Șef lucr. Dr. Tiberia Ioana POP [309156]

[anonimizat]: Horticultură

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]:

Șef lucr. Dr. [anonimizat]

2020

[anonimizat]. Mănăștur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca, România

tel.+ 40-264-596.384; fax + 40-264-593.792

www.usamvcluj.ro

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

INFLUENȚA CONDIȚIILOR ECOCLIMATICE ȘI ECOPEDOLOGICE ASUPRA CREȘTERII ȘI FRUCTIFICĂRII UNOR SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ ÎN AREALUL PLAIUL BOJU

Absolvent: [anonimizat]:

Șef lucr. Dr. [anonimizat]

2020

INFLUENȚA CONDIȚIILOR ECOCLIMATICE ȘI ECOPEDOLOGICE ASUPRA CREȘTERII ȘI FRUCTIFICĂRII UNOR SOIURI DE STRUGURI PENTRU MASĂ ÎN AREALUL PLAIUL BOJU

Sonia Ioana OLTEAN1, Șef lucrări dr. Tiberia Ioana POP1

1 [anonimizat],

Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România; [anonimizat]

REZUMAT

Scopul realizării acestei lucrări este de a [anonimizat], [anonimizat], unde se întâlnesc condiții mai puțin favorabile culturii strugurilor pentru masă.

Cercetările s-au efectuat asupra a cinci soiuri de struguri pentru masă: Transilvania, Palatina, Matilde, [anonimizat]4.

[anonimizat] (N, P, K, Ca) și micro (Fe, S, Cu, Al) elemente, încadrându-se în clasa a II-a de pretabilitate pentru plantațiile viticole. [anonimizat] o temperatură medie anuală de 9.2 °C în anul 2018, iar cantitatea de precipitații anuale este de 657 mm cu maxime întâlnite la începutul verii (iunie) și minime la sfârșitul iernii (februarie). Durata medie de strălucire a soarelui cuprinsă în jurul valorilor de 1800-1900 h/an influențează pozitiv desfășurarea corespunzătoare a fiecărei fenofaze. Astfel, cel mai repede au pornit în vegetație soiurile Argessis (19.03) și Transilvania (21.03), urmate de Palatina și Matilde (27.03). Etapele de umflare a mugurilor (10.04) și de dezmugurire (15.04) s-au desfășurat în aceeași ordine a soiurilor. Înfloritul nu s-a petrecut mai repede de 6 iunie, luând sfârșit în 13 iunie.

În ceea ce privește producția, s-au evidențiat soiurile Matilde și Codreanca cu o medie de peste 4,5 [anonimizat].

Calitatea recoltei s-a [anonimizat] a strugurilor, [anonimizat] (162,9 g/l zahăr) s-a [anonimizat] (148,1 g/l zahăr) și Matilde (13,6 g/zahăr).

[anonimizat], fenofaze, [anonimizat].

THE INLUENCE OF ECOCLIMATIC AND ECOPEDOLOGICAL CONDITIONS UPON GROWTH AND YIELD OF SOME TABLE GRAPE VARIETIES IN BOJU FIELD AREA

Sonia Ioana OLTEAN1, Lecturer dr. Tiberia Ioana POP1

[anonimizat],

3-5 Manastur St., 400372, Cluj-Napoca, Romania; oltean.sonia@yahoo.[anonimizat]d focused on studying their behavior in ecoclimatic and ecopedological conditions specific for Aiud vineyard, Turda wine center, in Boju county, conditions that are known not to be suitable for the cultivation of table grapes varieties.

The research was performed on five different table grape varieties (Transilvania, Palatina, Matilde, Argessis and Codreanca) grafted on SO4 rootstock.

The soil studies revealed the type of soil being a cambic phaeozem with high concentrations in humus, macro (N, P, K, Ca) and micro (Fe, S, Cu, Al) elements, falling in the second class of suitability for vineyard plantations. Moreover, the results indicate an average annual temperature of 9.2°C in 2018, with an amount of annual rainfall of 657 mm, the highest amount recorded in the beginning of summer (June) and the lowest amount recorded in the end of winter (February). The average sunshine duration is somewhere between 1800-1900 hours per year, thus positively influencing the proper deployment of each phenophase. Therefore, Argessis (19.03) and Transilvania (21.03) started vegetation the fastest, followed by Palatina and Matilde (27.03). The phases of swelling (10.04) and cracking (15.04) of the buds took place in the same variety order. The flowering process did not happen sooner than June 6th, ending on June 13th.

In terms of production, Matilde and Codreanca varieties stood out with an average of over 4.5 kg per vine stock, followed by Palatina and Transilvania varieties.

The quality of the yield was assessed by physico-mechanical analysis of the grapes, determining the amount of sugar and natural acidity, Argessis variety (162.9 g/l sugar) showing the best values, followed by Palatina (148.1 g/l sugar) and Matilde (139.6 g/l sugar).

KEY WORDS

Table grapes, ecological conditions, phenophases, growth and development, soil.

INTRODUCERE

Viticultura, cu toate subdiviziunile ei, face parte din marile ramuri ale agriculturii locale și mondiale. I s-a oferit o importanță substanțială încă din cele mai vechi timpuri, de pe când oamenii abia formau așezări stabile și fortificate. Cu timpul, viticultura a fost înțeleasă și însușită de fiecare popor, ajungând ca în anumite zone prielnice să devină o activitate cu tradiție și de o importanță economică, socială și politică foarte mare.

Având în vedere modificările climatice foarte rapide prin care lumea trece în ultimii ani, cultivarea viței de vie trebuie regândită și stabilită o nouă strategie care să cuprindă și zonele care cu ceva timp în urmă erau nepotrivite creșterii și fructificării calitative a viței de vie, dar care acum ar putea să intre în zonele cu potențial.

Datorită faptului că vița de vie are o plasticitate ecologică ridicată, poate fi și este cultivată pe terenuri mai puțin potrivite celorlalte culturi, valorificând bine aceste suprafețe.

Privită din mai multe unghiuri, se poate observa complexitatea întrebuințărilor găsite viței de vie în viața noastră, dar și a animalelor, fiind folosită ca plantă furajeră, apicolă. Fructul, o bacă, diversificată ca aspect, cu un aport nutrițional superior altor fructe, ușor asimilabil pentru corpul uman, este potrivit persoanelor ce vor să urmeze un stil de viață sănătos și echilibrat. Beneficiile, vitaminele și mineralele din struguri, considerate fructe afrodiziace de tip delicatese, s-au dovedit a fi răspunzătoare pentru refacerea fizică, dar și sufletească, a multor persoane. Vița de vie se utilizează în cromoterapie, în aromaterapie, în amenajările peisagere încântă ochiul uman, creând o stare de relaxare, fericire și chiar de euforie (Grecu V., 2010).

Pentru a transforma cultura viței de vie pentru struguri pentru masă într-o cultură foarte profitabilă din punct de vedere economic, trebuie să se aibă în atenție anumite aspecte ce țin de tehnologia de cultură a acesteia, de grupul varietal ales pentru a se potrivi condițiilor agroclimatice ale arealului, cu o acoperire cât mai largă a perioadei de producție și vânzare.

Prin prezenta lucrare, se va încerca cunoașterea și înțelegerea potențialului de creștere și fructificare a unor soiuri de struguri pentru masă în condițiile ecologice din centrul viticol Turda, satul Boju, urmărind desfășurarea principalelor fenofaze ale viței de vie în condițiile arealului ales.

CAPITOLUL I

SITUAȚIA ACTUALĂ A VITICULTURII

SITUAȚIA VITICULTURII PE PLAN MONDIAL

Vița de vie se află printre cele mai importante plante de pe planetă luate în cultură. Datorită efectului pe care timpul l-a avut asupra întregii lumi, au existat transformări și o continuă evoluție a viței de vie. Planta pe care o îndrăgim noi și o cultivăm în areale geografice foarte diferite și pe care o supunem unui proces de perfecționare continuu, este rezultatul unor fenomene de selecție repetată, provocate de totalitatea transformărilor în care se află lumea toată.

În urma studiilor efectuate, s-a încercat o determinare a originii și provenienței precise a viței de vie, care s-a dovedit a fi un proces foarte anevoios datorită multitudinii de etape de formare și transformare a Vitaceelor. S-a constatat faptul că cele mai vechi forme reprezentative se întâlnesc cu mult înaintea apariției omului, în Cretacicul inferior (146-100 mil ani î.e.n), prin genul Cisites, care o dată cu trecerea timpului a evoluat în alte genuri distincte, mai mult sau mai puțin responsabile pentru evoluția și dezvoltarea viței de vie din ziua de azi. Amintim cele mai reprezentative genuri în procesul de ameliorare a viței de vie: Ampelopsis, Cissus, Ampelocissus, Tetrastigma ș.m.d. (Teodorescu, I.C, 1985).

Urme importante ale Vitis sylvestris au fost descoperite sub formă fosilizată în mai multe părți ale globului, datând din perioada miocenicului inferior și a pleistocenului și reprezintă dovezi importante ale transformărilor suferite de Vitaceae pentru a ajunge la stadiul la care se află în ziua de azi.Ca urmare a apariției omului și a migrației lui , procesul de selecție a început să aibă un scop precis, acela de a alege indivizii cu caractere potrivite pentru a se înmulți, strict cu scop hrănitor. Majoritatea soiurilor au fost create în această perioadă (Nastasia Pop, 2010).

Mai târziu, procesul de selecție a căpătat un nou sens, un scop clar care nu mai privea numai bine facerea omului pe moment, ci și pentru generațiile viitoare, o latură științifică menită să găsească răspunsuri mulțumitoare problemelor viței de vie. După cum este bine știut o dată ce comerțul transatlantic a fost ușurat, oamenii au făcut negoț aducând în sfera europeană specii americane de viță de vie, dar o data cu ele și dăunătorul cel mai periculos, filoxera – Daktulosphaira vitifoliae (Fitch, 1855), o insectă parazită care degradează și distruge rădăcinile și frunzele viței de vie. Acest lucru a dus la începutul unei noi perioade în viticultura europeană.

Până atunci, în etapa prefiloxerică vița de vie era plantată pe rădăcini proprii, fiecare podgorie având populații locale ca origine. În perioada filoxerică, din secolul al XIX-lea până la începutul secolului XX, plantațiile viticole europene au scăzut considerabil la număr datorită filoxerei și a distrugerii unei bune părți din materialul biologic autohton foarte valoros.

A fost necesară luarea unor decizii majore în înlocuirea vițelor europene cu cele americane, care s-au dovedit a fi net inferioare celor locale. S-a recurs la alte metode de refacere a plantațiilor, prin altoire unde s-a folosit vița americană ca portaltoi, având rezistență la filoxeră și vița europeană ca altoi.

În perioada imediat următoare, post filoxerică, viticultura a început din nou să prospere prin refacerea relative rapidă a plantațiilor, prin mărirea arealelor de cultură a viței de vie fapt datorat rezistenței mai ridicate la temperaturile mai scăzute a portaltoilor americani, implicarea autorităților prin crearea de organe specializate în organizarea și coordonarea tuturor demersurilor necesare domeniului. Astfel în anul 1924 s-a înființat la Paris primul Oficiu Internațional al Viei și Vinului, care și-a schimbat numele în Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV) (Nastasia Pop, 2003).

Tabel 1.1

Repartizarea pe continente a suprafețelor viticole mondiale

(sursa OIV)

Conform tabelului de mai sus (tabel 1.1) se poate observa faptul că încă din 1995 suprafețele viticole mondiale au înregistrat un val descrescător începând cu 1995-2005 (8006 mii/ha) până în anul 2014 unde s-a înregistrat o ușoară creștere a suprafețelor 7548 mii/ha, urmând ca din anul 2015 suprafețele să fie în regresie ,ajungând in anul 2016 la 7453 mii/ha.

Tabel 1.2

Suprafața ocupată cu viță de vie în Europa (mii/ha)(2006-2016)

(sursa OIV)

În tabelul prezentat mai sus (tabel 1.2) se constată faptul că anul 2011 deține cea mai mare suprafață viticolă având 3845 mii/ha, cu o scădere în anul 2016 (3706 mii/ha). Se poate observa că cea mai mare suprafață cultivată cu viță de vie în Europa este deținută de Spania cu 975 mii/ha în anul 2016, vazându-se clar o scădere considerabilă comparative cu anii precedenți. Pe locul al doilea în Europa se află Franța care în anul 2016 înregistra 786 mii/ha, iar Italia, aflată pe locul trei înregistra tot în anul 2016, 692 mii/ha. România conform datelor se afla în anul 2016 pe locul șase având 191 mii/ha dedicate plantațiilor viticole.

Conform datelor prezentate în tabelul 1.3, producția mondială de struguri în perioada 2006-2016 prezintă o creștere majoră de la 19174182 tone în anul 2006 ajungând la 27639358 tone în anul 2016. Continentul Asiatic este pe loc fruntaș producând în anul 2016, 19137163 tone struguri, urmat de Europa care pe parcursul anilor a constatat o scădere în producție ajungând în anul 2016 la 2458436 tone.

Fig. 1.1 Consum struguri pentru masă în perioada 2010-2016 (sursa OIV)

În figura 1.1 se poate observa faptul că pe plan mondial, Asia este pe locul întâi (18 848 760 tone în 2016) la consumul strugurilor de masă , fapt menținut pe parcursul anilor, urmat de Europa cu o ușoară scădere a interesului față de acest fruct (2 958 258 tone în 2016). Pe ultima poziție se află Oceania cu numai 95154 tone în anul 2016.

Tabel 1.3

Producția mondială de struguri 2006-2016 (tone)

(Sursa OIV)

1.2 SITUAȚIA ACTUALĂ A VITICULTURII ÎN ROMÂNIA

Viticultura ocupă un loc de cinste în tradiția românească pentru că face parte dintre meșteșugurile cele mai de preț ale României. Datorită așezării geografice a României, viticultura a prosperat ajungând a o ramură importantă a economiei naționale și timp de secole s-a cultivat viță de vie pentru bogățiile ei, în areale nefavorabile altor culturi, dar numai bune acesteia (Nastasia Pop, 2010).

Pe teritoriul țării, viticultura ocupă zone bine delimitate, deja consacrate în număr de opt, în interiorul cărora este posibilă obținerea unor produse de o calitate superioară și omogenă, cu tehnologii de producție destul de asemănătoare. Zonele sau regiunile viticole, cele mai mari ca întindere se împart după cum urmează: Podișul Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei și Olteniei, Dealurile Banatului, Dealurile Crișanei și Maramureșului, Colinele Dobrogei și nu în ultimul rând Terasele Dunării și Regiunea nisipurilor. Aceste zone corespund claselor de calitate europene B, CI și CII ( Nastasia Pop, 2001)

Podgoriile, în număr de 39, subunitare zonelor viticole, cu întindere geografică mai restrânsă, cu o încărcătură istorică individuală, prezintă o uniformitate a condițiilor ecoclimatice și a calității asemănătoare a produselor obținute.

Centrele viticole sunt subunități ale zonelor, cu un areal mult mai redus decât acestea, cu o amplasare legată de o localitate, de unde își iau și numele, de exemplu Turda, Oradea, Diosig, Teaca, etc. În România la ora actuală se găsesc 131 de centre și 41 de centre independente.

Plaiurile sunt cele mai mici suprafețe, prezentate printr-un versant, o pantă cu condiții foarte asemănătoare și produse la fel de asemănătoare (Nastasia Pop, 2010).

Dintr-un total de 191356 hectare, 6335 ha sunt cultivate numai cu struguri pentru masă reprezentând cca 24,43% din totalul de hectare pe care le avea România dedicată strugurilor pentru masă în 1990 (25931ha). Mai mult de jumătate din suprafața aceasta se află în exploatații agricole individuale.

La ora actuală, se cultivă cu precădere 10-12 soiuri, însă, în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România realizat de Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) pentru anul 2019 sunt înscrise 22 de sortimente de struguri de masă: Afuz Ali, Augusta, Aurana, Auriu de Ștefănești, Cardinal, Chasselas roz, Coarnă neagră selecționată, Italia, Memory, Mihaela, Muscat de Adda (sau d`Adda), Muscat de Hamburg, Oltean, Perlă de Feredeu, Putna, Select, Silvania, Tamina, Victoria, Xenia, Azur, Chasselas de Băneasa, Chasselas doré, Greaca, Istrița, Milcov, Muscat timpuriu de București, Napoca, Someșan, Splendid, Timpuriu de Cluj, Timpuriu de Pietroasa, Transilvania. Dintre cele apirene, se regăsesc Călina Centenar Pietroasa, Otilia și Perlette și Norocel (sursa https://www.lumeasatului.ro/).

Tabel 1.4

Suprafețele principalelor regiuni producătoare de struguri pentru masa din România 2019

(sursa https://www.lumeasatului.ro/)

Conform tabelului expus mai sus (tabel 1.4), în anul 2019, ponderea cea mai mare a suprafețelor ocupate cu viță de vie pentru struguri de masă este în regiunea de sud-est a României ocupând 4 903 ha, regiune care acoperă o bună parte din necesarul de struguri de masa de pe plan național. Este urmată de regiunea de nord-est cu 438 ha și de regiunile de sud-vest și sud cu 370 ha, respectiv 290 ha. În aceste regiuni strugurii pentru masa ocupă o pondere mai scăzută comparativ cu regiunea de sud-est datorită condițiilor climatice diferite și a sortimentului destul de sensibil la acest lucru.

Figura 1.2 Consumul și producția de struguri pentru masă în Romania 2006-2016 (sursa OIV)

Conform figurii de mai sus (figura 1.2), se poate observa faptul că pe parcursul celor zece ani luați în studiu, producția de struguri pentru masă a prezentat o scădere continuă, de la 76053 tone obținute în anul 2006, până la 46202 tone în anul 2016, producția maximă fiind obținută în anul 2008 (87164 tone). Putem pune scăderea pe baza faptului că și numărul suprafețelor viticole din România a scăzut la rândul lui.

Pe de altă parte, consumul strugurilor de masă este într-o pantă ascendentă, ajungând în anul 2016 la 86158 tone, fapt datorat probabil unui interes tot mai ridicat față de aceste fructe în detrimentul altora. Se remarcă anul 2009 cu 73236 tone, o nevoie ce a fost necesar să fie acoperită prin importul masiv din celelalte țări producătoare de struguri (Spania, Italia, Grecia, Turcia).

CAPITOLUL II

CONDIȚIILE CLIMATICE ALE PODGORIEI AIUDULUI ȘI ALE CENTRULUI VITICOL TURDA, COMUNA COJOCNA, SATULBOJU

2.1 PREZENTAREA GENERALĂ A PODGORIEI AIUDULUI

Podgoria Aiud se află în județul Alba, la nord de podgoria Alba, între Gârbova și Cetatea de Baltă, plantațiile întinzându-se pe o arie colinar-deluroasă, de o parte și de alta a culoarului creat de Mureșul mijlociu și Arieșul inferior. Datorită poziției sale în vestul Podișului Transilvaniei, între paralelele de 46⁰19’(Beța) și 46⁰42’(Frata) latitudine nordică, beneficiază de condiții ecoclimatice foarte apropiate de condițiile celorlalte podgorii central-vestice transilvane (Alba, Sebeș-Apold,Târnave).

Fig 2.1 Localizarea geografică a Podgoriei Aiud (sursa www.metrosec.zonagri.ro)

Relieful podgoriei se remarcă prin două tipuri distincte morfologic: dealurile cu coamele și versanții lor, formate predominant prin eroziune, cu altitudini de 600 m care coboară lent de la nord-est sau nord-vest până la 300m (Dealurile piemontane ale Trascăului, Dealurile Măhăceni-Călărași, Coloanele Tritenilor) și culoarele depresionare ale râurilor Mureș și Arieș formate prin sedimentare, cu lărgimi de 2-4 km (Culoarul Mureșului) sau terasate mai mult sau mai puțin abrupt (5-15⁰).

Climatul este de tip temperat-continental, de nuanță foehnică manifestându-se cu precădere la periferia estică a munților Apuseni. Temperaturile medii anuale variază între 9,3⁰C (Aiud), 8,9⁰C (Câmpia Turzii), 8,4⁰C (Turda) (sursa https://www.onvpv.ro).

Podgoria Aiudului este ocupată cu plantații viticole pentru a obține vinuri în preponderență albe, de calitate superioară, din soiurile Fetească Albă, Riesling italian, Sauvignon blanc, Muscat Ottonel, Traminer, Pinot gris. Din punct de vedere a soiurilor de masă cultivate în această zonă, se remarcă Perla de Csaba (epoca I), sortogrupul Chasselas, Muscat de Hamburg (epoca a III-a) (Oșlobeanu M., 1991).

După ONVPV, vinurile produse în podgoria Aiud (circa 700 ha) intră la categoria vinurilor cu Denumire de Origine Controlată (D.O.C), cuprinzând comunele din jurul Centrului Viticol Aiud (Rădești, Lopadea Nouă, Hopârta, Ciumbrud), Centrul Viticol Turda (dealurile Durgăului) și Centrul Viticol Triteni.

Conform dovezilor găsite în această zonă, în scrierile istoricilor se dovedește faptul că Podgoria Aiud făcea parte încă de pe vremea dacilor și romanilor dintr-un areal bogat, cultivat cu viță de vie, vinul și strugurii, la aceea vreme, erau folosiți ca monedă de schimb. Mai târziu, în perioada Evului Mediu și perioada modernă, renumele de Țara Vinului s-a răspândit în diferite colțuri ale Țărilor Române și a Europei datorită vinurilor ușoare, cu aciditate plăcută.

2.2 CADRUL GEOGRAFIC ȘI LOCALIZAREA

Cadrul geografic, în care se află amplasată plantația luată în studiu, este localizat în Centrul Viticol Turda, Comuna Cojocna, în satul Boju. Acesta se află la 46°42′36″ latitudine nordică și 23°46′53″ longitudine estică, făcând trecerea de la relieful piemontan spre cel de Câmpie a Transilvaniei.

Satul Boju se află la răscrucea drumului ce lega o veche exploatare de sare de pe vremea ocupației romane, din Cojocna, cu orașul Turda cunoscut ca și Potaissa. Distanța dintre sat și orașele Cluj-Napoca, respectiv Turda, este de 16 km. Este învecinat la nord-est cu Cojocna și Cara, la est cu Boju-Cătun și Iuriu de Câmpie, la sud cu satul Lobodaș, iar la sud-vest cu Aiton.

Satul este amplasat în Câmpia Transilvaniei, o depresiune formată din dealuri scunde de pana la 500 m înălțime, cu văi largi formate în urma prăbușirii câmpiei și revărsării lacului Panonic. Apa din râurile provenite din Munții Carpați au adus aluviuni, care s-au depus formând un sol argilo-mărmos, bogat în zăcăminte de sare și gaz metan.

Fig. 2.3 Satul Boju (sursa foto original)

2.3 INFLUENȚA CONDIȚIILOR ECOCLIMATICE ASUPRA CREȘTERII ȘI FRUCTIFICĂRII VIȚEI DE VIE

2.3.1 RADIAȚIA SOLARĂ

Lumina influențează dezvoltarea viței de vie prin durata de strălucire a soarelui, intensitatea ei (măsurată în lucși) și prin calitatea luminii determinată de o serie de radiații ale spectrului solar.

Durata de strălucire a soarelui este calculată în ore și poate fi globală sau reală. Insolația globală este însumarea numărului de ore de strălucire a soarelui, fără a se lua în calcul zilele sau orele înnorate. Durata de strălucire reală sau efectivă se calculează prin cumularea numărului de ore însorite pe durata întregii perioade de vegetație efectivă. În zona Clujului, în perioada 1 aprilie- 30 octombrie media este de 1600-2000 ore ( Pop Nastasia, 2010).

Durata zilelor cu soare este importantă deoarece insuficiența lor poate să aducă anumite neajunsuri plantei cum ar fi diferențierea slabă a mugurilor, gradul scăzut de coacere a lemnului și implicit rezistența slabă la ger în timpul iernii (Bernaz,Gh, 2007)

2.3.2 REGIMUL TERMIC

Temperatura reprezintă pentru vița de vie un factor limitativ prin delimitarea ariei de răspândire și capacitatea acesteia de a produce la un nivel economic. Nivelul temperaturilor și suma gradelor sunt părți componente prin care factorul căldură influențează atât de mult dezvoltarea viței de vie.

Nivelul temperaturilor influențează prin anumite praguri biologice –prag inferior, prag superior, nivel optim, moment critic care declanșează, opresc sau încetinesc într-o măsură sau alta unele procese fiziologice și biologice de bază ale plantei (Nastasia Pop, 2010).

Pragurile biologice inferioare sunt temperaturile minime la care se petrec anumite procese în plantă și cuprind:

începutul circulației sevei 4⁰C -5⁰C în sol; 7⁰C -8⁰C în aer (Oprea, Șt., 2001) ;

momentul înfloritului 15⁰C pentru deschiderea florilor, respectiv 17⁰C pentru germinarea polenului;

creșterea boabelor >17⁰C-20⁰C;

maturarea boabelor minimum 15⁰C-17⁰C;

maturarea lemnului și acumularea de rezerve minimum 12⁰C.

Pragul biologic superior se referă la temperaturile maxime la care planta își încetinește sau oprește procesele biologice. Evident celelalte condiții climatice influențează major acest prag, la o umiditate ridicată a aerului pragul biologic superior poate ajunge la 50⁰C-55⁰C, iar în condiții de secetă acesta se oprește la 35⁰C-40⁰C. În sol, rădăcinile se opresc din a mai asimila când temperatura ajunge la 30⁰C (Nastasia Pop, 2010).

Nivelul optim este atunci când în aer sunt temperaturi care facilitează desfășurarea proceselor fiziologice la intensitate și capacitate maximă. Pentru vița de vie, nivelul optim este atins între 25⁰C și 30⁰C în aer și 25⁰C în sol.

Momentele critice sunt nivele de temperatură care afectează anumite organe ale plantei sau chiar toată planta, ducând la degradarea sau chiar la moartea ei.

Suma gradelor de temperatură sau bilanțul termic este dat de însumarea temperaturilor medii zilnice pentru o anumită perioadă de vegetație sau pentru întreaga perioadă de viață activă. Se împarte în bilanțul termic global care însumează totalitatea temperaturilor medii zilnice din perioada de viață activă, în podgoriile din România intervalul este cuprins între 2700 și 4000⁰C, bilanțul termic activ între 2500-3000⁰C, respectiv bilanțul termic util între 850 și 1700⁰C.

Asupra efectelor negative ale factorului termic se poate interveni printr-o agrotehnică potrivită, prin alegerea plantării unor soiuri și hibrizi rezistenți la temperaturile scăzute, cu o plasticitate ecologică ridicată, prin amplasarea plantațiilor pe suprafețe de teren însorite, la distanțe potrivite, prin conducerea plantelor în sistem înalt sau semiînalt și nu în ultimul rând prin aplicarea fertilizanților cu rol din creșterea rezistenței plantei și a irigării în locurile unde este necesar.

Tabel 2.1

Temperaturile medii lunare și anuale (⁰C) în intervalul 2009-2018

Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus (tabel 2.1) temperatura medie anaulă în intervalul 2009-2018 variază între 9,6⁰C și 12,8⁰C, anul 2010 fiind cel mai rece iar anul 2017 fiind cel mai cald.

Temperatura medie lunară cu valoarea cea mai mică din ultimii zece ani este -6.4⁰C din luna februarie a anului 2010 ,se poate observa ca anul respectiv prezintă cele mai scăzute temperaturi pe tot parcursul anului. Pe de altă parte temperatura medie anuală cu valoarea cea mai ridicată este 30,4⁰C se găsește în luna iulie a anului 2013.

Se poate observa faptul că pe parcursul celor zece ani se înregistrează o creștere însemnată a temperaturii medii anuale ,cu valori în timpul lunilor de vară în mare parte peste 20⁰C ,în anul 2018 fiind 11,6⁰C cu o minimă de -4⁰C atinsă în luna martie și o valoare maximă de 24,7⁰C în luna august. Făcând o medie a temperaturilor medii lunare de pe cei zece ani, observăm că temperatura multianuală a orașului Cluj-Napoca este de 10,4⁰C.

2.3.3 REGIMUL HIDRIC

Apa constituie un element principal în sol, indispensabil în procesele biologice ale plantei. Vița de vie este o plantă pretențioasă la nivelul de apă din sol, dar care datorită sistemului radicular foarte puternic se poate adapta diferitelor condiții hidrologice. Lipsa ei pe o perioadă mai lungă de timp poate duce la încetinirea procesului de fotosinteză, acumularea substanței uscate, dar și la moartea plantei.

Pentru o dezvoltare optimă este necesar ca 2/3 din cantitatea precipitațiilor ce cad într-un an de zile ar trebui să fie în perioada activă a viței de vie și 1/3 în perioada de repaus. Sunt considerate cele active de peste 10 mm și nu cele sub 10 mm (Nastasia Pop, 2003).

Precipitațiile medii anuale în zona Comunei Cojocna și a satului Boju oscilează între 650-700mm/an, cu variații de tip continental, minimele înregistrându-se în februarie iar maximele în iunie (https://www.casomes.ro/wp-content/uploads/2014/12/Arhiva-precipitatii.pdf).

Tabel 2.2

Precipitațiile medii lunare și anuale (mm) 2009-2018

(sursa www.meteoromania.ro)

Conform tabelului prezentat mai sus (tabel 2.2) media precipitațiilor anuale pe perioada 2009-2018 este cuprinsă în minimul de 491,7 mm în anul 2012 și 812,6 mm reprezentând maximul atins în anul 2016. Se poate observa că în lunile de iarnă (decembrie, ianuarie, februarie) cantitatea de precipitații care cade este ceea mai mică 37 mm, 24,8 mm respective 24,7 mm. În același timp lunile mai, iunie și iulie ,pe parcursul celor zece ani înregistrează cantitățile cele mai mari 63,5 mm, 103 mm și 76,3 mm.

2.3.4 UMIDITATEA RELATIVĂ A AERULUI

Umiditatea relativă a aerului condiționează principalele procese fiziologice de bază ale viței de vie. Pentru vița de vie s-a constatat faptul că umiditatea optimă relativă a aerului este 70-80% pentru ca procesele de transpirație, respirație și fotosinteză să se desfășoare în condiții optime.

O umiditate prea scăzută (sub 40%) poate să ducă la ofilirea unor organe sau a întregului butucului. De asemenea o umiditate relativă a aerului prea mare (peste 90%) ajută la creșterea plantelor cu o rezistență mecanică scăzută datorită densității reduse, favorizează apariția bolilor criptogamice, cerând astfel mai multe tratamente fitosanitare, iar calitatea strugurilor scade datorită acumulării reduse a zahărului, a substanțelor colorante din pieliță ( Dobrei,Al și colab. 2005).

2.3.5 NEBULOZITATEA

Nebulozitatea ridicată influențează nefavorabil creșterea și fructificarea viței de vie deoarece se reduce durata de strălucire a soarelui, se diminuează procesul de fotosinteză, înflorirea și legarea florilor. Dacă perioada durează mai mult, temperaturile scad și atacul bolilor criptogamice specifice viței de vie este în creștere (Dejeu, I., 2010).

Fig. 2.4 Nebulozitatea cerului 2018 (sursa www.meteoblue.com)

În figura 2.4 se poate observa faptul că, în anul 2018, cerul a fost însorit și parțial noros în perioada activă a viței de vie, o perioada mult mai lungă de timp decât a fost acoperit cu nori. Acest lucru este util pe parcursul fenofazelor de dezvoltare a viței de vie, strugurii acumulând necesarul de zahăr, iar lemnul ajungând să se matureze corespunzător. În schimb, cerul a fost acoperit în mare parte în perioada inactivă a viței de vie (decembrie, ianuarie).

2.3.6 REGIMUL EOLIAN

Regimul eolian al unei zone poate influența procesele de evapotranspirație ale plantei, având un rol important în frecvența atacurilor de boli și dăunători, acțiunilor mecanice asupra plantei și solului, datorită frecvenței, duratei și tăriei cu care se manifestă. Acestea pot fi calde sau reci, umede sau uscate. Pentru o prospețime permanentă a aerului sunt bune vânturile nu prea reci și potrivit de umede, cele mult prea reci pot face polenizarea anevoioasă.

Fig. 2.5 Harta vânturilor (sursa www.meteoblue.ro)

Roza vânturilor (fig. 2.5) arată viteza cu care bate vântul predominant – din direcția sud-vest (SV) spre nord-est (NE), vânturi care influențează pozitiv datorită faptului că nu depășesc 38km/h și sunt destul de calde și nu sporesc pe timpul iernii pericolul înghețului organelor plantei.

2.3.7 CONDIȚII NATURALE CRITICE

Condițiile naturale critice sau accidentele climatice sunt fenomene meteorologice care nu au o frecvență regulată și care au un impact negativ asupra mediului și asupra plantei. Zăpada în exces, brumele timpurii de toamnă sau târzii de primăvară, chiciura și poleiul pot afecta organele viței de vie prin degradarea coardelor, vătămării mugurilor. Grindina, indiferent de perioadă, poate produce pagube însemnate prin ruperea aparatului foliar, lovirea lăstarilor, inflorescențelor sau degradarea completă a strugurilor.

2.4 SOLUL

2.4.1 STUDIU GEOMORFOLOGIC

Suprafața terenului este situată din punct de vedere geografic în sud-vestul Câmpiei Transilvaniei, subunitatea Câmpia Someșană, lângă satul Boju și comuna Cojocna. Terenul se află la baza versanților cu expoziție sud-estică, cu pantă lină, făcând trecerea de la relieful premontan Feleac-Aiton la cel de câmpie.

Câmpia Transilvaniei avea în trecut o altitudine mai mare, dar substratul s-a prăbușit. În spațiul format s-au revărsat apele lacului Panonic, iar râurile provenite din Munții Carpați au adus aluviuni (sedimente), cum ar fi nisipul, pietrișul și argila, formându-se unitatea de relief ce este în prezent. Relieful este de tipul podișului, însă datorită utilizării agricole este folosit termenul de câmpie.

Din punct de vedere geologic, terenul este constituit dintr-un fundament de roci ce aparține Miocenului, din formațiuni sedimentate în Helvețian și Burdigalian, reprezentat la suprafață de argile slab carbonatite, gresii marmoroase, încadrându-se în clasa cernoziomurilor cambice foarte profunde luto-argiloase. Solul are un substrat argilo-marnos.

2.4.2 STUDIU LITOLOGIC

Are aspect general de platou fragmentat, de văi care o străbat de la Est spre Vest . În centru sunt prezente șiruri de dealuri iar la contactul cu munții s-au format unități depresionare și culoare. Ca urmare s-au diferențiat unitatea centrală și unitatea marginală a depresiunii Transilvaniei. Tipurile de relief prezente: este specific relieful structural reprezentat prin cueste, domuri, anticlinale. Cuestele au o anumită particularitate în Depresiunea Transilvaniei, și anume sunt orientate spre munte și sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de munți; alunecări de teren, forme de eroziune, forme de ravenație (Râpa Roșie), relief fluviatil (terase, lunci).

Fig. 2.6 Formarea rocilor din Câmpia Transilvană (sursa www.wikipedia.ro)

2.4.3. STUDIU HIDROLOGIC

Suprafața aparține bazinului hidrografic al Someșului Mic și afluenților săi principali, reprezentat de Maraloiu și Valea Cojocnei cu debite variabile. Adâncimea apei freatice se află la o adâncime de circa 3-5 m.

CAPITOLUL III

MOTIVAȚIA, SCOPUL ȘI OBIECTIVELE

3.1. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Motivul care m-a determinat să dezvolt această temă a fost în primul rând faptul că pe plan global ne întâlnim cu o serie de schimbări climatice tot mai pregnante care duc la o regândire a zonelor unde se poate cultiva viță de vie pentru vin și implicit și pentru strugurii pentru masă. Pe de altă parte convaierul varietal local al Centrului viticol Turda este limitat la câteva soiuri care nu satisfac în totalitate nevoile oamenilor și având în vedere faptul că dețin o mică plantație viticolă cu o gamă foarte variată de soiuri am dorit să aprofundez cercetările asupra câtorva din aceste soiuri, în vederea unei posibile viitoare extinderi în cultură.

3.2. SCOPUL CERCETĂRII

Scopul cercetării este de a studia pretabilitatea în condițiile ecoclimatice ale Podgoriei Aiud, centrul viticol Turda, satul Boju a unor soiuri de viță de vie pentru struguri pentru masă în anul 2019.

3.3. OBIECTIVELE STUDIULUI

Pentru realizarea scopului propus s-au avut în vedere următoarele obiective:

Urmărirea principalelor condiții ecopedologice si ecoclimatice ale arealului ales;

Analiza agrochimică a solului;

Studiul principalelor fenofaze ale viței de vie;

Stabilirea și centralizarea elementelor de fertilitate și productivitate;

Determinarea posibilei producții de struguri;

Analiza mecanică a strugurilor;

Aprecierea calitativă a strugurilor obținuți.

Pentru a se aduna toate observațiile necesare unui studiu complet, plantele s-au urmărit timp de un an, de la intrarea în perioada de vegetație a viei până la momentul recoltării strugurilor și valorificări lor. Analizele fizico-chimice care au urmat s-au efectual în laboratoarele de viticultură și oenologie aferente disciplinei, folosind metode utilizate în oenologie și viticultură.

CAPITOLUL IV

MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODELE DE CERTERARE

4.1 MATERIALUL BIOLOGIC

4.1.1. TRANSILVANIA (dupa Babeș 2006)

Fig. 4.1 Soiul Transilvania (sursa foto original)

Origine. Soiul Transilvania a fost obținut printr-o hibridare sexuată între Black rose și Cardinal în 1984 de către Ștefan Oprea la Institutul de Cercetări Horticole Cluj.

Caractere morfologice. Soiul prezintă lăstari glabri de culoare verde cu striuri roșiatice, cu frunzele adulte de formă cuneiformă, de mărime mijlocie, verde foarte intens, având pe partea inferioară a limbului foliar perișori mici și scurți, superior este glabră. Gradul de lobare al frunzei poate varia între trilobat și pentalobat cu sinusuri laterale superficiale de forma V sau U, dințătură mijlocie, cu margini concav-convexe și sinus pețiolar deschis în formă de V, cu tendință de închidere. Floare de tip morfologic și funcțional hermafrodit rezultând struguri de mărime mijlocie de formă cilindro-conică, uniaxial, uneori aripați cu o compactitate a boabelor mijlocie. Boabele au formă ovoidă, mijlocii, cu pieliță de grosime mijlocie de culoare neagru-violaceu, uniformă, cu un strat de pruină mijlociu. La maturitate coardele au o culoare cafeniu-cenușie, fin striate, secțiune transversală de formă eliptică, cu o lungime mijlocie a meritaliilor.

Însușiri agrobiologice. Are o vigoare de creștere mijlocie spre mare pe fondul unei perioade de vegetație mijlocie (175-180 zile) cu un coeficient de fertilitate de peste 70%. Dezmugurește în a doua parte a lunii aprilie și intră în pârgă târziu, în a doua parte a lunii august. Epoca de maturare deplină a strugurilor este mijlocie (15 septembrie-01 octombrie). Toleranța la ger a acestui soi este mijlocie spre slabă ( -15⁰C …-16⁰C), iar rezistența la principalele boli criptogamice este mijlocie. (https://agrointel.ro/38926/care-sunt-cele-mai-bune-soiuri-romanesti-de-struguri-de-masa/).

Particularități agrotehnice. Se înregistrează rezultate bune când în plantațiile viticole se cultivă pe forme semiînalte, pe cordon bilateral cu încărcături de ochi mari, cu o sarcină de rod de 30-40 de ochi pe butuc. S-a observat că se pretează bine și la sistemul de cultură clasic-jos, coardele fiind conduse sub formă de evantai cu verigi de rod a câte 8-10 ochi/coarda.

Caractere tehnologice. Greutatea medie a strugurelui pe butuc este 400-450 g, având producție circa 5,3 kg/butuc. Productivitatea la hectar a acestui soi este de 24,6 tone/ha și marfă comerciabilă de 90% din totalul producției la hectar. Cantitatea de zahăr la care poate ajunge acest soi este de 145-160 g/l zaharuri și aciditatea echilibrată de 4,5-5,2 g/l H2SO4.

4.1.2. CODREANCA

Fig. 4. 2 Soiul Codreanca (sursa foto original)

Sinonime Black magic.

Originea soiului Codreanca sau Black Magic este din Republica Moldova. Acesta a fost creat la Institutul pentru Viticultură Chișinău printr-o hibridare între soiul Moldova, folosit ca genitor matern și soiul Marsliskii ca genitor patern

Caracterele morfologice ale acestui soi se definesc printr-o rozetă lată și rozalie, cu lăstari verde deschis. Fuzenele sunt de mărime medie spre mare, pentalobate, prezentând pubescență pe partea inferioară a limbului, având sinusurile laterale apicale închise, iar cele inferioare deschise. Sinusul este gros pețiolar este deschis de forma unei lire. Margine serată cu dințătură joasă. Pedunculul frunzelor, de lungime medie, verde cu nuanțe roșiatice. Floarea este de tipul 5, morfologic și funcțional hermafrodit. Toamna, coardele ajunse la maturitate deplină se colorează în brun-roșiatic. Strugurele este mare, conic piramidal, erbaceu, uneori aripat, cu o dispunere laxă a boabelor. Boabele mari, ovoidale, cu pielița colorată violaceu închis, pulpa galben-verzuie, fără infiltrații de culoare, textură crocantă spre zemoasă. Gustul este neutru, echilibrat. (sursa: http://semenaopt.com)

Însușiri agrobiologice –se evidențiază printr-o perioadă de vegetație relativ scurtă, cu o timpurietate în maturarea strugurilor și o bună maturare a lemnului. Soiul se caracterizează printr-o rezistență bună la principalele boli criptogamice și o toleranță destul de redusă la putregaiul cenușiu care poate compromite producția. Se remarcă o rezistență bună la ger (-20 ⁰C – -25⁰C) și la transportul strugurilor. Fertilitatea reală este de 1.9, majoritatea mugurilor fertili aflându-se în partea bazală a coardelor (sursa https://www.agrodenmar.ro/vita-de-vie-codreanca\).

Particularitățile agrotehnice – are o vigoare mijlocie spre mare fiind influențată de solurile foarte fertile și de portaltoiul ales. Datorită faptului că prezintă o plasticitate ecologică ridicată este pretabil cultivării in areale geografice diferite, având posibilitatea de a se forma pe orice tip de conducere. Este de preferat ca lucrările în verde (plivitul lăstarilor, cârnitul) să fie făcute la timp și în mod riguros pentru a se evita creșterile vegetative luxuriante care pot influenta negativ producția (sursa: http://semenaopt.com/en/Grapes/Codreanca/44568/).

Caracterele tehnologice. Greutatea medie a unui strugure este de 400-600 g, putând ajunge la 14-18 tone la hectar, o producție foarte bună. Soiul poate acumula o cantitate de 155-170 g zahar (16-18% Brix), iar o aciditate totală de 5,2%. Strugurii se pot comercializa în stare proaspătă, peltea sau compoturi deoarece boabele își păstrează consistența crocantă și plăcută (sursa: https://www.novelloec.com/en/products/grapes-black-magic/).

4.1.3. PALATINA (după Pal Kozma, 1996)

Fig. 4.3 Soiul Palatina (sursă foto original)

Sinonime Palatine, Prim, Muscat de August, TUT 159

Originea: a fost creat în Ungaria de către Pal Kosma în 1996 prin hibridarea dintre Seyve Villard 12375 și Regina Viilor (sursa: https://hu.wikipedia.org).

Caracterizare morfologică. Este un soi cu rozetă de culoare rozalie, pubescentă, cu frunzele adulte de un verde închis, de mărime mijlocie, pentalobate, marginile având o dințătură joasă iregulată. Nervațiunile și pețiolul potrivit de lung sunt verzi deschis, iar sinusurile laterale sunt deschise în forma literei U. Sinusul pețiolar este deschis, având forma unei acolade. La maturitate deplină, coardele au o culoare maroniu-roșiatică cu meritalii scurte și bine evidențiate, poziție semierectă.

Strugurii sunt de mărime mijlocie, de formă piramidal cilindrică, uniaxial, uni- sau bi- aripat, rahis mare semi-lignificat, boabele au o dispunere laxă. Bobul are formă globulos-ovoidală, mărime medie, pielița mijlociu de groasă, de culoare galben aurie cu pete maronii la maturitate deplină, miezul galben-verzui este cărnos-zemos. (sursa: https://xn--csemegeszlk-6bcb.hu )

Însușiri agrobiologice. Soiul Palatina are perioada de vegetație scurtă, strugurii ajungând la maturitate deplină în a doua decadă a lunii august, până la începutul lunii septembrie. Soiul are o fertilitate totală bună, mugurii fertili găsindu-se în marea lor majoritate în zona bazală și mediană a coardelor. Procentul de coarde fertile este mai mare față de numărul coardelor sterile. Rezistența acestui soi la factorii externi este una foarte bună. Soiul nu prezintă problem față de temperaturile scăzute din timpul iernii, viabilitatea mugurilor și calitatea coardelor se păstrează foarte bine peste iarnă. Față de făinare, mană, este tolerant, însă devine sensibil la putregaiul cenușiu în momentul în care este supracopt. Este rezistent la secetă și la precipitațiile în exces, boabele nu se crapă atât de ușor.

Particularitățile agrotehnice. Datorită faptului că acest soi este unul viguros este nevoie de o încărcătură de rod mai mare, de aceea de cele mai multe ori este recomandat ca butucul să fie format în sistem pe tulpină semiînaltă, cu un braț sau două, dacă zona și solul ne permit acest lucru. Din punct de vedere al tăierilor, de cele mai multe ori se merge pe tăierea scurtă a elementelor de rod, în cepi scurți de 2-3 ochi sau în 8-10 vetre de rod pe butuc a câte 2-3 ochi fiecare, ajungându-se la un număr de 16-20/24-30 ochi pe butuc.

Caracterele tehnologice îl definesc pe acest soi printr-un echilibru gustativ desăvârșit, datorită faptului că la maturitate deplină poate acumula până la 165-180 grame de zahăr (18-19% Brix), iar aciditatea totală poate fi cuprinsă între valorile de 6-7 g/l H2SO4. Greutatea medie a strugurelui 400-450 g, producția medie la care se poate ajunge la hectar este de 16-20 tone cu un procent de peste 90% marfă comerciabilă în stare proaspătă. Gradul de pierdere și vătămare a boabelor prin transport este redus, ceea ce îl face rezistent transportului și manipulării (sursa: https://xn--csemegeszlk-6bcb.hu).

4.1.4. MATILDE

Fig. 4.4. Soiul Matilde (sursa foto original)

Originea soiului Matilde este în Italia, la Institutul de Cercetări pe Fructicultură Roma. Soiul a fost creat de P.Manzo în anul 1962 printr-o hibridare intraspecifică între soiul Italia ca genitor matern și soiul Cardinal ca genitor patern (sursa: http://www.vivairauscedo.com).

Caracterizare morfologică- soiul Matilde se caracterizează printr-un apex glabru, alungit, verde crud. Frunzele mature sunt de culoare verde deschis cu nuanțe închise, de mărime mijlocie, pentalobate, glabre, cu marginile sinuate. Sinusurile laterale sunt deschise in forma literei U, iar sinusul pețiolar este mare, deschis având forma unei lire. Coardele toamna capătă o culoare maroniu-deschis cu striații închise (sursa: https://www.piantinedaorto.it/).

Strugurele soiului Matilde se caracterizează printr-o mărime medie spre mare, compactitate medie a boabelor, forma conic-aripată. Boabele sunt mari, eliptice, cu o pieliță deschisă la culoare, verde gălbuie, pulpa cărnoasă cu o aroma subtilă de muscat.

Însușirile agrobiologice a soiului Matilde sunt vigoarea medie de creștere care poate să difere de la areal la areal, cu o perioadă de vegetație mijlocie deoarece intră devreme (a doua jumătate a lunii aprilie). Fertilitatea reală a acestui soi este 1,80. Rezistența soiului la temperaturile scăzute din timpul iernii este medie, fiind necesară o agrotehnică specială. Soiul prezintă o rezistență bună la principalele boli criptogamice- mană ,făinare și una mijlocie spre bună la putregaiul cenușiu,dacă și condițiile climatice sunt potrivite. (sursa: http://improfort.net)

Particularitățile agrotehnice ale acestui soi sunt sistemele de cultura prin care se poate forma butucul. În zona de proveniență se poate conduce și în sistem de cultură semiînalt Guyot uni sau bilateral. În zonele mai reci, cu perioade de trecere mai instabile se recurge la sistemul clasic jos, sub forma de evantai, pentru ca toamna îngropatul coardelor să fie mai ușor. Având o vigoare bună se poate lăsa o încărcătură de rod mai mare (https://www.piantinedaorto.it/).

Caracterele tehnologice ale soiului sunt faptul că își maturează strugurii în epoca a III-a (15-30 august) în anii normali, în cei cu precipitații multe perioada se poate prelungi și până în prima jumătate a lunii septembrie. Greutatea medie a unui strugure este 500-550 g cu masa a 100 de boabe de 765,06 grame. La maturitatea deplină, acumulează cantități mari de zaharuri, care ating ușor valorile cuprinse între 150-165 g/l zaharuri, pe fondul unei acidități totale de 4,0-5 g/l H2SO4. Au o pretabilitate la transport bună, valoare producției comerciabile este între 85-90% din totalul producției la hectar. . (sursa: http://improfort.net)

4.1.5. ARGESSIS (după Gheorghe Gălăman, 2018)

Fig 4.5 SoiulArgessis ( foto original)

Originie. Soiul Argessis a fost obținut la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Biotehnologii Horticole Ștefănești-Argeș de către Bădițescu Margareta și Popa Camelia în anul 2002 în urma hibridărilor sexuate controlate între soiurile Moldova și Augusta (Cichi Daniela Doloris, și colab., 2010).

Caracterizare morfologică. Soiul se caracterizează printr-o rozetă violacee, pubescentă la dezmugurire, lăstari verzi cu striații roșiatice dispuse longitudinal. Frunza adultă este verde închis, gofrată, prezentând perișori pe partea inferioară, trilobată cu nervațiuni slab colorate violaceu. Marginile limbului foliar sunt drepte cu dințătură înaltă, sinusurile sunt deschise în formă de V sau liră, iar pețiolul este lung. Strugurele are o compactitate mijlocie, de formă cilindro-conică, uniaxială, bi sau triaripat, având o mărime mijlociu spre mare (370-458 g). Bobul este mare, ovoidal, cu pielița groasă, uniform colorat în negru-albăstrui, pruinat pe întreaga suprafață. Pulpa are o textură crocantă, cu un gust specific, nearomat ( Cichi Daniela Doloris, și colab., 2010).

Însușiri agrobiologice ale acestui soi se definesc printr-o vigoare de creștere a butucului mare, cu o fertilitate mijlocie, având coeficientul de fertilitate absolut este între 1,37-1,52, iar cel relativ este situate între 0,70-1,05. Are o rezistență foarte bună la ger, secetă și la principalele boli ale viței de vie- mană, făinare, putregai cenușiu. Poate fi răspândit în cultură în marea majoritate a zonelor viticole din România (Glăman, Gh. și colab.,2018).

Particularități agrotehnice .Se pretează la a fi condus pe marea majoritate a sistemelor de cultură utilizate la ora actuală datorită plasticității ecologice ridicate, cu o încărcătură de rod mare, pe formațiuni mixte.

Caracterele tehnologice. Soiul Argessis are perioada de maturare a strugurilor în epoca a III-a, îultima jumătate a lunii august, începutul lunii septembrie. La maturitate deplină strugurii pot acumula 145-155 g/l zaharuri sau chiar mai mult, respectiv având o aciditate de 3,4-4,2 g/l H2SO4. Producția la hectar poate ajunge până la 20-25 t cu o un procent de 95% marfă vandabilă. Este rezistent la transport, boabele nu se desprind de rahis (Cibotea Cristina, 2014).

4.1.6. PORTALTOIUL BERLANDIERI X RIPARIA SELECȚIA OPPENHEIM 4 (după Babes, 2006)

Fig.4.6 PortaltoiulSO4 (sursa www.google.ro)

Sinonime Oppenheim 4, Oppenheim SO4., Berlandieri x Riparia selectia Oppenheim 4, Berlandieri x Riparia SO4, SO4.

Origine – Portaltoiul SO4 – selecție rezultată de către A. Rodrian, în jurul anului 1940, realizată în Germania, la Școala de viticultură din Oppenheim din portaltoiul Berlandieri x Riparia Teleki 4 A (Babeș, Anca, 2006).

Caractere morfologice Frunza adultă este mare, întreagă ușor trilobată, în special la cele situate la baza lăstarului. Limbul este colorat verde-închis, ușor gofrat și ondulat, cu marginea involtă, cu scame și peri pe partea inferioară. Dinții sunt mici, înclinați spre vârf. Sinusul pețiolar este deschis în formă de V sau lirat, iar sinusurile laterale superioare, când apar au formă de U. Nervurile sunt verzi și capătă o ușoară nuanță roșietică spre punctul pețiolar. Pețiolul este păros, de culoare verde cu striuri roșiatice. Coarda este de culoare cenușie închisă, cu noduri proeminente, acoperite cu peri scurți. Scoarța se exfoliază în plăci, iar mugurii sunt mici și ascuțiți (Babeș, Anca, 2006).

Caractere agrobiologice și tehnologice. Se remarcă prin dezmugurire mai târzie cu 4-5 zile decât portaltoiul Riparia gloire, are o perioadă de vegetație scurtă, (165-170 zile), vigoare mare și o maturare a lemnului bună (este considerat portaltoiul cu cea mai bună maturare a lemnului). Are o afinitate bună pentru soiurile de viță roditoare (45-50%), cu o capacitate de înrădăcinare bună (60-80 %). În plantații dezvoltă un sistem radicular foarte puternic, pătrunde în sol la adâncimi foarte mari (4-5 m), cu foarte multe rădăcini de schelet, dar și foarte multe rădăcini subțiri și lungi. Rezistențe biologice: prezintă o rezistență bună la filoxera radicicolă, însă slabă la filoxera galicolă, este rezistent la nematozii endoparaziți (Meloidogyne arenaria, Meloidogyne incognita), rezistență mijlocie la cloroză (maxim 17% calciu activ în sol), rezistent la secetă, sensibil la săruri nocive din sol (maximum 0,4% NaCl), iar dintre bolile criptogamice, manifestă sensibilitate sporită la antracnoză. În școala de vițe: portaltoiul dă rezultate bune, fiind considerat cel mai valoros din grupa hibrizilor Berlandieri x Riparia.

În plantațiile pe rod: imprimă soiurilor asociate cu el precocitate, vigoare, calitate, însă în anii ploioși întârzie maturarea, influențând negativ producția (Babeș, Anca, 2006).

Particularități de cultură: se adaptează foarte bine pe toate tipurile de sol, preferând totuși solurile reavene și fertile. Nu suportă solurile acide și cu exces de umiditate. Fiind un soi foarte viguros, se lasă sarcini mari de rod pe butuc, formează copili lungi și viguroși, necesitând săptămânal copilitul și legatul lăstarilor. Reacționează foarte bine la fertilizarea cu îngrășăminte chimice, însă în doze echilibrate. Producția medie de butași care se obține este de 190.000-200.000 butași/hectar. Selecții clonale: La Stațiunea Viticolă Blaj, a fost obținută o clonă foarte valoroasă, clona 4 (Toader M., 1955-1974), fiind practic o supraselecție care s-a manifestat printr-o productivitate mare, cu randamente sporite la altoire.

Zonare: este cel mai valoros portaltoi din grupa Berlandieri x Riparia, fiind foarte extins în cultură, în special în țările cu tradiție viticolă, iar la noi în țară, se recomandă pentru toate podgoriile și centrele viticole (Marinela Stroe, 2012).

4.2 METODE DECERCETARE

Pe parcursul anului 2019 s-au efectuat anumite observații și adnotări cu privire la desfășurarea principalelor faze fenologice, începând cu plânsul viei, înmuguritul și dezmuguritul, creșterea lăstarilor, înfloritul, coacerea strugurilor în pârgă, maturarea deplină și recoltarea strugurilor. Acestea s-au determinat prin consemnări efectuate direct în câmp, urmărindu-se elementele de productivitate și fertilitate ale soiurilor alese prin determinarea coeficienților de fertilitate (coeficientul de fertilitate absolut și coeficientul de fertilitate relativ), a indicilor de productivitate (indicele de productivitate absolut și indicele de productivitate relativ)

Măsurătorile s-au efectuat asupra a cinci butuci, tipici fiecărui soi ales. Butucii se află plantați la o distanță de 2 metri între rânduri și 1,2 metri între plante pe rând, astfel obținem 4166 plante la hectar.

Pentru a determina cantitatea și calitatea producției, s-au efectuat analize fizico-mecanice și chimice asupra strugurilor. S-a luat fiecare soi în parte și s-au cântărit strugurii de pe fiecare butuc, calculându-se producția medie. Apoi s-a recoltat câte o probă de 1-1,5 kg, s-au cântărit pentru a obține greutatea medie a unui strugure. Pentru a stabili raportul între rahis și părtile componente ale boabelor s-au desfăcut și cântărit fiecare în parte.

Conținutul în zahăr al strugurilor s-a determinat utilizând metoda refractometrică prin zdrobirea boabelor si punerea a 2-3 picături de must pe masa refractometrului și privirea prin ocularul refractometrului pentru a observa valorea indicată iar aciditatea s-a determinat folosindmetoda titrimetrică (Salder and Murphy, 2003). Probele necesare de struguri s-au recoltat în dimineața zilei de 9 septembrie.

Pentru a se cunoaște clasa de calitate și pretabilitate a solului din arealul în care este situată plantația de viță de vie s-a întocmit un studiu pedologic.

Pentru prelevarea probelor de sol s-a utilizat o sondă agrochimică, care s-a introdus în sol la trei adâncimi diferite: 0-20 cm, 20-40 cm, 40-60 cm, unde în general se află marea masă a rădăcinilor viței de vie și de unde planta își asimilează nutrienții din sol (Pop Nastasia, Bunea C.I., 2011).

Probele s-au prelevat din mai multe puncte diferite de pe parcelă și s-au întocmit două probe medii aferente fiecărei adâncimi, cântărind 0,5 kg fiecare. Acestea s-au depozitat în pungi individuale, s-au etichetat și s-au depozitat la rece.

Probele s-au recoltat în dimineața zilei de 22 martie 2019 și s-au trimis Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Cluj-Napoca (OSPA), unde s-au efectuat analizele agrochimice aferente (http://www.ospacluj.ro).

Figura 4.8 Prelevarea probelor de sol (foto original)

Figura 4.9 Prelevarea probelor de sol – sonda agrochimică (foto original)

Figura 4.10 Prelevarea probelor de sol (foto original)

CAPITOLUL V

REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1 DESFĂȘURAREA PRINCIPALELOR FENOFAZE DIN PERIOADA DE VEGETAȚIE

Trecerea de la perioada de repaus la perioada activă este marcată printr-o scurgere mai mult sau mai puțin uniformă a sevei (plânsul viței de vie), proces înfluențat foarte mult de condițiile climatice, de factorii tehnologici și de cei biologici. Căderea frunzelor toamna determină sfârșitul perioadei de vegetație.

În tabelul 5.1 este prezentată desfășurarea principalelor fenofaze ale viței de vie, obsevate pe parcursul anului 2019.

Tabel 5.1

Desfășurarea principalelor fenofaze ale viței de vie în anul 2019

Analizând datele din tabelul de mai sus, reiese faptul că cel mai repede a intrat în vegetație soiul Argessis (19.03), urmat de Transilvania (21.03), iar ultimele fiind Palatina, Matilde (27.03) și Codreanca (30.03).

Înmuguritul și dezmuguritul s-au desfășurat relativ compact, într-o perioadă scurtă de timp, începând din prima jumătate a lunii aprilie la soiurile Argessis (10.04), Matilde (14.04) și Transilvania (15.04) și a continuat în cea dea doua jumătate pentru soiurile Palatina (18.04) și Codreanca (21.04).

Pe de altă parte, creșsterea lăstarilor este o fenofază care se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, de două-trei luni, în care lăstarii alternează valuri de creșteri slabe cu creșteri puternice, sporind vigoarea specifică fiecărui soi. Procesul s-a încheiat odată ce lăstarii se opresc din a mai crește și încep să își matureze lemnul.

Tabel 5.2

Vigoarea de creștere a lăstarilor în anul 2019

Rezultatele măsurătorilor (tabelul 5.2) ne indică faptul că soiul cu cea mai mare vigoare de creștere este Transilvania cu o lungime medie a lăstarilor de 155,4 cm și un diametru mediu de 9,94 mm, iar soiul cu vigoarea cea mai redusă este Argessis cu o lungime medie de 84,8 cm și diametrul de 7,12 mm.

Fig 5.1 Fenofaza creșterii lăstarilor în 2019 (foto original)

În același timp cu desfășurarea acestei fenofaze, la vița de vie se întamplă și alte fenofaze importante precum înfloritul și creșterea boabelor în chiorchini.

Înfloritul, procesul poate cel mai scurt dar cel mai important din perioada de vegetație se desfășoară pe parcursul a câtorva zile. Florile se deschid în inflorescență de jos în sus, extremitățile adesea fiind îndepărtate (lucrarea de ciuntit) pentru a permite o înflorire cât mai uniformă. Numărul inflorescențelor pe butuc este influențat de potențialul genetic al soiului și de tehnologia de cultură.

Pentru soiurile alese, înfloritul a început din 6 iunie la soiurile Transilvania și Argessis, urmate de Matilde (7.06) și s-a încheiat cu soiurile Palatina (12.06) și Codreanca (13.06).

Numărul mediu al inflorescențelor cel mai ridicat îl înregistrează soiul Matilde cu 2760, urmat de Palatina (17,59), Transilvania (16,60) și apoi de soiul Codreanca cu o medie de 22,0 inflorescențe și la urmă fiind Argessis cu 13,80.

Pârga s-a desfășurat începând cu data de 5 august la soiul Transilvania, la Palatina și Matilde în data de 6 august, iar la soiurile Argessis și Codreanca în 9-10 august.

Maturarea strugurilor a început în 15 septembrie, la soiurile Transilvania și Matilde, mai apoi la soiurile Palatina (17.09), Argessis (18.09), ultimul fiind soiul Codreanca (19.09).

Fig. 5.2 Fenofaza de pârgă și lucrarea specială în verde de împungit al soiului

Transilvania 2019 ( foto original)

Fig 5.3 Maturarea și recoltarea soiului Transilvania 2019 (foto original)

Fig. 5.4 Maturarea și recoltarea strugurilor din soiul Palatina 2019 (foto original)

5.2 PRODUCȚIA ȘI CALITATEA RECOLTEI

5.2.1 ELEMENTE DE FERTILITATE ȘI PRODUCTIVITATE

Fertilitatea viței de vie este capacitatea acesteia de a produce an de an organe specializate și capabile să realizeze recolta de struguri. Numărul lăstarilor fertili pe butuc este direct curespunzător cu producția acelui an. Conform tabelului 5.3, valoarea cea mai mare a numărului mediu de lăstari fertili pe butuc îi revine soiului Matilde cu o medie de 33,80 urmat fiind de soiurile Transilvania (16) și Codreanca (15,80), iar la urmă soiurile Palatina și Argessis cu valori foarte apropiate 14,60 și 14.

Se apreciază pe baza coeficienților de fertilitate absolut (soiul Codreanca înregistrează valoarea cea mai mare cu 1,41 conform tabelului 5.3) și relativ (se evidențiază soiul Transilvania 0,79, tabelul 5.3 )

Greutatea medie a strugurilor variază de la 442,82 g la soiul Argessis, până la 547,64 g la soiul Matilde, acesta fiind cel mai greu.

Productivitatea soiurilor s-a determinat prin indicii de productivitate relativ (soiul Transilvania – 389,86 prezintă valoarea cea mai mare în tabelul 5.3) și relativ (soiul Codreanca are valorea cea mai mare 663,15 conform tabelului 5.3).

Tabel 5.3

Elemente de productivitate și fertilitate la soiurile de struguri pentru masă

5.2.2 PRODUCȚIA DE STRUGURI

Producția de srtruguri reprezintă cel mai important indicator pentru rentabilitatea și gradul economicității unui soi pentru a fi menținut în plantații.

Cantitatea și calitatea recoltei este determinată de mai mulți factori interconectați. Cantitatea recoltei este influențată de mărimea și greutatea strugurilor, de numărul total al acestora pe butuc, lucru determinat de procentul de lăstari fertili pe butuc.

Calitatea strugurilor se determină prin vigoarea de creștere a butucilor și implicit intră în discuție și mărimea și capacitatea de asimilare a aparatului foliar care determină intensitatea cu care se petrec procele biochimice sau fiziologice în plantă.

Tabel 5.4

Producția de struguri pe butuc (kg)

DL 5% 0,57

DL 1% 0,79

DL 0.1% 1,09

Din datele prezentate în tabelul de mai sus (tabel 5.4), reiese faptul că producția medie de struguri pentu masă pe butuc, oscilează între 4,60- 6,60 kg. În urma intepretărilor statistice, soiul Matilde prezintă diferențe foarte semnificativ pozitive față de media experienței, pe de altă parte soiurile Argessis și Transilvania au înregistrat diferențe distinct semnificativ negative. Soiurile Palatina și Codreanca au prezentat diferențe nesemnificative față de media experienței.

Tabel 5.5

Greutatea medie (g) a strugurilor

DL 5% 41,95

DL 1% 56,90

DL 0.1% 77,30

Conform datelor prezentate în tabelul 5.5 se poate observa faptul că la soiul Matilde diferența față de media experienței este semnificativ pozitivă, iar soiurile Transilvania, Palatina și Codreanca prezintă diferențe nesemnificative față de media experienței, în timp ce la soiul Argessis diferența este negativă față de medie.

Tabel 5.6

Greutatea medie a 100 de boabe (g)

DL 5% 54,52

DL 1% 79,30

DL 0.1% 118,90

În urma interpretării statistice a datelor se remarcă faptul că față de media experienței, soiurile Argesis și Transilvania prezintă diferențe foarte semnificativ pozitive, soiul Matilde diferențe distinct semnificativ pozitive, iar Palatina și Codreanca diferențe foarte semnificativ negative față de martor ( tabel 5.6).

5.2.3 CALITATEA PRODUCȚIEI

Determinarea calitații strugurilor de masă se face urmărind aspecte ce țin de felul cum arată strugurele, prin totalitatea criteriilor ce țin de aspectul comercial al strugurilor, mărimea, culoarea și forma cât mai uniformă, de prospețime și de starea de sănătate. Pe de altă parte, se acordă o importanță deosebită calității organoleptice a strugurilor, prin cantitatea de zahăr acumulată, prin aciditatea resimțită și pentru aportul nutritiv pe care îl aduc.

Tabel 5.7

Analiza fizico-mecanică a strugurilor

În urma măsurătorilor efectuate soiul Matilde înregistrează procentul cel mai ridicat de boabe vătămate, 14,87% cu o greutate a acestora de 114 g, iar în extremitatea cealaltă se află soiul Codreanca cu 4,32% cântărind 9,00 grame.

Pentru a se determina masa a 100 de boabe s-a luat fiecare soi în parte și s-au cântărit aleator 100 de boabe și s-a observat că cel mai bun rezultat l-a avut soiul Transilvania, înregistrând 816,76 g.

De asemenea, se observă faptul că greutatea cea mai mare a rahisului se găsește la soiul Transilvania (34 g), urmat de soiul Codreanca (32 g).

Greutatea semințelor soiurilor Palatina, 42 g la 1068 g struguri și Transilvania (40 g) cu o probă de 1508 g, s-a detașat față de restul soiurilor datorită faptului că la ambele soiuri semințele sunt aderente la pulpă și înlăturarea lor este anevoioasă, rămânând resturi de pulpă. Soiul cu numărul cel mai scăzut de semințe este Codreanca cu numai 12,6 g la o cantitate de 1247 g struguri (tabel 5.8).

Tabel 5.8

Determinarea volumului boabelor într-un cilindru de 500 ml

Conform datelor expuse în tabelul de mai susâ( tabel 5.8) boabele soiului care ocupă cel mai mare volum într-un cilindru de sticlă de 500 ml sunt cele ale soiului Transilvania, fiind nevoie de numai 30 boabe. Pe de altă parte numărul cel mai ridicat de boabe din cilindru și cantitatea cea mai mică de apă rămasă revin soiurilor Palatina (71 boabe, 235 ml) și Codreanca (61 boabe, 195 ml).

Tabel 5.9

Compoziția mecanică a strugurilor pentru masă

Limitele compoziției mecanice a strugurilor variază foarte mult în funcție de soi, de vigoarea de creștere a butucului, de poziția strugurilor pe butuc, de condițiile climatice ale acelui an, care influențează și starea de sănătate a strugurilor, dar și de direcția de producție.

Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus (tabel 5.9) soiul cu valoarea cea mai ridicată a indicelui de structură este soiul Palatina, (114,7) urmat de Argessis (54,7), Matilde (51,7), fapt care indică o foarte bună structură a chiorchinelui, având un randament ridicat în boabe.

Indicele de bob la soiurile de masă prezintă valori mai scăzute față de soiurile de vin datorită mărimii mult mai mari a boabelor. Soiul Palatina are valoarea cea mai mare, urmat de soiurile Matilde, Argessis și Codreanca cu diferențe foarte mici intre ele. Soiul Transilvania are valoarea 12 datorită faptului că are boabele foarte mari.

Indicele de compoziție a bobului, pentru a fi în parametri oprimi trebuie să se încadreze la soiurile de masă, cu bob mare între 10-15, dar urmărind rezultatele opținute în tabel se observă faptul că cele cinci soiuri au valori mai mici datorită greutății mari a pieliței groase și a semnțelor multe. Valoarea cea mai ridicată se găsește la soiul Matilde, iar cea mai scăzută la soiul Palatina.

Tabel 5.10

Calitatea producției

În urma analizelor efectuate, calitatea mustului cea mai ridicată a avut-o soiul Argessis cu 162,9 g zahăr și 3,57 g/l acid tartric. Celelalte soiuri au avut valori asemănătoare din punct de vedere al acidității, insă valorile zahărului sunt inferioare soiului elită.

Tabel 5.11

Sinteza datelor privind calitatea mustului ( aciditatea)

DL 5 0,95

DL 1% 1,38

DL 0.1% 2,07

În tabelul 5.12 s-a deteminat aciditatea din must și în urma interpretărilor statistice s-a constat că față de media experienței, soiul Matilde a înregistrat diferențe pozitive, soiul Codreanca diferențe distinct semnificativ negative, în timp ce la celelalte soiuri diferențele sunt nesemnificative.

Tabel 5.12

Sinteza datelor privind calitatea mustului (zahărul)

DL 5% 2,06

DL 1% 2,99

DL 0.1% 4,49

Din punct de vedere statistic, diferențele înregistrate de soiurile Palatina și Argessis, comparativ cu proba martor, sunt foarte semnificativ pozitive, cantitatea de zahăr acumulată este net superioară celorlalte soiuri, diferențe negative soiul Matilde și diferențe foarte semnificativ negative la celelalte două soiuri.

Fig 5.5 Analiza fizico-mecanică a soiului Matilde (foto original)

Fig. 5.6 Analiza fizico-mecanică a soiului Argessis (foto original)

Fig 5.7 Determinarea acidității (foto original)

Fig 5.8 Analiza fizico-mecanică a soiului Transilvania (foto original)

5.3 REZULTATELE ANALIZELOR DE SOL

În urma prelevării probelor s-a realizat un studiu pedologic pentru a stabili clasa de pretabilitate a solului și a influenței condițiilor climatice asupra bunei creșteri și dezvoltări a viței de vie.

Analizând tabelul de mai jos se poate observa faptul că cele șase probe de sol colectate, pe adâncimi diferite, au un pH cuprins între 6,89 și 7,28, ceea ce înseamnă că nu este necesară administrarea de amendamente pentru corectarea reacției solului. S-a determinat faptul că humusul se găsește în orizontul de sol superficial (0-20 cm) în procent de peste 4%, fiind considerat un sol fertil.

Observând rezultatele analizelor granulometrice, realizăm faptul că pe toată suprafața terenului a fost identificat un sigur tip de sol: feoziom cambic, având o textură în primii 50 cm luto-argiloasă pentru ambele profile.

În toate probele se poate constata faptul că se găsește o cantitate mare de macroelemente (fosfor și potasiu), prin urmare se recomandă sistarea administrării pe o perioadă de câțiva ani de îngrășăminte ce conțin aceste elemente pentru a nu se ajunge la fitotoxicitate.

Tabel 5.13

Stabilirea clasei de pretabilitate a solului în urma analizei fizico-chimice

Tabel 5.14

Fișa de bonitare

Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus (tabel 5.14), s-a realizat clasificarea și încadrarea solului în clasele de pretabilitate în viticultură prin bonitarea lui folosind un sistem de indicatori tehnici, cuprinși între 0 și 1 pentru a obține niște note de bonitare (Teaci D. și colab., 1985).

Solul de pe parcela luată în studiu, a obținut nota de bonitare 30 și face parte din clasa a III-a de bonitare, cu o pretabilitate mijlocie, limitări reduse, care în acest caz sunt cauzate de temperatura medie anulă mai scăzută decât optimul cultivării viței de vie pentru struguri pentru masă, dar și datorită precipitațiilor ridicate, a texturii și porozității solului.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Prin studiul efectuat asupra soiurilor de struguri pentru masă Transilvania, Palatina, Matilde, Argessis și Codreanca, s-a urmărit cunoașterea mai detaliată a comportamentului acestora în condițiile ecoclimatice și ecopedologice din centrul viticol Turda, plaiul Boju, pentru o eventuală creștere a diversității sortimentului local de soiuri de struguri pentru masă.

S-a urmărit rentabilitatea cultivării lor în această zonă prin nivelul producției și calitatea acesteia, studiind în primul rând condițiile climatice locale, prezentate în capitolul al II-lea, care au evidențiat efectele pe care le are clima și accidentele climatice din zonă asupra evoluției fiecărei fenofaze din perioade de vegetație.

Intrarea în perioada de vegetație s-a desfășurat începând din a doua jumătate a lunii martie încheindu-se în primele zile ale lunii aprilie, în condiții corespunzătoare fiecărui soi, primul și cel mai precoce a fost soiul Argessis, urmat de Transilvania, Palatina, Matilde și mai la urmă Codreanca. Fenofaza înmugurit-dezmuguritului s-a petrecut aproximativ în aceeași ordine, începând cu 14 aprilie la soiul Matilde și sfârșind la 27 aprilie cu soiul Codreanca.

Creșterea lăstarilor, fenofaza cea mai lungă ca durată în timp s-a desfășurat corespunzător fiecărui soi, în ritmul propriu, pe parcursul a aproape trei luni (aprilie- iulie). În același timp a avut loc înfloritul viței de vie (6-13.06 2019) și creșterea boabelor.

Începând cu data de 5 august a avut loc intrarea în pârgă, urmată de maturarea strugurilor începând cu 15 august.

Recoltarea strugurilor s-a efectuat în două zile consecutive, fapt care s-a datorat condițiilor climatice ale anului 2019 care au dus la modificări de ordin calitativ .

Indicele de productivitate absolut: cea mai mare valoare a fost la soiul Codreanca, urmat de Palatina, Transilvania, Matilde și Argessis, soiul Argessis a fost cel mai afectat de condițiile climatice ale anului 2019, dar și datorită încărcăturii mici de rod.

Analiza fizico- mecanică a strugurelui relevă faptul că din punct de vedere cantitativ, soiul Matilde este unul de elită, prezentând un comportament foarte favorabil condițiilor ecoclimatice și ecopedologice din arealul studiat, astfel că are o greutate medie a strugurilor de 547,64 g, la distanță mică, de numai câteva zeci de grame se află soiul Palatina (524,59 g). Celelalte sunt inferioare celor două soiuri.

Din punct de vedere al compoziției mecanice a strugurilor cele mai bune valori ale structurii unui strugure le-au avut soiurile Palatina și Matilde, iar în ceea ce privește indicele bobului, soiul Transilvania a fost superior celorlalte.

Calitativ toate soiurile au acumulat suficient zahăr încât să fie în parametrii oprimi, valorile încadrându-se între 123,70 și 162,90 grame, valoarea maximă fiind la soiul Argessis.

Pe de altă parte, nivelul acidității din must s-a încadrat între 2,59 și 5,36 g/l H2SO4, soiul Matilde având valoarea cea mai ridicată, valori specifice soiurilor de struguri pentru masă. În concluzie, comportamentul celor cinci soiuri luate în studiu a fost unul favorabil, unele fiind mult mai favorabile, altele mai puțin, dar se poate afirma că în centrul viticol Turda, pliul Boju au fost condiții ecoclimatice și ecopedologice favorabile creșterii și fructificării economice și calitative a soiurilor de struguri pentru masă.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru,I., Oșlobeanu, M., Jianu, P., 1994- ‘’Mica Enciclopedie de Viticultură’’, Editura Glasul, București

Babeș, Anca, 2006, Ampelografie- lucrări practice, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca

Bernaz,Gheorghe, 2007- Cultura viței de vie, Editura M.A.S.T, București

Cibotea, C.M, 2014 – Studiul caracterelor ampelografice, agrobiologiice și tehnologice ale unor hibrizi intraspecifici noi pentru struguri de masă obținuți la Ștefănești-Argeș , Teză de doctorat, Craiova

Cichi D.D., Popa, C., Necula, C., 2010- Ghid ampelografic al soiurilor de struguri pentru masa, Editura Universitaria, Craiova

Dejeu, I., 2010 – Viticultură, Editura Ceres, București

Dobrei,Al., Rotaru, L., Mustea, M., 2005- Cultura viței de vie, Editura Solness, Timișoara

Glăman, Gh., Dejeu, L., Brîndușe, C., Șerdinescu, A., Ion, M., 2018 – Ampelografia României volumul IX, soiuri noi de viță de vie și portaltoi creați în România , Editura Ceres, București

Oprea, Ștefan, 2001- Viticultură, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca

Pop, Nastasia, Bunea C.I., 2011- Viticultură- lucrări practice, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Pop, Nastasia, 2001 – Viticultură, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca

Pop, Nastasia , 2003 – Viticultură, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca

Pop, Nastasia, 2010 – Curs de viticultură, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Stroe, Marinela, 2012 – Ampelografie, București

Teodorescu, I.C 1985 – ,,Originea viței de vie și culturii ei’’ ,Revista Grădina, via și livada’’ ,București

***www.oiv.com

***https://agrointel.ro/38926/care-sunt-cele-mai-bune-soiuri-romanesti-de-struguri-de-masa/

***https://www.agrodenmar.ro/vita-de-vie-codreanca

***http://www.viveroscortes.com/p214_matilde.aspx

***http://improfort.net/W/index.php/vinha/castas-de-uvas-de-mesa/478-matilde

***http://www.vivairauscedo.com//pdf/catalogo_portoghese.pdf

***http://www.oiv.int/public/medias/6782/oiv-2019-statistical-report-on-world-vitiviniculture.pdf

***https://xn--csemegeszlk-6bcb.hu/index.php/2016/05/12/palatina-primaugusztusi-muskotalynador/

***https://www.julius-kuehn.de/en/

***http://www.fao.org/3/a-i7042e.pdf

https://hu.wikipedia.org/wiki/Palatina_augusztusi_muskot%C3%A1ly

***https://www.piantinedaorto.it/news/98-uva-da-tavola-matilde-caratteristiche-e-coltivazione.html

***https://www.novelloec.com/en/products/grapes-black-magic/

***http://semenaopt.com/en/Grapes/Codreanca/44568/

***https://www.onvpv.ro/sites/default/files/pdfs/caiet_de_sarcini_doc_aiud_250ro_0.pdf

***https://www.casomes.ro/wp-content/uploads/2014/12/Arhiva-precipitatii.pdf

***https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/agrotehnica/6022-cei-mai-indragiti-struguri-de-masa-din-romania.html