CERCETĂRI PRIVIND MODUL DE DEZVOLTARE A VEGETAȚIEI PE DEPOZITELE DE ZGURĂ ȘI CENUȘĂ [309449]

CAPITOLUL VI

CERCETĂRI PRIVIND MODUL DE DEZVOLTARE A VEGETAȚIEI PE DEPOZITELE DE ZGURĂ ȘI CENUȘĂ

STUDIU DE CAZ CENTRALA TERMOELECTRICĂ PAROȘENI

Centrale termoelectrică Paroșeni

Prezentare generală

Centrala Termoelectrică Paroșeni (Sucursala Electrocentrale Paroseni) este sucursala a S.Complexul Energetic Hunedoara S.A., [anonimizat], str. Paroseni nr. 20, judetul Hunedoara.

Profilul de activitate:

producerea și emiterea în Sistemul Energetic Național a [anonimizat] 150 MWh (energia electrica se obtine prin arderea carbunelui și a gazelor naturale si este livrata in SEN prin intermediul statiei electrice de transformare de 110 kV). [anonimizat] (Lupeni, Vulcan, Petroșani).

Principalele activitati derulate de societate sunt :

Productia de energie electrica Cod CAEN rev. 2 : 3511

Furnizarea de abur Cod CAEN rev. 2 : 3530

Transportul prin conducte Cod Caen rev. 2 : 4950

Captarea, tratarea si distributia apei in scop intern industrial apei Cod CAEN rev. 2 : 3600

Tratarea si eliminarea deseurilor nepericuloase Cod CAEN rev. 2 : 3822

Tratarea si eliminarea deseurilor periculoase Cod CAEN rev. 2 : 3821

Centrala Termoelectrică Paroseni este amplasata pe DN 66A pe malul drept al raului Jiu de Vest si se invecineaza cu:

E – drumul de acces la Exploatarea Miniera Paroseni;

V – raul Jiul de Vest

N – [anonimizat]

S – DN 66 A. (figura 6.1.)

Figura 6.1. [anonimizat] 4 Km Vest de orașul Vulcan și la aproximativ 17 Km de municipiul Petroșani. Pe toate laturile vecinatatile sunt teren viran cu suprafete cultivate sau pajisti. [anonimizat].

[anonimizat], depozite, anexe, etc. ce se întind pe o suprafață (împrejmuită) de aproximativ 28,5 hectare.

Amplasamentul Centralei Termoelectrice Paroșeni a fost determinat de existenta numeroaselor exploatări de cărbune din zona.

Instalațiile în funcțiune din amplasamentul Centralei termoenergetice sunt:

Procesul de producere în cogenerare a energiei electrice si termice în instalațiile energetice consta în:

producerea în cazanele energetice a [anonimizat];

[anonimizat]-o serie de transformari termodinamice în urma carora energia interna a aburului este transformata în energie mecanica;

energia mecanica obtinuta în turbina cu abur este utilizata pentru rotirea generatorului electric cuplat axial si care în urma unor efecte electromagnetice produce energie electrica;

[anonimizat] (întreruperea destinderii), în functie de scopul utilizarii acestuia (alimentarea consumatorilor externi și interni).

Centrala este dotată cu 1 cazan de abur C4 de 540 t/h și un Cazan de Apă Fierbinte de 103,2 Gcal/h. Cazanul C4 a fost reabilitat in 2007. Pe amplasamentul cazanelor vechi se realizează o Instalație de desulfurare umedă a gazelor de ardere (IDG) și un Sistem de șlam dens (SSD).

În cursul perioadelor de opriri accidentale sau în reparații planificate ale Cazanului de abur nr.4 (C4), furnizarea energiei termice este asigurată de cazanul de apă fierbinte (CAF).

De asemenea, pe durata anotimpului rece, când temperaturile scad sub –15 0C (maxim 10 – 15 zile/an), cazanul de abur C4 funcționează împreună cu CAF-ul pentru asigurarea necesarului de energie termică.

In situația de funcționare simultana, gazele de ardere sunt evacuate prin același cos de fum.

In cursul anului 2010 a fost pusa în funcțiune o centrala termică de pornire (CTP) care utilizează cu gaze naturale si funcționează doar la pornirea blocului nr. 4 pentru asigurarea aburului de pornire.

Capacitatea energetica a centralei:

1 cazan tip Babcok Hitachi de 540 t/h si 467 MWt

putere termica nominala: 467 MWt

combustibil: carbune 102500 kg /h, cu suport flacara de gaze naturale 300 mc /h

debit abur: 540 t/h

temperatura abur: 541°C

presiune: 13, 85 Mpa

randament: 90,7 %

1 turbina tip K – 160 – 130 – 2PR2, cogenerare cu urmatoarele caracteristici:

debit de abur la intrare în turbină: 540 t/h;

presiunea aburului viu: 130 bar;

temperatura aburului viu: 535 0C;

temperatura apei de alimentare: 240 0C;

temperatura apei de răcire: 12 0C;

debitul apei de răcire în condensator: 20,812 t/h.

turatie: 3000 rot/ min

1 cazan de apa fierbinte de 120,02 MWt si debit de apa 1276 t/h.

putere termica nominala: 120,02 MWt

combustibil: carbune 38803 kg /h, cu suport flacara de gaze naturale 900mc/h

presiunea maxima a apei la iesirea din cazan: 20 Pa

temperatura maxima a apei la iesirea din cazan: 150 °C

randament: 86 – 89 %

2 cazane de 14 MWt fiecare, componente ale centralei termice de pornire.

combustibil: gaze naturale

debit nominal abur: 20 t /h

putere termica maxima: 1481 kWt

presiune nominala a aburului: 10 bar

temperatura nominala a aburului: 250 °C

temperatura apei de alimentare: 104 °C

temperatura aer intrare: 25 °C

temperatura gaze de ardere: 122 °C

randament: 95,2 °C

Generatorul electric:

Tip: TAKS-RCH;

Generator sincron, de tip orizontal, cu răcire cu aer;

număr de faze: 3;

număr de poli: 2;

putere nominală: 176500 kVA;

tensiune: 18.000 V;

factor de putere: 0,85;

răcirea statorului: indirect cu aer;

răcirea rotorului: direct cu aer;

clasa de izolare: stator – clasa F; rotor – clasa F;

temperatura apei de răcire la intrare: 33 0C.

Activitatile din cadrul Electrocentrale Paroseni se desfasoara in conformitate cu Sistemul de management integrat calitate, mediu SSM care se aplica in cadrul tuturor entitatilor organizatorice din cadrul societatii si intreg personalul are responsabilitatea si obligativitatea de a respecta prevederile din documentatia sistemului.

Incepand din 2011, societatea a certificat Sistemul de management integrat calitate-mediu-SSM si detine Manualul de management calitate-mediu-securitate si sanatate in munca, care documenteaza sistemul de management integrat calitate-mediu-securitate si sanatate in munca conform standardelor SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 si SR OHSAS 18001:2008.

Activitatea derulata de societate privind “Tratarea si eliminarea deseurilor nepericuloase” Cod CAEN rev. 2 : 3822, incadrata in conformitate cu Legea nr. 278/2013 la pct. 5. 4. ,, Depozitele de deșeuri, astfel cum sunt definite la lit. b) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, care primesc peste 10 tone de deșeuri pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25.000 de tone, cu excepția depozitelor pentru deșeuri inerte” , se desfasoara in doua amplasamente distincte :

-amplasamentul depozitului de zgura si cenusa Valea Caprisoara

-amplasamentul Depozit Avarie nr. 1.

Clima si fenomenele naturale specifice zonei

Conform raionării climatice din Monografia Geografica a RSR, teritoriul studiat se încadrează, în cea mai mare parte, în sectorul cu clima de munți mijlocii, favorabila pădurilor, iar în zona depresiunii Petroșani apare un climat specific afectat de influenta antropica.

Complexitatea condițiilor climatice este generata de marea varietate a reliefului, reflectata în etajarea, compartimentarea lui. Iernile sunt moderate în privința regimului termic, relativ umede. Verile sunt însorite dar ușor răcoroase , cu regim pluviometric echilibrat.

Mediile anuale sunt cuprinse între +2ș C si +10ș C. In ariile depresionare valorile termice medii se mențin între +6ș C si +8ș C. Cantitățile de precipitații anuale sunt cuprinse între 600mm pe culoarele de vale si 1400mm pe culmile montane. Cantitățile medii ale lunii iulie sunt cuprinse între 70mm si 180mm în munți. Cantitățile medii de precipitații în luna ianuarie se încadrează între 30mm si 100mm. Cantitățile maxime căzute în 24 de ore au însumat 262mm la Deva (în iulie 1934) si 107mm la Petroșani (în iunie 1952).

Geologia, seismicitatea, hidrogeologia

Caracterizarea geologica a amplasamentului

Structura geologica a zonei analizate este complexa fiind alcătuita din unități cristalo mezozoice aparținând Carpaților Meridionali și ai Banatului, care se îmbina în culoarul tectonic al Mureșului.

Valea Căprișoara prezinta o eroziune adânca până la roca de baza care este reprezentata prin roci cristaline si sedimentare mai moi. Formațiunile cristaline ce se întâlnesc în partea de amonte a depozitului de zgura si cenușa Valea Căprișoara sunt sub forma de paragnaise, micasisturi, calcare cristaline, șisturi cărbunoase grafitoase, șisturi sericitoasecloritoase, aparținând autohtonului din Carpații Meridionali. Formațiunile ce se întâlnesc în partea din aval al văii sunt reprezentate printr-o alternanta de marne, gresii conglomerate, argile, strate subțiri de lignit inferior aparținând complexului acvitanian din bazinul Petroșani.

Peste aceste depozite acvitaniene stau depozite cuaternale reprezentate prin terase vechi, deluviu de panta, aluviuni. Depozitele de terasa sunt alcatuite din bolovanis, pietris, nisip, prinse prin liant argilos, grosimea lor atingând 10-12 m. Ele au permeabilitatea mica si sunt slab acvifere. Depozitele aluvionare se găsesc în albia văii Căprișoara si în valea Jiului. Ele sunt constituite din bolovani, bolovăniș cu pietre și nisip. În alcătuirea mineralogica a acestor depozite intra și un procent însemnat de cărbune sfărâmat. Grosimea aluviunilor pe Valea Jiului este de 4-5 m, iar pe Valea Căprișoara de 2-3 m.

Succesiunea geologica a formațiunilor este următoarea: la baza stau rocile cristaline peste care sunt depozitele acvitaniene, apoi urmează depozitele de terasa si deluviul de panta care acoperă versanții si crestele.

(“Evaluarea riscului de mediu pentru depozitul de zgura si cenusa Valea Caprisoara si Depozitul de rezerva” apartinând SE Paroseni, elaborata de CC Mediu în septembrie 2005.)

Caracterizarea seismica a amplasamentului

Din punct de vedere seismic, conform Cod de proiectare seismica – partea I: Prevederi de proiectare pentru cladiri, indicatv P100 – 1/2006 amplasamentul aparține zonei seismice Petroșani – Vulcan caracterizata prin accelerația terenului pentru proiectare ag =0,12g având IMR=100 ani si o perioada de control a spectrului de raspuns Tc = 0,7 secunde.

Caracterizare hidrogeologica

Ca urmare a etajării reliefului si a neomogenității sale geologice, rețeaua hidrografica a zonei analizate este foarte bogata, densitatea ei variind între 0,9 si 0,11 km/km2 în Depresiunea Petroșani.

Depozitul de zgura si cenușa Valea Căprișoara se afla în vecinătatea bazinului hidrografic al râului Jiul de Vest.

Râul Jiu este rezultatul unirii Jiului de Est care izvorăște din muntele Șurianului si Jiului de Vest care izvorăște din masivul Retezat. Bazinul hidrografic al râului Jiul de Vest are o suprafața de 534 km2, o lungime de 51,4 km si un debit de 10,3 m3/s. Izvorul Jiului de Vest este la 1760 m în căldarea glaciara a Scorotilor de sub vârful Dragasanul (2076 m), iar afluenții primiți din munții Retezat si Vâlcan sunt scurți (6-11 km). Izvorul Jiului de Est este la 1430 m, sub culmea Surianului, iar afluenții acestui râu sunt modești, cel mai lung fiind Jiulețul cu o suprafața de 81,5 km2, o lungime de 25 km si un debit de 2,86 m3/s.

Pârâul Valea Caprisoara si afluentul sau pârâul Piscului au la priza de deviere un bazin colector de 3,1 km2, altitudine medie 880 m, debitul mediu de 47 l/s si debitul maxim cu 0,1% asigurare de 5,6 m3/s.

În zona amplasamentului depozitului exista pe versanti si în vale 6 izvoare nepermanente cu debite măsurate între 1-2 l/s si torenți cu debite măsurate de până la 20 l/s.

Rocile acoperitoare, aluviunile din terasele joase si cele superioare reprezintă formațiuni recente cu permeabilitate pronunțata. Acestea au la baza ape subterane care se drenează spre baza văilor si a căror prezenta se evidențiază prin apariția unor izvoare care apar acolo unde exista un pat argilos.

(“Evaluarea riscului de mediu pentru depozitul de zgura si cenusa Valea Caprisoara si Depozitul de rezerva” apartinând SE Paroseni, elaborata de CC Mediu în septembrie 2005.)

Depozitele de zgură și cenușă ale Centralei termoelectrice Paroșeni

Centrale termoelectrică Paroșeni are în prezent două depozite de zgură și cenușă funcționale si anume Depozitul Avarie nr. 1 și Depozitul de zgură și cenușă Valea Căprișoara

Depozitul Avarie nr. 1

Depozitul Avarie nr. 1 este depozit de ses, realizat in albia majora a raului Jiul de Vest pe malul drept al acestuia. Suprafata depozitului este 10 ha si este situat la cca. 400 m de Centrala Termoenergetica. (figura 6.2)

Figura 6.2 – Amplasarea iazului de avarie al Centralei Termoelectrice Paroșeni

Depozitul de zgură și cenușă Valea Căprișoara

Depozitul de zgură și cenușă Valea Căprișoara este realizat prin bararea văii Pârâul Căprișoara și a afluentului acestuia Pârâul Piscului. Suprafața ocupată este de circa 48 ha și este amplasat la circa 2 km sud de CET Paroșeni. (Figura 6.3)

Figura 6.3 – Amplasarea depozitului Valea Căprișoara al Centralei Termoelectrice Paroșeni

Evacuarea zgurii si cenusii de la centrala se face la depozitul Valea Caprisoara.

Depozitul de zgura si cenusa Valea Caprisoara este realizat prin bararea vaii Pârâul Caprisoara si a afluentului acestuia Pârâul Piscului. Suprafata ocupata este de cca. 46 ha si este amplasat la cca. 2 km sud de CET Paroseni.

Pentru depozitul de zgura si cenusa Valea Caprisoara exista ridicari topografice executate de I.S.P.E. în trimestrul I, 2007.

Cotele TOPO utilizate în mod curent pentru lucrarile C.E.T. Paroseni fac parte din sistemul local de referință utilizat la construirea termocentralei. Planul de referință cota “0” pentru C.E.T. Paroșeni este +591,70 m (cota sistem local).

Corespondenta între sistemul local de cote utilizat la CET Paroseni si sistemul de referinta Marea Neagra este: H (Marea Neagra) = h(local) +26,693m.

In sistemul de proiecție STEREOGRAFIC 1970 Planul de referință cota “0” pentru C.E.T. Paroseni este +591,70 m (cota sistem local) + 26,693m= + 618,393mdMN. Aceasta precizare se impune deoarece în Planul de situație anexat, cotele sunt date în sistemul de proiecție STEREOGRAFIC 1970.

In prezent se afla în derulare investiția „Supraînălțarea depozitului de zgura si cenușa Valea Căprișoara. Transa II”, care cuprinde 2 diguri de supraînălțare în compartimentul I, cotele +665,00 m, respectiv +670,00 m si 2 diguri de supraînălțare în compartimentul II, cotele +674,00 m, respectiv +677,00 m.

Depozitul de zgura si cenușa Valea Căprișoara este un depozit de vale cu doua compartimente. Acest depozit a fost dat în exploatare în anul 1972 si este amplasat pe valea pârâului Căprișoara si a afluentului acestuia, pârâul Piscului. Aceste doua cursuri de apa au caracter permanent.

Figura. 6.4. Schema tehnologică a depozitului de zgură și cenușă valea Căprișoara, compartiment I și II

Apele pârâului Căprișoara au fost canalizate pe sub depozitul de zgura si cenușa printr-o galerie clopot din beton armat cu înălțimea de 3,00 m si lungimea de cca 1200 m.

Apele pârâului Piscului sunt transportate printr- galerie clopot din beton armat cu înălțimea de 1,80 m si lungimea de cca 800 m racordata la galeria de pe Valea Căprișoara.

Amândouă galeriile au la intrare grătare de protecție pentru a retine plutitorii si a împiedica accesul oamenilor si animalelor.

Compartimentul I

In compartimentul I a fost executat digul de închidere a văii si diguri de supraînălțare. Digul de baza de închidere a văii este executat din argila si are înălțimea de 18,00m. Cota coronamentului este +645,00m (cota sistem local). Digul de baza din argila are panta taluzelor de 1:2,5, iar coronamentul are lățimea de 6,00 m. In transa I de supraînălțare s-au executat în compartimentul I 3 (trei) diguri de supraînălțare din zgura si cenușă cu cotele coronamentelor de +650,00m; +655,00m si 660,00m (cote sistem local). In transa II de supraînălțare aprobata s-au prevăzut 2 (doua) diguri cu cotele coronamentelor +665,00m si +670,00m. Digurile de supraînălțare sunt din zgura si cenușă, cu înălțimea de 5,50 m, taluzele au panta de 1:3. Lățimea coronamentului este de 4,00 m. Fiecare dig are la baza sub piciorul aval un prism drenant si o saltea drenantă din balast compactat cu grosimea de 0,50 m si lățimea 1/3 din ampriza digului respectiv. Digurile au taluzele protejate cu argila compactata cu grosimea de 0,25 m.

Compartimentul II

In compartimentul II a fast executant Digul de compartimentare de bază si diguri de supraînaltare. Digul de bază de compartimentare al depozitului este executat din argila si are înaltimea de 12,00 m. Cota coronamentului este +665,00m (cota sistem local). Digul de baza din argila are panta taluzelor de 1:2,5, iar coronamentul are latimea de 6,00 m. In transa I de supraînaltare s-au executat în compartimentul I 2 (doua) diguri de supraînaltare din zgura si cenusa cu cotele coronamentlor de +668,00m si 671,00m (cote sistem local). In transa II de supraînaltare aprobata s-au prevazut 2 (doua) diguri cu cotele coronamentelor +674,00m si +677,00m. Digurile de supraînaltare sunt din zgura si cenusa, cu înaltimea de 3,50 m, taluzele au panta de 1:3. Latimea coronamentului este de 4,00 m. Este în exploatare compartimentul II.

Fiecare dig are la baza sub piciorul aval o saltea drenanta din balast compactat cu grosimea de 0,50 m si latimea 1/3 din ampriza digului respectiv. Digurile au taluzele exterioare protejate cu argila compactata cu grosimea de 0,25 m.

Depunerea de zgura si cenusa în compartimentele depozitului se face pâna la o cota de garda, cu 0,50m sub cota coronamentelor digurilor de supraînaltare.

Rigole

Pentru evitarea eroziunii fiecare dig are prevazut la piciorul aval si pe versanti câte o rigola din elemente din beton armat prefabricat cu sectiunea 0,60 x 0,60 m care are rolul de a colecta si evacua controlat apele meteorice si eventualele exfiltratii prin corpul digului. Rigolele digurilor din compartimentul I descarca apele succesiv în rigola de cota imediat inferioara si în final sunt colectate în caminul colector amplasat la piciorul aval al digului de baza de închidere. De aici ele sunt preluate de conducta de recirculare spre termocentrala.

Rigolele colectoare ale digurilor din compartimentul II se descarca prin doua conducte în compartimentul I, de unde sunt preluate prin puturile deversoare în conducta de recirculare..

Volumul de zgura si cenusa depozitat:

Transa I de supraînaltare, cota + 660,00 m în compartimentul I, respectiv cota + 671,00 m în compartimentul II, 2.200.000 mc

Transa II de supraînaltare, cota + 670,00 m în compartimentul I, respectiv cota + 677,00 m în compartimentul II, cca 350.000 mc din 1.015.000 mc

Total… ………… 2.550.000 mc

Sistemul de drenaj al depozitului de zgură si cenusă Valea Căprișoara

Instalatia de drenaj a depozitului Valea Caprisoara se compune din urmatoarele elemente:

Situația inițială

– Compartimentul I – s-au executat lucrari de drenaje de baza pe paramentul amonte al digului de argila, saltea drenanta de baza si puturi drenante verticale. Pe paramentul amonte al digului de închidere, s-au executat santuri paralele orientate dinspre coronament spre baza taluzului amonte, santuri cu sectiune trapezoidala cu adâncimea de 1,00 m si distanta interax de 5,50 m. Santurile sunt umplute cu 3 straturi de material granular formând un filtru invers. Pe linia de contur a paramentului amonte s-a prevazut un sistem de colectare a apelor drenate de santuri. Acesta este alcatuit din tuburi de beton Dn 200 mm distantate la max. 2 cm între ele. Rostul dintre ele este acoperit cu pietris sort 30÷70 mm.

Apa colectata de tuburile din beton este canalizata într-o conducta metalica Dn 250 mm care subtraverseaza digul si se racordeaza în caminul de debitmetrie nr.1 amplasat aval de digul de baza.

La distanta de cca 100 m amonte de axul digului de baza s-a executat o saltea drenanta cu latimea de cca 75 m, care se ridica pe cei 2 versanti ai vaii de la cota +630,00 m la +645,00 m.

Salteaua este formata din 17 santuri pe fiecare versant, acestea având adâncimea de 1 m si sectiune trapezoidala. Distanta interax este de 5,50 m.

Acestea sunt umplute cu 3 straturi de material granular formând un firltru invers. La partea inferioara a santurilor cu material drenant este prevazuta pe lungimea de 2 m, câte o conducta metalica Dn 150 mm de colectare a apei drenante. Toate aceste ramuri sunt racordate la o conducta metalica Dn 200 mm. Aceasta conducta se uneste spre aval cu conducta metalica Dn 250 mm de la sistemul de drenaj de pe paramentul amonte al digului. Tot în compartimentul I s-au executat 2 siruri de puturi drenate verticale orientate oarecum paralel cu axul digului de baza.

Sirul A este alcatuit din 13 puturi la distanta de cca 145,00 m de digul de baza, iar sirul B din 12 puturi la cca 75 m de digul de baza. Acestea au fost fundate pe teren natural si au fost supraînaltate pâna la cota +645,00 m. Ele au fost legate prin conducte de golire Dn 200 mm care se unesc si coboara aval pe sub digul de baza pâna în caminul de debitmetrie nr.1 amplasat aval de digul de baza. Sistemul de puturi drenante este cuprins în masa de zgura si cenusa. Este functional.

– Compartimentul II – la piciorul amonte al digului de baza de compartimentare cota +665,00 m s-a executat un drenaj cu tuburi din beton Dn 200 mm si prism drenant din material granular. Apa colectata este preluata de o conducta metalica Dn 200 mm care deverseaza în conducta de recirculare veche amplasata în galeria clopot de sub depozit.

– Situatia actuala:

– compartimentul I – sirurile de puturi drenante A si B, supraînaltate pâna cota +645,00 m, se afla în masa de zgura si cenusa. Au fost construite sirurile noi A1-14 buc puturi si B1-13 buc puturi fundate pe zgura si cenusa din compartimentul I. Cota de fundare este +645,00 m. Sirul B1 se afla la circa 100m de digul de baza iar sirul A1 la circa 170m. Sirul B1 a fost supraînaltat pâna la cota +660,00 m fiind cuprins în corpul digului de supraînaltare cu aceeasi cota. Sirul A1, este supraînaltat la cota +665,00 m. Din acest sir, 8 puturi drenante dinspre versantul stâng pot fi supraînaltate la cota +670,00 m. Puturile dinspre versantul drept, 5 bucati, se afla în corpul digului de supraînaltare cota +665,00 m. Aceste siruri de puturi drenante, evacueaza apele drenate printr-o conducta Dn 400 mm în caminul de debitmetrie nr.2 amplasat aval de digul de baza.

– pe coronamentul digului de supraînaltare cota +655,00 m, s-au executat 15 buc. puturi drenante Dn 1000 mm care evacueaza apele drenate printr-o conducta Dn 200 mm în caminul de debitmetrie nr.2 amplasat aval de digul de baza.

– la piciorul amonte al digurilor de supraînaltare cota +660,00 m si +665,00 m, s-au prevazut câte o transee drenanta cu conducta perforata. Adâncimea transeei este de 2 m si latimea de 1 m. Apele drenate sunt evacuate de o conducta metalica Dn 300 mm în caminul de debitmetrie nr.2 amplasat aval de digul de baza.

– compartimentul II – în spatele fiecarui dig de supraînaltare executat din zgura si cenusa este prevazut un drenaj cu prism drenant si conducta metalica Dn 200 mm. Apele colectate de aceste drenaje sunt transportate de o conducta Dn 300 mm în caminul de debitmetrie nr.2 amplasat aval de digul de baza.

Debite de drenaj la depozitului de zgura si cenusa Valea Caprisoara

In data de 29.10.2009 s-au masurat debitele evacuatede sistemele de drenaj. La acea data era în exploatare compartimentul II al depozitului Valea Caprisoara.

saltea drenanta de la baza compartimentului I, cu 17 ramuri pe fiecare versant, Q = 7,0 l/s.

puturi drenante verticale, 2 siruri, compartiment I, Q = 4,55 l/s.

foraje drenante Dn 1000 mm, compartiment I, Q = 6,0 l/s.

drenaj compartiment II, aflat în exploatare, Q = 7,2 l/s.

Instalatia de transport si distributie hidroamestec de zgura si cenusa

Instalatia de transport si distributie hidroamestec de zgura si cenusa se compune din urmatoarele elemente: – 3 conducte Dn 400 mm de la centrala spre depozitul Valea Caprisoara pâna la locul de ramificatie spre vechiul depozit Radon, în curs de epuizare. Spre Radon se duce o conducta Dn 400 mm si spre Valea Caprisoara 3 conducte cu diametrul majorat de la Dn 400 mm la Dn 500 mm;

Conductele de distributie se ramifica pe malul stâng al depozitului. Doua fire se duc pe coronamentul digului de supraînaltare cota+665,00 m compartiment I, cu 4 guri de varsare de pe coronamentul digului, respectiv GV1÷GV4 si doua fire se duc spre compartimentul II. Pe versantul stâng al compartimentului I, pe la mijlocul acestuia, exista gura de varsare GV5. In dreptul compartimentului II coboara 2 fire pe coronamentul digului de supraînaltare cota+677,00 m Acestea au 4 guri de varsare, respectiv GV6÷GV9.

Pe versantul stâng al compartimentului II se afla 2 guri de varsare, GV10 si GV11. Pentru o umplere eficienta a zonei de confluenta a Vaii Piscului cu Valea Caprisoara s-a prelungit firul nr.1 care alimenteaza GV6 si GV8 de pe digul +677,00 m spre aval catre coada compartimentul I pe versantul drept si s-a creat gura de varsare GV12. Conductele de varsare sunt Dn 400 mm.

Instalatia de recirculare a apei decantate

Instalatia de recirculare a apei decantate consta din:

-1 conducta colectoare veche Dn 500 mm montata la partea superioara a galeriei clopot de sub depozitul Caprisoara;

-1 conducta colectoare Dn 600 mm montata pe depunerea de zgura si cenusa cota +654,50 m în compartimentul I si cota +664,50 m în compartimentul II, care deverseaza aval de depozit în caminul de colectare apa recirculata;

-1 conducta colectoare (noua) Dn 600 mm montata pe depunerea de zgura si cenusa cota +670,50 m în compartimentul II, care este racordata la iesirea din compartimentul II în conducta de apa recirculata cota +654,50 m din compartimentul I;

-1 conducta apa recirculata veche Dn 500 mm care transporta apa de la baza depozitului la termocentrala;

Puturi deversoare pentru colectarea apei limpezite;

în compartimentul I, puturile P8, P2’ si P3 sunt racordate la conducta colectoare veche si sunt abandonate. Pe ramura Piscului, exista putul P14 racordat tot la recircularea veche. Acest put va fi supraînaltat pâna la cota +670,00 m dupa care va fi abandonat. Tot în compartimentul I exista si sunt functionale puturile deversoare P10, P11 si P12 aferente cotei de supraînaltare +665,00 m. Acestea sunt racordate la conducta de recirculare cota +654,50 m.

în compartimentul II, puturile P4, P5 si P6 sunt racordate la conducta colectoare veche si sunt abandonate. Puturile P5’ si P9 sunt racordate la conducta colectoare de la cota + 664,50 m si sunt abandonate. Tot în compartimentul II exista si sunt functionale puturile deversoare P13, P14 si P15. Acestea sunt racordate la conducta colectoare noua cota +670,50 m.

Instalatia de stropire a zgurii si cenusii împotriva spulberarii acesteia de catre vânt

Pentru evitarea spulberarii zgurii si cenusii depozitul este prevazut cu o instalatie de

stropire. Aceasta se compune dintr-un rezervor de înmagazinare a apei cu V = 100 mc executat din beton armat si amplasat în coada depozitului pe teren natural în afara zonei de depunere a zgurii si cenusii. Rezervorul are un camin de vane în care se intercaleaza o motopompa în caz de nevoie. Motopompa refuleaza în conducta principala de stropire Dn 200 mm amplasata pe versantul stâng al depozitului pe suportii estacadei de zgura si cenusa. Conducta este prevazuta cu racorduri în ambele compartimente pentru cuplarea aspersoarelor. Alimentarea rezervorului se face cu autocisterna.

Instalatii pentru urmarirea comportarii constructiilor – UCC

Lucrarile pentru urmarirea comportarii constructiilor constau din reperi ficsi, borne de vizare, puturi pirzometrice si puturi pentru controlul calitatii apei.

Reperii ficsi, 4 buc, RF1, RF2, RF3 si RF4 care sunt amplasati unul pe versantul stâng si unul pe versantul drept, compartiment I, în axul digului de baza cota +645,00 m si doi la piciorul aval al digului, câte 1 pe fiecare mal al pârâului Caprisoara. Au fost amplasati doi reperi ficsi pentru compartimentul II, RFd si RFs, câte 1 pe fiecare versant în axul digului de compartimentare cota +665,00 m.

Borne de vizare (Bv)

Bornele de vizare sunt amplasate astfel:

Compartimentul I

digul de baza cota +645,00 m – 3 buc;

digul de supraînaltare cota +650,00 m – 3 buc;

digul de supraînaltare cota +655,00 m – 3 buc;

digul de supraînaltare cota +660,00 m – 3 buc proiectate, în curs de executie;

digul de supraînaltare cota +665,00 m – 3 buc.

Compartimentul II

– digul de compartimentare cota +665,00 m – 2 buc

– digul de supraînaltare cota +668,00 m – 3 buc

– digul de supraînaltare cota +671,00 m – 3 buc

– digul de supraînaltare cota +674,00 m – 3 buc

– digul de supraînaltare cota +677,00 m – 3 buc

Puturi piezometrice (Pz)

Puturile piezometrice sunt amplasate lânga fiecare borna de vizare.

Starea puturilor piezometrice este urmatoarea:

Compartimentul I

– digul de baza cota +645,00 m – 3 buc, functional Pz dinspre versant drept;

– digul de supraînaltare cota +650,00 m – 3 buc, functionale Pz dinspre versant stâng si Pz centru;

– digul de supraînaltare cota +655,00 m – 3 buc, functional Pz dinspre versant drept;

– digul de supraînaltare cota +660,00 m – 3 buc proiectate, în curs de executie;

– digul de supraînaltare cota +665,00 m – 3 buc, toate functionale.

Nivelul apei în aceste puturi piezometrice, masurat la 29.10.2009 in prezenta proiectantului a fost:

– digul de baza cota +645,00 m – Pz dreapta – 3,07m, nivel alarma ;

– digul de supraînaltare cota +650,00 m – Pz stânga – 4,30m nivel alarma si Pz centru – 5,30m nivel alarma;

– digul de supraînaltare cota +655,00 m – Pz dreapta fara apa;

– digul de supraînaltare cota +660,00 m – piezometre în curs de executie;

– digul de supraînaltare cota +665,00 m – Pz stânga si Pz centru fara apa, iar Pz dreapta – 3,95m nivel alarma.

Compartimentul II

– digul de compartimentare cota +665,00 m – 2 buc

– digul de supraînaltare cota +668,00 m – 3 buc

– digul de supraînaltare cota +671,00 m – 3 buc

– digul de supraînaltare cota +674,00 m – 3 buc

– digul de supraînaltare cota +677,00 m – 3 buc

In puturile piezometrice din compartimentul II nu s-au facut citiri de nivele în anul 2009, dar în 2008 erau functionale.

Puturi pentru controlul calitatii apei (Pc)

Puturile pentru controlul calitatii apei din stratul freatic PC1 si PC2 sunt amplasate în aval de

depozit, câte unul pe fiecare mal al pârâului Caprisoara.

Masuri de inchidere a depozitului Valaea Caprisoara in sistemul de depunere hidraulica

Actualul depozit de zgura si cenusa Valea Caprisoara prevazut pentru depozitarea zgurii si cenusii în varianta hidraulica are capacitatea ulterioara ca prin supraînaltare sa constituie si depozit în varianta de depunere în slam dens. In acest sens sunt necesare asigurarea conditiilor prevazute în Normativul tehnic privind depozitarea deseurilor aprobat cu Ordinul nr. 757 din 26.11.2004 pentru pregatirea bazei depozitului.

Se precizeaza faptul ca roca de cenusa obtinuta din slamul dens realizat din amestecarea zgurii si cenusii cu apa în raportul masic maxim 1:1 este un deseu inert. Testele facute asupra rocii obtinute din slamul dens produs din cenusi de la CET Timisoara, CET Craiova II, CET Isalnita, CTE Rovinari, CET Drobeta Turnu Severin, CTE Turceni, CET Deva, CET Govora, CET Doicesti, CET Brasov, CET Arad, efectuate de laboratoare autorizate, au demonstrat ca zgura si cenusa depusa prin evacuare în slam dens se transforma într-o roca inerta care respecta conditiile impuse în Ordinul MMGA nr.95/2005

Realizarea stratului de închidere

Pentru închiderea depozitului de zgura si cenusa Valea Caprisoara în sistemul de depunere hidraulica a zgurii si cenusii si pentru asigurarea cerintelor constructive impuse terenului de fundare pentru o eventuala depozitare ulterioara în slam dens, este necesar sa se realizeze urmatoarele lucrari:

realizarea unui strat de sustinere. Conform Normativ tehnic privind depozitarea deseurilor din 26.11.2004, art. 3.7.1.1. stratul de sustinere va fi realizat din zgura si cenusa reziduala cu grosimea minima de 0,50 m.

stratul de sustinere care se va realiza va fi pâna la nivelul cotei de depozitare din actuala transa aprobata, aflata în derulare. In compartimentul I cota va fi +669,50 m iar în compartimentul II +676,50 m. Stratul de sustinere serveste ca baza pentru materialul de etansare;

stratul de sustinere va fi nivelat pe toata suprafata compartimentelor depozitului cu panta max. 1% spre putul colector ape meteorice din fiecare compartiment;

stratul de sustinere va fi compactat pe ultimi 50 cm. Gradul de compactare va fi min.95%.

colectarea apelor din precipitatii de pe suprafata compartimentelor si evacuarea acestora la caminul colector situat aval depozit;

în compartimentul I se vor izola 2 puturi de colectare a apei recirculate si va fi mentinut 1 put pentru colectarea apelor pluviale, iar în compartimentul II se vor izola tot 2 puturi de colectare a apei recirculate si va fi mentinut 1 put pentru colectarea apelor pluviale;

colectarea apelor de drenaj din masa de zgura si cenusa si evacuarea acestora la caminele de debitmetrie situate aval depozit;

masurarea debitelor de drenaj, periodic, conform proiectelor si instructiunilor UCC mentionate la cap. 10;

se vor dezafecta conductele de transport hidraulic al zgurii si cenusii, pe versantul drept al depozitului si pe digurile de supraînaltare din compartimentele I si II;

se va mentine instalatia de stropire a zgurii si cenusii împotriva spulberarii acesteia de catre vânt, ca o masura de protectie a factorului de mediu aer;

taluzele exterioare ale digurilor de baza si ale celor de supraînaltre din compartimentele I si II sunt placate cu argila, grosimea stratului fiind de 0,25 m. In zonele unde este erodata placarea, acesta va fi refacuta cu argila compactata pâna la grosmea initiala. Taluzele vor fi însamântate cu vegetatie rezistenta la eroziune;

instalatiile pentru urmarirea comportarii constructiilor vor fi mentinute pentru supravegherea post-utilizare. Este necesar ca puturile piezometrice nefunctionale sa fie înlocuite cu puturi noi, astfel încât pe fiecare coronament de dig sa existe 3 buc. puturi piezometrice functionale;

monitorizarea calitatii apei colectate si a apei din puturile pentru controlul calitatii apei amplasate aval depozit;

Inchiderea depozitului în sistem hidraulic reprezinta solutia optima din punct de vedere tehnic si economic la momentul actual. Zgura si cenusa depusa hidraulic este un deseu nepericulos. Apa utilizata la hidrotransport este recirculata în totalitate. Nu s-au produs infiltratii în sol si în stratul freatic.

Realizarea stratului de etansare

Etansarea se va realiza cu straturi succesive de roca de cenusi depusa în slam dens.

Acest material are permeabilitatea k = 10-7 m/s dupa întarire, fiind mult mai impermeabil decât zgura si cenusa depusa hidraulic care are permeabilitatea k = 10-5 m/s.

În compartimentul I etansarea se va executa de la cota +669,50 m la cota +674,50 m, iar

În compartimentul II de la cota +676,50 m la cota +679,50 m.

Stratul de etansare reprezinta prima transa de depunere în tehnologia slamului dens. Dupa realizarea închiderii si a etansarii, termocentrala Paroseni ramâne fara spatiu de depozitare a zgurii si cenusii sub forma de fluid dens. Actualul amplasament este fezabil pentru supraînaltari ulterioare pâna la cota +685,00 m, cota care reprezinta limita terenului aflat în posesia CET Paroseni. Peste cota +685,00 m dezvoltarea depozitului pe verticala se va putea face dupa intrarea în posesie asupra versantilor vaii si asigurarea accesului la cabana Caprisoara situata amonte de depozit.

(Pproiectul de inchidere a depozitului de zgura si cenusa Valea Căprișoara in soluția de depunere hidraulica si continuarea umplerii in slam dens, memoriu de prezentare)

Caracteristicile chimice și fizice ale depozitelor de zgură și cenușă ale Centralei termoelectrice Paroșeni

Caracteristicile chimice ale depozitelor de zgură și cenușă ale Centralei termoelectrice Paroșeni

Caracteristicile fizice și chimice ale deșerilor de zgură și cenușa rezultate în urma arderii în centralele termoelectrice diferă în funcție de proprietățile fizice și chimice ale cărbunelui utilizat.

Centrala termoelectrică Paroșeni funcționează cu huilă de Valea Jiului.

Pentru a studia caracteristicile de natură chimică a zgurii și cenușii din depozitul Valea Căprișăară au fost prelevate mai multe probe din depozitul de zgură și cenușa Valea Căprisoara. Probele au fost prelevate din ambele compartimente ale depozitului.

În figura 6.5 sunt prezentate punctele de prelevare a probelor analizate de pe depozitul de zgură și cenușa Valea Căprișoara – comartiment I, iar în figura 6.6 sunt prezentate punctele de prelevare a probelor analizate de pe depozitul de zgură și cenușa Valea Căprișoara – comartiment II al Centralei Termoelectrice Paroșeni

Figura 6.5 – Punctele de prelevare a probelor analizate de pe depozitul de zgură și cenușa Valea Căprișoara – comartiment I

Figura 6.6 – Punctele de prelevare a probelor analizate de pe depozitul de zgură și cenușa Valea Căprișoara – comartiment II

Analize chimice au fost realizate și pentru zgura și cenușa din depoziul de avarie al Centralei Termoelectrice Paroșeni. Punctele de prelevare pentru probele analizate sunt prezentate în figura 6.7.

Figura 6.7 – Punctele de prelevare a probelor analizate din depoziul de avarie al Centralei Termoelectrice Paroșeni

Probele prelevate au fost analizate în cadrul laboratorului de chimie din cadrul Universității din Petrosani. Probele au fost efectuate conform STAS 3832/1997. Au fost realizată analiza chimică globală a zgurii și cenușii prelevate din iazul de avarie și depozitul Valea Căprișoara

Rezultatele obținute în urma analizei sunt prezentate în tabelele 6.1, 6.2, 6.3.

Tabelul 6.1. – Rezultatele analizelor chimice globale pentru zgura și cenușa prelevată din depozitul Valea Căprișoara – Compartiment I

Tabelul 6.2. – Rezultatele analizelor chimice globale pentru zgura și cenușa prelevată din depozitul Valea Căprișoara – Compartiment II

Tabelul 6.3. – Rezultatele analizelor chimice globale pentru zgura și cenușa prelevată din iazul de avarie

Cenușile de termocentrală conțin elemente sub forma unor compuți cu compoziție definite.

Principalii compuși oxidici prezenți în cenușa de termocentrală sunt:

silicea SiO2

alumina Al2O3

oxizi de fier Fe2O3, FeO, Fe3O4

var CaO

oxid de magneziu MgO

oxid de sodiu Na2O

oxid de potasiu K2O

trioxide de sulf SO3.

În zgura și cenușa de termocentrală se mai întalnesc și Ti, Be, Ge, P, B, Mn. Aceste elemente se întalnesc în zgură și cenușa sub diferite combinații chimice.

Conform analizelor chimice obținute se poate observa că SiO2 și Al2O3 se găsesc în ce-a mai mare concentrație. De aici putem spune că avem zgură și cenușă silico-aluminoasă. Acești doi compuși sunt greu solubili în apă.

Se poate constata că elementele chimice predominante în componența probelor de zgură și cenușa de la Centralei Termoelectrice Paroșeni sunt Si, Fe, Al, și Ca. Aceste elemente chimice pot fi considerat enetoxoce pentru sol.

Element care pot fi considerate toxice prezente în zgura și cenușa de la Cenrala Termoelectrică Paroșeni este trioxidul de sulf (SO3). Acest element este considerat nociv datorită prezenței sulfului. Sulful poate influența negative solul.

Datorită cantitățiilor mici de trioxide de sulf, acesta nu afectează semnificativ, acesta nemodificănd semnificativ caracteristicile solului.

Caracteristicile fizice ale depozitelor de zgură și cenușă ale Centralei termoelectrice Paroșeni

Zgura și cenușa din depozitul de zgură și cenușa Valea căprișoara al Centralei Termoelectrice are culoarea gri. Culoarea este data de caracteristicile cărbunelui folosit. Are aspect de pulbere compactă.

Una dintre cele mai importante caracteristici fizice ale zgurii și cenușii din depozitele de zgură și cenușa ale Centralei Termoelectrice Paroșeni este granulometria. Granuloetria este data de procesul de măcinare care are loc după procesul de ardere. Datorită transportului hidraulic zgura trebuie supusă unui process de măcinare.

Pentru determinarea granulometriei au fost prelevate probe de zgură și cenușa din depozitul Valea căprișoara. Analizele de granulometrie au fost realizate în cadrul laboratorului de peparare al Universității din Petroșani.

În urma analizelor de laborator s-a constata ca zgurile și cenușile din depozitul Valea Căprișoara se încadrează în următoarele clase granulometrice:

+ 2,5 mm = 4,5 – 5%

– 2,5 mm + 1 mm = 6 – 7,5%

– 1 mm + 0,5 mm = 7,5 – 8%

– 0,5 mm + 0,1 mm = 49 – 50%

– 0,1 mm + 0,05 mm = 19 – 19,5%

– 0,05 mm = 12 – 13%

Radioactivitatea zgurii și a cenușii

Combustibili solizi conțin izotopi radioactivi naturali, în concentrații naturale care prin ardere duc la concentrarea acestora în produsele de ardere. Izotopi radioactivi din produsele de ardere, care scapă în atmosferă (gaz, fum, cenușă zburătoare), difuzează sub acțiunea curenților atmosferici și se depun treptat pe solul, ape și vegetație provocând contaminarea radioactivă a acestora.

Radioactivitatea cărbunilor și cenușii este dată în principal de conținutul de uraniu, thoriu, potasiu și radiu (peste 80%) (Mauna & Mauna Aren,2008).Concentrația medie a 238U și 232Th în cărbune este de 20 Bq/kg iar cea de40K este de 50Bq/kg dar poate varia cu câteva ordine de mărime (UNSCEAR, 2000). Astfel, acumulările de uraniu din cărbune pot varia din loc în loc în funcție de depozit și de perioada geologică a regiunii. La cărbunii din România au fost întâlnite valori de șase ori mai mari la 40 K, iar la 238 U valorile fiind de două ori mai mari (Botezatu et al., 2002). Pe lângă acești radionuclizi mai întâlnim 235 U, 214 Pb, dar și urme de bismut, poloniu etc. După datele furnizate și publicate de Bradley (1993) acesta ne arată că acești radionuclizi sunt principalii responsabili de emisia de radiație.

Poluare radioactivă produsă nu trebuie neglijată ea fiind o poluare continuă. Populația care locuiește în zonele afectate de poluarea radioactivă produsă de centralele termoelectrice bazate pe arderea combustibililor solizi primesc anual o doză suplimentară de 300-500 µSv/an.

Izotopul radioactiv al potasiului 40K și elementele radioactive din seria uraniului și thoriului sunt principalele elemente care dau radioactivitatea naturală a rocilor. Energiile radiațiilor gama emise de aceste elemente radioactive sunt distincte pentru fiecare element. Potasiul emite radiații gama cu energie de 1,46 MeV în timp ce seriile uraniului și thoriului emit radiații gama cu diferite valori

Pentru determinarea poluării radioactive a atmosferei în zona Termocentralei Paroșeni s-au efectuat măsurători ale debitului dozei gamma absorbite în aer în cursul lunilor iulie și noiembrie 2016, cu ajutorul detectorului de radiații Gamarad-DL7.

Măsurătorile s-au efectuat în zona termocentralei Paroșeni și în centrul orașului Vulcan rezultatele fiind prezentate în graficele din figurile 2 și 3.

Fig. 2. Valorile debitului de doza înregistrare în luna iulie.

Fig. 3. Valorile debitului de doza înregistrare în luna noiembrie.

Din determinările experimentale se observă că debitele de doză sunt ridicate în zona CET Paroșeni, depășind valoare limită admisă 0,250µSv/h, în timp ce valorile măsurate în orașul Vulcan sunt sub limitele stabilite pentru Uniunea Europeană.

Pentru determinarea iradierii gamma la suprafața solului (doza debit gamma μSv/h) din depozitul de zgură și cenușă Valea Căprișoara s-au făcut măsurători în puncte situate pe depozit, iar pentru solul din vecinătatea, în puncte situate la o distanțe de 10 m și 20 m de depozit timp de o săptămână (11 -17 iulie 2016) rezultatele fiind prezentate în figura 4.

Fig. 4. Poluarea radioactivă a atmosferei din zona aferentă depozitelor de zgură și cenușă și zonele învecinate

Debitele de doză sunt ridicate în zona depozitului de zgură și cenușă, datorită prezenței în aceasta a elementelor radioactive, depășind valoare limită admisă 0,250µSv/h, chiar și în zonele învecinate.

[Tataru Dorin, Stanci Andreea Cristina, Stanci Aurora, Radu Sorin Mihai, STUDIUL POLUĂRII RADIOACTIVE A ATMOSFEREI PRODUSĂ DE DEPOZITELE DE ZGURĂ ȘI CENUȘĂ ALE CENTRALEI TERMOELECTRICE PAROȘENI, Revista pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoaștere, Editura FREE MIND, Anul I, Nr. 2, ISSN 2393-2112, 2015,

Andreea Cristina Stanci, Aurora Stanci, RADIOACTIVE POLLUTION CAUSED BY ASH AND SLAG DEPOSITS FROM THE THERMO-ELECTRIC POWER STATION PAROȘENI, The 19th International Conference The Knowledge-Based Organization, Conference Proceedings 3 Applied Technical Sciences and Advanced Military Technologies, ISSN 1843-6722, pg. 384-387, 2013.

www.armyacademy.ro/english/kbo/2013/progr_KBO_2013.pdf, (în curs de indexare ISI)]

Maunat T., Mauna A. A., 2008 – The coal burning product radioactivity, WEC regional Energy Forum FORENT Reference no S5-14-en, 7 pp

Chiosilă, I., Oncescu, M., s.a., Radioactivitatea naturală în România, Bucuresti, 1994.

Oncescu, M., Chiosilă, I., Radioactivitatea artificială în România, Bucuresti, 1995.

Negulescu, M., Ianculescu, S., Vaicum, L., Bonciu, G., Pătru, C., Pătru, O., Protecția mediului înconjurător, Editura Tehnică, Bucuresti, 1995.

Sanielevici, Al., Radioactivitatea. Fenomene si legi generale, vol. I, Editura Academiei R.S.R., 1956.

Tobologea, V., Crețu, V., Elemente de protecție a mediului; protecția apelor de suprafață, a solului si combaterea poluării nucleare, Editura Universității Gh. Asachi, 2000.

Marcu, Gh., Marcu, Teodora, Elemente radioactive. Poluarea mediului si riscul iradierii, Editura Tehnică, Bucuresti, 1996.

Onuțu, I., Stănică – Ezeanu D., Protecția mediului, Editura UPG 2003.

*** Hotărârea Guvernului nr. 264/1991 Controlul activității nucleare.

Probleme de mediu ridicate de prezența depozitului de zgură și cenușa Valea Căprișoara

Funcționarea Centrala Termoelectrică Paroșeni are influențeasupra mediului încomjurător, ducănd la poluarea zonei în care este amplasată.

Centrala Termoelectrică Paroșeni are un impact negativ asupra tuturor comonentelor de mediu (atmosferă, apă, sol, floră, faună). În prezent producerea de energie electrică în centrale ce funcționează cu cărbune drept combustibil de baza sunt considerate surse de poluare semnificative.

Aprecierea mediului se face în funcție de calitatea aerului, apei, solului, starea de sănătate a populatiei, deficitul de specii de plante și animale înregistrat.

Acești factori se pot caracteriza prin indicatori de calitate reprezentativi pentru aprecierea gradului de poluare și pentru care exista limite admisibile stabilite.

PĂTROESCU Maria, 2013 Metode de cercetare si evaluare a stării mediului, Universitatea din București, Centrul de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact.

Depozitul de zgură și cenușă Valea Căprișoara cât și iazul de avarie produce poluare, prin spulberarea cenușii (fenomenul de deflație),

DEpozitul de zgură și cenușă nu are efecte negative doar asupra solul. Efectele negative sunt resimțite și la nivelul atmosferei, prin antrenarea de către vânt a particulelor de praf (cenușă uscată) de pe suprafața depozitului. Particulele de praf sunt transportate de aer la distanțe apreciabile.

Depozitele de zgură și cenușă de la Centrala Termoelectrică Paroșeni au efecte negative directe asupra mediului prin:

ocuparea terenului pe care se află amplasat depozitul de zgură și cenușă (modificarea destinației anterioare a ternului);

modificarea peisajului;

spulberarea particulelor de zgură și cenușă de pe suprafața depozitelor;

modificarea compoziției și a calității solurilor din vecinătatea depozitelor de zgură și cenușă;

posibiitatea poluării apelor subterane și de suprafață;

afectarea lanțului trofic;

radioactivitatea cenușilor depozitate în halde.

Identificarae zonelor poluate în urma procesului tehnologic de la Centrala Termoelectrică Paroșeni cu particule de praf

Pentru identificarea zonelor posibil poluate cu particule ridicate de pe iazurile de decantare de la Centrala Termoelectrică Paroșeni am folosit softul de dispersie Meti-Lis 2.03.

Sofrul Meti-Lis 2.03 ne pemite să determinăm modul de dispersie a anumitor poluanți produși de diferite activități antropice ținând cont de rata de emisie și a altor condiții de emisie cum ar fi locația, înălșimea, cantitatea de poluant, temperatură, precum și de factorii meteorologici în fiecare oră sau în perioada de mediere.

Studiile au fost efectuate pe valorile medii din luna septembrie 2015. Pentru realizarea studiului s-au folosit următoarele date climatice:

Temperatura medie lunara – 100C,

Viteza vantului medie lunară – 10 m/s

Direcția vantului – NE.

Disperșia posibilă obținută pentru pulberile ridicate de pe iazul Căprișoara care aparține Centralei Termoelectrice Paroșeni este prezentată în figura 1.

Analiza a fost făcută pentru suprafetele unde s-a încetat depunerea de zgură și cenușă căt și pentru iazul de avarie. Restul suprafetelor de iaz active momentan nu ridică problem referitoare la antrenarea de către vânt a particulelor de praf deoarece acestea sunt acoperite cu apă.

În urma analizei efectuată asupra hărților de dispersie putem observa că pulberile ridicate de pe iazul Căprișoara sunt antrenae de curenții de aer înspre masivul muntos Vâlcan, doar o mica parte din acestea ajungănd la zona locuită din vecinătatea Centralei Termoelectrice Paroșeni.

Fig. 1 – Dispersia pulberilor de praf antrenate de vant de pe iazul inactive Căprișoare

În cazul iazului de avarie pulberile antrenate de vânt de pe suprafața acestuia afecteaza zonele locuite din apropierea Centralei Termoelectrice Paroșeni (fig.2).

Fig. 2 – Dispersia pulberilor de praf antrenate de vant de pe iazul de avarie

Fig. 3 – Dispersia pulberilor de praf antrenate de vant de pe iazul inactive Căprișoare și iazul de avarie

Datorită suprapunerii dispersiei particulelor de praf antrenate de vant de pe cele două iazuri de zgură și cenușă existe suprafețe care deși sunt la distante mari față de sursa de poluare, cantitatea de poluant este ridicata (fig. 3).

Pentru reducerea gradului de poluare cu pulberi provenite de pe iazurile de zgura și cenușă ale Centrala Termoelectrică Paroșeni sunt necesare măsuri de reamenajare a acestora si redarea lor in circuitul natural.

Ca rezultat a dispersiei particulelor antrenate de vant de pe iazurile de zgură și cenușă duc la poluarea aerului. Nediminiarea gradului de poluare cu particule duce la afecțiuni grave ale factorilor de mediu, cu o mai mare pondere asupra vegetației datorită modului de dipsersie a poluanților.

Tița M. C., modelarea dispersiei atmosferice a poluanților, Buletinul AGIR, Supliment 2/2012

Doroftei S, Cheptănariu D., Suciu O., Fira Mlădinescu C., Petrescu C., Putnoky S., Bagiu R. – Poluarea aerului cu pulberi – factor de risc pentru sănătatea populației dintr-un centru industrial, Revista de Igienă și Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health

Brașovan A. G., Impactul ambiental și reabilitarea haldelor de steril din sectorul vestic al Bazinului Petroșani (de la Aninoasa până la Câmpu lui Neag). Teza de doctorat- Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului

Stanci A., Metode și mijloace pentru determinarea caracteristicilor fizice ale materialelor, Editura Universitas, Petroșani 1999

Ciolea D. I., Bociat M. A., Aspecte privind noxele emise de C.E.T. Paroșeni în atmosferă, Buletinul AGIR nr. 3/2006 ● iulie-septembrie

18. Tataru Dorin, Stanci Andreea Cristina, Stanci Aurora, Radu Sorin Mihai, IDENTIFICATION OF POSSIBLY POLLUTED AREAS WITH PARTICLES COMING FROM THE TAILING PONDS FROM CET PAROSENI, Multiscience – XXIX. MICROCAD, International Multidisciplinary Scientific Conference, 09-10 april 2015, University of Miskolc, Hungary, paper A13, ISBN 978-963-358-061-5,

http://www.uni-miskolc.hu/~microcad/publikaciok/2015/a.html

Stanci Andreea Cristina, IDENTIFICARAE ZONELOR POLUATE ÎN URMA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE LA CET PAROȘENI, A XVIII-a sesiune de comunicări a cercurilor științifice studențești cu participare internațională SECOSAFT, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu“, pag. 666-671, 00229 C 53/2010, Sibiu 2013.

Soluții de reducere a gradului de poluare produs de depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni

Pentru reducerea poluare produs de depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni sunt necesare impunerea unor măsuri de protecție a mediului.

Depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni care sunt încă funcționale, sau care nu au fost încă ecologizate sunt stropite cu apă. Această metodă este necesară pentru a reduce gradul de spulberare a particulelor dine de pe suprafața acestora.

În cazul depozitelor deja închise și ecologizate acestea au fost înierbate petru reducerea gradului de poluare.

Alte metode de reducere a poluării este utilizarea geotextilelor, sau turnarea unui strat subțire de bitum pentr a reduce fenomenul de defilație.

De asemenea ideal ar fi realizarea unei ecologizări prin creerea unor coperte vegetale performante. Aceste coperte vegetale ar trebui să conține strat argilos, strat de pietriș și nisip, strat de drenaj, sol și sol vegetal. Aceste modele de ecologizare sunt foarte greu de realizat datorită costurilor foarte ridicate și a lipsei de disponibilitate a solului și solului vegetal necesare.

Pentru a reduce costurile de reamenajare și întreținere ulterioară a depozitelor de zgură și cenușă pot fi alede metode productive de ecologizare a zonelor.

În funcție de locul de amplasare a depozitelor de zgură și cenușă acestea pot avea diferite destinații productive precum agricultură, viticultură sau altele.

În cadrul acestei lucrări vom prezenta rezultatele obținute în urma studiului realizat asupra modului de dezvoltare a unor graminee și a plantelor viticole. Ambele soluții studiate au o destinație productivă.

Gramineele

Gramineele sunt plantă monocotiledonată cu inflorescența în formă de spic și cu tulpina (paiul) de formă cilindrică. Tulpina de obicei este goală pe dinăuntru și întreruptă din loc în loc de noduri pline. Cerealele și iarba fac parte din familia gramineelor. [DEX]

Flora României are în componență aproximativ 250 de specii de graminee. Acestea fac parte dei 72 de genuri cu plasticitate ecologică largă.

Sistemul radicular al gramineelor este format din radacini embrionare (primare) și rădăcini adventive care formează un sistem radicular fasciculat. Sistemul radicular se întinde pânăla adîncimi de 10 – 15 cm. Există specii de graminee care au radacini groase, neramificate care au rol de a aprovizona planta cu apă.

Rădăcinile gramineelor se dezvoltă la temperaturi de 15șC, iar la temperatura de 26-27șC (la suprafața solului), creșterea încetează/.

Tulpina (lăstarii) gramineelor poartă numele de pai (culm). Frunzele gramineelor sunt sesile, alcătuite din teacă (vagină) și limb (lamină);

Inflorescența gramineelor poate fi sub formă de spic compus, panicul spiciform și panicul.

Din familia gramineelor face parte iarba de gazon La acest tip de graminee ceșterea și dezvoltarea urmează două cicluri succesive sau perioade. Primul ciclu este cel vegetativ ( germinația semințelor, înfrățirea și formarea lăstarilor). Al doilea ciclu de creștere și dezvoltare este cel generativ ( alungirea lăstarilor, formarea inflorescențelor, a fructelor și semințelor).

Semințele de gazon conțin 12-16% apă. Pentru germinare, semințele au nevoie de apă (40-80% din greutate).

Temperatura optimă diferă în funcție de vârsta seminței, specie, origine, soi. În general ea este cuprinsă între 15-35°C. Temperatura minimă de creștere și dezvoltare a gazonului nu trebuie să fie mai mică de 1-3°C. [http://www.univagro-iasi.ro/vvintu/images/e/ed/Despre_Gazon-graminee,_tipuri_amestecuri.pdf]

O altă specie de graminee este grâul. Acesta aparține genului Triticum. Grîul este cultivat aproape în intreaga lume. El este a patra cultură mondială ca producție după trestia de zahăr, porumb și orez.

Grâul este folosit în special ca aliment. Acesta poate fi utilizat și ca plantă medicinală. Grîul are rădăcini lungi iar frunzele acestuia sunt lineare. Inglorescența sa este un spic compus.

Fructul grâului are formă ovală și culoare brună. [http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/graul-triticum-vulgare-11832000/]

Plante viticole

Dintre cele 5000 de soiuri, doar 0,5% sunt folosite pentru producerea de struguri și de vin. Pentru zona Europei și zona Mării Negre, varietățile Proles pontica are cea mai buna rezistență la înghețuri și Proles occidentalis – are o rezistență medie la înghețuri. http://lrrpublic.cli.det.nsw.edu.au/lrrSecure/Sites/Web/5891G/

Vița de vie este o plantă multianuală. În fiecare an se repetă modelul de creștere din anul precedent. Cultura viței de vie se acomodează la majoritatea climatelor și solurilor, dar calitatea recoltei depinde de condițiile climaterice, de sol, topografie și acțiunea oamenilor. Ideea folosirea culturii de viță de vie vine ca rezultat a respectului pe care îl purtăm mediului. Următoarele aspecte sunt necesare de a fi analizate pentru o reușită a aplicării creșterii viței de vie pe terenurile ce urmează să revină în circuitul natural.

Climatul

Viticultura se poate practica decât in climatul din zona temperată, și la altitudini inferioare de 800m. Majoritatea zonelor producătoare se încadrează in acești parametri, dar în același timp poate fi constat că unele vii de o calitate foarte bună, ca de exemplu Bordeaux și Burgogne din Franța, sunt situate in afara parametrilor standard, și beneficiază de un climat local particular.

Cultura viței de vie poate fi afectată de înghețurile de primăvară, de ploile puternice de vară, de furtuni, de grindină.

Un factor important in calitatea viei este cantitatea de apa disponibila constant in timpul anului, și la fel iernile reci care practic împiedică dezvoltarea maladiilor.

Solul

Un moment important pentru cultura viței de vie reprezintă expunerea favorabilă la soare – majoritatea viilor fiind sunt pe o zonă de câmpie sau deluroasă, care oferă viei cantitatea de soare necesară pe tot parcursul zilei.

Un alt factor important la sol – este capacitatea solului de a evacua rapid apa, pentru a nu reține decât cantitatea necesara la buna dezvoltare a pantei. Vița de vie crește în majoritatea cazurilor pe soluri ușoare, afânate, argiloase și pietroase.

Vița de vie poate crește pe soluri acide sau alcaline, compoziția chimică fiind importantă la calitatea strugurilor.

Unul dintre momentele importante este structura sistemului radicular. Distribuția rădăcinilor este influențată de caracteristicile solului.

Plantele sunt selective cu privire la nutrienții minerali pe care îi absorb. Numai substanțele nutritive minerale solubile pot fi absorbite prin rădăcini. Când se dizolvă în apă, se formează ioni (particule încărcate foarte mici). Ionii minerali intră în rădăcini fie prin difuzie, fie prin pomparea activă a plantelor în celulele radiculare.

Rădăcinile unei plante iau din apă (și sărurile minerale dizolvate) printr-un proces cunoscut sub numele de "osmoză". Osmoza este modalitatea naturii de a alinia raportul inegal al sării dintre apa celulelor vegetale și apa din sol. Apa se deplasează în plantă prin firele la capetele rădăcinilor noi, diluând concentrația de sare în celulă. Aportul de apă este afectat de:

• mărimea sistemului rădăcină

• disponibilitatea apei din sol

• concentrația de sare în sol

Apa și mineralele sunt extrase în principal de la aproximativ 30 cm până la 80 cm sub suprafață. Numărul de rădăcini de viță de vie scade la aproximativ un metru. Rădăcinile de la stratul superior sunt implicate în principal în absorbția apei. Datorită lipsei de minerale și a apei, puține rădăcini penetrează mult mai mult – și numai în anii foarte uscați ar putea ajunge până la 6 m.

În timpul transpirației viței, care este procesul de pierdere a apei în vița de vie, dispare aproximativ 90% din apă. http://lrrpublic.cli.det.nsw.edu.au/lrrSecure/Sites/Web/5891G/

Multe rădăcini noi cresc în fiecare an. În timp ce unele dintre acestea se dezvoltă în rădăcini structurale care susțin și ancoreawă vița de vie, cea mai mare parte a rădăcinilor noi mor în același sezon. http://lrrpublic.cli.det.nsw.edu.au/lrrSecure/Sites/Web/5891G/

Cele mai importante macro elemente (necesare în cantități mai mari)

– Azot (N) – Componentă în organele vegetative (lăstari, frunze, clustere). De asemenea, important după perioada de recoltare pentru construirea de rezerve (în special în rădăcini)

– Fosfați (P)

– Potasiul (K) este posibil pentru reglarea mișcării apei

– Calciu (Ca) este important pentru supraviețuire în timpul iernii reci

– Magneziu (Mg)

– Sulf (S)

Cele mai importante micro elemente – necesare în cantități mici:

– Fier (Fe)

– Bor (B)

– Mangan (Mn)

– Zinc (Zn)

– Cupru (Cu)

Source : http://ucanr.edu/sites/nm/files/76731.pdf

In timp de un an vita de vie extrage din sol cantitati de 100-150 kg/ha N, 20-50 kg/ha P, si 75-250 kg/ha K.

In afara de N, P si K, elementele principale ale nutritiei minerale, vita de vie consuma anual si cantitati destul de insemnate de microelemente cum ar fi Mn, Fe, B, Mg, Cu, Mo.

http://www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/articole/Viticultura/Fertilizarea%20viilor.pdf

Varietatea

Alegerea varietății este importantă deoarece ea trebuie să corespundă condițiilor solului și climei unde urmează să fie dezvoltată cultura. Înaintea plantarii este necesar de efectuat un șir de lucrări de pregătire a terenului cum ar fi drenajul, dar la fel și îmbunătățirea elementelor minerale. În dependență de varietate, anual, de prin luna martie până în august sunt necesare următoarele lucrări:

– lucrări de aerare a solului

– tratamente chimice sau biologice împotriva paraziților și maladiilor

– taierea

Aceste lucrări odată cu progresul tehnic pot fi executate mecanizat.

Maladiile

În dependență de soiul de viță de vie, unele culturi sunt mai mult afectate, altele mai puțin. Maladiile sunt provocate în general de 3 tipuri de agenți:

– Ciupercile – cum ar fi mucegaiul, care afectează frunzele și strugurii

– Virușii – foarte rar întâlniți

– Insectele

Pentru a evita o parte de maladii sunt executate lucrări de studiu înaintea plantării, iar concluziile obținute ne permit să selecționam o clonă care să fie și rezistentă la condițiile meteo și de cele de sol.

Utilizarea culturii viței de vie pe terenul ce urmează să revină în circuitul natural nu are ca obiectiv doar obținea strugurilor și recoltei, ci și pe de alta parte va contribui la ameliorarea imaginii locului, la fel și la confortul calității aerului respirat.

Unica problemă care este la moment, este lipsa altor parcele plantate în regiune. Astfel, selecția soiului trebuie atent efectuată. Caracterul experimental a acestui proiect o sa implice continuarea studiilor și supravegherea dezvoltării plantelor.

Consumul anual de NPK

La soiurile de struguri de masă și cele de vin de mare productie, în cadrul consumului anual, N domină alimentația globală în timp ce la soiurile pentru vin de calitate superioară albe și roșii domina P si K.

Consumul mediu anual de NPK este de:

209 kg/ha la soiurile de masă;

236 kg/ha la soiurile de struguri pentru vinuri albe;

251 kg/ha la soiurile de struguri pentru vinuri roși;

Concomitent cu aceste macroelementele principale, vița de vie mai consuma anual în cadrul nutriției minerale urmatoarele elemente:

102-160 kg CaO;

10-15 kg Mg O;

1-2 kg Fe;

80-150 g Br;

80-240 g Mn;

60-120 g Cu;

100-120 g Zn;

2-3 g Mo la hectar.

Consumul specific

Se refera la consumul de NPK raportat la unitatea de produs (kg per t struguri). Acest consum este foarte diferit astfel la soiurile de struguri pentru vin consumul specific a variat între 5,7-14 kg la N; 1,0-3,7 kg la P2O5 și 3,8-15,2 kg K2O pentru o tonă de struguri, în timp ce la soiurile de struguri pentru masa consumul specific oscileaza între 5,2-8,3 kg la N; 0,7-0,8 kg la P2O5 și 3,3-4,4 kg la K2O.

Rezerva solului în elemente nutritive

Se referă la fertilizarea naturală a solului care se poate stabili prin determinări. In funcție de tipul genetic de sol, rezerva minima a acestuia în N accesibil este cuprinsa între 45-150 kg/ha; 25-50 kg/ha fosfor asimilabil și între 45-75 kg/ha potasiu solubil, rezerva determinată pe adâncimea orizontului desfundat care este cel mai explorat de rădăcinile viței de vie.

Aportul nutritiv al aplicării periodice a îngrașamintelor organice trebuie luat deasemenea în considerație (cca 50 kg N; 15 kg P2O5; 30 kg K2O/ha anual.

Interacțiunea în sol dintre NPK

Este știut faptul că între dozele de N și conținutul solului în P și K mobil pe de o parte, ca și între elementele mobile ale solului și conținutul în elemente nutritive din pețiol și din frunze pe de altă parte, se manifestă corelații de sensuri diferite ce exprima antagonismul dintre N-P si N-K și respectiv sinergismul dintre P și K.

Tinând seama de cele de mai sus, dozele optime sub raport economic care valorifică potențialul productiv al diferitelor soiuri de vin, stabilite și prin metoda experimentală în câmp oscilează de cele mai multe ori în jurul valorii de 150 kg N; 150 kg P; 150 kg K/ha substanță activa (Blaj, Minis, Odobesti, Tg. Jiu)

In ceea ce privește raportul NPK acesta acționeaza în mod specific asupra creșterii și producției de struguri astfel: diferențierea mugurilor și producția cantitativă este influiențată pozitiv de către potasiu, concentrația de zahăr este controlată de fosfor și potasiu, iar aciditatea totală de azot și potasiu împreună.

Rolul principalelor elemente nutritive în creșterea și dezvoltarea viței de vie. Carențe și toxicități

AZOTUL (N) – constituie element de edificare a tuturor organelor viței de vie care este mare consumatoare de azot (50-150 kg/ha/an sa.), conținutul optim de N în sol fiind de 0,10-0,20 g N/100 g sol.

Lipsa azotului sau carența acestuia are următoarele efecte:

-scaderea potențialului de creștere;

scuturarea florilor și boabelor;

acumulare redusă a zaharurilor;

aciditate totală mai ridicată;

stânjenirea diferențierii mugurilor;

Efectele excesului de N sunt urmatoarele:

creșterea nevoii de apă;

întârzierea maturării boabelor;

uscarea ciorchinilor;

colorație întârziată și neuniformă a boabelor;

FOSFORUL (P) – este un element chimic cu un rol important în nutriția minerală a viței de vie. Ajută la o mai bună folosire a azotului, stimulează fecundarea florilor, ajută la maturarea boabelor și a lemnului, favorizeaza ramificarea radacinilor și contribuie la finețea vinurilor. Consumul anual de P al viței de vie este în medie de 20-40 kg/ha, iar conținutul optim în sol este de 10-20 mg P2O5 /100g sol.

Carența de P are urmatoarele efecte:

încetinirea creșterii;

întârzierea maturării boabelor;

prelungirea vegetației;

Excesul de P duce la dereglări de creștere, meierea strugurilor, blocarea fierului în sol și în țesuturi.

POTASIU (K) – este un element indispensabil creșterii și rodirii viței de vie contribuind printre altele la: absorbția fierului, determină extractivitatea, corpul, gustul, armonia și durabilitatea vinului, intensifică pigmentarea boabelor la soiurile roșii, mărește rezistența la boli și la temperaturi scăzute și mărește longevitatea vitei.

Conținutul optim de K2O în sol este de 30-50 mg/100 g sol, iar consumul anual este de 70-150 kg/ha.

Carența de potasiu duce la:

– boabe de dimensiuni mici;

– reducerea sistemului radicular și foliar;

– scăderea fertilității mugurilor;

Excesul are ca efecte:

– perturbari în creștere;

– reducerea nr. de boabe în strugure;

– antrenează carența de Mg.

CALCIU(Ca) – este un element care favorizează absorbția azotului, sinteza zaharurilor și a substanțelor aromatice, fiind un element al calității vinului. Consumul annual este de 70-100 kg/ha, carența nu se manifesta, iar excesul duce la restrângerea pană la blocarea absorbției unor microelemente (Fe, Mn, Zn, Cu)

FIERUL(Fe) – carența acestui element se manifestă în majoritatea podgoriilor țării în special pe solurile bogate în calcar, prin îngălbenirea frunzelor, răsucirea lor pe partea superioara și în final căderea lor. Are loc o debilitare treptată a butucilor, scuturarea în masă a florilor și o legare defectuasă a boabelor.

Se recomandă ca măsuri de prevenire în primul rând alegerea portaltoilor cu rezistență sporită la calcar, administrarea îngrășamintelor organice complet fermentate precum și aerisirea, afânarea și drenarea solului.

Pe lângă aceste elemente, în nutriția viței de vie un rol important îl au și o serie de alte microelemente cum ar fi: borul, manganul, zincul etc.

http://www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/articole/Viticultura/Fertilizarea%20viilor.pdf

http://www.azomures.com/wp-content/uploads/2015/08/GhidulAcompressed.pdf

https://www.onvpv.ro/sites/default/files/ord_madr_364-2016_autorizatii_plantare_vie_0.pdf

Dezvoltarea sistemului radicular

Creșterea rădăcinilor, începe la jumătatea lunii iunie, când lăstarii au mai mult de 90 cm lungime și minimum 10-12 frunze adulte (Huglin, 1998). Viteza de creștere a rădăcinilor se intensifică treptat, atinge un maximum de 2 cm/zi în a doua jumătate a lunii iulie, după care scade continuu până la sfârșitul lunii octombrie când, odată cu căderea frunzelor și intrarea viței în perioada de repaus vegetativ, încetează complet

Biologia viței de vie (Biology of the grapevine) (PDF Download Available). Available from: ttps://www.researchgate.net/publication/270885427_Biologia_vitei_de_vie_Biology_of_the_grapevine [accessed Oct 17 2017].

Irimia Liviu – Biologia, ecologia și fiziologia viței de vie (2012)

Metode de ecologizare propuse pentru depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Parășeni

Dezpoziele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni ar puteafi ecologizate prin a recultivare de tip naturalistă sau productivă. Acest lucru este posibil datorită compoziției chimice a substanțelor depozitate și a locului de amplsare a depozitelor.

Recultivarea productivă se poate face prin înierbarea terenurilor afectate și transformarea acestora în zone de pășune. Tot în categoria recultivării productive intră și realizarea de zone agricole sau viticole.

Recultivarea iazurilor de decantare constă într-un complex de măsuri tehnologice și biologice care au scopul de a stopa fenomenul de deflației. Prin ecologizare suprafețele depozitelor sunt transformate în medii care să permită dezvoltarea vegetației.

Recultivarea suprafețelor nu are loc doar reducerea poluării ci și stabilizarea suprafețelor depozitelor de zgură și cenușă prin dezvoltarea sistemului radicular a vegetației folosite. Stabilizarea suprafețelor iazurilor este o etapă obligatorie.

Măsurile luate pentru asigurarea stabilității suprafețelor depozitelor de zgură și cenușă ale centralelor termoelectrice trebuie sa aibă în vedere reducerea gradului de poluare. O metodă de stabilizare a suprafețelor depozitelro de zgură și cenușă este revegetarea suprafețelor cu plante cu sisteme radiculare puternic dezvoltate.

Dezvoltarea sistemului radicular a plantelor pe suprafața depozitelor de zgură și cenușă acestea nu permit deplasarea solului de către curenții de aer și ape.

Pentru revegetare se pot folosi plante cu radacini rămuroase sau firoase. Rădăcinile rămuroase sunt groase, ramnificate și adânc înfipte în sol. Rădăcinile firoase sunt ca niște fire constituind mănunchiuri de rădăcini.

Pentru a stabili o soluție optimă de stabilizare a depozitelor de zgură prin revegetare am studiat mai multe soiuri de plante. Soiurile de plante alese au atât radacini rămuroase cât și firoase.

Din categoria radacinlor rămuroase am ales pentr realizarea experimentelor vița-de-vie iar din categoria radacinilor firoase am ales să folosim iarbă pentru gazon și grâu.

Experimenele au fost realizate în bază provenită din depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni.

Până în prezent depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni scoase din funcțione au fost înierbate și redate circuitului natural.

Ecologizarea prin utilizarea semințelor de gazon și a grâului

Semintețe de gazon și grâul fac parte din familia gramineelor. Gazonul poate fi folosit pentru tansformarea depozitelor de zgură și cenușă în pățuni iar grâul pentru realizarea de zone agricole.

Pentru a studia medul de dezvoltare a plantelor propuse pentru ecologizarea suprafețelor depozitelor de zgură și cenușă am reaizat mai multe cercetări la nivel de laborato. Am studiat modul de dezvoltarea a celor două tipuri de graminne propuse.

Plantele propuse de noi sunt plante cu capacitate mare de absorbție a anumitor elemente chimice exstente în sol. Prin utilizarea acestor plante dorim să încercăm să reducem gradul de poluare cu anumite elemente chimice într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

Studierea modului de dezvoltare a gramineelor s-a realizat prin plantarea în chivece a semințelor de gazon și grău. Plantarea s-a realizat în zgură și cenușă provenită de pe depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni și sol de grădină.

Am folosit patru ghivece pentru fiecare tip de graminee. (figurile 6.x și 6.y) În două ghivece a fost folosit sol de grădină iar în alte două zgură și cenușă den depozitul de zgură și cenușă Valea Căprisoara. În fiecare ghiveci cu grău au fost semănate câte patruzeci de boabe de grău. (figura 6.z)

Probele de grâu și iarbă pentru gazon au fost udate cu apă de izvor la temperatura camerei. Conditiile de temperatura, umiditate si luminozitate au fost identice, iar udarea s-a facut odata la 3 zile cu 120 ml de apa.

Pentru a substitui lipsa nutrienților din sol câte două din ghivecele cu grâu și gazon au fost ajutate cu îngrățaminte complexe. Ghivecele care au fost ajutete cu îngrășăminte complexe sunt atât cu sold de grădinî căt și cu zgură și cenușă.

După semănara semințelor acestea au fost urmărite pentru a studia modul de creștere a plantelor la suprafață.

Figura 6. – Semănarea a căte patruzeci de boabe de grâu în fiecare ghiveci folosit pentru experiment

Figura 6. – Ghivecele cu grâu în cele două baze la plantare

Figura 6. Ghivecele cu gazon în cele două baze la plantare

La doar o săptămână după semănare în ghivecele de grău atăt cele în baza de zgură și cenușă căt și cele în sol a avut loc încolțirea semintelor.

În cazul grăului din steril fără îngrășămînt se puteau observa 25 de boabe de grau încolțite din totalul de 40. Aproximativ 9 boabe de grău prezentau la suprafața solului o tulpină de aproximativ 1 cm înălțime. (figura 6. A)

Figura 6. – Germinarea grăului la o săptămînă dupa semănare

În cazul gazonului din steril se la o săptămînă se poate observa încolțirea unei singure semințe.(Figura 6. B)

Figura 6. – Germinarea gazonului la o săptămînă dupa semănare

In figura 4.6 se observa creșterea grâului și a gazonului. Se poate observa o comparație între germinarea în suportul de zgură și cenușă creșterea naturală în sol de grădină.

Germinarea boabelor de grâu a fost mai accentuată în cazul grâului semănat în sol de grădină față de cel semănat în cenușă. Cu toate că umiditatea cenușei a fost mai mare datorită granulației mici care reține apa germinarea a fost scăzută. Un efect similar a avut loc si asupra semințelor de gazon.

Figura 4.6 – Germinarea grâului și gazonului

Creșterea și dezvoltarea plantelor studiate este influențată de lipsa nutrienților de natură bilogică din cenușa de la termocentrală. Lipsa nutrienților și alcalinitatea cenușii conduc la plante mai scurte și subțiri, cu masa vegetala redusă față de cele crescute pe solul de grădina. (Fig. 4.7) [10]

Figura 4.7 – Creșterea și dezvoltarea plantelor

Cu toate că au fost folosite îngrășăminte complexe încă din faza de germinare, nu au fost observate modificari la acest nivel. Germinarea a fost mult mai slaba în cazul plantelor din cenușă.

Fig. 4.8 – Germinarea grâului și gazonului în prezența îngrășământului complex

In figura 4.9 se observa creșterea și dezvoltarea grâului și a gazonului în cele doua suporturi de vegetație utilizate. În acest caz au fost folosite îngrățăminte complexe (1,2 grame/ghiveci) pentru a susține lipsa de nutrienți.

Figura 4.9 – Creșterea și dezvoltarea plantelor în prezența îngrășământului complex

Datorita aportului de nutrienți din îngrășământul complex se poate observa o diferența de masă vegetală produsă pe parcursul creșterii și dezvoltarii plantelor. Grâul crescut în steril are o grosime a firului comparabilă cu cea a grâului crescut pe solul de grădina, dar fără îngrășământ. [8] (monografie)

Pentru a putea determina modul de stabilizare a solului folosind diferite de plante este necesar să se studieze și dezvoltarea sistemului radicular al acestora.

Sistemul radicular al grâului din ghiveciul cu zgură și cenușă este mult mai slab în comparație cu cel plantat în sol de grădină.

Din figura 4.3a se poate observa că deși rădăcnile s-au dezvoltat acestea nu au capacitatea necesară de a susține baza. Lipsa nutrienților din bază duce la formarea unor rădăcini foarte subțiri.

Baza care a fost ajutată cu îngrășăminte complexea permite o mai bună de zvoltare a plantelor. După cum se poate observa în figura 4.3 b sistemul radicular al grâului care a fost ajutat cu îngrățaminte complexe poate susține baza. De asemenea se poate observa că radacinile sunt bine dezvoltate.

Fig. 4.3 – Dezvoltarea sistemului radicular al grâului în zgură și cenușă de la Centralei Termoelectrice Paroșeni a) fără îngrășăminte complexe, b) cu îngrășaminte complexe

Nu există diferențe majore între sistemul radicular al grâului semănat în zgură și cenușă ajutat cu îngrășaminte și cel semănat în sol de grădină.

Fig. 4.4 – Dezvoltarea sistemului radicular al grâului în sol de grădină

Fig. 4.5 – Dezvoltarea sistemului radicular pentru gazon în zgură și cenușă provenită de la Centralei Termoelectrice Paroșeni

Se pot observa diferențe asupra sistemelor radiculare ale grâului față ce cele ale gazonului. Sistemul radicular al gazonului este bine dezvoltat și mai groase (Figure 4.5).

Dezavantajul dat de iarba de gazon este că sistemul radicular nu pătrunde la o adâncime foarte mare în sol. Acest fapt duce la necesitatea găsirii unor plante cu o capacitate mai mare de dezvoltare a sistemului radicular în adâncime. [9]

De asemenea vom încerca să găsim plante care să aibă capacitate de absorbție a unor elemente chimice nedorite din sol într-o perioadă cât mai scurta de timp pentru a putea dezvolta în aceste zone orice tip de activitate fără a pune în pericol viața umana sau mediul înconjurător.

Ecologizarea prin utilizarea plantelor viticole

Necesitatea utilizării pentru ecologizare a plantelor care să aibă un sistem radicular puternic și ramificat ne-a condus la ideea de utilizare a plantelor viticole.

Ecologizarea prin utilizarea vița de vie ne conduce sper a recuperare productivă.

În toate procesele de reamenajare a zonelor afectate depozitele de zgură și cenușă se realizează acoperirea suprafețelor acestora cu un strat de sol vegetal. Stratul de sol vegetal este necesar pentru reducerea procesului de defilație.

Partea radiculară a vegetația care urmează a fi folosită tot va ajunge să pătrundă până la zgură și cenușă.

Vița de vie este o plantă cu un sistem radicular care poate pătrunde în sol până la adâncimi de 6 m. Datorită pătrunderii la adancimi asa mari ea va extrage elementele chimice care se regăsesc în zgură și cenușă. Zgura și cenușă sunt soluri cu foarte puține elemente nutritive. În funcție de compoziția chimică a cărbunelui folosit zgura și cenușa poate avea cantități semnificative de elemente chimice nefavorabile dezvoltării viței de vie.

Zgura și cenușa provenită din depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice conține elemente chimice precum:

arsen,

calciu,

crom,

fier,

magneziu,

molibden,

plimb,

seleniu,

titan,

telur,

zinc,

alte elemente.

O parte din aceste elemente se regăsesc și în solul vegetal.

Pentru studierea modului de dezvoltare a viței de vie am ales câte un soi de viță de vie alb și roșu Acestea au fost plantate în zgura și cenușă provenită din depozitul Valea Căprișoara cât și in sol de grădină. Au fost alese soiuri de viță de vie rezistente la temperature scăzute și îngheț.

Figura 6. – Vița de vie după plantare

Vine Vitis used is 'Boskoop Glory'.

"Boskoop glory" este un soi de struguri rezistent la boală, tolerant la frig, din Olanda. Este un hibrid între Vitis vinifera și Vitis labrusca, care a fost dezvoltat în anii 1950 la Wageningen unde s-au plantat vița-de-vie americană. Deci, se presupune că este o trecere spontană din două specii din viță-de-vie. Acestă varietate, de regulă, coace fructe la sfîrșitul lunii august sau începutul lunii septembrie și este rezistentă la boli fungice și îngheț. Este un soi popular de struguri de masă în Olanda și pentru grădinarii din Olanda, Anglia, o mare parte din Europa de Nord. Aroma este foarte aromatică și suculentă. (Figura 2).

Fig. 2 Vitis "Boskoop Glory"

Viță de vie albă este Vitis "Vroege van der Laan"

Fig. 3 Vitis "Vroege van der Laan"

Vitis 'Vroege van der Laan' este un soi de strugure alb, galben. Acesta aparține vechilor soiuri. Plantele sunt puternice și destul de rezistente la boli fungice. Este considerat unul dintre cele mai buni struguri albi pentru climatul nostru. Strugurii se coc la sfârșitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie. Producția este moderată. Deși strugurii sunt bini pentru struguri de masa, cel mai fregvent ei sunt utilizați în principal pentru producția de sucuri și vin alb. (Figura 3)

Pentru a determina modul de transmitere a elementelor chimice au fost realizate analize chimice în laborator aplicând metoda diagnosticului foliar. A fost studiată atât partea vegetativă a viței de vie cât și în fructele acesteia din figurile 6. Se poate observa că soiul de vișă de vie alb este mai bine dezvoltat ăn comparație cu cel roșu. Cantitatea de masă vegetală și de fruc este mai mare la soiu alb

Figura 6. Fructul și masa vegetală la un an de la plantare a celor două sortimente de viță de vie in sol de grădină

Figura 6. Fructul și masa vegetală la un an de la plantare a celor două sortimente de viță de vie plantate in zgură și cenușă

Probele au fost prelevate după un an de la plantarea viței de vie în cele două soluri. Analizele au fost realizate pentru zgură și cenușă, sol vegetal, frunzele celor două soiuri de viță de vie și fructul acestora. (figura 4)

Figura 4 – Probe analize chimice

Pentru realizarea analizelor chimice a fost folosită aparatură performantă și calibrată. Înainte de realizarea analizelor chimice probele au fost pregătise conform cerințelor aparaturii folosite. (Figura 6. )

Figura 6. – Pregătirea probelor pentru analize chimce

Principiul metodei de realizare a analizelor chimice este măsurarea emisiei atomice prin spectrometrie optică. Substanța de interes aflată (trecută) în stare lichidă este nebulizată iar aerosolul rezultat este purtat de un flux de gaz (Argon) spre torța plasmei. Linia spectrală de emisie atomică caracteristică este produsă de plasma cuplată inductiv (ICP). Spectrul este dispersat de fantele spectrometrului și intensitatea liniilor este monitorizată de detectori. De la detectori semnalele sunt controlate și procesate de un sistem computerizat. Se utilizează corecția zgomotului de fond pentru a compensa contribuțiile fondului la determinarea urmelor de elemente. Intensitatea radiației care este proporțională cu concentrația elementului din proba, este recalculată intern dintr-un set de curbe de calibrare stocate în memorie.

Rezultatele analizelor obținute sunt prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1 – rezultatele analizelor chimice obținute în urma analizei realizate pentru zgură și cenușă, sol vegetal, frunzele celor două soiuri de viță de vie și fructul acestora

Din analizele efectuate se observă că atât in solul vegetal cât și în zgură și cenușă există elemente chimice necesare dezvoltării viței de vie. Dintre elementele necesare bunei dezvoltări au fost analizate conținutul de calciu, fier și magneziu. Aceste elemente se regăsesc în compoziția chimică a zgurii și cenușii și solului vegetal. De asemenea aceste elemente au fost absorbite și de către frunzele și fructele viței de vie.

Una cin cele mai răspândite boli de nutriție a viței de vie în podgoriile din țara noastră este produsă de lipsa fierului. Concentrația de fier din zgură și cenușă împiedică instalarea acestei boli, împiedicând desfrunzirea prematură a butucului de viță de vie.

Concentrația mai mare de magneziu în solul în comparație cu zgura și cenușa duce la obținerea unei cantități mai mici de fructe în cenușă. De aici putem constata că plantarea viței de vie pe depozitele de zgură și cenușă necesită un aport suplimentar de magneziu.

Prezența calciului la vița de vie duce la reducerea intensității bolilor și ajută plantele să supraviețuiască în perioadele reci. Cantitatea în exces a calciului duce la scăderea solubilității fierului, care contribuie la formarea clorofilei. Cantitate de calciu prezentă în zgură și cenușă este suficientă pentru dezvoltarea armonioasă a plantelor.

Arsenul este prezent în frunzele recoltate dar nu este prezent în boabele de struguri. Dintre elementele grele

Dintre elementele grele prezente în sol strugurii albi absorb o cantitate mai mare de crom pe când strugurii roșii absorb o cantitate mai mare de plumb.

Plantele de viță de vie se pretează dezvoltării în zgura și cenușa din depozitele de zgură și cenușă ale centralelor termoelectrice. Soiul alb Vroege van der Laan este mai recomandat deoarece acesta nu absoarbe cantități de plumb peste limitele maxime admisibile de către Ministerul Sănătății. Limitele maxime admisibile ale Ministerul Sănătății sunt stabilite conform ordinului nr. 611/1995 pentru aprobarea normelor de igiena privind alimentele si protecția sanitara a acestora.Soiul de viță de vie alb a avut și o cantitate mai mare de fructe după primul an.

Costuri economice aferente ecologizării depozitelor de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice Paroșeni și posibilității de amortizare a acestora

Costurile de redare în circuitul economic a depozitelor de zgură și cenușă sunt semnificative. Din aceast motiv au fost propuse metode de recultivare productivă. Prin recultivarea productivă costurile de ecologizare pot fi amortizate în timp.

Conform unor studii realizate anterior costurile de ecologizare a depozitelor de zgură și cenușă prin utilizarea geotextilului este de 265.200 RON/ha.

Costul estimativ pentru acoperirea depozitelor cu argilă este de 260.200 RON/ha. Aceste metode de ecologizare nu reprezintă o ecologizre productivă care sa iți ofere posibilitatea amortizării acestor costuri. (teza Inisconi)

Pentru ecologizările propuse prin recultivare productivă este necesar realizarea unui strat de sol vegetal de 15-20 cm care să permită reducerea fenomenului de defilație. Acest strat de sol vegetal va afea un aport pozitiv și asupra modului de dezvoltare a vegetației.

Costul aferent solului vegetal pentru acoperirea unui hectar de depoit este de 110.000 RON. (Anexa)

Suprafața care trebuie ecologizată a depozitului de zgură și cenușă Valea Căprisoara este de aproximativ 20 ha (compartimentul I și II).(Figura 6. ) În cazul depozitului de avarie suprafața care trebuie ecologizată este de aproximativ 6 ha. (Figura 6.)

Figura 6. – Suprafața depozituli de zgură și cenușă Valea Căprișoara compartimentele I și II al Centralei Termoelectrice Paroșeni

Figura 6. – Suprafața depozituli de avarie al Cenralei Termoelectrice Paroșeni

În cazul recultivării productive cu viță de vie la costurile de ecologizare se adaugă și costurile aferente realizării culturii. Acestea înclud:

costuri de pregătire a solului,

costuri de achiziție sau închiriere a utilajelor necesare,

costuri pentru mana de lucru,

costuri de achiziție a butaților de viță de vie, și alte materiale necesare plantării

costuri de întreținere pe perioada de dezvoltare,

costuri pentru tratamente.

După finalizarea procesului de plantare pe o perioadă de 4 ani vom avea doar costurile de întreținere și tratare. După primii patru ani vița de vie începe să devină productivă, costurile de întreținere și tratare fiind acoperite de veniturile anuale. De asemena cu fiecare an după perioada de dezvoltare se va realiza o amortizre a costurilor de ecologizare.

Pentru a face o cmparație între costurile plantării unui hectar de viță de vie în România și alte țări din Europeană am ales Franta. Franța este una dintre țările cu o vechie tradiție în plantații de viță de vie.

Costurile aferente plantării unui hectar de viță de vie la nivelul Franța sunt prezentate în tabelele 6.. Costurile aferente plantării unui ha de viță de vie în Romania sunt prezentate în tabelele 6.

Tabelul 6. – Costurile aferente achițiției de materiale necesare la plantarea unui ha de viță de vie în Franța

Tabelul 6. – Costurile aferente pentru mecanizare și forță de muncă necesare la plantarea unui ha de viță de vie în Franța

Tabelul 6. – Costurile totale aferente pentru plantarea unui ha de viță de vie în Franța

Tabelul 6. – Costurile aferente achițiției de materiale necesare la plantarea unui ha de viță de vie în Romania

Tabelul 6. – Costurile aferente pentru mecanizare și forță de muncă necesare la plantarea unui ha de viță de vie în Romania

Tabelul 6. – Costurile totale aferente pentru plantarea unui ha de viță de vie în Romania

Costurile de realizare a unei plantații de viță de vie sunt compuse din costurile materialelor, mecanizare și forță de muncă conform tabelelor 6.

Costul materialelor pentru pregătirea terenului este compus din costurile pentru ameliorarea solului, reglare ph și ferilizare. Ce-a mai mare valoare în procesul de plantare o reprezintă achiziționarea butaților de viță de vie. În calculul economic au fost folosiți butași cu certifiate de calitate a produselor. Pentru un ha de viță de vie se folosesc 4.368 butași de viță de vie.

La finalizarea procesului ed plantare viței de vie trebuie să i se aplice o serie de tratamente fitosanitare anti-mucegai și contra insectelor.

Costurile cu materiale aferente plantării unui hectar de viță de vie în Romania este de 36.960 RON conform tabelului 6. În Franța costurile aferente pentru plantarea unui hectar de viță de vie este de12.901 Euro. (tabelul 6.)

Costurile pentru mecanizare incluc cheltuielile de achiziție sau închiriere a unor utilaje pentru pregătirea terenului, plantare și întreinere.

Costurile cu mecanizarea pentru plantarae unui hectar de viță de vie în Romînia este de 1.325 RON. (tabelul 6. ) În franța costul este de 1.307 Euro conform tabelului 6.

Costurile pentru forța de muncă sunt de 4.087,5 RON în Romania (tabelul 6.) și 4509 Euro în Franța. (tabelul 6.)

Costurile realizării unei plantații de viță de vie pentru un hectar în Romania este de 42.347,28 RON iar în Franța 18.697 Euro.

După finalizarea procesului de plantare vița de vie necesită anual o atentă întreținere. Întreținerea anuală se referă la tratare, tăiere și legare. Costurile anuale aferente unui hectar de viță de vie pentru întreținere sunt de 4.435,75 RON în România și 1.935 Euro în Franța.

Se observă ca în România costurile aferente plantarii și întreținerii unui hectar de viță de vie sunt mai mici în comparație cu Franța.

La realizarea plantațiilor de viță de vie pe depozitelor de zgură și cenușă, la costurile de plantare se adaugă și costul stratului de sol. Costul total pentru un hectar de viță de vie pe depozitele de zgură și cenușă ale Centralei Termoelectrice este de 152.347,28.

Costurile cele mai mari sunt date de realizarea copertei de sol vegetal care este necesară aproape în toate cazurile de de ecologizare folosite până în prezent.

Costurile aferente plantării viței de vie și întreținerii pot fi amortizate prin comercializarea produselor finale după patru ani.

După patru ani de la plantare vița de vie devine productivă. Datorită faptului că substanțele chimice din zgură și cenușă nu sunt transmise în fruct peste limitele maxime admisibile, acestea pot fi utilizate. Fructele pot fi comercializate proaspete sau pentru producerea de băuturi alcoolice și non alcoolice.

În funcție de sortul de viță de vie ales la un hectar se poate obține între 5.000 și 10.000 l de vin sau suc.

Acest tip de redare în circuit a terenurilor afectate de depozite are un impact pozitiv și asupra populației din vecinătatea acestora. Pentr realizarea plantației, întreținere și producție ulterioară se var crea noi locuri de muncă. Centrala Termoelectric Paroșeni este amplasată întro zonă defavorizată și industria exractivă este în proces de închidere realizarea unor noi locur de muncă sunt estențale.

Solurile speciale în care se dezvoltă vița de vie poate da sorimente de vin unice. Acest aspect urmează a fi cercetat, deoarece pănă în momentul actual vița de vie folosită la realizarea experimentelor nu a ajuns la maturitate.

În comparație cu folosirea geotextilului sau a argilei pentru ecologizarea depozitelor plantarae de viță de vie este o metodă mult mai economică.

De asemenea se pot găsi și alte plante care să poată fi folosite în procesul de reamenajare a depozitelor de zgură și cenușă. Acestea pot să fie plante productive sau care să refacă peisajul existent înainte de realizarea depozitelor de zgură și cenușă.