STUDIU PRIVIND VALORIFICAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Trecerea de la socializarea primară (în familie) la cea secundară (grădiniță,… [309368]

CAPITOLUL III:

METODOLOGIA CERCETĂRII:

STUDIU PRIVIND VALORIFICAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Trecerea de la socializarea primară (în familie) la cea secundară (grădiniță, școală), copilul o percepe ca pe o ruptură, [anonimizat]-i [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], ieșire din această stare confuză.

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].” (Mălureanu M, ,, Aspecte ale socializării copilului preșcolar”)

[anonimizat] a [anonimizat], de trebuințele și interesele personale ce stau la baza comunicării între membrii grupei. [anonimizat]. [anonimizat]; copilul înțelege și este apt de a fi înțeles în sfera relațiilor de comunicare reciproce.

[anonimizat], dramatizările, constituie mijloacele cele mai eficiente de exersare liberă a [anonimizat] a comunicării intense ce se stabilește între copii.

[anonimizat] a vieții, lărgindu-[anonimizat]-[anonimizat]-[anonimizat]-l [anonimizat], să-[anonimizat], să folosească limbajul ca mijloc decomunicare orice împrejurare socială.

Funcția socializatoare a grădiniței se concretizează în formarea și dezvoltarea sociabilității la copilul preșcolar. [anonimizat], satisfăcându-[anonimizat]. Gradul de receptivitate este mai mare în joc decât în alte situații. Jocul devine terenul stimulării coeziunii ocupaționale ce permite să se dezvolte sociabilitatea” [anonimizat]-afectivă optimă a [anonimizat].

[anonimizat], educatoare, părinții, adulții îi integrează pe copii în viața socială. [anonimizat]; [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], protecție, [anonimizat] a-i putea integra în societate.

[anonimizat], [anonimizat]etenească, vizitează muzee, biblioteci, merg la biserică, în vizită la rude, cunoștințe apropiate, merg în excursii etc. si astfel, îi adaptează de mici nevoilor societății.

La grădiniță, școală, cadrele didactice, prin diferite activități și mai ales prin jocuri, îi integrează pe copii. Le dă șansa ca ei să joace un rol foarte important, rolul principal, prin care ei se debarasează de emoții, scapă de inhibiție, încearcă să transmită noi idei, sentimente, trăiri, își face noi prieteni, relaționează, trăiește stări afective mai dense, și astfel copilul se adaptează noilor cerințe ale societății. Pentru întarirea relațiilor interpersonale și realizarea sintalitătii colectivului de copii, ca grup social, meritul educatoarei va fi cu atat mai mare cu cât va reuși să stabileasca echilibrul si coeziunea grupei, fără a forța lucrurile, prin empatie și profesionalism.

Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilaria fără râsetele și jocurile sale. Despre importanța și necesitatea jocului în viața copilului, pedagogii și psihologii au fost în unanimitate de acord. Deosebirile dintre ideile lor au început, însă, de la fundamentarea și explicarea psihologică a jocului. La întrebările ,,De ce se joacă copilul?”, ,,Ce rol îndeplinește jocul în viața copilului?” răspunsurile au fost diferite, în funcție de concepția lor filozofică. Astfel, unii l-au considerat o activitate instructivă (St. Hall), alții, un mijloc de a consuma surplusul de energie (Spencer, Schiller), iar alții ca un exercițiu pregătitor pentru viața de adult (K. Gross) ș.a.m.d.

Răspunsul adecvat la aceste întrebări pornește în explicarea jocului de la trăsăturile psihologice ale copilului. Se știe că de mic copilul este o ființă foarte activă și că acest activism are o explicație de natură fiziologică: predominarea proceselor excitative asupra celor inhibitive. De asemenea, se mai cunoaște faptul că el are foarte dezvoltat spiritul de imitație și că, datorită acestuia, copilul dorește să facă ceea ce fac adulții. Cum însă nu are cunoștințele și deprinderile necesare participării efective la activitatea adulților, copilul este oprit de la aceasta. Astfel, apare contradicția – specifică a acestei vârste – dintre dorința foarte vie a copilului de a acționa cu obiecte și de a le stăpâni și lipsa deprinderilor necesare folosirii obiectelor, așa cum le folosește adultul. Această contradicție se rezolvă pe calea jocului.

Jocul copilului devine astfel o formă de activitate prin care acesta încearcă să-și însușească experiența de viață a adulților. Această formă de activitate satisface nevoia de activitate a copilului la această vârstă și îi dă posibilitatea să participe, în mod direct, la viața socială.

3.1 Organizarea cercetării

3.1.1. Scopul, ipoteza și obiectivul cercetării

Cercetarea a urmărit obiectivele:

– identificarea măsurii în care grădinița conștientizează rolul ei socializator și care este importanța acordată acestui rol, raportat la cerințele documentelor de politică școlară;

– descrierea modului în care educatorii sunt implicați în socializarea copiilor lor și care este maniera specifică de a acționa (socializare constrângătoare, conformistă sau socializare inductivă, participativă);

– determinarea nivelului de socializare în care se află copiii, pus în evidență de sistemul de statusuri care funcționează în interiorul grupurilor precum și identificarea copiilor cu dificultăți în ceea ce privește relaționarea cu ceilalți;

– descoperirea cauzelor pentru care unii copii sunt respinși sau ignorați de grup;

– identificarea acelor practici de socializare ce merită a fi reținute și multiplicate (bune practici) datorită efectelor pozitive pe care le generează;

– eliminarea comportamentelor nedorite, antisociale;

– elaborarea de recomandări privind activități cu rol socializator și a unor instrumente utile educatoarelor pentru realizarea optimă a socializării copiilor lor;

– îmbunătățirea relațiilor și a climatului psihosocial a grupului școlar;

Utilizarea jocurilor de socializare în cadrul activităților din grădiniță facilitează și influențează gradul de socializare al copiilor.

3.1.2. Eșantionul și metodologia cercetării

Cercetările sociologice se orientează tot mai mult spre microsocial și mai ales asupra grupului mic, deoarece societatea contemporană simte nevoia unei cunoașteri tot mai profunde a propriilor sale fenomene și mecanisme pentru a putea apoi interveni în dirijarea lor.

Tehnicile și metodele de cunoaștere a grupului mic permit nu numai să surprindă momentele manifestate la acest nivel ci și să recomande pe baza celor constatate, modalități concrete de acțiune în vederea ameliorării unor manifestări sau devianțe, conducând spre creșterea eficienței activității.

Latura practic-aplicativă a psihosociologiei iese astfel cu pregnanță în evidență. Cercetările întreprinse asupra grupului mic au un caracter concret și urmăresc o finalitate practică, determinată. Aria de cuprindere a cercetărilor de sociometrie s-a extins continuu asupra celor mai diverse domenii de activitate umană incluzând activitatea educațională. Toate acestea pot fi investigate cu ajutorul metodelor și procedeelor caracteristice grupului. Rezultatele obținute sunt folosite mai apoi în vederea perfecționării, acțiunii educaționale, sau pentru a îmbunătăți relaționarea, adaptarea, coeziunea grupului.

Cunoașterea copiilor vizează surprinderea acelor caracteristici prin care se definește ca un tot, ca o unitate de sine stătătoare, ca un grup social.

Se poate spune că identificarea unor trăsături personale ne oferă posibilitatea să înțelegem mai bine semnificația rolurilor pe care le joacă copii, iar prin intermediul acestora să pătrundem în mecanismul procesului de interacțiune, mecanism care declanșează și determină caracteristicile colectivului ca un tot unitar.

Cunoașterea sintalității grupelor de copii și a personalității fiecăruia dintre ei nu constituie două acțiuni paralele sau independente una de alta. Dimpotrivă, ele se completează reciproc nu numai din punct al informațiilor pe care ni le oferă, ci și din punct de vedere metodologic.

Observația psihosocială este considerată una dintre metodele fundamentale, deoarece presupune un contact nemijlocit cu realitatea și asigură obținerea unor date reale, care ulterior vor fi supuse obligatoriu prelucrării și interpretării.

Avantajul pe care îl prezintă această metodă îl constituie faptul că educatoarea este o persoană ce deține cunoștințe psihopedagogice fiind pregătită pentru a face astfel de observații și, mai mult decât atât, ea este coparticipant la viața colectivului, exercitându-și calitatea de observator din interior, fără ca fenomenele și manifestările supuse observației să fie deturnate.

Situațiile și fenomenele asupra cărora se concentrează observația pot fi:

a). manifestări ale sintalității (modul în care se exprimă opinia colectivului în diverse situații, conduita colectivului, conduita subgrupurilor din cadrul colectivului, participarea membrilor la discutarea anumitor probleme, modul în care se iau diverse decizii, constatări în legătură cu coeziunea grupului, etc.).

b). manifestări psihosociale (autoritatea și influența liderilor formali, comportamentul liderilor informali, modul în care elevii își exercită influența între ceilalți etc.).

Metoda chestionarului este o metodă sau o tehnică folosită adesea în cercetarea socială și psihologică. Prin intermediul lui, un grup selectat de persoane (numit eșantion) își exprimă opiniile, atitudinile sau părerile despre comportamentele din anumite circumstanțe.

Atenție, chestionarele nu trebuie confundate cu o simplă înșiruire de întrebări! Acestea sunt alese cu grijă, iar răspunsurile oferite sunt adesea multiple, subiecții trebuind să aleagă doar unul singur din seria prezentată. Atât întrebările, cât și instrucțiunile sunt standardizate (identice pentru toți subiecții) și reprezintă rezultatul unei pre-testări. Avantajul chestionarului este acela că fiecare respondent își poate exprima opinia în același mod, ceea ce crește gradul de generalizare a rezultatelor.

Cea mai importantă problemă a chestionarelor este selectarea unui grup de persoane reprezentativ (eșantion). Foarte importantă este și formularea întrebărilor. Studiile au arătat că răspunsurile subiecților diferă în funcție de modul de formulare a întrebărilor.

Metoda experimentului. După Greenwood, 1945, experimentul constă în testarea ipotezelor cauzale prin integrarea unor situații contrastante controlate. Leon Festinger arăta că experimentul constă în măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente într-o situație în care acțiunea altor factori este redusă la minimum.Variabilele dependente sunt cele care fac obiectul observației, cele cărora cercetătorul le va studia variația în cursul experimentului. De exemplu numărul de cuvinte reamintite după citirea unei liste de cuvinte, timpul în care se parcurge un test, numărul de erori într-o probă reprezintă variabile dependente. Variabilele independente nu depind de nici o altă variabilă, ele fiind legate de decizia experiementatorului, care în mod deliberat le-a introdus în experiment.

Experimentul psihopedagogic care reprezintă ,,metoda fundamentală de investigare în toate domeniile științifice”( Alecu, S., 2005, p.67), s-a desfășurat în condiții obișnuite, fără ca preșcolarii implicați să știe că sunt subiecți, respectând cele trei etape: etapa inițială intervenției factorului experimental, etapa aplicării lui și a înregistrării rezultatelor. Scopul folosirii acestei metode a fost de a provoca și analiza fenomenul investigat pe parcursul celor trei etape ale sale.

Dacă intenționăm să verificăm superioritatea unui procedeu didactic, predăm la o grupă folosind noul procedeu și la o alta modelul tradițional. Comparând performanțele copiilor înainte de introducerea noului procedeu cu cele obținute după folosirea lui și mai ales cu cele de la o altă grupă la care s-a procedat după procedeele tradiționale, vom ști dacă noul procedeu este eficient sau nu.

Metoda scărilor de opinii și atitudini (scări de apreciere). În cercetarea psihosocială, în fazele preexperimentale și postexperimentale în investigațiile cu caracter constatativ și/sau ameliorativ este necesară evaluarea intensității unor opinii, motivații, atitudini sau a nivelului de manifestare a unor abilități și competențe sociale. Pentru aceasta cercetătorii folosesc scale.

O scală de evaluare este un instrument pentru aprecierea unei calității a unei persoane, fenomen, obiect de către evaluator. Fiecare scală conține totdeauna un standard care constă din cote, calificative (bun, mediocru, slab), adjective sau scurte descrieri (iresponsabil, puțin comunicativ etc.).

Evaluarea unui obiect, opinie, atitudini se face prin compararea sa cu standardul și alegerea acelei valori care se apreciază că se potrivește cel mai bine, rezultatul evaluării fiind o valoare standard  (Monica Albu, 2000, pp. 66-67).

O scală de evaluare cuprinde trei tipuri de informații:

a). indicații pentru cel ce face evaluarea despre modul în care trebuie să procedeze;

b). denumirea calității evaluate, însoțită și de o descriere;

c). un standard.

Se utilizează patru tipuri de scale. În ordinea crescătoare a preciziei (Monica Albu, 1998, p.321) ele sunt: scala minimală; scala ordinală; scala de interval; scala de raport.

Între cele mai cunoscute și utilizate scale în psihologia socială menționăm scala de atitudini elaborată de Louis L. Thurstone în 1929, scala Likert definitivată în 1932 și scalele de tip Guttman apărute în 1950. În anul 1933 Emory S. Bogardus a elaborat scala distanței sociale care măsoară gradul de înțelegere și afecțiune pe care persoanele îl simt unele față de altele.

Tehnica sociometrică

Testul sociometric este un test de cunoaștere a grupului și care ne oferă informații cu privire la copiii lideri și copiii marginalizați din cadrul grupului și la rețelele de comunicare stabilite între membrii grupului. El evidențiază configurația relațiilor de atracție, respingere și indiferență, identificând poziția ocupată de fiecare copil în grupul școlar,în raport cu ceilalți, precum și aspecte ce țin de tensiunile sau conflictele latente și identifică clanurile, subgrupele, ,,bisericuțele” din grup.

Testul sociometric cuprinde întrebări prin care se solicită fiecărui copil să-și exprime nominal preferința pentru unul sau mai mulți colegi cu care dorește să se asocieze într-o activitate și să exprime nominal respingerea colegilor cu care nu dorește o asociere.

Progresele autonomiei copilului sunt măsuri de adaptare la mediul social. Instituția preșcolară marchează o schimbare importantă, impunând copilului relații noi cu adulții și cu covârstnicii. În funcționarea grupului apar o serie de caracteristici care particularizează grupul respectiv.

Tehnicile sau metodele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumente și procedee destinate să înregistreze și să măsoare configurația și intensitatea relațiilor interpersonale din interiorul grupului școlar. Sub această denumire sunt incluse atât instrumentele de culegere a materialului faptic, cât și cele de prelucrare, interpretare sau prezentare a materialului respectiv.

Studiul sociometric are o triplă orientare: în primul rând cunoașterea de către cadrul didactic / psiholog a afinităților exprimate de membrii grupului și implicit a relațiilor din cadrul colectivului; în al doilea rând o cunoaștere mai bună de către elevi a propriilor lor poziții în grup; și în al treilea rând, dar nu cel din urmă, îmbunătățirea relațiilor și a climatului psihosocial a grupului școlar prin acțiuni psihologice specifice.

Tehnica sociometrică cuprinde: testul sociometric, matricea sociometrică, indicii sociometrici, sociograma. Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se pot determina:

amplasamentul, statutul unui copil în câmpul relațiilor interpersonale (lider, popular, izolat, ignorat, respins, etc.);

structura psihologică globală a grupului și a subgrupurilor din cadrul său;

diversele centre de influență;

percepția grupului față de un anumit membru;

coeziunea de grup, etc.

Testul oferă doar materialul brut în legătură cu aspectele relaționale ale copilului și ale grupului în totalitatea sa. Ulterior acest material va fi prelucrat și numai pe baza acelor rezultate vom putea cunoaște aceste aspecte.

Matricea sociometrică . Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu două intrări, unde atât pe verticală cât și pe orizontală sunt trecuți elevii
din colectivul respectiv. Pe verticală se trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizați, iar pe orizontală percepțiile pozitive și negative atribuite de asemenea colegilor.

Matricea sociometrică facilitează descoperirea și ordonarea datelor brute pe care ni le oferă testul și asigură condițiile necesare pentru manipularea și prelucrarea lor. Am întocmit tabele separate, unul pentru studierea alegerilor, altul pentru studierea respingerilor. Datele brute incluse în aceste matrici sociometrice permit calcularea anumitor indici.

Indicii sociometrici pe care i-am calculat sunt:

indicele statusului sociometric, care indică poziția ocupată de un individ în cadrul grupului;

indicele statusului preferențial, care indică statutele subiecților;

indicele coeziunii grupului, care exprimă calitatea relațiilor sociometrice la nivelul grupului

Sociograma. Conform dicționarului de pedagogie, sociograma este prezentarea grafică a rezultatelor obținute prin prelucrarea datelor furnizate de metodele sociometrice aplicate unei microcolectivități, cum ar fi grupurile, clasele, comunitățile de elevi etc.. Oferă posibilitatea de a cunoaște interrelațiile dintre membrii grupului studiat, gradul său de coeziune, statusul fiecărui membru al colectivului respectiv, microgrupările spontane formate la nivelul acestuia etc.. (,,Dicționar de pedagogie”, p. 418). Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrică putem întocmi sociograma care ne prezintă sub formă grafică relațiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate în evidență printr-un mod grafic nu numai locul fiecărui copil ci și diverse tipuri de rețele interpersonale. Aceste rețele se cuantifică în sociogramă prin diferite simboluri grafice. Există două categorii de sociograme, individuale și colective. Primele nu sunt altceva decât un extras din sociograma colectivă și prezintă situația unui elev așa cum rezultă ea din totalitatea relațiilor cu ceilalți colegi.

Este recomandat un număr de cercuri impar astfel încât cercul de nivel mediu este nivelul corespunzător statutului sociometric nul. Cercurile din interior corespund nivelului de integrare, în care se află elevii cu punctajul total pozitiv, iar cercurile din exterior corespund nivelului de "neintegrare", în care se află elevii cu punctaj total negativ.

Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este așezat în centrul cercului numarul 1(cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cât un elev are un punctaj mai mic cu atât se depărtează mai mult de centrul cercului 1 sau chiar de grup. Sociograma colectivă ne oferă posibilitatea cunoașterii structurii preferențiale ce se stabilește în interiorul colectivului, indicându-se în mod grafic cine cu cine relaționează din punctul de vedere al afinităților. Putem să atribuim unui lider o semnificație pozitivă sau una negativă în raport cu poziția subgrupului din care face parte în cadrul colectivului grupei.

În cadrul cercetării am ales să realizez sociograme colective, de grup. În cercetarea pe care am întreprins-o am folosit un test sociometric cu 4 întrebări solicitând copiilor să indice 3 nume ale unor colegi pentru fiecare întrebare. La fiecare răspuns dat s-a urmărit și motivația deoarece, din aceste motivații se poate realiza într-o oarecare măsură evaluarea obiectivă a copiilor.

Instrumente de evaluare:

Cercetarea a vizat trei etape fundamentale:

a)Etapa constatativă (faza prealabilă intervenției factorului experimental)

Etapa inițială (pretest)

S-a realizat în luna octombrie 2017 (semestrul I) prin aplicarea a unei probe de evaluare inițială care a avut ca scop măsurarea gradului de socializare a preșcolarilor din grupă ( lotului de subiecți). Scopul a fost de a stabili nivelul capacității de socializare existent în momentul începerii experimentului. Proba de evaluare inițială a fost sub forma unui chestionar alcătuit din opt întrebări orale ce au vizat obiectivele propuse,

Fiind copiii de grădiniță, administrarea chestionarului s-a făcut astfel : le-am citit fiecare întrebare cu variantele de răspuns iar preșcolarului își exprima oral varianta aleasă, bifarea fiindu-se făcută de mine, transparent.

b)Etapa formativă (cvasiexperimentală)

Etapa formativă (cvasiexperimentală) s-a desfășurat în perioada noiembrie 2017- mai 2018 și a constat în aplicarea unor jocuri didactice, de socializare prin care am observat modul în care preșcolarii își dezvoltă capacitatea de socializarea, urmând ca la finele acestui program, potențialul lor de socializare să fie mult mai dezvoltat față de etapa inițială (acest lucru se va vedea după posttest și bineînțeles, după analiza comparativă a celor două etape).

Etapa finală – evaluare (faza comparării rezultatelor)

Etapa finală (posttest)

Etapa finală (posttest) s-a desfășurat în luna mai 2018 când am testat nivelul potențialului de socializare la care au ajuns copiii. După aplicarea experimentului am înregistrat datele în tabele, apoi le-am comparat cu cele inițiale, comparația permițând o interpretare obiectivă a rezultatelor celor două probe.

instrumentele cercetării

Pe parcursul cercetării am utilizat următoarele instrumente de lucru:

Chestionarul cu întrebări deschise a oferit elevilor libertatea de a-și exprima gândurile și opiniile. Această metodă se bazează pe autoraportările subiecților la propriile lor percepții, atitudini sau comportamente.

Fișe de observație: Pe parcursul cercetării susținute am observat comportamentul spontan, manifestările preșcolarilor redate prin spontaneitatea specifică vârstei. Indicatorii observaționali pe care i-am avut în vedere au fost:

I1- persistență în rezolvarea sarcinilor:

I2 –spirit de echipă;

I3 –dorința de cunoaștere;(anexa 2)

3.2. Programul educațional de abordare diferențiată

JOCURI PENTRU ACTIVITĂȚILE DE SOCIALIZARE

Jocul "Sa primim musafiri"

Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însusirea unor formule de politete, educarea la copii a spiritului de ospitalitate si de sociabilitate.

Obiective de referinta: sa interpreteze corect rolul de musafir si de gazda, sa elaboreze ras- punsuri adecvate rolului asumat (musafir, gazda).

Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confectionate, vesela, biscuiti sau bomboa- ne, pahare cu apa, tavi mici.

Desfasurarea jocului

Cadrul didactic împreuna cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului 2-3 mese pentru musafiri si gazde. Se vor pune la îndemâna materialele necesare pentru servit.

Clasa va fi împartita în doua grupe: jumatate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalti elevi vor fi musafiri. Gazdele se vor aseza la mesele pregatite si vor astepta musafirii. Propunatorul da un buchet de flori musafirilor si a 434d34e cestia pleaca în vizita. Copiii vor fi îndemnati sa-si reactuali- zeze impresiile avute cu ocazia unor vizite sau sa tina seama de câteva momente:

– sunatul la usa sau ciocanitul;

– oferirea florilor de catre musafiri;

– adresarea multumirilor de catre gazda;

– poftirea musafirilor sa ia loc;

– discutii si informare reciproca cu privire la evenimente recente;

– servirea musafirilor;

– despartirea musafirilor de gazde.

Reusita jocului depinde în mare masura de alegerea a câte unui copil din ambele grupe (musafiri si gazde) care sa conduca si sa poarte dialogul, nefiind posibila comunicarea între toti copiii. Eventual se vor repartiza roluri de adulti si de copii pentru a justifica diferentierea atributiilor în cadrul celor doua categorii, musafiri si gazde.

În încheierea jocului se poate cânta de catre toti copiii un cântec vesel, se poate recita în cor o urare.

Jocul "De ziua mamei (tatei, bunicii)

Scopul: precizarea regulilor de comportare în florarie si a regulilor de oferire a unui buchet de flori.

Obiective de referinta: sa ofere flori celor dragi, sa-si exprime liber sentimentele în legatura cu ziua mamei (a tatei, a bunicii, a bunicului).

– 6 –

Resurse didactice: flori naturale sau artificiale (lucrate de catre copii), bani (de carton).

Desfasurarea jocului

Se va improviza într-un colt al clasei o florarie. Înainte de începerea jocului se vor stabili care dintre copii sa interpreteze rolul de vânzator, mama (tata, bunica, bunic) si care pe acela de copil.

Vor fi propusi din rândul copiilor cei care sa mearga la florarie. Dupa ce au cumparat flori-le, copiii se vor îndrepta spre locul care reprezinta casa fiecaruia. În fiecare casa (delimitata prin trasarea cu creta sau cu alte semne, de exemplu cu cuburi, cu bucati de sfoara, siret sau stinghii subtiri), va fi plasata dinainte persoana careia i seva oferi flori.

În ambele etape ale jocului – cumpararea florilor, oferirea lor – propunatorul va urmari cum se încheaga dialogul. În indicatiile care le va da copiilor cu rol de vânzator si cu rol de mama (tata etc.) va insista ca acestia sa urmareasca cu atentie felul în care copiii solicita sau ofera florile. Se va preciza ca în cazul în care copilul-cumparator nu stie sa se adreseze sa nu i se eli-bereze marfa si sa fie pus în situatia sa însoteasca alti copii, apoi sa revina la florarie. Este de dorit ca jocul sa se repete pentru a pune pe toti copiii în situatia de parinte si de copil.

Observatie

La clasele mari, jocul poate fi complicat introducându-se pe lânga florarie, un magazin de cadouri diverse (artizanat, bibelouri sau alte obiecte potrivite – fulare, manusi, baticuri, apa de colonie, carti etc.). În acest caz, fiecare copil va fi pus în situatia de a alege singur ce doreste sa cumpere manifestându-si initiativa si independenta în aceasta directie.

Jocul "De-a calatoria cu.(tramvaiul, autobuzul, trenul)

Scopul: fixarea cunostintelor privind unele actiuni si deprinderi în legatura cu folosirea diferi-telor mijloace de locomotie de catre calatori .Deprinderea copiilor sa cedeze locul adultilor.

Obiective de referinta: sa execute corect în calitate de calator toate actiunile implicate de ca- latoria cu mijloacele de locomotie în comun (sa-si cumpere bilet de calatorie , sa urce pe o anumita usa si sa coboare pe alta, sa-si perforeze biletul de calatorie, sa se poarte politicos si disciplinat).

Resurse didactice: bani (de carton), bilete, compostor, geamantane.

Desfasurarea jocului

Cadrul didactic împreuna cu copiii vor aseza scaunele imitând tramvaiul, autobuzul sau tre- nul (în compartimente si vagon).

Se vor fixa cele câteva roluri: casier, controlor, vatman (sofer, mecanic). Propunatorul va interpreta rolul de ghid pentru a da explicatii cu privire la locurile pe unde trece în traseul fixat.

În desfasurarea fiecarui gen de calatorie se va urmari plasarea corecta a momentului si a locului de unde se cumpara biletele:

– la tramvai si autobuzele din oras, de la oricare ghiseu de bilete din statii;

– la autobuz, în cazul unei calatorii ce depaseste limitele localitatii, de la sofer, taxator sau de la casierul din autogara;

– la tren, la ghiseul de bilete din gara.

În cursul calatoriilor vor fi introduse unele activitati specifice:

– în tren: asezarea geamantanului, lectura revistelor, cartilor, luarea gustarii, prezentarea biletelor la control;

– în autobuz: lectura ziarului, a revistei.

Regulile de comportare vor fi reamintite fiecare la momentul potrivit. Se va insista în cazul calatoriei cu trenul ca sa nu coboare nici un copil în statiile intermediare, pentru a evita pierde- rea lui. De asemenea, se va putea diversifica actiunea jocului introducând roluri diverse: ma- ma, tata, bunici. Se pot, de asemenea, în unele variante propune roluri de persoane care înso- tesc rudele la tren si în acest caz se pune accentul pe felul în care se face despartirea între cei care pleaca si cei care ramân, stimulând copiii sa-si interpreteze veridic rolul.

Orice varianta s-ar alege de catre propunator accentul trebuie pus pe relatiile care se stabi-lesc între cei care calatoresc si cei care fac parte din personalul de deservire a mijloacelor de locomotie.

Jocul "De-a magazinul universal"

Scopul: actualizarea reprezentarilor si consolidarea actiunilor în legatura cu procesul de vân- zare-cumparare, formarea capacitatii de a folosi corect diferite formule de politete în relatiile cu personalul magazinului.

Obiective de referinta: sa respecte succesiunea operatiilor într-un proces de cumparare: sa se informeze asupra marfii necesare, sa consulte vânzatorul, sa cerceteze marfa, sa solicite bon, sa achite costul marfii, sa preia marfa de la locul de ambalare.

Resurse materiale: bani (de carton), în raioanele de pânzeturi tot ceea ce este necesar pentru papusa, – stofe, matasuri, rochite si alte confectii; încaltaminte; în raionul de vase: vesela; în raionul de librarie: carti, papetarie, jucarii etc.

Desfasurarea jocului

Jocul va fi precedat de o vizita la un magazin universal sau de prezentarea unor diapozitive cu aspecte dintr-un astfel de magazin. La începutul jocului se vor reaminti actiunile principale desfasurate în magazin. Copiii vor fi solicitati sa precizeze în mod independent regulile de comportare, dupa ce au asistat la o mica demonstratie efectuata de câtiva dintre ei. Vor trebui sa raspunda la întrebarea: "Cum ai proceda daca ai avea de facut cumparaturi la magazin, la fel sau altfel?"

Cadrul didactic va alege vânzatorii în functie de numarul raioanelor amenajate. Alegerea se va face de preferinta la sugestia copiilor. Se va amenaja un loc de plimbare – o strada sau un parc pentru ca o parte din copii sa intre în magazin si o parte sa circule, sa se plimbe pâna când magazinul se descongestioneaza. În acest scop se pot constitui 2-3 grupuri de cumparatori, eventual 2-3 familii care merg sa cumpere papusilor cele necesare (aceasta datorita faptului ca dimensiunile materialelor si obiectelor pot sa satisfaca numai nevoile papusilor).

În complicarea jocului se poate alege un responsabil de magazin. Initial rolul va fi interpre-tat de propunator si va avea ca sarcini controlul felului în care se face cumpararea, al relatiilor dintre vânzatori si cumparatori, ordinea din rafturi, respectarea ordinii de catre cumparatori, aprovizionarea raioanelor cu marfuri etc.

Jocul "De-a spectacolul (teatru, cinematograf etc.)

Scopul: însusirea si aplicarea de catre copii a cerintelor cu privire la modul de comportare într-o sala de spectacol; obisnuirea copiilor sa se asculte unii pe altii, sa se supuna indicatiilor conducatorului.

Obiective de referinte: sa-si adapteze comportarea în raport cu conditiile unui spectacol: sa intre în sala de spectacol numai dupa ce au cumparat bilete si si-au depus îmbracamintea la garderoba, sa-si ocupe locul indicat pe bilet, sa nu vorbeasca dupa ce a început spectacolul, sa aplaude numai atunci când este cazul.

Resurse materiale: bani (din carton), bilete cu diverse imagini, imagini asemanatoare asezate

pe speteaza scaunelor, sau bilete cu cifre, buchete de flori, eventual bufet cu dulciuri.

Desfasurarea jocului

Jocul va fi început prin împartirea rolurilor, respectiv o echipa de actori cu un prezentator care implicit dirijeaza spectacolul. Cadrul didactic va conduce grupa spectatorilor si va respec-ta în aceasta privinta câteva actiuni:

– cumpararea biletelor;

– controlul biletelor;

– intrarea la garderoba si depunerea îmbracamintei;

– cautarea locurilor corespunzatoare semnului (cifrei) de pe bilet si asezarea;

– asteptarea semnalului de începere a spectacolului;

– urmarirea spectacolului;

– plecarea acasa dupa preluarea îmbracamintei.

Propunatorul va îndruma pe copii pentru a aprecia spectacolul prin aplauze, pentru a multumi actorilor oferindu-le flori.

Jocul se poate complica introducând pauze în cursul spectacolului, cu vizitarea bufetului si cumpararea unor produse (biscuiti, rahat, bomboane, felii de fructe, sucuri). De asemenea se pot cumpara programe la începutul spectacolului si consulta în timpul pauzelor. Se vor provo- ca discutii între copii dupa terminarea spectacolului.

Concluzii – jocuri de socializare și de cunoaștere

În urma exersarii jocurilor prezentate am ajuns la câteva concluzii:

copiii exersează comportamentele care facilitează stabilirea și menținerea relațiilor de prietenie;

învață să dobândească capacitatea de a iniția interacțiuni adecvate vârstei;

învață să-și dezvolte toleranța la frustare în situațiile în care sunt refuzați;

sunt încurajați să transfere ceea ce învață în jocul cu părinții și în alte contexte (cu copiii de aceeași vârstă);

dobândesc strategii de negociere pentru rezolvarea problemelor din grup;

dezvoltarea abilităților de comunicare;

exersează oferirea ajutorului și cooperarea în joc;

învață să-i asculte pe ceilalți fără să-i întrerupă;

identifică posibile soluții la probleme;

jocurile ajută copiii să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii relațiilor interpersonale;

tot jocul este un mijloc eficient si suficient pentru realizarea sarcinilor educatiei morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independentă, disciplinei constiente, perseverentei, precum si a multor calităti de vointă si trăsături de caracter;

acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalitătii;

jocul este cea mai eficientă cale de învățare și disciplinare a copilului, de cunoaștere și apropiere a lui, de educare în spiritul valorilor morale și estetice; jocul este însăși esența copilăriei;

e sufficient să privesti copiii în ritmul jocului pentru a-ti face o impresie referitoare la conduit acestora si la particularitătile lor psihologice.Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce altii sunt mai retinuti, mai putin activi. Primii sunt mai usor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalti exprima mai mascat trăsăturile lor interne.

jocurile de socializare si cunoastere sunt extrem de importante pentru cunoasterea elevilor .

Reactiile observate la jocurile de socializare și cunoastere aplicate elevilor mei au fost: – entuziasm

– implicare emoționala

– bucurie

– bună dispoziție

– provocare

Elevii au respectat regulile jocurilor în foarte mare măsură, s-au implicat emoțional și afectiv , i-au antrenat și pe colegii mai timizi , au venit cu idei multe pentru imbunătățirea unor jocuri, s-au dovedit critici cu greselile celorlalți.

3.3. Prezentarea și interpretarea datelor

Prezint în cele ce urmează demersul investigativ, precum și rezultatele obținute în fiecare etapă a cercetării.

ETAPA INIȚIALĂ (PRETEST)

Testul sociometric

Pentru acest test s-au formulat obiective și itemi ce măsoară relația socio-afectivă din cadrul grupului (preferințe și respingeri). Testul sociometric ilustrat mai jos este aplicat oral, fiecare copil răspunde la cele 3 tipuri de itemi ce ilustrează preferința, popularitatea respectiv respingerea, marginalizarea copiilor.

Obiectivele:

O1–cunoașterea climatului psiho-socio-afectiv ce s-a stabilit la nivelul microgrupului preșcolar;

O2 –indicarea statutului fiecărui copil în grupul din care face parte;

O3 – determinarea gradului de coeziune a grupului.

Itemii testului sociometric:

1. a) Care sunt cei mai buni 2 prieteni de la grădiniță ?

b) Numește 2 copii care nu-ți sunt prieteni.

2. a) Numește 2 copii cu care ai prefera să lucrezi în activitatea liber-aleasă.

b)Numește 2 copii cu care nu te-ai juca.

3. a) Numește 2 copii cu care ai prefera să mergi în excursie.

b)Numește 2 copii cu care nu ai merge în excursie.

’’Alegerile” și “respingerile” înregistrate în testul sociometric sunt reprezentate descriptiv în matricea sociometrică, iar scorurile calculate cu ajutorul acesteia sunt reprezentate grafic în sociograma colectivă și individuală.

Am întocmit sociomatricea și am notat cu + (plus) relațiile de preferință și cu – (minus) relațiile de respingere, apoi am calculat indicele statusului sociometric care arată poziția ocupată de o persoană în cadrul grupului social și se calculează după formula: Iss = n / (N- 1) unde: n= numărul alegerilor primite de subiectul respectiv, iar N= numărul total al membrilor grupului.

SOCIOMATRICEA GRUPEI-EVALUARE INIȚIALĂ

În urma analizei matricei sociometrice constatăm că cei mai populari copii sunt G.A. și M.C.,având cele mai multe preferințe, 4.Urmează H.M., M.B. ȘI C.D. cu câte 3 preferințe. Acești copii se bucură de o mai bună apreciere din partea grupului. Copilul respins, am putea spune marginalizat de cele mai multe ori și de cei mai mulți este D.S. cu 6 respingeri, apoi ca și frecvență este urmat de A.B. cu 5 respingeri.

Observăm că fetele resping baieții și invers, preferând să se joace separat, fete cu fete și băieți cu băieți.Această situație se datorează faptului că fetele preferă jocurile cu păpușile,iar băieții pe cele de construcție și cu mașini.

Statutul sociometric reprezintă numărul de alegeri primite de fiecare copil și reflectă gradul de integrare în colectiv, arătând că unii copii sunt mai populari, alții mai puțin populari, iar alții sunt respinși, izolați.Am calculat indicii statusului sociometric pentru fiecare copil după formula:

Nr. alegeri primite

indicele statusului sociometric ISS =

N – 1

Rezultatele obținute la calcularea indicelui statusului sociometric sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 9. Rezultate obținute la calcularea indicelui de status sociometric

Observăm că indicile cu cea mai mare valoare (mai aproape de 1) indică faptul că acei copii se bucură de o mai bună apreciere din partea grupului,adică G.A.la fete și M.C.la băieți,aceștia fiind ’’popularii’’grupei.Urmează un grup de 5 copii cu un indice de 0,16,apoi alți 5 copii cu un indice de 0,11 și 7 copii cu un indice de 0,05,adică o popularitate scăzută.

Un copil(M.S.) a obținut o valoare de 0 la indicele statutului sociometric ceea ce denotă faptul că acest copil nu este preferat de nici un membru al grupului și este respins de 3 copii.

Apoi am calculat indicele de coeziune a grupului.

Indicele coeziunii grupului Ic = = = * = = 5,19

R = 11( relații reciproce )

U = 18 ( relații unilaterale )

p = ; p = = ; unde k = 2 ( nr. alegeri permise )

q = 1 – p

q = 1 – =

Indicele coeziunii grupului : 5,19

Acest indice arată o bună coeziune a grupei,adică există relații reciproce,dar și unilaterale.Grupa are un lider care unește membrii,dar mai există și multe respingeri care trebuie remediate prin multe jocuri de socializare.

După ce am calculat și indicele de coeziune al grupului ,am întocmit sociograma grupei de copii și o sociogramă pentru unul dintre aceștia, M.V. Sociograma individuală nu este altceva decât un extras din sociograma colectivă și prezintă situația unui preșcolar așa cum rezultă ea din totalitatea relațiilor cu ceilalți colegi.

Alegerile și respingerile fiecărui copil din grupă sunt prezentate în sociograma colectivă de la figura 8,iar alegerile și respingerile unui copil din grupă (M.V.) sunt redate în sociograma individuală de la figura 9:

Figura 8.Sociogramă colectivă

Figura 9.Sociogramă individuală-M.V.

Pe baza sociomatricei și a sociogramelor prezentate mai sus am făcut interpretările corespunzătoare și am desprins concluziile cu privire la sistemul relațional din cadrul grupei. Am constatat relații preferențiale stabilite, întemeiate pe criteriul opțiunii afective. S-au constituit rețele de comunicare.

Am depistat existența liderului. Acesta este subiectul care înregistrează cel mai mare punctaj pozitiv în cadrul tabelului de scoruri, iar în sociogramă, de regulă, se situează într-o poziție centrală, către care se îndreaptă cel mai mare număr de săgeți, alegeri. În cazul nostru subiectul M.C, la băieți este liderul sociometric, deoarece a dobândit 4 alegeri,iar la fete este G.A., tot cu 4 alegeri.

Confirmarea leadership-ului sociometric exercitat de M.C. la băieți și G.A la fete se verifică prin faptul că ei au cele mai multe alegeri . Deși, conform sociomatricei și sociogramei mai există în eșantionul experimental indivizi care au două respingeri ca G.A., ei nu pot fi numiți lideri, deoarece nu întrunesc mai multe alegeri decât ea.Se poate observa că subiecții considerați lideri joacă și un rol de liant al grupului deoarece unește subiecți aflați în opoziție.

După cum se poate observa din sociograma colectivă a alegerilor, subiecții H.M., M.B.și C.D. joacă și ei un rol important, situându-se printre "preferații" grupului. Subiecții însumează câte 3 alegeri și nici o respingere. Atât liderii grupului, cât și subiecții mai sus menționați au o imagine de sine dezvoltată și structurată armonios, fiind conștienți de poziția lor în grup.

Din sociograma atracțiilor se poate observa faptul că putem vorbi de o coeziune a grupului, dar la această vârstă, copiii trec cu ușurintă de la o stare emotivă la alta, își schimbă partenerii de joc în funcție de interesele de moment, nu sunt constanți în motivațiile alegerilor sau respingerilor făcute. Am constatat că există 11 atracții reciproce și 18 relații unilaterale.

METODA CHESTIONARULUI:

Chestionar adresat preșcolarilor

În prima fază, cea prealabilă, am stabilit strategia desfășurării experimentului și am aplicat un chestionar de evaluare inițială lotului de subiecți.Această probă – chestionar a fost realizată la începutul semestrul I și a fost aplicată grupei de preșcolari.

Întrebarea 1:

Îți place la grădiniță?

Rezultatele înregistrate arată că majoritatea elevilor vin cu plăcere la grădiniță, cu excepția unui număr de 4 preșcolari.(40%)

Întrebarea 2:

De ce?

Procentajul elevilor în funcție de motivația frecventării școlii.

În cele mai multe cazuri (60%) copiii văd grădinița drept o plăcere dar și drept o necesitate.. De asemenea, aceasta este privită și drept un loc unde copiii sunt nevoiți ( să vină din cauza faptului că nu au cu cine sta acasă (40%),

Intrebarea 3:

Cu cine îți place să te joci:

60% din preșcolari sunt preșcolari care s-au adaptat repede la grădiniță și cărora le place să socializeze practic cu toți colegii de grupă. 30% din preșcolari sunt preșcolari obișnuiți să facă o selecție în alegerea partenerilor de joacă iar 20% nu au reușit încă să se adapteze socializarii în grup, jucându-se doar cu un singur coleg, care de obicei îi este rudă sau vecin. 1 preșcolar au probleme de socializare , le place să stea izolați, atât acasa cât și la grădiniță

Întrebarea 4:

Împarți jucăriile cu ceilalți colegi:

Aproape jumătate participă la competiții și concursuri școlare, restul împărțindu-se în cote aproape egale între celelalte două categorii .

Întrebarea 5:

Comunici cu colegii tăi?

40% dintre cei chestionați consideră comunicarea între preșcolari foarte bună dar 50% dintre ei o consideră inexistentă.10% afirmă că ei comunică foarte rar.

Întrebarea 6:

Vrei să devii liderul grupei, la jocuri :

Întrebarea 7:

Cu cine îți place să îți petreci timpul, cel mai mult?

Întrebarea 8:

Dacă întâlnești probleme (greutăți) la grădiniță la cine apelezi:

60% au încredere în educatoarea lor în rezolvarea unor situații-problemă.

Pentru restul preșcolarilor, motivul principal al reticenței față de apelarea în situații extreme, la educatoare îl constituie lipsa încrederii.

ETAPA FORMATIVĂ

Programul educațional de abordare diferențiată

Ca măsuri de remediere constatate, în urma analizei rezultatelor din etapa inițială, am urmărit dezvoltarea gradului de socializare al copiilor, utilizând un program instructiv-educativ care are la bază jocuri didactice specifice dezvoltării socilizării la vârsta preșcolară. Au fost respectate particularitățile individuale ale personalității copiilor, adaptând jocurile didactice în funcție de aptitudinile înnăscute și dobândite ale copiilor din grupă.

Etapa formativă este etapa prin care am aplicat subiecților jocuri didactice de socializare, necesare preșcolarilor atât în grădiniță cât și în afara ei, strategii exemplificate prin metode tradiționale și activ-participative. Pentru a putea capta atenția preșcolarilor și interesul acestora, este necesar să găsim exemple de activități în care ei să fie puși în situația de a socializa sub diferite forme. Experiența mea, la catedră mi-a dovedit în nenumărate rânduri că vârsta preșcolarității este vârsta la care copiii învață să socializeze.

Prin activitățile propuse i-am determinat pe cei zece preșcolari, supuși experimentului, să participe efectiv și afectiv la aceste activități, să descifreze mesajul fiecăreia ca în final, să demonstreze practic ce a reținut. Pentru atingerea acestor obiective a fost necesar selectarea cu mare atenție a activităților, deoarece eșantioanele de subiecți supuse cercetării sunt formate din caractere și temperamente diferite .

În plus pe toată perioada am încercat să orientez relația dintre copii în sens pozitiv, i-am întărit pozitiv și am încercat să-i mobilizez, să-i motivez să participe la toate activitățile, am analizat obiectiv rezultatele acestora și le-am comunicat grupurilor. Am încercat de fiecare dată să elimin tensiunile latente sau manifeste dintre unii copii, am convertit relații negative, de respingere în relații pozitive, de acceptare, observându-i atent și în alte activități (extrașcolare) astel încât să mă asigur că ceea ce am reușit să modific în comportamentul copiilor este o schimbare temeinică.

Această etapă constă în propunerea unui plan de activități pentru întreg semestrul II al anului școlar 2016-2017, pentru activitățile liber-alese. Planul propus este unul orientativ, împărțit pe mai multe module. În acest context, activitățile vor fi conduse de copii. Vor primi sarcini, însă ei vor decide cum să le realizeze.

Gruparea copiilor nu se face de către educatoare. Fiecare copil se va integra unei echipe și își va găsi partener, atunci când va fi vorba despre activități pe perechi.

De asemenea, activitățile propuse nu au fost întotdeauna respectate, ca urmare a nivelului energetic al copiilor, care nu a fost întotdeauna maximal.

În cadrul acestei prime întâlniri, copiilor li se vor prezenta principalele obiective ale programului așa încât să înțeleagă care este scopul acesteuia precum și ce vor putea acumula până la final.

Educatoarea va pune accent pe înțelegerea a 3 valori de bază care vor fi promovate de-a lungul întregului an școlar, și anume:

Respectarea celorlalți, a naturii și a regulilor;

Lipsa minciunii;

Ajutorul pentru cei care au nevoie.

Întâlnirea va cuprinde mai multe joculețe și activități interactive menite să păstreze atenția permanentă a preșcolarilor. Jocurile vor fi produse de copii, aceștia fiind întrebați dacă preferă activități individuale sau pe perechi. Dacă se vor alege jocuri pe perechi, atunci educatoarea va fi atentă la perechea pe care fiecare în parte și-o alege.

ETAPA FINALĂ

Concluzii –etapa formativă:

Interesul pentru activitatea ludică a declanșat un efort susținut din partea tuturor preșcolarilor, indiferent de nivelul dezvoltării sau pregătirii lor. Fiecare preșcolar a simțit că pătrunde în miezul noțiunilor, că trăiește bucuria fiecărui succes, implicându-se efectiv si afectiv, și astfel au prezentat interes si dragoste pentru formarea deprinderii de a socializa.

În această etapă a microcercetării am folosit tot felul de jocuri didactice și am constatat că aceste jocuri didactice au fost binevenite în cadrul tuturor tipurilor de activități. Preșcolarii nu au arătat semne de inhibiție, teamă ci dimpotrivă aceștia a fost nerăbdător să răspundă cerințelor, fapt ce întărește încă o dată ipoteza formulată la începutul cercetării mele.

Referitor la analiza datelor înregistrate în fișele de observație, se observă că la o parte din subiecți comportamentul măsurat apare frecvent, adică în majoritatea situațiilor. La majoritatea preșcolarilor am constat o insistență și în același timp persistență în rezolvarea sarcinilor : unora dintre ei nu au înțeles de prima dată ceea ce au avut de realizat dar în cele din urmă, concentrându-se pe cerință, au reușit să rezolve sarcina.Fiind activități ludice, majoritatea preșcolarilor au prezentat interes pentru activitățile propuse, indiferent de momentul în care care s-a desfășurat ativitatea. Au dat dovadă de plăcere și agreere a jocurilor didactice, observând că prin intermediul lor, ei sunt mai receptivi.

Cu toate că modalitate de organizare a activităților ludice a fost diferită( individual, frontal, pe grupe), atunci când forma de organizare a jocului a fost pe grupe, fiecare preșcolar a dovedit inițiativă în cadrul grupului, acordând ajutor celor care întâmpinau probleme în îndeplinirea sarcinii.

O deplină siguranță de sine s-a observat pe tot parcursul activităților ludice, majoritatea participanților dovedind că au înțeles exact ce au de făcut, ceea ce a dus la efectuarea constantă a sarcinii în timpul dat.

Etapa finală (posttest)

În această etapă am aplicat proba de evaluare finală în urma demersului formativ desfășurat în etapa experimentală propriu- zisă, când în cadrul activităților am aplicat jocuri de socializare. Proba de evaluare finală este aproximativ identică cu cea din etapa inițială deoarece în partea formativă copiii au înregistrat progrese în dezvoltarea gradului de socializare în cadrul grădiniței și bineînțeles, în afara ei.

Proba de evaluare finală a avut ca scop constatarea progreselor în stimularea potențialui de socializare al elevilor, stabilind astfel nivelul capacității de socializare la care au ajuns preșcolarii după parcurgerea programului de antrenament ludic.

Scopul acestei etape este acela de a evalua în ce măsură experimentul propus și-a atins toate obiectivele stabilite.

Evaluarea finală are o valoare foarte mare atât pentru propunătorul experimentului cât și pentru copiii, ale căror progrese sau regrese vor fi atent analizate și interpretate, așa încât să reiasă o reliefare a acestor rezultate, cât mai obiectivă.

Chestionar adresat preșcolarilor.

Întrebarea 1:

Îți place la grădiniță?

Întrebarea 2:

De ce?

Gădinița este privită drept o plăcere(90%), dar și drept o necesitate iar de un procent de 10% ca un mediu de ocrotire, în lipsa părinților.

Intrebarea 3:

Cu cine îți place să te joci:

80% din preșcolari sunt preșcolari care s-au adaptat repede la grădiniță și cărora le place să socializeze practic cu toți colegii de grupă. 20% din preșcolari sunt preșcolari obișnuiți să facă o selecție în alegerea partenerilor de joacă .

Întrebarea 4:

Împarți jucăriile cu ceilalți colegi:

Toți preșcolarii sunt darnici între ei, se respectă și se ajută.

Întrebarea 5:

Comunici cu colegii tăi?

80% dintre cei chestionați consideră comunicarea între preșcolari foarte bună dar 10 0% dintre ei o consideră inexistentă.10% afirmă că ei comunică foarte rar.

Întrebarea 6:

Vrei să devii liderul grupei, la jocuri :

Întrebarea 7:

Cu cine îți place să îți petreci timpul, cel mai mult?

Întrebarea 8:

Dacă întâlnești probleme (greutăți) la grădiniță la cine apelezi:

100% au încredere în educatoarea lor în rezolvarea unor situații-problemă.

INTERPRETAREA COMPARATIVĂ A DATELOR

Rezultate comparative la pretest și posttest

Pretest:

Întrebarea 1:

Îți place la grădiniță?

Postest:

Interpretare comparativă:

Dacă în etapa inițială doar 60 % din numărul total de preșcolari erau de părere că vin de plăcere iar restul de 40% nu și-au exprimat bucuria de a veni la grădiniță, după aplicarea jocurilor de socializare din etapa formativă, procentul de 60% a crescut la 100% ceea ce exprimă faptul că acest tip de metodă didactică a dus la schimbarea dorinței de a merge la grădiniță la toți copii din grupă.

Pretest:

Întrebarea 2:

De ce?

În cele mai multe cazuri (60%) copiii văd grădinița ca pe un mediu de studiu. De asemenea, aceasta este privită și drept o plăcere(40%), dar și drept o necesitate.

Postest:

Întrebarea 2:

De ce?

Gădinița este privită drept o plăcere(90%), dar și drept o necesitate iar de un procent de 10% ca un mediu de ocrotire, în lipsa părinților.

Interpretarea comparativă:

La această întrebare, după aplicarea jocurilor de socializare, preșcolarii s-au convins că un sunt aduși aici pe motiv că părinții sunt la muncă cid in contră pentru a învăța, pentru a socializa prin activitățile didactice sau și activități ludice.

Pretest:

Intrebarea 3:

Cu cine îți place să te joci:

60% din preșcolari sunt preșcolari care s-au adaptat repede la grădiniță și cărora le place să socializeze practic cu toți colegii de grupă. 30% din preșcolari sunt preșcolari obișnuiți să facă o selecție în alegerea partenerilor de joacă iar 20% nu au reușit încă să se adapteze socializarii în grup, jucându-se doar cu un singur coleg, care de obicei îi este rudă sau vecin. 10% din preșcolari are probleme de socializare , le place să stea izolați, atât acasa cât și la grădiniță.

Interpretarea comparativă:

În faza inițială, existau procente diferite la variantele de răuns la acest tip de întrebare. Erau reticenți la comunicare și mai ales reținuți în a-și alege partenerii de joacă. Jocurile de socializare i-au făcut pe majoritatea să fie sociabili cu cei din jurul său.

Pretest:

Întrebarea 4:

Împarți jucăriile cu ceilalți colegi:

Postest:

Intrebarea 3:

Cu cine îți place să te joci:

80% din preșcolari sunt preșcolari care s-au adaptat repede la grădiniță și cărora le place să socializeze practic cu toți colegii de grupă. 20% din preșcolari sunt preșcolari obișnuiți să facă o selecție în alegerea partenerilor de joacă .

Postest:

Întrebarea 4:

Împarți jucăriile cu ceilalți colegi:

Toți preșcolarii sunt darnici între ei, se respectă și se ajută.

Interpretarea comparativă:

În faza inițială, majoritatea preșcolarilor(80%) s-au adaptat repede la grădiniță și cărora le place să socializeze practic cu toți colegii de grupă. Cei 20% din preșcolari care la început erau obișnuiți să facă o selecție în alegerea partenerilor de joacă s-au schimbat în sensul că socializează cu ceilalți colegi, au devenit darnici și prietenoși. Astfel, procentajul în faza finală a ajuns la 100%.

Pretest:

Întrebarea 5:

Comunici cu colegii tăi?

40% dintre cei chestionați consideră comunicarea între preșcolari foarte bună dar 50% dintre ei o consideră inexistentă.10% afirmă că ei comunică foarte rar.

Postest:

Întrebarea 5:

Comunici cu colegii tăi?

80% dintre cei chestionați consideră comunicarea între preșcolari foarte bună dar 10 0% dintre ei o consideră inexistentă.10% afirmă că ei comunică foarte rar.

Interpretarea comparativă:

La această întrebare referitoare la comunicarea între preșcolari, în faza inițială, aceștia aveaau reținere de comunicare în procent de 50%, 40% din preșcolari comunicau foarte rar iar 10% nu comunicau deloc. Posibilele cauze ale acestor rezultate sunt inadaptarea în mediul educațional, lipsa de socializare.După etapa în care am aplicat la grupă, jocuri de socializarea, procentul a crescut considerabil (80%), ceea ce exprimă faptul că aceste jocuri i-a determinat pe cei care nu comunicau deloc sau rar să comunice în momentul în care se jucau și nu numai.

Pretest:

Întrebarea 6:

Vrei să devii liderul grupei, la jocuri :

Postest:

Întrebarea 6:

Vrei să devii liderul grupei, la jocuri :

Interpretare comparativă:

A fi lder într-o grupă înseamnă a ști să conduci acea grupă, să o reprezinți în mod pozotiv și mai ales să fi un model . Acest lucru s-a întâmplat după etapa formativă când 70% din subiecți își doreau să devină lider de grupă

Pretest:

Întrebarea 7:

Cu cine îți place să îți petreci timpul, cel mai mult?

Postest:

Întrebarea 7:

Cu cine îți place să îți petreci timpul, cel mai mult?

Înterpretarea comparativă:

Dacă la începutul cercetării, 50% din preșcolari le plăcea să își petreacă timpul liber cu preșcolarii de grupă, 40% cu părinții și 10% , singur, după aplicarea jocurilor, preșcolariii (80%) au conștientizat că cel mai mult este bine să te joci cu preșcolari de vârsta ta. Un procent de 20% consideră că e bine să te joci, mai mult în compania părinților

Pretest:

Întrebarea 8:

Dacă întâlnești probleme (greutăți) la grădiniță la cine apelezi:

Procentajul preșcolarilor în funcție de ajutorul dat de educatoare în situații axtreme:

60% au încredere în educatoarea lor în rezolvarea unor situații-problemă.

Pentru restul preșcolarilor, motivul principal al reticenței față de apelarea în situații extreme, la educatoare îl constituie lipsa încrederii.

Postest:

Întrebarea 8:

Dacă întâlnești probleme (greutăți) la grădiniță la cine apelezi:

100% au încredere în educatoarea lor în rezolvarea unor situații-problemă.

Înterpretare comparativă:

La această întrebare, inainte de etapa formativă, părerile despre încredere în situații extreme erau împărțite: 60% din totalul de preșcolari erau convinși ca cea la care trebuie sa apeleze în situații extreme este doamna educatoare, atâta timp cât sunt in mediul educațional- grădinița, 20% condiderau că părinții sunt cei la care pot apela iar 20% considerau că tebuie să apeleze la un coleg în situații extreme.

După etapa formativă, rezultatele au fost de 100% ceeea ce exprimă faptul că preșcolarii trebuie să socializeze în primul rând , cu doamna educatoare, în orice situație.

După aplicarea probelor de evaluare afectivă, morală și psihosocială am aplicat din nou și testul sociometric pentru a vedea dacă au intervenit schimbări în relațiile socio-afective din cadrul grupei. Testul sociometric ilustrat mai jos este aplicat oral, fiecare copil răspunde la cele 3 tipuri de itemi ce ilustrează preferința, popularitatea respectiv respingerea, marginalizarea copiilor.

Obiectivele:

O1–cunoașterea climatului psiho-socio-afectiv ce s-a stabilit la nivelul microgrupului preșcolar;

O2 –indicarea statutului fiecărui copil în grupul din care face parte;

O3 – determinarea gradului de coeziune a grupului

Itemii testului sociometric:

1. a) Care sunt cei mai buni 2 prieteni de la grădiniță ?

b) Numește 2 copii care nu-ți sunt prieteni.

2. a) Numește 2 copii cu care ai prefera să lucrezi în activitatea liber-aleasă.

b)Numește 2 copii cu care nu te-ai juca.

3. a) Numește 2 copii cu care ai prefera să mergi în excursie.

b)Numește 2 copii cu care nu ai merge în excursie.

’’Alegerile” și “respingerile” înregistrate în testul sociometric sunt reprezentate descriptiv în matricea sociometrică, iar scorurile calculate cu ajutorul acesteia sunt reprezentate grafic în sociograma colectivă și individuală.

Am întocmit sociomatricea și am notat cu + (plus) relațiile de preferință și cu – (minus) relațiile de respingere, apoi am calculat indicele statusului sociometric care arată poziția ocupată de o persoană în cadrul grupului social și se calculează după formula: Iss = n / (N- 1) unde: n= numărul alegerilor primite de subiectul respectiv, iar N= numărul total al membrilor grupului.

Rezultatele obținute în urma aplicării testului sociometric final sunt prezentate în sociomatricea următoare:

SOCIOMATRICEA GRUPEI-EVALUARE FINALĂ

Aplicând și în etapa finală testul sociometric pe care l-am inițiat la începutul anului școlar constatăm modificări în relațiile din grupă.G.A. și-a menținut poziția de lider, în timp ce M.C.și-a pierdut-o,având doar două alegeri față de G.A.care a rămas cu 4.În același timp observăm că dintre copiii care au avut 3 alegeri la început doar H.M. a primit și acum 3 alegeri.Au apărut acum L.D. și M.T. cu 3 voturi fără nici o repingere.Tot 3 alegeri au primit și M.M., B.R.și A.B.,dar și o respingere.

Obsevăm astfel schimbările apărute în cadrul grupului, noile atracții și respingeri.Chiar dacă au apărut modificări grupul a rămas coeziv.

Rezultatele obținute în urma calculării indicelui statusului sociometric în etapa finală sunt prezentate în tabelul următor:

Nr. alegeri primite

indicele statusului sociometric : ISS =

N – 1

Tabelul 13. Rezultate obținute la calcularea indicelui de status sociometric în etapa finală

Observăm că G.A. și-a păstrat indicele de 0,21 rămânând la fel de ’’populară’’în grupă,în timp ce M.C.și-a pierdut popularitatea.Indicele lui a scăzut la doar 0,11..Urmează un grup de 7 copii cu un indice de 0,16,apoi alți 5 copii cu un indice de 0,11 și 7 copii cu un indice de 0,05,adică o popularitate scăzută.

Copilul M.S. care obținuse cel mai mic indice în testarea inițială a reușit să obțină o alegere și o respingere,având acum un indice de 0,05.Observăm că unii copii si-au păstrat indicele de statut sociometric, alții au crescut sau au scăzut în preferințe, semn că relațiile s-au schimbat.

Apoi am calculat indicele de coeziune a grupului și am constat că acum avem 12 relații reciproce și 17 unilaterale.Numărul relațiilor reciproce a crescut ceea ce înseamnă că ei au început să socializeze mai mult, că interacționează mai mult cu toți colegii din grupă, că manifestă mai multă toleranță, cooperează.

Indicele coeziunii grupului Ic = = = * = = 6

R = 12 ( relații reciproce )

U = 17 ( relații unilaterale )

p = ; p = = ; unde k = 2 ( nr. alegeri permise )

q = 1 – p

q = 1 – =

Indicele coeziunii grupului : 6

Indicele de coeziune crescut îmi arată că putem vorbi de o unitate a grupului,că acești copii nu mai trec cu ușurintă de la o stare emotivă la alta,nu își mai schimbă atât de ușor partenerii de joc, sunt mai constanți în motivațiile alegerilor sau respingerilor făcute, dar continuă să aibă și respingeri.

Alegerile și respingerile fiecărui copil din grupă sunt prezentate în sociograma colectivă de la figura 13,iar alegerile și respingerile unui copil din grupă (M.V.) sunt redate în sociograma individuală de la figura 14:

Figura 13.Sociogramă colectivă

Figura 14.Sociogramă individuală-M.V.

Chiar dacă au apărut schimbări în alegerile și respingerile copiilor, modificări ale indicelui de statut sociometric, grupul a rămas coeziv datorită lui G.A.care și-a menținut poziția de lider și continuă să țină grupul apropiat menținând un climat pozitiv în care fetele colaborează mai mult cu băieții.

Înterpretare comparativă:

La această întrebare, inainte de etapa formativă, părerile despre încredere în situații extreme erau împărțite: 60% din totalul de preșcolari erau convinși ca cea la care trebuie sa apeleze în situații extreme este doamna educatoare, atâta timp cât sunt in mediul educațional- grădinița, 20% condiderau că părinții sunt cei la care pot apela iar 20% considerau că tebuie să apeleze la un coleg în situații extreme.

După etapa formativă, rezultatele au fost de 100% ceeea ce exprimă faptul că preșcolarii trebuie să socializeze în primul rând , cu doamna educatoare, în orice situație.