ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE ID LUCRARE DE LICENȚĂ BILANȚUL CONTABIL ȘI PREZENTAREA… [309464]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE ID

LUCRARE DE LICENȚĂ

BILANȚUL CONTABIL ȘI PREZENTAREA POZIȚIEI FINANCIARE A FIRMEI SC SILOGRAINS PROJECT SRL

Prof. coordonator:

Lector univ.dr. Jinga Cristina Student: [anonimizat] 2018

INTRODUCERE……………………………………………………………………………….1

CAP.I [anonimizat]…………………………………………………………………………………..2

Bilanțul contabil………………………………………………………………………….5

Alte operațiuni în afara bilanțului…………………………………………………….11

Bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS………………………………14

Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România………………………….…16

[anonimizat]…………………………………………………………………..17

[anonimizat]………………………………………..20

[anonimizat]…………………………………………………….22

CAP.II STUDIU DE CAZ: PREZENTAREA POZIȚIEI FINANCIARE A FIRMEI SC SILOGRAINS PROJECT SRL…………………………………24

Despre Silograins Project SRL…………………………………………………………………24

Obiectul principal de activitate al Silograins Project SRL…………………………29

[anonimizat] a firmei Silograins Project SRL pe baza bilanțului la decembrie 2016……………………………………………………………30

Analiza SWOT a Silograins Project SRL…………………………………42

Propuneri și recomandări…………………………………………………………………………………….45

Concluzii………………………………………………………………………………………….46

Bibliografie………………………………………………………………………………………47

Anexa I……………………………………………………………………………………………49

Anexa II…………………………………………………………………………………………..51

Anexa III…………………………………………………………………………………………55

Figura 1. Relațiile de interacțiune dintre firmă și societate ………………………………….19

Figura 2. Analiza SWOT a Silograins Project SRL……………………………………..42

Tabel 1. [anonimizat]…………………..32

Tabel 2. Principalele rate de caracterizare a structurii activului…………………………..34

Tabel 3. Structura clienților…………………………………………………..36

Tabel 4. Structura furnizorilor………………………………………………..37

Tabel 5. Calculul și analiza situației nete (capitalurilor proprii……………………………38

Tabel 6. Structura contului de profit și pierdere după destinația cheltuielilor…….43

INTRODUCERE

Ar trebui ca întotdeauna să planificăm cheltuielile noastre după veniturile pe care le avem; acest obicei constituie însăși esența cinstei.- S.Smiles

Am ales tema Bilanțul contabil deoarece consider ca este cel mai reprezentativ document dintr-o [anonimizat] a acesteia. Bilanțul înglobează toate informațiile necesare unei imagini de ansamblu asupra întreprinderii, însă cuprinde totodată și informații de esență, utile și pentru mici analize specifice.

Orice economist trebuie sa dețină noțiuni despre bilanțul contabil, în special un expert contabil, acesta fiind instrumentul lui principal de lucru. Am considerat interesant sa inserez în studiul de caz o analiză economico-finaciară pe baza bilanțului contabil anual. Lucrez în acest domeniu de opt ani și mi-a fost ușor să obțin informații de la firma analizată.

Exceptând faptul că analiza economico-financiară este folositoare la finalul perioadelor contabile, aceasta este esențială înainte de a lua decizii importante pentru firmă, de exemplu adoptarea unor strategii noi în firmă sau contractarea unui credit.

Firma ce urmează a fi analizată este localizată în orașul , Teleorman, înființată în anul 1999, având ca domeniu de activitate Instalarea mașinilor și echipamentelor industriale. Un argument în alegerea acestei firme este domeniul vast de activitate, prestează diverse servicii pentru afaceri mari, pe plan național și internațional.

În capitolul I am considerat necesar să prezint principalele elemente care definesc bilanțul contabil și modul în care funcționează acesta. Am continuat definind analiza economico-financiară și am arătat cum se realizează aceasta.

Capitolul al II-lea reprezintă nucleul lucrării de față, cuprinde date exacte despre compania SC Silograins Project SRL. Pe baza balanței și bilanțului contabil s-a realizat o analiză economico-financiară a firmei, care este urmată de câteva propuneri și recomandări, astfel încât concluziile oferă o imagine rezumată despre compania analizată.

Sunt de părere că lucrarea de față reprezintă un instrument util și potrivit pentru licențierea ca economist – contabilitate și informatică de gestiune, am atins toate punctele necesare pentru o analiză financiară completă, datele companiei sunt reale și foarte recente.

CAP.I BILANȚUL CONTABIL ȘI ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

Spre deosebire de legile fizicii sau teoremele din matematică, principiile contabile nu sunt imuabile. Ele au fost formulate în timp, ca urmare a confirmării utilității lor de către practică. Unele principii sunt conforme cu raționamentul comun, altele introduc o gândire diferită, specifică profesiei de contabil.

Entitățile contabile sunt diferite ca mărime: de la un mic comerciant de produse industriale într-o piață, societatea civilă (cabinetul de avocatură) diverse societăți comerciale de dimensiuni diferite, societăți bancare și până la grupurile de societăți. Situațiile financiare se întocmesc la nivelul unor entități contabile, în mod distinct de persoanele asociate acestor entități. Această distincție este ușor de sesizat în cazul societăților comerciale, care au dobândit personalitate juridică o dată cu înmatricularea lor la Registrul Comerțului și în care tranzacțiile desfășurate de proprietari sunt natural separate de cele ale întreprinderii.

Entitățile contabile nu sunt întotdeauna și entități juridice. În cazul unei persoane fizice care are calitatea de comerciant, mica întreprindere nu are personalitate juridică, dar la nivelul acestei afaceri este organizată evidența contabilă.

Patrimoniul ca structură economică și juridică de apropiere și gestiune a valorilor materiale și bănești reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane fizice sau juridice, precum și bunurile la care aceasta se referă.

Din punct de vedere al contabilității, patrimoniul apare ca o entitate compusă din bunurile economice ca obiecte de drepturi și obligații ce formează substanța materială a patrimoniului, pe de o parte, și drepturile și obligațiile cu valoare economică care exprimă raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură și gestionează bunurile, pe de altă parte. Contabilitatea studiază raporturile de schimb proprii patrimoniului.

Acest echilibru este definit și delimitat ca o relație între “cheltuieli” și “venituri” care prin comparare evidențiază rezultatul financiar, concretizat în “profit” când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau în “pierderi” când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Pentru o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, evaluarea trebuie să respecte următoarele principii contabile:

1. Principiul prudenței – potrivit căruia nu se permite supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor.

2. Principiul permanenței metodelor – materializat în aplicarea regulilor și normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate a elementelor de patrimoniu pe tot parcursul exercițiului financiar, astfel încât să asigure compararea în timp a informațiilor.

3. Principiul continuității activității – potrivit căruia unitatea este apreciată că-și continuă activitatea în viitor fără a fi în situația de a se lichida.

4. Principiul independenței exercițiului – potrivit căruia veniturile și cheltuielile aferente activității și rezultatele financiare sunt delimitate în timp (de regulă, pe un an calendaristic)

5. Principiul intangibilității exercițiului bilanțului de deschidere – potrivit căruia exercițiul încheiat trebuie să corespundă cu exercițiul care începe.

6. Principiul necompensării – potrivit căruia, elementele de activ și cele de pasiv se înregistrează și se evaluează în contabilitate separat și nu este admisă compensarea între posturile din activul bilanțului cu cele din pasivul bilanțului.

Situații financiare anuale

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni.

Exercițiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic:

pentru sucursalele cu sediul în România, care aparțin unei persoane juridice străine, cu excepția instituțiilor de credit, entităților autorizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exercițiul financiar diferă pentru societate;

pentru filialele consolidate ale societății-mamă, precum și pentru filialele filialelor, cu excepția instituțiilor de credit, entităților autorizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exercițiul financiar diferă pentru societatea-mamă.

Exercițiul financiar al unităților nou-înființate începe la data înființării, potrivit legii.

Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de durata sa.

Situațiile financiare anuale consolidate ale unei societăți-mamă se întocmesc pentru același exercițiu financiar aplicabil situațiilor financiare anuale ale societății-mamă. Dacă exercițiul financiar al filialelor diferă de exercițiul aplicabil societății-mamă, situațiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la o altă dată pentru a ține cont de exercițiul financiar al majorității sau al celor mai importante dintre societățile consolidate.

Raportul anual cuprinde situațiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Situațiile financiare anuale vor fi însoțite de o declarație scrisă a persoanelor prevăzute la art. 11 alin. (1) prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că:

politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată;

persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.

O societate-mamă trebuie să întocmească atât raport anual pentru propria activitate cât și raport anual consolidat.

Obiectivul situațiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Situațiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind bilanțul consolidate, contul de profit și pierdere consolidat, precum și celelalte componente, respective informații referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, politici contabile și note explicative la situațiile financiare anuale consolidate, si vor fi făcute publice împreună cu situațiile financiare anuale individuale ale societății-mamă.

Bilanțul contabil

Primele teorii ale bilanțului apărute în anul 1919, în literatura germană, respectiv teoria statică dezvoltată de Nicklisch și teoria dinamică a lui Schmalenbach. Au fost elaborate și alte teorii care vor fi prezentate în continuare. Toate teoriile bilanțului sunt considerate ca fiind teorii ale evaluării sau teorii ale funcțiilor bilanțului.

Fiecare dintre aceste teorii prezintă importanță pentru practica contabilă punând în evidență rolul diferit și funcțiile multiple ce pot fi atribuite bilanțului. “Un neajuns al acestor teorii constă în faptul că atunci când se pune întrebarea ce este bilanțul, ce este geneza și sensul lui cognitiv în procesul conoașterii, răspunsurile sunt foarte diferite, atribuind bilanțului o semnificație foarte largă “.

Profesorul Spiridon Iacobescu și Al.Sorescu ocupându-se de acestă problemă reproduc peste 35 de definiții date bilanțului și examinând aceste definiții constată că bilanțul este privit într-un fel de doctrina contabilă și în alt fel de cea juridică. Ei consideră că este necesar să definească bilanțul în două versiuni, una generală și alta contabilă. În definiția generală ei precizează că “bilanțul este o situație patrimonială definitivă, care prezintă în forma contabilă activul și pasivul patrimoniului unei personae, împreună cu rezultatele care au modificat forma inițială a patrimoniului, iar în definiția contabilă se arată că bilanțul este contul patriminiului persoanei, alcătuit din activ și pasiv rezultat de soldurile situației finale a tuturor conturilor“

Bilanțul este un procedeu al metodei contabilității prin care se asigură dubla reprezentare a averii. El evidențiază în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele lor de finanțare. Bilanțul se prezintă sub forma unui tablou, format din două părți: partea din stânga denumită activ, iar cea din dreapta pasiv.

Bilanțul reprezintă o componentă a situațiilor financiare care oferă informații privind poziția financiară (situația) a întreprinderii. În vederea adoptării deciziilor economice de către utilizatorii de informație, se impune o evaluare a capacității întreprinderii de a degaja lichidități, precum și o evaluare a duratei și a certitudinii acestei generări de lichidități, deoarece tocmai această capacitate determină măsura în care întreprinderea își poate plăti datoriile. Ori evaluarea acestei capacități nu este posibilă fără informații privind poziția financiară.

Forma prescurtată bilanțului contabil – în forma cea mai simplă bilanțul se prezintă astfel:

Bilanțul contabil

încheiat la data _____________

Bilanțul reprezintă o grupare a activelor după componența și destinația acestora ca obiecte de drepturi și obligații, și drepturi și obligații asupra acestor active în expresie valorică la o anumită dată, de regulă la data ultimei zile a perioadei de gestiune.

Principala particularitate a bilanțului contabil constă în egalitatea activelor și pasivelor, adică total general-activ trebuie să fie egal cu total general-pasiv. (Schematic A = P). Această egalitate inerentă bilanțului contabil se exprimă prin aceea că în bilanț este reprezentată aceiași masă de active, dar privită din două aspecte: sub aspectul componenței, existenței și destinației activelor și sub aspectul drepturilor și obligațiilor asupra acestei mase de active.

Activul cuprinde totalitatea mijlocelor economice sub aspectul componenței și structurii materiale sau bănești (ex. : active imobilizate, circulante).

Pasivul cuprinde totalitatea mijloacelor economice sub aspectul provenienței, al surselor de formare, al obligațiilor pe care agenții economici le au față de salariați, bugetul de stat și alți agenți economici. Între totalul sumelor din activ și a celor din pasiv trebuie să se mențină o egalitate permanentă pentru că mijloacele economice din activ au o sursă de proveniența din pasiv. Bilanțul este un calcul de sinteză al contabilității prin intermediul căruia se prezintă la un moment dat situația economică exprimată în bani a agenților economici.

Patrimoniul agenților economici se află într-o continuă mișcare și transformare, ca rezultat al trecerii succesive a mijloacelor economice prin faze ale proceselor economice și sunt reflectate în contabilitate sub forma operațiunilor privind aprovizionarea, consumul de mijloace de producție sau forță de muncă, expedierea sau desfacerea produselor, realizarea (încasarea) produselor, obținerea și repartizarea profitului.

Ecuația contabilității leagă activele, pasivele si capitalul propriu:

Active = Pasive + Capitalul propriu

Ecuația contabilității este structura matematică a bilantului financiar.

Elementele componente ale activului sunt divizate și grupate în bilanț în raport de gradul lor de lichiditate în valori imobilizate și valori circulante. Valorile imobilizate cuprind bunurile economice care staționează în unitate o perioadă mai mare de un an, iar valorile circulante, acele bunuri al căror termen de lichiditate nu depășește un an.

Elementele componente ale pasivului sunt divizate și grupate în bilanț în raport cu gradul lor de exigibilitate în resurse (capitaluri) proprii și resurse (capitaluri) străine.

Dacă obiectul dublei reprezentări îl constituie mișcările individuale ale elementelor ce compun patrimoniul, raportul de schimb este cel dintre debit și credit.

DEBIT = CREDIT

Bilanțul constituie “un calcul de sinteză care prezintă situația patrimonială a întreprinderii la un moment dat”. Ca reflectare a stării patrimoniale “bilanțul stabilit la sfârșitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ și cele de pasiv ale întreprinderii.” La un moment dat “bilanțul contabil indică starea resurselor și mijloacelor unei întreprinderi, exprimând echilibrul său financiar.” Bilanțul este considerat documentul esențial în analiza financiară care permite efectuarea studiilor privind evoluția patrimoniului întreprinderii și a situației financiare.

Formatul bilanțului în noastră

În țara noastră bilanțul contabil este sub formă de listă sau diferență. Conținutul acestuia este următorul:

Bilanțul contabil

la data de……

Active imobilizate

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

Active circulante

Stocuri

Creanțe

Investiții pe termen scurt

Casa și conturi la bănci

Cheltuieli în avans

Datorii curente (pe termen scurt)

Active circulante nete / datorii curente nete

Total active minus datorii curente

Datorii pe termen lung

Provizioane

Venituri în avans

Capital și rezerve (capital propriu)

Capital social

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Rezultatul exercițiului financiar curent

Rezultatul reportat

În vederea analizei bilanțului este necesară studierea succesivă a activului care grupează mijloacele și a pasivului care indică resursele de care dispune întreprinderea. Activul grupează în ordinea lichidității crescătoare (indicând rapiditatea cu care se pot transforma în bani) următoarele elemente:

– active imobilizate ce reprezintă elemente importante din patrimoniul întreprinderii, respectiv o parte a capitalului economic și care, în mod indirect, prin amortizare contribuie la formarea și asigurarea capacității de autofinanțare;

– active circulante ce reprezintă acele elemente care nu sunt destinate să rămână durabil în întreprindere;

– active de regularizare și asimilate care cuprind atât cheltuielile constante în avans ce urmează a se include eșalonat pe cheltuieli în perioadele următoare de gestiune, cât și diferențele de conversie – activ, adică diferențele nefavorabile aferente creanțelor și datoriilor în devize, stabilite între valoarea lor de intrare și valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercițiului financiar;

prime privind rambursarea obligațiunilor care reprezintă diferența dintre valoarea de rambursare a obligațiunilor și valoarea de emisiune; aceste prime sunt cheltuieli financiare care trebuie să fie amortizate pe durata utilizării împrumutului.

Operațiuni în afara bilanțului

Operațiunile în afara bilanțului reprezintă angajamente date și primite în relațiile cu terții, precum și unele bunuri și operațiuni ce nu pot fi incluse în activul sau pasivul bilanțier bancar. Angajamentele sunt de fapt drepturi și obligații ale căror efecte asupra mărimii și structurii patrimoniului băncii sunt condiționate de realizarea unor operațiuni ulterioare.

Pentru contabilizarea operațiunilor extrabilanțiere există clasa 9 – Operațiuni în afara bilanțului. Specific acestor înregistrări contabile este faptul că pentru majoritatea conturilor (excepție fac conturile utilizate la operațiunile în devize) se folosește drept cont corespondent în operațiune contul 999 – Contrapartida.

Operațiunile în afara bilanțului sunt grupate în funcție de natura lor astfel:

Grupa 90 – Angajamente de creditare

Grupa 91 – Garanții financiare

Grupa 92 – Angajamente privind titlurile și alte active financiare

Grupa 93 – Operațiuni de schimb la vedere

Grupa 94 – Conturi de ajustare valută în afara bilanțului

Grupa 95 – Instrumente derivate

Grupa 96 – Garanții reale

Grupa 97 – Alte angajamente

Grupa 98 – Angajamente îndoielnice

Grupa 99 – Alte conturi în afara bilanțului

Această grupare a operațiunilor în afara bilanțului se regăsește și în planul contabil al societăților bancare. Conturile clasei 9 sunt conturi de activ sau de pasiv care se debitează sau creditează la apariția angajamentului și la data realizării sau la scadență operațiunii bilanțiere care condiționează angajamentul, în funcție de sensul acesteia.

Alte operațiuni în afara bilanțului

În cadrul acestor operațiuni întâlnim angajamentele diverse, angajamentele îndoielnice și conturile de evidență. În această ordine ele dispun pentru înregistrare contabilă de grupele de conturi 95, 98 și 99.

Alte angajamente reprezintă angajamente date sau primite, care nu se regăsesc printre cele prezentate anterior. Ele se referă la operațiuni de locații în gestiune, redevențe, chirii și titluri primite sau date în garanție.

Angajamentele îndoielnice sunt angajamente de orice natură, care prezintă un risc probabil sau cert de neîndeplinire totală sau parțială. Pentru aceste angajamente banca poate constitui provizioane pentru riscuri și cheltuieli.

Conturile de evidență înregistrează creanțe sau bunuri care nu se află evidențiate în bilanț. Aici apar înregistrate bunuri luate cu chirie sau păstrate în custodie, creanțe scoase din activ, dar urmărite în continuare, debitori din penalități pretinse.

Pentru operațiunile de schimb la termen, diferenta dintre cursul la vedere și cursul la termen reprezintă „report” (atunci când cursul la termen este maimare decât cursul la vedere) sau “deport” (dacă cursul la vedere este mai mare decât cursul la termen).

Utilizatorii informațiilor financiare

Informațiile sunt transmise către utilizatori prin intermediul situațiilor financiare.

Utilizatorii de informații includ: investitorii prezenți și potențiali, personalul angajat, creditorii financiari, creditorii comerciali, cumpărătorii, guvernul și instituțiile acestuia, managementul firmei, precum și publicul. Aceștia utilizează situațiile financiare ale întreprinderii, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaționale.

Situațiile financiare anuale ale persoanelor juridice sunt supuse auditului financiar, care se efectuează de către auditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii.

Sunt supuse, de asemenea, auditului financiar situațiile financiare întocmite cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activității.

Persoanele juridice prevăzute la art. 26 alin.(3) au obligația auditării situațiilor financiare pe perioada premergătoare aplicării reglementărilor armonizate, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile prevăzute la art.4 alin.(2), după caz.

IFRS 1 Aplicarea pentru prima dată a IFRS Cine aplică IFRS 1?

Potrivit IAS 1.16 ¨o entitate ale cărei situații financiare sunt conforme cu IFRS trebuie să prezinte în note o declarație explicită și fără rezerve privind această conformitate. O entitate nu va descrie situațiile financiare drept conforme cu IFRS decât dacă acestea respectă toate prevederile IFRS¨. Tot IAS 1.7 precizează că Standardele Internaționale de Raportare Financiară includ: Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Standardele Internaționale de Contabilitate, interpretările IFRIC și interpretările SIC. Aceste prevederi implică faptul că o entitate va putea include în situațiile sale financiare o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS dacă aplică toate prevederile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, Standardelor Internaționale de Contabilitate, interpretărilor SIC și IFRIC.

IFRS 1 se aplică pentru primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS. Acestea sunt primele situații financiare anuale în care entitatea adoptă IFRS prin intermediul unei declarații explicite și fără rezerve de conformitate. O entitate prezintă primele situații financiare în conformitate cu IFRS (și implicit, aplică IFRS 1, dacă a prezentat cele mai recente situații financiare:

– în conformitate cu reglementările naționale care nu sunt conforme cu IFRS în toate aspectele,

– în conformitate cu IFRS ( dar acestea nu conțin o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS),

– care conțin o declarație de conformitate cu anumite standarde IFRS

– în conformitate cu dispozițiile naționale și cuanumite standarde IFRS în situațiile în care acestea nu conțin prevederi,

– în conformitate cu dispozițiile naționale cu o reconciliere a anumitor valori cu valorile determinate conform IFRS,

– a întocmit situații financiare conform cu IFRS doar pentru uz intern fără a le pune la dispoziția proprietarilor sau utilizatorilor externi,

– a întocmit un pachet de raportare în conformitate cu IFRS în scopuri de consolidare.

Nu se aplică IFRS 1 dacă:

entitatea a prezentat anterior situații financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS, chiar dacă auditorii și-au exprimat o opinie cu rezerve asupra acestora,

entitatea încetează să mai întocmească situații financiare în conformitate cu dispozițiile naționale care au fost prezentate alături de situațiile financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS.

Potrivit IFRS 1.21 primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS trebuie să includă cel puțin trei situații ale poziției financiare sau bilanțuri (1.01.2011,31.12.2011,31.12.2012), două situații ale rezultatului global (2011,2012), două conturi de profit și pierdere (dacă se prezintă separat), două situații ale fluxurilor de trezorerie (2011, 2012), două situații ale modificărilor capitalurilor proprii (2011, 2012) și notele aferente (inclusiv informațiile comparative).

Entitățile vor trebui să întocmească și să prezinte un bilanț de deschidere  în conformitate cu IFRS la data trecerii la IFRS, bilanț ce reprezintă punctul de plecare pentru contabilizarea ulterioară în conformitate cu IFRS (IFRS 1.6).  Data trecerii la IFRS reprezintă începutul primei perioade pentru care se prezintă informații comparative în conformitate cu IFRS (1 ianuarie 2011).

Bilanțul de deschidere în conformitate cu IFRS

În vederea întocmirii bilanțului de deschidere:

-activele și datoriile nerecunoscute potrivit referențialului aplicat anterior, dar care îndeplinesc condițiile de recunoaștere precizate de normele IAS/IFRS vor trebui incluse în bilanțul de deschidere;

-activele și datoriile recunoscute anterior, dar care nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere trebuie să fie derecunoscute (eliminate din bilanț);

-activele, datoriile și capitalurile proprii trebuie să fie  clasificate, evaluate și prezentate  potrivit cerințelor IFRS; (vezi Anexa I)

-retratările efectuate vor afecta, cu unele excepții, capitalurile proprii (sau, dacă este adecvat, într-o altă categorie de capitaluri proprii).

Într-una dintre cărțile de contabilitate pe care le dețin am observat un capitol interesant de luat în calcul și anume Documentarea lucrărilor, util pentru un contabil dar și pentru un student.

O bună organizare a misiunilor – responsabilităților – include ținerea dosarelor de lucru. Ele ajută la înțelegerea și controlul lucrărilor. Permit, de asemenea, profesionistului contabil materializarea punerii în aplicare a diligențelor sale pentru fiecare misiune îndeplinită.

Profesionistul contabil păstrează dosarele sale de lucru pe perioada prescripției legale, protejând confidențialitatea acestora.

Dosarele de lucru constituie un mijloc util care îl orientează pe profesionistul contabil și pe colaboratorii acestuia în organizarea și executarea misiunii.

Dosarele de lucru asigură profesionistului contabil:

modalitatea de îndeplinire a lucrărilor executate și controlul acestora;

regăsirea informațiilor pe care în mod frecvent trebuie să le prezinte clientului sau angajatorului;

mijlocul eficace de cunoaștere a entității – unitatea patrimonială – clientului sau angajatorului;

buna predare parțială sau totală a misiunii atunci când apar noi colaboratori pe parcursul executării acesteia;

ameliorarea calității intervențiilor ulterioare, în măsura în care elementele pe care le conțin (descrierea entității, unității patrimoniale, dificultățile întâlnite ș.a.) permit completarea sau realizarea programului de lucru;

elementele de probă ale realizării diligențelor profesionale, ale întinderii lucrărilor și ale concluziilor la care s-a ajuns.

Conținutul obligatoriu al dosarului de lucru este greu de precizat din cauza varietății misiunilor și a modalităților de execuție. Totuși, anumite documente de bază trebuie să își găsească locul într-un dosar de lucru, asigurând în acest fel satisfacerea obiectivelor mai înainte amintite, și anume:

contractul de prestări servicii, anexele, adiționalele și corespondența legată de acesta;

documentele justificând intervențiile făcute pe lângă client – angajator – pentru obținerea informațiilor și documentelor necesare realizării misiunii;

informațiile și datele – documentele – primate de la client și de la terți;

documentele elaborate de profesionistul contabil;

elementele administrative proprii realizării misiunii (bugetul, urmărirea bugetului de timp – a programelor individuale de lucru ale colaboratorilor, facturarea onorariilor).

Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România

În baza Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 881/2012 societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată au obligația de a aplica Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) la întocmirea situațiilor financiare anuale individuale începând cu anul 2012. În baza OMFP 1.121/2006 aceste entități aveau opțiunea (fără a fi obligate) de a întocmi un set distinct de situații financiare în conformitate cu IFRS pentru alți utilizatori decât entitățile statului. Se realizează astfel o trecere de la aplicarea voluntară a IFRS la aplicarea obligatorie.

Ordinul 881/2012 abrogă articolul 4 din Ordinul 1.121/2006 care solicita entităților care aplică IFRS să întocmească și situații financiare conforme cu reglementările contabile naționale. Standardele emise de IASB sunt supuse unui proces de aprobare la nivelul Uniunii Europene. Societățile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să urmărească la data raportării stadiul adoptării standardelor, interpretărilor (sau modificărilor acestora) la nivelul Uniunii Europene potrivit procedurii prevăzute la art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate. Dacă anumite standarde sunt aprobate prin Regulamente publicate în Jurnalul Oficial după data bilanțului, dar înainte de semnarea situațiilor financiare acestea pot fi utilizate în măsura în care aplicarea anticipată este permisă de Regulament și de standardul aprobat.

Regulamente europene adoptate

Entitățile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să întocmească și să publice situațiile financiare individuale în baza IFRS în limba română și în moneda națională. Situațiile financiare anuale întocmite pentru anul 2012 în baza IFRS fac obiectul auditului statutar. Entitățile vizate vor trebui să asigure continuitatea aplicării IFRS, chiar și în eventualitatea în care ulterior valorile lor mobiliare nu mai sunt admise spre tranzacționare pe o piață reglementată.

Emiterea acestui ordin confirmă strategia de creștere a sferei de aplicare a IFRS în mediul românesc. Începând cu exercițiul financiar al anului 2012 instituțiile de credit (bănci, cooperative de credit, băncile de economisire și de creditare din domeniul locativ și cele de credit ipotecar, sucursalele din România ale bãncilor strãine, cât și cele din strãinãtate ale instituțiilor de credit românești) sunt obligate să aplice IFRS ca bază a contabilității.

De asemenea, conform Ordinului C.N.V.M. nr. 116 din 21 decembrie 2011 entitãțile autorizate, reglementate și supravegheate de CNVM (societãțile de servicii de investiții financiare, societãțile de administrare a investițiilor, organismele de plasament colectiv, depozitari centrali, case de compensare și operatori de piațã/sistem) au obligația de a întocmi pentru exercițiile 2011 și 2012, în scop informativ, un al doilea set de situații financiare anuale în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiarã, situații ce sunt obținute prin retratarea informațiilor prezentate în situațiile financiare anuale întocmite în conformitate cu reglementările naționale. Ordinul precizează însă că situațiile financiare întocmite în baza IFRS sunt destinate exclusiv pentru a fi utilizate de entitățile respective, acționarii acestora și CNVM și nu pot fi invocate ca fundament al deciziei de investiție.

În baza acestui Ordin, entităților reglementate și supravegheate de CNVM li se solicită  și prezentarea diferențelor dintre tratamentele contabile conform reglementărilor naționale și tratamentele prevăzute de IFRS pentru fiecare element al situațiilor financiare alături de explicațiile aferente. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a stabilit lista celor 11 societăți de asigurare care vor întocmi un al doilea set de situații financiare în conformitate cu IFRS.

Analiza economico-financiară

Poziția financiară a unei întreprinderi este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară, de lichiditate și solvabilitate.

Informațiile referitoare la resursele economice controlate de întreprindere și capacitatea anterioară a întreprinderii de a genera lichidități în viitor. Informațiile asupra structurii financiare sunt utile pentru a prevedea modul în care viitoarele fluxuri de trezorerie vor fi distribuite între cei care dețin anumite interese în întreprindere și pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare. Deasemenea sunt utile și pentru a prevedea costurile viitoarelor împrumuturi și șansele obținerii unor finanțări viitoare.

Informațiile privind lichiditatea și solvabilitatea sunt utile pentru a evalua capacitatea întreprinderii de a-și respecta angajamentele financiare la termenele prevăzute. Lichiditatea se referă la numerarul disponibil într-un viitor apropiat, după luarea în calcul a angajamentelor financiare ale perioadei. Solvabilitatea reprezintă disponibilul în numerar pe termen lung, care urmează să asigure angajamentele financiare ajunse la scadență.

Clasificarea factorilor de influență a fenomenelor economice

Fiecare întreprindere, indiferent de tipul, profilul de activitate, și localizarea ei se confruntă cu o multitudine de factori care formează mediul de afaceri.

Relațiile de interacțiune dintre firmă și societate sunt reciproce și extrem de complexe, ele putând fi puse în evidență cu ajutorul Fig.1 .

Managerii întreprinderii nu o pot administra cu succes fără a ține cont de factorii care decurg din relațiile de intercondiționare reciprocă dintre întreprindere și mediul extern, cum ar fi: factori tehnici, tehnologici, economici, sociali, politici, juridici, psihologici, demografici etc.

Acești factori acționează de regulă nu izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de legături închegate. Identificarea lor necesită cunoașterea precisă a căilor de formare a rezultatului, a legăturilor cauzale ale acestuia.

Figura 1. Relațiile de interacțiune dintre firmă și societate

Acești factori acționează de regulă nu izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de legături închegate. Identificarea lor necesită cunoașterea precisă a căilor de formare a rezultatului, a legăturilor cauzale ale acestuia.

Analiza economico-financiară în mecanismul conducerii

Procesul de conducere nu se poate baza pe rutină și intuiție ci pe o analiză științifică, pe o cunoaștere temeinică a situației date, o identificare a vulnerabilităților și oportunităților de dezvoltare.

Întreprinderea este o organizație socială, cu o structură și dinamică specifică, fapt ce determină și complexitatea actului decizional. Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent, indiferent de subiectul care o efectuează deoarece prin valorificarea informației furnizate de sistemul și politicile contabile, se pot formula concluzii pertinente asupra ansamblului activității sau segmentelor acesteia.

Pe baza analizei, factorul uman formulează concluzii prin care se dirijează efortul astfel încât efectele să fie maxime, satisfăcând prin aceasta cerințele proprietarilor capitalurilor investite.

Delimitări conceptuale privind analiza economico-financiară

Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, în părți simple și prin stabilirea factorilor de influență. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un anumit nivel de performanță sau o anumită evoluție a lor.

Analiza economică studiază fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse și al rezultatelor obținute. De asemenea, trebuie luate în considerare relațiile structural-funcționale și a celor cauză-efect. Complexitatea analizei economico-financiare decurge și din faptul că în economie există următoarele situații:

același efect poate fi produs de cauze diferite;

aceeași cauză poate produce efecte diferite;

efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de factori sau forțe;

complexitatea și intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci și calitatea lui;

în fenomenul analizat pot apărea însușiri pe care nu le-a avut niciun element al fenomenului.

Obiectul analizei economico-financiare

În spațiul socio-economic în care activează, întreprinderea trebuie să-și probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurență și adaptare, performanța economicofinanciară. Toate acestea, își găsesc reflectarea în eficiența activităților care au la bază determinări cantitativ-calitative ale factorilor producției, randamente maxime ale utilizării acestora etc.

Natura și importanța întreprinderii în economiile moderne, au constituit obiectul de studiu al numeroaselor lucrări de specialitate. Aproape în toate acestea, accentul nu mai este pus pe semnificația sociologică a întreprinderii, ci pe interpretarea socio-economică, sistemică, vizând tehnici declarate operaționale.

Întreprinderea reprezintă o entitate socio-economică de sine stătătoare, cu o structură proprie delimitată în timp și spațiu, astfel încât partenerii săi sunt considerați că fac parte din interiorul său, iar alții din exteriorul său. Pentru a fi viabile și pentru a putea desfășura o activitate continuă în mediul lor instituțional, întreprinderile intră în relații de intercondiționare cu factorii existenți în mediul lor ambiant, fiind susținute în demersul economic de clienți, furnizori, forță de muncă, bănci, instituții guvernamentale și bugetare etc., cu intenția declarată să demonstreze că sunt capabile să desfășoare o activitate eficientă.

Necesitatea analizei ca metodă a cunoașterii și utilizatorii rezultatelor acesteia

Cunoașterea mecanismului de formare și manifestare a fenomenelor și proceselor economico-financiare, precum și a legăturilor cauzale dintre acestea, constituie in contextul economico-social dat o necesitate de prim rang.

Realizarea practică a acestor deziderate reclamă analiza, care constituie o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui întreg (fenomen sau proces) în părțile sale componente, în elementele sale simple.

Stabilirea locului analizei economico-financiare în ansamblul științelor economice se face în funcție de particularitățile acesteia în raport cu fenomenele din natură. Dacă fenomenele din natură se manifestă în afara activității oamenilor, în domeniul socioeconomic însă, procesele și fenomenele nu pot avea loc decât ca urmare a acțiunii factorului uman.

În ceea ce privește fenomenele din natură, grație posibilităților oferite de cercetarea științifică în domeniu (metode, tehnici, tehnologii, instrumentar, aparatură etc.), sunt create premisele pătrunderii în structura internă a acestora prin microanaliză. În aceste condiții, obiectul analizei poate fi redus la dimensiuni de laborator, dar fără ca astfel să fie afectate concluziile analizei. Caracterul particular al experimentului în domeniul fenomenelor din natură, nu are relevanță atunci când este vorba de analiza fenomenelor socio-economice.

Cercetarea fenomenelor socio-economice, având în vedere caracterul complex al acestora, face imposibilă utilizarea în aceast scop a instrumentarului de laborator și nici nu permite depășirea dificultăților legate de generalizarea concluziilor.

În analiza fenomenelor economice, un rol însemnat revine puterii de abstracție, ceea ce exclude posibilitatea experiențelor pure în scopul desprinderii acțiunii izolate a unui factor, așa cum este posibil în domeniul științelor naturii. Meritul revine logicii, al cărei demers este hotărâtor în asigurarea unei gândiri coerente în procesul analizei economice.

Analiza economică, presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de vedere economic, ceea ce implică corelativ, evidențierea eforturilor dimensionate prin consumul de resurse materiale, umane și financiare, cât și a efectelor, circumscrise rezultatelor ca valori sociale utile.

Determinativul “economică” fixează caracterul analizei, care poate avea ca obiect nu numai o activitate economică, ci și una medicală, politică, socială etc.

Putem asocia cuvântului “analiză”, fie termeni care să indice caracterul analizei (analiză economică, analiză contabilă, analiză statistică, analiză statică, analiză dinamică, analiză matematică etc.), fie obiectul analizei (analiza activității de producție și comercializare a întreprinderii, analiza asigurării și utilizării potențialului uman, analiza productivității marginale, analiza costurilor de producție, analiza rentabilității etc.).

Funcțiile analizei economico-financiare

Recunoașterea sferei și a conținutului problematicii de cercetare ale analizei economico-financiare implică o serie de funcții pe care aceasta le poate îndeplini în actualele coordonate ale economiei.

I Analiza trebuie să stabilească diagnosticul stării economico-financiare a unei firme într-un timp și spațiu particular.

Stabilirea unui diagnostic corect va deschide calea administrării terapiei impuse de starea economică și financiară a firmei. Această terapie va mări credibilitatea în fața investitorilor și creditorilor actuali și potențiali ai firmei.

În acest sens analiza evoluează post-factum curent și previzional starea economico-financiară a firmei cu ajutorul unui sistem de indicatori care pot fi exprimați atât în mărimi absolute cât și relative. Starea economică și financiară a firmei e evaluată permanent prin compararea cu alte stări ale unor intrări aflate în competiție cu firma analizată în aceeași perioadă de gestiune.

Comparabilitatea e considerată riguroasă, științifică dacă procedeele de evaluare angajate în evaluarea stării firmei nu se modifică în timpul unei perioade de gestiune analizate. Pe această bază se asigură consistența procesului de analizare a stării concurențiale a firmelor. În urma diagnosticării firmei se elaborează o serie de variante de schimbare a strategiei firmelor în competiția în care acestea și-au angajat resursele.

II Funcția de conservare a rezultatelor presupune că în perioada următoare firma să atingă cel puțin nivelul performanțelor exercițiilor financiare precedente. Aceasta face necesară menținerea poziției financiare, a performanțelor financiare și a altor criterii de de performanță, în parametrii exercițiilor financiare precedente. Pe această bază, firma va genera în permanență numerar și echivalente de numerar necesar pentru finanțarea curentă și pentru finanțarea afacerilor viitoare ale firmei.

III Funcție de descoperire a rezervelor interne. Principiul descoperirii rezervelor totale interne are un impact favorabil asupra evaluării corecte a firmelor. Pe baza principiului descoperirii totale a rezervelor interne se asigură protecția economică a investițiilor, atragerea de noi investitori, protejarea stocului de acțiuni ale firmei la bursă.

Descoperirea și mobilizarea rezervelor interne permite evidențierea factorilor, cauzelor și a momentului apariției acestora în mecanismul întreprinzătorului. Pe această bază se pot elabora strategii de prevenire și înlăturare a unor stări de disfuncționalitate din interiorul companiei.

IV Funcția de sporire a eficienței economice – funcție specifică analizei potrivit căreia orice acțiune sau activitate desfășurată în interiorul și în afara firmei trebuie să fie analizată prin prisma principiului costului minim și al profitului maxim.

Acest principiu care stă la baza stabilirii eficienței economice maxime are în vedere pe de o parte creșterea economică a firmei iar pe de altă parte are în vedere dinamica societății. În acest sens relația cost-profit se regăsește pe de o parte în cotația la bursă a acțiunilor firmei iar pe de altă parte relația cost-profit este implementată în societate sub forma prețurilor și acțiunilor sociale ale întreprinderii, relație care va reflecta alocarea eficientă sau ineficientă a resurselor în funcție de reacția clientelei față de oferta întreprinderii.

CAP.II STUDIU DE CAZ: PREZENTAREA POZIȚIEI FINANCIARE A FIRMEI SC SILOGRAINS PROJECT SRL

Despre Silograins Project SRL

Societate înființată în 1999, având  ca parteneri cei mai importanți producători de silozuri și echipamente specifice din Uniunea Europeană. Societatea are în compunere atât personal tehnic cât și muncitori cu înaltă calificare, realizăm în cadrul societății proiecte tehnologice complete, iar instalațiile de însilozare pe care le executăm sunt relizate la cheie.

Silograins Project SRL oferă:

Tehnologii complete pentru depozitarea tuturor tipurilor de cereale. Diagrame moderne pentru spațiile de depozitare;

Modernizarea spațiilor de depozitare existente, soluții pentru curățirea, uscarea, transportul și ventilarea cerealelor;

Montaj, asistență tehnică, întreținere și service pentu toate tipurile de silozuri.

Echipamente – silozuri

A. Silozuri tip ″os″

1. Silozuri ″os″ din tablă ondulată (104x12mm), galvanizată S350 GD Z450 (limită elastică 350 N/mm²), cu montanți galvanizați Z450, șuruburi, piulițe și șaibe galvanizate la cald, de calitate 8.8 sau 10.9 și acoperiș alu-zincat AZ 185 (echivalent Z600), cu scări sau pasarele galvanizate, cu sarcină admisibilă 400kg/ml. Diametre între 2,68m și 31,98m și capacități între 27m³ și 14213m³.Ventilație prin canale în pardoseală, acoperite cu panouri din tablă perforată (ventilame).

2. Venticonuri. Fund conic ventilat sau nu, la 28gr sau la 45gr, pe sol sau suprateran, pentru montaj pe celule "OS" cu diametre cuprinse între 4,46m și 8.90m.

3. Celule cu fund conic la 45gr, pe picioare, cu diametre cuprinse între 2,68m și 7,12m și capacități cuprinse între 17m³ și 709m³.

4. Celule cu fund conic la 60gr, pe picioare, cu diametrul de 2,68m, respectiv 3,57m și capacități cuprinse între 18m³ și 82m3, pentru produse cu curgere dificilă.

5. Celule cu fund conic la 45gr, pentru descărcare la camion, cu diametre de 3,57m, respectiv 4,75m și capacități cuprinse între 32m³ și 142m³, cu picioare la 4,40m pentru a permite intrarea camionului.

B. Silozuri tip ″fermier″

Silozuri din tablă galvanizată Z450, cu ondulația 104×12, și acoperiș din tablă din oțel alu-zincată AZ185 (echivalent Z600), prinderi cu șuruburi, piulițe și șaibe galvanizate la cald și cu garniture din mastic pentru etanșare. 
Există în diverse variante:

1. Silozuri pentru exterior cu diametre cuprinse între 2,68m și 10,66m, și capacități între 15,7t și 675t cu guri pentru alimentare fixă sau mobilă (cu snec mobil), cu sau fără tub înclinat pentru snec de extracție pentru golire, cu ventilație prin canale în podea, acoperite cu panouri din tablă perforată (ventilame) sau cu semicilindri din tablă perforată așezați pe podea (ventigainuri).

Silozuri de interior cu sau fără montanți, din tole de tablă ondulată, galvanizată Z450, fără acoperiș, pentru stocare la adăpost de intemperii sub șoproane sau alte construcții cu acoperiș. Diametre între 2,68m și 8,90m și capacități între 6,1t și 306t, cu sau fără tub pentru snecul de extracție, cu ventilație cu ventilame sau ventigainuri.

Ventigaine sunt suprafețe de ventilare, debit maxim 1200mc/ml/h. Excelente soluții pentru ventilarea silozurilor și magaziilor orizontale.

Cuve pentru apă, cu sau fără acoperiș, cu diametre cuprinse între 2,68m și 18,65m și capacități între 7m³ și 1266m³.

Echipamente – uscătoare

Uscătoare fixe în șarjă – Uscătoare cu combustie directă sau indirectă (cu schimbător de caldură), cu combustibil motorină, gaz natural sau GPL.

Sunt compuse din:

-coloană de uscare de diverse capacități cu cameră de răcire, protejate cu vată de sticlă;

-coloană de alimentare cu aer cald, protejată cu vată de sticlă;

-coloană de evacuare a aerului uzat cu ventilatoare pentru aspirarea aerului uzat, la partea superioară și cu sistem de sonde de temperatură pentru securitatea la incendiu;

-tablou de comandă cu automatizările necesare reglării funcționării și controlului temperaturii și cu ecran tactil în limba română.

B. Uscătoare mobile – Uscător mobil de fabricație italiană pentru toate tipurile de cereale (inclusiv rapiță), cu funcționare în șarjă, cu priză de forță pentru acționarea cu tractorul U 650 sau cu motor electric; Buncăr cilindric din tablă perforată cu găuri de 2,5 mm sau 1,5mm (pentru rapiță; Arzător Diesel și rezervorul de motorină aferent sau arzător pe gaz Riello; Descărcare bilaterală pe la partea superioară; Șnec pentru încărcare prevăzut cu: senzori de temperatură, panou pentru afișarea temperaturilor în aer și în cereale, sistem de oprire automată la atingerea temperaturii în aer sau în cereale prescrisă, contor pentru orele de funcționare. Debite: de la 87m³/24h până la 471m³/24h porumb uscat de la 25%- la 15% și răcit.

C. Uscătoare fixe în flux continuu – uscătoare cu combustie directă sau indirectă (cu schimbător de căldură), cu combustibil motorină, gaz natural sau GPL, simplu sau cu recuperare de caldură. Formate din coloane compuse din:

coloană de uscare de diverse mărimi, cu volume de la 17,6m³ la 132m³, izolată cu vată de sticlă de 50mm grosime;

coloană de alimentare cu aer cald izolată cu vată de sticlă de 50mm grosime și arzătoare de diverse tipuri și mărimi;

coloană de evacuare a aerului uzat cu unul, două sau trei ventilatoare pentru aspirarea aerului uzat, la partea superioară și sistem de sonde anti-incendiu;

acces exterior compus din scară cu crinolină, două platforme de repaus și o platformă de acces la acoperiș;

sonde de temperatură tip PT 100;

sistem de extracție pneumatică cu compresor;

picioare suport cu tremie pentru recepția produsului uscat;

lot electric și pneumatic pentru legarea uscătorului la tabloul lui de comandă, distanța maximă între tablou și uscător 10m;

tablou de comandă cu automat programabil Telemecanique și ecran tactil color, în limba română, cu automatizările necesare reglării funcționării și controlului temperaturii.

Utilaje manipulare cereale: elevatoare – utilaje care permit manipularea pe verticală a produselor vrac cum ar fi: cereale, granule, pulberi, etc; transportatoare cu racleți – utilaje care permit manipularea produselor vrac cum ar fi: cereale, granule, pulberi, etc; curățitoare prin aspirație; șnecuri de golire totală – utilaje care permit evacuarea conului rezidual din silozurile de cereale cu fund plat, cu golire gravitară. Diverse: sisteme de măsurare a temperaturii; ventilatoare; cântare de flux și poduri basculă; prelevatoare automate de probe.

După prezentarea firmei și a serviciilor/serviciilor oferite, este timpul să trecem la a discuta despre clasa CAEN din care face parte obiectul principal de activitate al Silograins Project SRL.

3320 Instalarea mașinilor și echipamentelor industriale

Această clasă include instalarea specializată a utilajelor. Totuși, instalarea echipamentelor care formează o parte integrantă a clădirilor sau structurilor similare, cum ar fi instalarea scărilor rulante, instalația electrică, sisteme de alarmă antiefractțe sau a sistemelor de aer condiționat este clasificată drept activitate de construcție. Această clasă include:

– instalarea utilajelor industriale în uzine -asamblarea echipamentului de control a proceselor industriale

– instalarea altor echipamente industriale: -echipamente de comunicații -calculatoare de mare viteza și capacitate de stocare (mainframe) și echipamente similare -echipamente de radiologie și echipamente electromedicale -demontarea utilajelor și echipamentelor mari -activități ale montatorilor -asamblarea utilajelor -instalarea echipamentului din popicării, bowling. Această clasă exclude: -instalarea de lifturi, scări rulante, uși automate etc.

Analiza economico-financiară a firmei Silograins Project SRL pe baza bilanțului la decembrie 2016

Istoricul afacerii se remarcă prin trendul cifrei de afaceri:

Prevederi referitoare la elementele de bilanț

prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate;

activele imobilizate cuprin acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul desfășurării activităților entității;

mișcările diverselor elemente de imoblizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creșterile, cedările și transferurile în cursul exercițiului financiar, iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exercițiului financiar și la data bilanțului, precum și rectificările efectuate în cursul exercițiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exercițiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanț ca deduceri clare din elementele corespunzătoare;

dacă, atunci când situațiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, prețul de achiziție sau costul de producție al unei imoblizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exaggerate, valoarea reziduală de la începutul exercițiului financiar poate fi tratată drept preț de achiziție sau cost de producție. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative;

atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mișcările diverselor elemente de imobilizări, se prezintă începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale;

drepturile asupra proprietăților imobiliare și alte drepturi similare, așa cum sunt definite de legislația națională, trebuie prezentate la “Terenuri și construcții”;

în sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înțelege drepturile în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitățile entității. Deținerea unei părți din capitalul unei alte entități se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depășește un procentaj de 20%;

cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul “Cheltuieli în avans”;

veniturile care, deși se referă la exercițiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la “Creanțe”. În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate și în notele explicative;

ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă;

ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, și/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor;

provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea;

provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor;

veniturile de încasat înainte de data bilanțului, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de “Venituri în avans”;

cheltuielile, care deși se referă la exercițiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exercițiului financiar ulterior, trebuie prezentate la “Datorii”. În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate și în notele explicative. – vezi Anexa III

Tabel 1. Bilanț Contabil armonizat restâns – Silograins Project SRL

Lichiditatea crescatoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni "lichide" și de a acoperi nevoile întreprinderii; în fruntea activului se află valorile imobilizate, cele mai puțin "lichide", iar la sfârșit disponibilitățile, cele mai "lichide".

Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilității crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanțare este legată de scadența sa, primele posturi fiind cele mai lent exigibile, (capitalurile proprii), iar ultimele cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).

Construcția bilanțului financiar implică respectarea unor principii și reguli care permit ordonarea posturilor de bilanț după criteriul pe termen scurt și pe termen lung. Printre elementele constitutive ale bilanțului se face distincție între cele care rămân la dispoziția întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) și cele care nu îi aparțin decât pe termen scurt (sub 1 an).

Amenajarea posturilor de activ conduce la existența a două ansambluri: activul imobilizat care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adaugă partea de activ circulant cu scadență mai mare de 1 an (creanțe – clienți, cheltuieli efectuate în avans). În schimb, în activul circulant se includ imobilizarile cu scadență scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadență sub 1 an).

Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanțului în grupa capitalurilor permanente, formată din capitalurile proprii și datoriile pe termen mediu și lung (cu scadență peste 1 an) și grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadență sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare curente, venituri realizate în avans cu scadență scurtă si datoriile pe termen lung ajunse la scadență).

Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadență mai repede de 1 an, ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate în avans cu scadență peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu și lung.

Obținerea bilanțului financiar implică efectuarea unor corecții ale activului și pasivului pe baza informațiilor din anexa, prin respectarea unor principii de evaluare și regrupare a posturilor după criteriul vechimii (peste sau sub 1 an).

În vederea stabilirii și urmăririi evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale de active și de pasiv, am analizat patrimoniul Silograins Project SRL din punct de vedere structural, folosind metoda ratelor.

Astfel, în Tabel 2. principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt:

Așa cum se observă, ponderea activelor imobilizate în total active este ridicată, în 2016 se înregistrează creștere mare a acesteia, triplându-se.

Rata imobilizarilor corporale reflectă ponderea capitalurilor fixe în patrimoniul întreprinderii. După cum putem observa, în 2016, această rată înregistrează valoare ridicată, 169,35%, valoare de altfel normală având în vedere specificul întreprinderii, lucrările contractate și echipamentele costisitoare.

În ceea ce privește rata imobilizarilor necorporale aceasta este 0 pentru ambii ani.

În ceea ce privește rata imobilizarilor financiare, redusă, aceasta reflectă intensitatea relațiilor financiare pe care întreprinderea le-a stabilit cu alte firme cu prilejul investițiilor de portofoliu. Creșterea de 0,42% în anul 2016 semnifică faptul că firma încearcă sa se axeze, deși în mică măsură, spre o politică de investiții financiare.

Rata activelor circulante reflectă ponderea pe care activele circulante o au în totalul mijloacelor economice ale întreprinderii, pondere pe care o apreciem ca fiind destul de mare.

În general, rata stocurilor are valori ridicate în cazul întreprinderilor de anvergura Silograins. Cu toate acestea, se observă o rată destul de mică în special în anul 2016, ceea ce semnifică faptul că firma nu produce pe stoc la cantități foarte mari.

Creanțele comerciale, înregistreaza o rată redusă în 2015 (36,62%), iar în 2016 (132,36%), fapt ce duce la concluzia ca întreprinderea a trecut de la o clientelă ce platea în numerar la una care plătește automatizat.

Rata disponibilităților, destul de redusă în 2016, doar 11,86%, lucru care nu poate fi catalogat drept pozitiv sau negative, ținând cont de faptul că disponibilitățile suferă modificari mari în perioade scurte de timp.

Tabel 3. Structura clienților (decembrie 2016) – clienții sunt cu preponderență persoane juridice:

Lucrările prestate de Silograins sunt de anvergură și necesită timp îndelungat de finalizare (2 luni până la 1 an).

Tabel 4. Structura furnizorilor (decembrie 2016) – funizorii sunt persoane juridice care asigură materialele necesare desfășurării activității Silograins, dar și utilaje specifice:

Pe baza bilanțului financiar situația netă se determină ca diferență:

SN = Total active – Datorii totale – Venituri în avans = Capitaluri proprii.

Pe baza bilanțului contabil armonizat situația netă este diferența:

SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G.

De exemplu, situația netă în cele două variante de calcul este prezentată în Tabelul 5:

Tabelul 5. Calculul și analiza situației nete (capitalurilor proprii)

Din datele Tabelului 5 se constată o situație descrescătoare care reflectă faptul că Silograins a investit foarte mult în anul 2016, în materii prime și materiale, traininguri pentru angajați, salarii, bonusuri pentru performanțe etc.

O situatie netă negativă reflectă o stare de prefaliment, fiind consecința încheierii cu pierderi a exercițiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.

Creșterea situației nete (activului net) are ca efect creșterea rentabilității și a independenței financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ, prin raportul:  < 0,3.

Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esențial care dă dimensiunea gradului de "sănătate" a întreprinderii referitor la menținerea capitalului fizic sau financiar, mai ales în condițiile inflației care îl erodează.

Menținerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obținut numai prin creșterea capacitatii fizice productive în cursul perioadei, iar menținerea capitalului financiar presupune obținerea profitului prin creșterea valorii financiare (monetare) a activelor nete.

Performanțele întreprinderii fiind direct legate de mentinerea capitalului fizic sau financiar, "Situația modificarii capitalurilor proprii" este un alt document al situațiilor financiare anuale prevăzut de Ordinul M.F.P. 94/2001, inspirat din cerințele IAS 1, prin care se prezintă detaliat toate variațiile pe care le-a suferit în cursul exercițiului financiar fiecare element al activului net (capitalurile proprii).

Din situația modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menținere (erodare) a capitalului, precum și profitul (pierderea) întreprinderii în cursul exercițiului, prin intermediul următoarelor elemente de conținut:

– profitul net (pierderea netă) al perioadei;

– fiecare element de venit și cheltuiala recunoscute direct în capitalurile proprii;

– efectul cumulat al modificării politicilor contabile și corecția erorilor;

– tranzacțiile de capital cu și distribuirile către proprietari;

– soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei și la data bilantului și modificările aferente;

– o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la începutul și sfârșitul perioadei, cu prezentarea distinctă a fiecărei modificari.

Evoluția profitabilității Silograins este redată în figura de mai jos:

Perioada de vârf a firmei a fost în anii 2006-2007 când costurile materialelor necesare desfășurării activității erau reduse, iar contractele cu clienții au fost foarte benefice pentru întreprindere.

O oarecare revenire se observă în anul 2012, iar scăderea actuală din anul 2016 este evidentă în grafic.

Următoarea figură redă curbele cifrei de afaceri și ale profitului net din ultimii 8 ani. Anul 2012 reapare ca și evoluție favorabilă pentru Silograins. Întreprinderea deține instrumentele necesare pentru creșterea cifrelor, având strategii pentru marketing, comerț și externalizarea gamelor de clienți.

În zilele noastre a externaliza o afacere nu este deloc ușor, însă după ce se realizează amplasarea pe piețele externe cifrele firmelor încep să crească masiv și durabil.

Numărul de salariați al Silograins Project SRL la decembrie 2016 era de 20 angajați.

La salariul de bază aferent treptei de salarizare se adaugă:

•sporul de sâmbătă și duminică – 100% – pentru orele lucrate în aceste zile;

•sporul de condiții grele – 10%; •sporul de nocivitate – 93 lei / lună;

•sporul de noapte – 25% pentru orele lucrate în intervalul 23.00 – 07.00;

•sporul pentru orele suplimentare – 100%;

•sporul de vechime – 25%;

•tichete de masă – un tichet / zi sau în cazul în care se lucrează și ore suplimentare – un tichet la 8 ore. •alimente de întărire a rezistenței organismului – 120 lei / lună; •meniu zilnic de hrană – 15 lei /zi.

Societatea avea contractat un credit la Unicredit Bank în sold de 46,044 lei, la decembrie 2016.

Capitalul subscris vărsat al Silograins este în sumă de 210 lei.

Firma avea la decembrie 2016 dividende de plătit în valoare de 699,494 lei.

În ceea ce privește Capex-ul acesta era în sumă de 24.611 lei. – vezi Anexa II

Veniturile extraordinare sunt înregistrate în contul 7583 – Venituri din cedarea activelor, în sumă de 333 lei. Acestea sunt reprezentate de activități în plus, excluzându-le pe cele recurente.

Calcul EBITDA:

Venituri din vânzări : 1.864.643 + 183.489 = lei

Alte venituri : 17.680 + 333 + 3.187 + 5.971 = lei

Cheltuieli de exploatare: 1.874.310 lei

Cheltuieli cu dobanda: 5.731 lei

Amortizare : 82.037 lei

Profit brut = 172.292 lei

Impozit pe profit = 22.792 lei

Profit net = 142.451 lei

EBITDA = 142.451 + 22.792 lei + 5.731 + 82.037 = 253.011 lei

EBITDA este pozitivă, situându-se la valoarea de 253.011 lei, acoperind serviciul datoriilor prezente și al altor potențiale contractări.

Figura 2. Analiza SWOT a Silograins Project SRL

Schema listă a contului de profit și pierdere după destinația cheltuielilor se prezintă astfel:

1. Cifra de afaceri netă

2. Costul de producție aferent afacerilor

3. Profitul-pierdere(1-2)

4. Costul de distribuție

5. Cheltuieli generale de administrație (inclusiv amortizările și provizioanele)

6. Alte venituri de exploatare

7. Venituri financiare

8. Cheltuieli financiare

9. Impozitul asupra profitului curent al exercițiului

10. Profitul(pierderea) netă din activitatea curentă

11. Venituri extraordinare

12. Cheltuieli extraordinare

Sub formă tabelară structura contului de profit și pierdere după destinația cheltuielilor este:

Tabel 6.

Propuneri și recomandări

La încheierea exercițiului financiar, elementele de activ și de pasiv de natura datoriilor se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. În acest caz, se vor avea în vedere, printre altele:

pentru elementele de activ, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

În urma studiului de caz realizat recomand companiei Silograins Project SRL următoarele:

îmbunătățirea site-ului web, acesta fiind un mijloc de contact și informații în plus despre firmă;

punerea la punct a strategiei de marketing, promovare, comunicare internă și externă;

anul 2016 a fost vizibil mai greu pentru Silograins în ceea ce privește cifrele din bilanț, însă respectând toți pașii pentru stabilizarea profitului, firma va avea câștig de cauză iar cifrele se vor mări.

Concluzii

Finanțele și contabilitatea afacerii seamănă cu o pereche de pantofi eleganți și confortabili. Dacă vrem să conducem o afacere, finanțele și contabilitatea sunt obligatorii – astfel este ca și cum am umbla desculți. Sigur că putem să fim excentrici și să mergem fără pantofi, dar atunci avem șanse mai bune să ajungem creativi în agenții de publicitate sau Cesaria Evora. Ca manageri, s-ar putea să nu ne ia nimeni în serios. Ca executive cu ceva prestanță, trebuie să purtăm pantofi, adică să știm ce sunt acelea un P&L, un bilanț și un cash-flow, să înțelegem investițiile și bugetele. Iar dacă vrem să fim niște manageri cool, ar fi bine să putem vorbi despre EBITDA, return on investment, benchmarking, business predictability.

Activitatea desfășurată de către agenții economici generează o multitudine de operații economice și financiare, respectiv o serie de mișcări în masa patrimonială.

În bilanț se prezintă mărimea și structura patrimoniului la o anumită dată, ca urmare, orice operație economică sau financiară care are loc ulterior, provoacă modificări în mărimea și structura bilanțului. Aceste modificări produse în bilanț au loc în cadrul egalității permanente dintre activul și pasivul bilanțului, egalitate care se păstrează obligatoriu și permanent.

Silograins Project desfășoară o activitate deloc des întâlnită, firma trebuie să profite de acest lucru, în Teleorman sunt puține întreprinderi cu acest profil, chiar și în zona de sud a României, la capitolul competitori Silograins are un oarecare câștig de cauză.

Sudul României este predominant agrar, lucru extrem de important pentru Silograins, societățile agricole își vor dezvolta mereu spațiile de depozitare a cerealelor, le vor renova, se vor înființa firme noi cu profil agrar.

Bibliografie

Budugan D., Contabilitate și control de gestiune, Sedcom Libris, , 2001.

Caraiani C.(coord), C.Sendroiu, Olimid L. (coord), Dumitru C., Bojian O., Grigorescu Ș., Tutu A., Păunica M., Dutescu A., Calu D., Botea M., Dumitru C., Chițu A., , Dascalu C., Păunescu M., Bazele contabilității.

Celnicu T., O pereche de pantofi: finanțele și contabilitatea afacerii, Ed.Publica, București, 2016.

Dedu V., Curs de Contabilitate bancară – ASE, 2012.

Deliu A., Analiza activității economico-financiară, Chișinău, 2015.

Demean M., Bazele contabilității, Ed. a II-a, revăzută și adăugită, Editura Transversal, Târgoviște, 2009.

Georgescu N., Robu V., Analiza economico-financiară, ASE, București, 2001.

Isfănescu A., Robu V., Hristea A.M., Vasilescu C., Analiza economico-financiară, biblioteca digitală ASE.

Manea V., Contabilitate, București, 2006.

Nedelcu L., Mitocariu R., Rândașu A., Noțiuni de contabilitate primară, Managementul afacerilor, Marketing și dezvoltarea afacerilor – noțiuni de bază.

Păvăloaia W., Analiza contului de profit și pierdere, Univ.George Bacovia, Bacău

Possler L., Lambru Gh., Lambru B., Contabilitatea întreprinderii – Îndrumar practic actualizat și completat prin Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a și a VII-a aprobate de O.M.F.P. nr. 1.752/2005, Ediția a VIII-a, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2006.

Robu D.M.- Bilanțul contabil

Robu D.M. – Contabilitate generală

Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară – Biblioteca digitală ASE.

Standardul profesional nr.22, Misiunea de examinare a contabilității, întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București, 2008.

Legea contabilității republicată nr.82 din 24 decembrie 1991.

www.aippimm.ro

www.biblioteca-digitala.ase.ro

www.ceccar.ro

www.contabilitate.ase.md

https://www.facebook.com/pg/Silograins-Project-149734581876394/about/?ref=page_internal

www.financialmarket.ro

silograinsproject.ro

Anexa I

Lista IFRS

În prezent sunt în vigoare următoarele standarde:

IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni

IFRS 3 Combinări de întreprinderi

IFRS 4 Contracte de asigurare

IFRS 5 Active imobilizate deținute pentru vânzare și activități întrerupte

IFRS 6 Explorarea și evaluarea resurselor minerale

IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat

IFRS 8 Segmente operaționale

IFRS 9 Instrumente financiare

IFRS 10 Situații financiare consolidate

IFRS 11 Asocieri în participatie

IFRS 12 Prezentarea intereselor existente in alte entitati

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justa

IFRS 14 Conturi de amânare aferente activităților reglementate

IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții

IFRS 16 Leasinguri

IAS 1: Prezentarea situațiilor financiare

IAS 2: Stocuri

IAS 7: Situația fluxurilor de trezorerie

IAS 8: Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori

IAS 10: Evenimente ulterioare perioadei de raportare

IAS 11: Contracte de construcții

IAS 12: Impozitul pe profit

IAS 16: Imobilizări corporale

IAS 17: Contracte de leasing

IAS 18: Venituri

IAS 19: Beneficiile angajaților

IAS 20: Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală

IAS 21: Efectele variației cursurilor de schimb valutar

IAS 23: Costurile îndatorării

IAS 24: Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate

IAS 26: Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii

IAS 27: Situații financiare consolidate și individuale

IAS 28: Investiții în entitățile asociate

IAS 29: Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste

IAS 31: Interese în asocierile în participație

IAS 32: Instrumente financiare: prezentare

IAS 33: Rezultatul pe acțiune

IAS 34: Raportarea financiară interimară

IAS 36: Deprecierea activelor

IAS 37: Provizioane, datorii contingente și active contingente

IAS 38: Imobilizări necorporale

IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare

IAS 40: Investiții imobiliare

IAS 41: Agricultură

Anexa II

Balanța Silograins Project SRL la decembrie 2016

Anexa III

Bilanțul Silograins Project SRL – 2016