Modele de evoluție spațială, temporală, socială, ecologică și economică a orașului Sulina [309147]

Universitatea “Ovidius” [anonimizat], socială, ecologică și economică a orașului Sulina

Coordonator:

Conf. Univ. Dr. Natasa Vaidianu

Absolvent: [anonimizat]:

În ce categorie de turiști vă încadrați?

În grafic se observă că din totalul de 50 de turiști chestionați, 30 au fost români si 20 străini.

Care sunt motivele pentru care ați ales ca destinație turistică orașul Sulina?

Se observă că majoritatea turiștilor veniți apreciază frumusețea peisajului împreună cu liniștea și calmul.

Pe ce perioadă se întinde de obicei sejurul dumneavoastră în orașul Sulina?

Majoritatea turiștilor vin în Sulina pentru o perioadă cuprinsă între 3-6 [anonimizat].

Ce impresie aveți despre orașul Sulina?

Mulți dintre turiștii chestionați consideră orașul Sulina ca fiind un oraș prietenos si ospitalier.

De câte ori ați vizitat orașul Sulina?

Orașul Sulina a [anonimizat].

Gen:

Numărul de turiști bărbați este mai mare decât numărul de femei.

În ce categorie de vârstă vă încadrați?

Majoritatea turiștilor chestionați au vârsta cuprinsă între 35-49 de ani.

Studii:

[anonimizat].

Situația familială:

[anonimizat].

Venit lunar pe familie:

[anonimizat] 2500 RON fiind mai mare.

[anonimizat] a localității.

Teritoriul administrativ al orașului Sulina este situat la limita de est a [anonimizat] a teritoriului României.

Vecinătăți: [anonimizat] C.A. [anonimizat] a [anonimizat] – teritoriul administrativ al Comunei Sf. Gheorghe

Fig 1. [anonimizat]: https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/PrezentareaJudetului/Pages/CaiComunicatie.aspx

Coordonatele geografice care definesc localizarea orașului Sulina sunt: 45 grade 09 minute 36 secunde latitudine nordică și 29 grade 41 minute 2 secunde longitudine estică. Aflată la extremitatea estică a [anonimizat], [anonimizat], situat la gura de vărsare a fluviului prin brațul cu același nume.

Fig. 2 Poziție geografică Sulina

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulina#/media/File:Romania_Tulcea_Location_maps

Teritoriul orașului face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD), [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Fig. 3 [anonimizat]: http://www.ddbra.ro/harta-rbdd

Orașul Sulina are compoziție liniară de-a [anonimizat] (canalul Sulina), [anonimizat].

Fiind structurată în 6 străzi paralele cu Dunărea și 13 străzi perpendiculare pe fluviu, rețeaua stradală însumează aproximativ 30 km. Un lucru demn de remarcat este faptul că străzile paralele sunt numerotate de la I – VI, ( Str.I, Str.a II-a etc., ca în New York), pe când cele perpendiculare poartă diverse nume, atât ale unor personalități istorice și literare (ex: Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu etc.), cât și denumiri comune (Dunării, Aleea Tineretului etc.).

Numărul localităților componente ce formează unitatea teritorială, după împărțirea administrativ teritorială din 1.08.1968 este de numai o singură localitate, orașul Sulina. Între orașele județului Tulcea, orașul Sulina este deținătorul unei baze economice proprii importante, raportat la dimensiunile sale, din cauza dificultăților de încadrare în economia de piață, are cel mai puternic regres.

Suprafața administrativă a orașului Sulina este de 32835,8 ha din care: 31591,2 ha ocupate de suprafețele de ape și stuf, teren agricol, constituit din pășuni de 832,31 ha și teritoriul cuprins în intravilan de 324,74 ha.

Zona construită a orașului Sulina și-a păstrat centrul inițial cu dezvoltări în teritoriul adiacent acestuia, în ritm foarte lent, datorită terenului inundabil din vecinătate, până la realizarea digurilor de apărare de pe malul drept, și ulterior datorită tocmai existenței acestui dig, care stabilește hotarul pentru zona construibilă. Pe malul stâng al Dunării gospodăriile au fost aliniate la calea de acces, respectiv la Dunăre, inițial într-un singur front, ulterior în zona fostului șantier naval s-a extins în profunzime cu încă o stradă. Numită “Prospect”, și inclusă în programele de dezafectare până în anul 1989, zona aceasta nu a fost protejată la inundații, prin îndiguiri, astfel că și în prezent există pericolul de inundare a gospodăriilor și locuințelor.

Suprafața medie de teren agricol ce revine unei gospodării este de circa 0,6 ha, ceea ce denotă că, baza proprie de asigurare a produselor agrozootehnice este nesemnificativă.

Există încă o bază materială importantă de dragaje și întreținere diguri și canale, pe lângă celelalte servicii de depozitare, comerț, brocheraj și navlosire, financiar-bancare, dependente însă de un management performant, de politicile promovate și gradul de susținere financiară de la nivel central.

Istoric

Istoria orașului Sulina este indisolubil legată de istoria navigației fluviale și maritime, a cărei intensitate a fost determinată istoric de intersectarea intereselor politico-militare și economice ale statelor europene, între care România s-a afirmat că putere statală începând cu a doua jumătate a secolului XIX.

Existența Sulinei are atestate milenare. Prima atestare documentară a așezării, cu numele Solina, este inclusă în tratatul „De administrando imperii”, al basileului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în anul 950. "Alexiada" Annei Comnena pomenește orașul Selinas de la gurile fluviului Calonstoma, toponim preluat de la istoriograful roman Căiuș Plinius Secundus.

dimensiunile sale, din cauza dificultăților de încadrare în economia de piață, are cel mai puternic regres.

Suprafața administrativă a orașului Sulina este de 32835,8 ha din care: 31591,2 ha ocupate de suprafețele de ape și stuf, teren agricol, constituit din pășuni de 832,31 ha și teritoriul cuprins în intravilan de 324,74 ha.

Zona construită a orașului Sulina și-a păstrat centrul inițial cu dezvoltări în teritoriul adiacent acestuia, în ritm foarte lent, datorită terenului inundabil din vecinătate, până la realizarea digurilor de apărare de pe malul drept, și ulterior datorită tocmai existenței acestui dig, care stabilește hotarul pentru zona construibilă. Pe malul stâng al Dunării gospodăriile au fost aliniate la calea de acces, respectiv la Dunăre, inițial într-un singur front, ulterior în zona fostului șantier naval s-a extins în profunzime cu încă o stradă. Numită “Prospect”, și inclusă în programele de dezafectare până în anul 1989, zona aceasta nu a fost protejată la inundații, prin îndiguiri, astfel că și în prezent există pericolul de inundare a gospodăriilor și locuințelor.

Suprafața medie de teren agricol ce revine unei gospodării este de circa 0,6 ha, ceea ce denotă că, baza proprie de asigurare a produselor agrozootehnice este nesemnificativă.

Există încă o bază materială importantă de dragaje și întreținere diguri și canale, pe lângă celelalte servicii de depozitare, comerț, brocheraj și navlosire, financiar-bancare, dependente însă de un management performant, de politicile promovate și gradul de susținere financiară de la nivel central.

Istoric

Istoria orașului Sulina este indisolubil legată de istoria navigației fluviale și maritime, a cărei intensitate a fost determinată istoric de intersectarea intereselor politico-militare și economice ale statelor europene, între care România s-a afirmat că putere statală începând cu a doua jumătate a secolului XIX.

Existența Sulinei are atestate milenare. Prima atestare documentară a așezării, cu numele Solina, este inclusă în tratatul „De administrando imperii”, al basileului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în anul 950. "Alexiada" Annei Comnena pomenește orașul Selinas de la gurile fluviului Calonstoma, toponim preluat de la istoriograful roman Căiuș Plinius Secundus.

Există mărturii conform cărora, în anul 1318, așezarea devenise port genovez, asemenea Constanței de azi. Un document din 1469 menționează că " flota turcă se află la Soline", înaintea atacului asupra Chiliei și Cetății Albe.

Informații coerente despre viața așezării Sulina încep să apară în sec. XVIII, când turcii ocupanți ai țărilor Române încep să valorifice calea navigabilă spre Constantinopol, trecând pe brațul Sulina. Punctul extrem al acestuia capătă o importanță specială în navigația pe Dunăre și Marea Neagră, îndeosebi în raport cu metropola constantinopolitană, determinând construirea unui far către 1745, menit să protejeze navele otomane de riscurile parcurgerii acestei rute periculoase.

Foto. 1 Sulina la începutul sec.XIX

Sursa: http://www.primaria-sulina.ro/primarie/pid/istoricpid.pdf

Războiul Crimeii purtat în anii 1853 – 1856 între Rusia, pe de o parte, și, pe de alta, alianŃa formată de Marea Britanie, FranŃa, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman a determinat schimbarea destinului orașului Sulina, plasarea acestuia în contextul geografic, politic și economic european și consolidarea premiselor caracterului cosmopolit al acestei comunități danubiano-pontice, care se află la originea profilului său multicultural de azi.

Foto. 2 Membri ai Comisiunii Europene a Dunării la 1856 și 1906

Sursa: http://www.primaria-sulina.ro/primarie/pid/istoricpid.pdf

Instituită ca instrument de garantare a libertății de navigație și comerț pe Dunăre, Comisiunea Europeană a Dunării, a cărei activitate s-a desfășurat, împotriva multor vicisitudini, între 1861 și 1939, poate fi apreciată în perspectivă istorică drept un exercițiu exemplar de cooperare și conlucrare a statelor europene în serviciul bunăstării și avantajului reciproc, depășind interesele strategice originare.

Foto. 3 Sulina și portul liber la începutul sec.XX

Sursa: http://www.primaria-sulina.ro/primarie/pid/istoricpid.pdf

În epoca de înflorire a orașului – la finele sec.XIX și începutul sec.XX – populația a depășit periodic 5.000 de locuitori, în ritmul sezonier al operaŃiunilor comerciale navale din Portul franc, prin care se traficau cereale – principalul bun de export al Vechiului Regat, în principal pentru piața britanică, sare și cherestea. Sunt păstrate mărturii despre aspecte pitorești privind creșterea și descreșterea populației orașului, influențată de producția anului agricol și de mărimea poștelor de docheri formate spontan pe criterii etnice de navigatorii rămași la iernatic în port, dintre care unii își întemeiau familii și se stabileau în oraș.

Foto. 4 Sulina Port

Sursa: http://www.primaria-sulina.ro/primarie/pid/istoricpid.pdf

Aflăm dintr-o statistică găsită în arhiva Comisiunii că Sulina era la 1900 micul oraș european în care, la o populație stabilă de aproximativ 5000 de locuitori, coexistau cel puțin 23 de naționalități, între care: greci – 2056, români – 803, armeni – 444, turci – 268, evrei – 173, ruși – 594, austro-ungari – 211, albanezi – 117 , tătari – 22, bulgari – 35, germani – 49, danezi – 6, italieni – 45, englezi – 24, francezi – 11, găgăuzi – 5, muntenegreni – 22, polonezi – 17, lipoveni « cu popă » – 7, indieni – 4, senegalezi – 10, etiopieni – 5, algerieni – 8. Limbă vorbită de majoritatea comunității era elina, iar principalul instrument oficial de comunicare – franceza, urmate de limbile română, rusă , italian și turcă. Educația tineretului sulinean era asigurată de două școli cu limbă de predare greacă, două școli românești, o școală germană și una italiană, o școală frecventată de tinerii evrei, un gimnaziu și o școală de artă pentru fete, cu predare în limba franceză. Diferitele confesiuni erau practicate în lăcașuriaparținând cultelor ortodoxe (român, grec, rus, lipovean), mozaic, armean, anglican, protestant, catolic, mahomedan.

Interesele cetățenilor statelor străine erau reprezentate de consulate și viceconsulate ale Austriei, Regatului Unit, Germaniei, Italiei, Danemarcei, Olandei, Greciei, Rusiei, Turciei și Belgiei. Eternitatea acestei comunități urbane multietnice este mărturisită de vestitul cimitir internațional – astăzi monument istoric important, parte a unui complex cimiterial care include sălașuri de veci ale tuturor comunităților religioase trăitoare în Sulina de-a lungul timpurilor.

Sulina a beneficiat de servicii și tehnologii urbane moderne: între Sulina și Galați a existat o linie telegrafică încă din 1857 și o linie telefonică din 1903; în anul 1882, Charles Hartley aduce din Statele Unite un prim generator electric cu care iluminează interiorul palatului Comisiunii, grădinile și cheiul, iar din 1903 au parte de beneficiile electricității și locuitorii urbei. Alimentarea cu apă potabilă a fost asigurată începând cu 1897 de o Uzină de apă, în funcțiune și azi. Echipamentele urbane includeau un drum modern pe « o lungime de 5 mile », iar serviciile sanitare erau asigurate de o instituție spitalicească avansată.

La Sulina operau reprezentanțe a numeroase linii maritime și fluviale europene, iar viața economică locală din afara activităților portuare se desfășura, la începutul secolului trecut, în 154 de « prăvălii », 3 mori și 70 de mici întreprinderi.

Foto. 5 Atelierele Comisiunii Europene a Dunării

Sursa: http://www.primaria-sulina.ro/primarie/pid/istoricpid.pdf

O sală de spectacole – un teatru de 300 de locuri găzduia spectacolele trupelor în turneu.

În Sulina s-au editat în diferite perioade ziare și alte periodice, publicate în limbile vorbite de unele comunități lingvistice din oraș. După primul război mondial, odată cu restructurarea piețelor și redirecționarea marilor fluxuri comerciale internaționale, traficul naval și maritime diminuează treptat, iar portul Sulina se regăsește într-o poziție geografică marginală. Dunărea pierde din importanța istorică de cale de comunicație europeană. La sfârșitul anilor 1930, intrarea

României în sfera intereselor strategice ale Germaniei naziste și despărțirea de aceasta a statelor democratice ale Europei duce la desființarea C.E.D. În 1948, cooperarea în spațiul dunărean este aservită imperialismului Rusiei sovietice, care revine la Gurile Dunării prin rapturile teritoriale consfințite de Tratatul de la Paris din 1947.

Evoluția localității după 1990

Schimbările petrecute în România după 1989, au generat pentru orașul Sulina un plus de probleme, care țin de supraviețuirea unităților economice, salvarea orașului de la decădere și depopulare. Economia de plată a adus pentru orașul Sulina în actualitate deficiențele legate de accesibilitatea în zonă exclusiv pe cale navală.

Pentru a oferi o alternativă de dezvoltare a zonei, în 22 aprilie 1993, Guvernul României emite hotărârea Nr. 156, de instituire a Zonei Libere Sulina și de înființare a Administrației Zonei Libere Sulina, dar problemele de navigare pe canalul Sulina generate de eșuarea navei Rostok a creat mari disfuncționalități în transportul maritim în zonă și prin urmare eficiența existenței Zonei Libere este departe de cea contată. Prețurile prohibitive ale transportului naval au determinat scoaterea de pe piață a unor produse ce se realizau aici, care au avut desfacere în afara teritoriului său, dar și izolarea populației, căreia, creșterea acestor prețuri de transport, îi reduce total posibilitatea de mișcare și integrare în viața socială a județului sau a țării.

S-a diminuat progresiv și afluxul de turiști în sezonul estival sau de pescuit, care găseau în orașul Sulina o oază de liniște, capabilă să asigure o odihnă reconfortantă, motivația existând tot în prețurile de transport și posibilitățile restrânse de deplasare.

Se înregistrează o majorare a suprafeței teritoriului administrativ al orașului Sulina, de la 32836 ha. la 32956 ha. în condițiile în care Legea Nr.2/1968 a împărțirii adminstrativ-teritoriale nu s-a modificat, prin urmare prezentul PUG se limitează la un teritoriu administrativ conform prevederii Legii 2/1998 de 32835,8 ha., suprafața confirmată de Oficiul de Cadastru și geodezie. Conform informațiilor de la același oficiu, extinderea permanentă a plajelor în zonă adiacentă barei de la Sulina poate justifica majorarea suprafeței teritoriului administrativ dar aceasta nefiind cartată și stabilită analitic nu se poate evidenția.

Privind populația stabilă se remarcă scăderea numărului de locuitori, generat de sporul natural pozitiv încărcat de un spor migrator defavorabil mult mai important. Totalul de 502 de

persoane care și-au mutat reședința din oraș numai în perioada 1995 – 1998, determină necesitatea unei analize atente a elementelor ce pot genera această migrare.

Din raportarea suprafeței agricole totale deținute de orașul Sulina de 1130 ha. la numărul de gospodării de 1221, rezultă o suprafață medie de 1,0 ha., care demonstrează că în lipsa altor activități economice importante, locuitorii orașului nu beneficiază nici de terenuri agricole care să susțină bunăstarea locuitorilor.

Profilarea locuitorilor orașului pe activități de construcții transport și întreținerea canalului navigabil, de pescuit a determinat concomitent cu dificultățile și disfunctiunile apărute în unitățile de producție respective o scădere drastică a nivelului de trai. Numărul de locuințe nou construite, redus, demonstrează că în orașul Sulina potențialul economic al gospodăriilor a scăzut foarte mult și sunt necesare pentru această zonă strategii și politici de dezvoltare, cu importanța susținere financiară de la nivel central.

Caracteristicile reliefului

Privit în ansamblu, relieful deltei se prezintă cu o vastă suprafață de câmpie în formare, mlăștinoasă, cu o foarte mică înclinare de la vest spre est (0,006%) și o altitudine medie de 0,31 m. Cotele cele mai joase (sub nivelul mării) se înregistrează pe brațele Dunării astfel: -36 m pe Chilia, -18m pe brațul Sulina și -26 m pe brațul Sf. Gheorghe.

Foto 6. Sursa: http://camymar.ro/delta-dunarii/

Teritoriul administrativ al Sulinei este inclus în unitatea geomorfologică “Delta maritime” în care marea a avut o mare influență morfologică în interacțiune cu fluviul. Teritoriul Sulinei, o vastă zonă mlăștinoasă plană, aflată sub nivelul mării, este înconjurat de grindurile marine Letea, Caraorman, Sărăturile. Deschiderea spre mare, apărată de un cordon litoral subțire, se face pe latura estică.

Canalul Sulina delimitează două mari zone ale depresiunii:

zona de la nordul Sulinei

depresiunea marilor lacuri: Lumina, Puiu, Roșu, care la rândul ei se divizează în: zona Iacob, unitatea lacustră Puiu – Lumina zona Roșu – Împuțita

Plajele litoralului, (dedantelat) sunt diferențiate astfel:

sectorul dintre gura brațului Stambulul Vechi și gura canalului Sulina, care este un țărm de transgresiune, în special în timpul furtunilor cauzate de vânturile de est și nord – est.

sectorul de la sudul canalului Sulina, care este un țărm de acumulare și eroziune, constituit din aluviunile fluviului și de curentul marin contrar.

Orașul Sulina s-a dezvoltat în special de-a lungul unui grind fluvial care însoțește canalul Sulina pe direcția vest-est.

Sol. Vegetație – ecologică

Din punct de vedere al condițiilor pedologice, Delta Dunării se caracterizează printr-o mare varietate de soluri hidromorfe, de la unele soluri în curs de formare până la soluri evoluate în timp.

Cel mai frecvent întâlnite soluri sunt cele ale regiunilor joase inundabile, soluri azonale neevoluate, condiționate de microrelieful grindurilor, dunelor de nisip și depresiunilor lacustro-mlăștinoase.

În delta fluvio maritimă predomină solurile nisipoase de dune, constituite în nisipuri, pe care se dezvoltă soluri sărate, solonceacuri, cu vegetație halofilă.

Soluri mai evoluate apar pe Grindul Chilia, deci nu în zonă care se include în teritoriul administrativ al orașului Sulina.

Stuful constituie vegetația tipică zonelor mlăștinoase, în amestec cu papură, pipirigul și rogozul. Vegetația submersă și cu frunze plutitoare este foarte frecventă.

Pășunile și pajiștile ocupă, în general, suprafețe reduse, în deltă, iar pădurile sunt aproape inexistente în teritoriul administrativ al orașului Sulina. În prezent există pe întreg teritoriul administrativ al Sulinei 832,31 ha. de pășuni.

Rețeaua hidrologică

În cadrul sistemului de brațe principale ale Dunării, ocupând o suprafață de 7820 ha. (1,8% din teritoriul deltei), brațul Sulina, cel mai rectiliniu, are o mare însemnătate. Având o lungime în prezent de 62,6 km și o adâncime de -18 m, brațul se ramifică din brațul Tulcea la ceatalul Sf.Gheorghe. La bifurcare, brațul Sf. Gheorghe preia 20,6% din totalul debitului brațelor Dunării, iar brațul Sulina preia 16.9% din același debit. Brațul Sulina și-a pierdut caracterul natural inițial, ca urmare intervenției omului, prin inițierea unor secțiuni de dragare la gura lui (1858), continuate ulterior pe tot parcursul lui (între 1880 – 1903) când, în urma lucrărilor efectuate i s-a redus lungimea de la 83,8 km la 62,6 km. Lucrările de întreținere a canalului au continuat, datorită importanței sale pentru circulația fluvială și maritimă. Brațul (sau canalul) Sulina constituie un fragment din sectorul lung de 170 km, al Dunării maritime.

Lucrările de întreținere diferă radical de metodele primitive aplicate în secolele trecute, pentru despotmolirea brațului (prin scufundarea și târârea pe fundul apei a unei corăbii).

Întreținerea navigabilității canalului, cu ajutorul unor puternice dragi, este o permanentă necesitate și sincopele din activitatea AFDJ-ului, precum și învechirea parcului de dragi poate periclita întreținerea circulației pentru navele maritime pe Dunăre. Lucrări anterioare destinate construirii unor diguri paralele și strâmtări gurii canalului, de la 183 la 152 de metrii, precum și prelungirea lor cu peste 6 km în mare, au diminuat procesul de împotmolire.

Anual, pe canalul Sulina se scurg și se depun în mare circa 5.800.000 tone de aluviuni.

În timp ce zona din jumătatea de nord a țărmului mării, din teritoriul administrativ al Sulinei se află în continuă expansiune, cea din sud prezintă un proces invers, de retragere (cu circa 1000 de metrii în ultimii 50 ani), explicate prin fenomenul de transgresiune marină.

Rețeaua hidrografică secundară este formată din canale și gârle care fac legătura între lacuri și brațele principale.

Principalele elemente hidrografice ale teritoriului administrativ Sulina sunt: golful Musura, Gârla Împuțită, canalul Busurca, lacurile Roșu și Roșuleț, Lumina, Vătafu și Rotund,

din cele naturale și canalele realizate prin lucrările de îndiguire, sau pentru drenare, realizate în incinta agricolă, din sudul orașului Sulina, precum și canalul spre comuna C.A. Rosetti.

Fig 1. Golful Musura

Sursa: https://bit.ly/2HjpjvB

Fig. 2 Canalul Busurca

Sursa: https://carpboss.blogspot.ro/p/galerie-foto.htm

Fig. 3 Lacul Roșu

Sursa: https://www.info-delta.ro/ghid-59/continut/lacul-rosu-60.html

Clima – spațială

Teritoriul deltei constituie o unitate de interacțiune a unor factori locali, cum sunt: pozițiile de la Dunăre și mare, suprafața mare a luciilor de apă, morfologia terenului etc. Clima Deltei se încadrează în climatul temperat continental cu influențe pontice.

Particularități geografice majore: altitudine redusă (0-12 m), suprafețe întinse cu apă și vegetație palustră, grinduri și coridoare marine nisipoase cu puțina vegetație, largă deschidere spre est și vest și vecinătatea mării determină câteva caracteristici ale climatului deltaic (nebulozitatea cea mai redusă din țară, număr mare de zile cu cer senin – 70, durată mare de strălucire a soarelui – aprox. 2500 ore/an, cea mai mare cantitate de energie solară).

Temperatura medie anuala în deltă este între 11 și 11.4℃, temperatura medie a lunii ianuarie este de -1℃ în delta fluvio maritimă.

La Sulina a fost înregistrată cea mai mică cantitate de precipitații din țară (132,7 mm din 1920).

Minima absolută a temperaturii a fost înregistrată la Sulina (-25,4 ℃), iar maxima absolută tot la Sulina, de 39,5℃ (în studii efectuate asupra localităților Tulcea, Sulina și Gorgonă).

La Sulina predomină vântul din sectorul de NE, cu viteza de 4m/sec. Vânturile din sectorul nordic sunt mai frecvente iarna, vara adăugându-se și cele dinspre vest și nord. Primăvara, în martie, vânturile marchează cea mai mare frecvență.

Precipitațiile medii anuale sunt cele mai scăzute din țară marcând, la Sulina, valori de 359 mm., cu frecvențe perioade de secetă. Ploile au uneori caracter torențial, afectând așezările prin inundații. Numărul zilelor cu ninsoare în delta este de 10 zile anual, iar durata stratului de zăpada este de 30 zile/an.

Evoluția Socială

POPULAȚIA.ELEMENTE DEMOGRAFICE ȘI SOCIALE

La 1 ianuarie 1999, populația orașului Sulina a fost de 5160 de locuitori. Populația stabilă a orașului a cunoscut o permanentă descreștere a numărului de locuitori. Astfel dacă în anul 1986 localitatea avea 5495 de locuitori în anul 1992 se diminuează la 5428 de locuitori iar la 1 ianuarie 1999, 5160 de locuitori, indicatorii de la Direcția de statistică evidențiind o fluctuație a

populației stabile și o descreștere anuală între 50 și 100 de persoane (cu un total 259 de persoane între 1992 și 1999) cu domiciliu în localitate. Această descreștere se constată în condițiile în care sporul natural este și el negative dar cu valori care variază între -29 și +16 (cu un total de -80) de locuitori, motivate de gradul ridicat de îmbătrânire a populației. Stabilirea reședinței în oraș a fluctuat anual dar în valori superioare plecărilor cu reședința din localitate, înregistrările fiind motivate de facilitățile de transport și consumuri de energie și apă pentru cei cu reședința în oraș, conform Ordonanței de Guvern nr 27/1997.

În intervalul 1956-1993 Sulina înregistrează o creștere de aproximativ 50%. Începând cu anul 1994, în cadrul orașului se instalează o etapă de declin demografic, ce însumează o pierdere de aproximativ 1 400 de locuitori în acest interval. (dintr-un total de 5 432 locuitori înregistrați la sfârșitul anului 1993)

Fig. X Populația după domiciliu

Descrierea evoluției populației orașului Sulina s-a realizat folosind datele furnizate de Institutul Național de Statistică. Evaluând datele din 1992 până în 2017 se observă o scădere a populației.

Natalitatea înregistrează o scădere progresivă, comparativ cu anul 1990 (un total de 44 născuți vii), în prezent (date actualizate 2015) scăderea este de 47.7%. Între anii 1990 și 2002 scăderea a fost de 57%(13ani), între 2002 și 2011 de 40%(10ani), iar între 2011 și 2016 de 36%(4ani). Observăm astfel viteza accelerată de creștere a procentului de micșorare a natalității; .

Mortalitatea populației orașului Sulina prezintă o scădere cu 9.5% în anul 2002 comparativ cu 1990 și o scădere cu 23% în 2011 față de 2002;

Sporul natural evidențiază în anul 1990 un număr de nașteri aproximativ egal cu cel al deceselor – 77 de persoane născute vii și 74de morți, în timp ce în anul 2002 balanța înclină spre creșterea numărului deceselor cu 50% comparativ cu cel al nașterilor, iar în 2011 vorbim deja despre o diferență de 65% în defavoarea numărului de născuți vii.

Tabel 7-Evoluția natalității în Sulina Tabel 8-Evoluția mortalității în Sulina

Sursa: INSSE-Tempo Online Sursa: INSSE-Tempo Online

În cadrul structurii populației pe grupe de vârstă constatăm o repartizare echilibrată: un procent de 74% populație activă și unul de 65% populație ce poate fi încadrată pe piața forței de muncă. Regăsim în categoria de vârstă 0 – 14 ani-10% din totalul populației, 15-24 ani-9%, 25-64 ani-65%, iar în categoria peste 65 ani-16%. Structura populației ce are în componență 74% populație activă constituie un potential crescut în vederea unei dezvoltări economice viitoare în condițiile în care populației i se vor oferi locuri de muncă (la momentul studiului sunt înregistrate 5 persoane care beneficiază de ajutor social). Stadiul actual al populației reflectă o tendință de îmbătrânire a populației.

Figură X- Structura populației pe categorii de vârstă în orașul Sulina

Sursa: INSSE-Tempo Online

6.3. Fondul locativ

Orașul Sulina integrează în componența sa o zonă de locuințe unitară, dezvoltată liniar, de-a lungul brațului Dunării, fiind definită de trama stradală ce are o structură relativ simplă, fiind alcătuită pe direcția Est-Vest din cinci străzi:II, III, IV, V, VI, alături de faleza: strada I, iar pe direcția Nord- Sud din străpungeri verticale ce cresc permeabilitate țesutului și facilitează deplaasarea în teritoriu, ridicând gradul de accesibilitate comparativ cu alte tipuri de rețele stradale. Țesutul urban este așadar în esența un grid relativ geometric ce dă naștere unor insule cu dimensiuni și forme comparabile.

Locuințele individuale sunt cele care predomina peisajul urban, mixate cu locuințe colective de tip blocuri regăsite de-a lungul falezei: Strada I și a străzilor II și III. Din punct de vedere al stării fondului construit, acesta se găsește în proporție mai mare de 80% în stare avansată de degradare. Construcțiile de locuințe care au avut de suferit ce-a lungul timpului sunt cele de dinaintea perioadei regimului socialist, dar și cele din timpul acestui regim. Locuințele noi ocupă un procent insignifiant, fiind in mare parte caracterizate de mici pensiuni ce functionează cu rol turistic pe perioada sezonului turistic, iar în restul anului ca locuințe indivuale. O tendința de completare a fondului construit s-a observat în zona Sud-Estică o orașului, unde au fost realizate parcelări, înstrăinate ulterior în mare parte unor proprietari ce nu au rezidența în oraș, și care până în prezent nu și-au manifestat interesul pentru aceste terenuri, lăsându-le în stare avansată de degradare.

Orașul Sulina este predominat de un puternic caracter rural, iar faptul că din totalul suprafeței mai puțin de 50% este contruită și utilizată în diverse scopuri, restul de 50% fiind definită de terenuri virane, libere de contrucții șipentru care nu se preconizează intervenții imediate de valorificare a potențialului; caracterizează o situație îngrijorătoare, specifică orașelor și localităților din Delta Dunării; pentru care timpul pare a fi rămas în loc. Zona de locuit a orașului s-a dezvoltat atât pe malul drept cât și pe malul stâng al Brațului Sulina. Locuințele sunt realizate în mare parte în cadrul unor gospodării cvasi-rural, în locuințe de tip urban P+1, dar și in blocuri de locuințe cu regim de înălțime de la P+2 la P+4.

Blocurile de locuit cu mai multe nivele sunt amplasate pe strada I și a II-a, marcând zona centrală a localității. Calitatea și confortul acestora este diferențiată, în funcție de perioada în care au fost realizate și de materialele de execuție a acestora. În Prospect, zona de locuit este constituită din locuințe de tip rural, dezvoltate înșiruit chiar la malul Brațului Sulina, iar altă porțiune pe două străzi paralele cu aceasta.

În Sulina se remarcă 3 tipologii de curți:

Curte de tip rural. Curte lungă, acoperită cu boltă, orientarea casei cu latura scurtă spre stradă, de-a lungul limitei de nord a parcelei. Utilizarea curților este în mare parte dedicată muncilor gospodărești, cea mai mare parte din spațiul curții ocupându-l grădina de legume și zarzavat iar un spațiu foarte mic este dedicat grădinilor de flori.

Curte tip “case de vacanță“este spațiul în care, vara, locuitorii satului îsi desfășoară cea mai mare parte a activităților casnice și sociale. Acestea sunt adesea reorganizate pentru primirea turiștilor introducându-se elemente pentru atragerea acestora. Spațiul curții este pietruit, din pământ bătut sau în cel mai rău caz betonat iar spațiile adiacente ale curții introduc grădina de flori. Se remarcă lipsa grădinii de legume și zarzavat.

Curte tip pensiune. Spațiul curții este mult mai redus acesta fiind organizat pentru a cuprinde casa introdusă cu intrarea principală la strada și o mică parcelă destinată gradinilor de flori.

Situația fondului locativ la sfârșitul anului 2016 arată astfel:

Locuinte existente la sfârșitul anului pe forme de proprietate

Tabel X: Evoluția numărului locuințelor în Sulina, pe forme de proprietate

Sursa: INSSE-Tempo Online

Referitor la poprietatea publică a locuințelor din Sulina, evoluția numărului acestora stagnează încă din anul 2011 și până în prezent, ceea ce descrie o lipsă de implicare a administrației publice locale în ceea ce privește în primul rând persoanele cu nevoi sociale. Alături de aceasta remarcă se adaugă și scăderea numărului locuințelor ce aparțin primăriei cu 51 comparativ cu anul 2002. Privatizarea acestui sector descrie starea economică fragilă a orașului și incapacitatea acestuia de a susține în prezent eventuale investiții în fondul locativ fără ajutorul fondurilor europene.

Evoluția pozitivă a numărului de locuințe evidențiază o tendință de expansiune urbană, care este însă prea puțin sesizabilă în realitatea urbană actuală – în 2016 fondul locativ privat înregistrează o creștere de numai 13% în ultimii 15 ani- la sfărșitul anului 2016 nu se înregistrează însă nicio locuință finalizată pe teritoriul orașului, tot în timpul acestui an nefiind eliberată nici măcar o autorizație de construire.

Suprafața locuibilă existentă la sfârșitul anului pe forme de proprietate

Tabel X: Suprafața locuibilă în Sulina : 2002, 2011, 2016

Sursa: INSSE-Tempo Online

În orașul Sulina media densității clădirilor de 6.04 clădiri/kmp este mai mică decât cea la nivel național și mai mică chiar și comparativ cu cea județeană. În ceea ce privește suprafața locuibilă/ personă, locuitorilor orașului Sulina le revin individual aprox. 20mp/ persoană – cifră promițătoare la o primă analiză; însă dacă se realizează o paralelă cu suprafața medie a unei locuințe, de 40mp/clădire se deduce de fapt că cifrele descriu o situație înfricoșătoare de micșorare a populației.

Evolutia ecologica

Protecția mediului

În cadrul RBDD au fost delimitate 20 de zone naturale, a căror suprafață totală este de circa 50.904 hectare. În aceste zone se pot desfășura cercetări științifice privind biologia, menținerea și conservarea calității mediului precum și monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluție a acestora.

Fig. X Zonarea RBDD

Sursa: Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării în anul 2015

Zonele strict protejate adăpostesc multe din speciile de interes comunitar: plante, nevertebrate, pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Se observă o reprezentativitate deosebită a zonei strict protejate Sacalin Zătoane, unde sunt prezente 12 din cele 15 specii de pești comunitari 67 din cele 80 specii de păsări. Zonele strict protejate sunt înconjurate de zone tampon, care însumează 222996 ha și cuprind suprafețe de teren sau ape care prezintă caracteristici biologice apropiate cu cele ale ariei pe care o protejează și au funcția de a limita impactul și presiunea antropică.

Tabel X: Zonele tampon din RBDD

Sursa: Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării în anul 2015

Calitatea apelor

În condițiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populație poate constitui un important factor de îmbolnăvire:boli infecțioase produse prin apă poluată (boli bacteriene, boli virotice, boli parazitare), boli neinfecțioase produse prin apă poluată (intoxicația cu nitrați, cu plumb sau cu mercur). Poluarea mediului poate conduce la poluarea apei prin ploaia acidă care schimbă ph-ul solului și al apelor. Aciditatea are influențe negative asupra plantelor și animale, astfel dacă aciditatea apelor crește multe animale subacvatice mor; multe specii de amfibieni depind de apă iar scăderea calității apei are corespondență directă în creșterea mortalității ouălelor și larvelor sau indirect determinând apariția unor boli la care organismele nu mai răspund imunitar.Toate acestea au repercusiuni asupra sănătății populației care trăiește în aceste areale.

Este important de subliniat că pericolul mare îl reprezintă în continuare lipsa unităților de preparare a apei potabile în multe localități ceea ce face că, în continuare, un număr însemnat de locuitori, circa 25%, să nu beneficieze de condiții optime de alimentare cu apă potabilă. Monitorizarea calității apei este importantă pentru diminuarea efectelor unor fenomene de poluare accidentală sau pentru stabilirea măsurilor de prevenire a evoluției necorespunzătoare a unor parametri de calitate. Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafață – râuri, lacuri, fluviul Dunărea și ape subterane. Suprafața Deltei Dunării cuprinde cele trei brațe ale Dunării: Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe și cinci zone hidrografice:

1. zona Chilia-Sulina între brațele Chilia, Tulcea și Sulina;

2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între brațele Sulina și Sf. Gheorghe;

3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între brațul Sf. Gheorghe și lacul Razim;

4. zona Complexul lagunar Razim – Zmeica – Golovița – Sinoe;

5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, țărmul mării și fundul submers din fața litoralului Deltei), în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă de suprafață care nu sunt puternic modificate (adică acele ape care sunt reprezentate de ape naturale sau cvasi-naturale, șaucele modificate numai calitativ) cât și corpuri de apă puternic modificate.

Resursele teoretice de apă din perimetrul RBDD sunt constituite din resursele de apă de suprafață și din cele subterane. Dintre resursele subterane de apă cele de mică adâncime sunt folosite într-o măsură foarte redusă și în exclusivitate de către puține gospodării ale populației

locale, calitatea acestor ape nefiind corespunzătoare. În ceea ce privește resursele subterane de adâncime, acestea nu sunt corespunzătoare și nu sunt utilizate.

Calitatea aerului

În perimetrul RBDD, cea mai importantă sursă perturbatoare care contribuie la producerea efectului de seră este dioxidul de carbon produs de circulația navelor fluviale în trafic și a navelor maritime în tranzit. În ceea ce privește problema emisiilor de particule fine pe teritoriul RBDD menționăm faptul că pe teritoriul rezervației nu sunt unități industriale cu potențial de poluare cu astfel de particule.

Calitatea solului

În perimetrul RBDD, pe teritoriile administrative ale comunelor Pardina, C.A. Rosetti, Chilia – Veche, Crișan, Maliuc, Sf. Gheorghe, Ceatalchioi și orașul Sulina, conform datelor Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului București situația terenurilor pe clase de calitate se prezintă astfel:

Tabel 1 Situația terenurilor pe clase de calitate

Sursa: Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării în anul 2015

Principalele restricții ale calității solului în anul 2015 au fost:

Excesul periodic de umiditate în sol, perioada de inundabilitate identificându-se în acest an aproape în totalitate cu perioada de vegetație a culturilor;

Eroziunea solului prin mișcarea apei în timpul viiturii și la retragerea acesteia dar și prin stagnarea temporară sau definitivă;

Eroziunea solului prin vânt , în special pe psamosoluri sau soluri nisipoase;

Sărăturarea solului.

Fauna și Flora

CORMOFITE

Din punct de vedere al indicilor fitocenologici cantitativi, majoritatea speciilor studiate au o abundență și frecvență redusă, excepție fac Eryngium maritimum și Convolvulus persicus, specii la care de altfel au fost găsite situri noi de răspândire nesemnalate în literatură. De asemenea, speciile Polygonum maritimum, Linaria genistifoliasubsp. euxina, Gypsophila per foliata, Eleocharis parvula, Cyperus hamulosus, Carex secalina, Scirpus littoralis, Carex extensa, Asparagus brachyphyllus, Petasites spurius, Argusia sibirica, Elymus farctus subsp, bessarabicus, Ammophila arenariasubsp, arundinacea, Aegilops triuncialis, Stipa pennata subsp. Sabulosa nu au fost până în 2009 incluse în LRD (2000) sau LRR (2000).

Foto. X: Eryngium maritimum (Vitrigon)

Sursa: https://bit.ly/2qV04Vb

Foto. X: Convolvulus persicus (Volbura de nisip)

Sursa: https://bit.ly/2vCvqpp

Foto. X: Eleocharis parvula

Sursa: https://bit.ly/2HIw49I

În perioada iulie-septembrie 2014 au fost identificate 317 specii de cormofite. Au fost identificate aspecte deosebite în perioada de analiză în ceea ce privește prezența ridicată de specii antropofile și invazive.

Principalul factor de periclitare – pașunatul excesiv cu mult peste limita de suportabilitate a pășunilor din R.B.D.D. Sunt necesare studii de evaluare a pajiștilor din R.B.D.D. și degajarea/destufizarea unor zone noi pentru extinderea suprafețelor de pășunat. Efectul preconizat va fi observat în diversitatea de specii crescută și presiune mai scăzută asupra habitatelor de interes comunitar.

MACRONEVERTEBRATE ACVATICE

Au fost identificate 26 de pecii de macronevertebrate acvatice aparținând la 9 grupe taxonomice: Odonata, Ephemeroptera, Heteroptera, Coleoptera, Amphipoda, Mysidacea, Gastropoda, Hirudinea și Hydrachnidae. Grupul cu cel mai mare număr de specii este cel al moluștelor din grupul gastropodelor – melci – cu 12 specii identificate.

Foto. X: Odonata

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Odonat

Foto. X: Mysidacea

Sursa: https://bit.ly/2Jg7ppO

NEVERTEBRATE TERESTRE

În zonele investigate, au fost observate un număr de 46 de specii de ortoptere (47,5% din totalul speciilor observate în R.B.D.D. și 24,2% din totalul speciilor observate în România), 22 aparținând Subordinului Ensifera și 24 aparținând Subordinului Caelifera. De asemenea, în cadrul investigațiilor ortopterofaunistice realizate în perioada iulie-septembrie 2014 în R.B.D.D. prezintă următoarele caracteristici au fost observate un număr de 29 de specii de ortoptere (35,8% din totalul speciilor observate în R.B.D.D. și 15,2% din totalul speciilor observate în România), 15 aparținând Subordinului Ensifera și 14 aparținând Subordinului Caelifera.

PEȘTI

Din cele 136 specii identificate în tot RBDD aparținând la 3 Clase cu 20 Ordine, 45 Familii (ceea ce reprezintă circa 75-80% din ihtiofauna României) în bălțile dintre brațele fluviului s-au identificat: – în martie – iunie 2015 un număr de 35 de specii de pești(marea majoritatea sunt

frecvent întâlnite în mediul lacustru al RBDD); – în iulie 2015 un număr de 33 de specii de pești(marea majoritatea sunt frecvent întâlnite în mediul lacustru al RBDD).

AMFIBIENI

În perioada vernală și estivală timpurie a anului 2015 în zona R .B.D.D. au fost identificați 9 din cei 11 taxoni de amfibieni cunoscuți până în prezent în perimetrul R.B.D.D.

În perioadă estivală și serotinală a anului 2015 în zonă R.B.D.D. au fost identificați 8 din cei 11 taxoni de amfibieni cunoscuți până în prezent în perimetrul R.B.D.D.

Având în vedere faptul că în sectorul Revărsarea – Rachelu au fost identificate în repetate rânduri exemplare de Rana dalmatina care se reproduc în corpurile acvatice din lunca inundabilă a Dunării, s-a recomandat intensificarea, în perioadele vernale ale următorilor ani, a cercetărilor de teren din zonele marginale ale R.B.D.D. pe sectorul dintre Somova și Isaccea.

Având în vedere faptul că în zona Vadu a fost identificată o infrastructură care funcționează ca o capcană, cauzând mortalitate în populațiile locale ale unor specii de amfibieni de interes conservativ și de interes comunitar se recomandă inițierea unui studiu multianual de monitorizare a efectului acestei infrastructuri (necesară pentru cuantificarea impactului negativ al acesteia asupra speciilor de interes conservativ și de interes comunitar).

REPTILE

În perioadă vernală și estivală timpurie a anului 2015 în zonă R.B.D.D. au fost identificați 9 din cei 12 taxoni de reptile cunoscuți până în prezent în perimetrul R.B.D.D.

În perioadă estivală și serotinală a anului 2015 în zonă R.B.D.D. au fost identificați 7 din cei 12 taxoni de reptile cunoscuți până în prezent în perimetrul R.B.D.D.

Având în vedere faptul că în zona Vadu a fost identificată o infrastructură care funcționează ca o capcană, cauzând mortalitate în populațiile locale ale unor specii de reptile de interes conservativ și de interes comunitar recomandăm inițierea unui studiu multianual de monitorizare a efectului acestei infrastructuri (necesară pentru cuantificarea impactului negativ al acesteia asupra speciilor de interes conservativ și de interes comunitar).

Având în vedere faptul că în sectorul Revărsarea – Rachelu a fost identificat un exemplar de Elaphel ongissima, care probabil pătrunde accidental în lunca inundabilă a Dunării. Având în

vedere că zona Zapaclia, de lângă lacul Gorgonel (acesta din urmă fiind în perimetrul R.B.D.D.) are aceleași caracteristici de habitat și elemente geomorfologice că sectorul de la Revărsarea – Rachelu, recomandăm desfășurarea în următorii ani, a cercetărilor de teren în zona de la Capaclia și malurile lacului Gorgonel în vederea stabilirii prezenței sau absenței speciei în respectivul loc (singurul în care sunt șanse ca Elaphe longissimasă pătrundă în R.B.D.D., înregistrarea lui contribuind la creșterea numărului de taxoni de vertebrate a rezervației).

PĂSĂRI

În urma analizei literaturii de specialitate rezultă că în ultimii 24 de ani (1990-2015 ) în perioada prevernală (lunile februarie și martie) în perimetrul R.B.D.D. au fost semnalate cel puțin 174 de specii de păsări care fac parte din 45 de familii și 14 ordine.

În perioada vernală și estivală timpurie în RBDD au fost identificate 190 de specii de păsări. Pentru cele 190 de specii de păsări s-au realizat 2576 de observații și aprecieri cantitative din perioada vernală și estivală timpurie care au fost structurate sub forma unei baze de date.

Cea mai mare diversitate specifică a fost înregistrată în această perioadă de studiu în zonele Sfântu Gheorghe și Sulina aici înregistrându-se 170 respectiv 164 de specii.În cadrul investigațiilor în teren s-a realizat prima semnalare a cuibăritului codobaturii cu cap galben Motacilla citreola în Delta Dunării.

În perioada estivală târzie, serotinală și autumnală în RBDD au fost identificate 222 de specii de păsări. Pentru cele 222 de specii de păsări s-au realizat 1650 de observații și aprecieri calitative și cantitative.

MAMIFERE

În iulie – septembrie 2015 din R.B.D.D. au fost înregistrate 17 de specii și anume: 2 exemplare de Martes foina(jder de piatră), un exemplar de Castor fiber(breb), 122 exemplare de Lutra lutra (vidră), 10 exemplare de Mustela lutreola (nurcă europeană), 223 exemplare de Lepus europaeus(iepure de câmp), 1380 exemplare de Ondatra zibethicus (bizam), 204 exemplare de Canis aureus(șacal), 106 exemplare de Vulpes vulpes(vulpe), 42 exemplare de Nyctereutes procyonoides(enot), 7 exemplare de Meles meles(viezure), 21 exemplare de Mustela nivalis(nevăstuică), 39 exemplare de Mustela putorius(dihor comun), 317 exemplare de Sus scrofa(mistreț), 111 exemplare de Capreolus capreolus(căprior), 14 exemplare de Felis silvestris(pisică sălbatică),3 exemplare de Talpă europaea(cârtiță), un exemplar Erinaceus romanicus (arici).

Foto. X: Martes foina (jder de piatra)

Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/420101471476879253/

Foto. X: Mustela lutreola (nurcă europeană)

Sursa: http://www.iucnredlist.org/details/14018/0

Foto. X: Capreolus Capreolus (căprior)

Sursa: http://www.mikerae.com/roe-deer-in-the-british-landscape/

Foto. X: Erinaceus romanicus (arici)

Sursa: https://bit.ly/2F9i2IT

Cadrul Natural – spatial

Relieful în Sulina este deosebit de plat pentru grinduri, cotele variază între 0 și 3 m, zonele depresionare situate sub ape fiind dominante. Suprafețele de apă din teritoriu administrativ al orașului Sulina ocupă 96% din total, și sunt construite din Brațul Sulina, complexe de lacuri, canale precum și întinse zone de baltă cu vegetație specifică.

Organizarea sistemelor de spatii verzi – spatial

Intravilanul orasului Sulina are foarte putine spatii plantate datorita, in primul rand al dimensiunilor reduse a grindului pe care s-a dezvoltat dar si pentru faptul ca este greu de asigurat pamantul care sa intretina o vegetatie durabila. Sulina are doar trei scuaruri, unul în vecinătatea sediului AFDJ, unul lângă piață și unul în vecinătatea fostei burse de pește.

Scuarul de langa piata

Sursa proprie

Al doilea scuar de langa piata

Sursa proprie

Scuarul de langa sediul AFDJ

Sursa proprie

Preocupări de ordin peisagistic sunt prezente de-a lungul străzii pietonale- strada I (prin: plantații de aliniament, insule centrale cu parter floral, etc.); în restul orașului fiind ignorat acest aspect. Activitatea de amenajare și întreținere de spații verzi din cadrul S.C. ASPL Sulina S.R.L. se desfășoară pe raza orasului Sulina, în parcurile și aliniamentele stradale ale acestuia, având ca beneficiar Primăria orașului Sulina. Acest serviciu efectuează lucrări specifice de amenajare, întreținere și salubrizare a parcurilor și zonelor verzi, executând lucrări de pregătire a solului în vederea plantării răsadurilor de flori, a arbuștilor, transdafirilor, etc., executarea lucrărilor de cosire a gazonului, de toaletare gard viu, tăieri de corecție la arbori și arbuști, tăieri de lăstari, etc.

Recomandarile Organizației Mondiale a Sănătății, prevede 50 mp de spațiu verde pe cap de locuitor, în timp ce Uniunea Europeană prevede o medie de 26 mp de spațiu verde pe cap de locuitor. La nivel național media de spațiu verde/ cap de locuitor este de: 12mp/pers., în timp ce la nivelul județului Tulcea media este de 7.4mp/pers., iar la nivelul orașului Sulina vorbim de doar 2.45mp de spațiu verde pentru un locuitor.

Suprfața spațiilor verzi în orașele Jud. Tulcea

Sursa: INSSE-Tempo Online

Resurse naturale – spatial

Principalele resurse naturale din zona sunt constituite de fondul piscicol din Marea Neagra, Bratul Sulina, canalele si lacurile din teritoriu. Celelalte resurse regenerabile sunt stuful, animalele si pasarile pentru vanat, precum si pasunile.

Terenul administrative al orasului este situate in limitele Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii instituita dupa normele internationale de protejare a zonelor umede. Cum din suprafata teritoriului peste 96% sunt terenuri aflate permanent sub apa, incidenta reglementarilor privind protectia acestora este definitorie. Din aceste suprafete, totusi sunt delimitate cele cu regim strict protejat, inclusa fiind in lista rezervatiilor si monumentelor naturii suprafata de 1625 ha constituite de Complexul Vatafu – Lungulet. Celelalte suprafete de lacuri, balti, plaje si mare, conform Legii 82/1993 sunt incadrate in zonele tampon, care se poate exploata din punct de vedere economic, folosint mijloacele traditionale. In zona se practica pescuitul in bunuri naturale si la mare, vanatoarea, se pot recolta stuful si celelalte resurse regenerabile. Toate aceste activitati sunt reglementate de Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, care este emitentul autorizatiilor de pescuit, si pentru exploatarea resurselor, stabilind cantitatile disponibile si restrictiile specific fiecarui gen de activitate economica.

Riscuri naturale

Dacă pentru teritoriul administrativ al orasului Sulina, emisiile care polueaza aerul, nu sunt o problema, neexistand agenti economici care sa efectueze procese tehnologice poluante, si nici centrale termice, poluarea apelor si a solului este un element sensibil al zonei. Poluarea apei din Dunăre ce transportă până aici tot ce colectează pe traseul în amonte se mai datoreazăși utilizarea navelor, ca mijloace de transport, unicul acces în zonă, dar și de tranzitul navelor maritime. Scăpările de uleiuri și produse petroliere, sau chiar îndepărtarea reziduurilor de orice natură de pe navele comerciale pun în pericol ecosistemele acvatice. Îmbătrânirea parcului de nave fluviale sporește riscul de pierderi de produse petroliere, și intrăîn atribuția Registrului Naval.

Orașul Sulina are sistemul de alimentare cu apă bazat pe captarea apei din Brațul Sulina și prin urmare, Dunărea este direct afectată de orice accident de poluare a apelor fluviului. Poluarea apelor brațului navigabil, dar și a canalelor bălților și lacurilor la care ajunge apa din Dunăre se produce din ce în ce mai frecvent cu deșeuri din materiale nedegradabile, fenomen care se produce prin fluctuația din amonte a cotelor Dunării. Soluțiile în această privință depășesc posibilitățile de decizie la nivelul administrației locale sau județene, organismele de protecție a mediului trebuie să impună condițiile de stopare a acestui risc de poluare.

În zona Portului Liber Sulina se interzice depozitarea materialelor și substanțelor poluante. Accesul pentru controlul materialelor depozitate este permis de către agenții ecologiști, responsabili în zonă. Depozitul pentru deșeuri municipale Sulina este amplasat la cca. 4 000 m față de zonele locuite, dar la cca. 400 m de țărmul Mării Negre, cca 300 m de Dunăre și 50 m față de canalul de centură. Datorită faptului că nu este amenajat, are impact negativ asupra zonei limitrofe și a pânzei freatice, care se află la mică adâncime. În perioadele cu ape mari, zona de depozitare este parțial inundată. Cutremurele din ultimele decenii nu au provocat pagube materiale în Sulina, totuși localitatea este încadrată gradului seismic 6.

Hazarde -ecologic

Fenomenul de îngheț – formarea gheții în zona hidrologică din perimetrul localitățiiSulina – este determinat de mai mulți factori climatici, hidrologici, biochimici. Factorii climatici sunt cei mai importanți, fiind reprezentați de temperaturaaerului și viteza și direcția vântului . Perioadele de îngheț în rețeaua hidro locală se produc după prima decadă a lunii ianuarie și sunt puternic influențate de mare, putându-se manifesta până la începutul lunii martie. Se produce înghețarea rapidă a apelor, în numai 12-24 de ore, dacă temperature aerului este de –10 grade și vântul suflă constant cu 8-10 m/s din direcția N – NE. În astfel de situații, primul care îngheață este golful Musura, urmat de lacurile Roșu, Roșuleț și de Dunărea Veche. În condițiile unor niveluri hidrologice scăzute și a lipsei curenților, îngheață și canalele Cardon, Busurca, Împuțita, formându-se poduri de gheață cu grosimi variind între 40 si 60 cm. Dacă temperaturile negative ajung la minus 15°C și nivelul Dunării este scăzut,pe suprafața acesteia se formează o crustă de gheață care are tendința de sudare cu sloiurile curgătoare provenite din bazinul hidrografic și se creează astfel un pod de gheață care poate bloca vărsarea Dunării formând zăpoare ce necesită intervenția remorcherelor spărgătoare.

Primul îngheț la sol în zona Sulina se produce în a doua decadă a lunii noiembrie,dar este de scurta durata. Dinamica termică a mării si a deltei are încă o influență pozitivă, menținând o anumită constanță a perioadelor de îngheț. Duratele maxime de îngheț rezultate din statisticile istorice au fost de 81 de zile,cu o reducere de până la 40 zile în ultimele decenii, ca manifestare a schimbărilor climatice. Durata de scurgere a sloiurilor este cuprinsă între 5 si 15 zile, mai ales către sfârșitul iernii, când au loc ruperi masive ale podurilor de gheață din bazinul hidrografic și coturile din amonte se blochează (de ex. cotul Tulcea). Deblocarea de ghețuri se poate face respectând anumite reguli care au fost ignorate în ultimii ani. Este necesar să se mențină deblocat brațul Sf.Gheorghe, pentru ca volumul de gheață să fie preluat parțial de acesta, astfel că pe canalul Sulina să se poată desfașura navigația navelor fluviale și cargourilor maritime. Fenomenul de îngheț al Dunării este un factor principal de diminuare al accesibilității localităților din Deltă, în particular a orașului Sulina, și generează probleme în plan social și economic pentru aceste comunități. Întrucât în perioadele de îngheț navele rapide nu mai pot circula din cauze tehnice, accesul mai poate fi asigurat numai cu navele clasice ale Navrom Delta ; la o grosime asloiurilor de 25 cm, aceste nave îsi întrerup, de asemenea, circulația.

Sloiuri pe Dunare

Sursa: https://www.click.ro/news/national/viata-intre-sloiurile-de-gheata

Nava clasica NavromDelta

Sursa: https://bit.ly/2F6qCYL

Inundatii

În ultimele decenii, ciclul hidrologic în bazinul hidrografic al Dunării a cunoscut fluctuații și modificări esențiale cu consecințe imprevizibile generate de inundații la nivelul întregului bazin, dar și în Delta Dunării, cu efecte negative pentru zona Dunării maritime, în care se află situat orașul Sulina. Sulina a fost supusă constant în ultimii ani riscului de inundare, datorită nivelurilor mari ale apelor din Deltă, amenințând cu ruperea digurilor de protecțiea orașului.

Cota medie a terenului în orașul Sulina, inclusiv platforma portuară, este de +1,1m până la 1,5m, excepție făcând platformele amenajate pentru unele activități economice, rezultate din umpluturi de nisip.

CAUZE

La originea hazardului de inundație se află cauze atât naturale, cât si antropice.

Cauzele naturale includ:

modificarea climatului temperat-continental, fenomen înregistrat la nivel național, regional și transnațional, în contextul schimbărilor climatice globale care afectează întregul bazin hidrografic al fluviului;

creșterile de volum ale nivelurilor apelor, provocate de cantitățile mari de precipitații care cad în intervale scurte de timp pe mari suprafețe, inclusiv volumul mare de zăpadă depus în perioada de iarnă în întreg bazinul hidrografic;

încălzirea bruscă a aerului, care provoacă dezghețul rapid în perioada de primăvară la nivelul bazinului hidrografic;

nivelurile crescute ale apelor Dunării, rezultate din efectul furtunilor marine din direcția E- NE și din efectul de "mare înaltă" care apare hazardat, care ating valori de circa +2,2m, constatat prin observații si măsurători hidrometeorologice.

Cauzele antropice au dus la ruperea echilibrului hidrologic natural, prin :

lucrările hidrotehnice realizate fără studii de impact după 1965;

modificarea, prin mărirea si redimensionarea gurilor de acces naturale alecanalelor, în vederea recoltării industriale a stufului pentru alimentareacombinatul de la Chiscani.

Aceste lucrări au ca efect echilibrarea defectuoasă a debitului surplus pătruns din Dunăre în interiorul Deltei după cum urmează :

canalele care pătrund în interiorul Deltei nu mai sunt orientate din aval înamonte, asa cum erau gurile naturale ale canalelor, observate de Gr. Antipa;

în această configurație, intrările naturale ale canalelor de acces spre lacuriacționau asupra nivelului interior al Deltei pe principiul absorbției/sifonuluicondiționat de viteza de curgere a Dunării spre mare;

modificările aduse prin dragare gurilor de canal pentru accesulambarcațiunilor mari, au efect de pâlnie și de preluare debit – împrumutdin viteza de curgere a fluviului, nivelul interior fiind impus Deltei depresiunea directă a fluviului;

canalele nu mai acționează reversibil pentru descărcarea naturală înspre șidinspre interiorul Deltei în Dunare la oscilațiile de nivel și debit.

Inundatii Sulina – Sursa: https://bit.ly/2HiaedN

Inundatii Sulina

Sursa: https://bit.ly/2qR8gpx

Inundatii Sulina – Sursa: https://bit.ly/2qR8gpx

Tipologia peisajelor- ecologic

S-au identificat următoarele tipri de peisaje:

Peisajul natural:

peisaj de canal;

peisaj specific deltei

peisaj de plajă “virgină”;

peisaj marin.

Peisajul natural este variat, cu plaja “virgină”, perspective deschise spre Marea Neagră, precum și numeroase gârle și canale. Litoralul marin oferăîntinse plaje cu nisip fin, și amplitudine mare.

Foto. X: Peisaj de plaja

Sursa: http://adevarul.ro/locale/tulcea/ultimele-raze-vara-plaja-salbatica-sulina-7_50b3595b7c42d5a663a3bbbc/index.html

Un element de mare atracție îl constituie peisajul specific deltei cu vegetație specifică și deosebit de variată, originală prin aspectele peisagere: de la întinsele stufării, și felurite plante de baltă, cu nuferi albi și galbeni și insule plutitoare de plaur. Peisajul marin se caracterizează prin amplitudine și profunzime maximă, calmul orizontului și dinamica ritmică a valurilor.

Foto. X: Peisaj de delta

Sursa: https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-imagini-16/?vezi=687/

Foto. X: Peisaj Marin

Sursa: https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-imagini-16/?vezi=1225/

Peisaj antropic:

peisaj de depuneri de aluviuni;

peisaj de pășune;

peisaj rural;

peisaj rural de deltă;

peisaj de tranzit;

peisaj urban de locuințe colective;

peisaj fluvial.

Peisajul antropic este într-o continuă mișcare și transformare, ducând la modificări lacustre, la modificarea grindurilor fluviale și a celor fluvio – marine, modificări ale gârlelor și brațelor, ale golfului, cât și a cordoanelor litorale, etc.

Peisaj de faleză:

peisaj industrial (șantierul naval);

peisaj de port;

peisaj rural de faleză;

peisaj periferic industrial;

peisajul locuințelor colective;

peisajul industrial dezafectat.

Este un spațiu funcțional și, în acelașii timp, un peisaj care atrage interesul turiștilor cât și a locuitorilor orașelor. Peisajul de faleză are o dinamică proprie fiind într-o continuă transformare.

Foto. X: Sulina Port

Sursa: Arhivă personală

Foto. X: Pontoane nave rapide

Sursa: Arhivă personală

Foto. X: Faleză Sulina

Sursa: Arhivă personală

Evolutia Economica – evo. economica

Bunăstarea economică de altădată aproape că a fost dată uitării, în prezent din acea perioadă înfloritoare rămânând numai ruinele fabricii de conserve de pește și a celorlalte afaceri fără impozit din ZONA LIBERĂ a orașului. Regimul de port liber a fost instituit încă din 1978 atunci când a fost înființată și Administrația Zonei Libere Sulina (AZSL)- organism cu statut de regie autonomă și care este organizat pe principiile autogestiunii economice și financiare, în urma reorganizării fostei întreprinderi de comerț exterior, Portul Liber Sulina. AZSL este introdusă în intravilanul orașului pe o suprafața de peste 100ha. și este compusă din șapte perimetre amplasate în zona urbană și în jurul bazinului maritim de tranzit Sulina. AZSL este profilată pe manipularea, depozitarea, sortarea și ambalarea mărfurilor și totodată în zona liberă pot fi închiriate sau concesionate terenuri și clădiri.

Foto. X: Zona liberă Sulina

Sursa https://bit.ly/2HTbfcs

Zona liberă Sulina

Sursa https://bit.ly/2wb7Qjy

Una dintre cele mai importante surse de venit ale orașului Sulina era considerat a fi Șanteriul Naval, care din 1982 a devenit societate de sine stătătoare. Avea 280 de salariați și producea aproximativ 50 de milioane de lei pe an. După Revoluție, numărul comenzilor a scăzut, iar navele românești au fost tot mai puține. În ianuarie 2002, societatea a fost privatizată. În acel moment șantierul era aproape în stare de faliment. În 2003, șantierul a produs 16 miliarde de lei, însă în prezent numarul salariaților a ajuns la 94, dintre care 78 direct productivi. Santierul Naval Sulina repara toate tipurile de nave tehnologice care circulau pe Dunăre.

Foto. X: Șantierul Naval

Sursa: https://bit.ly/2HVtpGv

Foto. X: Șantierul Naval

Sursa https://bit.ly/2KEdpKS

O altă societate productivă a fost considerată Fabrica de Conserve de Pește. Localizată la marginea orașului, fabrica obișnuia să ofere locuri de muncă zilnice pentru aproximativ 250 de salariați. Producția era [94] de 14 tone conserve de pește și de 14 tone de gheță (de la fabrica de gheață din incinta societății). În prezent, în lipsa cantității suficiente de pește din Dunăre și în lipsa unor parteneriate cu investitori străini, fabrica nu mai este folosită, singurele persoane care mai lucrează aici fiind în jur de 7 persoane pe post de paznici.

Foto. X: Fabrica de conserve de pește

Sursa: https://bit.ly/2KFCPaS

Agenți economici

Din punct de vedere economic, orașul Sulina are în prezent unități economice, ca bază materială, care să asigure un potențial deosebit de dezvoltare a zonei, dar care din dificultăți de integrare în economia de piață sunt în situație economico-financiară foarte precară.

Societățile private, înființate cu profil de comerț, pescuit și sevicii nu reușesc să asigure în oraș ocuparea forței de muncă disponibile, iar izolarea și cheltuielile de transport foarte ridicate, fac dificilă și migrarea sezonieră pentru muncă.

Menținerea zonei în stare de funcționare din punct de vedere economic este însă din ce în ce mai dependentă de realizarea unei artere de circulație rutieră, drum județean, care să asigure atât pentru orasșul Sulina cât și pentru comunele Crișan și Maliuc perspectiva menținerii și dezvoltării potențialului economic și turistic și ca exploatant al acestuia în folosul locuitorilor din Deltă.

În sectorul primar al economiei, în orașul Sulina activează 3 unități cu profil piscicol.

Agenții economici cu profil piscicol sunt:

S.C. PISCICOLA S.A.

S.C. AMOREL S.R.L.

S.C. SANSTELMAR S.R.L.

S.C. PISCICOLA S.A. Sulina este situată în zona centrală a localității și este înființată din transformarea I.E.C.R.N.D.D. Sulina și din multiplele activități pe care le desfășura ca intreprindere de valorificare a resurselor Deltei. Societatea deține o fermă de pescuit la Marea Neagra și un punct de colectare a peștelui, situată în Prospect.

Sectorul secundar este reprezentat doar de industria prelucratoare, prin doi agenți economici: S.C. REMAT S.A. care este urmașa unei entități economice, înființată cu 70 de ani în urmă, fiind concepută și dotată ca unitate de întreținere a parcului de nave aparținând Comisiei Europene a Dunării, nave care mențineau în funcțiune și executau amenajări hidrotehnice pe canalul Sulina.

Unitatea s-a înființat ca societate comercială pe acțiuni prin preluarea întregului patrimoniu al fostei întreprinderi Șantierul Naval Sulina, în baza legii 15/1990, 31/1990 și H.G.33/1991.

Societatea are ca obiect de activitate: dezmembrarea navelor maritime și fluviale,recuperarea pieselor și materialelor,executarea de reparații și piese de schimb pentru reparațiile navelor,comercializarea pieselor, subansamblelor și materialelor refolosibile, rezultate din activitatea de dezmembrare.

Sectorul tertiar este reprezentat de transportul naval, telecomunicații și comerț.

Transporturi:

SECȚIA CĂI NAVIGABILE (A.F.D.J.)

ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE SULINA

S.C. NAVROM – DELTA S.A.

SECȚIA CAI NAVIGABILE (A.F.D.J.) îsi are sediul în Palatul fostei Comisii Europene a Dunăarii, a cărui incintă ocupă o suprafață de 0,56 ha și este situat la intersecția străzii I cu strada Duiliu Zamfirescu. Activitatea acestei unități se desfășoarăîn domeniul întreținerii și exploatării căii navigabile – Dunărea maritimă, cu activități de întreținere a canalului, dar și de prestări de servicii de pilotaj pe fluviu a navelor maritime. Întreținerea semnalului navigabil al Dunării la bara Sulina și întreținerea condițiilor de navigabilitate pe Dunărea maritimă se deruleazăîn continuare, beneficiind de nave de mare putere, utilaje și dragi specifice activității.

Foto.X: Sediul A.F.D.J

Sursa: Arhivă personală

S.C. NAVROM – DELTA S.A – unitatea asigură servicii de transport mărfuri și călători, vitale pentru viață și activitatea economică, având în vedere accesibilitatea în zonă, care se reduce la calea navala. Unitatea a rezultat din asocierea S.C. NAVROM. S.A. Galați și Consiliul Județean Tulcea și își are sediul în fostul Palat al Comisiei Europene a Dunării. În prezent, principala activitate economicăa orașului este considerată a fi pescuitul, practicat în continuare prin intermediul tradiționalelor bărci pescărești capabile să străbată canalele înguste pentru a ajunge la marile lacuri (unele depășind suparafața de 5000ha.). O altă preocupare a localnicilor constă în dezvoltarea de culturi de plante și izlazuri pentru creșterea animalelor, desfășurate pe unele dintre grinduri.

Analiza sectorială

Cele 3 sectoare majore ale economiei orașului Sulina sunt constituite de: agricultură, pescuit și turism.

AGRICULTURA

Agricultura deține o pondere foarte redusă în economia locală. Unul dintre motive este constituit de specificul zonei și așezarea geografică. În judetul Tulcea solul este în cea mai mare parte argilos, nefiind un mediu propice pentru foarte multe culturi. Cele mai potrivite sunt considerate a fii culturile de viță-de-vie și pomi fructiferi; acestea fiind recomandate pentru zonă și fiind considerate cele care dau cele mai bune rezultate pentru acest tip de sol. Din categoria altor culturi care se pot adapta, dar de pe urma cărora însă nu se obțin rezultate foarte importante sunt considerate a fi: culturile de grâu, floarea soarelui, porumb și secară.

Tabel X: Mod de folosință pentru suprafața agricolă a orasului Sulina

Sursa: INSSE-Tempo Online

Sectorul argicol este slab deservit în Sulina. Ultimele date statistice, conform INSSE au fost înregistrate în anul 2003, atunci când la Sulina erau cultivate 8ha porumb boabe, 10ha cartofi si 6ha de legume, de pe urma cărora s-au produs 32to porumb boabe, 14to cartofi si 108to legume. În ciuda capacității solului și a climei de a susține culturi de viță-de-vie si pomi fructiferi, pe teritoriul orașului Sulina nu au fost înregistrate culturi de viță-de-vie, în timp ce producția de fructe în anul 2003 a fost de 87to. Cealaltă ramură a agriculturii este creșterea animalelor, iar pe teritoriul județului Tulcea este reprezentată de creșterea de bovine, procine, ovine și păsări. Două mari ferme de porcine activează încă pe teritoriul judetului, lângă Biddia și la 9km distanță de Tulcea. Pe teritoriul orașului studiat sunt înregistrate în 2003 (ultimul an de statistică conform INSSE) producții de 147 to. greutate vie de animale destinate sacrificării pentru consum (0.5% din producția totală la nivel de județ), 3 575hectolitri lapte de vacă și bivoliță (0.95% din producția totală la nivel de județ, 400kg lână (0.05% din producția totală la nivel de județ), 1 154 mii buc. ouă (1.18% din producția totală la nivel de județ). Pe teritoriul județului a altă ramură a agriculturii foarte dezvoltată este cea a apiculturii, care reușește să aducă venituri profitabile celor care o practică.

PESCUITUL

Zona de pescuit a României este cuprinsă între Sulina și Vama Veche.

Fix. X: Situația actuală a activităților de pescuit

Sursa: Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Deltei Dunării,versiunea august 2016

Pescuitul este una din cele mai vechi ocupații ale populației din Delta Dunării și reprezintă și în prezent o activitate economică importantă ocupând mai mult de jumătate din populația activă a deltei, în prezent activând pescari autorizați pentru desfășurarea pescuitului comercial. Acestora li se adaugă și reprezentanții familiilor rezidente în spațiul Rezervației care au dreptul legal să pescuiască pentru consumul propriu. Se poate spune că această activitate ocupă, în scop comercial sau familial, toate familiile rezidente în Rezervație.

În prezent, exploatarea resurselor pescărești din Delta Dunării este reglementată prin acte normative și norme de aplicare ale acestora de către administratorul resursei și de către utilizatori în scopul asigurării utilizării durabile a acestora. Din punct de vedere al scopului capturării, în Rezervație se practică pescuitul comercial, sportiv, științific și familial. După biologia speciilor se distinge pescăria peștilor de apă dulce (Deltă, Dunăre, RazimSinoie), pescăria peștilor marini migratori și pescăria peștilor marini din zona litorală. Activitatea de pescuit comercial se desfășoară în mai multe zone, metodele și uneltele de pescuit fiind specifice pentru fiecare zonă. În Delta Dunării propriu-zisă, pescuitul se desfășoară în tot timpul anului (cu excepția perioadei de prohibiție de 60 de zile) folosindu-se numai tipuri de unelte pasive (vintire, taliene) și active (năvoade, voloage). Capturile realizate în această zonă sunt dominate de caras, crap, plătică și babușcă. Tot în această zonă se realizează și capturi de raci și broaște.

Foto. X: Vintir

Sursa: http://www.plasepescuit.ro/img/vintir/poza_01.jpg

NTop of Form

Foto. X: Năvod

Sursa: https://bit.ly/2K85vbt

Foto. X: Crap

Sursa: https://bit.ly/2rB115m

Top of Form

Foto. X: Plătică

Sursa: https://bit.ly/2jODRoC

Din perspectiva pescuitului comercial marin, Sulina face parte din scurta înșiruire de numai 3 porturi de pe teritoriul României, în care pot acosta nave cu lungimi mai mari de 12m, fiind concomitent una dintre locațiile unde acostează și ambarcațiunile folosite la pescuit costierla scară redusă ce pot acosta în locații unde nu sunt asigurate facilități de debarcare. În zona costieră și marină, se desfășoară un pescuit pasiv cu taliene gigant și semigigant, pe toată coasta marină aferentă Rezervației. Destul de sporadic se desfășoară și un pescuit activ cu nave mici de traulare, în zone situate dincolo de izobata de 20 m. Capturile sunt dominate de specii de talie mică (hamsie, gingirică, stavrid, șprot) speciile mai valoroase, (calcan, scrumbie albastră, pălămidă, chefal, rechin) fiind foarte slab reprezentate.

Foto. X: Scrumbia Albastră

Sursa: http://ghidpeste.wwf.ro/wp-content/uploads/2016/10/287910.jpg

Pe teritoriul orașului Sulina există 4 puncte de debarcare și centre de primă vânzare, dintr-un total de 14, alături de Jurilovca, Periboina, Gura Portiței-Periboina, Vadu, CapMidia, Constanța, Costinești, Olimp, Mangalia și Vama Veche. Aceste date subliniază ideea că infrastructura pentru porturi amenajate cu dane specializate și spații de depozitare precum și locații pentru organizarea primei vânzări a peștelui, lipsește în totalitate.

Realitatea teritorială însă dezvăluie o situație cu mult mai îngrijorătoare, situație ce nu reiese din datele statistice, și conform căreia în Delta Dunării are loc o diminuare masivă a cantității de pește, accesul localnicilor la pește devenind din ce în ce mai greu. Heleșteele Deltei se transformă treptat în câmpuri de floarea soarelui sau în cluburi de pescuit sportiv cu circuit închis.

Împuținarea peștelui vine de asemenea în urma pescuitului irațional sau electrocutat de firele braconierilor; locurile de înmulțire naturală a peștelui au dispărut odată cu realizarea de diguri sau amenajări piscicole de mii de hectare, dintre care majoritatea în prezent nu mai au apă și sunt concesionate în favoarea obținerii unor ubvenții agricole.