FACTORI FAVORIZANȚI AI STRESULUI. ANALIZĂ ORGANIZAȚIONALĂ. 1.Argument Natura muncii se schimbă cu viteza vântului. Probabil, acum mai mult ca… [309197]

FACTORI FAVORIZANȚI AI STRESULUI.

ANALIZĂ ORGANIZAȚIONALĂ.

1.Argument

Natura muncii se schimbă cu viteza vântului. Probabil, [anonimizat] o amenințare la sănătatea angajaților și la sănătatea organizațiilor. [anonimizat] s-au extins foarte mult în ultimii ani. [anonimizat], cauzele și prevenirea stresului profesional.

Pentru United Kingdom Health and Safety Comission (1999), stresul la locul de muncă (work-related stress) reprezintă reacția individului expus la o presiune excesivă sau solicitări ale mediului în care activează. [anonimizat] (Tihan E., Ghiza L. 2002), stresul profesional reprezintă o [anonimizat], [anonimizat], o stare caracterizată de nivelele ridicate de distres și sentiment de neputință în soluționarea sarcinilor. Într-un document oficial emis în 1999, Național Institute of Occupational Safety and Health din S.U.A. [anonimizat], putând conduce la deteriorarea semnificativă a stării de sănătate. Anchetele din mediile organizaționale din S.UA. și țările occidentale indică o creștere alarmantă a tulburărilor de sănătate fizică si psihică datorate stresului la locul de muncă (Chruden si Sherman, 1984; Muchinsky, 2000; Rascle, 2001, apud Roth, S.& Cohen, L.J 2006).

În S.U.A., tulburările mentale sunt identificate printer primele 10 boli profesionale (National Institute of Occupational Safety and Health, 1988; apud Muchinsky, 2000, apud Vinay Joshi, 2005).

2. Obiectivele și ipotezele cercetării

Studiile de specialitate (Gruys M.L., Sackett p.r. 2003) au arătat faptul că există profesii care prezintă un risc crescut pentru determinarea unui nivel mai înalt de stres. Astfel, candidații cu șanse maxime la un nivel ridicat de stress sunt: profesorii, asistenții medicali și lucrătorii sociali. Studiul nostrum a fost proiectat pentru a investiga factorii de stres cu importanță pentru majoritatea membrilor unui colectiv de asistenți medicali.

În cercetarea de față am dorit să analizăm influența pe care o exercită factorii de stres asupra membrilor unui departament medical. [anonimizat] „Sf. Spiridon”, din Iași. Având în vedere implicațiile muncii de asistent medical am considerat că determinând factorii de stres cu importanță pentru majoritatea asistenților și elaborând o strategie de reducere/eliminare a acestora putem optimiza activitatea dar și confortul psihic al angajaților.

3. Descrierea lotului de subiecți

Colectivul de cercetare este format din 50 asistenți medicali (grupul de studiu) cu studii de specialitate de cel puțin 3 ani și experiență minimă de 3 luni. Media de vârstă este de 35 ani (minim 25, maxim 45 ani). În privința variabilei “sex”, structura grupului de studiu este următoarea: 22 bărbați și 28 femei. [anonimizat] 1/1, [anonimizat]. La bărbați proporția celor căsătoriți este mai mare (un număr de 14), cei necăsătoriți fiind în număr de 8. Toți angajații sunt de aceeași naționalitate. Subiecții fac parte din mai multe secții. Pe linie ierarhică superioară sunt subordonați medicilor și asistentului șef, iar în subordonare se alfă infirmierele. Secțiile deservite sunt mixte ( pacienții fiind atât femei cât și bărbați).

4. Metodologia cercetării

Pentru îndeplinirea obiectivelor și demonstrarea ipotezelor cercetării, am utilizat următoarele metode: a) Observația; b) Inventarul de anxietate STAI (State-Trait Anxiety Inventory-Spielberger); c) Scala de evaluarea evenimentelor de viață; d) Discuțiile informale-> inventarul și chestionarul factorilor de stres.

Observația

Observația ca metodă constă într-o urmărire atentă și sistematică a unor reacții psihice cu scopul de a sesiza aspectele lor esențiale. Observația s-a realizat pe o perioadă de 10 zile, a fost o observație simplă, directă, discontinuă, desfășurându-se pe parcursul schimburilor de noapte și de zi. Datele s-au înregistrat după încheierea fiecărei etape de observare. Scopul observației a fost realizarea unei imagini inițiale asupra mediului, activității și a comportamentelor determinate de acest mediu. Prin observație am distins manifestările caracteristice de cele întâmplătoare. S-au urmărit de asemenea atitudinile personalului în diferite situații de muncă, acțiunile necontrolate (de genul ticuri, mișcări ale părților corpului), reacții la situații presante și urgente, comportament verbal și nonverbal.

Inventarul de anxietate STAI (State-Trait Anxiety Inventory-Spielberger)

Am aplicat acest inventar în completarea testelor de stres, care vizează mai mult aspectele exterioare ale anxietății, pe când inventarul STAI vizează doar aspectele psihologice. Am utilizat acest inventar cu scopul de a evalua starea de anxietate de moment, care expimă intensitatea fenomenului (STAI Y-A) și evaluarea trăsăturii anxioase de personalitate (STAI Y-B). Inventarul de anxietate trăsătură-stare (Spielberger, 1983) este folosit pentru evaluarea stării de anxietate, construit astfel încât să poată fi completată de subiectul însuși. Chiar dacă inventarul a fost conceput pentru a măsura anxietatea, evaluatorul trebuie să utilizeze acest termen în discuția cu subiectul; el trebuie să vorbească numai despre chestionarul de autoevaluare. Inventarul se compune din două părți separate ce evaluează în moduri independente anxietatea ca trăsături de personalitate (STAI Y-B) și anxietatea ca stare de moment (STAI Y-A). Aplicarea corectă a testului presupune completarea de către subiect a primei părți a inventarului care vizează anxietatea ca stare de moment (STAI Y-A), pentru ca subiectul să nu fie influențat de răspunsurile pe care le dă în scala care vizează anxietatea ca trăsături de personaliate (STAI Y-B). Ficare parte a inventarului cuprinde câte 20 de întrebări, fiecare întrebare având patru varinte de răspuns, în funcție de intensitate și frecvență. Pentru interpretare se acordă o valoare de la 1 la 4 fiecărui item, iar la itemii 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 de pe scala STAI Y-A și pentru itemii 21, 23, 26, 27, 30, 33 de pe scala STAI Y-B iar cotarea se va face invers, de la 4 la 1. Nota totală se face însumând notele de la fiecare item, valoarea totală fiind cuprinsă între 20 și 80, notele peste 20 caracterizând anxietatea clinică. Instrucțiunile de folosire sunt imprimate pe inventar, fiind esențială înțelegerea acestora de către subiect. Întrebările nu vizează decât aspectele psihologice ale anxietății, repercursiunile somatice nefiind luate în considerare.

Scala de evaluare a evenimentelor de viață

Această scală a fost construită de psihologii T. Holmes, R. Rahe încă din 1967 și a fost îmbunătățită de către F.J. Landy în 1987. Este alcătuită din 41 itemi (evenimente de viață) cărora le coresunde un anumit punctaj de la 0 la 100, 0 reprezentând inexistența evenimentelor stresoare, iar 100 reprezentând un maxim suportabil de stres. Subiectului i se cere să însemne evenimentele trăite în ultimele 12 luni, se adună valorile corespunzătoare acestora. Se obțin următoarele rezultate: criză ușoară de viață: 150-199 puncte; criză moderată de viață; 200-299 puncte; criză de viață majoră: >300 puncte.

Discuțiile informale-> inventarul și chestionarul factorilor de stres

Discuțiile cu angajații (grupuri restrânse de 2-3 angajați) s-au desfășurat după un interviu semistructurat și au avut ca scop, completarea datelor obținute prin aplicarea chestionarelor standard. Temele principale urmarite au fost:

– date de identificare: vârstă, sex, calificarea profesională;

– experiența profesională în general, iar în particular experiența în cadrul spitalului;

– dificultăți în desfășurarea a activităților zilnice;

– repercursiunile activității profesionale asupra sănătății fizice și psihice;

– manifestări ale stresului;

– metode de ameliorare a efectelor negative ale stresului.

Convorbirile cu asistenții au fost cea mai directă cale pentru a afla detaliile referitoare la motivațiile, aspirațiile, trăirile afective, interesele lor. În urma acestor discuții s-a realizat un inventar al factorilor de stres. Acest inventar a fost apoi supus atenției tuturor angajaților și a constituit suportul pentru diferențierea nivelurilor de stres prezente la angajați. Acest inventar de factori de stres a fost transformat într-un chestionar de evaluare a factorilor de stres, apoi supus atenției angajaților, care au fost rugați să își exprime gradul de nemulțumire în privința anumitor aspecte legate de activitatea lor profesională. Completarea inventarului s-a realizat individual, fiecărui asistent cerându-i-se să citească cu atenție fiecare dintre afirmațiile enumerate și să răspundă încercuind una dintre variantele prezentate. Menționăm că acest inventar- chestionar, nu are pretenția de a se constitui într-o probă psihologică validă și etalonată. Este doar un mijloc de a identifica dacă factorii de stres menționați de câțiva dintre subiecți, se regăsesc la tot grupul de cercetare. Astfel acest chestionar contituie doar un mijloc de verificare și secondare a datelor obținute din celelalte teste folosite.

5. Interpretarea rezultatelor

Primul pas in cercetare a constat în măsurarea nivelului de stres la grupul de asistenți medicali selectați. Această măsurare s-a realizat cu ajutorul chestionarului de anxietate elaborat de Spielberger. S-au obținut următoarele date, centralizate în tabelul 1.

Tabelul nr.1- Rezultatele obținute la chestionarul STAI

Din datele prezentate mai sus se poate observa că o mare parte din subiecții grupului de asistenți prezintă un nivel ridicat de stres (aspecte psihice și somatice). După ce s-a stabilit că există un nivel mare de stres, au urmat discuțiile cu angajații spitalului. Acestea s-au desfășurat în grupuri restrânse (2-3 angajați) și au urmărit aflarea nemulțumirilor, problemelor și dificultăților pe care asistenții le întâlnesc în activitatea lor. În urma acestor discuții s-a realizat un inventar al factorilor de stres, care a fost apoi supus atenției tuturor angajaților și a constituit suportul pentru diferențierea nivelurilor de stres prezente la angajați ( graficul 1).

Graficul 1. Nivele de stres conform STAI

Alături de întocmirea inventarului de factori de stres am colectat și informații referitoare la: absenteism, litigii, acte violente (verbale sau fizice), erori în desfășurarea activității profesionale, îmbolnăviri, accidente de muncă petrecute în anul 2013. Datele sunt prezentate în tabelul nr.2.

Tabel nr.2. Informații suplimentare despre activitatea asistenților

Corelând datele obținute de la angajați cu variabilă vârstă, am descoperit faptul că asistenții mai tineri prezintă un nivel de stres mai scăzut decât asistenții cu vârste mai mari, însă la o analiză mai profundă, ne-am dat seama că de fapt manifestarea stesului este foarte bine managerizată, cel latent fiind foarte periculos pentru sănătatea acestora.

Variabila vârstă are legătură cu experința profesională. În urma acestei corelații s-a observat faptul că un maxim al nivelului de stres se regăsește la angajații cu vechime de 3 ani. Aceștia au ajuns la un nivel de saturație și trec print-o fază de tranziție, în care trebuie să învețe să-și controleze problemele. Acest control se întâlnește la angajații mai vechi de 4-5 ani. Evident subiecții recent angajați au cel mai mare nivel de anxietate și stres, probabil datorită cerințelor sociale, necesitatea adaptării, critica exterioară și interioară.

După studiul acestor variabile și relația lor cu nivelul de stres profesional, angajaților li s-a cerut completarea Chestionarului factorilor de stres, asigurîndu-li-se confidențialitatea răspunsurilor. Rezultatele sunt sistematizate în tabelul nr.3.

Tabel nr.3. Rezultatele obținute la chestionarul factorilor de stres

După cum se observă și în graficul 2, factorii cu influență asupra majorității angajaților sunt următorii: rutina în muncă, modul de comportare al superiorilor, munca peste program și comunicarea cu medicii.

Graficul 2- Distribuția ponderilor factorilor de stres

Pentru a urmări intensitatea nivelului stresului, în strânsă corelație cu probabilitatea apariției unor crize, am aplicat Scala de evaluare a evenimentelor de viață. Rezultatele arată că, pe ansamblu, nu există probleme semnificative în cceea ce privește stresul apărut sub incidența evenimentelor din viața de zi cu zi. Doar un procent de 7,3% din angajați se confruntă cu o criză majoră, ceea ce conduce la o probabilitate de imbolnăvire 80%, conform indicațiilor metodologice precizate de T. H. Holmes și R. H. Rahe. Acolo unde există crize moderate (un procent de 21,6%), șansele de imbolnăvire sunt de 50%, iar unde se înregistrează crize ușoare, șansele de îmbolnăvire în viitor sunt de 35%. Rezultatele complete ale studiului sunt prezentate în graficul 3.

Graficul 3. Evaluări ale nivelului stresului indus de evenimente din viață

Din datele prezentate putem deduce că stresul este determinat mai degrabă de locul de muncă și mai puțin de evenimentele din viața de zi cu zi. De altfel, pentru 46,50% din angajați nu există probleme semnificative din punct de vedere al evenimentelor de viață care pot induce stresul profesional. Aceasta nu înseamnă însă că angajații nu au parte de stres în muncă. Din contră, condițiile de muncă determină un nivel ridicat al stresului identificat prin intermediul altor instrumente de evaluare.

Rezultatele obținute indică un procent ridicat (47,8%) al angajaților care își folosec întreaga energie pentru a înăbuși orice situație generatoare de tensiune (graficul 4). Ei constituie tipul angajatului înfrânat care încearcă, cu orice preț, să-și stăpânească trăirile. Urmarea acestei rezistențe inconștiente este lipsa inițiativei și apariția plictiselii.

Acești angajați lasă impresia unor persoane liniștite, distante, dar aceasstă atitudine nu se datorează unui echilibru interior. În fața stărilor tensionate, acești angajați trebuie să se apere de ceea ce produce enervare, fapt ce conduce apoi la un tonus scăzut, la irosirea vivacității. În consecință, se instalează o stare de apatie, de inerție, căreia îi fac față doar cu mare efort.

Interpretarea rezultatelor obținute arată că un alt procent de 28,3% dintre angajați, trăiesc foarte intens stările tensionate, fiind plini de vervă și irascibili uneori. Cu acești angajați, pe care îi putem asemui colericilor, rar se poate stabili o relație interpersonală adecvată deoarece sunt prea volubili pentru ca cineva să se poată apropia de ei. Restul de 23,9% dintre angajați, pe care îi numim inconsecvenți, își găsesc rar echilibrul și nu suportă bine stările de încordare. Așadar, aceste două categorii de personal, care împreună depășesc 50%, cunosc un nivel mare al stresului, fiind persoane care au o nevoie imperioasă de momente de relaxare la locul de muncă (deși nu resimt acest lucru). Asupra acestora trebuie să fie îndreptate eforturi manageriale de punere în practică a unor programe antistres.

Graficul 4. Reacții ale angajaților în fața stărilor tensionate

Graficul 5. Nivelul de stres profesional

În urma calculării coeficientului de corelație Spearman se poate deduce că există o corelație directă între tipologiile de comportamente prezentate și nivelul ridicat al stresului. Valoarea coeficientului de 0,5 indică o legătură puternică între tipul de reacție în fața stărilor tensionate și scorurile ridicate obținute. În acest context, putem aminti că cele mai frecvente argumente invocate de către angajați, care reflectă starea de stres sunt: munca într-o zonă zgomotoasă, schimbarea condițiilor de lucru, surmenajul și problemele de sănătate, precum și unele disfuncționalități în organizarea activităților la locul de muncă (graficul 5).

Prin asocierea rezultatelor privind comportamentul angajaților, cu informațiile obținute în urma prelucrării datelor, am dedus existența unui număr ridicat al angajaților care cunosc un nivel foarte mare al stresului (poderea lor este de 74%). Din păcate, doar un sfert dintre angajați (mai precis 26%) cunosc un nivel moderat al stresului. Aceste persoane conștiente de evenimentele care le stresează, sunt capabile să le amâne, să evite sau să reprogrameze unele activități din dorința de a evita stresul.

6. Concluzii

Toate metodele de evaluare și măsurare a stresului pot fi utilizate de managerii din intreprinderi pentru diagnosticarea și prevenirea stresului. Alegerea celor mai eficace și mai adecvate metode aparține managerilor instruiți, știut fiind că ceei care au puterea de decizie în intreprinderi dețin „cheia” sănătății resurselor umane din organizațiile lor, deși acest lucru a fost mult timp trecut cu vederea. Suprasolicitarea organismului din conștiinciozitate excesivă, din grija față de alții sau din mândrie, contribuie la consumarea prematură și ineficientă a energiei de adaptare. Această situație este dăunătoare pentru persoana respectivă dar și pentru cei din jur, creând un climat de lucru nefavorabil. Soluția nu poate fi decât utilizarea echilibrată a tuturor potențialităților umane astfel încât performanțele organizației să fie menținute la un nivel ridicat pe termen lung.

Persoanele aflate în stare de stress trebuie tratate cu răbdare, pentru a li se da șansa să se redreseze. Degrevarea temporară de sarcini, consilierea psihologică, pentru un mai bun management al timpului, antrenarea într-un program de exerciții fizice, îi vor ajuta să-și recupereze mai bine capacitatea de muncă, cu efecte benefice asupra lor, dar și asupra îndeplinirii obiectivelor organizaționale. Nu contestăm faptul că programele de management al stresului sunt de lungă durată. În timp însă, accentual trebuie deplasat dinspre identificarea semnalelor de tensiune și stres înspre profilaxie, prin prevenirea alterării moralului angajaților. Suntem convinși că, într-un climat economic viciat de problemele tranziției, managerii din organizații au rolul hotărâtor pentru crearea la locul de muncă a unui climat de cooperare în care factorii de stres să fie reduși la maximum.

Datorită faptului că un număr destul de mare al angajaților și-au exprimat nemulțumirea cu privire la aceleași problem, putem considera că factorii enumerați mai sus reprezintă factori activi de stres. Astfel strategia de reducere a stresului se va concentra în principal pe reducerea acestora. Soluția pe care am propus-o reprezintă o combinare a managementului stresului cu schimbarea organizațională.

Într-o primă fază recomandăm realizarea unor programe de specializare la care să participe pe rând toți angajații, cu scopul lărgirii perspectivei asupra posibilităților oferite de muncă cu pacienții.

Alături de aceste cursuri se poate modifica și comportamentul în cadrul instituției prin promovarea unor atitudini amicale între medici și asistenți. Acestea pot porni atât de la conducerea instituției cât și de la asistenții medicali. În acest fel imaginea medicilor despre asistenții medicali se poate îmbunătăți, iar asistenții medicali își pot evalua, diversifica și dezvolta capacitățile profesionale.

Participarea la cursurile de specializare oferă posibilitatea interacțiunii cu alte medii profesionale aceasta conducând și la reevaluarea percepției asupra propriei activități profesionale. Evaluarea acestei strategii poate fi realizată după cel puțin 6 luni, timp necesar participării a cel puțin o serie de asistenți la cursurile de specializare și a apariției efectelor legate de atmosfera mai puțin formală datorată modificărilor comportamentale. O formă a evaluării s-ar putea realiza prin interviuri.

Pentru îmbunătățirea comunicării dintre asistenți și medici, pe lângă posibilitatea unor relații amicale, descrisă anterior, se mai pot organiza întâlniri la care să participe atât asistenții cât și medicii, unde să își poată exprima fiecare opinia.

Un indice al bunei comunicări este gradul în care șeful și subordonatul cad de acord în chestiuni de serviciu și fiecare este sensibil la punctul celuilalt de vedere. Se poate ca părțile „să fie de acord că nu sunt de acord” în unele privințe. Aceste întâlniri au scopul de a prezenta mai multe puncte de vedere și de a evidenția faptul că acestea pot conduce la rezultatele scontate. Acordul între “părți” implică creșterea încrederii în profesionalismul celorlalți. Formarea spiritului de echipă vizează creșterea încrederii în profesionalismul celorlalți. Formarea spiritului de echipă vizează creșterea eficienței echipelor de lucru prin îmbunătățirea relațiilor interpersonale, clarificarea obiectivelor și a rolurilor (ce încearcă echipa să realizeze și cine pentru ce este responsabil?). Ea poate facilita astfel comunicarea și coordonarea.

Formarea spiritului de echipă începe de obicei cu o ședință de diagnosticare, „adesea ținută departe de locul de muncă, în care echipa examinează nivelul său current de funcționalitate” (Sullivan S. E; Bhagat R.S. 1992). Datorită faptului că la grupul nostrum apare ca factor principal de stress implicarea în activități de serviciu prelungite, necesitatea desfășurării acestor ședințe departe de locul de muncă este dezavantajoasă. Astfel soluția aleasă a fost, desfășurarea ședinței de diagnosticare în cadrul instituției, în timpul întâlnirilor săptămânale. Obiectivul acestui stadiu este să facă harta punctelor forte și ale celor slabe ale echipei în starea ei actuală. Rezultatul acestor ședințe a fost o listă de schimbări necesare pentru îmbunătățirea funcționării ca atare.

Bibliografie

Gruys M.L., Sackett P.R The dimensionality of counterproductive work behavior, International Journal of Selection and Assessment, no.11, 2003.

Iamandescu, I. Stresul psihic din perspectiva psihologică și psihosomatică, Editura Infomadica, București, pp.18-25, 2002.

Rahe, R.H et al. The stress and coping inventory: an educational and research instrument. Stress Medicine, pp.199-208, 2000.

Roth, S. & Cohen, L.J. Approach, avoidance and coping with stress in American Psychologist, nr.41, 2006.

Spielberger, C.D., Gorsuch, R.L., Lushene, R., Vagg, P.R., & Jacobs, G.A. Manual for the State-Trait Anxiety Inventory. Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press, 1983.

Sackett, P.R; DeVore Gruys, M.L. Investigating the Dimensionality of Counterproductive Work Behavior, International Journal of Selection and Assessment, vol.11, no.1, 2001, pp. 30-42.

Sullivan S.E.; Bhagat R.S., Organisational stress, Job satisfaction and Job performance: Where do w ego from here, Journal of management, no.3, 1992.

Tihan Eusebiu, Ghiza Laura, Sănătatea Populației, Editura Institutului de Ecologie Socială și Protecție Umană Focus, București, 2002.

Vinay Joshi, Stress, From Burnout To Balance, SAGE Publications Ltd.,1 st Oliver Yard, 55 City Road, London, 2005.