între 9 și 14 mp.

Cât de mică poate fi o locuință? 50 mp? 25 mp? 10 mp? [anonimizat]. Reprezentant al „Mișcării casei mici” [anonimizat], [anonimizat], din partea locatarilor, o reducere la esențial. El consideră casele mici ca fiind reflexii nediluate ale oamenilor ce trăiesc în acestea.

„Un spațiu mic chiar este un autoportret condensat al persoanei ce îl locuiește”, spune el, „dar dacă aceasta începe a adăuga numeroase elemente adiacente ce nu o [anonimizat], atunci devine un autoportret diluat”.

În timp ce unii definesc micro locuința ca având sub 50 mp, Shafer preferă să se gândească la aceasta într-o manieră organică. „o micro locuință este orice casă în care tot spațiul este folosit bine”.

[anonimizat], fiecare centimetru fiind folosit la potențialul său maxim. [anonimizat], fără a face împrumuturi. [anonimizat], „într-[anonimizat]-o singură cameră; [anonimizat].”

Concepute spre a [anonimizat], baie, spațiu de depozitare și de dormit. Poate nu se încadrează în ideea de casă de vis a fiecăruia, [anonimizat].

Prezentarea beneficiarilor

Înainte de a [anonimizat], trebuie realizată o [anonimizat], cât și cele se întâmplă din când în când. [anonimizat]. De abia acum poate începe jocul de creativitate prin realizarea de schițe de idei.

Se poate remarca faptul că, în mare parte a globului, are loc o migrare a populației, ce se își schimbă locul de reședință spre a onora un nou post de muncă. Acest lucru se întâmplă tot mai frecvent, astfel încât, a apărut o mentalitate de renunțare la achiziționarea de imobiliare, și a prefera traiul în chirie, de unde, o dată apărută o altă oportunitate, oamenii se pot muta cu ușurință. Din păcate, acest lucru nu este potrivit oricăror tip de persoane, existând indivizi ce nu se adaptează cu ușurință la noi medii, ei preferând să rămână într-un spațiu familiar. Pentru o astfel de situație, realizarea unei micro locuințe este alegerea perfectă, astfel încât, prin mutarea întregii locuințe, psihicul uman nu mai este nevoit să se concentreze pe asimilarea unui nou mediu, crescând productivitatea și puterea de concentrare la locul de muncă.

Un alt avantaj îl constituie faptul că, o dată cu mutarea întregii locuințe, beneficiarii nu vor mai depune timp și efort în strângerea, transportarea și despachetarea pieselor de mobiler și a accesoriilor.

Putând fii transportată în orice moment, micro-locuința poate juca și rolul unei „camere de hotel”, atunci când beneficiarii decid să plece în concediu, reducându-se din costurile călătoriei.

Produsul ce urmează a fii realizat se adresează unui grup mai larg de utilizatori. Micro locuința are ca prim scop satisfacerea nevoii de bază, și anume, cea de adăpost. Ținta acestui produs o reprezintă tinerii, fie studenți sau cu un loc de muncă, ce vor să aibă libertate și să se bucure de o mobilitate facilă.

Beneficiarii sunt persoane active, cu un ritm de viață alert și dispuși la schimbare, ce sunt gata să renunțe la spații de mari dimensiuni pentru un trai minimalist, în care lucrurile sunt reduse la esențial.

Motivația alegerii temei și obiectivul designului

O micro locuință este o casă de mici dimensiuni, adesea eficientă energetic, al cărei design este strategic conceput spre a maximiza folosirea spațiului, minimizând urmele acesteia asupra mediului. Aceasta poate fi o locuință de bază, sau poate fi construită ca o extensie a unei locuințe existente ca spațiu pentru oaspeți sau dormitor suplimentar. Majoritatea micro locuințelor propun un spațiu pentru dormit, un living, o bucătărie și o mică baie. Deoarece casa este atât de mică, costurile încălzirii sunt minime.

Nu există o definiție oficială a micro locuinței, dar reședințele mai mici de 100 mp sunt considerate ca parte a acestei categorii. O micro locuință este adecvată pentru unul, până la doi oameni. Construcția unei astfel de clădiri poate fi realizată mult mai rapid decât în cazul unei clădiri de dimensiuni standard. Concepute spre a fi structuri minimaliste, acestea nu duc lipsă de dotările normale ale unei reședințe, precum bucătăria sau baia.

Pe lângă simplificarea locuinței, există și alte beneficii ale alegerii unui spațiu mic: micro locuințele sunt accesibile ca preț și ieftin de întreținut, au nevoie de mai puțină energie, emițând cantități reduse de gaze de seră, încurajând astfel un consum mai mic.

Ideea conceperii unei micro locuințe a apărut din ideea împletirii designului ambiental cu cel de produs. Conceptul presupune realizarea unei micro locuințe cu mobilier interactiv incorporat, ca parte a unui singur produs, care, prin mișcarea unor anumite elemente, ajunge să transforme destinația spațiului.

Se poate observa cu ușurință cum în ultima jumătate de secol, locuințele au devenit tot mai mari și mai elaborate de la an la an. O locuință medie este astăzi cu 50% mai mare decât cea din 1970, în ciuda faptului că numărul mediu de membri ai unei familii a scăzut.

Ca în majoritatea cazurilor, a apărut o mișcare împotriva acestei evoluții, ce se axează pe crearea unei locuințe mai mici și mai simple decât cele existente. Purtând numele de „Mișcarea casei mici”, conceptul descrie eforturile realizate de arhitecți, designeri și proprietari de locuințe de a realiza case estetice și extrem de funcționale pe 100 mp sau mai

puțin. Acesta este un răspuns practic la adresa costurilor mari ale locuințelor și reducerea salariilor, o expresie idealistă a unui design bun și utilizarea sensibilă a resurselor.

Reprezentanții și primii adepți al acestui concept au căutat să își simplifice traiul, să creeze o reședință secundară la un preț redus sau să găsească un mod de a ieși din normalitate. Majoritatea micro locuințelor sunt realizate pentru familii aparținând clasei de mijloc sau înstărite ce iau decizii conștiente pentru „a construi mai bine, nu mai mare”.

Mișcarea ce promovează casele de dimensiuni reduse este o mișcare socială în care oamenii doresc să reducă spațiul în care trăiesc. Micro locuințele pot avea orice formă și dimensiuni, concentrându-se pe simplificarea vieții de zi cu zi.

Mulți oameni pot economisi și apoi construi propriile lor locuințe fără a face credite la bancă. O micro locuință le permite oamenilor să renunțe la chirii și să scape de povara ratelor, având propriul lor cămin. Este mult mai puțin dăunătoare mediului decât clasica locuință de familie, fiind mult mai eficientă din punct de vedere energetic și al resurselor.

Oamenii se alătură acestei mișcări din mai multe motive, dar cele mai comune sunt îngrijorarea față de mediu, motivele financiare sau dorința de a avea mai mult timp și libertate. Majoritatea europenilor dedică între ⅓ și ⅟2 din venitul lunar pentru a achita sau a- și întreține locuința, însemnând până la 15 ani de muncă doar pentru a o plăti, motiv pentru care 76% dintre europeni trăiesc de la un salariu la altul.

Care sunt alternativele? Una ar fi un trai la scară redusă, deși micro locuințele nu sunt acceptate de toată lumea.

Revoluția micro locuințelor este ideală pentru tinerii ce nu își permit o casă convențională. Este de asemenea perfectă pentru pensionarii ce vor să reducă din cheltuieli.

Dezastrele naturale precum Uraganul Katrina din 2005 și catastrofele economice precum criza economică actuală, au inspirat oamenii să ia parte în această mișcare. Având un preț mic de construcție, construite în mare parte din materiale ecologice și nenecesitând permis de construcție, micro locuințele devin din ce în ce mai căutate.

Mișcarea ce promovează casele de dimensiuni reduse este în creștere, bucurându-se de atenția CNN-ului, AP, Guardian, Huffington Post, NBC, Oprah, PBS, astfel încât tot mai mulți oameni ajung să afle despre un alt mod de viață.

Mișcarea în sine rămâne una mică, dar promițătoare. Astăzi, doar un procent din cumpărătorii de locuințe caută să achiziționeze o casă având 100 mp sau mai puțin. Acest lucru s-ar putea schimba, tot mai mulți oameni devenind familiari cu ideea ce animă această mișcare.

Materialele utilizate în construcția unei micro locuințe pot varia de la un proiect la altul, însă acestea trebuie alese în funcție de proprietățile lor de conservare a energiei, precum și în funcție de duritate și durabilitate. Lemnul reprezintă o alegere comună deoarece este ușor de procesat direct pe sit, în timpul construcției, iar unele tipuri au proprietăți izolatoare și sunt rezistente la apă. Aluminiul este un alt material des întâlnit deoarece este ieftin, dar în același timp rezistent, are o greutate redusă și este ușor de prelucrat.

Ferestrele sunt o parte importantă a unei micro locuințe, atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de vedere al eficienței energetice. Ferestrele duble ajută la izolarea locuinței pe timp de iarnă, oferind posibilitatea de a profita de lumina naturală atunci când locuința este poziționată corect față de mișcarea soarelui de-a lungul zilei. Ferestrele pot si deschise pentru aerisirea interiorului, în timp de lumina poate îmbunătății estetica designului interior și reduce nevoia utilizării luminii artificiale pe timp de zi. Multe dintre proiectele pentru micro locuințe prevăd uși glisante de sticlă spre a maximiza pătrunderea luminii naturale

Evoluția micro locuinței

Fig.1 Cort tradițional – Mongolia

Înainte ca popoarele nomade să se stabilească într-un loc, micile case mobile reprezentau locuințele acestora. Construcțiile erau concepute spre a putea fi împachetate, mutate și înălțate în locuri noi. Acestea au fost primele micro locuințe din istorie, existând și astăzi exemple asemănătoare.

Iurta tradițională era realizată dintr- un placaj subțire și flexibil de lemn. Pânză și blănuri acopereau scheletul structurii pentru a o izola, oferind adăpost față de elementele naturii. Aceasta putea fi demontată și mutată la doar un moment de la înștiințarea asupra apropierii unui pericol. O iurtă modernă, construită de Scott Nearing și Bill Copperthwaite, constituie acum faimoasa reședință a lui Nearing.

Fig.2 Iurta lui Nearing – Maine, Franța

Aceasta este cea mai veche micro locuință modernă din listă, datând din 1830. Casa, situată în Virginia, are 2,2 m lățime și 11 m adâncime.

Fig.3 Micro locuință – Virginia, SUA

Datând din 1840, această locuință a fost construită de Henry David Thoreau ca fiind un experiment al unei vieți mai simple. Deși a fost locuită pentru numai doi ani și nu a avut niciodata scopul unei reședințe pe termen lung, Thoreau rămâne cunoscut ca fiind inițiatorul micro locuințelor; clădirea măsoară 3 metri lungime și 4,5 metri lățime.

Fig.4 Reședința lui Thoreau – Massachusetts, SUA

Un secol și jumătate mai târziu, ne aflăm în fața arhitecturii experimentale a anilor 70.

În 1971, Matti Suuronen propune un design aventuros, având o formă neobișnuită realizată din materiale prefabricate. Geamurile largi fac această locuință perfectă spre a fi așezată în natură, lăsând impresia unei comuniuni dintre spațiul exterior și cel interior. Din punct de vedere al compunerii planului, există foarte puțini pereți, obținându-se un spațiu deschis. Deși a fost proiectată ca fiind o casă de vacanță, aceasta ar putea constitui la fel de bine o reședință permanentă.

Fig.5 Exterior Venturo House Fig.6 Interior Venturo House

Studiu de caz

Casa Diogene de Renzo Piano

Cunoscut pentru proiectarea celui mai înalt zgârie-nori din Europa, The Shard – Londra, architectul italian Renzo Piano a realizat această micro locuință de 8mp, având destul spațiu pentru a include o bucătărie, un duș, un pat și spațiu de depozitare.

Construcția de lemn poartă numele de Diogene, este instalată în Vitra Campus, Germania, și are o supfratață de 2.5 m x 3 m. Diogene a fost denumită după filosoful grec Diogenes din Sinope ce a decis să abandoneze societatea și luxul în favoarea sărăciei și a traiului într-un borcan ceramic imens în anul 32o î. Hr.

Interiorul este împărțit în două, având un living în partea din față, dotat cu o canapea extensibilă, o masă pliantă, scaune și compartimente de depozitare. În spatele casei, situată în spatele unei partiții, este o mică bucătărie cu cuptor electric și frigider, un duș și toaletă, și mai mult spațiu de depozitare.

Acest proiect a fost conceput special pentru Vitra Campus, un campus realizat de către compania de mobilă Vitra, ce și-a propus să expună creații arhitecturale deosebite, incluzând de asemenea clădiri concepute de Herzog&de Meuron și Zaha Hadid.

Piano a început să proiecteze micro locuințe încă din anii 60. Ideea pentru Diogene a apărut abia în 2009, în publicația Abitaire. Diogene este realizată din lemn acoperit cu panouri de aluminiu. Energia pentru aparatura din bucătărie este captată de către panourile solare amplasate pe acoperiș. Structura are de asemenea un sistem de colectare și filtrare al apei de ploaie, transformând-o astfel în apă potabilă.

Piano susține „Această căsuță este rezultatul unei lungi, lungi călătorii parțial condusă de dorințe și vise, dar și de abordarea tehnic și științifică”.

Fig.7,8,9,10 casa Diogene de Renzo Piano

Hus.Ett de Torsten Ottesjo

Aceasta casă de dimensiuni reduse, situată în Suedia, este locuința a doi tineri. Designerul Torsten Ottesjo, care este și proprietarul, și-a dorit să realizeze o casă la scară umană, ce s-ar armoniza intuitiv cu o persoană. Forma este inspirată din poziția brațelor unui adult unite deasupra capului.

Forma organică a clădirii este concepută să urmeze forma și mecanica proprii corpului uman. Lucrând cu suprafețe dublu curbate, Ottesjo a oferit casei Hus.Ett o formă ce se schimbă o dată cu unghiul din care este privită.

Interiorul include câteva dispozitive electronice, suprafețe curate și mobilă incorporată, incluzând un pat. Ottesjo a făcut un efort conștient în a păstra un caracter minimalist, nu din cauza limitărilor spațiului, ci fiindcă el consideră că oamenii au nevoie de foarte puține obiecte pentru a exista. Întreaga încăpere este optimizată, astfel încât acest volum compact să pară a fi mai mare decât este de fapt. Designul are beneficiul unei urme emisii de gaze de seră reduse, prin renunțarea la nevoia de a adauga alte elemente pentru decorarea spațiului.

Realizată din materiale disponibile local – frasin, pin, molid și plop – construcția este economică și ușor de realizat, procesat și întreținut. Lemnul a fost ales ca material principal datorită proprietăților sale naturale precum durabilitatea, biodegradabilitatea și calitățile estetice deosebite ce apar o dată cu trecea timpului.

Structura este una foarte stabilă, în ciuda construcției ușoare, realizată prin îndoirea și presarea la rece a lemnului. Pereții și acoperișul sunt dublați cu celuloză biodegradabilă – un carton armat ce este atât rezistent la apă, cât și la vânt. Alte materiale includ fibre naturale de lemn, și pentru izolație, hârtie reciclată și sare (cunoscute ca fibra ecologică – des întâlnită în construcțiile din Suedia). Întreaga structură se odihnește pe o construcție de oțel, ancorată în rocă prin cârlige, limitându-se astfel contactul dintre casă și pământ. Suprafața totală de contact dintre aceasta și stâncă este de aproximativ 10 cmp.

Fig. 11,12,13,14,15 Hus.Ett de Torsten Ottesjo

Micro House în Tsinghua de Liu Lubin

Micro locuința situată în Beijing, realizată de arhitectul chinez Liu Lubin, cuprinde trei module în formă de cruce, ce pot fi rotite spre a transforma un living într-o baie. Concepute atât ca proiect arhitectural, cât și ca mobilier, modulele sunt construite la dimensiuni minime, având suficient spațiu doar pentru a sta, a dormi sau a prepara mâncarea.

Lubin a dezvoltat acest proiect la parte a cercetării sale la Universitatea Tsinghua din Beijing.

Profilele în formă de cruce creează spații de lucru de-a lungul a două laturi ale spațiului, în timp ce ferestrele pătrate îndeplinesc și rolul de intrare.

Liu Lubin a folosit o spumă din fibre armate pentru structura modulelor, realizându-le suficient de ușoare pentru a putea fi ridicate cu mâna liberă, fără a necesita echipament special. Acest lucru permite rezidenților să rotească încăperile spre a schimba niște rafturi simple într- un birou sau o chiuvetă. Atunci când sunt rotite, modulele micro locuinței își schimbă spațiul, incluzând astfel toate activitățile desfășurate într-o locuință precum relaxatul, lucrul, spălatul sau gătitul.

Cele trei module conțin un dormitor, o baie și un mic birou. Lubin susține că mai multe module pot fi grupate pentru a obține o locuință mai spațioasă, sau chiar cartiere.

Modulele au fost proiectate spre a încăpea cu ușurință în containerele de trasport, putând fi transportate în diferite locații.

Micro locuința se bazează pe necesarul minim de spațiu pentru mișcările de bază realizate în interior, precum statul jos, statul întins și statul în picioare. Spuma din care este concepută locuința este gândită spre a se comporta atât ca mobilă, cât și ca un element arhitectural.

Fig.16,17,18,19,20 Micro House în Tsinghua de Liu Lubin

Sustenabilitate și economie

O casă mică nu se poate compara cu una de dimensiuni mari, aceasta e mai practică, mai firească. O locuință ce este concepută pentru a îndeplini nevoile domestice ale ocupanților pentru un trai convenabil, dar fără a depăși nevoile primare, va depăși calitățile economice, estetice și de susteinabilitate a unei case obișnuite.

Sustenabilitate

Sub nici o circumstanță o casă de 150 m2 sau mai mult, pentru două persoane, nu va putea fi catalogată ca fiind ecologică, indiferent de tehnologiile si materialele utilizate. La o asemenea suprafață, o casă emite mai mult dioxid de carbon decât o mașină modernă.

Casele devin din ce în ce mai mari. Începând cu 1950, dimensiunile medii ale unei case din Europa s-au dublat, deși numărul persoanelor pe gospodărie s-a redus cu mai mult de 25%. Cu puțin timp în urmă, o locuință avea un singur dormitor, dar începând cu anii 70, jumătate din noile clădiri înălțate aveau cel puțin două dormitoare. Mai multe băi, mai multe dormitoare și camere de zi, încăperi mai mari au dus la acumularea de obiecte de importanță redusă, casele devenind depozite de jucării, mobilă și decorațiuni, de obiecte ce nu sunt folosite niciodată. Cu toate acestea, chiar și un spațiu capabil să îndeplinească nevoile extravagante ale proprietarilor poate fi prea puțin; astăzi există dorința de a impresiona audiența, astfel sunt adăugate camere dedicate unor petreceri ce poate nu vor avea loc, și oaspeților ce poate nu vor înnopta niciodată. Este des întâlnit ca un living să nu fie folosit timp de câteva luni, până are loc o adunare socială, și chiar și atunci, acesta se golește rapid pe măsură ce oaspeții se restrâng în bucătărie pentru o atmosferă mai informală.

Până nu demult problema consumerismului era absentă din considerentele ecologice, subiectul nefiind abordat în cataloagele de prezintă materiale sustenabile. Un consum responsabil nu prezintă interes din partea niciunei companii, dezvoltatorii imobiliari fiind mulțumiți de situația actială, mai mult înseamnând mai bine din perspectiva lor.

Economie

A fii economic înseamnă a realiza doar ceea ce este necesar pentru a realiza un scop; orice acțiune în plus este risipă și contrazice simplitatea unui design bun. O locuință economică permite ceea ce este necesar confortului ocupanților, fără a adăuga povara întreținerii unui spațiu nefolosit. La fel ca orice altceva ce nu este esențial pentru atingerea fericirii, prea mult spațiu ocupă o parte din viața proprietarilor pentru mentenanță.

În cultura noastră, o casă mare este sinonimul bunăstării, însă, lăsând simbolismul la o parte, aceasta este o povară. Plata ratelor, a impozitelor, a asigurărilor și a întreținerii nu permit economisirea unei sume pentru alte investiții, călătorii, adăugând stresul zilei de mâine.

O locuință oferă adăpost și siguranță. O locuință perfectă trezește sentimentul de apartenență; acesta apare atunci când un individ se poate identifica cu mediul. Aceasta protejează de haosul lumii exterioare, devenind o fortăreață. Ordinea și liniștea sunt compromise atunci când obiecte străine bunei dispoziții ne înconjoară. Elementele străine din locuință diluează intensitatea vieții din interior.

În cartea „Cum învață clădirile”, Stuart Brand vorbește despre diferențele dintre „valoarea practică” și „valoarea de piață”:

„încă de pe vremea lui Aristotel, economiștii fac diferența între valoarea practică și valoarea de piață. Dacă te bazezi pe creșterea valorii practice, casa va deveni în timp idiosincrasică și adaptată nevoilor tale. Creșterea valorii de piață înseamnă a deveni mai stilat pentru a îndeplini posibilele dorințe ale unui potențial cumpărător. Căutând să obții o casă plăcută tuturor, aceasta devine a nimănui”.

Dispuneri privind limitările de transport

Drumurile sunt concepute pentru a asigura traficul în siguranță pentru vehicule având anumite specificații. În principiu, vehiculele ce nu îndeplinesc cerințele de dimensiuni și greutate nu au permisiunea de a circula, constituind un potențial pericol pentru structura drumului.

Fig. 21 Dimensiuni de gabarit maxime admise

Din ANEXA nr. 2 din ORDONANȚA GUVERNULUI Nr. 43/1997*) privind regimul drumurilor am extras următoarele mase și dimensiuni maxime admise în circulație și caracteristicile conexe ale vehiculelor rutiere.

Clasificarea drumurilor din punctul de vedere al maselor și dimensiunilor maxime admise:

R = drumuri reabilitate;

NR = drumuri nereabilitate;

M = drumuri modernizate;

P = drumuri pietruite.

Prin vehicul se înțelege orice autovehicul rutier având cel puțin două axe sau un ansamblu format dintr-un autovehicul și semiremorca sau remorca tractată de acesta.

Fig. 22 Dimensiuni maxime ale vehiculelor admise în circulație pe drumurile din România

Pe lângă acestea, mai există și limitarea dimensiunilor ce pot fi transportate pe drumurile publice, prezentate in figura de mai jos.

Fig. 23 Dimendiuni maxime încărcătură admise în circulație pe drumurile din România

Pornind de la ideea conceperii unui produs ușor transportabil, acesta trebuie să se încadreze în normele în vigoare privind circulația pe drumurile din România. În urma acestei analize s-au putut determina dimensiunile de gabarit maxime ale produsului ce urmează a fii realizat.

Îmbinând informațiile studiate în acest capitol cu principiile ecologice pe care se bazează conceptul, pentru un consum minim de carburant în cazul transportării mai multor produse, am decis minimizarea spațiul ocupat, pentru a putea încăpea mai multe micro locuințe pe o singură platformă; astfel a apărut ideea unui volum ce poate fi restrâns în momentul încărcării.

Fig. 24 Modalitatea de transport a multiple micro locuințe

Principii de organizare

Succesul unui concept, mai mult decât orice, se bazează pe armonia formei. În acest caz forma se referă la mai multe elemente, la un ansamblu de piese ce se completează reciproc. Pentru organizarea spațiului s-au luat in calcul simplitatea, proporția și ierarhia importanței elementelor.

Realizarea unei forme simple, dar eficiente și funcționale, este unul dintre cele mai dificile aspecte, presupunând un proces anevoios de determinare a proporțiilor și studiere a fiecărui detaliu. Într-un design simplu fiecare obiect trebuie să aibe o justificare, un scop, astfel încât rezultatul final să pară firesc, ca și cum ar fi fost ușor de conceput.

Pentru a merge mai departe, trebuie înțelese funcțiile necesare într-o locuință, obiectele ce fac locuitorii diferiți. Acceptând că fiecare individ este unic, acestea pot diferi, însă există caracterictici majoritar acceptate. William Morris sfătuiește „Nu păstra nimic în locuința ta ce nu folosești, sau crezi că e frumos.”

Susținătorul mișcării caselor de mici dimensiuni, Ron Konzak, în lucrarea sa intitulată „Pro locuință”, explică funcțiile necesare fiecărui cămin:

Adăpost în fața elementelor naturale

Siguranță personală

Spațiu pentru prepararea și consumarea mâncării

Spațiu pentru igiena personală

Facilități sanitare

Spațiu pentru depozitarea posesiilor

Mai departe este prezentată o listă ce cuprinde caracteristicile ce se doresc incluse în designul micro locuinței, prezentate dinspre exterior spre interior

O fereastră în ușa de acces

O bancă lângă ușa de acces pentru relaxare și conversație

Izolare adecvată a structurii

Ferestre pe cel puțin două laturi

Acces către spațiul tehnic

Un întrerupător lângă intrare

Un cuier pentru agațatul hainei

Câte un scaun pentru fiecare ocupant, plus încă două pentru oaspeți

O masă

Spațiu pentru depozitarea ustensilelor de bucătărie

Un pat

Sursă de electricitate

Sursă de apă

Dispozitiv de încălzire a apei

O sursă de căldură

Ventilație

Toaletă

Duș

Suport de prosoape

Oglindă

Dispozitive media

Frigider

Plită/aragaz

Chiuvetă

Spațiu pentru prepararea mâncării

Ergonomie

Ergonomia asigură o bună interacțiune între oameni și obiectele pe care aceștia le folosesc sau mediul în care aceștia trăiesc. Aceasta ar trebui avută în vedere în conceperea oricărui produs, sistem sau mediu.

Deși folosirea temenului de „ergonomie” este relativ nouă, conceptul în sine există de o lungă perioadă de timp. Unul dintre primele interese notabile către ergonomie datează din secolul al XVI-lea, în scrierile fizicianului italian Bernardino Ramazzini intitulate „Bolile muncitorilor” despre plângerile pacienților săi.

De multe ori această știință nu primește prioritate în etapele inițiale de design din motive economice sau din cauza presiunii timpului, însă ignorarea ergonomiei poate duce la crearea unor produse destinate eșecului comerial, nepotrivindu-se nevoilor utilizatorilor.

Ergonomia presupune tehnici analitice de identificare a caracteristicilor utilizatorilor necesare procesului de design. Atunci când aceasta este aplicată în primele etape ale creației se pot descoperi noi oprtunități și inovații.

Ergonomie baie

Conceperea planului unei băi este un proces complex, cu atât mai mult cand vine vorba de un spațiu de dimensiuni mici unde fiecare centimetru este important.

Mai jos sunt prezentate dimensiunile minime ale unei băi, în funcție de dimensiunile obiectelor sanitare, poziționarea lor și spațiul necesar circulației, bazate pe recomandările general valabile.

Fig. 25 Dimensiuni minime baie cu vană Fig. 26 Dimendiuni minime baie cu duș

Adâncimea standard a unei toalete de la balamale este de 40 cm, împreună cu rezervorul aceasta ajungând să măsoare până la 70 cm.

Fig. 27 Spațiu minim pentru utilizare toaletă

Este recomandată lăsarea unui spațiu de 50 (38 cm minim) de la axa de mijloc a toaletei și până la cel mai apropiat perete sau obstacol, astfel o lățimede 100 cm (76 cm minim) a băii este necesară. zona necesară în fața toaletei pentru utilizarea sa este de 75 cm (55 cm minim). Vasul de toaletă se montează la 10 cm față de peretele din spatele său.

Suportul pentru hârtie igienică trebuie poziționat la o distanță de 20-30 cm față de vasul toaletei, la o înălțime de 66-76cm.

Chiuveta

Chiuvetele sunt disponibile într-o varietate mare de forme și dimensiuni, spre a se potrivi oricărei cerințe de design. Adâncimea standard a unei chiuvete este de 60 cm, iar înălțimea de montare este cuprinsă într 76 cm și 115 cm.

Pentru utilizarea chiuvetei este necesar un spațiu recomandat de 76 cm (53 cm minim) în fața acesteia și 102 cm (76 cm minim) lățime.

Fig. 28 Spațiu minim pentru utilizare chiuvetă

Fig. 29 Spațiu minim pentru utilizare duș

Dimensiunile recomandate ale unei cabine de duș sunt de 91 x 91 cm, iar cele minime de 66 x 66 cm. În fața cabinei de duș se sugerează a fi dispus un spațiu de 76 cm, cu un minim de 61 cm.

Toate corpurie de iluminat din baie trebuie să fie potrivite pentru un mediu umed.

O ușă standard de baie este de 81 cm, însă dacă este vorba de spații mici, aceasta poate fi redusă până la 71 cm, sau 61 cm ca minim absolut, însă aceasta trebuie utilizată doar pentru accesul la baie, dulapuri sau debarale.

Ergonomie bucătărie

Ergonomia bucătăriilor studiază modul în care o bucătărie trebuie concepută, cu toatele elemntele sale, pentru a optimiza mișcările și a minimiza energia depusă în utilizarea zilnică.

Din moment ce bucătăria este unul dintre cele mai utilizate spații dintr-o locuință, ergonomia sa este importantă în mod special, principiile de funcționare fiind la baza proiectării mobilierului și a distribuirii zonelor de lucru.

Fig. 30 Triunghiul de lucru

Gătitul poate fi o activitatea foarte obositoare chiar și cu ajutorul accesoriilor și aparatelor de bucătărie. O bună organizare a spațiului poate reduce obstacolele și elimina plimbările inutile. Aranjarea bucătăriei în zone distanțate egal și organizate după un traseu logic este punctul de plecare în obținerea unui design reușit. O regulă simplă pentru a uni zona de depozitare (cămara, frigiderul), zona de curățare (chiuveta) și zona de gătit (aragazul/plita) este prin poziționarea acestora într-un triunghi, sau în linie dreaptă astfel încât distanța de la oricare zonă la alta să nu depășească 650 cm.

Fig. 31 Înălțime blat bucătărie

În funcție de înălțimea utilizatorului, blatul de bucătărie poate fi poziționat la o înălțime cuprinsă între 76 și 112 cm. Adâncimea medie a acestuia este de 60 cm, dulapurile suspendate fiind înălțate cu 54 cm față de blat pentru a permite vizibilitatea spațiului de lucru.

Fig. 32 Spațiu minim circulație

O distanță minimă de 120 cm trebuie păstrată între zona de luat masă și perete, sau orice alt obstacol, pentru a permite unei persoane să se deplasaze prin spatele unei persoane așezate.

Pentru a permite unei peroane să lucreze sau să deschidă uși în spatele unei alteia așezate la masă, este necesară o distanță minimă de 135 cm între marginea mesei și unitatea din spatele său.

Pentru a determina distanța necesară între spațiul de lucru și alte elemente din fața lor, se impune a lua în calcul circulațiile, precum și spațiul ocupat de ușile dulapurilor inferiore în momentul în care sunt deschise.

Compartimentarea mobilierului

O bucătărie ergonomică presupune o limitare a aplecărilor, îngenunchierilor și întinderilor pentru a obține o ustensilă prin depozitarea inteligentă a acestora. Soluția este distribuirea ustensilelor și accesoriilor de bucătărie în grupuri, în funcție de frecvența utilizării. Obiectele cele mai des folosite for fi localizate în primul sertar de sub blat sau pe raftul inferior al dulapurilor suspendate, obiectele utilizate ocazional vor fi așezate în imediata vecinătate a acestora, pe cand cele utilizate rar se vor depozita în extremitățile superioare și inferioare.

Pentru o bună utilizare a spațiului, este de preferat ca dulapurile de sub blat să fie prevăzute cu sertare și nu cu obișnuitele dulapuri, permițându-se astfel o bună vizibilitate asupra obiectelor.

Fig. 33 Compartimentarea dulapurilor în funcție de gradul de utilizare

Conceperea designului de bucătărie având în vedere principiile ergonomice este un cadou făcut utilizatorului de care se poate bucura zilnic, ușurându-i activitatea și permițânu-i libertatea de mișcare.

Schițe de dezvoltare a formei

Înainte de a ajunge la forma finală, este necesară realizarea unor schițe de concept, pentru determinarea suprafețelor și distribuirea acestora într-un spațiu minim. Pornind de la datele ergonomice studiate în capitolul anterior dedicat acestui subiect, s-au dezvoltate mai multe variante de volumetrie.

Fig. 34 Schiță de dezvoltare a formei 1

Prima variantă propune o formă dinamică a volumului, acesta având o înălțime mai mică în zona destinată toaletei și crescând spre zona bucătăriei. În acest caz, modul de utilizare al funcțiilor spațiilor este împărțit după intervalul de timp în care sunt utilizate, astfel, pe timpul zilei sunt accesibile zona băii, a biroului, a livingului și a bucătăriei, iar pe timpul nopții sunt accesibile zona băii, a biroului și cea a dormitorului. Acest lucru este făcut posibil prin ascunderea patului sub platforma pe care este așezată bucătăria pe timp de zi, fiind utilizați doar 50cm din acesta, cu rol de canapea. În timpul nopții patul este tras de sub platformă, reducând spațiul de circulație la minim.

Fig. 35 Schiță de dezvoltare a formei 2

Cea de-a doua schiță a pornit de la ideea unor corpuri de mobilier mobile; fiecare dintre aceste corpuri combină piesele de mobilier și accesorii esențiale și definitorii pentru o anumită zonă. Prin schimbarea poziționării volumelor se creează o altă percepție a spațiului.

Această idee permite o minimizare a spațiului, astfel încât fiecare zonă nefolosită la un moment dat este ascunsă. Se pot diferenția patru zone: baia, bucătăria, livingul și dormitorul. Dintre acestea, volumul băii și al bucătăriei sunt singurele a căror poziție nu se schimbă, acest lucru fiind imposibil din cauza instalațiilor la care acestea necesită acces.

Pe timpul zilei, zona dormitorului este închisă, acesta fiind rabatat pe perete și preluând funcțiile și aspectul unui dulap de haine. Pe peretele opus este volumul livingului (albastru), acesta fiind singurul ce poate fi utilizat în acest moment, permițând primirea de musafiri și socializarea, precum și un loc generos pentru ciruclații. Pentru a se utiliza bucătăria, zona livingului este rabătută spre peretele lateral, descoperind volumul acesteia.

Pe timpul nopții, o dată cu relocarea zonei de living în poziția inițială, se poate deschide dormitorul. Fiindcă patul este îngradit pe trei laturi, se creează senzația de intimitate, de protecție.

Fig. 36 Schiță de dezvoltare a formei 3

Cea de-a treia variantă de compartimentare a spațiului implică o dezvoltare pe vertical pentru adăpostirea spațiului de dormit. Inspirat din volumetria tipică a unei locuințe, „culmea” acoperișului fiind descentrată pentru a se plia pe nevoile de spațiu și creea un anumit dinamism al formei.

Fiind una dintre cele mai simple variante, în acest caz ceea ce vezi, este ceea ce primești, toate corpurile rămânând în pozițiile lor, spre deosebire de schițele anterioare. Diferența din această variantă o reprezintă supanta amplasată deasupra zonei băii în care este zona dormitorului, acesta neavând nevoie de o înălțime de circulație mare.

Accesul este realizat prin living, de unde se poate ajunge mai departe în bucătărie sau baie, ambele concepute după minimul de spațiu necesar.

Studierea structurilor metalice și de lemn

Creșterea cererii pentru locuințe și a prețurilor terenurilor a condus la o creștere a prețurilor în ultimii ani. Prețurile proprietăților au atins nivele înalte, depășind uneori adevărata valoare a locuinței. Totuși, în momentul de față prețurile sunt consecvente și vor rămâne la fel, proprietarii nefiind dispuși să le reducă la valoarea lor normală.

Oamenii cu un buget limitat nu își permit să cumpere o casă, majoritatea locuind în chirie. Un alt tip de clădiri ce au fost folosite în diferite regiuni au început să atragă atenția, venind în forma unor locuințe de mici dimensiuni realizate din prefabricate și aducând cu ele numeroase avantaje precum producția rapidă, prețuri avantajoase, posibilitatea autonomiei, siguranța.

Micro locuințele sunt de doua feluri, cu structură metalică sau de lemn. Mai jos sunt prezentate diferențele dintre structurile metalice și cele de lemn.

Durabilitate și întreținere

Structura metalică necesită întreținere, fiind cunoscut faptul că oțelul corodează în timp, atunci când intră în contact cu oxigenul și umiditatea. Dacă o locuință cu structură metalică este așezată lângă mare, structura sa va coroda într-un ritm mai alert, fiind necesară vopsirea sau chiar înlocuirea panourilor exterioare o dată la câțiva ani. Lemnul este un material ce necesită și mai multă întreținere, fiind sensibil la numeroase elemente precum putrezirea și degradarea din cauza umezelii, infestarea cu termite. Acesta necesită vopsirea și întreținerea anuală, oferind o protecție minimă împotriva intemperiilor, inundațiilor și a vânturilor puternice.

Confort

În construcțiile de oțel, pereții sunt atât de subțiri și ușori încât oferă o izolare fonică inadecvată. Simpla pășire pe suprafața orizontală este zgomotoasă, transmițând vibrații.

Lemnul trebuie să fie tratat pentru a fi izolator fonic, adaugând costuri și muncă suplimentare la deja costisitoarea structură. Podelele de lemn crapă în timp, producând zgomote puternice în momentul mersului.

Portabilitate

Structurile metalice nu depășesc 2000kg, mutarea lor frecventă nefiind o problemă. Structurile de lemn nu sunt mobile, necesitând demontarea lor, inclusiv a sistemelor electric și mecanic.

În urma acestei analize, am hotărât că structura metalică este cea mai potrivită pentru produsul ce urmează a fi realizat, îndeplinind cerințele de design.

Structura

Structura metalică este înălțată 10 cm deasupra solului pentru a proteja construcția împotriva umezelii. Un alt motiv este cel al transportului, grinzile latitudinale fiind distanțate, astfel încât microlocuința să poată fii securizată în chingi și ridicată cu ajutorul unei macarale auto-utilitare în remorcă.

Structura este metalică, realizată din profile de oțel U de 38x50mm. Stâlpii sunt distribuiți la distanțe egale de 500mm, fiind întăriți de profile orizontale la înălțimea de 900mm și 2000mm, poziție determinată de dimensiunile și localizarea uzuală a geamurilor.

O dată ridicată structura, aceasta este umplută cu spumă izolatoare și placată cu tablă în exterior și placaj în interior, pentru a crea un mediu cald și plăcut la interior.

Tabla utilizată pentru exterior este cu profil trapezoidal, realizată de Ruukki și promite o rezistență sporită în fața intenperiilor pentru o lungă perioadă de timp, în plus aceasta vine cu o garanție de 50 ani. Foile de tablă au o grosime de 0,5mm, 1124 mm lățime și 12000mm lungime, un metru pătrat cântărind până in 4,5 kg.

Fig. 37 Tablă cu profil trapezoidal

Fig. 38 Dimensiuni ale foii de tablă cu profil trapezoidal

Structura podelei este protejată de o foaie de tablă în exterior. În interior, aceasta este izolată cu spumă și acoperită cu placaj. În interiorul acesteia se află și mecanismul de deschidere al micro-locuinței, prezentat în capitolul următor.

O altă problemă importantă pentru o locuință de mici dimensiuni, pe lângă cea a structurii, este condensul. Este mult mai facilă și rapidă umezirea aerului în momentului gătirii sau utilizării dușului într-un spațiu restrâns. Atunci când vaporii intră în contact cu pereții reci, condensează, izolarea și ventilarea fiind necesare. Pentru izolare s-au prevăzut plăci de polistiren exapndat, împreună cu spumă izolatoare la îmbinări în detrimentul vatei de sticlă din două motive: e nevoie de un strat mai gros de vată de sticlă pentru a obține aceeași calitate de izolație cu cea a polistirenului expandat; plăcile de polistiren sunt rezistente la condens, nefiind necesară și folosirea unei bariere de vapori.

Având în vedere aceleași considerente și în alegerea tipului de geamuri, s-au instalat geamuri dublu stratificate, pentru a creea o barieră de temperatură între spațiul exterior și cel interior, prevenind astfel aburirea lor.

Un alt aspect de prevenire a condensului este ventilația, astfel, instalarea unui ventilator este necesară pentru a absorbi umezeala, dar și pentru circularea aerului pe timpul verii.

Fig. 39 Finisajul exterior metalic și structura metalică

Realizarea unei structuri mobile, ce nu doar se încadrează în dimensiunile de transport, ci permite amplasarea mai multor produse pe platforma unui TIR, a necesitat găsirea unei soluții neconvenționale de maximizare a spațiului.

Având scopul de a crea o structură suficient de mică încât să poată fi transportate trei piese pe o platformă de 12 metri, însă și practică și funcțională, am ajuns la ideea implementării unui sistem de glisare ce permite extinderea acesteia o dată ajunsă la destinație.

Cu o lungime de 3700 mm, micro locuința poate fi transportată și singură, pe o remorcă auto simplă.

Sistem de glisare

Soluția ideală pentru aplicații a căror principii necesită glisarea unei încărcături de greutăți și capacități mari este PBC Linear’s Hevi-Rail – un sistem de glisare pentru aplicații calibru greu ce necesită un grad de precizie mic sau mediu.

Acest sistem puțin costisitor este ușor de montat, aliniat și folosit. Posibilitatea unei capacități de încărcare mari, atât pe axul radial cât și pe cel axial, asigură o bună durată de funcționare în condiții de utilizare frecventă. Acest produs este folosit la camioanele de tractare pentru a ridica vehiculele pe platformă, la încărcarea containerelor, în aplicații de tonaj greu din aerodinamică, în industra hârtiei, a oțelului. Acest criteriu recomandă sistemele de glisare Hevi-Rail ca fiind soluția perfectă ce poate fi aplicată în cazul de față, fiind potrivită pentru sisteme la comandă.

Fig. 40 Sistem glisare BPC Linear’s Hevi-Rail

Pe lângă acestea, sistemul are numeroase caracteristici de performanță ce îl recomandă. Printre ele, cele mai importante sunt un coeficient mic de frecare, posibilitatea unei încărcări mari, abilitatea de a glisa atât în cât și în afara șinei, făcându-l potrivit pentru aplicații mobile.

Informații:

Lungimea standard a șinei este de 6m.

Sistemul suportă o încărcătură de până la 4.6 tone.

Excelează la temperaturi cuprinse între 10 și 80°C.

Profilul șinei este realizat din oțel carbon de calitate superioară (18MnNb6).

Componente ușor de schimbat.

Perfect pentru încărcări radiale sau axiale mari.

Fig. 41 Secțiune BPC Fig. 41 Date tehnice BPC

Fig. 43 Date tehnice BPC 2

Fig, 44 Vedere BPC

Alimentare

La fel ca întreaga locuință, utilitățile și aparatura au fost alese și concepute având în vedere simplitate și sustenabilitatea. Deși acestea îndeplinesc toate funcțiile necesare desfășurării activităților de zi cu zi, acestea ar putea fi considerate primitive după standardele de locuire. Cu siguranță aceste utilități de bază nu vor părea atrăgătoare pentru toată lumea, fiecare individ având preferințele sale în ceea ce privește traiul.

Ecologie

Unul dintre motivele care susțin traiul într-o micro locuință este grija față de mediu. Majoritatea construcțiilor de acest tip sunt realizate din maxim 2000 kg de materiale, producând mai puțin de 300 m3 de gaze de seră pe parcursul unei ierni tipice. Cu o suprafață de până în 20 m2, aceasta nu necesită mult spațiu, putând fi parcată cu ușurință.

În comparație, o casă europeană cu structură de lemn necesită tăierea a peste 3000 m2 de pădure pentru a fi înălțată, producând 7 tone de deșeuri de construcție. Emisia acesteia anuală este de 18 tone de gaze de seră, iar, cu o suprafață de 150 m2, cu siguranță nu intră într-un loc de parcare.

Aspectul financiar este un alt stimulent pentru adoptarea unui trai într-o micro locuință, calitatea primând în fața calității.

Apa

Căsuța este alimentată de un sistem de țevi simplu. Un recipient de 20 litri localizat în interiorul băii, ce poate fii accesat de la exterior pentru mentenanță, alimentează atât chiuveta din bucătărie, cât și dușul. Recipientul poate fi umplut de la rețeaua locală de alimentare cu apă, în cazul în care micro locuința este amplasată într-o zonă rezidențială, fie de la o sursa naturală de apă, în cazul în care aceasta este amplasată în natură. Apa reziduală este fie eliminată în sistemul de canalizare, fie colectată într-un alt recipient, pentru a putea fi deversată mai târziu.

Încălzirea

Încălzirea este realizată prin radiații infraroșii. Lumina infraroșie este motivul pentru care simțim căldură atunci când soarele strălucește într-o zi de iarnă, deși logica susține că dacă aerul are o temperatură scăzută, ar trebui sa ne fie frig. Totuși, undele emise de soare călătoresc prin spațiu, încălzind orice obiect de care se lovesc.

Undele infraroșii sunt o formă de radiație electromagnetică situate dincolo de limita de vizibilitate a spectrului electromagnetic. Deși poartă numele de radiație, acesta nu este un element nociv, radiația referindu-se la procesul de emisia a energiei. La fel ca în cazul radiației de lumină vizibilă, radiația infraroșie este sigură pentru organism.

Metodele de încălzire convenționale funcționează pe principiul încălzirii aerului. Spre exemplu, un radiator încălzește aerul prin curenți de convecție. Atunci când temperatura acestuia crește, crează un vacum în spatele său, atrăgând aerul rece în contact cu radiatorul, încălzindu-l. Pe măsură de aerul cald se răcește, acesta coboară la nivelul podelei, fiind atras din nou; astfel de crează convecția.

Încălzirea cu infraroșu este o adiție recentă în rândul sistemelor comerciale de încălzire domestice. Undele sunt emise de panou și călătoresc neîntrerupt prin aer până lovesc un obiect unde sunt absorbite, cauzând vibrația moleculelor ce se încălzesc.

Atunci când undele intră în contact cu oamenii, acestea pătrund aproximativ 2 cm în corp, producând un sentiment profund de căldură; chiar și atunci când există obiecte de obturează contactul undelor direct cu organismul uman, acestea de lovesc de corpurile solide și se reflectă înapoi spre individ.

Deși există radiatoare cu infraroșu alimentate cu gaz, petrol sau combustibili solizi, am considerat că cele pe bază de curent sunt cele mai potrivite, nefiind nevoie de integrarea de țevi sau rezervoare de combustibil pe lângă acestea. Mai mult decât atât, având în vedere prezența panourilor solare, încâlzirea se va putea realiza gratis.

Instalarea panourilor cu infraroșu se poate face atât pe pereți cât și pe tavan, putând fi poziționate chiar și în proximitatea patului, fiind extrem de silențioase.

Mai mult decât atât, prin încălzirea pereților sau a obiectelor prin intermediul radiației infraroșii se crează o masă termică, ceea ce înseamnă că acestea rețin căldura, menținând un aer confortabil în locuință. Spre deosebide de acestea, aerul nu are masă, deci, în cazul încălzirii bazate pe convecție, în momentul deschiderii unei uși, aerul cald este eliminat, fiind necesară reîncălzirea camerei.O consecință a încălzirii pereților îl constituie menținerea uscată a acestora, reducând condensul și prevenind apariția igrasiei în locuință.

Încălzirea panourilor cu infraroșu la temperatura de funcționare are loc în aproximativ 30 de secunde, fiind mult mai eficiente.

Fig. 45 Panou de radiații infraroșii

Toaleta

Toaleta de compost reprezintă cea mai eficientă și potrivită variantă în acest caz, micro locuința nefiind permanent conectată la rețeua de canalizare.

Toaleta de compost are un principiu simplu de funcționare. Prin separarea lichidelor de solide, volumul materiei este redus semnificativ, permițând o lună de folosire de către două persoane înainte de a trebui să fie golit (80 utilizări).

Asemenea unei toalete obișnuite, toaleta de compost are un vas, acesta fiind prevăzut cu un element de acționare. Diferența semnificativă între acestea o reprezintă funcționarea fără apă; o căptușeală de hârtie prevede suportul pentru materia solidă în drumul său spre rezervorul de deșeuri. Unitatea are un sistem de ventilare integrat ce creează o presiune negativă constantă pentru a elimina umiditatea, oferind un mediu igienic, având un consum energetic de 80-150 W, fiind comparativ cu cel al unui bec.

Fig. 46 Componentele și modul de funcționare ale unei toalete de compost

Toaletele de copost sunt cel mai des întâlnite în cabane și locuințe sezoniere, nefiind practice în gospodării permanente cu mai mult de doi membri.

În medie, o persoană folosește 280 litri de apă pe zi, o treime din această cantitate fiind consumată prin tragerea apei de la toaletă, având în vedere că un rezervor mai vechi are o capacitate de 25 de litri. O toaletă de compost poate economisi aproximativ 25 000 de litri de apă de persoană pe an.

Prin eliminarea consumului de apă al toaletei, se înregistrează o economisire în serie, pornind de la sistemele septice și până la costurile tratării apei, având un efect benefic asupra menținerii curățeniei apelor.

Electicitate

Micro locuința este alimentată de două panouri solare situate pe acoperiș. Acestea sunt suficiente pentru a produce energia necesară funcționării corpurilor de iluminat, a sistemului de încălzire și a aparatelor electocasnice și media.

Soarele reprezintă cea mai importantă resursă de generare a electricității fără a polua sau a contribui la încălzirea globală.

Locuințele alimentate cu energie solară erau o raritate până acum câțiva ani când, prin implementarea diverselor proiecte de mediu și scutirea de taxe, acestea au câștigat popularitate.

Panourile solare sunt alcătuite din celule fotovoltaice. Pe scurt, acestea captează lumina solară, o transformă în energie și o trimit spre un invertor ce o convertește în energie electrică suficientă pentru a alimenta o locuință.

Având în vedere spațiul limitat și susținerea unui trai minimalist, un kit format din două panouri solare este suficient pentru a alimenta locuința. Însă, pentru a minimiza consumul de energie, iluminatul va fi realizat prin amplasarea strategică a lămpilor LED pentru a crea o ambianță placută și o lumină uniformă. Sistemele de iluminat cu LED sunt dispozitive semiconductoare ce produc lumină vizibilă atunci când curentul electric trece prin ele. Acestea diferă de cele incandescente și cele fluorescente din mai multe privințe. Atunci când sunt concepute corect, LED-urile pot fi mai eficiente, durabile, versatile.

LED-urile sunt surse de lumină direcțională, ceea ce înseamnă că emit lumină într-o direcție specifică, spre deosebire de becurile incandescente sau fluorescente ce emit lumină și căldură în toate direcțiile. Din acest motiv, LED-urile folosesc lumina și energia mai eficient, dar, de aceea, presupun tehnici mai sofisticate de producție pentru a se realiza un bec ce împrăștie lumină.

Becurile incandescente produc lumină prin folosirea electricității pentru a încălzi un filament pâmă când acesta devine fierbinte – incandescent. Drept rezultat, acestea eliberează 90% din energie sub formă de căldură.

În cazul becurilor fluorescente, curentul electric este eliberat între electrozii situați la fiecare capăt al tubului, într-un mediu gazos. Această reacție produce radiații ultraviolete și căldură. Radiațiile sunt transformate în lumină când acestea lovesc învelișul de fosfor al becului.

Durata de utilizare a produselor de iluminat LED este definită diferit față de cea a altor surse de lumină din cauza faptului că acestea nu se ard ci întâmpină o depreciere a luminii, aceasta scăzând în intensitate și schimbându-și culoarea în timp. În loc de a baza durata de viață a produselor LED pe timpul necesar a 50% de lămpi dintr-un grup să se ardă (așa cum se procedează în cazul surselor tradiționale), aceasta este bazată pe predicția timpului necesar diminuării cantității luminii cu 30 de procente.

Rezultat

Micro locuința presupune un scop, o decizie de a trăi un mod de viață minimalist, făcând un pas în spate și privind în perspectivă scopul unei case. Prin concentrarea asupra ceea ce este important și eliberarea de obiectele inutile se obține independeța financiară și se câștigă responsabilitatea față de mediu.

Concentrându-se pe ideea unei locații flexibile, micro locuința este ușor de transportat, structura sa fiind concepută din materiale rezistente. Având o lungime de 3700 mm, aceasta poate fi încărcată pe o remorcă obișnuită. Încărcarea se realizează cu ajutorul unei macarale auto ce poate fi de asemenea instalată pe remorcă.

Pentru a deveni funcțională, micro locuința se deschide prin glisarea celor două elemente componente. Spre a reducere costurile finale de realizare, sistemul de glisare este unul mecanic, acționarea sa fiind realizată cu ajutorul macaralei utilizate și la transport, prin prinderea în chingi a părții mobile și deplasarea ei.

O dată cu deschiderea ansamblului, se poate accesa intrarea.

Fațada micro locuinței este realizată din metal, material ales atât pentru rezistența sa cât și pentru nivelul de mentenanță redus. Pentru a încălzi aspectul industrial al acesteia, porțiunea de fațadă ce se descoperă o dată cu deschiderea produsului, este placată cu lemn, oferind atât un contrast cromatic, cât și un dinamism compozițional.

Ferestrele sunt concepute de mari dimensiuni pentru a crea un mediu luminos și plăcut, pentru a evita umbrele aspre. De asemenea, prin poziționarea acestora pe trei laturi diferite ale volumului locuinței, se facilitează procesul de ventilație atât de necear menținerii unui spațiu sănătos. Pentru o izolare eficientă, geamurile sunt triplu stratificare, creându-se astfel o barieră termică între mediul exterior și cel interior.

În interior, micro locuința este acoperită cu placaj de lemn, un material rezistent care, deși simpl atunci când este privit singur, prin ansamblarea sa, produce un ritm la nivelul pereților. De asemenea, el oferă o ambianță placută, iar prin dominanța sa, încearcă să ofere senzația de spațialitate.

Mobilierul de bucătărie, realizat de semenea din placaj, reprezintă cea mai mare piesă de mobilier din locuință, fiind responsabil cu adăpostirea a celor mai multe aparate și accesorii. În interiorul acestuia este ascuns frigiderul, dar și plita electrică ce este ridicată pe blat doar în momentul în care aceasta este folosită, pentru a maximiza spațiul de lucru. Blatul este realizat din inox, asemenea chiuvetei, oferind un suport durabil și rezistent, dar și un centru de interes compozițional.

Pe peretele opus este amplasat mobilierul cu dublu rol, îndeplinind atât funcția de living, cât și cea de dormitor. Pe timp de zi, acesta adăpostește o canapea de trei locuri, așezată în fața ferestrei, oferind imagini întinse și schimbătoare o dată cu locația de amplasare. Aceasta este înconjurată de spații de depozitare distribuite simetric, astfel încât fiecare dintre cei doi locatari să poate deține propriul său dulap.

În cazul unei vizite, din partea inferioară a corpurilor de dulapuri, pot fi scoase două scaune tip cutie, ce au dublu rol de depozitare, oferind spații în plus de ședere. Pentru că nu există living fără o măsuță de cafea, cele două scaune pot juca de asemenea acest rol, putând fi utilizate singular sau unite pentru a se obține o masă mai mare.

Atunci când vine ora mesei, din interiorul pereților laterali pot fi desprinse piesele necesare ansamblării acesteia. Masa se montează prin cateva gesturi, fiecare piesă potrivindu-se cu cealaltă și constituind un ansamblu. O dată ridicată, aceasta se poziționează în fața canapelei și, împreună cu cele două scaune, se obține suficient spațiu pentru patru persoane.

Fiindcă nu există televizor, în partea superioară centrală a corpului de depozitare este montat un proiector, fiind satisfăcută astfel nevoia de destindere a locatarilor după o zi lungă de lucru.

O dată cu venirea nopții, livingul își pierde rolul, devenind dormitor. Canapeaua se extinde, ocupând cea mai mare parte a micro locuinței, lăsând loc suficient doar pentru circulație. Așternuturile necesare asamblării patului sunt depozitate în volumul de lângă geam, putând fi scoase doar o dată ce patul este întins.

Noptierele sunt incorporate în dulapurile amplasate simetric de fiecare parte a patului. Prin deschiderea unei uși, se descoperă o poliță cu rol de depozitare.

Baia, accesată pe ușa glisantă din stânga intrării, este alcătuită din chiuvetă, toaletă de compost și duș. Spațiul fiind limitat, s-a renunțat la instalarea unei cădițe pentru duș, rezultatul fiind o baie umedă, astfel încât scurgerea apei se realizează direct prin scurgerea din podea. Din același motiv, chiuveta amplasată pe peretele paralel intrării este de dimensiuni minime.

În realizarea planimetriei s-a ținut cont de sistemele de alimentare cu apă și de colectare a apei reziduale, acesta fiind motivul amplasării bucătăriei și a băii pe un perete comun.

Alimentarea cu apă se face din recipientul amplasat în spatele locuinței. Acesta are un volum de 30 de litri si poate si umplut prin conectarea la rețeaua orașului sau din surse locale (izvoare, cișmele), accesul la acesta fiind realizat din exterior, facilitându-se astfel și operațiunile de alimentare, verificare și mentenanță. Tot în această zonă tehnică sunt amplasate și convetorul de energie aferent panourilor solare, precum și acumulatorii.

Iluminarea se realizează prin intermediul becurilor LED instalate în plafonul locuinței. Acestea au fost alese pentru consumul redus de energie, dar și pentru durata lor de viață superioară metodelor tradiționale.

Concluzii

O locuință trebuie să fie primitoare, confortabilă, să producă bucurie atunci când este utilizată, indiferent de dimensiunile sale. Deși trimite cu gândul la un spațiu înghesuit și restrâns, prin conceperea unei planimetrii inteligente și acordarea atenției la detalii, o micro locuință poate depășii granițele preconcepțiilor din punct de vedere al eficienței și al stilului.

Cheia conceperii unui spațiu armonios potrivit nevoilor unui individ este înțelegerea spațiului ca fiind un întreg, identificându-se caracteristicile sale unice.

O locuință oferă mai mult decât adăpost și securitate; ea trezește un sentiment de apartenență, sentiment ce se naște atunci când se realizează o identificare a sinelui cu mediul. O locuință bazată pe pretenții și nesiguranțe rareori va trezi alte sentimente. Pentru ca un spațiu să nutrească sentimentul de siguranță, trebuie să ne câștige încrederea, trebuie să fie sincer. Locuința este fortăreața de apărare în fața haosului lumii pentru a proteja lucrurile și principiile pe care le valorezi. Includerea în acest spațiu a unui obiect nefolositor poate fi văzută ca o crăpătură în zidul cetății. Ordinea și liniștea sunt compromise atunci când lucuri străine fericirii noastre ne înconjoară. Obiectele inutile din casă diluează intensitatea vieții din interior.

Existența unui spațiu cunoscut permanent, aduce cu ea multiple beneficii psihologice, rămânând o constantă într-un mediu nou. Păstrând familiaritatea unui cămin, adaptarea la noile provocări are lor mai rapid, energiile fiind concentrate în descoperirea, înțelegerea și acceptarea acestora.

Posibilitatea unei locuințe mobile permite o flexibilitate a modului de viață, o independeță fizică și economică. Prin portabilitatea ei, micro locuința încurajează deplasările și îmbrățișarea noului, cunoașterea lumii din confortul propriei case.

Transformă lumea în curtea din spatele casei tale!

Elevații

Vizualizare

Bibliografie

Literarură

Lloyd Kahn, Small house, simple shelter, California , Shelter Publications, 1935

Stewart Brand, How Buildings Learn, Penguin Books, United States, 1994

Kwok, Alison and Walter Grondzik, The Green Studio Handbook: Environmental Strategies for Schematic Design, Architectural Press, United States, 2006

Kahn, Lloyd, Blair Allen, Julie Jones, Peter Aschwanden, The Septic System Owner's Manual, Shelter Publications, United States, 2007.

Jay Shafer, The Small House Book, California, Tumbleweed Tiny House Company, 2009

Katie Hutchison, The New Small House, The Taunton Press, United States, 2015

Ryan Mitchell, Tiny House Living, Betterway Home, England, 2014

Sara Emslie, Beautifully Small, Ryland Peters & Small, England, 2014

Derek Deek Diedrickson, Microshelters, Storey Publishing, 2015

Meistes, The History of Human Factors and Ergonomics, Lawrence Erlbaum Associates, 1999

Site-uri

Top 7 Tiny House Benefits

http://www.wisegeek.com/what-is-a-micro-house.htm

The Planning Stage Of Building A Tiny House

Tiny Houses of The Past: A Tiny (Scattered) Timeline

http://america.aljazeera.com/watch/shows/the-stream/the-latest/2013/11/22/living-small.html

About

http://www.eltrex-motion.com/en/news-events/news/article/5-features-of-extreme-load-handling-hevi-rail-linear-guide-system/

http://www.pbclinear.com/Profile-Rail–Hevi-Rail-linear-guide-rail

http://pbclinear.eu/fileadmin/PBC_projekt/Resources/PDFs/CRT_hevy-rail_en.pdf

http://www.ruukki.com/rou/acoperisuri-rezidentiale/produse/invelitori-metalice/roofing-sheet-products/profiled-sheet-T20-30W-1090

Infrared Heating Panels

http://www.konzak.com/prohousing/