Pof. Dr. Marin Doru Ioan [309150]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Program de studii universitare de licență:

Biologie – IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Pof. Dr. Marin Doru Ioan

Absolvent: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Program de studii universitare de licență: Biologie – IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

Aspecte privind biodiversitatea în Parcul Natural Văcărești

Coordonator științific:

Prof. Dr. Marin Doru Ioan

Semnătura………………

Absolvent: [anonimizat]

2019

Cuprins

Pag.

Introducere

România are un areal natural deosebit de divers cu o bogăție a florei și faunei carte trebuie protejate. ([anonimizat]).

[anonimizat], [anonimizat].

Printre modalitățile frecvent utilizate în vederea protecției și conservării naturii un loc prioritar îl ocupă constituirea ariilor protejate și declararea de monumente ale naturii.

[anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat].

În funcție de ponderea relativă a obiectivelor specifice de protecție s-au diferențiat urmatoarele categorii de protecție:

Categoria I- Rezervație naturală integrată/ [anonimizat]- [anonimizat]- [anonimizat]- Rezervație de conservare a naturii,

Categoria V- [anonimizat]- [anonimizat]- [anonimizat]- Regiuni naturale amenajate cu utilizări multiple. (după Marin 2009)

[anonimizat], care a fost înfințată în anul 2016. (https://parcnaturalvacaresti.ro/istoric)

[anonimizat], de exemplu rața roșie (Aythya nyroca) [anonimizat] o serie de pești sunt amenințați cu dispariția datorită pescuitului sportiv.

[anonimizat], acest parc a trecut prin două regimuri politice: comunismul și democrația.

În perioada comunistă Nicolae Ceaușescu a vrut să construiască cel mai mare lac de acumulare pe locația actuală a parcului, proiectul a [anonimizat] a rezultat o mlaștine. Mlaștinea și flora au constituit o [anonimizat]-[anonimizat].

Iarba și frunzișul constituie adăpostul mamiferelor. [anonimizat]-consumatori terțiali (plantă-porumbel-vulpe).

Protejarea biodiverisității este vitală pentru supraviețuirea animalelor pe cale de dispariție.

CAPITOLUL I

CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII

Existența omului în lume este strict legată de biodiversitate. Calitatea vieții, economia, forța de muncă și securitatea, toate se bazează pe capital natural.

Convenția privind diversitatea biologică semnată la Rio de Janeiro în 5 iunie 1922, la care România a aderat prin Legea nr.58/1994. Prin biodiversitate înțelegem varietatea lumii vii, variabilitatea organismelor vii din ecosistemele: terestre, acvatice și aeriene.

Biodiversitatea este esențială pentru ecosisteme în reglarea climei, apa, aerul, fertilitatea solului, producții animaliere, fibre și medicamente.

Studiul biodiversității are o importanță deosebită în protejarea speciilor periclitate.

La sfârșitul anilor 60 speciile periclitate, endemice sau rare erau trecute în Lista Roșie la nivel local. În acceași perioadă a fost semnată Convenția referitoare la comerțul cu animale pe cale de dispariție.În anii 80 studiul s-a extins de la nivel local la nivel regional, în acești ani este recunoscută importanța economică a plantelor și a animalelor.

În anii 90 se dezvoltă o perspectivă globală asupra biodiversității. Evenimentele importante desfășurate în acești ani sunt: înfințarea Fondul Global de Mediu și Summit-ul de la Rio de Janeiro în anul 1922.În Europa există un număr ridicat de exosisteme și habitate, conform specialiștilor în România a existat mereu un interes socio-economic pentru protejarea biodiversității.Cele 5 regiuni biogeografice prezente în România sunt: continentală (53%), alpină (23%), stepică (17%), panonică (6%), pontică( 1%).

În 1928 a avut loc primul Congres Național al Naturaliștilor din România în cadrul căruia s-au dezbătutu probleme referitoare la ocrotirea monumelor naturii din țara noastră și construirea Parcului Național Retezat. (www.anpm.ro/anpm_resources/Biosecuritate.pdf)

1.1 Flora din România

Flora reprezintă totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică sau într-un anumit mediu. (dexonline.ro/definitie/flor%C4%83)

Pe teritoriul României s-au identificat până în prezent 3700 de specii de plante dintre care: 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 au disparut, 171 sunt pe cale de dispariție și 1253 sunt rare.

Vegetația României este dipusă pe 3 etaje: zona alpină, zona de stepă și zona de silvostepă.

Vegetația este distribuită etajat în funcție de condițiile de sol și climă. Altitudinea influiențează dezvoltarea anumitor specii, în zona de stepă și dealuri joase predomină: stejarul, teiul, gârnița și frasiunul; între 500-1200 m predomină fagul și gorunul; între 1200-1800 predomină molidul, bradul, pinul; între 1800-2000 m predomină ienupărul, jenepănul, arborii pitici; pajiștile alpine la peste 2000 m sunt formate din ierburi mărunte, datorită umzelii persistente vegetația este specifică luncii, este formată din: stuf, papură, rogoz, pâlcuri se sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația mlăștinoasă.

Figura 1.1 Delta Dunării (www.google.ro/search?q=delta+dunarii)

Procentul de împădurire actual al României a suferit o cădere treptată de la 80% , la începutul secolul XIX procentul de împădurire ajunge la 55-60%, în prezent este de 27% consecințele sunt producerea efectului de seră și extincția speciilor. (ro.wikipedia.org/wiki/Flora_Rom)

Speciile de plante pe cale de dispariție din România sunt: Garofița Pierei Craiului, laleaua pestriță, floarea de colț, papucul doamnei, crinul de pădure, mătrăguna. (https://adevarul.ro/tech/stiinta/plante-rare-romania)

Figura 1.2 Dianthus callizonus (www.google.ro/searchgarofita+pietrei+craiului&oq=garofita)

Figura 1.3 Fritillaria meleagris

(www.google.ro/search?q=laleaua+pestrita)

Speciile din flora și fauna sălbatică sunt valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice.

Pe teritoriul României au fost identificate: 3700 de specii, dintre care 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 rare. Speciile caracteristice pășunilor reprezintă 37% din totalul celor existente din România. În ecosistemul acvatic există 600 de specii de alge și peste 700 de specii de plante marine și costiere. Speciile endemice reprezintă 4%. Astefel s-au identificat 57 de taxoni endemici (specii și subspecii) și 171 de taxoni subendemici și 33792 specii de animale dintre care 33085 nevertebrate și 707 vetrebrate.

Speciile de plante octorotite din zona montana și limfotrofă (Subcarpați) menționăm: zâmbrul (Pinus cembra), tisa (Taxus baccata), ghințura galbenă (Gențiana lutea), floarea de colț (Leontopodium alpinum), smârdanul sau bujorul de munte (Rhododendrion decidua), stânjenel de munte (Iris dacica). Multe dintre aceste plante endemice rare sunt puse în ocrotire în rezervații din masivul Bucegi.

În zona colinară și de câmpie sunt ocrotite prin lege: narcisa (Narcissus stellaris), crucea voinicului (Hepatica transsilvatica), ce vegetează în luminișuri păduri subcarpatice și păduri montane.În zona de câmpie înâlnim bujorul românesc (Paeonia peregrina), papucul doamnei (Cypridelium calceolus)-specie de orhidee întâlnită în pădurile montane.

Figura 1.4 Leuntopodium alpinum (www.google.ro/search?q=floare+de+colt)

1.2 Fauna din România

Fauna reprezintă totalitatea specilor de animale de pe glob, dintr-o regiune sau dintr-o epocă geologică, de exemplu: Fauna Munților Carpați, Fauna marină. Fiecare regiune posedă faună caracteristică. (https://dexonline.ro/definitie/faun%C4%83)

Principalele animale sălbatice ocrotite în România sunt: ursul carpatin, cerbul carpatin, capra neagră, râsul carpatin, zimbrul, găiunușa și cocoșul de munte, rața roșie și pelicanul.

Ursul brun (Ursul arctos) aparține familiei Urside este un animal foarte puternic, în natură poate trăi până la 30 de ani iar in captivitate până la 50 de ani. (www.proalpin.ro)

Prezintă blană deasă cu două rânduri de peri, spiculi și puful. Culoare de bază a blănii este brun-cafenie, variațiile sunt destul de mari de la urșii roșcați până la blănă negră.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Urs_brun)

Ursul carpatin este cel mai mare prădător al munților Carpați, reprezintă cea mai mare populație de urși din întrega Europă, această populație de urși este prezentă din cele mai vechi timpuri.

Ursul carpatin este întâlnit în Carpații Meridionali și de Curbură, este un animal protejat prin lege. (www.proalpin.ro)

Figura 1.5 Ursus arctos (www.google.ro/search?bi36&ursul+brun&oq=ursul+brun)

Capra neagră (Rupicapra rupicapra) face parte din familia Bovidae și subfamilia Caprinae, este răspândită în toate regiunile muntoase din Europa și Asia Mică.

Caprina neagră prezintă corp de talie mică, picioare musculoase, copita este despicată, gâtul este lung terminat cu un cap scurt prezentând două coarne inelate și încovoiate spre înapoi.

În spatele coarnelor prezintă două glande care secretă un lichid cleios în timpul perioadei de împerecheren cu miros neplacut. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Capr%C4%83-neagr%)

Capra neagră se întâlnește în Carpații Meridionali sau Orientali, culoarea blănii este brun roșcată, iarna culoarea blanii se închide. Capra Neagră duce o adevărată luptă pentru supraviețuire datorită: atacului urșilor, lupilor sau a căderilor de stâmncă de pe munte. (www.proalpin.ro)

Figura 1.6 Rupicapra rupicapra (www.google.ro/searchcapra+neagra)

Numărul total de specii de vertebrate din România este de 707, numărul total de specii periclitate din România este de 55, numărul total de specii vulnerabile din România este de 69 iar numărul total de specii rare din România este de 24.

Din numărul total de specii din România 191 sunt pești, 20 sunt amfibieni, 30 sunt reptile, 364 sunt păsări, 102 sunt mamifere.

Din grupul de pești, numărul de specii aflate în stare de periclitare este 11, speciile vulnerabile sunt 16 și numărul de specii rare este 11.

Din grupul de amfibieni, numărul de specii aflate în stare de periclitare este 3 și speciile vulnerabile sunt 9.

Din grupul de reptile numărul de specii aflate în stare de periclitare este 4 și speciile vulnerabile sunt 1.

Din grupul de păsări speciile numărul se specii aflate în stare de periclitare este18 și speciile vulnerabile sunt 17.

Din grupul de mamifere speciile aflate în stare de periclitare este 19, speciile vulnerabile sunt 26 și speciile rare sunt 13.

O mare varietate de specii din flora și fauna României prezintă o importanță economică și socială deosebită, având multiple utilizări în diverse sectoare. În ultimii ani, presiunea acestor resurse a crescut considerabil fiind foarte solicitate, în special pe piața externă. Pentru exitarea supraexpluatării acestor resurse, începând din anul 1997, a fost reglementat regimul de desfășurare a activităților de recoltare/capturare și achiziție a plantelor și animalelor din flora și fauna sălbatică și a altor bunuri ale patrimoniului natural, în scopul comercializării pe piața internă și la export.

La aceasta se adaugă speciile din fauna sălabtică de interes cinegetic, valorificate prin vânătoare, precum și speciile de pești din apele naturale valorificate prin pescuit comercial, sportiv și de agrement.

România este recunoscută în Europa ca țară cu origine în apicultură. Creșterea albinelor prezintă efecte benefice în scop ecologic, economic și social deoarece se realizează polenizarea plantelor entomofile din flora spontană, din culturile organizate și valorificarea produselor apicole (miere, ceară, polen, propolis,venin etc.). O problemă gravă a apiculturii o constituie intoxicațiile albinelor, în primul rând datorită substanțelor folosite în agricultură. De asemenea intoxicațiile cu noxe industriale și rutiere, reperezintă o problemă gravă în ecologie care privește și speciile sălbatice de himenoptere, trebuie prevenită intoxicarea prin asigurarea măsurilor necesare pentru protecția mediului.

Conform prevederilor legale s-a valorificat un volum total de masa lemnoasă de 12.664 mii mc din speciile forestiere caracteristice fondului forestier național: 4.228 mii mc este reprezentat de fag 33,7% care are o pondere de 31,8% ,în suprafața pădurilor noastre și 4.329 mii mc are o pondere de 33,4 %, speciile de rășionase dețin 30% din suprafață.

Figura 1.7 Defrișarea pădurii (www.google.ro/search=defrisarea+padurilor&oq=defrisarea+padurilor)

Fauna sălbatică este de interes cinegetic, ocupă la nivelul întregii țări, un areal foarte diversificat începând cu Delta Dunării și luncile joase ale râurilor mari și a fluviului Dunărea (păsări de pasaj ca specii de baza de vânat), continuând cu zonele de câmpie și coline (mistreț, căprior, cerb lopătar, iepure, fazan), apoi zona montană (cerb comun, urs, cocoș de munte) și până în golul alpin, dominat de capra neagra. Carnivorele mari sunt specii strict protejate, ocupă în principal arealul zonelor montane, fiind reprezentate de: lup, râs și pisică sălbatică. (după Marin 2009)

Principalele acte normative prind Conervarea biodiversității în România sunt:

Directiva ,,Habitate’’ nr. 92/43/EEC privind conservarea habitatelor natural, a florei și faunei sălbatice.

Directiva ,,Păsări” nr. 79/409/EEC privind conservarea păsărilor sălbatice.

Convenția privind zonele umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, semnat la Ramsar, 2.02.1971.

Legea nr. 13/1993 privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979.

Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea Convenției privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992

Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului

O.U.G. privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor natural, a florei și faunei sălbatice.

H.G. nr. 1143/2007 privind instituirea de noi arii natural protejate.

Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituitrea de structure administrative și a Meteorologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necestiă constituirea de structuri de administrare.

CAPITOLUL II

OBIECTIVE, MATERIAL ȘI METODE

Obiective identificarea florei și faunei pentru clasificarea acestora și determinarea speciilor de plante dominante.

S-a folosit cartarea vegetației pentru recunoașterea unitățiilor de vegetație diferite.

Cartarea vegetației s-a realizat pe măsura parcurgerii teritoriului, rezultatul obținut reprezintă media a 10 puncte de observații diferite. Structura covorului vegetal diferă de la un sezon la altul.

Metode de cartare: apreciere vizuală, apreciere numerică.

S-a folosit ruleta pentru a delimita suprafața de 1m2. Obiectivul lucrării îl reprezintă analiza biodiversității din cadrul Parcului Natural Văcărești în diferite momente ale anului (toamna și primăvara). A fost analizată flora din Parcul Natural Văcărești și s-au efectuat observații asupra faunei. Pentru flora erbacee s-a realizat o cartere în luna Octombrie și luna Mai, rezultatele au fost analizate și s-a determinat participarea speciilor în structura covorului vegetal.

CAPITOLUL III

CADRUL NATURAL

3.1 Generalități ale cadrul natural pentru municipiul București

,,Bucureștiul este capitala României, este cel mai mare oraș, centru politic, administrativ, economic și bancar, este sitat în sud estul României la o altitudine de 60-90 m pe râurile Dâmbovița și Colentina (44o 25’ 50”). Bucureștiul mai este numit și Micul Paris, este împărțit în 6 sectoare. (www.preferatele.com)

Legenda spune că Bucureștiul cu multe secole în urmă a fost întemeiat de un cioban pe nume Bucur, acesta a plecat să-și ducă turma de oi la Dunăre, dar a rămas lângă apele Dâmboviței.

,,Profesorul Sorin Pantelimon a emis prima ipoteză a întemeierii orașului București de către ciobanul Bucur.” Acum 559 de ani s-a atestat denumirea de București. (https://adevarul.ro/locale/buzau/povestea-ciobanului-intemeiat-bucurestiul)

Figura 3.1 Harta Bucureștiului și a împrejurimilor sale

(https://www.google.ro/search?q=bucuresti+localizare)

La 20 septembrie 1459 Vlad Țepeș semnează pentru atestarea acestui oraș conform căreia ciobanul Bucur este întemeietorul Bucureștiului.

Alții atribuie apariția Bucureștiului de Mircea cel Bătrân sau a lui Negru Vodă. Radu cel Frumos este primul domnitor ce folosește ca scaun de domnie Bucureștiul.

Bucureștiul este situat în Câmpia Română.

,,Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș afluent al Dunării. Cele mai importante lacuri ale orașului sunt: Herăstrău, Floreasca, Tei și Colentia.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti)

De asemenea cele mai importante 3 dealuri din București sunt: dealul Mitropoliei, dealul Spiri și dealul Cotroceni.

Lacul Herăstrău se află în partea nordică Bucureștiului, Grădina Botanică se află în cartierul Cotroceni, se înâlensc aproximativ 10000 de specii de plante dintre care și multe specii expotice și este construită după modelul grădinii din Lege.

Grădina Botanică în trecut a fost loc de aprovizionare cu plante medicilanale pentru elevi care aveau ca scop Facultatea de Medicină.

Parcul Tinereului prezintă 200 ha, parcul Alexandru Ioan Cuza, parcul Kiseleff sunt cateva exemple dintre parcurile reprezentative ale Bucureștiului.

Lacul Văcărești este situat în sudul orașului. După demolarea caselor și construirea bazinelor de beton planul a fost abandonat în urma Revoluției din 1989. Timp de două decenii copii petreceau timp să facă plajă, sa se joace și ulterior zona a fost închisă și reamenajată într-un teren sportiv, proiectul a eșuat transformându-se într-un ecosistem acvatic prezentând: mlaștini, ochiuri de apă, stufăriș, crânguri de sălcii, cuiburi de plopi și perdele de trestie și stuf.

În 2016 lacul Natural Văcărești a fost declarat Parcul Natural Văcărești, primul astfel de parc dintr-o zonă urbană din România.

Solul este stratul de la suprafața scoarței terestre este format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii. Îndeplinește mai multe funcții fiind un sistem dinamic și este vital pentru activități umane și supraviețuirea ecosistemelor.

Apa și aerul sunt resurse resurse regenerabile, solul este o resursă neregenerabilă, toate aceste resurse îndeplinesc mai multe funcții: producerea de hrană (biomasă) ; depozitarea, filtrarea și transformarea mai multor substanțe (apa, azotul și dioxidul de carbon) ; sursa de biodiversitate (gene, specii și habitate); servește drept platformă sau mediu fizic pentru oameni și activități umane.(ANPM-Sol-subsol)

Clima din România este temperat continentală cu 4 anotimpuri: iarnă, primăvară, vară și toamnă. Iernile în București sunt destul de blânde cu puține zăpezi și temperaturi relativ ridicate, verile sunt foarte calde cu temperaturi caniculare (temperatura medie anuală este de: 35oC) , precipitațile sunt reduse. Diferența de temperatură vară-iarnă este de până la 50oC. Cea mai friguroasă lună este ianuarie -2,9oC, iar cea mai călduroasă lună este iulie cu temperatura medie anuală este de: 22,8oC. Volumul de precipitații 500-600 mm/an.

Tabel 3.1

Temperaturile lunare pentru București (1895-2017) (hikersbay.com/climate-conditions/romania/Bucharest)

Tabel 3.2

Date climatice lunar pentru București (1895-2017) (hikersbay.com/climate-conditions/romania/Bucharest)

Zona periferică este influiențată de construcții joase 1-2 nivele cu suprafețe verzi și zone industriale, această zonă urbană este expusă cel mai mult vântului, valurilor de căldură și frig, umiditatea aerului este ridicată de aceea aerul este curat.

În 2002 după efectuarea recesământului se înregistreză 1926334 de locuitori, conform recesământului efectuat în 2011 populația se ridică la 1883425 de locuitori. Acest declin se datorează sporului natural negativ dar și deplasării populației din capitală în orașele învecinate mai mici: Otopeni, Bufteași-Voluntari.

O estimare a Insitutului Național de Statistică arată ca la 1/01/2016 populația este de 2106144 de locuitori adică 9,4% din populația toatală a României. Din aceștia 981835 erau bărbați iar 1124309 erau femei. (www.insse.ro/)

Denistatea populației Bucureștiului în 2015 este foarte mare de 9993,8 loc/km2 . Cartierele sudice au o denistate mai mare decât cele nordice. Dintre țările membre UE doar Paris și Atena au o denistate mai mare a populației.

Aproximativ 54% din bucureșteni s-au născut la oraș, 37% au venit și s-au stabilit în București pentru studii și după, 24% datorită locului de muncă. Față de alte orașe Bucureștiul are un procent redus de tineri 24,4 % (cu vârste cuprinse între 0-24 de ani) spre deosebire de Iași această categorie reprezintă 33,9%. Bucureștiul recuperează prin alte structuri administrative, populația activă 61,1% locuitori cu vârste cuprinse între 25-60 de ani față de Iași 52,2%. Bucureștiul are o capacitate mai mare când tinerii își găsesc un loc de muncă. Durata medie de viață a locuitorilor în anul 2015 era de 77,8 ani. Capitala este regiunea cu cea mai mare speranță la viață din România. Un bărbat trăiește în medie 74,7 ani în timp ce o femeie trăiește în medie 80,5 ani (față de 78,9 media națională). În 2005 durata de viață medie la nivelul capitalei 74,1 ani iar în 1995 70,6 ani. Se remarcă o creștere a speranței de viață de la un an la altu din 1995 până în prezent.

Suprafața aferentă pentru un locuitor este de 6,6 mp. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%)

Bucureștiul este situat în zona pădurilor de câmpie.

Figura 3.2 Subdiviziunile Câmpiei Române

(www.google.ro/search?q=campia+romana+subdiviziuni)

Totalul suprafeței nete plantate în București este de circa 3000 ha reprezentate de: parcuri, grădini publice, scuaruri, alinamente, ansamblu de locuințe și poduri. Suprafața aferentă a unui locuitor este de 16 mp.

Pe teritoriul orașului au fost identificate aproximativ 53 de surse de poluare cum ar fi centralele termoelectrice.

În parcurile amenajate din interiorul orașului se întalnesc specii de animale aclimatizate- care nu sunt specifice câmpiei.

Ternenurile acoperite permanent cu apă mențin o calitatea merdiului ridicată, reprezintă 350 ha reprezenând 6% din teritoriul administrativ.

Climatul și solul din București și zonele acestuia este prielnic agiculturii, cele mai adaptate plante fiind: cereale, legume și pomi fructiferi.

În Pădurea Snagov de exemplu cresc o varietate de: ciuperci, ferigi și mușchi.

În București fauna este reprezentată de animale domestice în general. De-a lungul timpului vegetația s-a retras treptat, din acest motiv multe specii de animale sălbatice au dispărut.

În prezent cele mai comune speciisunt: rozătoare mici, veverițe, păsări și insecte. Unele vietăți s-au adaptat vieții de oraș, de exemplu: rozătoarele, păsările și insectele locuiesc în incinta clădirilor.

Din vegetație întâlnim frecvent următoarele specii: plopul, salcia, stejarul, cireșul și castanul.

Plopul tremurător (Plopus tremula) este un arbore cu frunze ovale, florile apar înainte de înfrunzire, prezintă creștere rapidă și înmultire. În țara noastră există 10 specii de plop specifici zonei de câmpie (București), cel mai frecvent plop întâlnit și înalt este plopul de 30 de metrii, prezintă coroana largă, rotundă și scoarța albicioasă.

Utilizările lemnului de plop: producerea de chibrituri, realizarea șindrilelor și în industria celulozei.

Figura 3.3 Plopul tremurător

(https://www.google.ro/search?biw=153plop+copac&oq=plop:)

Salcia (Salix alba) este un arbore înalt până la 20 de metri, frunzele sunt lanceolate, florile sunt grupate în inflorescențe. Lemnul este ușor, moale, omogen, fiind utilizat în fabricarea chibritelor și pentru foc. Salcia crește spontan pe malul apelor și în parcuri.

Figura 3.4 Salcia albă

(https://www.google.ro/search=salix+alba)

Cireșul păsăresc (Cerasus avium) este un pom fructifer din familia Rozaceelor, prezintă înălțime de 8-12 m, trunchiul este de culoare brun-cenușiu. Inflorescența este albă iar fructul este o drupă globuloasă cu diamentrul de 1 cm.

Figura 3.5 Cieș păsăresc

(https://www.google.ro/search=cires+pasaresc&oq=cires+pasaresc)

Castanul comestibil (Castanea sativa) prezintă frunze dințate și realizează fructe comestibile. Fructele lui sunt acoperite cu un înveliș dur spinos care se deschide la maturitate în 4 părți. Fructul nu trebuie confundat cu castana de India care nu este comestibilă.

Figura 3.6 Castan comestibil

(https://www.google.ro/search=castan+comestibil)

Dintre păsările adaptate la viața de noapte amintim bufnița (Bubo bubo), prezintă văzul și auzul foare bine dezoltat, acest aspect ajută bufinițele să localizeze prada reprezentată de rozătoare în general și sa-o imobilizeze cu ghearele. Penele sunt mari și înfoiate nu produc zgomot când zboară. Au un cap mare cu mobilitate accentuată, ochii sunt sitați frontal și delimitați de pene în formă de rozetă acoperind și baza ciocului. Ciocul este puternic, maxilarul încovoiat și cu margini ascuțite. (https://www.scribd.com/Bucuresti-Vegetatia-Si-Fauna)

Figura 3.7 Bufniță

(https://www.google.ro/searchbufnita)

Cea mai mare stație de tratare a apei ale Apa Nova București, se întinde pe o suprafață de 136 ha, a fost înfințată de mai bine de 130 de ani și include 90 de hectare ecologice, unde există și specii pe cale de dispariție. Zona ecologică este absolut necesară pentru producerea calității și securității întregului proces de producere al apei potabile.

În urma unui studiu comandat de Apa Nova s-a dovedit existența la nivel național și european de floră și faună, este vorba de 3 habitate incluse care se regăsesc în Directiva Habitate-Rețeaua Europeană de Arii protejate: Natura 2000.

Trifoiul cu 4 foi și orățelul sunt specii protejate de plante care există la Arcuda. O echipă de cercetători de la Universitatea din București, Universitatea din Iași și Asociația Grădinilor Botanice din România și-au propus să realizeze un studiu pe o perioadă de 2 ani în valoare de 30.000 de euro, acest proiect susține ipoteza că o apă sanitar sănătoasă nu poate proveni decât dintr-un mediu protejat. Au realizat că la Arcuda există o comoară naturală deosebită, acolo există 3 habitate protejate la nivel european, 9 specii de plante protejate la nivel națioanl și european, 6 specii de amfibieni și reptile toate acestea dovedesc că există o simbioză perfectă între apă, mediu natural și acțiunile noastre.

Stația Arcuda este situată la 20 km de București, produce apă potabilă de peste 130 de ani pentru o parte din locuitorii Bucureștiului, aceasta folosește apa brută din râul Dâmbovița este preluată prin canalul de aducțiune Brezoaiele-Arcuda, în urma unui întreg proces apa este tratată pentru a putea fi potabilă. Decantarea apei are loc în 4 decantoare lungi care ocupă 12 ha. Filrarea se relizeză cu ajutorul a 42 de filtre rapide.

Regimul hidirc al solului este reprezentat de suma cantității de apă intrate în sol și ieșită din sol pe o anumită perioadă, această relație se poate demonstra prin următoarea ecuație:

Rf-Ri= (P+m+Aaf+S)-(E+T+Iaf+S’)

Ri=rezerva de apă din sol la începutul perioadei

Rf=rezerva de apă din sol la finalulperioadei

P-precipitațiile

m-sumanormelor de udare (terenurilor irigate)

Aaf-aportfreatic

S-aport prin scurgeri de pe formele mai înalte de relief

E-evaporația

T-transpirația

Iaf-pătrunderea spre pânza freatică

S’-pierderi prin scurgeri spre formele mai joase de relief

Toate aceste elemente se masoară în universala unitate de măsură m2/ha.

Tipuri de regim hidiric:

nepercolativ- regim hidirc carateristc zonelor cu climat secetos, apa freatică este prezentă la adâncime mare, acest tip de regim hidirc, se exprimprimă astfel: ETP>P;

periodic percolativ- regim hidirc caracteristic zonelor umede în care solul este percolat pe întreaga grosime aproximativ până la pânza freatică, se exprimă astfel: ETP=P;

percolativ- regim hidirc caracteristic cu climat umed, ajunge până la nivelul pânzei freatică anual, se exprima astfel: P>ETP;

exudativ- regim hidric caracteristic apei freatice de mică adâncime 3-5 m cum ar fi în zonele deșeritice;

freatic stagnant- regim hidirc caracteristic zonelor umede, pânza freatică se află la adâncimi mari;

stagnant- regim hidric caracteristic zonelor umede, apa stagnează deasupra solului și nu poate pătrunde în sol deoarece orizonul este greu permeabil;

amfistagnant- regim hidirc care prezintă pe partea inferioară exces freatic și pe partea superioară exces stagnant;

utilizat pentru irigați- regim hidirc prin care solul este bine aprovizionat cu apă, solul dobândind proprietăți naturale noi, care rămân neschimbate.

(www.referatele.com/referate//Referat-Pedolologie)

3.3 Împărțirea Bucureștiului pe sectoare

Bucureștiul este împărțit în 6 sectoare, fiecare sector este administrat de câte-o primărie de sector. Împărțirea Bucureștiului este realizată pe o diagramă în sensul acelor de ceasornic fiecare sector are în administrație o parte a centrului Bucureștiului.

Împărțirea actuală a Bucureștiului este prevăzută în Decretul nr. 284/1979 în vigoare și în prezent.

Figura 3.8 Împărțirea în sectoare a Bucureștiului

(www.google.ro/url?sa=i&source=imageimpartirea-bucurestiului)

Bucureștiul se află în top 94 pentru calitatea vieții, ipoteză emisă în 2001, în 2009 calitatea vieții a scăzut regasindu-ne în top 108.

Cultura reprezintă un sector consistent de arte (teatru, operă, dans, muzică), iar pentru recreere: muzee, festivaluri, concerte. Sedii a numeroase clădiri de cultură ce se pot vizita: Bibilioteca Națională, Biblioteca Academiei, Bibilioateca Centrală Univeristară, Palatul Parlamentului, Casa Poporului etc. Cultura autentic românească din cele mai vechi timpuri este păstrată la Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti” prezintă o întindere de 14 ha și 380 de monumente arhitecturale.

Muzee cunoscute pe plan internațional: Muzeul Țăranului Român și Muzeul Național de Istorie a României prezintă o colecție de artefacte care datează din epoca preiostorică până în epoca modernă, acestea reprezentând dovezi ale existenței poporului român din cele mai vechi timpuri.

Regiunea București-Ilfov a primit aprobarea pentru evaluarea de mediu prin planuri și programe compatibilă cu Strategia Națională și Planul Național privind Gestionarea Deșeurilor a fost aprobată prin hotărârea de guvern nr. 1470 din 9/09/2004 și a fost publicată în Monitorul Oficial în 18/10/2004.

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor a fost elaborată de Miniserul Mediului și Gospodăririi Apelor, în conformitate cu U.E. s-a inițiat Orodnanța de Urgență a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deșeurilor și aprobată prin legea nr. 426/2001, această lege a fost elaborată în anul 2003-2013 în conformitate cu cerințele de protecție a mediului și progresul tehnologic.

Gestionarea deșeurilor este eficentă din punct de vedere: economic și ecologic.

Categorii de deșeuri:

Municipale și asimilabile: totatlitatea deșeurilor generate înmediul urban și rural. Îngospodării, instituții, unitățicomerciale, parc etc. Ex: nămoluri, ape uzate, construcții, demolări.

Generate de producție: totalitatea deșeurilor generate de activități industiale (ex. Deșeuri periculoase, deșeuri nepericuloase).

Generate de activități medicale: totatlitatea deșeurilor generate în spitale, policlinici, cabinete medicale (deșeuri periculoase provenite de la boli infecțioase, deșeuri asimilabile).

(www.mmediu.ro/beta/wp)

3.3 Râurile și lacurile din București

Lacurile din București sunt: Băneasa, Cișmigiu, Colentina, Dâmbovița, Dobroești, Filaret, Fundeni, Floreasca, Grivița, Herestrău, Morii, Pantelimon, lacul din parcul Drumul Taberii, lacul din parcul Carol, Plumbuita, Străulești, Tineretului, Tei, Titan și Străulești. Prin București trec două râuri: Colentina și Dâmbovița.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_lacurilor_din_Bucure%)

Figura 3.9 Dâmbovița în București

(https://www.google.ro/search?q=dambovita)

Bucureștiul este străbătut de cursul inferior al Dâmboviței, cei mai importanți afluienți ai acestui râu sunt Colentina și Pasărea.

Dâmbovița prezintă 3 sisteme de canale: Brezoaele-Arcuda, Ogrezeni-Arcuda și Ogrezeni-Roșu.

3.4 Solurile din București

Bucureștiul este situate în Câmpia Română, prezintă o altitudine maximă de 96,3m.

Caracteristicile geomorfe reprezintă rezultatul mai multor procese de eroiziune, transport și depunere a cursului inferior al râului Dâmbovița și Colentina, ce parcurg zona mediană a Bucureștiului pe direcția nord vest-sud est.

Solul din centrul București a luat naștere în urma intervenției unor factori naturali și umani,

În condițiile bioclimatice actuale solul aflat între cele două râuri este de tip argilos.Erodarea humusului prin interațiunea apei de suprafață a dus la formarea solului de tip aluvial.

Din punct de vedere litologic Bucureștiul este o câmpie joasă cu terase deoarce prezintă un număr mare de terase de-a lungul râului ce o drenează, zona prezintă depozite cuaternale de tip loss și depozite lossoide.Tipurile de sol predominante sunt: brun-roșcat și cernoziomul. (www.pmb.ro/orasul/date_geografice/relief/relief.php).

CAPITOLUL IV

BIODIVERSITATEA DIN PARCUL NATURAL VĂCĂRESȚI

4.1 Flora din Parcul Natural Văcărești

Pe teritoriului Parcului Natural Văcărești există haitate naturale, fiind recent instalate. Zona Văcărești prezintă vegetație specifică condițiilor de climat umed și de câmpie.

Specii deosebite din flora Văcărești sunt: relictul de câmpie Menyanthes trifoliata, specie de interes comunitar Lidernia procumbens este o specie foarte rară la nivel național.Componenta floristică a parcului prezintă 101 de taxoni.

Conform descrierii habitatelor au fost identificate următoarele specii:

R2202- comunități danubiene cu Lemna minor, Lemna trisulca, Spirodella polyrhiza și Wolffia arrhiza (aceste comunități corespund habitatului natural 2000 cu cod 3150).

R5305- comunități danubiene cu Typha angustifolia și Typha latifolia.

R8704- comunități antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura și Plantago major.

R8703- comunități antropice cu Agropyron repens, Arctium lappa, Artemisia annua, Balota nigra.

Dintre speciile arborescente predomină speciile de: salcie (Salix alba), răchită (Salix fragilis), zălog (Salix cinerea), sălcioară (Elaeagnus angustifolia), plop tremurător (Plopus tremula).

Cele mai importante specii exotice sunt:oțetarul chinezesc (Ailanthus altissima), frasinul american (Fraxinus pennsylvanica) și ulmul siberian (Ulmus pumilla).

Cele mai importante specii fructifere comune sunt: corcodușul (Prunus ceresifera), dudul alb (Morus alba) și nucul (Juglans regia).Cei mai importanți arbuști ai parcului sunt: glădița (Gleditsia triachantos), măceșul (Rosa cania), păducel, socul, murul etc. (http://parcnaturalvacaresti.ro/biodiversitate)

Din analiza florei erbacee (tabelul 4.1) rezultă că au fost identificate 54 de specii, 12 specii de dicotiledonate anuale, 24 dicotiledonate perene, 7 specii monocotiledonate anuale și 11 specii monocotiledonate perene. Numărul total de indivizi analizați a fost de 211, speciile au avut o densitate cuprinsă între 1 și 30 de exemplare pe m2 iar talia a fost cuprinsă între 7 cm (Tripholium phratense, Capsella bursa pastoris) și 2 m. Plantele identificate s-au găsit în faze diferite de la faza de răsărire-rozetă până la faza de maturitate depină.

Din punct de vedere al numărului de indivizi dicotiledonatele perene au înregistrat cel mai mare număr 79 de exemplare urmat de dicotiledonatele anuale și monocotiledonatele perene cu 46 de indivi urmat de monocotiledonatele anuale 40 de indivizi.

Analizând participarea pe grupe biologice, aceasta a fost de 99,69, dicotiledonatele perene au înregistrat cea mai mare valoare de 37,77 urmate de dicotiledonatele anuale și monocotiledonatele perene care au înregistat valori egale de 21,27 iar cea mai mică valoare a fost înregistrată de monocotiledonatele anuale 18,91.

Tabel 4.1

Strucutura florei erbacee

Pagina pentru sters

1.Analiza numărului de indivizi

2.Analiza numărului de specii

3.Analiza de participare

În tabelul 4.2. pe baza determinărilor realizate în luna Mai 2019, în cele 10 puncte de observație se constată că au fost identificate 49 de specii cu o densitate totală de 122 de indivizi/m2. Din analiza numărului de indivizi se constată că monocotiledonatele anuale sunt reprezentate prin 50 de indivizi/m2 urmate de monocotiledonatele perene cu 39,6 indivizi/m2, dicotiledonatele perene 25,8 și dicotiledonatele anuale 6,6 plante/m2. Din analiza numărului de specii cele mai frecvent întâlnite sunt dicotiledonatele perene reprezentate prin 23 de specii. Cel mai ridicat grad de participare este la indivizii ce aparțin monocotiledonatelor anuale cu valoarea de …… comparativ cu determinările efectuate în luna Octombrie, în primavară numărul de indivizi și gradul de participare este mai mare pentru speciile monocotiledonate.

4.2 Aspecte generale de pe teren adunate în luna mai

Tabel 4.2

Flora erbacee

Analiza participării speciilor pentru tabeul 4.2:

1.Analiza numărului de indivizi

2.Analiza numărului de specii

3.Analiza de participare

4.3 Descrierea speciilor din flora Parcului Natural Văcărești

1. Brusturele (Arctium lappa)

Figura 4.1 Brusture (Original)

Familia: Asteraceae

Denumire populară: clococean, brustulan, brusturean

Tipul plantei: dicotiledonată

Perioada de vegetație: 2 ani

Descriere plantă: prezintă rădăcină pivotantă și tulpină erectă, de 1-2 m ramnificată, frunze foarte mari cu limb de până la 50 de cm, lung, pețiolate, pe dos suriu tomentoase, antodii globuloase, lung pedunculate, flori purpurii cu corola campagnulată. Involucru este aproape glabru, iar la A. tomentosum este dens alb-păros, achene lungi, negre, cu papus.

Perioada de înflorire: VII-VIII, modul de înmulțire: semințe, numărul de semințe generate de o plantă: 1000-10000, perioada existenței semințelor, în sol: >20 ani, tipul plantei în funcție de umiditate: mezofilă, crește pe soluri revene până la reavăn jilave, tipul plantei în funcție de temperatură: mezotermă cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed- izoterme anuale (4,5oC-7,5oC).

Tipul plantei în funcție de pH solului: slab acid-neutrofile, cresc pe soluri cu pH 6,8-6.

(www.agriculturaromaneasca.ro/produse/arctium-lappa-l-clococean-brustulan)

2. Cicoare (Cichorium intybus)

Figura 4.2 Cicioare (Original)

Familia: Asteraceae

Denumire populară: cicoare

Tipul plantei: dicotiledonată, durata de viață: perenă, perioada de înflorire:VII-VIII, modul de înmulțire: prin semințe, perioada existenței semințelor în sol: 3-12 luni.

Tipul plantei în funcție de umiditate: mezofilă (crește pe soluri, revene până la revăn-jilave).

Tipul plantei în funcție de temeratură: hechistotermă (capabilă să trăiască la temperaturi foarte scăzute, din climatul alpin), microtermă (capabilă să trăiască în climatul boreal, rece și umed, cu temperaturi medii anuale între 2-4oC, mezotermă (cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul răcoros și umed- izoterme 4,5-7,5oC), moderat termofile (cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotermele 7,5-10,5oC), termofilă ( iubitoare de căldură, întâlnită în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medii anuale >10,5oC), euritermă ( cu cerințe largi față de căldură, termoindiferente).Tipul plantei în fucție de pH solului: acido-neutrofile, cresc pe soluri cu pH=6-5Tipul de sol preferat: soluri mijlociu aprovizionate cu N, bogate în Ca.

(www.agriculturaromaneasca.ro/produse/cichorium-inthybus-l-cicoare-3178-t10.html)

3.Cornaci (Xanthium italicum)

Figura 4.3 Cornuți (Original)

Familia: Asteraceae

Denumirea populară: cornaci

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: anuală, desciere plantă: plantă care ajunge până la 100 cm, cu frunze alterne lung pețiolate, aspre și păroase, fructul are spini viguroși cu coarne viguroase, drepte sau puțin curbate,perioada de germinare: IV-VI,perioada de înflorire: VII-IX, numărul de semințe generat de o plantă: 300-2000.

Tipul plantei în funcție de umiditate: mezofilă (crește pe soluri revene până la reavăn-jilave).

Tipul plantei în funcție de temeratură: moderat-termofilă ( cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotermele 7,5-10,5oC.

Tipul plantei în funcție de pH: puternic acidofilă (soluri putermic adide, pH<4,5), acidofilă (cresc pe soluri acide, pH=5-4,5), acido-neutrofilă ( cresc pe soluri cu pH=6-5), slab acid-neutrofilă (cresc pe soluri cu pH=6,8-6), neutron-bazifilă (cresc pe soluri cu pH=6,8-7,2), amfitolerantă (plantă indiferentă, cu largă amplitudine ecologică față de reacția solului).Soluri preferate: specie nitrofilă. (www.agriculturaromaneasca.ro/produse/xanthium-italicum-moretti-cornaci-4187-t10.html)

4. Morcov sălbatic (Daucus carota)

Figura 4.4 Morcov sălbatic (Original)

Familia: Apiacea

Denumirea populară: morocv sălbatic, rușinea fetei

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: hibernantă, 1 an, perenă.

Descriere plantă: plantă cu rădăcină pivotantă, subțire, tulpina de 50-80 cm, de regula ramnificată, muchiată, de obicei păroasă, frunzele 2-4 penat-sectate, cele bazale pețiolate, cele superioare sesile, umbele compuse, cu flori numeroase, lung pedunculate, în mijlocul ubelei fiind o floare negru-purpurie. Involucru și involucel cu foliole numeroase, fructele elipsoidale sau ovate, cu 5 coaste principale si 4 secundare. Plantă cu miros de morcov.

Perioada de germinare: IV-V, perioada de înflorire: VI-IX, perioada de înmulțire: semințe, numărul de semințe generat de o plantă: 5000.

Tipul plantei în funcție de umiditate: xero-mezofilă (crește pe soluri uscat-reavene până la revene), tipul plantei în funcție de temperatură: mezotermă ( cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed-izoterme 4,5-7,5oC), slab acid-neutrofilă (cresc pe soluri cu pH=6,8-6), neutro-bazofilă (cresc pe soluri cu pH=6,8-7,2), afitolerantă ( plante indiferente, cu largă amplitudine față de reacția solului),tipul plantei în funcție de solul preferat: soluri cu fertilitate stabilă, bine drenate.

(www.agriculturaromaneasca.ro/produse/daucus-carota-l-morcov-slbatic-ruinea-fetei-3194-t10.html)

5. Măcrișul calului (Rumex obtusifolius)

Figura 4.5 Măcriș (Original)

Familia: Polygonaceae

Denumire populară: măcrișul calului sau dragavei

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: perenă, descriere plantă: plană care poate atinge înălțimea de 1 m, cu frunze radicale mari, racem bogat, nucule actue.

Perioada de germinație: IV-IX, perioada de înflorire: VI-IX, modul de înmulțire: semințe, numărul de semințe generat de o plantă: 4000,perioada existenței semnințelor în sol: mai mult de 20 de ani,tipul plantei în funcție de umiditate: mezo-hidrofilă (crește pe soluri reavăn-jilave până la jilav-umede).

Tipul plantei în funcție de temperatură: heichistotermă (capabilă să trăiască la temperaturi foarte scăzute, din climatul alpin), microtemă (capabilă să trăiască în climatul boreal rece și umed, cu temperaturi medii anuale între 2-4oC), mezotermă (cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul răcoros și umed-izoterme 4,5-7,5oC), moderat termofilă (cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotermele 7,5-10,5oC), termofilă (iubitoare de căldură, întâlnită în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medii anumale >10,5oC), euritermă (cu cerințe largi față de căldură, termoindiferente).Tipul plantei în funcție de pH: acido-neutrofilă (cresc pe soluri cu pH=6-5)

Solul preferat: specie nitrofilă. (www.agriculturaromaneasca.ro/produse/rumex-obtusif10.html)

6. Susai aspru (Rumex obtusifolius)

Figura 4.6 Susai aspru (Original)

Famila: Asteraceae

Denumirea populară: susai aspru

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: anuală, descrierea plantei: plantă care poate ajunge la înălțimea de 100 de cm, tulpine este erctă, viguroasă, florile sunt de culoare galbenă, comprimate, ce au un papus alb mai lung decât achena.

Perioada de germinare: IV-VI, IX-X, perioada de înflorire: VII-IX, modul de înmulțire: prin semințe, numărul de semințe generat de o plantă: 10000-60000.

Tipul plantei în funcție de umiditate: mezofile ( crește pe soluri revene până la reavăn-jilave).

Tipul plantei în funcție de temperatură: hechistotermă (capabilă să trăiască la temperaturi foarte scăzute din climatul alpin), microtermă (capabilă să trăiască în climatul boreal, rece și umed, cu temperaturi medii anuale între 2-4oC), mezotermă ( cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul răcoros și umed- izotreme 4,5-7,5oC), moderat termofilă, cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotrmele 7,5-10,5oC, termofilă ( iubitoare de căldură, întâlnită în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medii anuale >10,5oC), euritermă ( cu cerințe largi față de căldură, termoindiferente).

Tipul plantei în funcție de pH: puternic acidofilă ( soluri puternic acide, pH<4,5), acidofile cresc pe soluri acide pH=5-4,5, acido-neutrofilă (cresc pe soluri cu pH de 6-5), slab acid-neutrofilă ( cresc pe soluri cu pH=6,8-6), neutrobazofilă (cresc pe soluri cu pH=6,8-7,2), amfiltolerantă ( plantă indiferentă cu largă amplitudine ecologică față de reacția solului). Soluri preferate: planta preferă solurile fertile și lutoase. (www.agriculturaromaneasca.ro)

7. Rochia rândunicii (Convolvulus arvesis)

Figura 4.7 Rochița rândunicii (Original)

Familia: Convolvulaceae

Denumirea populară: volbură, rochița rândunicii

Tipul plantei: dicotiledonată, durata de viață: perenă.

Descrierea plantei: plantă cu tuplini aeriene prostrate sau volubile, cu 5 mușchi, de 20-100 cm, rizom lung și subțire, adesea ramificat, frunze sagitate, pețiolate, flori axilare, solitare, albe sau roz, uneori cu dungi roșiatice, lung pendunculate, caiciul persistent, corola pâlniată, capsulă sferică, dehiscentă, cu semințe elipsoidale în fiecare lojă.

Perioada de germinare: III-IX, perioada de înflorire: V-IX, perioada de înmulțire: drajoni, semințe, numărul de semințe generat de o plantă: 500-600, perioada existenței semințelor în sol: 20 de ani.

Tipul plantei în funcție de umiditate: xero-mezofilă ( crește pe soluri uscat revene până la reavăne).

Tipul plantei în funcție de temperatură: mezotermă ( cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed ( izoterme anuale 4,4-7,5oC)

Tipul plantei în funcție de pH solului: acido neutrofile ( cresc pe soluri cu pH 6-5)

Tipul de sol preferat: toate tipurile de sol, preferă solurile drenate, cu aport mediu cu N, destul de bine încălzite, specia fiind foarte rezistentă la temperaturi scăzute. Poate produce intoxicații la cai. (www.agriculturaromaneasca.ro)

8. Albăstrița (Centaureea cyanus)

Figura 4.8 Albăstriță (Original)

Famila: Asteraceae

Denumirea populară: albăstriță sau vinețele

Tipul plantei: dicotiledonată, durata de viață: anuală.

Descriere plată: plantă cu tulpini erecte, simple sau ramnificate slab, de 50-80 cm, frunze bazale pețiolate, lanceolate, cu peri lanați, la înflorire uscate, frunze tulpinale sesile, inflorescențe cilindirc ovidale, flori marginale radiale, albastre, rar alb sau roz, achene cu papus. Semințele numai germinează la o adâncime mai mare de 6 cm în sol.

Perioada de germinare: IX-X, perioada de înflorire: VI-VIII, perioada de înmulțire: semințe, numărul de semințe generat de o plată: 250 (700-1600), perioada existenței semințelor în sol: 6-10 ani.Tipul plantei în funcție de umiditate: mezofilă ( crește pe soluri revene până la reavănăn-jilave).Tipul plantei în funcție de temperatură: moderat termofilă ( cu cerințe mijlocii față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotermele 7,5-10,5oC).Tipul plantei în funcție de pH solului: puternic acidofilă ( soluri puternic acide, pH<4,5), acidofile ( cresc pe soluri acide, pH=5-4,5), acido-neutorfile ( cresc pe soluri cu pH 6-5), slab acid-neutrofile ( cresc pe soluri cu pH=6,8-6), neutron-bazofile (cresc pe soluri cu pH=6,8-7,2), amfitolerante ( plante indiferente, cu largă amplitudine ecologică față de reacția solului).Tipuri de sol preferat: luto-nisipoase, argiloase, nitrofilă. (www.agriculturaromaneasca.ro)

9.Stuf (Phragmites australis)

Figura 4.9 Stuf (Original)

Famila: Poaceae

Denumire populară: stuf

Tipul plantei: monocotiledonată, perioada de vegetație: perenă.

Descrierea plantei: plantă robustă, cu rizom ramnificat, uneori cu stoloni aerieni și natanți, tuplina variază între 1-4m, rigide, netede, frunzele sunt plane, rigide, uneori slab păroase, panicul piaramidal mare, cu ramuri subțiri, cu peri lungi mătăsoși, albi de culoare galben-brunie.Perioada de înflorire: IV-V, modul de înmulțire: prin semințe, numărul de semințe generat de plantă: 12000-50000.Tipul plantei în funcție de umiditate: hidrofile-plante de apă care cresc pe soluri permanent umede până la submerse.Tipul plantei în funcție de temperatură: hechistotermă ( capabilă să trăiască la temperaturi foarte scăzute, din climatul alpin), microtermă (capabilă să trăiască în climatul boreal, rece și umed, cu temperaturi medii anuale între 2-4oC), mezotermă ( cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed-izoterme 4,5-7,5oC), moderat termofilă ( cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotremele 7,5-10,5oC), termofilă (iubitoare de căldură, întâlnită în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medi anuale >10,5oC, euritermă ( cu cerințe largi față de căldură, termoindiferente). Tipul plantei în funcție de pH-ul solului: moderat termofile-specii cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, soluri preferate: planta preferă solurile aluviale, ce au la mică adâncime apa freatică.Se utilizează în alimentație: făina de rizomi.

(http://www.agriculturaromaneasca.ro/produse/phragmites-australis-cav-trin-stuf-4135-t10.html)

10. Papură îngustă (Typha augustifolia)

Figura 4.10 Papură (Original)

Familia: Typhaceae

Denumire populară: papură îngustă, papură mică

Tipul plantei: monocotiledonată, perioada de vegetație: perenă.

Descrerea plantei: plantă erbacee, perenă, rizom repent (târâtor), gros, nodulos, de pe care se ridică emers o tulpină simplă neramnificată, cilindrică, erectă, plină cu măduvă, prevăzută cu frunze lungi liniare, cărnoase dispuse în bistrat. La vârful tulpinii se află florile unisexuate, grupate într-un spic mascul și femel, spicul este gros, cilindirc și compact, pevăzut cu o bractee caducă. Perioada de înflorire: VII-VIII, modul de înmulțire: prin semințe, numărul de semințe generat de plantă: 12000-50000. Tipul plantei în funcție de umiditate: hidrofile- plante de apă care cresc pe soluri permanent umede până la submerse.Tipul plantei în funcție de temperatură: mezotermă ( cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed-izoterme 4,5-7,5oC), moderat termofilă ( cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotremele 7,5-10,5oC), termofilă (iubitoare de căldură, întâlnită în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medi anuale >10,5oC, euritermă ( cu cerințe largi față de căldură, termoindiferente).Tipul plantei în funcție de pH solului: moderat termofile-specii cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură,soluri preferate: mlăștionase din zona tropicală sau temperată.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Typhaceae)

Familia: Fabaceae

Denumirea populară: trifoi

Tipul plantei: dicotiledonatăm, perioada de vegetație: anuale, bienale sau perene cu viță scurtă.

Descrierea plantei: rădăcină pivotantă, tulpina este târâtoare, frunzele sunt trifoliate (5-7 foliole), stipelele adunate pe pețioluri, florile sunt grupate în inflorescențe mici albe, roșii, violet sau galbene, păstăile mici cu semințe sunt închise în caliciu. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Trifoi)

Perioada de înflorire: IV-VIII, perioada de înmulțire: III-IV, modul de înmulțire: prin semințe.Tipul plantei în funcție de umiditate: mezofilă ( crește pe soluri revene până la reavănăn-jilave).Tipul plantei în funcție de temperatură: moderat termofilă ( cu cerințe mijlocii față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotermele 7,5-10,5oC) , moderat termofilă ( cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotremele 7,5-10,5oC), termofilă (iubitoare de căldură, întâlnită în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medi anuale >10,5oC) ), moderat termofilă ( cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotremele 7,5-10,5oC), termofilă (iubitoare de căldură, întâlnită în climatul continental de câmpie, cu temperaturi medi anuale >10,5oC, euritermă ( cu cerințe largi față de căldură, termoindiferente).Tipul plantei în funcție de pH solului: moderat termofilă ( cu cerințe mijlocii față de căldură, răspândite în climatul continental de dealuri, între izotermele 7,5-10,5oC).Soluri preferate: solurile brune de pădure și cernoziomurile levigate.

(https://www.agrimedia.ro/articole/zonarea-culturii-de-trifoi-rosu)

12. Linăriță (Linaria vulgaris)

Figura 4.12 Linăriță (Original)

Familia: Scrophulariaceae

Denumire populară: linarița

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: perenă.

Descrierea plantei: planta are rădăcina pivotantă răsucită, cu muguri din care se vor forma drajoni, tulpina este dreaptă, de 30-60 cm înălțime, cu multe frunze liniare, uninervate, verzi-gălbui, moi. Inflorescența este alcătuită din flori galbene, zigomorfe, corola este pald-galbenă, cu un pinten de cca. 10 mm, fructul este o capsulă globuloasă, ce conține semințe discoidale brun-negricioase.Perioada de germinare:IV-V, perioada de înflorire:VI-IX, modul de înmulțire: prin semințe, numărul de semințe generat de o plantă: 4000-10000.

Tipul plantei în funcție de umiditate: xero-mezofilă (soluri uscat revene până la revene).

Tipul plantei în funcție de temperatură: mezotermă ( cu cerințe mijlocii față de temperatură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed- izoterme 4,5-7,5oC).Tipul plantei în funcție de pH solului: acido-neutrofilă ( cresc la soluri cu pH=6-5), tipul de sol preferat: luto-nisipos. (http://www.agriculturaromaneasca.ro/produse/linaria-vulgaris-linari-3873-t10.html)

13. Nalbă de pădure (Malva sylvestris)

Figura 4.13 Nalbă de pădure (Original)

Familia: Malvaceae

Denumire populară: nalbă de pădure, colăceii babei

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: anuală sau bienală.

(https://en.wikipedia.org/wiki/Malva_sylvestris)

Descrierea plantei: frunzele sunt dispuse în spirală, cu marginile dințate inegal, lung pețilate, păroase. Florile sunt mari de culoare mov-violaceu, așezate la baza pețiolului frunzelor de pe ramuri și în partea superioară a tulpinii, corola este formată din 5 petale care sunt stăbătute de firicele violete. (www.biaplant.ro/articole/nalba-de-padure-o-planta-cu-efecte-terapeutice.html)

Perioada de germinare: durează 15-30 de zile, perioada de înflorire: VI-IX, modul de înmulțire: prin semințe.

Cerințele în funcție de umiditate: umiditate moderată, este o plană rezistenă la condiții de secetă.Tipul plantei în funcție de temperatură: temperatura prielnică germinării 15-30oC.

(http://www.gradinamea.ro/Nalba_2693_543_1.html)

Tipul plantei în funcție de pH solului: neutru-alcalinTipul de sol preferat: solul fertilil.

(http://www.horticultorul.ro/flori-de-apartament-gradina/nalba-franceza/)

14. Nalba mare (Athaea officinalis)

Figura 4.14 Nalbă mare (Original)

Familia: Malvaceae

Denumire populară: nalbă mare

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: bienală sau perenă.

Descrierea plantei: tulpina este dreapă, înaltă până la 1 m, ramnificată și acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz-violaceu, cu vinișoare violete, frunze lung pețiolate, verzi albicioase și catifelate datorită periolor foarte deși. În flora spontană vegetează numai în zonele de câmpie, în zonele ruderale, pe lângă drumuri părăsite, pe lângă garduri, pe lângă zidurile caselor părăsite. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nalb%C4%83_mare). Perioada de germinare: durează 15-30 de zile, perioada de înflorire: VII-IX, modul de înmulțire: prin semințe.

Cerințele în funcție de umiditate: umiditate moderată, este o plană rezistenă la condiții de secetă.Tipul plantei în funcție de temperatură: temperatura prielnică germinării 15-30oC.

Tipul plantei în funcție de pH solului: neutru-alcalin,tipul de sol preferat: solul fertilil.

(http://www.horticultorul.ro/flori-de-apartament-gradina/nalba-franceza/)

15. Gușa porumbelului (Sylene vulgaris)

Figura 4.15 Gușa porumbelului (Original)

Familia: Malvaceae

Denumire populară: gușa porumbelului

Tipul plantei: dicotiledonată, perioada de vegetație: perenă.

Descrierea plantei: tulpină înaltă 10-25 cm, bine ramificată spre vârf, frunzele opuse, cele tulpinale sunt lanceoltate, cele inferioare sunt obovate, florile axilare sunt dispuse într-un ciorchine foliaceu de culoare albă.

Perioada de înflorire: V-VI, modul de înmulțire: prin semințe, perioada în care supraviețuiesc semintele in sol: 3 ani.(http://www.flori-cultura.ro/silene-pendula -gusa-porumbelului-silene/)

Cerințele în funcție de umiditate: umiditate moderată, preferă locurile însorite,tipul plantei în funcție de temperatură: germinează și la temperaturi scăzute de 0oC, tipul plantei în funcție de pH solului: neutru-ușor alcalin,tipul de sol preferat: solul ușor fertilil.(www.fundesign.ro/)

Flora arbustivă, pe baza observațiilor realizate în tabelul 4.3. au fost identificate 16 specii de arbuști. Iar pentru arbori au fost determinate 22 de specii, în tabelul 4.4. mai frecvente fiind: salcia (Salix alba), ulmul (Ulmus rubra) și salcâmul (Robinia pseudoacacia).

Tabel 4.3

Structura arbuștilor

Tabel 4.4

Structura arborilor

4.4 Fauna din Parcul Natural Văcărești

Zona parcului a fost puternic afectată de impactul antropic asupra mediului, fauna Parcul Natural Văcărești se caracterizează printr-o extrordinare revenire, speciile existente recucerind zona în ultimii 20 de ani, după încheierea lucrărilor la șantierul hidirc.

Remarcabilă este diversitatea speciilor: mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte, alături de speciile floristice reprezintă un ecosistem aflat în echilibru natural datorită prezenței tuturor treptelor trofice.

Subîncrengătura nevertebrata:

În parc conviețuiesc 6 dintre cele mai importante ordine de insecte: Odonata, Orthoptera, Mantodea, Heteroptera, Coleoptera și Hymenoptera.

O specie nouă pentru fauna României a fost identificată aici: Tetramesa variae și alte 3 specii au fost identificate în partea de sud a țării: Tetramesa cereipes, Bruchophagus astragali, Systole tuonela. (http://parcnaturalvacaresti.ro/biodiversitate)

Figura 4.16 Furnică (Original)

Este o inesectă din clasa Hymenoptera de 1,5-5 mm, prezintă corpul negru sau galben, mai rar cu reflexe metalice, de obicei acoperit cu gropițe. Antenele sunt formate din 11-13 articule. La femelă abdomenul este comprimat lateral, ovipozitorul este aproape ascuns (telescopat). Larvele sunt apode, au corpul alungit, format din 13 segmente, fiind puternic chitinazt de culoare alb.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Euritomide)

În tabelul 4.5. sunt prezentate specii de indivizi identificate în momentul realizării observațiilor pe teren.

Tabel 4.5

Insecte

Subîncreangătura vetrebrata cuprinde:

Pești: caras (Carassius gibelio), biban (Perca sp.), babușcă (Rutilus rutilus), roșioară (Scardinius erythrophthalmus), murgoi bălțat (Pseudodorasbora parva), oblete (Alburnus alburnus) și știucă (Esox lucius).

Figura 4.17 Caras Figura 4.18 Biban

(www.google.ro/search=caras&h) (www.google.ro/searchbiban&spell)

Amfibieni: triton cu creastă (Triturus cristatus), triton comun (Triturus vulgaris), izvoraș cu fruntea roșie (Bombina bombina), broasca mare de lac (Rana ridibunda), brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis).

Reptile: țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis), gușter (Lacerta viridis), șopârlă de camp (Lacerta agilis), șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele de apă (Natrix tessellata).

Păsări: protejate prin lege sunt următoarele: lebăda de vară (Cygnus olor), rața mare (Anas platyrhynchos), chițcan cu obraz alb (Chlidonias hybridus), rața roșie (Aythya nyroca), cormoramul mic (Microcarbo pygmeus), stârcul de noapte (Nyctocorax nyctocorax), corcodelul mare (Podipces cristatus), lișița (Fulica atra), găiunușa de baltă (Gallinula chloropus), pescărușul râzător (Chiroicocephalus ridibundus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), egrete de stuf (Circus aeruginosus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), porumbelul gulerat (Columba palumbus), boicușul (Remiz pendulinus).

Până în prezent au fost identificate 138 de specii, cele mai multe sunt protejate la nivel național și internațional conform legii.

Mamifere: vidră (Luta lutra), vulpe (Vulpes vulpes), nevăstuică (Mustela nivalis), chițcan pitic (Sorex minutus), bizam (Ondatra zibethica), lilieci. (http://parcnaturalvacaresti.ro)

În cadrul Parcul Natural Văcărești mamiferele sunt reprezentate prin 12 specii (tabel 4.6), reptilele prin 6 specii (tabel 4.7) , amfibienii prin 6 specii (tabel 4.8) și fauna ornitologică 41 de specii (tabel 3.9).

Tabel 4.6

Mamifere

Tabel 4.7

Reptile

Tabel 4.8

Amfibieni

Tabel 4.9

Tabel Ornitologic

4.5 Descriere speciilor din fauna Parcului Natural Văcărești

1. Vulpea (Vulpes vulpes)

Figura 4.19 Vulpea (Original)

Vulpea este un mamifer omnivor, din familia Canidae, alături de: lup, câine, enot, șacal etc.

Culoarea blănii este roșcat aprins până la alb cenușiu, iar coada este stufoasă cu vârful alb.

Vulpea are talia mai mică decât lupul, cânărește între 7-10 kg, lungimea corpului este sub 1m.

Detectează prada fără sa-o vadă, după miros sau după sunet de la o distanță de 2 m, când zărește prada sare asupra ei întinzând labele înaine asemnea pisicii.

Hrana vulpii este constituită din mamifere mici: șoareci de câmp, popândăi, castori, lemingi, veverițe, iepuri etc.Majoritatea vulpilor ucid mai mult decât pot mânca la o singură masă, apoi își îngroapă prada pentru ai servi la următoarea masă, aceasta revenind în permanență la locul prăzii.

Vulpea se adăpostește în viziuine, este vivipară-naște pui vii complet dezvoltați în organismul matern (https://dexonline.ro/definitie/vivipar), naște o singură dată pe an în perioada dintre luniile martie-mai, de obicei o vulpe naște 5 frați la o singură naștere, dar există și cazuri extreme în care poate naște 12 frați la o singură naștere.

Puii de vulpe sunt orbi la naștere, ochii lor apar după două săptămâni de viață.Părinții sunt foarte grijulii cu puii, mama stă mereu alături de ei iar tatăl pleacă la vânătoare pentru a asigura hrana întregii familii. În prima lună de viață puii de vulpe sunt alăptați de la mama lor, în a doua lună de viață pui de vulpe sunt luați la vânătoare alături alături de adulți, pentru a începe primele încercări pe cont propriu.

Vulpile în trecut au fost considerate ,,devoratoare de găini” datorită numărului mare de găini ucise și mai puține dintre acestea erau consumate.

Vulpile se înmulțesc foarte rapid în mediul rural, pot produce turbarea care este o boală trasmisibilă la mamifere prin două moduri: direct-prin mușcătură și indirect-prin infecatrea păsărilor de ogradă pe care le consumă omul ulterior. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulpe)

2. Ariciul (Erinaceus europaeus)

Figura 4.20 Ariciul (www.google.ro/search?q=ariciul&source)

Ariciul este un mamifer mic, nocturn și omnivor, aparține ordinului: Inesctivora, are o lungine a corpului de 33 de cm, masa variază 800-1200g, în funcție de specie.

Prezintă membrele mici și puternice, membrele posterioare sunt puțin mai mari și musculoase decât cele anterioare. Fiecare membră prezintă câte 5 degete, primul și ultimul deget sunt mai mici în comparație cu celelalte degete și sunt lipsite de gheare. Au și niște ochi mici și o ureche externă bine dezvoltată. Prezintă bot mic și ascuțit, acuitatea olfactivă este bine dezvoltată.Partea dorsală și laterală a corpului este acoperită cu ace lungi și ascuțite alcătuite din cheratină, prezintă lungimea de 10-20 mm. Un arici poate prezenta 15000.

În Europa estică (și în România) cel mai întâlnit arici este Erinaceus concolor, iar în vestul Europei predomină Erinaceus europaeus.

Figura 4.21 Erinaceus concolor (https://www.google.ro/search?q=Erinaceus+concolor)

3. Veveriță (Sciurus vulgaris)

Figura 4.22 Veverița (www.google.ro/search?q=veverita)

Veverița este un rozător arboricol care face parte din familia Sciuridae. Clavicula este bine dezvoltată, tibia și peroneul sunt incomplet sudate, picioarele anterioare sunt tetradactile (mai rar pentadactile), cele posterioare pentadactile, blana deasă, coada lungă și stufoasă iar urechile sunt relativ mici.

Formula dentară: 1*0*1-2*3/1*0*1*3 x 2=20-22

Familia Sciuridae este răspândită pe toate continentele, cu excepția: Australia, Madagascar și America de Sud.Această familie aparține oridinului Rodentia și cuprinde rozătoare mici și mijlocii. Această familie include: veverița de copac, veverița terestră, marmota, veverița zburătoare, popândău și câinele de peerie (Cynomys).

Veverița roșcată (Sciurus vulgaris) are în jur de 20-25 cm, blana veverițeo roșiatică are nuanțe de cărămiziu până la negru-roșcat, burta este albă și are o coadă lungă. Această veveriță se găsește în România, principala hrană este constituită din semnințe, conuri de pin sau de brad. ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Sciuride)

4. Broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus)

Figura 4.23 Broasca de lac (Original)

Broasca mare de lac parte din ordinul: Anura, broaștele sunt primele vertebrate, tetrapode cu 4 membre.Locomoția este dublă atât terestră (prin salturi sau mergând) cât și acvatică (înotând cu ajutorul membrelor transformate în palete întotătoare.

Ochii sunt proeminenți alcătuiți din 3 pleoape: ce inferioară este mai mare și mai mobilă decât cea superioară, iar a treia are rol protector. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Broasc%C4%83)

În spatele ochilor, se găsesc urechile ca 2 membrane circulare.

(www.scribd.com/doc/127587505/Broasca-de-Lac)

Nările se închid când intră în apă, prezintă două tipuri de respirație: cutanee și pulmonară, limba prezintă glande ce secretă o substanță cleioasă și este ușor despicată la vârf.

Trunchiul nu prezintă solzi, secretă mucus (substanță cu rol în alunecare și bactericidă).

Membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare, prezintă 4 degete terminate cu gheare. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Broasc%C4%83)

Este un amfibian de talie mare cu colorit varabil de la verde până la maroniu.

(www.sor.ro/ro/reptile/Pelophylax-ridibundus.html)

Culoarea corpului este variabilă deoarece se poate adapta la culoarea mediului. În general partea dorsală este verde-măslinie cu dungă deschisă și cu pete închise de-a lungul coloanei verterbrale.Corpul este acoperit cu o piele subțire, puternic vascularizată, umedă și alunecoasă. (www.scribd.com/doc/127587505/Broasca-de-Lac-Traieste-in-Lacuri)

Figura 4.24 Broasca de lac (Original)

Coapsele sunt negre cu mici pete albe iar sacii vocali sunt cenușii, adulții ajung la lungimea de 17 cm.

Habitatul de viață este resprezentat de: bazine acvatice stătătătoare sau curgătoare, canale de irigații, mlaști, râuri și lacuri. Se întâlnește în zonele de șes și deal din toate regiunile țării.

Populația de broasă mare de lac din România este de câteva milioane de exemplare.Specia are un grad minim de amenințare, prezintă un grad de conservare favorabil.

(www.sor.ro/ro/reptile/Pelophylax-ridibundus.html)

Broasca mare de lac se înmulțește prin ouă, femela elimină ouăle în luna mai, iar masculul spermatozoizi. (www.scribd.com/doc/127587505/Broasca-de-Lac-Traieste-in-Lacuri)

5. Rața mare (Anas platyrhynchos)

Figura 3.25 Rața mare (Original)

Rața mare este o specie de păsări anseriformă, face parte din familia Anatidae. Poate fi întâlnită în zona temperată și subtropicală din: America, Europa, Asia și Africa de N. În Noua Zeelandă și Australia a fost adusă de om.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9B%C4%83wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9B%C4%83_mare)

Rața este o specie de pasăre da apă mai mică decât gâsca și lebăda, poate fi găsită atât în apă dulce cât și sărată.Ciocul rațelor este lung și lat, folosit la săpat.Rațele se hranesc cu: ierburi, plante acvatice, pești, insecte, amfibieni mici, viermi și moluște mici.

Rațele pot zbura în timpul năpârlirii, se retrag în medii protejate unde există suficentă hrană pentru ele, năpârlirea are loc la începutul migrației.

Rațele scufundătoare (subfam. Aythyinae) și rațele care trăiesc sub apă, ele sunt mai grele decât celelalte rațe pentru a se scufunda mai ușor dar le este dificil să zboare.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9B%C4%83)

Pentru locomoția în apă rațele își ung penele cu ajutorul glandei uropigiană care secretă o substanță grasă cu apa.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Gland%C4%83_uropigian%C4%83)

Rațele (subfam. Anatinae),această familie include inclusiv și rațele de curte, se hrănesc la suprafață deși pot prinde și vietăți subacvatice atât timp cât pot ajunge cu gâtul la ele fără a se scufunda complet.

Rațele sunt prada mai multor animle cum ar fi: șerpi, ulii, vulpea și lupul.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9B%C4%83)

6. Pițigoi mare (Parus major)

Figura 4.26 Pițigoi mare

(https://www.google.ro/search?q=pitigoi&source)

Este o pasăre sedentară din familia Paridelor, este răspândită în întrega Europă, Asia, N-V Africii și în zona temperată.Trăiește în pădurile de : confiere, foioase și mixte.Cel mai mare pițigoi are lungimea de 12,5-14 cm și greutatea de 12-2 g. Longevitatea maximă este de 15 ani și 4 luni.

Masculul are fruntea, creștetul și ceafa negru-albăstrui. În centrul părții inferioare a cefei este o pată albă, partea posterioară a gâtului este galben-verzuie, partea anterioară a spatelui este verde măslinie iar cea posterioară cenușiu albăstruie. Coada și aripa sunt cenușiu-albăstrui. Obrazul și regiunea auriculară sunt albe. Bărbia, partea inferioară a gâtului și laturile gâtului până la centrul părții superioare a pieptului sunt negre cu o noanță albăstruie, formând baveta negră evidentă. O dungă mediană negră (cravata) se întinde de la partea inferioară a bavetei până la regiunea anală. Laturile pieptului și abdomenului sunt viu colorate cu galben-deschis ca lămâia. Coloritul celor două sexe este asemănător, o diferență importană o reprezintă banda negră de pe partea inferioară a corpului masculului este mult mai lată decât la femelă.

Pitigoiul mare se hrănește cu: nevertebrate, ouă, larve de insecte, muguri, omizile constituie hrana principală a puilor.Această pasăre este des întâlnită în păduri deoarece consumă cantități mari de dăunători: ouăle și larvele de fluturi, trombari, gândaci de talie mică, ploșnițe, himenoptere și pontele insectelor fitofage.

Pițigoii cuibăresc în scorburi de copaci, crăpături mari în pereți stâncoși sau maluri lutoase înalte. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pi%C8%9Bigoi_mare)

7. Fluturele alba al verzei (Pieris brassicae)

Figura 4.27 Fluturele alb al verzei

(www.google.ro/searchfluturele+alb)

Figura 4.28 Larvele albiței

(www.google.ro/search?q=fluturele+de+varza)

Aparține familiei: Pieridae

Fluturele alb al vrezei prezintă aripi de culoare alb-crem de până la 60 mm, aripile anterioare prezintă vârfuri și câteva pete negre, pe cap este inserată o pereche de antene, ce prezintă la capăt un bulb, larvele de aproximariv 40 mm lungime, sunt acoperite de peri de culoare galbenă, pupele au colorația pătată verzuie și neagră, oăle sunt fusiforme și striate, sunt dispuse în grupe de până la 50 de bucăți. (www.daunatori.info/24/fluturii-de-varza/)

Fluturele alb al verezei este o insectă răspândită în toate regiunile țării, este întâlnit cel mai des în bazinele legumicole unde se cultivă varza și conopida.Larvele (omizile) atacă și provoacă pagube însemnate în culturile de vărzoase (varză, conopidă, brocolii, gulii).

Fluturii apar primăvara în perioada aprilie-mai, oăle sunt depuse pe frunzele de varză, conopidă și la cruciferele spontane, aceste ouă sunt depuse grupat câte 50-100, o felemă poate depune până la 300 de ouă, perioada de incubație 10-14 zile după care apar larvele (omizile).

Larvele atacă culuturile de conopidă și varză, rod epiderma inferioară a frunzei, după care se hrănesc cu miezul frunzelor, din frunză rămâne doar epiderma superioară. Odată ce larvele au crescut acestea rod frunzele începând de la margine. La atacuri mai puternice din frunza de varză rămân doar nervurile cele mai groase, frunzele atacate putrezesc ușor, datorită excrementelor omizilor ce se află între acestea. (www.horticultorul.ro/fluturele-alb-al-verzei).

Omizile trăiesc în colonii. Iernarea se face în stadiul de pupă la trunchi de copac, ziduri, garduri.Prima generație eclozează în aprilie-mai, a doua generație eclozează în iulie, zboară într-un final pe varză și își depun ouăle.La venirea toamnei încep să-și caute loc de hibernare, unde se vor transforma în pupe.Fluturii hibernează în: peșteri, cavitățile arborilor, podurile clădirilor, pivnițe.( https://www.daunatori.info/24/fluturii-de-varza/)

8. Fluturele ochi de păun (Inachis io)

Figura 4.29 Fluturele ochi de păun

(www.google.ro/search?q=fluturele+ochi+de+paun)

Figura 4.30 Larva flurelui ochi de păun

(www.google.ro/search?q=larva+fluturelui+ochi+de+paun)

Fluturele ochi de păun este o nimfalidă, face parte din clasa Insecta și ordinul Lepidoptera.

Aripa din față a masculului este de aproximativ 3 cm, a femelei este mai mare. Culoarea aripilor prezintă fond brun-roșcat, ușor irizat cu ochi de păun viu colorat. Aripile sunt crestate, partea dorsală a aripilor este maroniu-negru catifelat în care se diferențiază linii ondulate transversale negre. Partea dorsală neagră îi ajută să se ascundă mai ușor.

Femela depinde ouăle pe urzică și rezultă omizi negre mărunte cu pete albe mărunte și spini care trăiesc în colonie, țesând un cuib de frunze terminale. Pot cooexista 150 de omizi împreună iar într-un urzicăriș chiar 100 de cuiburi.Înainte de ultima năpârlire omizile pleacă din cuib, se retrag într-un loc ferit pentru a forma pupa.

Datorită climatului temperat vor rezulta 2 generații, se hrănesc cu nectarul florilor, apar frecvent în: parcuri, grădini, marginea pădurilor unde sunt multe flori.În Europa se întânesc până la latitudinea de 60 de grade, la munți ajunge până la altitudinea de 2500 m.

(http://visitromania.info.ro/site/fluturele-ochi-de-paun-de-zi/)

9. Libelula (Ansoptera sp.)

Figura 4.31 Libelula (Original)

Libelula este o insectă prădătoare caracterizată printr-un corp alungit, zbor agil și două aripi membranoase aproximativ egale. Ea trăiește sub apă cea mai mare parte a vieții sale, ca nimfă. Ordinul Odonata este divizat în subordine:

-Ansoptera care își ține aripile întinse în stare de repaus

-Zygoptera care-și tine aripile împreunate deasupra corpului

Aproape 5900 de specii sunt cunoscute, libelulele sunt răspândite în toate zonele temperate și tropicale ale lumii, în apropierea: lacurilor, bălților și râurilor.Dimensiunea libelulelor din zonele temperate variază între 5-8 cm, anvergura aripilor la unele specii tropicale poate ajunge la 20 cm. Cea mai mare libelulă cunoscută are o anvergură de 74 cm.

Libelulele pot avea diverse culori: negre, gri, albastre, galbene, roșii, roz, violet etc. Nimfa de libelulă nu este colorată, aceasta prinde culoare la câteva zile după ce a ieșit din apă. Unele libelule își modifică culoare în timp, altele femele iau culoarea masculului în timp.

Unele specii de libelulă migrează iar altele zboară în stoluri.Cele mai multe libelule își lasă ouăle să cada pe suprafața apei, le așează pe tulinile plantelor acvatice sau le așează în noroi.

Ouăle se transformă în nimfe care își petrec viața în întregime sub apă, hrănindu-se cu animale acvatice, ele respiră cu ajutorul traheei aflată la capătul abdomenului. Nimfele pot scăpa de prădător folosind mușchii din partea inferioară a abdomenului care lasă să intre și să iasă apa ceea ce determină propulsia în față. Limfa trăiește în apă de la 5 luni la 5 ani, în funcție de temperatura apei și cantitatea de hrană. Nimfa iese din apă primăvara când prinde aripi și se transformă în adult.Nimfele se hrănesc cu: nevertrebrate, mormoloci și peștișori.

Libelulele se hrănesc cu : insecte, gânaci, musculițe, greieri, fluturi și alte libelule.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Libelul%C4%83)

10. Viespele comun (Vespula vulgaris)

Figura 4.32 Cuib de viespe în pământ (Original)

Viespile fac parte din grupul: Hymenoptera, subordinul: Apocrita. Grupul viespilor este format din insecte cosmopolitane parafiletice, care cuprinde mii de specii.

Fac parte din familia: Vespidae, care include visepea comună și alte specii ale genurilor: Vespula și Dolichovespula.

Viespile au corpul de culoare galbenă cu dungi negre, primele dungi sunt mai mari în comparație cu albinele. Ele trăiesc în colonii cuibul are formă de fagure, este construit dint-un lemn mărunțit cu mandibulele insectelor. Oăle sunt depuse primăvara de o matcă ce trăiește un an, larvele fiind hrănite cu insecte fărmițate de visepile adulte. Ele se hrănesc cu: nectar, polen, sucuri de plante, insect și larvele acestora.

Spre deosebire de albină, acul cu venin al vispilor nu rămâne în țesut unde a fost injectat veninul. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Viespi)

Viesipii își construiesc cuibul dintr-un material cu o structură chimică apropiată celulozei,pe care le așeză de preferință în apropierea gropilor de compost, sub streșinile caselor, în poduri, pe sub ramele ferestrelor, în pământ în galeriile părăsite de șoareci sau cârtițe. (www.rasunetul.ro)

Concluzii

Parcul Natural Văcărești a fost înfințat în anul 2016, ocupă o suprafață de 189 de ha, prezintă o succesiune de habitate de la zona de uscat până la zona de mlaștine.

Din analiza biodiversității din cadrul Parcului Natural Văcărești rezultă că structura covorului vegetal se modifică în funcție de sezonul de vegetație.

Fauna este reprezentată prin 157 specii de păsări, 13 specii de mamifere, 12 specii de moluște, 5 specii de reptile, 6 specii de amfibieni, 7 specii de pești și 113 specii de insecte.

Impactul antropic asupra Parcului Natural Văcărești duce la distrugerea habitatelor naturale, s-a constat că speciile floristice și faunistice trebuie să fie protejate cu scopul conservării.

Bibliografie

Conservarea Biodiversității-Marin Doru 2009, editura: Alpha MDN Buzău

Ecologie generală și protecția mediului-Mihai Berca, editura: Ceres București,2000

Agroecologie și ecodezvoltare- I. Puia, V. Soran, L. Carlier, I. Rotar, M. Vlahova, editura: Academicpres Cluj-Napoca 2001

Biodiversitatea- Mihai D. Cristea, editura: Ceres București, 2006

1001 de fotografii flori-Marius Tatu, editura: Allfa, 2008

Manual de Biologie clasa aIX-a- Iona Ariniș, Aurora Mihail, editura All 2000

https://en.wikipedia.org/

http://www.anpm.ro

https://ro.wikipedia.org

http://www.agriculturaromaneasca.ro

https://lege5.ro/Gratuit/he3dmoju/decretul-nr-284-1979-privind-stabilirea-sectoarelor-municipiului-bucuresti

http://www.insse.ro/

https://www.scribd.com/

https://www.preferatele.com/

http://parcnaturalvacaresti.ro/

http://www.referatele.com/

http://www.pmb.ro/

https://dexonline.ro/

https://www.agrimedia.ro/

http://www.horticultorul.ro/

https://www.daunatori.info/24/fluturii-de-varza/

http://www.biaplant.ro/

http://www.gradinamea.ro/

https://adevarul.ro/

Homepage

http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/05/2012-05-17_hg_1470_2004.pdf

http://www.b365.ro/5-lucruri-pe-care-nu-le-stii-despre-dambovita_90874.html

http://hikersbay.com/climate-conditions/romania/bucharest/

http://visitromania.info.ro/site/fluturele-ochi-de-paun-de-zi/

http://www.rasunetul.ro

http://www.flori-cultura.ro/silene-pendula-silene-compacta-gusa-porumbelului-silene/

http://www.fundesign.ro/articole/plante_de_balcon_si_gradina/silene/

https://www.proalpin.ro/blog/ce-animale-salbatice-protejate-prin-lege-strabat-muntii-romaniei/

https://www.google.ro/