Poziția și localizarea geografică a municipiului Târgu- Mureș [309646]

CAPITOLUL 1 – REPERE NATURALE ALE ORAȘULUI

Poziția și localizarea geografică a [anonimizat]- Mureș se află situat în Depresiunea intracarpatică a Transilvaniei. Fiind situat în zona centrală a [anonimizat], [anonimizat].

Fig. 1. Harta localizării județului Mureș în cadrul României

Fig. 2. [anonimizat], fiind la adâncimi mari.

[anonimizat].

[anonimizat] 16o33’ latitudine nordică și 24o34’ longitudine estică.

Fiind situat în centrul Ardealului, a fost din toate timpurile un important centru economic. Ca urmarea a poziției favorabile, s-[anonimizat], cât și pe cele rutiere. Se remarcă astfel vechiul drum roman care pornea din Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), [anonimizat]- [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], și caracterul de sedimentare.

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], se află un strat de pietriș cu nisip.

Lunca Mureșului are o lățime cuprinsă între 4 și 5,5 km în zona municipiului. Cea de-a doua luncă este cea a pârâului Pocloș și are o lățime cuprinsă între 0,5 și 1 km. Profilul asimetric al văii Mureșului se remarcă prin terase mai puțin individualizate pe malul drept și prin patru terase bine delimitate pe malul stâng. Cea mai joasă terasă corespunde zonei de dezvoltare a vechiului oraș și are nivelul de aproximativ 10 m. A treia terasă se află situată la 50-55 m și a [anonimizat]. [anonimizat] 150-160 m.

Formarea conurilor de dejecție ale pârâurilor au avut un impact pozitiv asupra dezvoltării urbane a municipiului.

[anonimizat] (atlantice) care traversează munții Apuseni. Valorile temperaturii medii multianuale sunt de 9°C, precipitațiile au valori 600 mm în arealele joase. Circulația maselor de aer este predominant vestică.

Temperatura medie anulă între 1961-1995 este de 8,8°C. Cele mai scăzute valori ale temperaturii sunt înregistrate în sezonul rece și sunt de aproximativ -4,2°C. Iar cele mai ridicate valori sunt înregistrate în sezonul cald și sunt cuprinse între 17,9°C și 19,4°C.

[anonimizat] 39°C în data de 29.07.1936.

Temperatura minimă absolută este de -32,8°C și a fost înregistrată în data de 23.01.1963

Administrația Națională de Meteorologie a elaborat studii cu privire la schimbările climatice din România în perioada 1961-2007. Prin analiza temperaturii medii a aerului s-au constatat următoarele modificări în zona municipiului:

încălzire de aproximativ 1,1-1,5°C în timpul iernii;

încălzire de aproximativ 0,6-1,0°C în timpul primăverii;

încălzire de aproximativ 1,6-2,0°C în timpul verii;

răcire de aproximativ -1,0- -0,5°C în timpul toamnei.

Aceștia au realizat aceste studii și pentru perioada 2001-2030, rezultatele fiind:

încălzire cu aproximativ 0,46-0,5°C în timpul iernii;

încălzire cu aproximativ 0,67-0,74°C în timpul primăverii;

încălzire cu aproximativ 1,19-1,24°C în timpul verii;

încălzire cu aproximativ 0,69- 0,72°C în timpul toamnei.

Precipitațiile sunt reduse, iar media anuală este de aproximativ 569 mm.

Hidrografia

Rețeaua hidrografică principală este reprezentată de râul Mureș, care străbate municipiul.

Prezența acestuia a determinat apariția și dezvoltarea orașului.

De-a lungul timpului acesta a produs o serie de inundații, producând pagube materiale. Ca urmare a producerii acestor hazarde s-a luat decizia de a se construi un sistem de apărare împotriva inundațiilor. Astfel, se construiește un nou canal, dotat cu uzină electrică, și un baraj.

Artera hidrografică secundară ce traversează municipiul este reprezentată de pârâul Pocloș, care are o lungime de aproximativ 6,6 km. În prezent acesta este un afluent al râului Mureș.

Vegetația

Este specific etajul stejăretelor. Acesta se dezvoltă la altitudini de sub 500 m. Pădurile sunt formate din specii de stejar (Quercus robur), la care se adaugă cer (Q. cerris) și gârniță (Q. frainetto), tei, arțar, frasin, ulm.

Vegetația intrazonală este bine dezvoltată în lunca râului, și este alcătuită din sălcii, plopi și fânețe higrofile. Iar ca și vegetație caracteristică sunt amintite: stuful, papură și rogozul.

Platoul Cornești reprezintă cea mai înaltă cotă a orașului. Pădurea este alcătuită din specii de stejar și carpen și oferă condiții propice animalelor prezente în Grădina Zoologică.

Fauna

Fauna este diversă, remarcându-se numeroase specii de păsări, cum ar fi: ciocănitoarea, gaița, turturica, cucul, cinteza, precum și numeroase rozătoare, ca de exemplu: căprior, iepure, pârș, nevăstuică. Însă pe lângă acestea se găsesc mistreți și urși.

Râul Mureș este gazda multor specii de pești, printre care amintim: bibanul, carasul, crapul, păstrăvul, somnul, șalăulu, cleanul și roșioara.

Solurile

Pe teritoriul municipiului se întâlnesc următoarele tipuri de soluri: soluri neevoluate, soluri argiloiluviale, precum și asociații de soluri.

Fig. 3. Harta pedologică a municipiului Târgu- Mureș (preluat din „Studiu de fundamentare privint protecția mediului aferent Planului Urbanistic General Municipiul Târgu- Mureș„)

CAPITOLUL 2- EVOLUȚIA TERITORIALĂ A ORAȘULUI

2.1. Sat, târg, reședință de județ

Datorită poziție favorabile în cadrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, orașul Târgu- Mureș a fost de-a lungul timpului un leagăn de civilizație umană. Pe teritoriul actual al municipiului și a localităților învecinate, au fost descoperite urme ale viețuirii umane, ce atestă vechimea așezărilor. De la începutului epocii neolitice și până în perioada feudală (secolele IX- XIV).

Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase dovezi materiale. Acestea fiind descoperite în mai multe puncte de pe teritoriul municipiului, după cum se poate observa în harta prezentă.

Fig. 1. Târgu-Mureș. Zonarea descoperirilor arheologice ( „Parcul Sportiv”; 2 – „Cetate”; 3- „K. Bucker”; 4- „Hipodrom”; 5- „Universitatea”; 6- „Dâmbul Pietros”; 7- „Cotitura Dâmbului”; 8- „Gecse Daniel”; 9- „Fabrica de cărămizi”; 10- „Vârful cu furnici”; 11- „Vârful cu corn”; 12- „Gloduri”; „Gyera”)

2.1.1. Apariția și numele orașului

Primul document care atestă așezarea Târgu- Mureșului din Scaunul Mureșului, datează din secolul al XIV- lea (1405-1410), fiind o listă de zăcuială a Papei, în care este amintit preotul Roman din Noul Târg al Secuilor, Novum Forum Seculorum, care a platit 40 denari. Menționarea târgului nou presupune existența unui târg mai vechi, fiind un centru de schimb. Se presupune că vechiul târg își avea așezarea pe teritoriul localității Miercurea Nirajului, mutându-se astfel pe teritoriul actual al orașului Târgu- Mureș, primind astfel numele de Novum Forum Seculorum.

Înființarea târgului are o probabilă legătură cu darea în boi datorată de secui regelui Ungariei, boi care se cumpărau în acest târg. Începând cu secolul al XIV, se face tot mai des pomenirea de Novum Forum Seculorum.

Încă de la începutul secolului al XII-lea elementul maghiar își face simțită prezența pe valea Mureșului, în amonte de Târgu- Mureș. Cele mai însemnate dovezi ale existenței acestui spațiu încă din perioada prefeudală și perioada feudală timpurie sunt cetățile. Și anume, cetatea de la Morești, de pe „Podei”, cetatea de pământ situată pe dealul învecinat satului Chinari, care aparține comunei Sântana de Mureș.

N. Stoicescu consideră că „unii istorici maghiari au încercat să susțină că aceste vechi cetăți de pământ ar fi opera unor războinici nomazi. Dacă „descălecători” maghiari ar fi constructorii acestor cetăți, ar fi fost firesc ca asemenea construcții să fi apărut și în Pannonia, unde s-au așezat mai întâi maghiarii; ori, asemenea cetăți nu sunt cunoscute până acum, arheologii maghiari nereușind să descopere decât vechi cetăți rămase de la romani sau altele ceva mai noi construite de slavi”.

Începând cu secolul al XVI-lea, istoricul Trausch Josephus consideră ca orașul a fost înființat în anul 1004, istoricul Orbán Balázs, menționează la rândul său anul 1004, ca urmare a existenței localității romane Utidava. Istoricul Benkő Károly menționează anul 1002, în lucrarea sa dedicată orașului Târgu- Mureș.

Iezuitul Szentivány din Nagyszombat (Ungaria), consideră că orașul a fost înființat în anul 1230, definindu-l ca „Asserculi”. În limba latină „asserculis” înseamnă „din scândură”, făcând referire la o localitate în care existau construcții de acest tip.

În unele documente întâlnim și alte denumiri ale orașului, cum ar fi: „Agropolis” (numele grecesc) și „Neumarkt” (numele german).

Ca urmare a inexistenței unor documente cu privire la înființarea orașului, se presupune că după invazia tătară din anul 1241, această zonă a fost locuită de o populație de călugări dominicani.

În Analele Franciscane, a fost menționată existența la Târgu Mureș a unei mănăstiri franciscane din cele patru aflate în Transilvania. Acestă mănăstire se poate considera ca fiind cea mai mare din Transilvania medievală, până în anul 1486, când a fost fondată la Cluj o altă mănăstire, fiind mult mai mare decât cea din Târgu- Mureș.

Mănăstirea franciscană a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea zonei și a orașului.

Dankanits Ádám consideră că nu există nicio dovadă că înainte de secolul al XIV-lea ar fi existat vreo așezare umană în acest loc. Se consideră astfel existența orașului între anii 1296- 1304, care are un statut de târg, având denumirea de Novum Forum Seculorum.

2.1.2. Evoluția orașului în perioada 1350-1700 (Perioada Evului Mediu)

Fig. 2. A. Harta orașului Târgu Mureș în anul 1350; B. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1400 (1 – Biserica cu mănăstirea din cetate; 2 – Biserica „Sf. Nicolae”)

De-a lungul timpului, orașul a avut o serie de denumiri cum ar fi: Zekuluasarhel, Zekeluassarhel, Zekelwasarhel, Zekelwasarhely. Astfel că, în anul 1409 numele orașului devine mai simplu „in civitate Vasarhel”. Numele de Székely-Vásárhely este păstrat până în secolul al XVII-lea.

Fig. 3. A. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1450; B. Harta orașului Târgu Mureș în anul 1500 (1 – Biserica cu mănăstirea din cetate; 2 – Biserica „Sf. Nicolae”; 3 – Spitalul „Sf. Duh”; 4 – Mănăstirea de călugărițe; 5 – Biserica unitariană)

Fig. 4. A. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1550; B. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1600 (1 – Biserica cu mănăstirea din cetate; 2 – Biserica „Sf. Nicolae”; 3 – Spitalul „Sf. Duh”;

4 – Mănăstirea de călugărițe; 5 – Biserica unitariană; 5 – Casa Köpeczi (Teleki) )

În anul 1616, Gavril Bethlen, declară localitatea „oraș liber regesc”, cu rang de municipiu, schimbându-i numele de la Târgu Secuiesc în Târgu- Mureș (Marosvasarhely), care nume se păstrează până în ziua de azi.

Evoluția orașului, de la un târg neînsemnat la un centru economic important a avut loc datorită resurselor solului, comerțului și meșteșugurilor care au luat avânt odată cu înființarea breslelor în secolul al XIV-lea. Prin întemeierea breslelor atrage locuitorii din satele învecinate să își mute locuințele în oraș.

Fig. 5. A. Harta orașului Târgu-Mureș în anul 1625; B. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1650 (1 – Biserica din cetate; 2 – Casa Köpeczi; 3 – Casa Francisc Nagy Szabó)

Fig. 6. A. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1675; B. Harta orașului Târgu-Mureș în anul 1700 (1 – Biserica din cetate; 2 – Casa Köpeczi; 3 – Casa Francisc Nagy Szabó)

Spre sfârșitul secolului al XIII-lea încep să fie atestate și satele din apropierea orașului Târgu- Mureș. Astfel că, în anul 1293 este atestat Sâncraiu de Mureș, cu numele de „siculi de Sancto Rege”. În anul 1350 acest sat se întâlnește în registre sub numele de Székelyháza. Din anul 1687, purtând numele de Sâncraiu de Mureș (Maros Szent Király). Sângeorgiu de Mureș este amint în anii 1332, 1334 și 1335 ca Sancto Georgio. Începând cu anul 1423 satul este amintit ca Zenthgywrgh (Szent György), iar din anul 1567 se întâlnește sub denumirea de Sângeorgiu de Mureș. Localitatea Sântana de Mureș este amintită în anii 1332, 1334 și 1335 ca Sancta Ana, iar din anul 1409 ca Zenthana. Localitatea Cristești apare în anul 1332 sub denumirea de Sancto Cruce, iar din anul 1567 Cristești Mureș sau Maros Keresztur.

Ca urmare a evoluției orașului, majoritatea comunelor și satelor din apropiere sunt cuprinse în teritoriul municipiului actual. Cele mai importante fiind: Șașvarul mare sau de sus, Sașvarul mic sau de jos (în anul 1567), Secuenii (în anul 1467), Gordoșfalăul, Beneșfalăul (în anul 1495), Miceștii (în anul 1567), Curlenii, Podenii (între anii 1760-1762), Remetea (între anii 1602-1603).

Fig. 7. Harta orașului Târgu- Mureș și așezările înconjurătoare, cu perioada atestării lor documentară

Caracteristica principală a orașului este funcția de târg. Începând cu secolul al XIV- lea se consideră că în zona străzii Márton Áron era localizat vechiul târg. În prezent, această stradă este considerată una dintre cele mai vechi ale orașului, purtând denumirea de strada „Oborul vechi de animale” (Régi Baromvásár).

În anul 1427, regele Sigismund de Luxemburg „afirmă existența în scaun secuiesc a câte un oraș ce beneficia de drepturi sporite față de celelalte localități”. Având acest drept, orașului își putea alege primar, putea avea independență economică și politică, și își stabilea reguli cu privire la comercianții străini care participau la târgurile desfășurate aici.

Devenind capitală a secuimii din secolul al XIV- lea, Târgu- Mureșul devine cel mai important centru politic din Răsăritul Ardealului, fiind sediul mai multor diete secuiești.

Ca urmare a obținerii îndependenței economice și politice față de Scaunul Mureș, locuitorii orașului obțin din partea regelui Matei Corvin, la data de 18 aprilie 1470, dreptul la jurisdicție proprie. Același rege, acordă orașului în anul 1482, dreptul de a ține trei târguri mari de țară și anume: Ziua Domnului (care se ținea în prima joi după duminica de după Rusalii), Ziua Sfântul Martin (se ținea în data de 11 noiembrie) și Duminica Floriilor.

De-a lungul timpului, orașul obține o serie de privilegii care ajută la dezvoltarea socială și economică a târgului. Cum ar fi, legăturile cu domnitorii români, care iau orașul sub protecția lor, cum este cazul voievodului Mihai Viteazul.

La data de 29 aprilie 1616, ca urmare a reconstruirii cetății, orașul este declarat municipiu, prin diploma principelui Gabriel Bethlen. Astfel, orașul se împarte în două și anume: partea închisă cu zidurile cetății și partea aflată în exteriorul zidurilor.

Suprafața orașului între secolele XIV- XV a fost de circa 36 ha, cuprinzând străzile Avram Iancu, Mitropolit Andrei Șaguna, Mihai Viteazul, Borsos Tamás, și partea superioară a străzilor Bolyai și Márton Áron. În partea de jos a orașului curgea brațul râului Mureș, în prezent această zonă este reprezentată de centrul orașului.

Ioan Eugen Man afirmă că orașul Târgu-Mureș și-a început istoria urbană „ceva mai târziu” și anume începând cu secolul al XV-lea.

La începutul secolului al XV-lea au existat trei nuclee situate în partea nordică, sudică și estică de biserică. Străzile orașului erau înguste și s-au dezvoltat în special în partea de sus a acestuia. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea se poate vorbi de o rețea stradală conturată în mare parte. Iar suprafața acestuia la sfârșitul secolului al XVI-lea fiind de aproximativ 96 ha.

Ca urmare a înființării breslelor (tăbăcarilor, dogarilor, blănarilor, cizmarilor, frângherilor și cuțitarilor), orașul devinde un centru meșteșugăresc important în secolul al XVII-lea.

Începând cu secolul al XVII-lea, orașul se dezvoltă în partea de jos, formând „Orașul Nou”. Acesta cuprinde străzile Revoluției, Călărașilor, Morii, Arany János, Aurel Filimon, Horea și Eminescu, precum și piețele Petöfi, Trandafirilor, Victoriei, Republicii.

2.1.3. Evoluția orașului în perioada 1700-1850 (Perioada stăpânirii habsburgice)

Din 26 ianuarie 1699 Transilvania, și implicit orașul Târgu- Mureș intră sub stăpânirea habsburgică.

În toată această perioadă, se remarcă creșterea numărului de gospodării, a populației.

În anul 1709 au fost consemnate 571 de familii, aproximativ 3.300 persoane. Între anii 1717-1719 ca urmare a epidemiei de ciumă, mortalitatea înregistrează valori mai ridicate, astfel că aproximativ 3.500 persoane au decedat. Însă, între anii 1721-1722 au fost consemnate 838 familii, din care 559 familii contribuabile și 279 familii neimpozitabile.

Familiile erau împărțite în patru cartiere – zone- ale orașului. Acestea fiind: Sângeorgiu (Szentgyörgy), Sâncrai (Szentkirály), Sfântu Nicolae (Szentmiklos), Pocloș (Poklos).

Epidemia de ciumă din 1738-1739 a avut drept consecință o nouă reducere a populației. Însă și după această epidemie, poluația a început să crească de la an la an.

Prima reprezentare grafică a orașului aparține lui Johan Konrad von Weiss, aceasta nu oferă multe detalii. Însă prima hartă a orașului cunoscută este din anul 1750. Aceasta cuprinde zone construite, rețeaua stradală și cetatea. Rețeaua stradală este mai largă, iar suprafața teritoriului este de circa 170 ha.

Orașul este mărginit în partea nordică de râul Mureș, în partea estică de strazile Mihai Viteazul și cimitirele reformat și catolic, în partea de sud de Bulevardul 1 Decembrie 1918 și de pârâul Pocloș, iar în partea vestică cu strada Cuza Vodă și piața Matei Corvin.

Fig. 8. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1750

Cele patru cartiere ale orașului nu sunt delimitate în harta din anul 1750. Însă alte surse apreciază că cele patru cartiere erau formate din străzile:

Cartierul Sângeorgiu: străzile Revoluției, Republicii, pasajul Palas, străzile Avram Iancu, Mihai Viteazul, Mitropolit Andrei Șaguna, Eminescu, Sinaia, piața Petöfi, strada Poștei, Bulevardul Cetății și strada Nicolae Iorga;

Cartierul Sâncrai: străzile Călărașilor, Arany János, Morii și Aurel Filimon;

Cartierul Sfântu Nicolae: străzile Bolyai și Ștefan cel Mare, Borsos Tamás , M. Kogălniceanu, Târgului, Márton Áron și străzile Retezatului și Fântânii în formare;

Cartierul Pocloș: strada Horea și piața Trandafirilor, dar și strada Cuza Vodă care era în formare.

Primul regulament urbanistic al orașului datează din anul 1764 și este cunoscut sub denumirea de „Constitutio Szilagyanae” (Constituția Szilaghiana). În cadrul acestui regulament urbanistic sunt clasificate clădirile orașului. Astfel că se disting următoarele:

clădiri de categoria I-a: 26 case (5,28 % din total);

clădiri de categoria a II-a: 91 case (18,50 %);

clădiri de categoria a III-a: 213 case (43,29%);

clădiri de categoria a IV-a: 162 case (32,93%).

Datele recensământului din anul 1786 arată existența a 856 case cu 1.126 familii. În următorii ani, populația orașului se află într-o continuă creștere. Astfel că în anul 1800, se înregistrează 1.282 familii și 934 case.

Ca urmare a creșterii populației, suprafața orașului crește, fiind de aproximativ 220 ha, din care orașul propriu-zis cuprinde circa 180 ha.

Fig. 8. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1800 (A – Cetatea; B – Cimitirele românești (ortodox și greco-catolic); C – Cimitirul romano-catolic; D – Cimitirul reformat; E – Râul Mureș; F – Pârâul Pocloș. a – Piața Trandafirilor; b – Strada Călărașilor; c – Piața Republicii; d – Strada Nicolae Iorga; e – Piața Bolyai)

Teritoriul orașului ajunge să aibă o suprafață de 235 ha, 211 ha reprezentând zona locuită, până la mijlocul secolului al XIX- lea.

Fig. 9. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1850 (I. Cartierul Sf. Gheorghe: a – Str. Revoluției și Republicii; b – Pasajul Palaș; c – Str. Avram Iancu; d – Str. Mihai Viteazul; e – Str. Mitropolit Andrei Șaguna; f – Str. Mihai Eminescu; g – Str. Sinaia; h – Piața Petőfi; i – Str. Poștei; j – B-dul Cetății; k – Str. Spitalul Vechi. II. Cartierul Sâncrai; a – Str. Călărașilor; b – Str. Arany János; c – Str. Morii; d – Str. Aurel Filimon; e – Piața Matei Corvin. III. Cartierul Sf. Nicolae: a – Str. Bolyai și Ștefan cel Mare; b – Str. Borsos Tamás; c – Str. Mihai Kogălniceanu; d – Str. Târgului; e – Str. Márton Áron; f – Str. Retezatului; g – Str. Fântânii; h – Str. Strâmbă; i – Str. Bolyai; j – Pasajul Mic, k – B-dul 1 Decembrie 1918. IV, Cartierul Pocloș: a – Piața Trandafirilor; b – Str. Horea; c – Str. Cuza Vodă; d – Str. Baladei. A – Cetatea; B – Cimitirul Românesc; C – Cimitirul Catolic; D – Cimitirul Reformat; E – Parcul Elba; F -Râul Mureș; G -Pârâul Pocloș)

În toată această perioadă, orașul, nu a fost ferit hazardele naturale. Cronicarul Petri Nagy György, în anul 1804, amintește de o inundație care a cuprins aproape toată partea de jos a orașului.

În luna iunie a anului 1821, are loc o altă revărsare a râului Mureș, iar cronicarul Borosnyai Lukáts László afirmă că apa a pătruns până în piața orașului, astfel că locuitorii au fost nevoiți să se refugieze în partea de sus a acestuia.

Pe lângă aceste inundații, sunt amintite și incendiile. Cum ar fi, cel din 3 ianuarie 1704, provocat de Kaszás Pál. Petri Nagy György amintește în cronica sa de incendiul din 7 aprilie 1783.

2.1.4. Evoluția orașului în perioada 1850-1914 (Perioada antebelică)

În anul 1872 suprafața orașului era de 3.287 ha din care 277 ha reprezintă zona intravilană.

Fig. 10. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1857, reprezentarea intravilanului (I. Cartierul Sfântu Nicolae; II. Cartierul Sfântu Gheorghe; III. Cartierul Sâncrai; IV. Cartierul Pocloș)

Extravilanul orașului cuprinde 22 zone și anume: Gordoșfalău, Râtul Mare, Dâmbu Coșarului, Pădurea Mare, Între vii, Viile Dealului Mare, Sub Dealul Mare, Către Movile, Către Cer (Stejeriș), Spre Dealul Mic, Coasta Dealului Budiului, Către Budiu, Lângă Fântâna Trocii, Lunga de Sus, Lunga de Jos, Între poduri la Elba, Tăietura Bercului de Sus, Lângă Remetea, Hotarul următor din Întorsătura de Jos, Pădurea Beșa, Hotarul următor din Întorsătura de Sus și Râtul Mic din Mureș- Mort.

Fig. 11. Harta orașului Târgu- Mureș în anul 1872, reprezentând intravilanul (I) și cele 22 zone ale extravilanului (II- XXIII)

2.1.5. Evoluția orașului în perioada 1918-1939 (Perioada interbelică)

După desprinderea Transilvaniei de Imperiul Austro- Ungar, orașul a fost condus de Consiliul Dirigent în calitate de Comitet Executiv. Acesta l-a numit ca prefect al județelor Mureș- Turda pe Ioan Vescan, iar ca și prefect al orașului pe Eugen Bran. Prefectul județului l-a numit în 11 ianuarie 1919 pe Valer Ghibu ca primar al orașului.

Conform cursului domnului profesor Șandor Vasile, „Istoria orașului Târgu- Mureș”, Secretarul General al Transilvaniei a ordonat prin dispoziția guvernamentală din 15 mai 1920: „… să se dea străzilor numiri românești: istorice, ale familiei regale și a oamenilor mari ai țării, din trecut, cât și a celor care au făurit România Mare.”

La data de 22 decembrie 1922, Emil- Aurel Dandea devine noul primar al orașului. Odată cu acesta, administrația publică înregistrează un proces de românizare.

Începând cu anul 1923, bugetul local devine excedentar, uzina electrică începe să înregistreze pierderi tot mai mici, rețeaua electrică se modernizează, fabrica de țigle și cărămize înregistrează încasări tot mai mari, construirea sau repararea străzilor, amenajarea Platoului Cornești, introducerea mijloacelor de transport în comun, introducerea gazului metan, construirea unor noi conducte pentru a asigura o bună aprovizionare cu apă, construirea Bisericii Ortodoxe, construcția unui nou spital.

Tot în anul 1923 au fost fondate următoarele instituții educaționale: Liceul de băieți „Alexandru Papiu-Ilarian”, Liceul de fete „Unirea”, Liceul Militar „Mihai Viteazul”, Școala Normală, la care s-a adăugat Școala Superioară de Comerț de băieți și una pentru fete, Școala de Arte și Meserii.

2.1.5. Evoluția orașului în perioada 1945- 1990 (Perioada postbelică)

Instaurarea regimului comunist în România a impus adoptarea modelului sovietic cu privire la împărțirea administrativă a țării. Astfel, în anul 1950 a fost înființată Regiunea Mureș.

Orașul înregistrează o dezvoltare seminficativă și se impune ca un centru industrial, cultural, științific, de învățământ, comercial și turistic.

Economia acestuia este una complexă. Se conturează o zonă industrială în partea sudică a orașului unde sunt concentrate: Combinatul chimic Azomureș, Întreprinderea „Metalotehnica”, Întreprinderea chimică „Prodcomplex”, Înreprinderea de pielărie și mănuși, Fabrica de produse ceramice, I.L.E.F.O.R., Fabrica de zahăr, Fabrica de produse lactate, Fabrica de conserve, Fabrica de băuturi spirtoase și vin.

În anul 1956, localitatea Mureșeni este anexată orașului.

Guvernul României a adoptat vechiul sistem de organizare administrativă a țării în anul 1968. CURS GEOGRAFIA UMANA A ROMANIEI!!!!!

În anul 1979, municipiul Târgu- Mureș deținea o pondere a industriei de 51,6%.

Iar în perioada 15-20 martie 1990 au avut loc dispute între populația română și cea maghiară. Aceste dispute degenerând în acte de violență.

2.1.6. Evoluția orașului în perioada 1990- prezent (Perioada post-socialistă)

Conform Legii Nr. 4 din 22 februarie 2000, municipiul Târgu- Mureș este declarat Oraș- martir al Revoluției din decembrie 1989.