Modalități de dezvoltare a turismului rural și cultural în zona Văii Avrigului [309213]
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1. [anonimizat] 3
1.1. [anonimizat] 3
locală
1.2. Motivația dezvoltării turismului rural și agroturismului 9
1.3. Motivațiile aduse în favoarea dezvoltării turismului cultural 11
în spațiul rural
Capitolul 2. Analiza potențialului turistic al Văii Avrigului 14
2.1. Caracteristici generale ale cadrului natural și antropic 14
al Văii Avrigului
2.2. Potențialul turistic natural al Văii Avrigului 18
2.3. Potențialul turistic antropic al Văii Avrigului 20
2.4. Forme de turism practicate pe Valea Avrigului 25
Capitolul 3. Modalități de dezvoltare a Văii Avrigului prin turism rural și 31
cultural
3.1. [anonimizat] 31
și agrement în zonă
3.2. Integrarea în circuitul turistic rural a patrimoniului cultural 40
din zonă
3.3. Analiza SWOT a turismului pe Valea Avrigului 43
3.4. Direcții de dezvoltare durabilă a turismului rural și cultural 44
pe Valea Avrigului
Concluzii 49
Bibliografie 50
Anexe 51
INTRODUCERE
Pentru a [anonimizat], care prezintă interes din ce în ce mai mare la nivel național și internațional.
[anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] o mare dispersie în spațiu (la pensiunile agroturistice) [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], dar în același timp să poată deveni competitive pe piața turismului rural mondial.
În această lucrare insist asupra unor necesități imperioase și anume: [anonimizat] a ofertei turistice și promovarea produselor turismului rural și cultural ca elemente de susținere și dezvoltare a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], monumentele arhitecturale populare ([anonimizat], case cu arhetipuri specifice ariei etnografice), [anonimizat]. Acestea, [anonimizat], satisfac cele mai multe dintre cerințele celor care aleg acest spațiu rural ca destinație turistică.
[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]urală a acestuia. De altfel, definiția acceptată de Uniunea Europeană, anume că „turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman” pune în evidență trăsăturile agroturismului și ecoturismului axate pe principiile de dezvoltare ecologică, socio-economică și culturală, adică dezvoltarea durabilă.
Turismul rural și cultural sunt forme de manifestare viabilă a turismului durabil, ale căror principii se impun cu necesitate, tot mai mult, în perioada actuală.
CAPITOLUL I
TURISMUL RURAL ȘI CULTURAL – DIMENSIUNI ȘI MOTIVAȚII
Turismul rural, cu componentele sale agroturism și ecoturism, îmbracă forme variate de sejur și circuite, cu un spectru larg de motivații și valorifică, în cel mai înalt grad, resursele turistice, dotările și echipamentele turistice din spațiul rural. Dacă în turismul rural se utilizează diverse spații de cazare existente în aria rurală, de la hanuri și hoteluri la vile și cabane, în agroturism se folosesc pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice, agroturismul fiind strâns legat de gospodăria țărănească, adresându-se cu precădere sejururilor vacanțiere, de week-end sau de circumstanță.
Turismul rural este asociat adesea cu ecoturismul, ca „turism verde”, care nu produce efecte negative în mediul înconjurător. De fapt, ecoturismul este un turism bazat pe principii ecologice de protejare a geo-biodiversității, a mediului înconjurător și a tradițiilor economice și culturale ale comunităților locale. Formele de manifestare ale acestuia se incumbă în activitățile legate de turismul rural și agroturism.
Pensiunea turistică rurală (agroturistică) constituie nucleul agroturismului, unde turiștilor li se oferă servicii de cazare și masă, preparate din produse naturale (ar trebui ecologice), preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizați pe plan local, iar proprietarii de pensiuni, pe post de gazde, se ocupă direct de primirea turiștilor, de sejurul și programul acestora. Turiștii pot fi angrenați într-una dintre activitățile legate de agricultura sau meșteșugurile locale.
În practica amenajării turistice durabile se utilizează norme pentru amenajarea și concepția arhitecturală de echipare a teritoriului rural cu structuri de primire turistică. Acestea determină măsura în care dezvoltarea turistică se integrează în cadrul natural și cultural și se evită problemele de impact asupra mediului.
1.1. Influența turismului rural în dezvoltarea economico-socială locală
Frumusețea peisajului rural, sănătatea mediului climatic de la țară, etnografia și folclorul, meșteșugurile, fondul piscicol și cinegetic, fondul viticol pomicol etc., existente în mediul sătesc, fac ca România să dispună de multiple posibilități pentru dezvoltarea agroturismului și turismului rural.
Transformarea unor zone rurale în destinații turistice se face progresiv, fie la inițiativa unor grupuri de întreprinzători care dezvoltă mici afaceri turistice cu scopul atragerii de turiști, fie ca rezultat al descoperirii zonelor de către vizitatori, generând astfel cererea pentru activități turistice la care activitatea locală reacționează.
“Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și are trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membri relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii. Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura și silvicultura dețin un rol important, sensul cuvântului rural este mai larg decât al celui agricol sau silvic, aici fiind cuprinse și alte activități cum sunt: industria specifică ruralului, artizanatul, serviciile productive privind producția agricolă și neproductive care privesc populația rurală”. În prezent, devine tot mai clară transformarea socială a comunității rurale, supusă unei presiuni accentuate de omogenizare și integrare internațională. Pentru a susține cele afirmate, este elocventă prezentarea factorilor care diferențiază “ruralul” de “noul rural”, factori valabili și pentru țara noastră (tabelul 1.1).
Tabelul 1.1. Factori care diferențiază “ruralul” de “noul rural”
Sursa: Revista de comerț nr. 9, Septembrie 2010, pag. 35
În ultimele decenii, politica dezvoltării regionale a U.E. coroborată cu politicile naționale ale statelor membre au încurajat orientarea turismului către zonele rurale, luând în calcul efectele și implicațiile sociale pozitive ale acestei politici. Din analizele efectuate de Organizația Mondială a Turismului rezultă că turismul rural se dezvoltă într-un ritm mai rapid decât turismul internațional în ansamblul său.
“În sensul cel mai larg, se consideră că turismul rural cuprinde recreerea în decor rural sau mediu rural în scopul participării sau experimentării unor activități, evenimente sau puncte de atracție care nu sunt disponibile în zonele urbane. Acesta cuprinde rezervații, naturale zone rurale deschise, sate și zone agricole. El cuprinde ecoturismul și agroturismul. Turismul rural devine din ce în ce mai atractiv, pe măsură ce turiștii devin mai mobili și caută o schimbare față de viața de la oraș. Măsura în care ei pătrund în viața de la țară diferă de la un vizitator la altul. Unii vizitatori doresc să fie simpli spectatori, alți vor să se implice în mod direct în proiecte de protecție și conservare a mediului sau în activități agricole. Există provocări de dezvoltare și promovare care trebuie rezolvate dacă se oferă și se informează vizitatorii potențiali în legătură cu produsele corespunzătoare.” În statele U.E., turismul rural se diferențiază de la o țară la alta, deși de cele mai multe ori are la bază politici și obiective similare.
“Turismul rural este una din primele forme de manifestare a turismului din România. În evoluția sa istorică, turismul rural a avut perioade de ascensiune de cădere, dar niciodată de dispariție.”.
Începutul turismului rural în România se situează în jurul anilor ‘30 și se leagă de valorificarea resurselor turistice montane și balneare. Ca urmare, s-a concentrat în zonele Bran-Rucăr, Valea Oltului, Harghita-Covasna. În jurul stațiunilor turistice de renume s-a oferit cazare pe timpul verii în casele localnicilor. Activitatea s-a dezvoltat treptat, ajungându-se la construirea de pensiuni turistice.
Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupurile de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre. A fost un început promițător, căci în anul 1972 Ministerul Turismului a elaborat ordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de Cercetare pentru promovare turistică internațională a identificat și selectat locații rurale reprezentative pentru satele românești, ce urmau a fi lansate în turism. De comun acord cu oficiile județene de turism și organele administrației locale s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități rurale.
În perioada 1973-1974, la cererea Ministerului Turismului din acea vreme s-a lansat acțiunea de identificare de sate turistice din toate zonele etnografice și a gospodăriilor țărănești, pentru omologare. Au fost atestate 13 sate și au funcționat doar trei: Bran, Lerești și Sibiel.
Practicarea în mod organizat a turismului rural a început după anul 1989, activitate încurajată prin reglementări interne și cu concentrare în zona montană și submontană a țării, a cărei populație numără circa 1.5 mil. locuitori și peste 600.000 de gospodării familiale. După 1989, primele gospodării înscrise în turismul rural au fost în zona Moeciu – Bran – Rucăr. Apoi s-au extins gospodăriile înscrise din zonele Bârsei, Dornelor, Maramureș, Munții Apuseni, Cluj și Sibiu.
Asociația ”Operation Villages Roumains” (OVR) a fost constituită în anii 1988-1989 pentru a proteja satele românești de campania de sistematizare a satelor inițiată de fostul regim comunist în cadrul căreia urmau a fi demolate multe sate și cătune. Această asociație a contribuit la întârzierea acțiunilor de strămutare a gospodarilor țărănești. După 1990, asociația a acționat pentru sprijinirea și ajutorul umanitar pentru zona rurală, apoi a desfășurat acțiuni de parteneriat în vederea dezvoltării satelor românești.
După 1990, interesul pentru turismul rural a luat amploare. Începând din 1992, România a beneficiat de Programul PHARE pentru turism, care s-a derulat în două etape până în anul 1997, având alocate fonduri de circa 5.9 mil. euro pentru: dezvoltare instituțională; pregătirea personalului; elaborarea strategiilor de dezvoltare; grant-uri în turism și co-finanțarea unor proiecte de dezvoltare.
Satele românești prezintă un caracter aparte din punct de vedere al patrimoniului cultural și arhitectural în funcție de regiune, fapt ce imprimă acestora o identitate specifică în ceea ce privește modul viață, precum și punerea în valoare a resurselor locale. Măsura 322 din Programul Național de Dezvoltare Rurală implementată începând cu 2007 și până în 2015 a avut în vedere renovarea, dezvoltarea satelor, conservarea și îmbunătățirea moștenirii rurale, obiectivul fiind acela de creștere a atractivității spațiului rural prin punerea în valoare a unei componente importante a vieții satului românesc, și anume cea culturală. Prin această măsură s-au alocat fonduri pentru proiecte care au vizat: crearea și modernizarea infrastructurii rurale; amenajarea spațiilor de interes public din localitățile rurale; studii și analize legate de protejarea patrimoniului cultural de interes local; investiții aferente serviciilor de bază pentru populația rurală;”
Analizând piața turistică externă a turismului rural și comparând-o cu oferta românească în domeniu, aceasta din urmă se particularizează prin:
existența cadrului montan cu o componentă naturală nemodificată;
conservarea elementelor vechi de civilizație rurală și aplicarea lor în viața de zi cu zi;
prezența unor tradiții și valori etnofolclorice reprezentative (arhitectură populară, meșteșuguri, folclor și port popular, sărbători folclorice și obiceiuri populare etc.);
ospitalitatea românească cu influențe de tip latin, obiceiurile gastronomice de la marile sărbători religioase creștin-ortodoxe;
valorificarea fructelor și a altor produse de pădure, consumul de alimente proaspete bio și ecologice la prețuri foarte mici, practicarea terapiei ocupaționale și inițierea în tainele medicinii naturiste populare românești;
integrarea turiștilor în viața comunităților rurale foarte vechi și experimentarea atmosferei specifice acestora;
existența unui număr mare de vorbitori de limbi străine de largă circulație internațională; facilitatea în a înțelege și a vorbi limbi străine;
Deși mai sunt multe de învățat în domeniul turismului rural, de la valorificarea corespunzătoare a potențialului rural și până la a oferi produse turistice calitative care să satisfacă cerințele tuturor categoriilor de turiști, trebuie luate în calcul atuurile acestei forme de petrecere a vacanței, cât și eforturile de stimulare. Astfel, se poate anticipa o evoluție pozitivă și dinamică a turismului rural românesc.
România are suficiente posibilități de dezvoltare a turismului rural, practicarea acestuia fiind nu numai posibilă dar și necesară în etapa actuală. Veniturile realizate contribuie la ridicarea nivelului de trai a satului românesc, iar locuitorii săi ar putea schimba radical imaginea României pe plan mondial.
Pentru a deveni cu adevărat o destinație solicitată intens de cei care optează să-și petreacă timpului liber într-un sat din România, se impune înlăturarea unor carențe sau deficiențe care împiedică dezvoltarea turismului rural pe măsura impresionantului potențial al acestui spațiu de locuire.
Toate măsurile trebuie să fie însă și în folosul populației locale pentru a crește calitatea vieții în așezările rurale.
Principalul motiv pentru care vizitatorii aleg destinați turistice rurale îl reprezintă faptul că doresc să se bucure de calitatea peisajului rural natural, dar și antropic. Menținerea calității mediului reprezintă o condiție esențială pentru ca dezvoltarea spațiului rural să fie atractivă.
Dezvoltarea infrastructurii de transport și pentru alte servicii ar trebui să vină în întâmpinarea nevoilor vizitatorilor și localnicilor și să tină seama de politicile de mediu. Este necesar să se urmărească creșterea ponderii numărului de vizitatori ce utilizează mijloacele de transport în comun pentru a ajunge la destinația turistică respectivă prin îmbunătățirea calității acestora, prin stabilirea unor noi rute și a unor orare atractive și printr-o promovare de calitate. Un rol esențial îl au și unele dotări tehnico-edilitare care sporesc gradul de confort și igienă fără a duce la urbanizarea agresivă a spațiului rural. Realizarea acestei cerințe devine o condiție primordială pentru crearea și menținerea unui flux turistic constant, care să asigure amortizarea investiților și acumularea profitului. Dezvoltarea și modernizarea transporturilor, mai ales prin creșterea calitativă și cantitativă a mijloacelor de transport, a telecomunicațiilor este un alt factor important.
Turismul rural, activitate care în ultimii ani a cunoscut o puternică dezvoltare, se confruntă cu probleme datorate faptului că proprietarii de pensiuni turistice din mediul rural provin din alte sectoare de activitate și nu au pregătirea adecvată pentru a răspunde exigențelor turismului actual.
Pe piața turistică mondială și îndeosebi pe cea europeană are loc fenomenul de puternică segmentare a cerințelor consumatorilor. Valorificarea atentă a tuturor resurselor turistice prezente, amenajarea acestora, creează condiții de realizare a unor produse autentice de marcă, care să intereseze turistul și care cer un anumit mod de prezentare și vânzare a ofertei. Pentru industria turistică, comerțul electronic reprezintă o oportunitate deoarece oferta sa este adusă mai aproape de clientul potențial iar pe de altă parte activitatea agenților economici de turism poate fi mai ușor globalizată.
Operatorii de turism rural din zona Văii Avrigului au început să înțeleagă acest lucru, să-și adapteze produsele pentru distribuția pe internet și să investească în site-uri proprii care pun în evidență oferta, programele turistice și informații necesare activități de turism.
Rolul resurselor umane a sporit. Din cauza condițiilor economice actuale și mai ales a dinamicii transformărilor fără precedent din sectorul serviciilor, în special a celor din turism, se constată o necesitate acută de calificare și recalificare a forței de muncă din acest domeniu de activitate. Formarea profesională pentru turismul rural se poate realiza prin cursuri de lucrători în pensiune, cursuri de ghizi și agenți locali pentru agroturism, administratori de pensiune agroturistică. În zona Sibiu unitățile de învățământ vin să suplimenteze necesarul de forța de muncă calificată pentru turism. Agenți economici din zonă, în special prestatorii din turism, conștientizează importanța studiilor de specialitate și colaborează cu unitățile de învățământ prin încheierea de convenții pentru efectuarea stagiilor de practică comasată.
Stimularea micilor întreprinzători în crearea și întreținerea facilităților (mijloace de transport, pensiuni, grădini, păduri, alei, parcuri etc.) prin programe și înlesniri guvernamentale reprezintă un alt aspect care trebuie luat în calcul în elaborarea unei strategii de dezvoltare a acestui gen de turism.
În România, există în prezent sate care dispun de condiții naturale bune pentru practicarea turismului și care beneficiază de un spațiu arhitectural pitoresc, cu case și gospodării confortabile, cu oameni ospitalieri ce au o tradiție culturală și artistică proprie, cu meșteșugari și artizani talentați. Cu toate acestea, multe dintre ele nu sunt valorificate, chiar dacă au un important și bogat patrimoniu local, locuitorii din aceste sate fiind nevoiți să plece la oraș pentru a-și găsi un loc de muncă sau să să-și valorifice produsele proprii. Acest lucru poate fi „împiedicat” prin încercarea de implementare a agroturismului în aceste zone, pornind și în întâmpinarea nevoilor de odihnă și recreere activă a populației de la orașe, din marile aglomerări urbane, a căror satisfacere duce și la valorificarea resurselor locale. “Turismul rural cu componenta sa agroturismul se practică, empiric, în România de peste 60 de ani. Dar abia după 1990, acesta a cunoscut o dezvoltare mai amplă și chiar o organizare pe piața internă și externă.”
Agroturismul reprezintă acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală, nepoluată, având un specific agrar, acțiune finalizată pentru un sejur de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țărănească, cu consumul de produse locale alimentare și nealimentare, coabitarea, observația, asistența și coparticiparea în comunitatea socială locală, prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga acțiune.
Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăriile țărănești, spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată de timp, vin în așezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement. Această activitate turistică are un caracter ocazional. Astfel, prin agroturism se încearcă dezvoltarea unor inițiative, a unor activități tradiționale, a unor meșteșuguri, care multă vreme au fost neglijate și în schimb va determina consolidarea unor creații artistice locale, legarea unor prietenii între turiști și gospodarii de la sate, satisfacerea unor nevoi materiale și spirituale ale turiștilor. Toate acestea vor duce în final la stimularea vieții economice rurale și în perspectivă la dezvoltarea respectivelor așezări.
1.2. Motivația dezvoltării turismului rural și agroturismului
Motivația călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de tradiții și obiceiuri, de activitățile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul de amenajare turistică a spațiilor rurale vizează crearea condițiilor pentru prezența turiștilor și satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte și pentru desfășurarea nestingherită, chiar pentru stimularea activităților economice specifice, pe de altă parte.
Motivațiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturalețe, îndeamnă pe majoritatea turiștilor care iau contact cu satele să se considere privilegiați pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul și farmecul lor. Totodată curiozitatea, ce decurge din informații asupra ospitalității populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului și ritualurilor, determină largi categorii de turiști să cunoască la fața locului toate acestea și să păstreze amintiri durabile din vacanțele inedite petrecute în mediul rural.
Un factor care influențează cererea agroturistică îl constituie industrializarea ce a avut loc în ultimele decenii, ceea ce a determinat o fluctuație a populației de la sate spre orașe, în vederea găsirii unui loc de muncă sau pentru a-și continua studiile. Acest lucru s-a petrecut în special în rândul tinerilor care, plecând la oraș, și-au întemeiat familii și și-au schimbat modul de viață, însă au rămas legați sentimental de sat și din acest motiv a apărut dorința petrecerii week-end-ului și vacanțelor la țară în satele de unde au plecat.
Cererea crescândă pentru turismul din regiunile rurale, de reorientarea unor aspirații, gusturi, tendințe către folclor, tradiție și puritate a naturii necesită un comportament turistic, care la rândul lui, implică un set de motivații adecvate. Reîntoarcerea la natură este rezultatul necesității de relaxare, sănătate, confort fizic și spiritual. Ea demonstrează că omul modern nu se poate rupe de modul natural de viață, iar contactul lui cu mediul rustic are efecte în menținerea echilibrului său.
Principiile pentru dezvoltarea durabilă a agroturismului sunt:
folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatarea optimă, conservare);
reducerea consumului și a risipei de resurse turistice;
menținerea diversității naturale, culturale, sociale a spațiului rural;
integrarea agroturismului în strategii de dezvoltare națională regională, locală (dezvoltarea ofertei, promovare, organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare);
sprijinirea economiei locale în dezvoltarea socio-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale;
implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului și a bunurilor culturale; de aici, și rolul organizațiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice;
consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a evita conflictele de interese între politica guvernamentală, regională și cea locală.
dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătire profesională, calificare, perfecționare, pregătire civică, sociologică;
promovarea marketingului în agroturism;
cercetarea și monitorizarea acțiunii de turism și a activității de conservare și protejare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.
În aceste condiții, s-au format câteva segmente ale cererii agroturistice. În primul rând a apărut acel segment de turiști reprezentat de foști tineri, care acum au familii și care cu mare plăcere arată propriilor copii meleagurile natale, obiceiurile tradiționale ale satului, preocupările și realizările gospodăriilor de la sat.
Un alt segment îl constituie copiii, tinerii. Se poate angrena la un moment dat această categorie de turiști în activități gospodărești care nu presupun un efort deosebit și, în același timp, fac mare plăcere copiilor. Un copil sau un tânăr se va simți astfel util și responsabil, în același timp.
Un segment important îl constituie orășeanul autentic, adică acela care nu are origini rurale sau, dacă are, acestea sunt îndepărtate. Orășeanul, plictisit de ritmul citadin, obosit de blocuri și autostrăzi, dorește ca cel puțin în concediu să respire aer curat, să fie departe de zgomot și de praf, să se poată bucura și de un regim alimentar sănătos. Acesta este omul care dorește să evadeze de la oraș pentru o perioadă, este turistul care dorește liniște și relaxare, sau cel puțin odihnă activă și toate aceste lucruri le poate găsi doar în mediul rural.
Un segment mai aparte al cererii agroturistice îl reprezintă turiștii cu posibilități financiare deosebite, care plictisiți de turismul de tip industrial, doresc să încerce ceva nou și deosebit. De asemenea, turiștii cu venituri mai mici, care nu-și pot permite un concediu într-o stațiune clasică, vor apela la această formă de turism care este ieftină și accesibilă.
În concluzie, orice persoană care dorește să se odihnească, să se recreeze într-un cadru natural, să-i învețe pe copiii săi o serie de lucruri având la dispoziție un material didactic natural, să participe la unele activități gospodărești, poate apela la această formă de turism, agroturismul. Agroturismul reprezintă deci o reală șansă pentru economia rurală locală.
În ultimul timp, cererea pentru turismul rural a crescut foarte mult datorită regăsirii unor gusturi și tendințe pentru folclor, tradiție și puritate a naturii, de către locuitorii de la orașe.
Valea Avrigului poate și trebuie să devină zonă turistică de sejur, o destinație pentru petrecerea concediului tot timpul anului, deoarece ea răspunde nu numai motivației turismului cultural, ci și altei cerințe moderne, aceea de petrecere a timpului liber în natură, fapt de altfel constatat și în alte țări; sondajele făcute printre vizitatorii monumentelor istorice demonstrează că atenția se îndreaptă nu numai asupra monumentelor, ci și asupra mediului înconjurător în care se află acestea. Această motivație este exprimată cât se poate de convingător într-o declarație a dr. Andre Lwoff – laureat al premiului Nobel: “Când ești un european trăit în mediul gălăgios al metropolelor continentale, deslușești că acolo, în Țara de Sus, după cum o numiți dumneavoastră, cei din România, cunoști și trăiești împlinirea sentimentului liniștii… Frumusețea mănăstirilor vizitate și ambianța, liniștea climatului, iată de ce m-a bătut gândul să mă stabilesc acolo…”.
Prin urmare, una din motivațiile ce determină cererea pentru turismul rural o reprezintă reîntoarcerea la natură care, indiferent de vârstă, sex, profesie, statut social este consecința necesității de relaxare, confort fizic și spiritual. Aceasta pentru că omul modern, chiar în era calculatorului, nu se poate rupe de natură și modul de viață în cadrul acesteia, iar contactul cu mediul rustic are efecte în menținere echilibrului social. Turismul are și o profundă semnificație socio-umană; acționează, prin natura sa, atât asupra turiștilor în mod direct, cât și asupra populației din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng și asupra calității mediului, a utilizării timpului liber și nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre națiuni.
Satul, ca păstrător al tradițiilor, obiceiurilor, artei populare a căpătat o dimensiune culturală. Întregul său patrimoniu cultural care a fost păstrat și conservat arată că poate sprijini în aceeași măsură ca și orașul turismul cultural. Turismul cultural desfășurat în spațiul rural, atent organizat, poate fi privit și ca o formă a ecoturismului. Ca argumente stau eforturile de protejare a patrimoniului cultural și interferențele cu turismul în ariile protejate care reprezintă un domeniu ce începe să câștige o tot mai mare importanță. De asemenea, dacă se are în vedere că potrivit statutului și structurii Patrimoniului Cultural Mondial, în sfera culturii au fost incluse și ariile protejate ca spații de natură sălbatică, foarte puțin modificate de activitățile antropice, este lesne de argumentat includerea turismului cultural în sfera largă a formelor dezvoltării durabile.
1.3. Motivații aduse în favoarea dezvoltării turismului cultural în spațiul rural
La baza afirmării și dezvoltării turismului cultural, ca formă a recreerii și cunoașterii, stau trei cerințe primordiale:
protejarea și conservarea întregului patrimoniu cultural-național și internațional;
pregătirea și asigurarea unor servicii turistice de calitate deosebită;
respectarea modului de viață al populațiilor autohtone
Pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie să respecte anumite condiții: să fie motivată de dorința de cunoaștere; să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificație culturală (monument, operă de artă, spectacol etc.); să presupună intervenția unui mediator (persoană, document, material audio-vizual) care să pună în valoare produsul cultural, context în care se explică interconexiunile turismului cultural cu celelalte forme de turism, prezența unor motive culturale în desfășurarea vacanțelor cu scop de odihnă, recreativ, balnear etc.)
Organizația Mondială a Turismului consideră că turismul cultural include:
turismul pentru tineret, în care predomină aspectul cultural – educativ, inclusiv călătorii de studii, pentru învățarea unei limbi străine, taberele internaționale pentru tineret;
schimburi reciproce de artiști, scriitori etc. și manifestările prilejuite de acestea;
turism rural, sejururi la familiile regiunii sau țării vizitate, sejururi în sate de vacanță integrate mediului cultural local;
participarea la festivaluri regionale, naționale, internaționale;
circuite cu temă culturală, care include vizitarea de muzee, locuri istorice și participarea la diferite manifestări culturale; pelerinaje la locuri și monumente istorice, religioase.
Turismul cultural are un conținut complex, caracteristică ce se manifestă în atât în privința produselor oferite și formelor de concretizare a călătoriilor, cât și din perspectiva consumatorilor de vacanțe culturale. Turismul cultural se sprijină pe o mare varietate de resurse (artiști, artizani, obiecte tangibile și intangibile, acțiuni și relații între arte care sunt practicate în folosul consumatorilor de turism cultural). Turismul cultural se diferențiază față de alte forme de turism printr-o cerere specifică de bunuri și servicii, determinate în principal de caracteristicile vieții culturale și de particularitățile
segmentului de turiști căruia i se adresează. Determinarea relațiilor dintre turismul cultural și alte forme de turism pornește de la câteva aspecte esențiale: categoria de resurse, tipurile de activități practicate, disponibilitățile financiare ale potențialilor turiști, nivelul educațional și cultural al turiștilor, gradul de mobilitate al turiștilor și sezonalitatea, nivelul de amenajare turistică a resurselor specifice, calitatea mediului înconjurător și nivelul poluării. Complexitatea turismului cultural este dată și de diversitatea motivațiilor clientelei, generată în principal de creșterea nivelului de instruire, a experienței turistice, a calității vieții și, nu în ultimul rând, de îmbunătățirea facilităților turistice. Fenomenul este foarte vizibil la nivelul continentului european, unde se regăsesc și cele mai vechi forme de practicare a turismului cultural.
Turismul cultural se adresează unei clientele cu un anumit nivel de cultură și instruire sau care este în formare. În determinarea tipurilor de clienți care aleg această formă de turism, un loc aparte îl reprezintă modelul de cultură, sau subcultură căruia îi aparțin.
Turismul cultural este, în general, un produs mai scump, dar nu de lux, deoarece implică anumite costuri generate de serviciile speciale incluse: vizitarea unor obiective culturale, participarea la evenimente culturale, editarea respectiv achiziționarea unor produse specifice (cataloage, ghiduri etc.) Comparativ cu alte forme de turism, sezonalitatea turismului cultural este mai puțin accentuată. Toate aceste particularități își pun amprenta asupra modului de organizare și de desfășurare a activității; totodată, ele oferă informații cu privire la modul de concepere a produselor, de proiectare a acțiunilor promoționale, astfel încât evoluția turismului cultural, dar și satisfacțiile turiștilor să înregistreze un trend pozitiv. Diversitatea aspectelor ce dau conținut vieții culturale își regăsește reflectarea în multitudinea formelor turismului cultural. Totodată, varietatea modalităților de asociere, combinarea componentelor culturale și serviciilor turistice specifice amplifică varietatea tipologică a turismului cultural.
Amenajarea turistică este un proces complex și dinamic de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerație relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențează aceste relații.
Amenajarea turistică durabilă trebuie înțeleasă prin respectarea unor principii de organizare și funcționare, care să direcționeze activitatea de turism în armonie cu condițiile naturale, economico-sociale și culturale ale teritoriului dat, cu anumite trăsături locale ale mediului (fragilitatea ecosistemelor) și cu caracterul de zonă protejată, respectând următoarele principii.
principiul integrării armonioase a echipamentelor și dotărilor turistice cu condițiile naturale și tradițiile arhitecturale, istorice și etnofolclorice ale zonei;
principiul flexibilității sau al structurilor evolutive;
principiul corelării activității principale (servicii de bază) cu serviciile suplimentar;
principiul interdependenței rețelelor de organizare a populației rezidente dintr-o stațiune sau regiune turistică (educație, civilizație, infrastructură și servicii pentru necesitățile comunității) și a populației turistice sosite (cu mentalitățile, cultura, nivelul de trai, necesitățile și structurile turistice proprii);
principiul funcționalității optime a întregului sistem de rețele;
principiul rentabilității directe și indirecte
Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, având în vedere că economia și mediul sunt fețe ale aceleiași monede, cu alte cuvinte cele două sunt strâns legate și interdependente. Turismul, prin conținutul și trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă în economia unei țări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar, ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, efectul de antrenare, de stimulare a producției în alte domenii, ocuparea forței de muncă, etc. se constituie ca o activitate prioritară, de interes național.
CAPITOLUL 2.
ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC AL VĂII AVRIGULUI
Orice unitate teritorială se particularizează prin anumite specificități, care o individualizează față de alte unități teritoriale învecinate sau similare. Pentru Valea Avrigului, situația este frapantă încă de la început.
Cu o localizare de invidiat în centrul țării, se află într-o postură diferită, datorită neconectării acesteia la infrastructură, dezacordului relațional între spațiile urban și rural sau gravitației exercitate de polii extraregionali (Sibiu, Mediaș, Sighișoara).
2.1. Caracteristici generale ale cadrului natural și antropic al Văii Avrigului
Valea Avrigului se află în județul Sibiu, în partea de sud a Transilvaniei, în centrul României. Ea cuprinde arealele situate de-a lungul râului Avrig, care izvorăște din masivul Făgăraș, de sub lacul glaciar Avrig, având o direcție de curgere sud-nord și se varsă în râul Olt, la est de orașul Avrig. Orașul Avrig reprezintă centrul geografic polarizator al Văii Avrigului și este singurul oraș pe din areal..
Fig. 2.1. Poziția geografică a Văii Avrigului în cadrul țării și a județului Sibiu
În ceea ce privește amplasarea geografică a arealului studiat, acesta se află în zona de contact dintre Depresiunea Făgărașului și Munții Făgăraș, drenată de râul Avrig, ce confluează în apropiere de Avrig cu râul Olt. Limitele sunt date, în nord de contactul cu Podișul Hârtibaciului, în est interfluviul care-o separă de bazinul hidrografic Porumbacu, în vest interfluviul ce o delimitează de bazinul hidrografic Racovița, iar în sud creasta Munților Făgăraș.
Munții Făgăraș reprezintă nucleul peisajului specific arealului, dintre creasta Făgărașului și Olt, cu un relief glaciar și periglaciar, dar și piemontul dealurilor subcarpatice ce fac trecerea spre Depresiunea Făgăraș.
Deschiderea pe care arealului studiat o are spre unitățile vecine – importante destinații turistice, a permis și dezvoltarea acestuia, cu atât mai mult cu cât se adaugă prezența unui potențial natural valoros, precum și apropierea de centrul polarizator Avrig, ce a facilitate atragerea de turiști spre arealul luat în studiu.
Zona văii Avrigului se înscrie în sectorul vestic al Munților Făgăraș. Fundamentul este alcătuit din blocuri formate din roci cristaline și se află la adâncimi mari. Peste el se află roci sedimentare acumulate în mai multe faze într-un bazin tectonic marin sau lacustru. Regiunea a fost exondată definitiv după ponțian și antrenată ulterior în ridicare și ușoară ondulare aparținând unor structuri de domuri. Ca urmare, la suprafață sunt roci cu rezistență mică, ceea ce face ca eroziunea și procesele gravitaționale să fie extrem de active.
Din punct de vedere hipsometric, Munții Făgărașului se caracterizează prin succesiunea extrem de rapidă a treptelor de relief, de la 500 m la peste 2500 m. Fiecare din aceste trepte evidențiază clar caracterul abrupt al versantului nordic al Făgărașului.
Prezența formelor glaciare cu o largă extensie și cu numeroase particularități locale sunt elemente de bază care definesc unitatea treptei înalte a Făgărașului. În general, atât circurile glaciare, cât și văile glaciare sunt orientate către nord, în conformitate cu abruptul care delimitează în această direcție creasta Făgărașului. Circurile și văile glaciare se înscriu la obârșiile văilor Moașa Avrigului, Avrig, Porumbăcelului și Porumbacului.
Relieful periglaciar și crionival, care accentuează caracterul alpin al acestor munți este alcătuit din creste ascuțite și crenelate, vârfuri piramidale separate de curmături adânci „portițe”, turnuri, colți ascuțiți, ace, strungi (Strunga Dracului, Strunga Ciobanului etc.).
Desfășurată pe circa 1500 m altitudine, Valea Avrigului, prezintă din punct de vedere climatic două caracteristici: etajarea elementelor climatice, ca urmare a diferențelor mari de altitudine și expoziția nordică de ansamblu a versantului sibian
Ca urmare a etajării, apare în acest areal una dintre cele mai tipice zonalități verticale, atât a climatului, cât și a celorlalte elemente de mediu. Etajul alpin și subalpin are o climă rece și umedă în cea mai mare parte a anului, aici iarna durând aproape șase luni.
Temperatura aerului constituie unul din factorii principali ai climei, care condiționează și desfășurarea activității turistice. Ca urmare a complexității reliefului cu diferențe de nivel de la aproximativ 400 m la peste 2000 m, s-au observat diferențieri semnificative în ce privește regimul temperaturii aerului.
În arealul Văii Avrigului, din analiza datelor meteorologice rezultă că temperatura medie oscilează între 9,3°C în zona depresionară de contact și -0,7°C la altitudinea de peste 2.000 m. De asemenea, se mai observă o scădere progresivă a temperaturii în raport cu creșterea altitudinii. La altitudini de peste 1.400 m, cele mai scăzute valori ale temperaturii aerului se înregistrează în luna februarie, în timp ce în zonele mai joase se înregistrează în luna ianuarie. Temperatura maximă la altitudini mari se înregistrează în luna august, față de regiunile cu altitudini sub 1.400 m, unde are valori maxime în luna iulie. Temperatura medie a lunii iulie prezintă valori mai mici de 80C pe creastă și ajunge la 19 – 200C în lunca Oltului. Pentru luna ianuarie, diferențele sunt mai atenuate între –100C pe creastă și –30C la baza muntelui.
Precipitațiile sunt supuse legii zonalității verticale; cantitatea medie anuală scade de la 1400 mm în zona înaltă, până la 700 mm în zona de contact. Numărul anual de zile cu precipitații scade de la peste 170 în zona înaltă, până la 140 la baza versanților, iar numărul anual cu strat de zăpadă depășește valoarea de 200 zile în zona crestei (în Masivul Făgăraș, în unele circuri glaciare zăpada se păstrează de la un an la altul). Pentru Masivul Făgăraș, cea mai mare cantitate de precipitații căzute în 24 h s-a înregistrat la Negoiu (peste 120 mm). Pe culmile înalte cad averse locale vara, însoțite de descărcări electrice, furtuni, iar iarna pot fi prezente viscolele de scurtă durată. Alături de temperatura aerului, precipitațiile atmosferice solide si lichide constituie elementul climatic de care depinde în mare măsură activitatea turistică din zonă.
Corelând cantitățile de precipitații din sezonul rece cu temperaturile medii lunare negative, în zona montană lunile de iarnă încep din noiembrie și țin până în aprilie. Precipitațiile căzute în acest interval sunt în general sub formă de zăpadă și reprezintă 40,4% din cantitatea anuală de precipitații. O importanță deosebită pentru turism o are grosimea stratului de zăpadă, de care depinde desfășurarea sporturilor de iarnă.
Putem conchide că în arealul studiat se conturează două tipuri de climate: cel al munților înalți (peste 1700 m) și cel al zonelor depresionare, iar dintre topoclimate se impune cel de versanți cu expunere nordică.
Râul Avrig face parte din râurile montane cu convergențe paralele ce drenează masivul Făgăraș, cu direcție sud – nord, afluente Oltului. O privire de ansamblu a bazinului Avrig scoate în evidență trei sectoare care au avut o evoluție aparte: cursul superior, unde apar circurile și lacurile glaciare, cursul mijlociu, unde Avrigul primește ca afluent pe Jibrea și cursul inferior din zona depresionară.
Rețeaua de ape curgătoare (Avrig și afluentul acestuia) influențează direcțiile principale ale căilor de comunicație folosite din plin la desfășurarea activităților turistice și apoi concentrarea așezărilor rurale, unde sunt multe obiective social-culturale. Ca urmare ele nu pot favoriza decât indirect turismul de scurtă durată local sau de tranzit. Datorită debitului redus, nu există posibilitatea organizării de areale propice unor acțiuni specifice de tipul celor de înot sau sporturi nautice).
Fig. 2.2. Valea Avrigului – harta rețelei hidrografice
(prelucrare după harta topografică 1:100.000)
În categoria lacurilor naturale remarcăm prezența lacurilor glaciare. Lacul Avrig este așezat sub vârful Ciortea în Munții Făgăraș, la altitudinea de 2010 m. De formă trapezoidal neregulată, lacul este orientat pe direcția vest – est, are lungimea de 182 m și lățimea maximă de 101 m. Adâncimea maximă este de 4,5 m, înscriind un volum de 41400 m3. Are suprafața de 1, 50 ha. Este un lac cu o alimentare săracă, formată din trei firișoare de apă ce se scurg de pe versanți, motiv pentru care și emisarul situat în colțul sud – estic are un debit foarte redus (5 l/min). Lacul a fost populat cu puieți de păstrăv fântânel.
Valea Avrigului reprezintă o arie de intensă locuire, prin condițiile favorabile oferite de terasele și de văile adăpostite ale râurilor.
Alternativa turismului combinat cu agroturismul este insuficient cunoscută și implicit puțin dezvoltată, cu toate că zona beneficiază atât de peisajul natural cât și de monumente deosebite (cetăți medievale, biserici-cetate, un bogat tezaur etnografic), prea puțin valorificate.
Dincolo de favorabilitatea impusă de morfologia terenului, de extensiunea pajiștilor și fânețelor, intercalate cu pâlcuri de păduri de calitate superioară, cu un potențial încă neexploatat la adevărata lui valoare (produse forestiere derivate, masă lemnoasă, fond cinegetic), multiplicate de posibilitatea accesării unor proiecte cu finanțare europeană și afirmarea turismului rural și a serviciilor, Valea Avrigului are încă de rezolvat câteva disfuncționalități majore în ceea ce privește dezvoltarea economică. Infrastructura tehnico-edilitară trebuie să fie modernizată (acolo unde este cazul), și creată în unitățile administrativ-teritoriale lipsite de aceste servicii. Fertilitatea ridicată a solurilor, caracterul întreprinzător al populației, atragerea unor investitori, reprezintă pârghii de susținere ale dezvoltării economice ale regiunii.
Cu un imens potențial ecologic, suplinit, pe lângă decretarea arealelor protejate extinse pe aproape întreaga suprafață a teritoriului analizat, de o bogată faună și floră sălbatică, Valea Avrigului se confruntă și cu aspecte de poluare, rezultate din activitatea antropică întreprinsă, din depozitarea inadecvată a deșeurilor, impunându-se măsuri stringente pentru protecția mediului.
Numărul crescut al personalităților culturale pe care le-a dat spațiul „periferic” al județului Sibiu, colecțiile etnografice și de istorie locală găzduite de muzeele locale, diversitatea manifestărilor etnografice și a obiceiurilor, perpetuarea portului, muzicii și dansului popular din Țara Oltului definesc un spațiu mental de o netă autenticitate, o bază de plecare în stabilirea unor direcții ulterioare de dezvoltare pentru afirmarea socio-culturală a regiunii sau conservarea și promovarea patrimoniului spiritual.
Prin surprinderea tuturor acestor premise favorabile, dar și a disfuncționalităților existente, coroborate cu niște direcții strategice clare și coerente, se poate asigura coeziunea teritorială a sistemului teritorial Valea Avrigului, principalul scop fiind creșterea bunăstării locuitorilor și investirea acestuia drept o zonă „centrală” polarizatoare.
2.2. Potențialul turistic natural al Văii Avrigului
Valea Avrigului este cunoscută pentru varietatea etajelor de vegetație dispuse de-a lungul Râului Mare al Avrigului. Totul se completează într-o armonie perfectă a tabloului de culori și forme, prin prezența unor zone de vegetație săracă, specifică etajelor alpin și subalpin, zone cu păduri dese de molid, fag, stejar, carpen, pin, alun, brad și zone cu pășuni și fânețe. Peisajul este întregit de prezența unor specii de animale, precum: capra neagră, jderul, viezurele, lupul, vulpea, cerbul, vulturele sau mierla și de plante, precum: floarea de colț, bujorul de munte, jneapănul, tufa scundă, arinul de munte, merișorul, afinul etc.
Aria naturală protejată RO SPA 0003Avrig-Scorei-Făgăraș este situată în județele Brașov și Sibiu, în regiunea biogeografică continentală cuprinzând cursul mijlociu al Oltului, ecoregiunea carpatică pe teritoriul următoarelor localități din județul Sibiu (47%): Arpașu de Jos (2%), Avrig (3%), Cârța (12%), Porumbacu de Jos (2%). Inițierea unui turism ecologic în colaborare cu pensiunile agroturistice din aria naturală protejată RO SPA 0003 Avrig – Scorei – Făgăraș sau din vecinătatea acesteia, în scopul popularizării zonei și a prezentării particularităților acesteia unui public interesat și care să poată contribui la diseminarea acestor informații poate fi completată cu realizarea unei infrastructuri propice dezvoltării turismului ecologic și activității de birdwaching/observare a efectivelor de păsări, observatoare care să nu afecteze statutul natural al habitatelor.
Colaborarea cu comunitățile locale și explicarea importanței ariei naturale protejate RO SPA 0003 Avrig – Scorei – Făgăraș, cât și a modului în care aceasta poate funcționa în beneficiul locuitorilor zonei, alături de identificarea unor modalități prin care comunitățile locale să poată continua să desfășoare activități tradiționale, inclusiv agricole în teritorii puțin importante sub aspect conservativ, sau deja afectate masiv, dar fără a afecta noi suprafețe, va aduce beneficii atât protejării mediului cât și locuitorilor ei.
Pentru dezvoltarea durabilă a acestui areal, este necesară identificarea unor modalități care să permită localnicilor exploatarea unor resurse vitale pentru aceștia, permiterea activităților tradiționale de utilizare a resurselor naturale desfășurate de către și în beneficiul comunităților din zonă și optimizarea utilizării resurselor umane și instituționale în vederea realizării obiectivelor planului de management al arealului protejat.
Fig. 2.3. Patrimoniul natural și construit de pe Valea Avrigului
Sursa: Planul de dezvoltare durabilă Valea Avrigului, 2012
Localizată în centrul sectorului glaciar central al Masivului Făgăraș, rezervația faunistică Arpășel acoperă o suprafață de 736 de hectare. Este cuprinsă lateral de muchiile Albotei la est, Buteanu – Netedului la vest, de limita superioară a pădurii la nord și de culmea crestei principale de pe aliniamentul vârfurilor Vânătoarea lui Buteanu (2.507 m), Capra (2.494 m), Adam (2.370 m) și Vârtopul (2.385 m), la sud. Rezervația este constituită din păduri de rășinoase ce formează un masiv închegat, iar la limita inferioară din păduri de rășinoase în amestec cu foioase. Fauna este reprezentată prin capra neagră, râsul, lupul și ursul, dar și cerbul carpatin, iar în zona golului alpin, marmota. Vegetația și flora sunt structurate pe următoarele etaje de vegetație: făgete 550 -900 m, păduri în amestec 800-1250 m, molidișuri 1200-1650 m, tufișuri subalpine 1600-2200 m, pășuni și gol alpin 2200-2507 m.
Rezervația Lacul Tătarilor este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN rezervație naturală de tip faunistic, situată în județul Sibiu, pe teritoriul administrativ al comunei Arpașu de Jos. Este declarată rezervație naturală mixtă. Rezervația acoperă o suprafață de 3,68 hectare, la circa 3km sud-est de localitatea Arpașu de Sus, pe o terasă înălțată pe dreapta râului Arpașul Mare. Rezervația adăpostește elemente faunistice rare, printre care o specie de salamandră Triturus cristatus, broasca țestoasă de baltă Emys orbicularis
sau brotacul verde Hyla arborea, o specie de broască ce trăiește pe plante, precum și specii floristice, dintre care: mesteacănul arctic alb Betula pubescens, trifoiul de
baltă Menyanthes trifoliata, limbărița Alisma plantago sau bulbucul de baltă Caltha palustris. ROSCI 0112 Mlaca Tătarilor este o zonă protejată reprezentată de o mlaștină de tip turbărie cu suprafața de 4 ha, care conservă un tip rar de habitat, acesta fiind de interes comunitar. Arealul adăpostește un număr ridicat de specii rare de plante, vulnerabile sau chiar periclitate.
Din analiza potențialului turistic al teritoriului pe care se desfășoară aria naturală protejată RO SPA 003 Avrig-Scorei-Fagăraș și din oportunitățile prezentate se pot contura concluzia că turismul poate deveni una dintre caracteristicile importante ale acestei zone, care contribuie la creșterea interesului turistic pentru zonă. Însă prezența turiștilor atrași de relief și mediul natural reprezintă de cele mai multe ori un factor ce produce distrugerea biodiversității unor arealuri deosebite datorită lipsei de educație privind protecția și conservarea mediului natural. Inclusiv conștientizarea și sensibilizarea autorităților locale și a altor categorii de instituții publice, cu responsabilități și atribuții în domeniul protecției mediului reprezintă o necesitate în vederea unei dezvoltări durabile.
2.3. Potențialul turistic antropic al Văii Avrigului
Resursele turistice antropice ale teritoriului supus analizei, ca varietate și valoare, se leagă direct de îndelungata evoluție a civilizației umane, cât și de interferențele între mozaicul etnic specific Transilvaniei.
Localitatea Avrig este amplasată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului, la o altitudine de aproximativ 400 m. Are o populație de 14.260 locuitori și a fost atestat documentar în anul 1364, fiind declarat oraș la 25 aprilie 1989.
Căi de acces:
• rutier: DN 1/E68 București – Brașov – Făgăraș – Avrig – Sibiu
• feroviar: linia Făgăraș – Sibiu, parte a magistralei feroviare de la Brașov prin Sibiu, către Arad
• aerian: Aeroportul Internațional Sibiu, apoi fie rutier, fie feroviar
Situat într-un adevărat amfiteatru natural, în care relieful se înalță și coboară de la 2500 la 350 de metri, Avrigul este caracterizat de un complex fizico-geografic variat, atât ca structură geologică cât și ca aspect morfologic. Cele mai vechi descoperiri de pe hotarul localității datează din epoca bronzului 1700-800 î.Hr., fiind descoperit la locul numit „Cetate”, un vas tipic acestei perioade. Sat românesc, Avrigul vechi era ascuns în îngustimea Râului Mare. Urme de așezări au fost descoperite pe locul numit „La arinii cășilor”.
Ținutul Avrigului a fost locuit încă din epoci preistorice, cele mai vechi descoperiri arheologice datând din epoca pietrei șlefuite (cca. 6000 – 1700 î.e.n.), dar este atestat documentar abia în anul 1364, când la Avrig, ales ca și localitate neutră, are loc o ședință de rezolvare a unui diferend între două localități vecine. La momentul respectiv, Avrigul era o așezare de țărani liberi, care făcea parte din teritoriul regal al provinciei Sibiului, constituit în anul 1224. Vechiul sat românesc făcea parte din Terra Blachorum (Țara Făgărașului), fiind amintit în documente medievale din secolul al XIII-lea, când această regiune a fost colonizată de către sași. După colonizare, localitatea a fost inclusă în scaunul Sibiului, iar din secolul al XIII-lea a făcut parte din domeniile lui Samuel von Brukenthal, ajuns guvernator al Transilvaniei.
În anul 1367 este menționată o incursiune a domnitorului muntean Vladislav Vlaicu care ajunge până spre Avrig cu scopul de a-și recăpăta ducatele Făgărașului și Amlașului. Tot aici sunt menționate: o fabrică de sticlărie, fondată în 1840 de frații Flossing; o uzină electrică (1908) și o fabrică de cherestea, înființată de George Krauss în 1914.
Frumusețea cadrului natural este completată de numeroasele obiective turistice încărcate de istorie, cultură și spiritualitate, care se găsesc în orașul Avrig.
Pitorescul zonei și numeroasele obiective turistice, deosebite prin particularitățile și încărcătura lor istorică au făcut ca acest oraș să devină o destinație de vacanță sau de sfârșit de săptămână frecventată atât de sibieni, cât și de cei care doresc să își petreacă timpul liber într-un mod plăcut și relaxant.
Datorită amplasării deosebite, a prezenței unicii reședințe baroce a lui Samuel von Brukenthal, precum și a varietății reliefului, florei și a faunei, Avrigul a cunoscut o creștere însemnată din punct de vedere turistic, turismul putând fi considerat cea mai importantă resursă potențială pentru dezvoltarea comunității locale. Pe lângă cadrele și peisajele naturale de o frumusețe aparte, orașul se remarcă și prin numeroase obiective turistice antropice ce reprezintă o adevărată sursă de cultură și spiritualitate, cele mai reprezentative fiind: Palatul de vară Brukenthal, Biserica Evanghelică, Biserica Ortodoxă Veche și Muzeul orașului Avrig.
Fosta reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, una dintre cele mai fascinante și influente personalități transilvănene, a fost construită între anii 1780 și 1785, reprezentând astăzi cel mai important monument al orașului Avrig. Palatul de vară Brukenthal a fost construit după modelul Palatului Schoenbrunn din Viena, la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către guvernatorul Transilvaniei, baronul Brukenthal, fiind la un moment dat numit „Edenul din Transilvania”, împreună cu parcul amenajat care se întinde pe câteva zeci de hectare și care conține mai multe grădini. Impresionantul palat deține un frumos parc care este organizat în terase lungi ce coboară spre lunca Oltului. Parcul baroc este unic în România, atât prin dimensiunile sale, cât și prin cei peste 200 de ani vechime.
Numeroasele grădini care îl formează prezintă câte o dominantă care oferă o
particularitate aparte: gradina franceză este dominată de forme stricte, grădina olandeză reprezintă o adevărată armonie florală, iar grădina engleză este reprezentată de poteci șerpuite, piețe mici, înconjurate de arbori.
Parcul și clădirile din cadrul Palatului Brukenthal Avrig se numără printre cele mai de seamă monumente din vremea barocului transilvănean. În Transilvania de Sud acesta este chiar singurul ansamblu baroc care a învins lupta cu timpul.
Începând cu anul 1999, terenul intră în proprietatea Fundației Samuel von Brukenthal, iar în anul 2005 a fost desființat sanatoriul. Începând cu 2011, s-au efectuat lucrări complexe de renovare, pe etape, a întregului complex, iar astăzi complexul este deschis publicului larg, vizitatorilor de pretutindeni, care vor să se bucure de atmosfera aparte la poalele Munților Carpați.
Construită pentru a întări poziția sașilor în Avrig, Biserica evanghelică datează încă din secolul al XIII-lea și reprezintă cel mai vechi monument de arhitectură din localitate și unul dintre cele mai vechi din județul Sibiu. Biserica a fost construită în stil romanic, sub forma unei bazilici cu turn vestic, cor și absidă centrală, fiind împodobită cu sculpturi medievale care înfățișează lupta dintre bine și rău, însă a trecut prin numeroase transformări de-a lungul timpului.
Construcția a suferit prima transformare în secolul al XV-lea, când au fost construite și zidurile de fortificație, ca mai apoi, în secolul al XVI-lea, să fie dărâmați colateralii, iar biserica capătă astfel aspectul unei săli. Se păstrează însă clopotnița vestică, nava centrală și corul. Altarul în stil baroc a fost realizat în forma actuală încă din anul 1825.
Construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în centrul orașului Avrig, pe locul unei biserici mai vechi (care după date neconfirmate de un izvor documentar data din anul 1570), biserica ortodoxă cu hramul „Floriile” sau „Intrarea Domnului în Ierusalim” a fost ctitorită de locuitorii Avrigului și se remarcă din punct de vedere arhitectural prin forma de navă simplă cu zidurile groase străpunse de ferestre în stil gotic și cu trei intrări: două dinspre sud și una înspre vest, tehnică utilizată foarte rar. Atât frescele sale interioare, cât și cele exterioare, lucrate de maeștrii Ionașcu și Pană, sunt considerate a fi cele mai valoroase din Transilvania.
La ieșirea din curtea bisericii, în dreapta, se poate vedea casa memorială a marelui om de cultură, întemeietorul primei școli în limba română, Gheorghe Lazăr.
Organizat în trei camere, Muzeul Orașului Avrig are un caracter mixt, aici fiind expuse atât obiecte și documente care înfățișează aspecte legate de viața și activitatea lui Gheorghe Lazăr, cât și obiecte de artă populară, industrie casnică și sticlărie, Avrigul fiind recunoscut pentru articolele sale din sticlă. Ulterior, a fost deschisă și o sală de expoziții, unele expoziții având un caracter permanent, altele fiind desfășurate cu ocazia unor manifestări sau evenimente.
Prima încăpere a muzeului cuprinde o expoziție dedicată întemeietorului școlii în limba română, iluministul Gheorghe Lazăr. Expoziția cuprinde: fotografii ale unor documente, ale unor clădiri în care a locuit, dar și documente originale, cărți și publicații. În următoarea încăpere se găsesc exponate de artă populară din regiunea Avrigului, port și obiecte de industrie casnică, iar în ce-a de-a treia încăpere este reprodus un interior specific zonei. În sala de expoziții pot fi văzute obiecte de sticlărie realizate la Avrig, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în zilele noastre.
Atracțiile turistice din Avrig și din imediata lui vecinătatea sunt: rezervația Golul Alpin Făgăraș, lacul Avrig, peisajele de pe Valea Avrigului, plaiul Piscul Pietrei, palatul de vară Samuel Brukenthal, muzeul Avrig, biserica ortodoxă "Floriile", biserica evanghelică, cetatea de pe vârful Cetățuia, atelier de țesut, ateliere de sticlărie, casa memorială Gheorghe Lazăr, obiceiurile de Crăciun și Anul Nou, târgul "Produse și tradiții Țara Oltului”.
Pe valea Avrigului se înșiră o salbă de localități rurale, prezentate sintetic în cele ce urmează.
Cârța are în componență două sate: Cârța și Poienița. Localitatea este situată în Țara Făgărașului, pe malul stâng al râului Olt, la circa 3 km de șoseaua națională Brașov-Sibiu. Atracția turistică principală a comunei este Mănăstirea de la Cârța. Fostă mănăstire cisterciană atestată în 1202. Între 1205 și 1206 a sosit în această parte a Transilvaniei un grup de călugări cistercieni de la mănăstirea Igriș, județul Timiș, prima mănăstire cisterciană de pe teritoriul României, fondată în anul 1179.
Cistercienii aveau un stil de viață plin de restricții, concentrându-și munca doar în interesul laicilor. Aceștia au adus la Cârța soiuri de viță nobilă din Burgundia și se crede că, din cauza restricțiilor la hrană, vinul era singurul care le dădea putere.
Nu departe de localitatea Cârța de astăzi, pe malul stâng al Oltului, călugării au ridicat o construcție simplă din lemn, însă câțiva ani mai târziu au adus maiștri pietrari din Franța, care au ridicat o adevărată construcție gotică. Noua biserică a avut un adevărat rol inițiator și de inspirație în arhitectura viitoarelor biserici fortificate din Transilvania.
În ciuda distrugerilor, monumentul și-a păstrat arhitectura impunătoare: capiteluri, chei de boltă, ferestre și console și chiar portalul de vest din secolul XV. Din biserică s-a păstrat până în prezent numai corul, folosit ca biserică luterană, și latura de est. Detaliile sunt deosebit de valoroase, alcătuite din portaluri, ancadramente de ferestre, coloane înmănuncheate și nișe în stil cistercian. Incendiată de tătari în 1241-1242, a fost reconstruită în piatră prin anul 1250. Mănăstirea cisterciană Cârța este monument protejat, deținând un rol major în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și în diseminarea artei gotice în spațiul intracarpatic. În anul 1495, clădirile au fost renovate de Sfatul Orășenesc Sibiu, o parte a aripii sudice fiind transformată în casă parohială. În prezent, biserica este frecventată de comunitatea evanghelică din localitatea Cârța.
Unică în lanțul de biserici fortificate din Transilvania, abația cisterciană de la Cârța nu mai este singura atracție turistică din comuna sibiană. Din 2016, la inițiativa Consiliului Județean Sibiu, la Cârța există singura fântână dedicată Mariei Tănase. Situată la o distanță de 47 de kilometri de municipiul Sibiu și la 3 kilometri distanță de Drumul Național care leagă Sibiul de Brașov, fântâna Mariei Tănase este la Cârța, pentru că aici s-a născut Ana Munteanu, mama celebrei interprete de muzică populară.
Localitatea Arpașu de Jos este străbătută de pârâul Arpaș, precum și de pârâul Gostaia. Este situată pe malul stâng al Oltului.
Activitățile specifice zonei sunt: cultivarea terenului, creșterea animalelor,
prelucrarea lemnului, agricultură, morărit și panificație, comerț, turism.
Între atracțiile turistice, se înscriu: biserica ortodoxă Arpașu de Jos care este
monument istoric, biserica ortodoxă Arpașu de Sus, și ea monument istoric, monument istoric, o așezare dacică atestată documentar la cetățuia Arpașu de Sus, Monumentul Eroilor Români din al doilea Război Mondial, care se află în incinta curții Căminului Cultural, este de tip placă comemorativă și a fost realizat în anii 1948-1950. Placa este realizată din mozaic și are o înălțime de 1.2 m. Pe monument sunt inscripționate numele a opt eroi români din al doilea Război Mondial.
Centrul Cultural ”Dr. Gh. Telea Bologa” de la Noul Român, sat aflat în apropiere de Arpaș, reprezintă un interesant monument de arhitectură populară românească pentru patrimoniul specific, o casă-muzeu de o atmosferă aparte devoratoare prin autenticitate, un spațiu de sedimentare a gândului, de reflectare și
introspecție, iar colecțiile structurate tematic prezintă: portul popular, textile necesare în gospodărie, elemente casnice și decorative din lemn, os, fier, ceramică, icoane și obiecte de cult, toate constituindu-se în veritabile fonduri muzeale care trebuie protejate și valorificate într-un mod științific adecvat.
Târgurile și festivalurile din zonă sunt numeroase și atrag atât comunitățile vecine cât și turiști. Reprezentativ este Festivalul ”Zilele Arpașului”, care a ajuns la a 10-a ediție, este o manifestare ce se dorește un adevărat festival folcloric, în cadrul căruia participă formații artistice cu tradiție din județele Sibiu și Brașov. Au loc competiții sportive, expoziții, program de muzică și dansuri. În cadrul acestui festival are loc și „Târgul Producătorilor și Tradițiilor Locale”.
Comuna Porumbacu de Jos este situată la poalele munților Făgăraș și se înscrie în constelația satelor cu o existență multimilenară, locuitorii ținutului reușind să reziste de-a lungul atâtor veacuri tulburi. Elevii Cercului de Istorie locală din Scorei au descoperit, în partea de sud a satului Sărata, un ciocan și un toporaș de piatră din neolitic; în 1976, această descoperire a fost doar începutul, fiind aduse la lumină ulterior mai multe vetre neolitice și numeroase unelte neolitice, găsite pe albia pârâului Mierea și pe pârâul numit Crețoaia. De altfel, încă din 1970 a luat ființă în școala din Scorei un valoros muzeu etnografic școlar. Cercetările istorice dovedesc concludent că poporul dac a continuat să trăiască pe vechiul său pământ și în noile condiții create de cucerirea romană – după războaiele din anii 101-102 și 105 -106.
Atracțiile turistice ale comunei sunt: cariera de marmură, cascada Șerbota, Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial și Festivalul „Produse și tradiții în Țara Oltului”.
2.4. Forme de turism practicate pe Valea Avrigului
Componenta naturală a impus dintotdeauna o particularizare a spațiului geografic investigat, Valea Avrigului nefăcând nici ea excepție și demonstrând o bază naturală de susținere diversificată. Completată cu potențialul antropic, arealul analizat permite desfășurarea unor forme variate de turism, precum turismul de odihnă și recreere, agroturism, ecoturism și cicloturism, turism științific, turism cultural, gastronomic, de pescuit și silvoturism.
Turism rural, agroturism și ecoturism
Ramură individualizată a tezaurului cultural, satul tradițional cu specific săsesc sau românesc, în care se păstrează cât mai mult din atmosfera și viața ancestrală a oamenilor, este un nucleu de interes pentru turiștii români și străini. Motivațiile principale sunt pitorescul inedit, faptul că astfel de peisaje rurale nu se mai întâlnesc în țările de origine ale turiștilor străini, cât și înclinația spre cunoaștere și gustul pentru autentic al acestor turiști.
Principalele elemente de interes sunt:
aspectul satelor și arhitectura caselor tradiționale, unele obiecte vechi din gospodărie care s-au păstrat (piuă de haine, piuă de ulei, batoză, moară de apă);
desfășurarea vieții tihnite a sătenilor, păstrarea unei permanente legături cu natura (dată de specificul agrar al satelor, fie axate pe cultura plantelor, fie pe creșterea animalelor)
observarea unor activități și îndeletniciri ale oamenilor, indiferent că e vorba de acțiuni desfășurate special pentru turiști sau de aspecte reale ale vieții oamenilor („ciurda satului”, prelucrarea cânepii, realizarea țesăturilor din bumbac, vizitarea stânelor și observarea modului de viață al ciobanilor etc.)
obiceiuri și tradiții populare,
manifestările populare (festivaluri locale) ;
gastronomia tradițională este foarte apreciată de către turiști, iar contactul cu produsele alimentare locale, ecologice, poate avea loc în cadrul servirii mesei obișnuite la locul de cazare, dar și ca masă tradițională câmpenească oferită cu ocazia unei simple vizite într-un sat, sau sub forma unei degustări a produselor tradiționale la o stână sau într-o gospodărie.
În cazul vizitelor turistice organizate, turiștii sunt de asemenea interesați să înțeleagă mai bine cum se fac unele treburi din gospodărie (cum se face pâine, cum se mulg vacile etc.) și chiar să participe, să fie parte a acestei vieți rurale active (să cosească, să adune lemne, să culeagă fructe de pădure sau ciuperci, să hrănească animalele etc.). Atracția pentru acest stil de viață îi determină pe unii turiști să se cazeze adesea în „casele de oaspeți” amenajate în stil tradițional de către localnici pentru turism, în timp ce unii chiar preferă să doarmă în fân.
Ineditul satelor poate constitui o atracție inclusiv pentru familiile cu copii, aceștia din urmă putând să vadă, poate pentru prima dată în viață, de aproape, animale domestice. De asemenea, plimbările cu cai sau cu căruțe, pe lângă caracterul activ al activității, sunt apreciate tot datorită specificului rural și noutății pe care o reprezintă pentru vizitatori. De menționat că pe Valea Avrigului există premisele potențării acestei categorii de interese turistice. Practic, se pune accentul pe dezvoltarea satelor prin conservarea autenticului și fructificarea atractivității turistice în condițiile creării unor avantaje comunităților (păstrarea tradițiilor, dar și deprinderea unor noi meserii, nivel echilibrat al agriculturii de subzistență, înglobarea oamenilor și produselor autentice în produsul turistic).
Turism de odihnă și recreere
Din punct de vedere al turismului de relaxare, destinațiile agroturistice de pe Valea Avrigului suscită interesul turiștilor și pentru că nu sunt încă foarte aglomerate.
Pe fondul unui stoc de locuri de cazare destul de bine dezvoltat, pensiunile păstrează în mare măsură neatinse tocmai punctele forte ale unor astfel de atracții turistice. Peisajul oferit de vecinătatea Munților Făgăraș reprezintă un cadru adecvat acestei forme de turism.
Turism activ, de aventură și sportiv
Sudul Transilvaniei este renumit și pentru multiplele posibilități oferite amatorilor de turism activ, de aventură și sportiv (cu componente variate: sporturi convenționale de iarnă, sporturi extreme, enduro), în special în zona montană. Interesele turiștilor se concentrează asupra următoarelor activități:
drumeții prin Munții Făgăraș, dar și pe văi sau prin păduri din zona premontană;
în funcție de pregătirea fizică, turiștii pot alege trasee diverse ca grad de dificultate, existând inclusiv trasee pentru profesioniști (alpinism); aceste drumeții sau excursii sunt fie componenta de bază a produsului turistic, fie o parte de agrement a unui produs turistic complex
Sporturile motorizate (ATV, motociclism „enduro”) se pot practica pe drumurile forestiere, iar pentru sporturile extreme (parapantă, moto-deltaplan) pentru pasionați, componenta de turism (adică sosirea în zonă a altor practicanți decât cei localnici) este influențată de proximitate (zona atrage în primul rând practicanții acestor sporturi din orașele cele mai apropiate și care nu au zone propice), dar și de evenimentele de profil organizate în zonă, respectiv de importanța comunității de adepți ai sporturilor motorizate din regiune.
Alte elemente de interes pentru turismul activ sunt componentele de observare a florei și faunei din cadrul produselor ecoturistice (culegerea plantelor medicinale, observare de păsări „bird-watching”), dar și unele activități inovatoare propuse turiștilor (mai ales străinilor) de către ghizi sau lideri
de grup ca parte a unor programe mai complexe (culturale – tradiționale – active): implicarea în pregătirea unui prânz pe munte, căutarea ”comorilor” (activități ce presupun efort fizic, dar care nu neglijează nici componenta ludică și spiritul de echipă sau competiția).
Cicloturismul rutier sau montan
Acest tip de turism permite activități ce beneficiază de un cadru natural și antropic propice pe Valea Avrigului : drumurile montane, șoselele mai puțin aglomerate către o serie de atracții culturale.
Interesul turiștilor pentru practicarea acestui tip de turism este strâns legat de
existența unor trasee sau zone marcate pentru bicicliști, respectiv a unor hărți dedicate. În plus, pe Valea Avrigului se desfășoară etape din cadrul Triadei MTB, ajunsă la a opta ediție. Aceasta este una dintre cele mai interesante, importante și complexe serii de competiții de ciclism montan organizate în țara noastră. Anul acesta, în perioada 6-7 mai, iubitori și practicanți ai ciclismului pe teren accidentat din țară și din străinătate și-au dat întâlnire la Avrig pentru concursuri interesante și spectaculoase. Triada MTB a fost în această primăvară evenimentul sportiv ce a făcut din micul oraș Avrig, pentru câteva zile, "Capitala națională a mountain biking-ului”.
Având în vedere ascensiunea de popularitate de care se bucură, în ultimii ani, mountain biking-ul autohton, dar și în semn de apreciere pentru valoarea Triadei MTB, oficialii Federației Române de Ciclism au decis ca, prima etapă a noii competiții Cupa Națională XCM (Cross Country Anduranță sau Maraton) să se desfășoare în cadrul competiției de la Avrig. Pentru această competiție s-a realizat un traseu special. Pe lângă “Avrig Mountain Bike Race”, probă de maraton desfășurată pe un traseu cunoscut din anii anteriori, sportivii care s-au înscris la Cupa Națională XCM au avut de parcurs pregătit un traseu aproape dublu ca lungime (peste 81 de kilometri) și mai dificil. Traseul pentru Cupa Națională XCM s-a identificat, în parte, cu traseul clasic al “Avrig Mountain Bike Race”, doar că în zona localității Mârșa acesta acest nou traseu a făcut o mare buclă spre pădure și baza Vârfului Suru din Masivul Făgăraș, astfel că cicliștii au urcat până la o altitudine maximă de 1.200 metri, apoi s-au întors în Avrig după ce au parcurs o parte a zonei turistice Valea Avrigului.
În plus, Asociația “Prietenii Avrigului” și-a reluat în acest an programul de activități și a revenit cu organizarea unei noi ediții a Campaniei ”Ne place Valea Avrigului de pe bicicletă!”. Anul trecut, toți cei interesați de o plimbare în aer liber cu bicicleta prin frumoasa zonă turistică Valea Avrigului au avut parte de o experiență frumoasă în luna iulie când, de pe bicicletă, au descoperit sau redescoperit locuri frumoase și interesante, au aflat lucruri noi despre frumoasa zonă turistică, intenții și planuri pentru viitorul apropiat. Plimbarea durează câteva ore (în funcție de condițiile meteorologice și starea de spirit), iar deplasarea se face în pluton, atât la dus cât și la întors.
“Ne place Valea Avrigului de pe bicicletă!” nu este un concurs, ci este un voiaj de plăcere. Ca urmare, participanții sunt dintre cei care iubesc natura și mișcarea în aer liber și au plăcerea să meargă cu bicicleta, susținând totodată demersurile făcute în vederea realizării unor piste de biciclete în zona turistică a Avrigului.
Turismul cultural și educativ
O inițiativă a elevilor din localitățile Țării Oltului, alături de cadre didactice și reprezentanți ai societății civile (voluntari și coordonatori), au participat în iulie 2016 la ce-a de-a IX-a ediție a Proiectului de mobilizare teritorială de tip Leader „Comorile din Țara Oltului”, desfășurat pe Valea Avrigului și pe Valea Moașei.
Tinerii participanți la această acțiune sunt implicați în diverse activități și probe de concurs (orientare turistică, cunoștințe generale despre teritoriu, parcurgerea unui traseu aplicativ, proba artistică, concursuri sportive și distractive etc.), în urma cărora sunt desemnați câștigătorii și deținătorii, pentru un an de zile, ai “Lăzii de Zestre a teritoriului”, marele trofeu al proiectului.
Prin acest proiect, organizatorii își propun să ofere copiilor posibilitatea de a dobândi cunoștințe și abilități pentru identificarea și valorizarea bogățiilor naturale, culturale și umane din teritoriul numit Țara Oltului, de a evidenția și promova în rândul participanților sentimentul de apartenență la o comunitate și la un teritoriu cu identitate definită, dar și de a dezvolta simțul comunitar, spiritul de echipă și încrederea în forțele proprii. Proiectul se bazează pe următoarele cuvinte cheie: un teritoriu, o temă împărtășită și un obiectiv comun al locuitorilor acestui ținut. Inițiatorii proiectului sunt reprezentanți ai unor școli din teritoriul Țării Oltului și ai unor asociații neguvernamentale (“Prietenii Avrigului”, Clubul de Turism Montan “Amicii Munților”, GAL “Țara Oltului”, Asociația de prietenie “Ille et Vilaine – Sibiu”). În fiecare an se schimbă comuna pe raza căreia se desfășoară concursul, alegerea fiind făcută de organizatori în urma analizării ofertelor primite. Echipele care reprezintă fiecare comună sunt pregătite de un grup local de voluntari (cadre didactice sau reprezentanți ai societății civile), persoane dornice să-și promoveze comunitatea și zona de proveniență. În 2016, la a IX-a ediție a concursului, organizatorii principali sunt Școala Gimnazială Racovița și Primăria comunei Racovița și au participat tineri din Arpașu de Jos, Cârța, Cârțișoara, Porumbacu de Jos, Avrig, Mârșa, Racovița, Turnu Roșu și Boița.
Tot în cadrul acestei forme de turism, sunt incluse vizitele turistice la obiectivele culturale de pe Valea Avrigului, în special palatul din Avrig și bisericile de la Avrig și Cârța.
Turismul gastronomic
Formă de turism care completează oferta culturală, turismul gastronomic se impune tot mai mult în zonă, cu evenimente ce susțin proiectul ”Sibiu, regiune gastronomică europeană în 2019”.
Anul acesta, în cinstea primăverii, la restaurantul de la Palatul Brukenthal Avrig a fost pregătit un meniu special de sezon, cu mâncăruri ce pot satisface gusturi din cele mai pretențioase, dar și preparate clasice, foarte populare pentru această perioadă. ”Vedetele” sezonului care au ocupată un loc fruntaș în farfurii au fost urzicile, spanacul și nelipsitul pătrunjel, din care s-au preparat rafinate și delicioase mâncăruri inspirate din bucătăria tradițională românească sau din cea internațională.
Pentru fanii supelor, maeștrii bucătari au propus două rețete delicioase: supa cremă de urzici cu crutoane și supa de salată cu ou și slănină prăjită. Amatorii de pește au putut savura salata de crudități cu ton și dressing de primăvară sau Liguini cu somon afumat și spanac. Urzicile și spanacul, vedetele noului meniu, verdețuri bogate în vitaminele A, B2, C, K, calciu, magneziu și fier, au făcut un „drum” foarte scurt până în farfurie, deoarece ele au fost culese chiar din grădina palatului Brukenthal. Pătrunjelul s-a regăsit în noul meniu de primăvară într-o combinație surprinzătoare, alături de clătite, mai exact clătite cu pătrunjel umplute cu legume și sos Hollandaise.
Recomandarea maeștrilor bucătari a fost mâncarea preferată a împăratului Franz Joseph, servită cu hrean în smântână, legume și cartofi natur, numită Talfespitz, dar și vita Angus, adusă din Marpod de pe Valea Hârtibaciului.
Secțiunea de deserturi a avut și ea vedetele sale în noul meniu. Astfel, salata de căpșuni cu mentă, căpșunile cu spumă de vanilie sau căpșunile cu cremă de vanilie și frișcă, au putut să fie savurate pe terasa frumosului complex baroc, Palatul Brukenthal din Avrig.
Turismul de weekend și turismul de sărbători câștigă tot mai mult teren, motiv pentru care pensiunile turistice și agroturistice din zonă pun la dispoziția turiștilor și locuri de joacă pentru copii.
Turismul de sărbători beneficiază de tradiții și obiceiuri vechi, păstrate de locuitorii de pe Valea Avrigului. Un astfel de eveniment are loc la sfârșit de decembrie, când localnicii și vizitatorii se adună în Piața Gheorghe Lazăr din Avrig pentru a vedea meteleii. Sărbătoarea „Meteleaua” este unul din cele mai vechi obiceiuri care se practică la Avrig. Este o sărbătoare cu origine păgână care simbolizează biruința binelui, a luminii, a renașterii. Costumația și mai ales măștile cetelor de juni devin veritabile tablouri alegorice cu subiecte din cele mai diverse.
După parada costumelor, la miezul nopții, feciorii ard lemnele rămase din cele strânse de la gospodari în Ajunul Crăciunului, luându-și rămas bun de la sărbătoare.
Festivalul câmpenesc al produselor tradiționale ”Țara Oltului în produse și tradiții” este și el un prilej de a se consolida și crea noi relații între producătorii de produse tradiționale (alimentare și meșteșugărești) și cumpărătorii constanți sau ocazionali, de a cunoaște gastronomia locală și modelele tradiționale, de a readuce o parte din valorile perene ale zonei în atenția contemporanilor. Acest festival, care anul acesta s-a desfășurat în 30 aprilie, este un bun prilej pentru comunitatea de pe Valea Avrigului dar și pentru turiști de a fi împreună la cântec și joc popular specific, de a admira costume populare măiestrit lucrate și de a da ocazia localnicilor să se prezinte cu ceea ce au mai bun.
În fiecare iulie, la Cârța se sărbătorește „Buzduganul de la seceriș”. Dimineața, din centrul satului și până la terenurile gazdei, alaiul merge cântând, iar aici, bătrânii comunei învață tinerii să taie spice și să lege snopi. La final, femeile leagă snopii în formă de cruce și apoi așază crucile în formă de buzdugan. La întoarcerea în sat, alaiul este condus de două fetițe ce poartă buzduganul. Pe ulițele satului alaiul e întâmpinat de femei care stropesc secerătorii cu apă curată, ca semn al prosperității, belșugului și sănătății. Alaiul se oprește la casa gazdei pentru a-și primi răsplata pentru ajutorul dat. Secerătorii sunt așteptați cu masa plină de bucate alese. După jocul „Cântecului grâului”, buzduganul este dus la biserică unde localnicii se roagă pentru o toamnă îmbelșugată.
Tot la Cârța, 8 ianuarie este Ziua Nebunilor, ziua în care tinerii se împart în două cete, în burduhoși și în urși și mâzgălesc oamenii cu untură și funingine pentru a alunga spiritele rele. Burhuhoșii simbolizează spiritele rele care încearcă să țină oamenii departe de spiritele bune întruchipate de urși. Urșii și burduhoșii pornesc pe ulițele satului, însoțiți de muzicanți. În fruntea alaiului merg burduhoșii, iar apoi vin urșii. În drumul lor, ei îi mâzgălesc pe cei care le ies în cale. Oamenii sunt considerați acum a fi curați și se alătură alaiului. Ziua Nebunilor se încheie la lăsatul întunericului cu un foc mare, aprins în curtea gazdei cetei, unde urșii își ard costumele pentru a arde răul.
Turismul de business
Deși abia la început în acest areal, turismul de business (seminarii, conferințe, training, team building) capătă contur pentru că reunește zona montană cu peisaje impresionante cu zone agroturistice și elemente de cultură și tradiție, alături de structuri de cazare potrivite (ca număr de camere) și dotate cu săli de conferințe și servicii suplimentare.
Cadrul natural plăcut (cu aer curat, peisaj pitoresc), la care se adaugă vecinătatea Sibiului și a unor obiective turistice unicat în România (importante în cazul team building-urilor și evenimentelor cu o componentă importantă de socializare), ca și poziționarea geografică avantajoasă în centru țării (mai ales în cazul manifestărilor regionale sau naționale), fac din Valea Avrigului o destinație turistică interesantă și pentru acest segment de turiști.
CAPITOLUL 3.
MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A VĂII AVRIGULUI PRIN TURISM RURAL ȘI CULTURAL
Situată chiar în inima țării, Valea Avrigului beneficiază de o poziție privilegiată, care i-ar putea atrage o serie de avantaje. Interesul turiștilor pentru mișcarea în natură, mai ales când este combinată cu vizitarea unor obiective turistice (culturale, naturale), a determinat adoptarea unui concept internațional cu reală forță de atracție. „Traseele verzi” din România („Greenways" – circuite tematice care presupun deplasare prin mijloace nemotorizate) se bucură treptat de tot mai mult succes, iar organizarea pe Valea Avrigului a unor astfel de trasee este extrem de oportună (traseu al așezărilor săsești, traseu al bisericilor fortificate).
3.1. Structuri de primire cu funcțiune de cazare, alimentație și agrement în zonă
Atracțiile cheie ale sudului Transilvaniei în microregiunea denumită ”Țara Oltului” sunt Bâlea Lac și Bâlea Cascadă, Valea Avrigului și cea a Porumbacului, precum și Transfăgărășanul. Principalul tip de turism este cel activ (drumeții, sporturi extreme, schi). Aproape 14% din totalul capacității de cazare disponibile în județ se regăsește în acest areal, zonele de concentrare identificate fiind Lacul și Valea Bâlea (inclusiv Cârțișoara), Avrig și Valea Avrigului.
Structurile de tip cabană predomină, însă în zonă s-au dezvoltat și complexe
turistice sau pensiuni cu specific agroturistic. Demne de menționat sunt conceptul „Ice Hotel” (construcție sezonieră tematică) și păstrăvăria Albota (unde s-a realizat și integrarea producției agro-alimentare).
Gradul de confort al structurilor de primire turistică din zonă este scăzut spre mediu, cele mai mari capacități de cazare fiind clasificate la 2 – 3 margarete/stele (tabelul 3.1.).
Tabelul 3.1. Sinteza capacităților de cazare din Țara Oltului
(inclusiv Valea Avrigului)
Sursa: Asociația Județeană de Turism Sibiu, 2016
Infrastructura turistică, sub aspectul dimensiunii componentelor, diversității și calității sale, este destul de bine reprezentată, atât în ceea ce privește capacitățile de cazare, cât și infrastructura de comunicație, calitatea și diversitatea serviciilor oferite turiștilor.
În privința capacităților de cazare, element esențial al amenajării turistice și al desfășurării în condiții optime a oricărui act turistic complet și complex, atât din perspectiva socială, cât și a finalității economice efective, se remarcă o echipare satisfăcătoare (atât din punct de vedere tipologic, cât și numeric sau al repartiției teritoriale), în concordanță cu dimensiunea cantitativă și calitativă a patrimoniului turistic natural și antropic. Există însă posibilitatea valorificării superioare a potențialului turistic, lucru prevăzut de altfel în documentele privind dezvoltarea orașului Avrig și a zonei limitrofe.
Evoluția numerică a tipurilor de structuri de primire turistică situate pe Valea Avrigului este prezentată în tabelul 3.2., cu cifre pentru perioada 2014-2016.
Tabelul 3.2. Tipuri de structuri de primire turistică în arealul Valea Avrigului
Sursa: insse.ro, 2017
Se constată o creștere a numărului de structuri de primire turistică în 2015 comparativ șu 2014, urmată apoi de o ușoară scădere în 2016.
Numărul de locuri în aceste structuri de cazare variază în același sens, adică înregistrează o creștere în 2015 comparativ cu 2014, apoi o ușoară descreștere în 2016 (Tabelul 3.3.). Dacă în 2014 nu existau unități de cazare în toate localitățile de pe Valea Avrigului, în 2016 situația s-a modificat, în sensul că au apărut pensiuni agroturistice în Cârța și Cârțișoara (unde erau doar cabane) ca urmare a creșterii interesului turiștilor pentru zonă.
Tabelul 3.3. Numărul de locuri de cazare aferente diferitelor tipuri de structuri de primire turistică în arealul Valea Avrigului
Sursa: insse.ro, 2017
Dacă analizăm numărul structurilor turistice cu funcțiune de cazare și numărul de locuri afișate pe site-urile de rezervare în zonă, se constată o diferență, în sensul că pe internet apar mai puține pensiuni agroturistice comparativ cu statistica oficială. Rezultă că administratorii pensiunilor nu își promovează oferta pe canalele pe care le utilizează mai ales tinerii, optând pentru o reclamă directă, de la turiștii care s-au cazat la un moment dat la ei, sau pe turiștii ajunși întâmplător în această zonă.
Un indicator important este acela al numărului de sosiri ale turiștilor în structurile cu funcțiune de cazare. Am analizat acest indicator atât ca număr total de persoane pentru perioada 2014-2016 (Tabelul 3.4.), cât și sosirile la nivelul fiecărei luni din cei 3 ani luați în studiu, pentru a vedea care sunt perioadele de vârf și cele cu grad mic de ocupare ale unităților de primire turistică (Tabelul 3.5.). Pe baza acestor date, se observă clar momentul apariției unor structuri de cazare la Cârța, primii turiști sosind în iunie 2015.
Tabelul 3.4. Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică în arealul Valea Avrigului (nr. persoane)
Sursa: insse.ro, 2017
Indicatorul turistic referitor la sosirile lunare ale turiștilor în arealul Valea Avrigului în intervalul 2014-2016 demonstrează preferința turiștilor pentru sezonul estival. În fig. 3.1. am evidențiat numărul de sosiri turistice în pensiunile agroturistice din arealul Valea Avrigului.
Fig. 3.1. Evoluția numărului de sosiri ale turiștilor în pensiunile agroturistice din arealul Valea Avrigului în intervalul 2014-2016 (nr. persoane)
În 2014, atât la Cârța cât și la Cârțișoara nu existau pensiuni agroturistice, dar începând cu 2015, odată cu apariția primelor astfel de structuri de cazare, turiștii au ales să-și petreacă zilele de vacanță într-un cadru natural submontan pitoresc.
Cererea pentru cazare la Cârța și Cârțișoara atinge maximul în iulie și august, intervalele cu cel mai mic număr de sosiri fiind aprilie – mai și noiembrie – decembrie.
Tabelul 3.5. Sosiri lunare ale turiștilor în structurile de primire turistică din arealul Valea Avrigului în intervalul 2014-2016 (nr. turiști)
Sursa: insse.ro, 2017
Numărul de înnoptări în structurile de primire turistică de pe Valea Avrigului este prezentat în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6. Numărul de înnoptări în structurile de primire turistică din arealul Valea Avrigului în intervalul 2014-2016 (nr. persoane)
Sursa: insse.ro, 2017
Chiar dacă au apărut abia în 2015 pensiunile agroturistice în Cârța și Cârțișoara, numărul de înnoptări în 2016 a fost cu 40% mai mare în Cârța comparativ cu anul anterior și de 3 ori mai mare în Cârțișoara, comparativ cu 2015.
Fig. 3.2. Evoluția numărului de înnoptări în pensiunile agroturistice din arealul Valea Avrigului în intervalul 2014-2016
Destul de puțin explorată de turiști, Valea Avrigului are frumusețea ei nemărginită lăsată aici să se manifeste în voie, din loc în loc aproape într-o sălbăticie de început de lume. Cei care au ales să petreacă vacanța în pensiunile de pe Valea Avrigului au constatat că acestea sunt peste standardele de clasificare, experiența lor în zonă fiind foarte plăcută (Anexa 1).
Una din pensiunile de pe Valea Avrigului care a primit un punctaj foarte bun la evaluarea pe care o fac turiștii pe site-ul Booking.com este cabana Serena, situată la 10 km de Avrig, într-o zonă liniștită și pitorească. Beneficiind de un living cu șemineu, o curte cu foișor și loc de joacă pentru copii, cabana decorată rustic are 3 dormitoare, bucătărie bine utilată și 2 băi, fiecare cu duș și articole de toaletă gratuite. Cel mai apropiat restaurant este la 100 de metri de cabană. Proprietatea oferă parcare gratuită.
Pentru cei care vor să retrăiască frumusețea unor vremuri apuse, palatul Brukenthal este o locație impunătoare, construită în anul 1788 ca reședință de vară a Baronului Samuel von Brukenthal, care a fost guvernatorul Transilvaniei. Palatul oferă spații de cazare cu acces Wi-Fi gratuit, într-un cadru cu arhitectura în stil baroc și în vecinătatea marelui parc al palatului, reamenajat. Toate camerele sunt situate în oranjerie și oferă vedere la parc. Facilitățile de baie sunt comune. Pe o rază de 300 de metri turiștii pot găsi magazine și restaurante. De asemenea, oaspeții palatului au la dispoziție o bucătărie comună și un salon/bar pentru luat masa. Parcarea este oferită gratuit. Această proprietate este foarte bine cotată pentru locația sa excelentă în Avrig, motiv pentru care clienții i-au acordat un scor mai mare decât altor proprietăți din zonă. Cuplurile apreciază în mod deosebit această locație, dându-i scorul 9 (din 10) pentru un sejur pentru 2 persoane.
O altă structură de cazare foarte apreciată de turiști este Pension Natura, situată în Porumbacu de Jos, pe un platou de la poalele Munților Făgăraș și la 7 km de orașul Avrig. Oferă camere izolate fonic și dotate cu TV prin cablu și acces gratuit la internet WiFi. Unele camere au balcon cu vedere la munte, toate au baie proprie cu halate de baie și uscător de păr. Există o zonă de lounge comun, precum și o bucătărie complet utilată, cu sală de mese. Oaspeții se pot bucura de mai multe preparate culinare locale la restaurantul pensiunii. Parcarea privată este gratuită. Această proprietate este foarte bine cotată pentru cel mai bun raport calitate/preț în Avrig, clienții primind mai mult pentru banii lor comparativ cu alte structuri turistice de cazare din acest oraș.
Casa Toma, situată în Avrig oferă cazare în camere dotate cu TV cu ecran plat și canale prin satelit. De asemenea, există o zonă de luat masa și o bucătărie cu mașină de spălat vase. Include cuptor, prăjitor de pâine și cafetieră. Cabana oferă parcare privată gratuită și pune la dispoziția turiștilor o terasă. Accesul la WiFi este gratuit în întreaga proprietate. În zonă sunt disponibile diverse activități, cum ar fi plimbările călare sau drumețiile.
Tot în Avrig se află și cabana Lucky pune la dispoziție acces gratuit la internet WiFi, o grădină și piscină sezonieră în aer liber. Cabana Lucky are zonă de relaxare și grătar. Camerele au terasă cu vedere la munte. Fiecare cameră are toaletă proprie, iar oaspeții au acces la un duș comun, amplasat în curte. Proprietatea oferă un serviciu de închirieri auto, iar zona din jur este populară pentru echitație și pentru diverse activități, precum ciclism, pescuit și drumeții.
De o bună evaluare (nota 9,1) din partea turiștilor se bucură pensiunea Poiana Avrigului din Avrig, care oferă o piscină sezonieră în aer liber și facilități de grătar. La pensiune există un loc de joacă pentru copii și o terasă la soare, precum și un bar. Oaspeții proprietății au la dispoziție WiFi gratuit și parcare privată gratuită. Toate camerele includ un TV cu canale prin cablu și beneficiază de baie proprie cu duș sau cadă. De asemenea, turiștii pot servi o ceașcă de cafea pe terasa sau balconul unității de cazare. În apropierea pensiunii sunt zone de relaxare unde turiștii se pot destinde. Oaspeții pot juca tenis de masă la pensiune, iar zona este populară pentru călărie și ciclism. Pensiunea oferă și un serviciu de închirieri de biciclete.
Pensiunea Dragonul din Avrig se află la 600 de metri de parcul palatului construit de Samuel von Brukenthal. Oferă o grădină interioară luxuriantă cu un iaz și o terasă de vară. Restaurantul pensiunii este decorat în stil asiatic și are aer condiționat. Oferă preparate din bucătăria internațională. Toate camerele de la Dragonul sunt spațioase și includ TV, baia proprie, uscător pentru păr. Pensiunea Dragonul a întâmpinat clienții Booking.com începând cu 24 ian 2013.
Pensiunea Ghiocelul este situată la poalele Munților Făgăraș și oferă camere cu TV cu ecran plat cu canale prin satelit și un restaurant care servește produse naturale de la ferma proprie. Toate camerele sunt mobilate practic și au baie proprie cu duș, uscător de păr, papuci și articole de toaletă gratuite. Unele camere au balcon sau vedere la munte. Restaurantul rustic de la Pensiunea Ghiocelul servește masa pe tot parcursul zilei, iar oaspeții se pot relaxa lângă șemineu. Oaspeții pot călări pe terenurile proprietății sau se pot plimba cu trăsura în perioada verii și cu sania trasă de cai în timpul iernii. Parcul Natural Poiana Neamțului este la 7 km de pensiune. Cuplurile apreciază în mod deosebit această locație și i-au acordat nota 9,1.
Casa Porumbacu 295 din satul Porumbacu de Sus de la poalele Munților Făgăraș oferă cazare într-un hambar reamenajat, care datează din anii 1876. Apartamentele de la Casa Porumbacu îmbină structura originală din lemn cu elemente moderne. Fiecare apartament are baie proprie. Apartamentul cu 4 dormitoare are o bucătărie complet utilată, baie proprie și cameră de zi. Apartamentul cu 2 dormitoare este prevăzut cu balcon cu vedere la munte. Oaspeții au la dispoziție o brutărie tradițională și o bucătărie comună cu zonă de luat masa și pot participa la ateliere de coacere, unde învață să facă pâine tradițională la cuptorul pe lemne. În grădina spațioasă din fața proprietății, este amplasat un grătar și două foișoare, iar în curtea din spate, spre cele două pâraie, este amenajată o zonă de de joacă pentru copii.
Musketeers Cabin oferă cazare în Porumbacu de Sus. Oaspeții au la dispoziție camere cu balcon, o zonă de luat masa și o chicinetă cu prăjitor de pâine, frigider și aragaz. Proprietatea asigură parcare privată gratuită. Musketeers Cabin oferă WiFi gratuit în întreaga proprietate. Este disponibil un serviciu de închiriere de biciclete, iar zona este apreciată de amatorii de schi și echitație. În împrejurimi se pot desfășura diverse activități, printre care ciclism, pescuit și drumeții. Această cabană este bine cotată pentru locația excelentă și pentru cel mai bun raport calitate/preț.
Pensiunea Dealu Morii oferă cazare în localitatea Cârțișoara. Camerele superioare au cadă SPA sau cadă cu hidromasaj. Oaspeții au la dispoziție un TV cu ecran plat. Proprietatea are o bucătărie comună, facilități de grătar și WiFi gratuit. Oaspeții pot savura băuturi la barul pensiunii. Proprietatea oferă parcare privată gratuită. Această proprietate este bine cotată pentru locația excelentă și cel mai bun raport calitate/preț.
Oferind o piscină sezonieră în aer liber, facilități de grătar și un loc de joacă pentru copii, Pensiunea Leia se află în localitatea Cârțișoara. Fiecare cameră este dotată cu TV cu ecran plat și baie privată cu duș sau cadă. Pentru mai mult confort, se asigură articole de toaletă gratuite și un uscător de păr. La pensiune există și o bucătărie comună. Conexiunea WiFi este gratuită în întreaga proprietate, și de asemenea parcarea privată este gratuită. La pensiune turiștii pot juca tenis de masă și darts. Cuplurile apreciază în mod deosebit această locație, motiv pentru care i-au dat scorul 8,7 pentru un sejur pentru 2 persoane și pentru cel mai bun raport calitate/preț.
Pensiunea Moara de Piatră este situate în Cârța și a fost inaugurate în 2008, an din care s-au mai adăugat camera și dotări, ajungându-se în prezent la 9 camere, din care 7 duble și 2 single. Fiecare cameră beneficiază de baie proprie, de TV, iar ca facilități sunt: o sală de luat masa, bucătărie complet echipată, parcare gratuită. Oaspeții pensiunii pot face drumeții în împrejurimi și pot practica pescuitul sportiv.
Moara de Piatra a întâmpinat clienții Booking.com începând cu 12 mai 2017.
3.2. Integrarea în circuitul turistic rural a patrimoniului cultural din zonă
Zona Munților Făgăraș, areal de concentrare a spațiilor de cazare denumit convențional al „Munților Făgăraș” (deși doar o mică parte a acestor munți se află pe teritoriul județului Sibiu) cuprinde de fapt zona de acces către Munții Făgăraș de pe teritoriul județului Sibiu, mai precis localitățile Avrig, Porumbacu de Sus, Cârțișoara și Arpașu de Sus. Cea mai mare concentrare de locuri de cazare se găsește în Cârțișoara, mai ales pe drumul de acces către zona Lacului Bâlea și în Avrig, cu un număr destul de important de structuri de cazare răspândite de-a lungul Văii Avrigului.
Ca număr, în această zonă predomină structurile de cazare de tip pensiune turistică rurală, însă din punct de vedere al capacității de cazare, cele mai multe locuri disponibile se găsesc la cabane (47% din totalul capacității de cazare). De notat este faptul că o parte din locurile de cazare disponibile în cabane sunt de fapt locuri la prici, pe paturi de lemn, unde turistul trebuie să aibă sac de dormit pentru a putea folosi locul respectiv.
Profilul turistic al zonei este definit prin diversitatea atracțiilor și multiculturalism. Prima axă definitorie se referă la varietatea obiectivelor turistice, ce pot fi grupate în câteva arii de interes majore, și anume:
cadru natural – preponderent zonă depresionară și submontană, mărginită la sud de Munții Carpați; atracțiile generice sunt legate de pitorescul peisajelor, roadele agriculturii tradiționale, care s-a putut păstra de-a lungul timpului, respectiv de turismul montan și anumiți factori curativi (apă, aer ozonat).
tezaur cultural – cu accent pe arhitectură, religie, istorie; principalele repere sunt bisericile fortificate și castelele medievale, reminiscențele cetăților dacice, muzeele.
leagăn al tradițiilor – o particularitate a axei culturale o reprezintă păstrarea vie a tradițiilor, a meșteșugurilor și în general a vieții tradiționale și aspectului străvechi (sate unde se menține atmosfera patriarhală).
La fel de importantă este și îmbinarea într-un spațiu relativ restrâns a diverse culturi : românească, săsească (saxonă), maghiară. Sudul Transilvaniei adăpostește mărturii ale spiritualității populațiilor care conviețuiesc pe aceste meleaguri, iar trecerea timpului s-a dovedit în unele cazuri și benefică, permițând influențele interculturale ce au contribuit la crearea spațiului polivalent din punct de vedere turistic din prezent.
Analiza motivațiilor turiștilor și a elementelor care îi atrag pe aceștia spre sudul Transilvaniei și spre județul Sibiu a generat și alte perspective prin care pot fi privite interesele vizitatorilor, dar și observații despre tipuri de turism secundare ca importanță și grad de dezvoltare.
Weekend-urile și sărbătorile aduc o parte consistentă din veniturile multor agenți economici implicați în turism (în special ale pensiunilor și restaurantelor din mediul rural), așadar merită punctată o altă perspectivă a interesului – aceste două ipostaze ale consumului turistic se bazează în principal pe dorința românilor de a petrece câteva zile libere departe de casă, călătoriile de weekend sau de sărbători fiind totuși motivate și de alte tipuri de interese (pentru elemente culturale sau tradiționale, pentru liniște, pentru mâncare tradițională, pentru diverse evenimente etc.). În momentul în care atracțiile turistice clasice trec în plan secundar, se poate vorbi de un interes al turiștilor pentru un cadru inedit (altul decât propriul oraș), în care să se simtă bine și să petreacă.
Suprafețele întinse de păduri favorizează atragerea segmentelor de turiști către activități caracteristice silvoturismului. Pasionații beneficiază de un fond de vânătoare ce include cerbi, urși și mistreți (atât pe domenii ale statului, cât și private), respectiv de variate posibilități de pescuit (în lacuri, în heleșteie și chiar în păstrăvăriile de la Laița, Valea Pinului, Albota sau Porumbacu).
De asemenea, există structuri turistice pe Valea Avrigului unde se poate practica echitația, segment încurajat și de posibilitățile oferite de cadrul pitoresc al județului de a crea trasee prin mijlocul naturii.
Deși menționată ca atracție majoră în cadrul mediului rural tradițional, gastronomia reprezintă un element de interes pentru o categorie mult mai amplă de turiști decât cei atrași de autenticul satelor. În afara zonelor rurale există câteva restaurante cu specific local, dar aici preparatele pierd din autenticitate, ceea ce nu le face neapărat mai puțin atractive pentru străini sau necunoscători. Așadar, gastronomia zonei este un element pe placul turiștilor, fiind mai bine reprezentată în mediul rural și cu perspective de a fi fructificată ca punct forte al întregii zone, cu condiția unor preocupări ale agenților economici și autorităților în această direcție.
Inițiativa unor ONG-uri, printre care Mioritics și My Transylvania, a început să promoveze patrimoniul natural, cultural și gastronomic de pe Valea Avrigului. Aceste inițiative au devenit în ultimii ani o obișnuință.
Se spune adesea că pe oameni poți să-i cunoști și după mâncarea pe care o prepară. În jurul mesei sunt tradiții vechi de sute de ani și destine pe care le afli de la cei care au făcut bucatele, bazate pe rețete din moși-strămoși. Se poate vorbi de turism culinar, așa cum se face începând din 2012 pe Valea Avrigului.
Economia rurală bogată, multitudinea tradițiilor și respectul oamenilor pentru valorile locului au făcut ca obiceiul târgurilor să se mențină nealterat în sudul Transilvaniei. Inițial, aceste întâlniri periodice, organizate intens începând de la mijlocul primăverii și până toamna târziu, au avut un rol exclusiv comercial. Între timp, târgurilor li s-a adăugat o componentă culturală efervescentă, care le-a transformat în atracții pentru turiști.
Ideea unei asocieri între rural și urban, cu preparate și producători se numește „Gust Local” și a venit prin asociația My Transylvania, din dorința de a promova autenticitatea, producătorii și gastronomia locală. Din aceeași dorință s-a născut și ideea festivalului „Transilvania Gastronomică – Food Culture Festival”, care a avut prima ediție în septembrie 2015. Cultura gastronomică locală a fost celebrată prin evenimente culinare cu specific local, regional sau chiar național, prin workshop-uri și conferințe.
Un brunch organizat în curtea plină de verdeață a unei biserici medievale este, dincolo de dimensiunea culinară fabuloasă, o călătorie în viața unei comunități tradiționale din zona Avrigului. Transilvanian Brunch impresionează prin diversitatea, calitatea și savoarea mâncărurilor oferite pe aproape tot parcursul anului. Nici un produs nu provine dintr-o fabrică de mâncare sau dintr-o cultură agricolă intensivă. Meniul nu este deci unul standardizat, ci el diferă de la un sezon la altul. Oamenii locului oferă tot felul delicatese din carne de porc (slănină bine afumată, jumări, cârnați, tobă, pastă de jumări, pateu de casă din ficat de porc sau chisătură – un amestec de slănină tocată și ceapă roșie). Nu lipsesc chiftelele, ruladele cu carne tocată și verdeață, plăcintele, precum și multe feluri de brânzeturi, maturate sau proaspete. În funcție de anotimp, toate acestea sunt asezonate cu diverse salate: de castraveți, ceapă și mărar, de crudități, de sfeclă roșie cu hrean, de cartofi, de ceapă roșie și ou, cu arpacaș, de roșii și busuioc, de vinete, fasole și zacuscă. Mămăliga este servită oaspeților fie însoțită de brânză, fie amestecată cu ardei, cârnat și cimbru, gratinată în cuptor. Gustările sunt stropite cu țuică de casă, cu ceai de flori de câmp sau din plante medicinale, cu compot de rubarbă, cu socată sau siropuri din fructe de pădure.
Unul dintre furnizorii de legume proaspete, cultivate bio, este Agnes Jansen, de la Bioferma Albăstrea din satul Sărata, comuna Porumbacu de Sus. Acum șase ani, olandeza Agnes Jansen a părăsit țara sa natală și s-a stabilit la Sărata. Și-a dorit dintotdeauna să facă agricultură, dar în Olanda ar fi fost greu, prețurile terenurilor fiind mult mai mari. La Sărata, a luat în arendă 3 hectare și acum cultivă roșii cherry, salată, ceapă, morcovi și alte legume. Are clienți care s-au abonat la produsele ei și cu care se întâlnește săptămânal pentru a le livra coșul cu legume proaspete. Mai cultivă și coacăze, zmeură și agrișe, din care face dulceață. Iese cu ele în fiecare sâmbătă la o piață din Sibiu, pentru a le vinde.
Evenimentul de tip brunch ”Ziua zmeurei” se organizează la Bioferma Albăstrea în jurul datei de 15 august. Brunch-ul are mare succes, încât în acest moment înscrierile se fac pe baza unor rezervări prealabile. Întâlnirea include desert cu zmeură și vizitarea biofermei.
Transilvania autentică trăiește nu doar în arhitectura orașelor și tradițiile locale, ci și în bucătăriile locale, care au adunat, de-a lungul anilor, elemente din gastronomia românească, săsească și maghiară, spre încântarea gurmanzilor. Iar pentru că bucătăria tradițională folosește ingrediente de sezon, mesele transilvănene servesc bucate felurite, care se schimbă de la anotimp la anotimp. Cei care vizitează Transilvania se îndrăgostesc de locurile prin care trec nu numai datorită monumentelor și obiceiurilor, ci și datorită localnicilor: oameni blânzi, primitori, cu drag de istoria comunității din care fac parte, care dau mai departe poveștile bunicilor lor. Ceea ce se desprinde este că turismul rural și cultural este o îmbinare de forme de turism în care principalul obiectiv este observarea și conștientizarea valorilor naturale și a brandurilor locale, pentru dezvoltarea acestora și conectarea la economia locală, pentru ca produsele locale să stea la baza meniurilor din zonele respective.
3.3. Analiza SWOT a turismului pe Valea Avrigului
Analiza SWOT este un instrument care permite identificarea punctelor slabe și a amenințărilor, care odată cunoscute reprezintă direcții de acțiune pentru ca acestea să se transforme în puncte tari și oportunități.
3.4. Direcții de dezvoltare durabilă a turismului rural și cultural în arealul Valea Avrigului
Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând “materia sa primă“, obiectul și domeniul de activitate și de desfășurare a turismului fiind suportul său cadru, purtătorul resurselor sale. Turismul se desfășoară în mediu și prin mediu,”calitatea” acestuia purtând favoriza sau nega activitățile turistice.
Cadrul natural, monumentele naturii sau de artă și arhitectură, aerul sau apele minerale etc., componente ale mediului înconjurător, se constituie și ca resurse turistice ce favorizează desfășurarea turismului. Cu cât aceste resurse sunt mai variate și complexe și, mai ales, nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este mai mare, iar activitățile pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, răspunzând unor foarte variate motivații turistice. În aceste condiții, relația turism-mediu înconjurător are o semnificație deosebită, dezvoltarea și ocrotirea mediului înconjurător reprezentând condiția sine qua non a turismului; orice modificare produsă mediului aduce prejudicii și potențialului turistic, prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale. Relația turism-mediu înconjurător a fost evidențiată în repetate rânduri în cadrul unor conferințe de nivel global. Bineînțeles, problema se pune în aceeași măsură și evident corelat la toate categoriile de resurse turistice a căror existență și atracție sunt influențate direct de „calitatea” diferitelor componente ale mediului înconjurător. Cu cât degradările produse acestuia au o amploare mai mare, cu atât activitățile turistice sunt mai afectate. În cazul turismului, consecințele degradării resurselor turistice pot avea implicații social-economice dintre cele mai grave.
Din punct de vedere economic, neajunsurile semnalate, ca urmare a existenței de resurse turistice degradate, se reflectă în primul rând în imposibilitatea valorificării lor turistice ca surse de venituri, constituind astfel o pierdere definitivă pentru economie. Produsele turistice care includ resurse degradate își micșorează din valoare, consecințele fiind directe, materializate în diminuarea cererii turistice și, implicit, utilizarea mai redusă a bazei materiale turistice și scăderea încasărilor provenite din comercializarea lor.
Fig. 3.3. Raporturile dintre turism și mediul înconjurător
Sursa: Bran Florina, Simon Tamara, Marin D., Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, Ediția a doua, 1999, p.159
Sub aspect socio-cultural, efectele negative sunt, de asemenea, importante. Dacă se acceptă că cele mai importante funcții ale turismului sunt cele recreativ recuperative și instructiv-educative, se înțelege mai ușor raportul dintre turism și mediul înconjurător. Afectarea, chiar în mică măsură, a acestuia reduce posibilitățile de refacere a sănătății și a forțelor umane, prin diminuarea calității factorilor terapeutici sau a celor ce favorizează odihna și recreerea ca și a posibilităților de satisfacere a necesităților de cultură și educație ale oamenilor.
Potențialul turistic fiind o parte integrantă a mediului înconjurător, existența și dezvoltarea lui depind în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediul său, un “barometru” al calității acestuia: se practică intens acolo unde sunt întrunite condiții bune sau se diminuează și dispare treptat în zonele unde, din diverse motive, o componentă sau alta a mediului înconjurător se degradează.
În același timp, prin “exigențele” pe care el revendică, turismul poate fi o soluție practică pentru păstrarea nealterată a mediului.
Direcțiile generale de dezvoltare a turismului în zona analizată vizează:
amenajarea/refacerea traseelor turistice existente și crearea de noi trasee, inclusive cicloturistice;
reabilitarea domeniului Brukenthal de la Avrig prin parteneriat cu administrația locală, pentru o mai bună exploatare turistică;
încurajarea investițiilor în construcția de noi spații de cazare și complexe turistice în văile Arpașului și Arpășelului;
utilizarea superioară a pășunilor de calitate pentru produse obținute prin agricultură eco-durabilă;
dezvoltarea și promovarea unor produse turistice de tip trasee culturale (biserici pictate, circuite ale meșteșugurilor tradiționale), echitație, pescuit sportive;
amenajarea de puncta de observare a naturii;
sensibilizarea vizitatorilor cu privire la fragilitatea mediului înconjurător în ariile protejate.
În ansamblu, proiecția pe termen lung a economiei sistemului teritorial Valea Avrigului trebuie să vizeze câteva repere majore:
scoaterea din izolare prin stabilirea de relații economice (de colaborare și interdependență) cu sistemul județean și regional;
reducerea disparităților de dezvoltare economico – socială, atât în interiorul sistemului, cât și în raport cu starea economico-socială de la nivel județean și regional;
întărirea activităților agricole sustenabile și potențarea rolului acestora în cadrul sistemului economic local, în corelare cu activități complementare din sectorul industrial și al serviciilor;
diversificarea și eficientizarea activităților de mică industrie și de servicii sub forma unor grupări teritoriale specializate, adiacente spațial și integrate funcțional, generate prin trei mecanisme de bază:
dezvoltare endogenă, derivată din resursele locale dar și din oportunitățile date de contextul economic general;
atragerea de investitori prin crearea unui mediu de afaceri „prietenos”;
atragerea unor activități economice noi, derivate din centrele urbane din proximitate (Sibiu, Cisnădie, Avrig, Tălmaciu) în contextul unei dezvoltări economice corelate.
Una din provocările secolului XXI gravitează în jurul sintagmei „dezvoltare durabilă” și a relației pe care aceasta o are cu mediul înconjurător. Văzută drept „dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi” și apărută într-un context al confruntării cu o criză globală a epuizării resurselor naturale și a degradării continue a mediului, dezbătută la masa oficialilor încă din anii '70 (la Stockholm), această sintagmă s-a impus în urma conferinței Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro, în 1992, plecând de la necesitatea asigurării unui mediu calitativ superior pentru generațiile viitoare.
Într-un spațiu în care la ordinea zilei se discută despre probleme stringente vizând dezvoltarea economică, valorificarea eficientă a resurselor, conservarea mediului înconjurător, asocierea celor două noțiuni este mai mult decât incitantă. Astfel, se justifică corelarea unui plan de amenajare al teritoriului, în general, și al Văii Avrigului, în particular, cu obiectivele și principiile dezvoltării durabile.
Valea Avrigului beneficiază de o individualizare spațială remarcabilă, ce devine o premisă a afirmării viitoare, în condițiile infuziei de capital, inițiative și interese în dezvoltarea acestuia. În vederea consolidării sistemului regional al Văii Avrigului și a fluidizării relațiilor din interiorul acestuia sau cu unitățile teritoriale învecinate, propunem câteva măsuri, precum:
– accentuarea polarizării exercitate de centrul urban Avrig prin dezvoltarea comerțului și serviciilor, afirmarea unei agriculturi ecologice, creșterea sectorului tehnologic, creșterea competitivității antreprenorilor, dezvoltarea căilor de transport, asigurarea unui management al colectării, transportului și depozitării deșeurilor sau extinderea teritorială planificată, cu o prezervare a spațiilor naturale. Între centrul de „comandă” al zonei, Avrig, și celelalte localități rurale se instituie relații de cooperare, cu orientare predilectă spre încurajarea unor relații de competitivitate, cel puțin cu centrele comunale existente. Avrigul joacă rol de oraș policentric, capabil să asigure dezvoltarea spațiului rural al Văii Avrigului.
– diversificarea ofertei de servicii specifice unor așezări rurale, investirea acestora cu noi funcțiuni, rezultate dintr-o activitate economică susținută. Este cazul comunelor Arpașu, Porumbacu, Cârța, situate în apropiere de Avrig și de Sibiu, comune care au capacitatea de terțiarizare a economiei lor.
– stabilirea unor relații de parteneriat între autoritățile locale și regionale din sectorul public cu cel privat, pe de o parte, și între autoritățile administrației publice locale în special între localitățile apropiate, pe de altă parte, pentru stimularea competitivității.
– integrarea întregului teritoriu al Văii Avrigului într-o arie ecologică definitorie pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare economico – socială durabilă. Spațiile verzi, spațiile umede, pădurile productive, suprafețe agricole (livezi îmbătrânite, pășuni invadate), terenuri virane, terenuri afectate de procese de eroziune) se pot impune în peisaj ca zone tampon, respectiv coridoare ecologice.
Un obiectiv important al dezvoltării durabile îl reprezintă amplificarea funcției culturale a regiunii, prin reactivarea instituțiilor de profil, dotarea adecvată a așezămintelor culturale și perfecționarea managementului.
înființarea, în fiecare localitate din regiunea Valea Avrigului, a unor colecții populare locale cu elemente de port popular specific regiunii; portul popular din zonă este recunoscut la nivel național, ca fiind posesorul unor piese de îmbrăcăminte tradițională unice, care din păcate nu sunt promovate și valorificate adecvat;
amenajarea unor ateliere de creație populară, în care turiștii să fie implicați în activitatea de elaborare a produselor gospodărești tradiționale (caș, brânză) sau în activități tradițional-culturale;
înființarea unor societăți culturale care să promoveze valorile etno-culturale locale și regionale.
O provocare a turismului rural și cultural în Valea Avrigului o constituie creșterea competitivității ofertei turistice a zonei pe piețele turistice naționale și internaționale, în vederea:
rentabilizării și diversificării activității turistice;
alinierii activităților turistice derulate în zonă la standardele de calitate și securitate europene;
extinderii sezonului turistic;
promovării unitare și diversificate a resurselor turistice existente prin mijloace și instrumente de calitate.
Această creștere a competitivității are la bază o serie de elemente, și anume: – profesionalizarea și diversificarea serviciilor și produselor turistice, care implică pe de-o parte conceperea și dezvoltarea de noi produse și servicii turistice, cu respectarea identității locale, pornind de la trei tipuri de oferte:
turism de tranzit/circuit;
activități conexe (clienți atrași de alte locații din proximitatea zonei);
turism de sejur bazat pe oferte excepționale sau combinații cu alte oferte din Transilvania;
și, pe de altă parte, identificarea specificității locale și regionale a componentelor antropice și naturale și implementarea acestora la nivel de infrastructură turistică de cazare, alimentație, agrement etc. pentru fiecare areal cu identitate clar conturată, prin selectarea unor grupuri țintă, pe baza analizei caracteristicilor pieței și a clientelei potențiale, precum și a ingerinței altor indicatori de natură socială, economică, politică etc. (turiștii din UE de limbă germană, de exemplu).
Circuitul bisericilor poate deveni un produs turistic itinerant în Valea Avrigului, traseu care și-a propus diversificarea turismului cultural și oferirea de sprijin pentru aceste biserici care se detașează în zonă prin valoarea lor deosebită.
Circuitul satelor românești și săsești cu specific arhitectonic bine conservat.
Trasee ale atelierelor meșteșugărești vizează centrele sticlărie, țesături (covoare), cusături (realizarea costumelor populare).
Deja în oferta unor agenții touroperatoare este traseul cultural Samuel von Brukenthal – călătorind printre culturi ce cuprinde mai multe trasee pe Valea Avrigului și prin Podișul Hârtibaciului (concepute de către Asociația Hosman Durabil și Fundația Samuel von Brukenthal)
Conceperea și transpunerea în practică a unor evenimente ce atrag turiștii și aplicarea unui marketing eficient contribuie la dezvoltarea turismului evenimențial. Înregistrarea acestor evenimente în calendarele de profil de la nivel județean și național, promovarea lor corespunzătoare, coordonarea eficientă a evenimentelor suprapusă cu dezvoltarea infrastructurii generale și turistice la locul de derulare a acestora, alături de organizarea de evenimente legate de personalități cunoscute din zonă, vor contribui la creșterea numărului de sosiri turistice în zonă și la dezvoltarea unui turism durabil.
O altă direcție de turism durabilă este cea privind dezvoltarea de ferme turistice ecologice cu specific regional și local. Conceperea și dezvoltarea unor centre de valorificare turistică a resurselor agroalimentare din gospodăriile și microfermele populație rurale se poate face prin amenajarea unor centre de profil, care pot comercializa produsele agroalimentare din gospodăriile și microfermele populației din satele de pe Valea Avrigului.
Concluzii
Turismul rural și cultural din Valea Avrigului poate avea ca deviză Pentru om și mediu în inima țării,așa cum a fost propunerea GAL-ului Valea Avrigului. În viziune turistică acesta se transpune în cuvinte cheie: om = civilizație – istorie, cultură, tradiții, gastronomie, ospitalitate; mediu = natură, ecologie, mișcare – sport/sănătate, aventură. Conținutul unei oferte turistice va fi legat de cele două cuvinte-cheie: om și natură. Om: descoperirea tradițiilor populare (evenimente autentice), a istoriei și civilizației (obiective culturale, religioase), deplasarea cu mijloace tradiționale (căruță, mocăniță), participarea la activități agricole (cosit, recoltat), pregătirea sărbătorilor, cazarea la familii etc. Natură: bird watching în SPA Natura 2000, drumeții între sate ca alternativă la zonele frecventate de prea mulți turiști (ex. traseul cultural Brukenthal), turism geologic (ex. canionul de la Mihăileni, movilele), implicarea turiștilor la activități (marcare trasee, montare căsuțe păsări), produse bio locale, drumeții tematice (ierburi medicinale, ciuperci).
Pentru dezvoltarea durabilă a Văii Avrigului, turismul rural și cultural este o certitudine. Atragerea unui număr mai mare de turiști se poate face însă prin creșterea competitivității pe piețele turistice naționale și internaționale, prin valorificarea resurselor turistice ale zonei și individualizarea zonei în raport cu unitățile teritoriale limitrofe, prin amenajarea resurselor atractive, coroborate cu cele de promovare și branding turistic. Este importantă și diversificarea activității turistice, prin inițierea și profesionalizarea produselor și serviciilor turistice și alinierea lor la standardele de calitate și securitate europene. Totodată, dezvoltarea infrastructurii turistice și interconectarea componentelor din oferta turistică primară și secundară și a mijloacelor prin care se realizează extinderea sezonului turistic și creșterea duratei sejurului (numărului de înnoptări), precum și promovarea unitară a imaginii zonei pe piețele turistice naționale și internaționale vor contribui la rentabilizarea și activității turistice derulate pe Valea Avrigului și extinderea sezonului turistic. Inventarierea permanentă a resurselor turistice și a necesităților de dezvoltare, construirea, modernizarea și dezvoltarea, semnalizarea și întreținerea infrastructurii turistice de bază și a resurselor turistice vor facilita dezvoltarea unui turism de nișă (turism cultural, sportiv, de afaceri, de conferințe, agroturism, ecoturism etc.) și vor contribui la conservarea patrimoniului cultural, istoric și etnografic.
Pentru un turism durabil, de mare importanță este și formarea resurselor umane specializate în turism. Lipsa resimțită la nivel național în această privință se poate rezolva prin: dezvoltarea și diversificarea structurilor și a tipurilor de formare în turism și sprijinirea adaptării lor la cerințele pieței turistice; încurajarea formării continue și practice pentru operatorii din turism; îmbunătățirea calitativă a programelor de formare în turism; îmbunătățirea practicilor de management turistic; satisfacerea nevoilor de formare ale operatorilor și structurilor din turism.
Bibliografie
Antonescu D., Dezvoltarea regională în România, Ed. Oscar Print, București, 2003
Benedek J., Amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004
Bran, F., Bran Florina, Simon Tamara, Marin D., Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, 1990
Buciuman L, Drăghici N., Spațiul rural definire, organizare, dezvoltare, Timișoara, Ed. Mirton, 2003
Cocean, P., Filip, S., Geografia regională a României, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008
Cosmescu I.,(coord.), Diversitatea și calitatea serviciilor turistice – premisele dezvoltării economice durabile în Bazinul Mării Negre, Ed. Constant, Sibiu, 2004
Glăvan V., Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Ed. Economică, București, 2003
Glăvan V., Potențialul turistic și valorificarea sa, Ed. Fundația România de mâine, București, 2006
Ielenicz M., Geografia fizică a României, Ed. Universității, București, 2011
Ioncică M., Petrescu Eva Cristina, Popescu Delia, Strategii de dezvoltare a sectorului terțiar, Ed. Uranus, București, 2004
Ionescu Claudia, Toderaș, N., Politica de dezvoltare regională, Colecția Uniunea Europeană, seria Europa mea, Ed. Tritonic, București, 2007
Minciu Rodica, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, București,1995
Neacșu N., Baron P., Glăvan V., Neacșu Monica, Economia și geografia turismului, Ed. ProUniversitaria, București, 2011
Nicula V., (coord.), Ghidul eco-pensiunii agroturistice, Ed. Universității ”Lucian Blaga”, Sibiu, 2012
Nicula V., Cooperarea economică în bazinul Mării Negre-evoluții în turism, Ed. Continent, 2004
Nistoreanu P., Dezvoltarea turismului rural, Revista de comerț nr. 9, 2010
Popescu Claudia Rodica (coord.), Disparități regionale în dezvoltarea economico-socială a României, Ed. Meteor Press, București, 2003
Popescu D., Turism și e-commerce, Revista Amfiteatru economic, nr. 21. 2007
Scrioștean Adriana, Barbu C.M., Efectele dezvoltării turismului rural în România, Revista Analele Universități din Craiova, nr. 34, volumul nr.1, 2006
Vincze Maria, Dezvoltarea regională și rurală. Idei și practici, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000
* * *
***Geografia României, Geografia fizică, vol. I, Ed. Academiei, București1983,
***, Planul de dezvoltare durabilă Valea Avrigului, 2012
* * *
MDRT, Master Planul pentru Dezvoltare a Turismului Național 2007-2026
CJ Sibiu, Master Plan privind Dezvoltarea Turismului în Județul Sibiu
ANEXE
Anexa 1
Evaluarea făcută de turiști Palatul Brukenthal Avrig pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru Pension Natura pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru pensiunea Poiana Avrigului pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru pensiunea Ghiocelul pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru pensiunea Casa Porumbacu 295 pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru Musketeers Cabin pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru pensiunea dealul Morii pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru Pensiunea Leia pe site-ul Booking.com
Evaluarea făcută de turiști pentru pensiunea Moara de Piatră pe site-ul Booking.com
Anexa 2
Imagini emblematice de pe Valea Avrigului
Mânăstirea din Cârța Cabană pe Valea Avrigului
Palatul Brukenthal Avrig
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modalități de dezvoltare a turismului rural și cultural în zona Văii Avrigului [309213] (ID: 309213)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.