PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [309082]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” [anonimizat] I

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. Larisa Ileana Casangiu

Candidată:

Prof. [anonimizat] P.N. Seimeni

CONSTANȚA

2015

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Dezvoltarea limbajului preșcolarului prin

intermediul șezătorii literare

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. Larisa Ileana Casangiu

Candidată:

Prof. [anonimizat] P.N. Seimeni

CONSTANȚA

2015

Cuprins

Abrevieri…………………………………………………………………………………………………………4

Lista figurilor………………………………………………………………………………………………….4

Lista tabelelor…………………………………………………………………………………………………4

Argument……………………………………………………………………………………………………….5

Capitolul I: Caracteristicile dezvoltării psihofizice la vârsta preșcolară……………..7

I.1. Particularități ale dezvoltării fizice la vârsta preșcolară……………………………………………….7

I.2. Particularități ale dezvoltării psihice la vârsta preșcolară……………………………………………11

Capitolul II: Limbajul preșcolarilor. Trăsături……………………………………………….17

II.1. Limbajul și comunicarea verbală și nonverbală la preșcolari…………………………………….17

II.2. Structuri lexicale comune la copiii de vârstă preșcolară……………………………………………19

II.3. [anonimizat], sens, [anonimizat], soluții…………………………………………………………………………………………………….22

Capitolul III: Dezvoltarea limbajului preșcolarilor prin intermediul șezătorii literare…………………………………………………………………………………………………………..29

Rolul și importanța șezătorilor literare în dezvoltarea limbajului preșcolarilor…………………..29

Capitolul IV: Cercetare experimentală privind dezvoltarea limbajului preșcolarului prin intermediul șezătorii literare în învățământul preșcolar………42

IV.1. Coordonate generale ale cercetării………………………………………………………………………..42

IV.2. Obiectivele cercetării………………………………………………………………………………………….43

IV.3. Ipoteza cercetării……………………………………………………………………………………………….43

IV.4. Testarea inițială………………………………………………………………………………………………….44

IV.5. Etapa formativă…………………………………………………………………………………………………50

IV.6. Testarea finală…………………………………………………………………………………………………..70

Concluzii……………………………………………………………………………………………………….77

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………79

Anexe……………………………………………………………………………………………………………81

Abrevieri

Ed. – Editura

– Editura Didactică și Pedagogică

ex. – exemplu

f.a. – fără an (fără precizarea anului)

fig. – figura

p. – pagina

pp. – pagini(le)

rev. – revista

vol. – volum(ul) / volume(le)

Lista figurilor

Fig.1 – Histogramă cu rezultatele obținute la testarea inițială (Nivel I)………………………………45

Fig.2 – Histogramă cu rezultatele obținute la testarea inițială (Nivel II)…………………………….48

Fig.3 – Histogramă cu rezultatele obținute la testarea finală (Nivel I)………………………………..71

Fig.4 – Histogramă cu rezultatele comparative (Nivel I)………………………………………………….72

Fig.5 – Histogramă cu rezultatele obținute la testarea finală (Nivel II)………………………………75

Fig.6 – Histogramă cu rezultatele comparative (Nivel II)…………………………………………………76

Lista tabelelor

Tabel 1 – Inițialele subiecților și vârsta acestora (Nivel I)………………………………………………..42

Tabel 2 – Inițialele subiecților și vârsta acestora (Nivel II)……………………………………………….43

Tabel 3 – Testare inițială (Nivel I)…………………………………………………………………………………44

Tabel 4 – Rezultate testare inițială (Nivel I)……………………………………………………………………45

Tabel 5 – Testare inițială (Nivel II)……………………………………………………………………………….47

Tabel 6 – Rezultate testare inițială (Nivel II)………………………………………………………………….48

Tabel 7 – Etapa formativă…………………………………………………………………………………………….50

Tabel 8 – Testare finală (Nivel I)…………………………………………………………………………………..70

Tabel 9 – Rezultate testare finală (Nivel I)……………………………………………………………………..71

Tabel 10 – Testare finală (Nivel II)……………………………………………………………………………….74

Tabel 11 – Rezultate testare finală (Nivel II)………………………………………………………………….75

Argument

Prezenta lucrare își propune să le îmbunătățească limbajul preșcolarilor prin intermediul șezătorilor literare.

Prin specificul lor, șezătorile reprezintă un nesecat izvor de bucurie și satisfacții, creând bună dispoziție și favorizând dezvoltarea copiilor atât din punct de vedere psihic, dar și fizic. Aceasta favorizează, valorifică și dezvoltă experiențele copilului într-un climat nou, stimulativ, în care au libertatea să-și manifeste interesele, să-și exprime impresiile și trăirile, accentul deplasându-se cu preponderență de pe informativ pe formativ.

Cunoscând plăcerea copiilor pentru spectacole, manifestări artistice, disponibilitatea lor de a se identifica cu personajele din diverse creații literare și bucuria lor de a se exterioriza prin prisma acestora, toate acestea desfășurându-se într-un cadru de sărbătoare, am considerat foarte natural să abordez acest subiect, al șezătorilor literare, al importanței lor în dezvoltarea limbajului preșcolarilor, în lucrarea de față.

Educarea conduitei verbale a preșcolarului constituie o premisă psiho-pedagogică a pregătirii lui pentru școală.

La venirea în grădiniță, copilul de trei ani are un limbaj cu caracter situativ, ce se exprimă prin dialog. Sensul cuvintelor și propozițiilor depinde de împrejurările concrete, iar vorbirea situativă este completată de gesturi. La această vârstă, raporturile gândire-vorbire sunt deseori surprinzătoare. Uneori copilul nu este în stare să explice acțiunile inteligente pe care, totuși, le stăpânește pe plan practic, alteori execută ordine pe care nu este în stare să le repete. Uneori, de dragul sonorității cuvintelor, prinde din zbor noțiuni pe care nu le înțelege și le folosește la întâmplare sau formează expresii fără să aibă o cât de mică idee despre raportul pe care-l exprimă. Limbajul la această vârstă este format din propoziții scurte, abundă exclamațiile, interjecțiile, repetițiile, onomatopeele. Pe lângă aceasta, este cunoscută dificultatea pe care o întâmpină copilul de 3 ani în emiterea și pronunțarea corectă a cuvintelor vorbirii.

Ne-am propus să tratăm în lucrare aspecte esențiale referitoare la temă (de la fundamentarea teoretică și psihopedagogică a problemelor implicate), la metode și procedee aplicate la lotul experimental și cel de control privind dezvoltarea limbajului preșcolarilor.

Toate aceste constatări au constituit un argument puternic în optiunea noastră pentru această temă de educarea limbajului în vederea susținerii lucrării metodico-științifice pentru obținerea gradului didactic I.

În acest sens, lucrarea va fi structurată astfel:

Capitolul I (Caracteristicile dezvoltării psihofizice la vârsta preșcolară) va prezenta trăsăturile psihice si fizice ale preșcolarului, de natură să ne orienteze în conceperea activităților pe care le vizăm pentru etapa formativă.

Cel de-al doilea capitol, intitulat “Limbajul preșcolarilor.Trăsături.”, redă caracteristici ale limbajului la vârstă preșcolară.

Cel de-al treilea capitol, intitulat “Dezvoltarea limbajului preșcolarilor prin intermediul șezătorilor literare”, prezintă descrierea acestui tip de activități – șezătorile literare – și exemple concrete de realizare.

Ultimul capitol conține designul cercetării experimentale întreprinse (Cercetare experimentală privind dezvoltarea limbajului preșcolarului prin intermediul șezătorii literare).

Întregul demers pornește de la convingerea că grădinița poate să-l înzestreze pe copil cu un vocabular bogat si nuanțat. Ea poate și trebuie să reprezinte acea minunată cutie de rezonanță în care cuvântul, ca material sonor specific primei trepte a copilăriei, se poate transforma în cuvântul muzică, în care corespondența mentală duce vădit la progres.

CAPITOLUL I

Caracteristicile dezvoltării psihofizice la vârsta preșcolară

I.1. Particularități ale dezvoltării fizice la vârsta preșcolară

Perioada preșcolară (3-6/7ani) se caracterizează printr-o dezvoltare complexă și interesantă, cu influență asupra evoluției biopsihice ulterioare.

“Expresia celor 7 ani (6 ani) de acasă, pe care “omul îi are sau nu îi are”, reflectă tocmai importanța constituirii bazelor activității psihice și conturarea trăsăturilor de personalitate ce își pune pecetea pe comportamentele viitoare”.

Copilul preșcolar traversează etapa cunoașterii prin lărgirea contactului cu mediul social și cultural din care asimilează modele de viață ce determină o înțelegere tot mai activă la condiția umană.

Preșcolaritatea aduce schimbări importante atât în planul dezvoltării somatice, a celei psihice, cât și în planul vieții relaționale.

Dacă antepreșcolaritatea a fost perioada expansiunii subiective, preșcolaritatea este vârsta descoperirii realității, a realității fizice, umane și mai ales a autodescoperirii.

Dacă în perioada anterioară trăia într-un univers instabil, modificat,după dorințe, adeseori, acum copilul descoperă că există o realitate externă care nu depinde de el și de care trebuie să țină cont dacă vrea să obțină ceea ce dorește.

În acest sens, Paul Osterrieth spunea “unei lumi în care e de ajuns să dorești sau să mimezi pentru a fi satisfăcut,îi urmeză treptat o lume în care trebuie să respecți regula jocului,în care trebuie să faci ce este necesar”.

Adulții îi “impun” un anumit mod de a se comporta, “îi obligă” la diverse reguli de folosire a obiectelor, mimarea unor acțiuni este înlocuită cu învățarea, cu atitudinea mult mai realistă.

Realitatea își face apariția pe toate planurile, nu numai fizic. Astfel, în plan uman, dacă până acum el se confunda cu alte persoane, mai ales cu mama sa, acum începe să-i recunoască acesteia o individualitate proprie.

Extinderea cadrului relațional cu obiectele, cu alții, cu sinele constituie o premisă pentru dezvoltarea psihică pe toate planurile.

Se pot remarca unele diferențe în dezvoltarea psihică și mai cu seamă modul de relaționare și adaptare la condițiile de mediu pentru copiii care frecventează colectivitatea și pentru cei care rămân în familie până la intrarea la școală.

Grădinița este percepută de copil ca având cerințe complexe ce depășesc cadrul limitat al familiei și prin aceasta se produc stimulări continue a activitații psihice a copilului.

Copilul este antrenat în activități tot mai diverse, care, alături de joc, contribuie la dezvoltarea fizică și psihică. El este pus în situația de a-l ajuta pe adult la anumite treburi, este solicitat să povestească și să fie atent la felul cum mănâncă, salută, și relaționează cu cei din jur, să traseze linii și bastonașe, să deseneze etc., ceea ce influențează dezvoltarea proceselor de cunoaștere, descoperirea și raportarea tot mai complexă la realitatea înconjurătoare.

Acum copilul înțelege că realitatea externă nu se reduce la propriile sale trăiri, că el se poate raporta mai bine la aceasta dacă o cunoaște și dacă nu ține seama de ea în activitățile pe care le desfășoară.

Tot ceea ce spune, face și acționează, se relaționează și exprimă în atitudini, se joacă și participă la activitățile altora. Îi crează copilului satisfacție, bucurii, trăiri deosebit de intense în planul afectiv, o adevărată fericire și lipsă de griji, fapt pentru care această perioadă a fost numită și “vârsta de aur a copilăriei”.

Creșterea și dezvoltarea “sunt procese cantitativ-calitativ, specifice independente, care fac posibilă distincția dintre ciclu-perioadă (etapă) – stadiu”.

Dezvoltarea fizică este evidentă în perioada preșcolară. Între 3 și 6 ani are loc creșterea staturii, în medie de la 92 cm la 116 cm și cea ponderală de la 14 kg la 22 kg.

Concomitent are loc o schimbare și dezvoltare a structurii mușchilor, descrește ponderea țesutului adipos, pielea devine mai elastică, mai densă, procesul de osificare este mai intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice, claviculare, dantura provizorie începe să se deterioreze și mugurii danturii definitive se întăresc.

În subperioada preșcolară mică (3-4 ani), copilul are o înfățisare ușor disproporționată, când capul este încă mare în raport cu corpul, membrele inferioare și superioare sunt scurte în raport cu trunchiul, dar spre finalul perioadei, copilul capătă o înfățișare mai armonioasă. Organismul în întregime, devine mai elastic, iar mișcările mai suple și sigure.

Se menține, totuși, o iritabilitate a căilor rinofaringiene și implicit o sensibilitate pentru bolile copilăriei. Continuă dezvoltarea structurală și a diferențelor fine în antrenarea funcțională a scoarței cerebrale, departajarea zonelor vorbirii și fixarea dominației asimetrice a uneia din cele doua emisfere (de obicei stânga), aceasta determinând caracterul de stângaci sau dreptaci sau ambidextru manualitații copilului.

Sub raportul volumului, creierul crește astfel încât de la 350gr. la 3 ani ajunge la 1200gr. la finalul perioadei. Dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexă și impregnate de hormonii tiroidieni și cei ai tumusului, ce au efecte asupra creșterii.

Încă din perioada preșcolară, apar o serie de diferențe între fete și băieți. Aceste caracteristici specifice sexului sunt mai evidente spre sfârșitul perioadei preșcolare. Astfel R. Zozzo se referă la “existența unei agitații mai mari la băieți, la o cooperare mai dezvoltată la fete, însoțită de o activitate verbală mai bogată; la o tendință de izolare la băieți în activități de construcții etc.”

Deosebit de activă este formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea autonomiei, prin organizarea de deprinderi și obișnuințe; comportamente alimentare, de îmbrăcare și igienice.

Perioada preșcolară poate fi împarțită în trei subperioade: subperioda preșcolarității mici (3-4 ani), subperioada preșcolarității mijlocii (4-5 ani) și subperioada preșcolarității mari (5-6 ani).

Subperioada preșcolară mică – se caracterizează printr-o creștere a intereselor, a aspirațiilor și a aptitudinilor mărunte necesare satisfacerii plăcerii de exploatare a mediului. De la un relativ echilibru, la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate.

Integrarea în grădiniță se face cu o oarecare dificultate la această vârstă din cauza dependenței mare pe care o are preșcolarul mic de adult. Adaptarea este cu atât mai dificilă, cu cât copilul prezintă o instabilitate psihomotorie si greutăți în exprimarea clară, ori în înțelegerea celor ce i se comunică. La aceasta adăugându-se fenomenul de egocentrism, descris de J. Piaget prin existența unor limite clare între realitatea personală și cea obiectivă.

Preșcolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plânge râzând și trece ușor de la o dispoziție la alta.

Subperioada preșcolară mijlocie este caracterizată de progresele înregistrate atât din punct de vedere al dezvoltării motricității cât și a funcțiilor cognitive și însușirilor de personalitate. Mișcările devin mai precise și mai rapide, iar mersul mai sigur. Prin mișcare, prin manipularea obiectelor are loc o dilatare a câmpului perceptiv, ceea ce duce la dezvoltarea bazei intuitive a gândirii. De asemenea, o evoluție calitativă se remarcă și în limbaj, îndeosebi forma sa interioară, ce joacă un rol esențial în organizarea întregii activități psihice.

Acum copilul devine mai sensibil al evenimentele din jurul său și este capabil să facă aprecieri, relativ corecte față de comportamentul altora. Copilul se poate antrena în activități de mai lungă durată si se străduiește să-i fie de folos adultului, ceea ce-i produce mari satisfacții.

Subperioada preșcolară mare este o perioadă de trecere între perioada preșcolară mică si mica școlaritate. Se menține o anumita opozitie față de adult, dar marcată de tendința de reconciliere. Se manifestă o conduită duplicitară, în funcție de cele două medii, gradiniță și familie, în sensul că un copil poate fi destins, disponibil la grădiniță și răsfățat, nervos acasă sau invers, acest comportament fiind determinat de existența în unul dintre aceste medii a unor persoane defavorizante psihic pentru el, sau a unor persoane cu care nu stabilește relații din cauza unor baraje psihice: teamă, antipatie, nesiguranță.

Se constată o mai mare adaptare a acestuia la mediile sociale în care trăiește, o autoreglare mai eficientă a comportamentalelor copilului în raport cu interacțiunile pe care le are în mediul familial și al grădiniței și o dezvoltare a inteligenței generale exprimată prin creșterea gradului de înțelegere a raporturilor de cauzalitate, de determinare, de condiționare dintre fenomene exprimate în plan concret.

”Esența profilului psihologic al acestei etape de dezvoltare se exprimă prin trezirea sentimentului de personalitate. Acesta este manifestat printr-o anumită atitudine de opoziție (Wallou – “spirit de contrazicere și de obrăznicie”), apoi printr-o anumită “paradă a eului” relevată prin agilitatea corpului, “grație stângace, dar plină de farmec”, folosită pentru a determina atenția și admirația celor din jur.” Grădinița – care și-a fixat ca obiectiv dezvoltarea fizică, morală și intelectuală a copilului, se confruntă, din păcate, cu inegalitatea în dezvoltarea copiilor care o frecventează. În funcție de mediul socio-cultural sau familial din care au provenit, nu toți copii se adaptează la fel de repede, pentru a beneficia de același mod de predare. Copiilor care pleacă dintr-un mediu cu carențe, cărora le este greu să se exprime și să lege prietenii cu cineva, așadar copiilor cu dificultăți sociale sau culturale, grădinița le este indispensabilă. Cu cât numărul anilor petrecuți în grădiniță este mai mare, cu atât mai puțin copilul riscă să repete o clasă în cursul primar, iar această relație este mai pregnantă în cazul în care mediul de origine al copilului este mai defavorizat. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere rolul de integrare și de prevenire al grădiniței “ea trebuie să reducă inegalitatea de dezvoltare dintre copii, pentru că după aceea va fi prea târziu”.

I.2. Particularități ale dezvoltării psihice la vârsta preșcolară

Perioada preșcolară este una din etapele de intensă dezvoltare psihică.

Senzațiile și percepțiile se dezvoltă atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Ele devin mai precise, mai complexe, mai corect orientate pe obiect sau pe situație și au un conținut tot mai complex.

“Începe să diferențieze și să denumească culorile, diferite tipuri de activități, semne de circulație”. Sensibilitatea auditivă devine de două ori mai fină în această perioadă, iar cea tactilă se subordonează văzului și auzului ca modalități de susținere a lor și de control”.

Se dezvoltă mult auzul verbal și cel muzical. Achiziția limbajului are, de asemenea, un rol important în dezvoltarea percepției și reprezentărilor. Acum, cuvintele care exprimă caracteristici tactile sunt mult mai stabile ca semnificație și au un caracter mai evident operațional. ”Limbajul, arată Wallou, este un suport necesar reprezentărilor mai ales când ele trebuie să se ordoneze liber pentru a face pe copil să depășească datele imediate și actuale ale experienței.”

Cuvântul poate acționa și asupra restructurării reprezentărilor. Dacă li s-a propus copiilor să deseneze un animal și, în același timp, să povestească ceva din viața lor, imaginile rezultate au fost mult îmbogățite. Percepțiile preșcolarilor se formează ca urmare a acțiunii directe cu obiectele, astfel încât o posibilitate mai mare, neîngrădită, de acces la obiecte, manipularea, compunerea și descompunerea lor conduce la o mai bună cunoaștere și o formare corectă a percepțiilor.

Ca urmare a dezvoltării limbajului, experiența intuitivă nu numai că se fixează mai bine dar, prin intermediul cuvântului, ea poate fi actualizată la nivelul reprezentărilor, dând posibilitatea copilului să evoce obiecte și situații în absența acestora. Bazându-se pe caracterul concret al percepțiilor, și reprezentările sunt intuitive, situaționale, cu timpul devenind mai clare și cu conținut tot mai complex. Spre sfârșitul preșcolarității se dezvoltă diferite forme ale reprezentărilor, dintre care cele mai importante ale memoriei și imaginației.

Un salt spectaculos se produce la nivelul dezvoltării proceselor superioare și a celorlalte funcții psihice.

Intelectul este deosebit de sensibil la modificări, transformări, reorganizări, fiind supus unei evoluții constante si determinate pe întreaga durată a vieții omului.

După vârsta de 4 ani se manifestă și este foarte activă capacitatea de memorare.

Memoria capătă caracteristici psihice si sociale importante, mai cu seamă datorită vorbirii. Ca urmare a memoriei, copilul intuiește cerința fixării și păstrării sarcinilor de joc. Activă este și în învățarea de poezii și reproducerea lor, deși în ceea ce privește reproducerea unei poezii, se evidențiază o oarecare rigiditate, copilul neputând continua recitarea dacă este întrerupt.

Dacă în antepreșcolaritate predomină memoria involuntară și mecanică, în preșcolaritate devin tot mai evidente formele intenționate și logice ale memoriei, datorită dezvoltării gândirii și limbajului. Memoria este strâns legată de interesele copilului. Conținutul memoriei este foarte bogat în mișcări, stări afective, imagini, cuvinte, idei. Este semnificativă creșterea intervalului de timp în care devine posibilă recunoașterea unui material după o singură percepție. Totuși, memoria copilului rămâne incoerentă, nesistematizată.

La rândul ei, atenția este importantă în asigurarea desfășurării oricărei activități, focalizând și centrând energia psihicului. În preșcolaritate se dezvoltă formele atenției voluntare și o serie de calități ale acesteia: volumul, stabilitatea, concentrarea și altele. Atenția voluntară este alimentată de dorințele și intențiile copilului de a finaliza activitatea. Concentrarea atenției crește de la 5-7 minute la preșcolarul mic, la 12-14 minute la preșcolarul mijlociu și la 20-25 minute la preșcolarul mare și chiar la 40-45 minute în joc, în audiția sau vizionare de diafilme, teatru de copii etc.

De la faza simbolică, după 3 ani, inteligența parcurge o etapă de inventivitate ce pregătește gândirea operativă.

Gândirea preșcolarului este predominant preconceptuală. Cu ajutorul cuvântului, care este un simbol, preconceptele câștigă în generalitate și precizie și treptat, se ajunge la construirea claselor logice.

Caracterul intuitiv al gândirii produce dificultăți în desprinderea de imagine și în reflectarea ansamblului elementului cu care operează. La aceasta se adaugă și dificultățile pe care le are copilul în a distinge corect între realitatea externă și cea internă cu o tendință de a raporta totul la propria sa persoană, ca urmare a gândirii sale egocentrice.

Există și o altă caracteristică mai accentuată pentru preșcolarul mic și, parțial, cel din grupa mijlocie, caracteristică foarte activă în antepreșcolaritate, și anume animismul gândirii – copilul crede că toate lucrurile sunt însuflețite, simt și trăiesc la fel ca și el.

Sincretismul gândirii, ca și celelalte caracteristici se depășește treptat prin îmbogățirea cunoașterii și experienței copilului, prin dezvoltarea capacității de comunicare și de folosire a raționamentelor.

Perioada preșcolară se caracterizează prin mari achiziții culturale, intensă asimilare intelectuală, de creștere a posibilităților gândirii în înțelegerea situațiilor noi și în depășirea animismului primar și sincretismului simplist, cu ajutorul inteligenței.

Limbajul copilului antepreșcolar are un caracter situativ, luând în majoritatea cazurilor formă de dialog. Acest limbaj dialogat cuprinde fie răspunsuri la întrebările adulților, fie întrebări adresate acestora în legătură cu diferite dificultăți ivite în activitatea sa cu obiectele, fie cereri care vizează satisfacerea trebuințelor sale momentane. Sensul cuvintelor și propozițiilor folosite de copii la această vârstă depinde în mare măsură de împrejurările concrete, putând fi precizat numai în situația cunoscută de cei care participă la dialog.

În grădinițele de copii, la grupa mică, pentru copiii de 3 ani, se respectă particularitățile de vârstă, având în vedere predominarea primului sistem de semnalizare, majoritatea activităților desfășurându-se cu ajutorul materialului intuitiv. În activitățile de educare a limbajului și comunicării, ponderea o au activitățile de povestire a educatoarei și de repovestire a copiilor. În aceste activități se folosesc planșe, cărți ilustrate, jetoane ori cuburi cu imagini din povești, tocmai pentru a respecta caracterul situativ al limbajului preșcolarului de grupă mică și caracterul concret al operațiilor sale mintale.

În anii următori, sub influența exercițiilor impuse de activitățile desfășurate, a comunicării, are loc o asimilare rapidă a acțiunilor concrete și fixare în plan mental a unor scheme de operare ce permit renunțarea la suportul material. În exprimarea verbală intervine organizarea relațională a celor relatate și povestite. În procesul de comunicare cu ceilalți, copilul transmite ceea ce a văzut și auzit, ceea ce a trăit, a făcut și gândit.

Astfel se constituie limbajul contextual, care este mai închegat și mai coerent. Copilul povestește sub formă monologată ce a văzut în timpul plimbărilor, la teatrul de păpuși, despre relațiile lui cu alți copii, despre tot ce s-a întâmplat în viața și activitatea sa. Spre deosebire de limbajul situativ, în cazul limbajului contextual nu mai este necesar ca ascultătorul să cunoască situația la care se referă copilul, deoarece conținutul comunicării reiese din însuși contextul celor spuse.

În vederea exersării limbajului contextual, închegat, copilului nu mai trebuie să i se ofere atât de des sprijin concret (ilustrații); acum este important să îl stimulăm să-și organizeze rațional șirul celor relatate, și, prin întrebări puse cu tact și bine formulate, să îi formăm gândirea logică.

Este evidentă, la vârsta preșcolară, și funcția de orientare socială a limbajului; copilul se adresează unui interlocutor cu care poate susține o conversație. El își reglează comportamentul în funcție de ceea ce interlocutorul îi comunică, dar și în funcție de atenția care i se acordă. Preșcolarul este guraliv, dornic să comunice cu adulții, iar lipsa atenției din partea acestora (mai ales a părinților), de cele mai multe ori are efecte negative asupra personalității copilului (devine nesigur, timid, se închide în sine, ori se manifestă violent).

De mare importanță pentru organizarea activităților psihice și psihocomportamentală este apariția, încă din subperioada mică a preșcolarității a limbajului interior. Odată cu interiorizarea limbajului, care intervine tot mai evident la 4-5 ani, se intensifică funcția intelectuală a limbajului, constând în planificarea mintală și reglarea activităților practice.

Această reglare se realizează prin fixarea în cuvinte a scopului acțiunilor, prin analiza mentală a modalităților de rezolvare, prin planificarea acțiunilor viitoare. Vorbirea monologă, cu “sine însuși”, însoțește adesea activitatea practică a copiilor, având un rol important în reglarea și planificarea activităților.

S-a observat că limbajul interior apare și se manifestă deosebit de energic atunci când copilul are o problemă sau întâmpină dificultăți în activitatea sa. În acest sens, limbajul interior nu numai ca “acompaniază” acțiunile, ci devine o exprimare sonoră a gândirii (copilul “gândește cu voce tare”).

De obicei, copiii mai mari rezolvă “problemele” în tăcere, întrucât își planifică acțiunile mintal, folosind limbajul interior. Așadar, vârsta preșcolară are o deosebită importanță în dezvoltarea limbajului și în ridicarea gândirii pe trepte mai înalte de generalizare și abstractizare. La această vârstă copilul începe să depășească faza limbajului situativ din perioada antepreșcolară și limitele experienței senzoriale, își dezvoltă din ce în ce mai mult capacitatea de a folosi limbajul contextual, intensificându-și funcția intelectuală a limbajului, care constă în planificare mintală și reglarea activităților practice. Datorită particularităților aparatului fonoarticular, ale analizatorului verbomotor și ale celui auditiv, ca și particularităților gândirii copiilor, vorbirea lor prezintă unele trăsături specifice în ceea ce privește: pronunțarea sunetelor și a cuvintelor, bogăția vocabularului, structura gramaticală, cursivitatea și expresivitatea limbajului. Astfel se mai mențin unele dificultăți concretizate în omisiuni, deformări, substituiri, inversiuni de sunete și uneori chiar de silabe și cuvinte. Sunt mai afectate sunetele care apar mai târziu în vorbirea copilului mic și care necesită o modelare mai deosebită la nivelul aparatului fonoarticular (r, s, ș, z, j etc.). În mod normal, aceste dificultăți dispar odată cu dezvoltarea generală psihofizică a copilului preșcolar, dar în anumite situații; prin imitarea unor modele negative în vorbire, prin consolidarea unor deprinderi negative de vorbire etc, pot apărea și tulburări de limbaj, acestea fiind corectate printr-o activitate logopedică specifică.

Ceea ce este impresionant în această perioadă de dezvoltare a copilului, este amploarea vieții imaginative a acestuia, ușurința cu care el trece în orice moment din planul realității în cel al ficțiunii. Se apreciază că dacă afectivitatea este motorul activității copilului, imaginația este calea, mijlocul, metoda de realizare a ei. Imaginația este prezentă în activitatea creatoare regasită în joc, în desen, dar și când reproduce o poezie, un cântec.

Imaginația îndeplinește la copil un rol de echilibrare sufletească, rezolvă contradicția dintre dorințele și posibilitățile copilului.

Pe lângă imaginația pasivă, involuntară, sub forma visului din timpul somnului, se manifestă imaginația creatoare și imaginația reproductivă, implicată în procesul de înțelegere a ceea ce i se povestește.

Perioada preșcolară este perioada în care se manifestă pentru prima dată perioada de creație artistică la copil.

Afectivitatea parcurge și ea un traseu interesant pe linia dezvoltării în perioada preșcolară. Unele stări afective, ca și o parte din expresiile acestora, se dezvoltă și pe bază de intuiție, când copilul adoptă trăirile celorlalți, în special ale mamei. Se pot prelua și modele ale stărilor afective trăite de unele personaje din povești, desene animate, emisiuni TV etc. În jurul vârstei de 4-5 ani pot simula unele stări afective de o anumită factură (supărare, tristețe, exuberanță), pentru a obține de la adult ceea ce dorește.

La preșcolar, își fac apariția unele elemente legate de reglajul psihic al comportamentului prin intermediul voinței, ceea ce creează un contact favorabil pentru dezvoltarea însușirilor de personalitate. Se produc fenomene de transfer afectiv și de identificare afectivă. Copilul își transferă dragostea și atenția către educatoare (afecțiune admirativă), cu care se identifică, fiind pentru el, pentru o perioadă de timp un substituent al mamei. Identificarea se face cu modelele umane cele mai apropiate. Apar stări de vinovăție (la 3 ani), de mândrie (la 4 ani), de pudorelat (la 3-4 ani), criza de prestigiu, mai ales în situațiile de mustrare publică a copilului (la 6 ani).

Este perioada dezvoltării, ca urmare a noului tip de relații, a sentimentelor superioare: morale, intelectuale, estetice.

Din categoria sentimentelor morale, cel mai timpuriu este sentimentul de rușine, apoi de mulțumire, de prietenie. Din categoria sentimentelor intelectuale se structurează sentimentul de mulțumire ce apare în legătură cu satisfacerea trebuințelor de cunoaștere și sentimentul de mirare declansat de contactul cu diferite fenomene noi.

Apar și sentimente estetice generate de contactul cu frumosul din obiecte, povestiri, muzică, mediul înconjurător, de satisfacere a curiozității, a nevoii de a aprecia și de a adapta atitudini față de activitate și față de cei din jur.

Relațiile din mediul familial au un impact mare asupra dezvoltării afective a copilului. “Interrelațiile din triunghiul copil-mamă-tată plămădesc matrițele afectivității pentru întreaga viață”.

CAPITOLUL II

Limbajul preșcolarilor. Trăsături.

II.1. Limbajul și comunicarea verbală și nonverbală la preșcolari

Limbajul este forma de comunicare a unor mesaje între emițători și receptori – constituind esența întregului proces școlar preuniversitar de educare a limbajului, ca proces de educare a comunicării.

Întreaga perioadă a școlarizării tinerilor – de la grădiniță până la absolvirea liceului – este marcată, preponderent, de realizarea obiectivelor ce vizează educarea limbajului. Limbajul rămâne o marcă de reprezentativitate intelectuală pentru oameni, fiind un instrument de achiziționare – orală sau prin scris – a majorității informațiilor din oricare domeniu de specialitate, inclusiv din sectoarele profesionalizate în limbaje simbolice (matematica, informatica etc.)

Dacă urmărim pentru o clipă comunicarea dintre doi oameni constatăm că, prin vorbe, ei își transmit ceea ce gândesc, ceeea ce simt și ceea ce vor să facă, precum și acțiunile necesare vieții și muncii în societate.

Limbajul este deci un mijloc de comunicare specific omului și nu apare spontan la copil, cum nu a apărut nici în cursul istoriei, ci constituie un lung și dificil proces de învățare. Când comunicăm nu ne mai gândim decât la sensul comunicării, la conținutul ei. Articularea sunetelor, respectarea formei gramaticale etc. au devenit acte automatizate, adică acte care nu mai intră în fiecare moment sub controlul direct al conștiinței. La copil însă, până la învățarea și formarea tuturor mecanismelor necesare limbajului, până la automatizarea acestui act complex, comunicarea este în permanență supravegheată de conștiință. Copilul face eforturi vizibile ca să pronunțe corect cuvintele, propozițiile, frazele, nu ca să-și exprime corect gândurile.

Limbajul servește ca mijloc de comunicare a gândirii și se dezvoltă deci în strânsă legătură cu gândirea. Nu se poate comunica fără gândire și comunicarea nu are sens dacă nu exprimă o gândire suficient de dezvoltată. Dar comunicarea și gândirea umană, acte atât de importante și de complexe nu sunt niște fapte misterioase, ci ele sunt rezultatul activității materiei organizate în cel mai înalt grad.

Limbajul își definește “teritoriul" sub câteva coordonate: în educarea spontană a vorbitorilor (îmbogățirea vocabularului, comunicarea verbală – orală, în cultivarea riguroasă a normelor lingvistice, sub forma achizițiilor de competențe normative, precum și în “așezarea" limbajului într-un discurs paracomunicativ, de ascundere, nuanțare, flexibilizare și figurare a atitudinii în relațiile de tip dialog (scris sau oral).

Dezvoltarea comunicării orale vizează, pe lângă cultivarea unor deprinderi de vorbire corectă și însușirea unor reguli necesare comunicării în context social, în relații de cooperare, cultivându-se exprimarea corectă,

În întregul proces de cultivare a vorbirii preșcolarilor, atât prin activități specifice, cât și prin toate celelalte, se urmărește realizarea obiectivelor prevăzute de programă sub aspect fonetic, lexical, îmbogățirea vocabularului cu substantive, adjective, pronume, numerale cardinale, verbe. Atenție deosebită se va acorda expresivității vorbirii, efectuîndu-se exerciții de dezvoltare a exprimării orale și redarea conținutului poveștilor, al diafilmelor sau redarea unor fragmente din povești.

De asemenea, în atenția educatoarelor stă și organizarea de activități menite să le dezvolte copiilor capacitatea de a percepe frumusețea limbii literare, a normelor de comunicare orală, de adresare politicoasă, exprimare nuanțată prin utilizarea unor expresii artistice.

Pentru a asigura participarea verbală activă a copiilor, este necesar ca în acțiunea educativă din grădiniță, preșcolarii să fie stimulați în a deveni subiecți ai actului pedagogic participând la toate activitățile atât pe plan acțional, cât și mental, în consecință, în toate activitățile comune și la alegere, nu trebuie neglijată antrenarea copiilor în rezolvarea unor situații și în verbalizarea acestora, în această direcție un rol esențial îl au exemplul conduitei verbale a educatoarei și a grupului. Cunoaștem că la această vârstă copiii, neavând o experiență proprie, imită foarte mult, iar în jocurile lor aplică ceea ce au învățat mai ales sub aspectul exprimării verbale.

La venirea în grădiniță, copiii au o serie de rețineri și de deficiențe sub raportul exprimării verbale. Să nu uităm că, în bună parte, dificultățile și greșelile lor de pronunție provin din dezvoltarea încă insuficientă a analizatorului motor-verbal, inclusiv a aparatului fonator. Exercițiul verbal, realizat zi de zi, audiția pronunției corecte a adultului contribuie la dezvoltarea corespunzătoare a comunicării.

De aceea considerăm necesară integrarea copilului în viața de colectiv cu atât mai timpuriu cu cât copilul este mai timid și are o vorbire mai slab dezvoltată.

Pornind de la ideea că, pe copii nu trebuie numai să-i ascultăm, ci și să-i corectăm și nu numai la activitățile obligatorii, ci și cu prilejul convorbirilor libere dintre ei ori cu adulții, am desfășurat, în fiecare dimineață un dialog cu copiii referitor la modul cum și-au petrecut după-amiaza, la ce i-a interesat mai mult din tot ce au văzut ori au aflat.

Este bine cunoscut faptul că la vârsta preșcolară însușirea sistemului fonetic al limbii este încă incipientă, mai ales la cei din grupa mică și mijlocie. Sunt copii care nu pot articula corect sunetele limbii, înlocuiesc unele prin altele, omit anumite sunete sau le inversează. Unele dintre aceste neajunsuri se mențin și la copiii din grupa mare. La grădiniță, având ca obiectiv principal pregătirea preșcolarului pentru școală, știind că subdezvoltarea laturii fonetice a vorbirii poate să devină la un moment dat un handicap și poate provoca rămânere în urmă la învățătură, am făcut multe exerciții de formare a limbajului citit-scris, căutând să obțin stăpânirea corectă a fenomenelor.

Comunicarea nu presupune neapărat folosirea exclusivă a limbajului verbal. Comunicăm nonverbal cu ajutorul expresiilor feței, al gesturilor și mișcărilor corpului. Comunicăm, deci și atunci când tăcem sau dăm din umeri. Căile de comunicare nonverbală sunt reacții pe care de multe ori nu le conștietizăm, dar care sunt evidente pentru cei din jur. Alteori se poate recepționa mesajul din inflexiunile vocii interlocutorului, acesta fiind cazul unor elemente de paralimbaj.

Pentru educatoare este foarte important să cunoască semnificația unor gesturi și atitudini corporale ale copiilor care pot traduce intenții, relații, trăiri.

În grădinița de copii se pot practica exerciții și jocuri de comunicare nonverbală, prin care se dezvoltă și se extind relațiile de cooperare între preșcolari, stimulându-se totodată atenția și creativitatea copiilor. De mici, copiii utilizează coduri nonverbale distincte care la sosirea în grădiniță au o importanță însemnată în succesul și integrarea lor în colectivitate.

Educatoarea poate decodifica mesajele transmise de postura adoptată de copii. Un copil care se oprește brusc în fața unui coleg în așa- zisa poziție a călărețului, cu picioarele depărtate, bine înfipte în podea, prezintă deja o amenințare pentru cel din fața lui. O ținută cu spatele drept inspiră încredere în forțele propii, în timp ce “ umerii căzuți" dau o notă de neîncredere.

Prin diversitatea și natura activităților de comunicare propuse, instituția preșcolară contribuie la procesul de cunoaștere, formare și educare prin interrelaționare, la adaptarea și socializarea copiilor, la dezvoltarea relațiilor de cooperare între aceștia.

II.2. Structuri lexicale comune la copiii de vârstă preșcolară

În perioada preșcolarității, vocabularul copilului se îmbogățește de la 700-800 de cuvinte la vârsta de 3 ani până la aproximativ 4000 de cuvinte la 7 ani. În perioada preșcolară, copilul își însușește lexicul de bază al limbii române, fiind apt să comunice cu cei din jur. Copilul recurge mai mult la cuvinte cu conținut concret, cel mai adesea, legat direct de realitatea imediată. De aceea, în vorbirea copilului preșcolar predomină substantivele și verbele, adjectivele care arată însușiri perceptibile vizual, auditiv, tactil, și mai puține pronume și numerale care, în esență sunt substituienți de nume și a căror semnificație e mai greu de înțeles.

Vocabularul copiilor de vârstă preșcolară cuprinde: substantive comune, substantive proprii, adjective, numerale cardinale și ordinale, verbe, adverbe, prepoziții, conjuncții.

În procesul însușirii diferitelor cuvinte, se va asigura legătura permanentă dintre acestea și obiecte, ființe, acțiuni, fenomene, persoane, copiii fiind deprinși să le folosească în vorbirea curentă, în exprimarea impresiilor personale.

În lexicul copiilor cel mai adesea întâlnim substantive comune. Exemplu de substantive comune frecvent folosite: mamă, tată, soră, frate, bunic, pâine, carne, lapte, brânză, apă, măr, banană, masă, scaun, etc. copii denumesc în sens larg obiecte cu care vin în contact direct acasă și la grădiniță.

În vocabularul lor copiii folosesc și substantive proprii care denumesc numele lor (Alina, Alexandru, Mihai, Maria), al fraților, al părinților, nume ale unor orașe din țară, numele țării.

În lexicul copiilor preșcolari se constată și folosirea diferitelor adjective. Accentul cade pe însușiri privind culoarea (roșu, galben, verde, albastru, alb, negru), pe raporturi dimensionale (mare, mică), pe însușiri gustative (dulce, acru), olfactive, pe calități morale (leneș, harnic, mincinos).

Copiii preșcolari folosesc și pronumele personal (eu, tu, el, ea), pronumele de politețe (dumneavoastră), dar în sens mai restrâns. Exemplu: “Tu mi-ai dat mingea.”

În lexicul copiilor se constată că aceștia utilizează atât numeralele cardinale, cât și cele ordinale (unu, doi, trei, primul, al doilea, al treilea). În joc, copilul verbalizează acțiunea (”Eu îți dau o papușă, două mașini” sau ”Îți dau prima mașină, a doua papușă”).

În vocabularul copiilor sunt și cuvinte care denumesc acțiuni (verbe). Accentul cade pe acțiunile copilului în familie, la grădiniță, pe stradă, pe acțiunile adultului și ale animalelor cunoscute. (exemple din vorbirea copiilor: câinele latră, câinele roade un os, câinele stă la pândă sau eu mă joc, eu voi fi doctor).

Copiii folosesc cuvinte și adverbe referitoare la locul unde se petrece acțiunea, la timpul când se desfășoară.

Aceste cuvinte folosite de copiii preșcolari sunt achiziții ale propriului vocabular.

La sfârșitul perioadei preșcolare copilul stăpânește formele gramaticale și, în general, le folosește corect în vorbirea sa.

Atât vocabularul cât și structura gramaticală sunt însușite de copii în mod practic în procesul viu al comunicării ascultând vorbirea celor din jur.

Preșcolarul “nu învață” regulile gramaticale ca atare, nu cunoaște definiția lor, nu știe ce este substantivul, adjectivul, verbul, adverbul, dar respectă în vorbirea sa regulile principale de modificare și îmbinarea cuvintelor în propoziții.

În general, preșcolarii reușesc să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate; alcătuiesc propoziții în care să folosească substantive în cazul genitiv (“Coșul este al Scufiței Roșii”); folosesc substantive la numărul singular și plural; folosesc corect verbele cunoscute la timpul prezent, imperfect – eu mâncam, perfect compus – eu am mâncat și la viitor; alcătuiesc corect propoziții și fraze folosind acordul între părțile principale și secundare ale propoziției (acordul dintre subiect și predicat, acordul dintre adjectiv și substantiv, acordul dintre subiect și atribut, acordul dintre predicat și complement).

Copiii de vârstă preșcolară reușesc să realizeze acordul logic al subiectului cu predicatul. (“Băiatul se joacă.”); acordul dintre substantiv și adjectiv (“Cana are culoarea galbenă.”)

Practica pe care o desfășor la clasă mi-a permis să constat că sunt și preșcolari care nu fac acordul adjectivului cu substantivul în gen și număr.

Preșcolarii pronunță corect substantivele la singular și plural (floare – flori, om – oameni, caiet – caiete etc.).

Unii dintre copiii de vârstă preșcolară folosesc corect substantivul în cazul genitiv, la alții însă am constatat lacune în vorbire. Exemplu din vorbirea copiilor: “Morcovul este hrana iepurașului.”; “Aluna este hrana veveriței.”

Copiii își însușesc în mod organizat regulile gramaticale și întreaga bogăție semantică și stilistică a limbii materne.

Premisele unei comunicări verbale corecte și complexe pot fi asigurate încă de la grupa mică.

II.3. Identificarea tipurilor de greșeli, pronunție, sens, plasare în context, utilizare corectă, soluții.

Limbajul este instrumentul corect de comunicare interumană. Pentru orice om, gradul de stăpânire și de folosire al limbii este o trăsătură definitorie a personalității sale.

În perioada preșcolarității, limbajul se perfecționează sub toate laturile sale: fonetic, lexico-semantic și gramatical. Astfel, preșcolarul de 6-7 ani pronunță corect toate sunetele limbii materne, posedă un vocabular de circa 3000 de cuvinte, cărora le cunoaște sensul și formează propoziții – fraze corecte din punct de vedere gramatical. Are o exprimare relativ expresivă, capabilă să redea idei și sentimente pe care dorește să le transmită.

De la limbajul situativ, în grupa mică, trece treptat la limbajul contextual, folosind corect expunerea monologală (relatări, povești, povestiri). De asemenea, de la 4 ani începe să se structureze limbajul interior.

Dacă avem în vedere particularitățile vorbirii copiilor preșcolari este necesar să ne oprim la cele 3 aspecte: pronunție, cuvinte (lexic) și exprimare gramaticală.

La vârsta preșcolară, limbajul cunoaște cele mai profunde schimbări, în strânsă corelație cu exersarea și cu perfecționarea capacității articulatorii. Datorită particularităților aparatului fonator ale cărui componente sunt insuficient exersate pentru vorbire, pronunția copiilor este deficitară. În jurul vârstei de trei ani vorbirea copilului se caracterizează printr-o pronunție inegală a sunetelor limbii materne. Copiii pronunță, în general, cu ușurință cuvintele cu o structură vocalică sau preponderent vocalică, dar întâmpină greutăți în cazul consoanelor și, mai ales, al grupurilor consonantice. Mulți copii nu diferențiază bine consoanele lichide (l, r), consoanele constrictive (s, z, ș, j) și pe cele semioclusive (ce, ci, t).

Se pune întrebarea cum identificăm greșelile de pronunție. Răspunsul este simplu: prin intermediul jocurilor orale. Desigur, metoda de bază rămâne exercițiul, dar nu un exercițiu plictisitor, ci un exercițiu, joc plin de surprize. De exemplu, prin desfășurarea jocului “Alege corect” am putea depista pronunțarea corectă a sunetelor separat și în cuvinte. Prin acest joc am putea depista perceperea corectă sau incorectă a sunetului, semnalarea prezenței sau absenței unui anumit sunet într-un cuvânt. Cauza principală a acestor defecte o constituie tocmai slaba dezvoltare a auzului fonetic.

Jocurile-exercițiu pot aduce o contribuție de seamă nu numai la perceperea clară și corectă a sunetelor corespunzătoare, ci și la corectarea pronunției defectuoase a acestora.

În cazul jocului “Librăria”, de exemplu, se poate depista pronunțarea corectă a cuvintelor. În această idee, se pot da copiilor, individual, jetoane cu diferite imagini. Copiii au ca sarcină să verbalizeze ceea ce văd. Se poate constata că sunt copii care întâmpină greutăți la interpretarea jetoanelor. Se pot adresa întrebări ajutătoare, conducându-i astfel la interpretarea imaginii de pe jeton.

Procedeul folosit dă posibilitatea de a-l corecta pe copilul care pronunță greșit și totodată se poate evalua posibilitatea pe care o are la acest capitol.

Un studiu mai atent al vorbirii și comunicării la copii în timpul activităților din grădiniță, în conversația cu adulții și între ei, sau al producțiilor artistice verbale la serbările cu părinții, evidențiază un evantai de forme, privind abaterile de la pronunția normală, a ritmului și fluenței vorbirii.

Până în jurul vârstei de 5 ani, greșelile de pronunție sunt considerate firești, fiind determinate de adaptarea treptată a aparatului fonator la exigențele emisiei verbale, de perfecționarea continuă a posibilităților de diferențiere auditivă.

Cunoscute sub numele de dislalii, greșelile de pronunție constau în alterarea sunetelor, substituirea, inversarea sau omisiunea acestora.

Dislalia este “tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii, care constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete)”.

Dintre cazurile de substituire, mai frecvente la vârsta preșcolară mică, se înregistrează:

– ș și j înlocuite su s si z – (sase – șase); (zucărie – jucărie)

-s si z înlocuite cu t și d – (tanie – sanie); (tăpun – săpun)

-ce și ci înlocuite cu țe și ți – (țerculeț – cerculeț); (ține – cine)

Consoanele lichide sunt fie omise, fie înlocuite (lață, rață).

Din două sau mai multe consoane alăturate, preșcolarul pronunță, de obicei, numai una: (schie – scrie); (chion – creion).

Adesea sunt omise silabele neaccentuate, mai ales în cuvinte polisemantice: (fafie – farfurie).

Sunt frecvente formulele de inversiune, când ordinea firească a formelor este modificată:

– crastravete – castravete

– hazăr – zahăr

– bulitenie – butelie

Deci, dificultățile de pronunție constau în omiterea, înlocuirea, denaturarea sau inversarea sunetelor mai greu de pronunțat. Este cunoscut din literatura de specialitate și din observația practică faptul că sunetul “r”, în general, apare mai târziu în vorbire. Unii preșcolari spun “ață” în loc de “rață”, “oată”, în loc de “roată”, “tei” în loc de “trei”.

Înlocuirea sunetului r cu alte sunete se face în intenția de a marca sunetul deficient prin altul pe care îl poate pronunța, cu sonoritate oarecum asemănătoare. Sunetul “r” poate fi înlocuit cu următoarele sunete: i, u, v, l, putând spune: “ioșu”, “uoșu”, “voșu”, “loșu”.

Se întâlnește totuși, la vârstă preșcolară, dificultăți de pronunțare a sunetelor “C” și “G”. Sunetul “C” este înlocuit cu sunetul “t” (“totoș” în loc de “cocoș”). Aceeași situație este și în cazul sunetului “G”, care poate fi înlocuit cu “D”. (“dăină” în loc de “găină”).

Exemplu concret întâlnit: “Dăina fațe totdat”.

Sunetul “F” poate fi înlocuit cu sunetele p, t, s: “seleastă” în loc de ”fereastră”.

Se întâmplă uneori, mai ales la preșcolarii din grupa mică și chiar mijlocie, ca, din cauza unei deficiențe minore de auz, vocala neaccentuată să fie omisă. Astfel, în loc de “cădea jos” unii copii spun “cadă zos”, sau “bau apă” în loc de “beau apă”. Omiterea sau inversiunea de silabe este întâlnită: “molocotivă” în loc de ”locomotivă”; “motobil” în loc de ”automobil”; “motochetă” în loc de ”motocicletă”.

Datoria noastră în calitate de educatori este să corectăm cu calm și sistematic aceste greșeli de pronunție săvârșite de copii spre a evita fixarea unei vorbiri incorecte defectuoase.

Se pune întrebarea dacă aceste greșeli de pronunție pot fi corectate în cadrul grădiniței. Răspunsul este da, fără îndoială. Este foarte necesar acest lucru.

Primele măsuri de educare a aparatului fonotor constau în desfășurarea unor exerciții simple, de imitare a unor sunete și fenomene din natură, onomatopee: mersul calului în galop (clo, cli, clo), șuieratul trenului (u, u, u), tunetul (bum, bum), bate vântul (vâj – vâj).

De asemenea, se pot desfășura cu copiii diferite exerciții – joc, exercițiile limitându-se doar la pronunțarea izolată a unor consoane care permit exagerarea articulării: “Șarpele sâsâie” (sss), “E frig” (brr), “Oprim calul” (trr), “Albina bâzâie” (bzz).

Exercițiile pentru dezvoltarea auzului fonematic se pot crea într-o mulțime de varietate pentru copii ce nu pot pronunța corect anumite sunete.

Exercițiile pentru dezvoltarea auzului fonematic are în vedere greșeli care constau în înlocuirea sunetelor, omiterea unor sunete și inversarea ordinii sunetelor. Se pot folosi în acest sens exerciții de pronunțare a unor serii de silabe pentru consolidarea consoanelor primare (p-h – t – d):

pa – pe – pi – po – pu

pap – pep – pip – pop – pup

jocuri de cuvinte: tac – dac – pac – bac

tată – dadă – pată – bâtă

În vederea corectării silabei diferențierii consoanelor surde de cele sonore se pot folosi cuvinte paronime: parcă – barcă; toamnă – doamnă, trepte – drepte. Asemenea exerciții constituie un mijloc foarte eficient de dezvoltare a acuității auditive.

Exercițiile – poezii contribuie și ele la corectarea anumitor deficiențe de pronunție la copii. Acestea trebuie repetate, dar și din ce în ce mai repede.

“Ursu-leț și Ursu-Fleț

Cei doi urși cu părul creț

Vor să prindă pește-n lac

Dar de ce plângi Ursu-Fleț?

Eu n-am prins decât un rac!

(rac – lac)

sau: “Azi, de ziua mamei mele

Desenez un coș cu mere,

Crizanteme mari și prune

Și-apoi struguri și alune.”

(mere – mele)

Aceste exerciții pot contribui la educarea pronunției corecte, la corectarea celor mai frecvente greșeli de pronunțare.

Multă atenție trebuie să se acorde și procesului de însușire și dezvoltare a semnificației cuvintelor.

La 3-4 ani confuziile în denumirea termenilor, inexactitățile, impreciziile în determinarea semnificației cuvintelor sunt destul de frecvente, se întâmplă adesea ca preșcolarii să memoreze și să folosească cuvinte al căror sens le scapă complet. De exemplu, un copil relata: “Macul este roșu și în el are niște bobocei negri.” Fiind întrebat ce se înțelege prin bobocei, a răspuns: niște punctulețe negre. Se mai întâmplă și astfel: copilul folosește aparent corect unele cuvinte, dar la o analiză mai atentă se constată că îi este străină semnificația acestora. De exemplu, un copil de 5 ani a știut să precizeze că broaștele trăiesc în lac. Întrebat fiind ce este lacul, a răspuns: o curte cu nisip. Și la 5-6 ani, se mai constată folosirea într-un context nepotrivit a unui cuvânt auzit recent. Sunt mai multe cuvinte care produc o mare impresie asupra copiilor, fie prin sensul pe care îl bănuiesc, fie prin noutatea sau chiar aspectul sonor care este găsit atrăgător, fapt pentru care le memorează repede și le folosesc, înainte de a le știi sensul adevărat.

Astfel de goluri, de insuficiențe în vorbirea copiilor se evidențiază mai ales în discuțiile lor libere cu educatoarea, în povestiri sau repovestiri.

Căile care pot fi folosite în grădiniță pentru prevenirea acestor goluri sunt următoarele: însușirea unor cuvinte noi în procesul observării directe a lucrurilor, ființelor, aspectelor de viață; explicarea pe cale verbală a unor cuvinte al căror sens este mai puțin cunoscut copiilor; însoțirea unui cuvânt nou cu unul sinonim, cunoscut; folosirea cuvintelor în diferite contexte pentru înțelegerea cât mai deplină a sensului lor.

Un prim semnal al necunoașterii sensului unor cuvinte îl poate constitui pronunțarea greșită a acestora, nerespectarea structurii sonore. În povestiri, educatoarea transmite cunoștințe noi, necunoscute lor. Cuvintele noi trebuie explicate pe loc, pe măsură ce se utilizează. Înțelegerea tuturor cuvintelor trebuie verificată ulterior.

O altă cale pentru însușirea corectă a semnificației cuvintelor o formează folosirea acestora în contexte variate.

Aspectul lexico-semantic și gramatical este uneori deficitar, mai ales din cauza comunicării insuficiente cu adulții, precum și a unei slabe influențe educative din unele familii. Astfel, sunt unii copii cu un lexic sărac și folosit uneori neadecvat, sau alții care se exprimă greșit gramatical, chiar și la 4-5 ani. (“Să mănâncă cu noi” în loc de ”să mănânce cu noi”, sau “să se culcă” în loc de ”să se culce”). Asemenea greșeli se corectează mult mai ușor în cadrul unei comunicări corecte și nu pun probleme decât în cazul unor deficiențe psihice.

Odată cu însușirea cuvintelor, copiii asimilează și sensul acestora, pe care și-l nuanțează sub îndrumarea familiei și a educatoarei. Nu o singură dată, copii adoptă un cuvânt cu un sens atribuit de ei, altul decât cel general acceptat, și-l folosesc adesea pentru că le place cuvântul, nu pentru că îi știu semnificația. Un copil de la oraș spune că vițelul se ține în “garajul” vacii, pentru că nu cunoaște deosebirea (diferența) dintre “grajd” și “garaj”. Sub influența mediului social în care trăiesc, copii elaborează forme gramaticale regulate, fără să cunoască norme sau reguli. Un copil spune: “uite o stelă”, pentru că e o formă mai apropiată fonetic de pluralul “stele”.

În vorbirea copiilor se observă tendința de a disocia formele verbale omofone de singular – plural (copilul se joacă, aleargă, cântă – copiii se joc, alearg, cânt), de a da forme regulate unor verbe neregulate (suntem, sunteai), care nu trebuie reprimate, ci corectate cu grijă.

Jocurile didactice contribuie din plin la corectarea sensului unui cuvânt, sarcină deosebit de importantă la această vârstă a marilor acumulări.

Se pot organiza diferite jocuri care pot să opereze cu diferite antonime, știut fiind că preșcolarul își precizează mai ușor sensurile cuvintelor pe care le diferențiază prin contrast. De exemplu în jocul didactic “Cum este?”, copilul poate fi solicitat să aleagă un jeton, să denumească obiectul din imagine (“coș gol”), iar copilul care are imaginea cu un coș plin să-l așeze lângă coșul gol. Copii pot formula propoziții: “Mama aduce de la piață un coș plin cu legume.”; “Coșul gol este ușor.” În continuare se poate propune copiilor să găsească alte cuvinte cu sens opus: pâine caldă – pâine rece, cer senin – cer înnorat, drum lung – drum scurt, subțire – gros, mare – mic.

Pentru precizarea sensului unor cuvinte-omonime, se pot desfășura diferite jocuri cum ar fi: “La televizor” (se denumesc obiectele expuse și se alcătuiesc propoziții cu ele: toc, broască, cățel, ochi etc.)

Tot prin intermediul jocului didactic se poate realiza precizarea sensului unor cuvinte sinonime prin expunerea unor povești despre anumite animale cunoscute, prin observarea directă în care să folosească în fraze succesive diferite sinonime (vulpe hoață, șireată, vicleană, precizând sensul: lipsit de sinceritate).

Aptitudinea pentru școală presupune că limbajul copilului să prezinte un asemenea nivel încât să-i permită să-și exprime corect gândurile, dorințele, intențiile, să verbalizeze adecvat ceea ce vrea, să comunice. Deci, să posede un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical. Prin urmare, copilul apt pentru școală trebuie să stăpânească limbajul, ca instrument de informare, de comunicare și exprimare.

CAPITOLUL III

Dezvoltarea limbajului preșcolarilor prin intermediul șezătorii literare

Rolul și importanța șezătorilor literare în dezvoltarea limbajului preșcolarilor

Mic istoric al șezătorilor

Șezătoarea este o întâlnire restrânsă, care, în răgazurile oferite de munca la câmp (în special iarna), devine spațiul de exersare a unor funcții și roluri sociale. Inițial, șezătorile erau ”colective de muncă” formate din membrii unor gospodării învecinate pentru a-și prelungi în noapte prelucrarea fibrelor textile.

Organizarea șezătorii ținea seama de condițiile gospdăriei. Locuința trebuia să fie suficient de încăpătoare și plasată oportun față de vecini pentru ca petrecerea să nu deranjeze pe nimeni atunci când se prelungea după miezul nopții.

Un motiv de a deveni gazdă putea fi și grija pentru fiii sau fiicele necăsătorite, care era preferabil să își petreacă serile acasă, sub supraveghere, astfel încât să nu pățească nimic rău. Alegerea gazdei urmează mai multe criterii: mărimea și frumusețea casei pe care o are, generozitatea și omenia proprietarilor, buni organizatori. Gazda era răsplătită de participante prin muncă și prin anumite bunuri materiale, precum lemne, petrol, fuior, făină, cereale. În unele localități, răsplata în muncă se face sub formă de clacă. Gazda avea rolul și de a menține buna dispoziție a participanților.

Participanți la șezători sunt fetele de măritat, feciorii de însurat, bărbați, neveste, bătrâni. Transferul de valori între generații are loc prin participarea unor oameni aflați pe paliere de vârstă diferite. În general, femeile reprezintă baza șezătorii. Ele stau în casă, lucrează și cântă, iar feciorii umblă din șezătoare în șezătoare, oprindu-se acolo unde le este mai drag. Toată lumea satului își găsește reprezentată structura, activitățile, poveștile si preocupările în șezătoare.

Funcțiile șezătorii:

Funcția economică – în șezătoare aveau loc activități productive, legate în special de confecționarea îmbrăcămintei, prelucrarea lânii sau cânepii. Rostul ei economic reiese din faptul că în grup se lucra mai mult, deoarece se alunga somnul și se economisea petrol.

Funcția de comunicare – în cadrul șezătorii, tinerii aveau prilejul să se cunoască, să comunice și să stabilească relații premergătoare căsătoriilor.

Funcția de valorizare a faptelor sociale – prin judecarea faptelor care contravin eticii populare, se formează și se manifestă opinia publică, al cărui rol educativ nu este deloc negljabil.

Funcția artistică – în șezătoare se creează, dar mai ales se interpretează și se transmite repertoriul folcloric al colectivității. Colindele, poveștile, zicătorile, ghicitorile, cântecele, invocările magice sunt speciile folclorice găzduite de șezătoare și dezvoltate de ea.

Funcția de reglare comportamentală – în întânirile restrânse de tipul șezătorii, se analizează, se predau și se exersează coduri comportamentale (respectul pentru vârstnici, grija pentru copii, relațile oportune între vecini, raportarea la autoritatea civilă, militară sau religioasă).

Funcția magică – magicul și misticul sunt cupole ale lumii rurale. Atmosfera magică este întreținută în șezătoare de practici care au menirea de a chema feciorii în șezătoare sau de a invoca reușita ei.

Funcția ludică – în cadrul șezătorilor sunt categorii de jocuri specifice la care participă cei prezenți.

Observând bogăția și complexitatea funcțiilor și valorilor șezătorii, ne putem da seama că ea corespunde unei nevoi profund și specific umane, aceea de a trăi social, în comunicare si comuniune cu semenii. Odată cu dispariția șezătorii tradiționale nevoia aceasta profund umană s-a încercat să fie satisfăcută formal, prin întânirile de grup și informal, prin întâniri ale vecinilor în mediul rural și urban în mod cvasi-aleatoriu.

Șezătorile în grădiniță:

La “zestrea de comori”, care întruchipează munca dascălului, fiecare educatoare își aduce nota sa distinctă, unindu-le însă aceeași chemare de perfecționare, de cunoaștere a lumii mirifice a copilului. Preșcolarii, ca și tinerii, au nevoie, după muncă, de activități de joc, de dans, de sport. Așadar, timpul liber al copiilor stă din ce în ce mai mult în atenția organizatorilor procesului de instruire și de educare în scopul folosirii mai eficiente a acestuia.

Valoarea potențială ridicată a timpului liber este generatoare de căutari și de soluții din cele mai diverse. Este și motivul pentru care educatoarele trebuie să acorde toată atenția bunei organizări a timpului liber al copiilor din grădinițe, îmbinând armonios munca și învățarea cu distracția și jocul.

Șezătorile se organizează în grădiniță, fie pentru aniversarea unor evenimente, fie pentru a oferi copiilor un program distractiv. Acestea constituie serbări în miniatură ce se organizează într-un cadru mai restrâns și fără o regie și costumație pretențioasă.

În tradiția poporului nostru, șezătorile constituie reuniuni cu caracter cultural- educativ care se desfășoară în strânsă legătură cu activitatea de producere a unor obiecte de artă populară (cusături, tors, țesut, depănat etc.). Participanții – copiii sau adulții – își aduc fiecare aportul cu ceea ce cunosc ei mai bine (recitări, cântece, povești, snoave, ghicitori, scenete etc.).

Caracteristice pentru șezători sunt ghicitorile, snoavele, proverbele, zicalele accesibile copiilor, povestirile hazlii, diferitele dialoguri etc.

Șezătoarea este cu atât mai reușită cu cât fiecare participant contribuie activ la desfășurarea programului ei. În acest gen de manifestare, specificul îl constituie faptul că fiecare actor este la rândul lui spectator și fiecare spectator devine la un moment dat actor.

Trecerea aceasta de la participarea activă la cea pasivă constituie originalitatea acestui gen de activitate.

Valoarea deosebită a șezătorilor este determinată pe de o parte de conținutul educativ al materialului prezentat, de calitatea artistică a acestuia, iar pe de altă parte de nivelul de interpretare și modul de organizare și antrenare a copiilor. Menționăm, în acest sens, principalele valențe formativ-educative ale acestor manifestări cultural-artistice:

evocă frumusețea naturii, bogăția pământului, hărnicia oamenilor (când sunt dedicate unui anotimp);

dau posibilitatea verificării întregului material artistic însușit de copii într-o anumită etapă sau în legătură cu o anumită temă, consolidând și perfecționând calitatea păstrării și reproducerii acestuia;

în acest cadru, educatoarea îi ajută pe copii să se obișnuiască cu expunerea în public a unei poezii sau a unui cântec, să-și învingă emoțiile și să exprime cât mai sincer propriile emoții artistice;

constituie un pas important în pregătirea copiilor pentru serbare, de multe ori, ea se poate constitui în repetiția generală în vederea acesteia;

satisfacțiile obținute în realizarea diferitelor numere din programul șezătorii, cât și bucuria și celelalte emoții comune au un efect puternic asupra vieții de colectiv, îmbunătățind relațiile, întărind sentimentele de prietenie și ajutorul reciproc între copii;

cultivă sentimentul patriotic al tinerei generații prin intermediul cunoașterii tradițiilor folclorice românești;

rol important în realizarea obiectivelor educației estetice și fizice prin perfecta armonizare a unor valoroase texte literare și muzicale, a costumației, scenografiei și dansurilor;

prin intermediul dansurilor populare se educă simțul ritmului, expresivitatea mișcărilor, se imprimă suplețe, agilitate și grație mișcărilor. Coordonarea mișcărilor într-un sistem suplu și natural, expresivitatea și vioiciunea mișcărilor, sincronizarea ritmului mișcărilor de dans cu muzica sunt numai câteva din deprinderile care se dezvoltă numai în dans. Acesta este însă educativ numai în măsura în care este corespunzător vârstei preșcolare atât prin natura și tehnica mișcărilor, cât și prin conținutul său;

dezvoltă conduita socială civilizată în raporturile cu oamenii.

se dezvoltă sensibilitatea, calitățile memoriei, imaginația, gândirea, atenția, emoțiile, pasiunea, voința, într-un cuvânt toate procesele psihice mai simple sau mai complexe, spiritul de echipă și de competiție, toate contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalității copilului, îndatorire ce-i revine grădiniței și slujitorilor ei.

Valoarea șezătorilor, ca mijloc de educație la vârsta preșcolară, este de necontestat.

Ca mod de organizare, șezătorile se desfășoară simplu și firesc, într-un stil asemănător șezătorilor populare.

Educatoarea sau un copil anunță programul, în timp ce preșcolarii participă ca spectatori și pe rând ca actori la programul șezătorii.

Acestea pot avea un cadru intim, atunci când se organizează numai cu copii grupei respective sau un cadru mai larg, atunci când participă toate grupele unei grădinițe, dintre care unii numai ca spectatori. Părinții pot participa și ei, în calitate de invitați.

Situată pe un circuit pedagogic extradidactic, șezătoarea este un eveniment de seamă în viața copiilor, dar și a grădiniței. Prin specificul lor, ca activități extracurriculare, șezătorile reprezintă un nesecat izvor de bucurie și satisfacții, creând bună dispoziție și favorizând dezvoltarea copiilor, atât din punct de vedere psihic, dar și fizic. Acestea favorizează, valorifică și dezvoltă experiențele copilului într-un climat nou, stimulativ, în care are libertatea să-și manifeste interesele, să-și exprime impresiile și trăirile, pe baza căutărilor și eforturilor personale, accentul deplasându-se cu preponderență de pe informativ pe formativ.

Când se urmărește pregătirea unei șezători, educatoarele trebuie să aibă în vedere că aceste activități se planifică mai ales în cadrul programelor distractive de după-amiază, uneori cu prilejul anumitor evenimente, și cuprind în mod special momente folclorice specifice tradiției poporului român. Șezătorile folclorice pot cuprinde:

momente simbolice reprezentând aspecte de muncă și viață, ca: torsul, depănatul firelor, țesutul covoarelor, cusături, olărit;

cântece populare românești sau din folclorul naționalităților;

ghicitori, proverbe, zicători, snoave;

dansuri populare însoțite de strigături;

momente reprezentând unele tradiții: sărbătoarea recoltei, paparudele, plugușorul, sorcova etc.

Pentru pregătirea cadrului în care se desfășoară această acțiune, educatoarea va avea în vedere ca decorarea sălii de grupă să fie facută pe cât posibil în stil folcloric; uneltele folosite de copii pentru momentele ilustrând unele tradiții să fie originale sau cât mai asemănătoare celor originale (furcă de tors, vârtelniță, suveică, gherghef, război mic de țesut etc.); costumația copiilor se va realiza potrivit momentului folcloric ales; asigurarea unui fond muzical folcloric adecvat; șezătoarea se va incheia, de regulă, cu unele obiceiuri ce țin de ospitalitatea locala a gazdelor și de unele datini invocate prin momentele care sunt cuprinse în programul șezătorii.

Din zestrea creației populare, la vârsta preșcolară sunt selectate proverbele și ghicitorile, zicătorile și creațiile copiilor, așa numitele poezii rimate, cântece-formulă ce îmbogațesc vocabularul preșcolarilor și dezvoltă gândirea și imaginația creatoare.

Folosirea în șezători a proverbelor, zicătorilor constituie mijloace de formare a unor trăsături morale pozitive, varietatea lor tematică pune copilul în medii sociale, relații sociale, obiceiuri, raspunde setei sale de cunoaștere.

Atitudinea personală va fi subordonată mai întâi cerințelor anumitor norme estetice, desprinse din morala proverbelor, zicătorilor, strigătorilor. După ascultarea unor povestiri cu conținut moral, concluzia exprimată prin proverb sau zicători este cu ușurință reținută de copii. Astfel, după audierea poveștii ”Ionică Mincinosul”, copiii vor cunoaște semnificația și proverbul ”Minciuna are picioare scurte”, sau după ascultarea poveștii ”Povestea unui om leneș”, ei vor putea înțelege mesajul povestirii, prin proverbul ”Leneșul mai mult aleargă”, sau ”Lenea e cucoană care cere de mâncare !”

Perceperea conținutului unui proverb sau al unei zicători este strâns legată de dezvoltarea limbajului și gândirii copilului. Ascultarea acestora îi dezvoltă copilului capacitatea de verbalizare, îi îmbogățește vocabularul nu numai sub aspect cantitativ, dar acesta devine și mai expresiv, variat și mai bogat. Tot ce este hazliu îl atrage pe copil și va fi reținut cu mai multă ușurință. Așa că, alături de proverbe, vor fi gustate cu plăcere de către copii și ghicitorile.

”Ghicitorile reprezintă un fel de joc colectiv menit să pună la încercare istețimea și abilitatea minții. Deși, ca intenție directă, sunt un joc pur, ghicitorile nu rămân străine de stările afective ale omului, de atitudinea lui față de viață, față de lume.”

Folosite în activitățile cu preșcolarii, acestea dezvoltă imaginația și gândirea copiilor, dar ajută și la dezvoltarea și îmbogățirea limbajului acestora. Puși în fața unei situații problemă, creată de ghicitoarea: ”Mergi cu ea, dar roate n-are, / Nu e tren, dar șine are. / Iarna bucurii aduce, / Sus o duci, și-n jos te duce.”, copiii vor scotoci în mintea lor, vor valorifica acele cunoștințe ale mediului înconjurător și vor descoperi răspunsul.

Tot în folclorul copiilor, vom descoperi acele cântece-formulă, creații populare, majoritatea produse ale copiilor ce contribuie la dezvoltarea gândirii și imaginației preșcolarului. Copiilor le plac rimele. Ei se bucură să le asculte, și, de bună seamă, se vor bucura să le creeze. În acest fel, copiii devin tot mai conștienți de limbaj, reușesc să-i stăpânească din ce în ce mai bine semnificațiile, și ajung să se elibereze de constrângerile practicilor verbale și formale; sunt și un exercițiu de memorare, de imaginație.

Preșcolarilor le place cântecul melcului: ”Melc, melc, codobelc / Scoate coarne bourești / Și te du la Dunăre / Și bea apă tubure / Și te urcă pe buștean / Și mănâncă leuștean.”, sau ”Cântecul curcanului”: ”Măi curcane, n-ai mărgele / Roșii ca ale mele.”, sau ”Cântecul lunii”: ”Lună, lună nouă / Taie pâinea-n două / Și ne dă și nouă / Ție jumătate / Mie jumătate / Nouă sănătate.”

Este important că în exercițiul de rimă, rima și imaginația trebuie intercalate cu lecturile din adevărata poezie, adevărata literatură. În materie de receptare, copilului trebuie să i se ofere întotdeauna valori adevărate, incontestabile, pregătindu-i astfel și capacitatea de exprimare a acestor valori.

Alături de literatura cultă, și folcorul copiilor își aduce o contribuție de seamă în educația preșcolarului, familiarizându-l cu inteligența poporului român și ajutându-l să prețuiască aceste valori.

Ca specie a genului liric, poeziile au un conținut cognitiv și permit preșcolarului însușirea și lărgirea orizontului de cunoaștere, iar aceștia își îmbogățesc reprezentările despre ceea ce îi înconjoară. Această activitate este un mijloc atăt de transmitere de cunoștințe, de îmbogățire și de sistematizare a cunoștințelor însușite anterior, cât și un mijloc de exersare a vorbirii corecte, de activizare a vocabularului.

Memorarea poeziilor este necesară chiar dacă înțelegerea și receptarea conștientă a conținutului acestora este îngreunată din cauză că este folosit un limbaj figurat, iar imaginea lor artistică are valoare generală de simbol. Poeziile au o importantă influență pozitivă asupra copiilor, dezvoltând o gamă largă de sentimente moral-civice: poeziile ”Mulțumesc”, ”Prietenie”, ”Mama mea” etc., față de el însuși: poezia ”Ai grijă de corpul tău” etc., față de adulți: poezia ”Educatoarea mea” etc., față de natură: ”Primăvara”, ”Pomișorul” etc., față de viețuitoare: ”Pisicuța”, ”Ursulețul Mor” etc., dragostea față de muncă: ”Brutarul”, ”Zidarii” etc., dragostea față de țară: ”Țara mea”, ”Limba noastră” etc.

Cu ajutorul poeziei, copiii învață în bună măsură să simtă, să înțeleagă frumosul din artă, din natură, din viața omului, să sesizeze muzicalitatea și frumusețea limbii materne. Poezia îi emoționează, le dezvoltă percepția estetică, judecățile, sentimentele estetice și le stimulează creația.

O altă contribuție importantă a poeziilor la dezvoltarea personală a copiilor este aceea că dezvoltă vocabularul acestora prin modelul limbajului poetic utilizat în cadrul versurilor. Tot poeziile sunt și o sursă nesecată de descoperire a frumuseții și semnificației unor formule de politețe: ”Mulțumesc”, ”Noapte bună” etc., oferă prilejul de a dezvălui copiilor bogăția limbii române, referindu-se la polisemie, descoperind sensuri secundare pentru diferite cuvinte, utilizându-se diferite figuri de stil: ”casele par ca de frișcă”, Zdreanță pare făcut din ”petice” etc. Valoarea activității de memorizare depinde în mare măsură de interesul și de sentimentele pe care aceste versuri le stârnesc în sufletele copiilor.

Un alt aspect important este acela că ele ajută la exersarea și corectarea limbajului sub aspectul expresivității. De asemenea, versurile poeziilor pot fi folosite ca un material util în corectarea și exersarea pronunției. Poeziile care conțin onomatopee, paronime, aliterații, constituie pentru educatoare un material eficient pentru obținerea unei pronunții corecte a unor sunete, pentru formarea auzului fonematic. În același timp, recitarea poeziei este un exercițiu util în formarea și dezvoltarea deprinderii corecte de reglare a respirației în timpul vorbirii, a obișnuinței de a adopta un ritm care să-i permită copilului să pronunțe corect și integral toate silabele unui cuvânt.

Șezătorile preșcolarilor pot cuprinde și diverse scenete în care protagoniștii sunt chiar copiii.

La vârstă preșcolară, copilul trebuie încurajat prin toate mijloacele să stăpânească puterea cuvântului, să-l pună în valoare sub toate multiplele lui fațete – claritatea în rostire; diversitatea în nuanțare; precizie în expresivitate și frazare; frumusețea timbrului vocal.

Deloc lipsită de importanță este și comunicarea nonverbală ca un cumul de mesaje care nu sunt exprimate prin cuvinte, dar care pot fi decodificate, creând înțelesuri. Cel mai des întâlnite forme de comunicare nonverbală utilizate în scenetele preșcolarilor sunt: mimica (expresia facială); gestica; postura; atitudinea; vestimentația; comunicarea cu ajutorul distanțelor (proxemica).

Toate acestea nuanțează, consolidează, autentifică sau distorsionează mesajul verbal, în funcție de manifestările lor.

Copilul învață să comunice cu ajutorul tuturor elementelor corpului, dar mai ales se va ajuta de privire pentru transmiterea unei emoții ca o stare interioară care nu trebuie comunicată neapărat prin cuvinte, ci poate fi transmisă și cu ajutorul mimicii, a gesturilor.

Un loc important în comunicarea nonverbală îl ocupă și mimica. Ea reprezintă ansamblul modificărilor expresive la care participă părțile mobile ale feței: ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii. De exemplu, expresiile faciale – îmbufnarea, strâmbatul din gură, ridicarea sprâncenelor, plânsul, umflarea nărilor – constituie un sistem de comunicare puternic și universal.

De asemenea, și în șezătorile literare, o importanță deosebită o au mediul ambiant în care se realizează șezătoarea, costumația copiilor, fondul muzical adecvat. Iată de ce, în proiectarea scenariului unei șezători trebuie să se ia în calcul, pe lângă conținuturi, care trebuie să fie apropiate experienței de viață a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaștere, de nou și de frumos, încă două coordonate majore: mișcarea, atmosfera de veselie și destindere, pe de o parte, și atmosfera încărcată de emoții, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte.

Șezătorile desfășurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părților într-un întreg, decorul neobișnuit, costumația copiilor, a educatoarei, ținuta sărbătorească, reprezintă toate elemente importante ce contribuie la construirea unor valențe estetice și educative deosebite.

În acest cadru, are loc o mai mare implicare a copiilor în actul educativ, iar activitățile de educație nonformală se desfășoară în mare măsură prin colaborarea educatoarei cu familia și cu diverse instituții din comunitate. Acest tip de educație a existat dintotdeauna, însă nota de noutate constă în faptul că astăzi se organizează planificat, având câteva note specifice și avantaje pedagogice, cum ar fi: dispunem de un curriculum la alegere, flexibil, variat; organizarea este facultativă, neformalizată și depinde, după caz, de opțiunile celor educați; este centrată pe copil, solicitând în mod diferențiat participarea; pune accent pe aplicabilitatea cunoștințelor; conținuturile și obiectivele sunt prevăzute în documentele de tipul: scenariu, proiecte de acțiuni, parteneriate.

Șezătorile, în grădiniță, încântă prin farmecul lor, prin prospețimea lor și candoarea protagoniștilor, prin neîntrecuta spontaneitate și sinceritate, prin naturalețea și firescul comportamentului lor scenic.

Șezătoarea este modalitatea eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și a înclinațiilor artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea și educarea:

atenției (prin respectarea indicațiilor regizorale și în special a atenției distributive prin raportarea copilului la ceilalți membri ai echipei de lucru);

memoriei (prin repetițiile organizate pentru consolidarea replicilor, mișcărilor etc.);

voinței (prin implicarea copilului în mod benevol);

afectivității (prin filtrarea mesajelor culturale, artistice, pe plan afectiv);

imaginației și creativității (prin implicarea directă a copiilor, propunând numere artistice în serbare și soluții pentru o anumită frecvență);

atitudinile pozitive (prin crearea de situații concrete și inteligibile, pentru care copilul va aproba/aborda o anumită conduită);

gândirii (prin momentele de criză, de luare a deciziilor, când apar situații neprevăzute în derularea spectacolului).

Ocaziile cu care se organizează șezători în grădinițe sunt diverse. Astfel, de 1 Decembrie – Ziua Națională a României – decorul sălii de grupă poate primi un aspect festiv, sărbătoresc (steaguri, baloane, imagini reprezentative etc.). Părinții pot participa alături de copii și de educatoare, dansând și cântând melodii populare românești; sala poate fi transformată într-un minimuzeu cu obiecte de artă populară. Copiii, îmbrăcați în costume populare românești, recită poezii, cântă, spun proverbe, ghicitori, au posibilitatea să-și manifeste liber inițiativele și originalitatea, să-și dezvolte sentimente patriotice.

Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reușita ei există preocupări susținute: audierea colindelor, împodobirea sălii de grupă, stabilirea centrului tematic, împodobirea bradului, pregătirea cadourilor etc. În acest cadru, copiii interpretează cu multă plăcere roluri ca: Iarna, Anul Nou, Anul Vechi, steluțe, fulgi, oameni de zăpadă, îngerași etc.

Venirea Primăverii aduce cu ea ”Ziua de 8 Martie”. De această dată, decorul sălii de grupă și al șezătorii îmbracă haina primăverii. Dacă la Crăciun copiii primesc daruri, acum ei sunt cei care oferă mamelor câte un dar realizat de ei, pentru a învăța că în viață există o lege a echilibrului, primim, dar trebuie să și dăruim atunci când vine vremea.

Șezătorile de sfârșit de an școlar fac referire la anotimpul vara, la faptul că grupele mari părăsesc grădinița, îndreptându-se spre școală, aceasta fiind șezătoarea bilanțului.

Pe lângă aspectele prezentate, amintim și alte ocazii, cu care se organizează șezători în grădiniță, cum ar fi: Sfintele Sărbători de Paște, 1 Iunie, finalizarea unor proiecte educative, zilele onomastice, Ziua Recoltei, evenimente ecologice, zilele satului.

Pentru toate aceste ocazii, șezătoarea creează de realizare a educației nonformale cu un conținut adaptat nevoilor copilului și pentru eficientizarea învățării formale.

Privind lucrurile din perspectiva calității și din perspectiva unui dascăl de școală nouă considerăm că nici șezătoarea nu trebuie lăsată în vechile ei tipare.

Constituită ca un mijloc de educație ce acționează pregnant în planul personalității și face apel la toată gama trăirilor afective, lăsând însemnate amprente în planul evoluției generale a copiilor, se impune o nouă abordare a șezătorilor în grădiniță.

Minispectacolul – reprezintă un gen de spectacol în care genurile artistice și momentele de program sunt bine articulate. Organizarea unui astfel de program necesită din partea educatoarei cunoștințe minimale de regie și scenografie, relevând și capacitatea creatoare a educatoarei.

Integrarea educatoarei în program alături de copii – în acest mod va fi posibilă o discretă îndrumare din interior, după cum prezența educatoarei poate fi și un imbold pentru copii. Aceștia capătă mai multă siguranță și încredere, realizându-se astfel acea deblocare afectivă de natură artistică și, astfel, spectacolul câștigă în calitate și în divertisment. Participarea educatoarei în organizarea programului serbării este delimitată, în primul rând de nivelul de dezvoltare și de pregătire a copiilor. Astfel, cu cât copii sunt mai mici, cu atât participarea educatoarei la realizarea programului trebuie să fie mai consistentă. Pe măsură ce copiii câștigă experiență, vor fi antrenați mai mult în organizarea șezătorii.

Integrarea părinților în program – cu această ocazie, părinții pot fi consultați în privința regiei șezătorii sau cu ocazia zile de 1 Iunie, aceștia ar putea să primească libertatea de a regiza singuri spectacolul. Implicarea părinților este oportună din următoarele motive: oferim acestora posibilitatea de a-și descoperi copiii, de a le cunoaște înclinațiile artistice, de asemenea, vor învăța să-și aprecieze obiectiv copiii, să aibă mai mult tact, mai multă răbdare, precum și însușirea unor metode noi de lucru cu copiii.

Spectacolul interactiv – stabilește o relație afectivă între copilul de pe scenă și spectator, în care personajele de pe scenă provoacă spectatorii prin interpelări de genul: ”Hai să strigăm pe…”, ”Cine mă ajută să…”, ”Unde s-a ascuns…” – mod în care spectatorii se transformă în parteneri de dialog și, implicit, participanți activi la spectacol. Astfel, se menține interesul copiilor și al spectatorilor, în egală măsură, pentru ceea ce se petrece pe scenă. Atmosfera este antrenantă, destinsă, iar copilul devine mai sigur pe capacitățile sale, se manifestă cu expresivitate prin dialog, mimica și gestica adecvate.

Șezătoarea este un prilej prin care copilul ”se pune în valoare”, folosindu-și imaginația, dicția, mimica, siguranța de sine, plăcerea de a apărea în fata publicului. Aceasta stabilește la nivelul grupei noi tipuri de relații între copii, pe de o parte, între copiii și adulții participanți, pe de altă parte: relații de colaborare, de prietenie, un climat de încredere și căldura sufletească ce favorizează comunicarea, o bună socializate și integrare în colectivitate și în viața socială.

Potențialul larg al alternativelor de organizare și desfășurare a serbărilor este generator de căutări și soluții foarte variate și originale. Am încercat adeseori să găsim alternative la unele aspecte ale șezătorilor tradiționale, uneori prea rigide, să aducem un plus de vitalitate în șezătorile noastre, iar copilului și părintelui un zâmbet în plus.

Experiența didactică, literatura de specialitate ne oferă unele exemple în acest sens. Iată câteva dintre acestea:

Ziua de 1 Iunie, Ziua Copilului poate fi sărbătorită printr-o expoziție foto cu instantanee din viața și activitatea copiilor și o expoziție cu lucrări ale acestora, denumită sugestiv ”Imagini inedite”. Tot cu acest prilej, copiii și părinții pot fi antrenați într-un spectacol, fiecare prezentându-și, după dorință, capacitățile sau aptitudinile sale. Părinții se bucură că pot oferi surprize copiilor, iar micuții vor fi încântați că au avut ocazia să fie împreună cu părinții la grădiniță în momente fericite.

În preajma Crăciunului, când atmosfera de apropiere a acestuia este de neegalat, de bucuria unică a copilăriei, de așteptările pline de speranțe, se poate iniția un ”sondaj de opinie” în rândul copiilor, adresând acestora întrebarea: ”Cum credeți voi că ar trebui să fie cea mai frumoasă șezătoare de Crăciun?” Răspunsurile lor pline de prospețime și fantezie ne încurajează să mergem mai departe, realizând împreună ”Șezătoarea ideală”, așa cum o visează, cum și-o doresc ei. Astfel, se poate contura Șezătoarea de Crăciun în care sala de grupă, cu ajutorul copiilor, se va transforma încet-încet într-un tărâm de poveste, o țară în care basmele devin adevărate, iar copiii se transformă toți în prinți și prințese, ca niște personaje de poveste autentice.

Șezătoarea de 8 Martie poate debuta printr-o activitate în care copiii, împreună cu mamele lor, vor confecționa ”Felicitări pentru mama”. În timp ce se confecționează aceste cadouri, copiii vor recita poezii, vor interpreta cântecele.

Toate aceste activități ne oferă satisfacții uriașe și contribuie într-o mare măsură la destinderea copiilor în mediul grădiniței, la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive, între grădiniță, familie, comunitate, ceea ce determină ca și copiii să vină cu plăcere la grădiniță și să se manifeste fără inhibiții și timidități, ei observă ce mult înseamnă dragostea, căldura sufletească, înțelegerea, respectul și toleranța, lucruri deosebit de importante pentru această primă experiență oferită de grădiniță.

CAPITOLUL IV

Cercetare experimentală privind dezvoltarea limbajului preșcolarului prin intermediul șezătorii literare

IV.1. Coordonate generale ale cercetării

Experimentul s-a desfășurat la Grădinița P.N. Seimeni, în anul școlar 2014-2015, pe o perioadă de 18 săptămâni. Cercetarea este de tip investigativ-ameliorativ. Lotul de subiecți este reprezentat de grupa combinată a grădiniței menționate, formată din 18 preșcolari cu vârste cuprinse intre 3-6 ani.

Scopul acestei cercetări este dezvoltarea limbajului preșcolarilor, sub aspect fonetic, lexical și gramatical, prin intermediul unor activități de tip șezătoare literară.

Prezentăm în continuare, sub formă de tabel nominal, lotul experimental, pe niveluri de vârstă.

Lot experimental

IV.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Identificarea celor mai potrivite aspecte ale șezătorii literare în stimularea comunicării orale la preșcolari;

Stabilirea unei relații între activitățile gen “șezătoare literară” și achizițiile la nivelul educării limbajului preșcolarului;

Îmbogățirea limbajului preșcolarilor sub aspect fonetic, lexical si gramatical prin intermediul șezătorilor literare;

Întocmirea unui studiu privind impactul șezătorilor literare în educarea limbajului preșcolarilor.

IV.3. IPOTEZA CERCETĂRII

Se prezumă că, apelând ritmic și constant la activități de tip șezătoare literară se dezvoltă capacitatea preșcolarului de a emite mesaj oral corect din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.

METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE

În cercetarea de față am optat pentru mai multe metode psiho-pedagogice și pentru o serie de metode și procedee care au la bază jocul:

experimentul pedagogic

observația

studiul produselor activității

IV.4. TESTAREA INIȚIALĂ

Rezultatele testării inițiale

În cadrul nivelului I, sunt copii de grupă mică (3 ani) și grupă mijlocie (4-5 ani). Cei din grupa mică sunt pentru prima dată într-o instituție de învățământ, iar doi copii de grupă mijlocie sunt, de asemenea, în primul an la grădiniță.

În urma aplicării testelor de evaluare inițială, la copiii de nivel I am constatat următoarele: în cadrul itemului I, majoritatea copiilor au știut să denumească corect obiectele din imagini și să specifice întrebuințarea lor. În cadrul itemului II, 36.4% dintre copii au denumit corect animalele și păsările din imagini și au imitat sunetul făcut de acestea; 18.2% dintre subiecți nu au recunoscut pupăza, iar ceilalți 55.4% nu au recunoscut pupăza și curcanul. În ceea ce privește formularea corectă a diminutivelor unor cuvinte, majoritatea copiilor au întâmpinat greutăți la formularea corectă a diminutivelor cuvintelor ”scaun” și ”cuburi”. La cel de-al IV-lea item toți copiii au recunoscut personajele din povestea ”Capra cu trei iezi”, dar au avut nevoie de ajutor la interpretarea corectă a cântecului din această poveste. În cadrul itemului V, copiii care au frecventat grădinița anul anterior, au recunoscut personajele și povestea din care fac parte, ceilalți copii, 54.6%, au recunoscut doar personajele din povestea ”Scufița Roșie”.

Rezultatele evaluării inițiale asigură datele necesare pentru stabilirea unor obiective accesibile, desfășurarea unor activități care să țină cont de datele culese, utilizarea acelor mijloace, metode, tehnici de lucru care să ducă la succesul copiilor în activitățile viitoare.

Rezultatele testării inițiale

În urma aplicării testelor de evaluare inițială la copiii de nivel II, am constatat următoarele: în cadrul itemului I, 85.7% dintre subiecți au știut antonimele cuvintelor prezentate în imagini și doar un copil nu a știut antonimul cuvântului trist. În cadrul celui de-al doilea item, 5 copii au știut să formuleze corect pluralul a patru obiecte din imagini, ceilalți 2 întâmpinând dificultăți la formularea pluralului cuvintelor ”minge” și ”păpușă”. În ceea ce privește despărțirea în silabe a unor cuvinte ce definesc obiecte din sala de grupă, am constatat că toți copiii au știut să despartă corect în silabe cuvintele. La cel de-al patrulea item, un singur copil nu a formulat corect o propoziție, din punct de vedere gramatical. În cadrul itemului V, un copil a obținut un punctaj bun, ceilalți nereușind să povestească fluent o secvență din poveste, având permanent nevoie de ajutor.

Concluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la realizarea predicției, stabilirea coordonatelor esențiale ale activităților viitoare, a obiectivelor, reprezintă alegerea strategiilor adecvate pentru obținerea performanțelor copiilor.

IV.3 ETAPA FORMATIVĂ

În prima săptămână didactică, am desfășurat împreună cu copiii șezătoarea intitulată ”A venit pe dealuri toamna”.

În cadrul acestei șezători, le-am captat atenția copiilor cu următorul cântecel:

A venit pe dealuri toamna

Cu frunze și flori.

O primim cu bucurie

Și-i cântăm în cor.

Fructe parfumate

Și legume coapte

În dar le primim

Și le mulțumim.

Au plecat și păsărele,

În stoluri, pe sus.

Vânturi, ploaie, nor și ceață

Toamna ne-a adus.

Copiii, costumați în fructe, legume și flori de toamnă, au interpretat fiecare câte un rol. Costumele au fost confecționate de către copii împreună cu mine, în cadrul activităților de dimineață, din diferite materiale pe care le aveam în grădiniță (hârtie creponată, cartoane colorate). Prin rolul pe care l-a interpretat fiecare (mărul, para, strugurele, vânăta, morcovul, crizantema, tufănica, norul, vântul, ploaia ș.a.m.d.), copiii și-au însușit diferite caracteristici ale anotimpului toamna, bogăția acestui anotimp, prin multitudinea de fructe și legume bogate în vitamine, importanța lor pentru sănătatea noastră.

Pe tot parcursul desfășurării șezătorii, copiii au personalizat fructe și legume de toamnă: mărul, vânăta, cartoful folosind plastilină, scobitori pentru picioare și acele ariciului, bobițe de piper pentru ochi.

Șezătoarea a fost un real succes, deoarece copiii și-au însușit foarte multe cunoștințe despre anotimpul toamna, prin implicarea lor în învățarea rolurilor, interpretarea lor, în confecționarea costumelor, dar și a ”mascotelor” din legume și fructe.

În cea de-a doua săptămână didactică, le-am propus copiilor să realizăm dramatizarea poveștii ”Greierii și furnicuțele”.

Totul a pornit de la o discuție cu copiii despre hărnicie, despre cum ne pregătim pentru anotimpul rece. În acest sens, le-am pus copiilor, spre vizionare, o poveste despre cum se pregătesc furnicuțele pentru iarnă, și ce fac greierii în tot acest timp. După vizionarea acestei povești, băieții și fetițele și-au exprimat dorința de a juca rolul greierașilor, respectiv furnicuțelor.

Astfel, cu ajutorul părinților, care au confecționat costume pentru copii, am realizat o șezătoare literară, care a cuprins pe lângă proverbe, ghicitori și cântece adecvate temei, și sceneta ”Greierii și furnicuțele”. Fetițele au realizat ”sporul casei” folosind cereale (porumb, grâu, semințe de floarea-soarelui, soia, mazăre), iar băieții le-au ajutat, ”cântând la chitară”.

Prin această șezătoare, le-am stimulat copiilor vorbirea dialogată, expresivă, le-am dezvoltat capacitatea de a înțelege rolul moralizator al proverbelor.

Pe parcursul desfășurării acestei activități, am surprins câteva instantanee, acestea fiind atașate în anexa 6.

În cea de-a treia săptămână didactică, am sărbătorit ”Dovleacul”. De fapt, este o adaptare a sărbătorii de Halloween. Văzând interesul crescut al copiilor pentru această sărbătoare, am considerat interesantă realizarea unei activități care să cuprindă elemente specifice Halloween-ului. În acest sens, am purtat o discuție cu copiii referitoare la proveniența sărbătorii. Prin prezentarea unor imagini sugestive, am familiarizat copiii cu semnificația și originea Halloween-ului, hotărând să decorăm grădinița într-un mod specific acestei sărbători. Dovleacul fiind ”vedeta” sărbătorii, am cioplit, împreună cu copiii și părinții acestora, mai mulți dovleci care mai de care mai haioși, cu care am decorat grădinița. Copiii au pictat dovleci, au confecționat fantome din șervețele, am realizat chiar și o sperietoare de ciori cu ajutorul unei mături, cu toate acestea realizând o expoziție tematică în grădiniță.

Spectacolul a constat în prezentarea unei parade de costume (mumii, vrăjitoare, fantome etc.), realizate cu ajutorul părinților. Specific sărbătorii, copiii au colindat invitații (”Păcăleală sau dulciuri?”), aceștia primind dovleac copt cu miere și nucă.

Copiii au fost foarte încântați de acest gen de activitate, însușindu-și noțiuni precum: ”fantomă”, ”mumie”; au participat cu deosebit interes la realizarea unor lucrări practice pentru decorarea grădiniței, au dansat și și-au prezentat costumele în fața invitaților.

La final, au colindat ”Păcăleală sau dulciuri?”, știind că dacă nu primesc dulciuri le pot face o farsă părinților.

În cea de-a patra săptămână didactică, ne-am luat la revedere de la toamnă, sărbătorind-o într-o manieră ludică și atractivă, printr-o șezătoare literară.

Această șezătoare am realizat-o ca o modalitate de evaluare, la sfârșitul proiectului tematic ”Toamna”. Am conceput-o ca un montaj literar-artistic, ca o încununare a tuturor cunoștințelor însușite de către copii despre acest anotimp.

Costumele folosite în această șezătoare sunt cele pe care copiii le-au folosit și-n activitățile precedente.

În sala de grupă își face prezența o fetiță îmbrăcată cu o rochie lungă, pe care sunt atașate siluete reprezentând frunze, flori, fructe de toamnă. Pe cap având o coroniță din frunze și ducând un coș plin cu fructe și legume de toamnă. Aceasta le-a spus copiilor următoarea ghicitoare:

Au plecat spre țări cu soare

Păsările călătoare,

Căci la noi e frig și plouă.

Vântul bate cu putere

Frunzele-au căzut și ele.

În cămară adunate

Stau la sfat fructele coapte.

Nu este greu de ghicit,

Ce anotimp a sosit?

Copiii au răspuns toți, în cor: ”Toamna!”

Fiecare copil și-a ales din coșul toamnei un fruct, o legumă, siluete reprezentând norul, umbrela, frunza sau vântul și au spus câte o ghicitoare sau o poezie specifică obiectului luat din coșul toamnei. Astfel:

Multe bobițe are,

Foarte dulci și acrișoare.

Și din el mustul se face,

Toamna, când fructul se coace.

(Strugurele)

Miezul e doar de mâncat,

Coaja e de aruncat.

Și în sac se pot păstra,

Sparte doar se pot mânca.

(Nuca)

Este dulce-acrișor,

Roșu, verde, gălbior.

În poveste-i otrăvit,

Ghicește fructul oprit.

(Mărul)

Formă de ciupercă are

Și de ploaie ne apără.

(Umbrela)

Pe lângă ghicitori, copiii au interpretat cântece și poezii învățate pe parcursul derulării proiectului ”Toamna”.

Prin această activitate, cei mici s-au întrecut în a pune în evidență toate cunoștințele lor despre anotimpul toamna. Au avut libertatea ca pe parcursul șezătorii să realizeze și un desen cu această temă. Desenele au fost cuprinse într-o expoziție, la finalul activității.

Copiii sunt apreciați pentru interpretarea rolurilor, realizarea creativă a desenelor, primind fiecare, din partea Zânei Toamna, mere roșii, verzi sau galbene.

În cea de-a cincea săptămână didactică, am realizat împreună cu copiii șezătoarea literară dedicată Zilei Naționale a României.

Deoarece toate activitățile din grădiniță au fost centrate în jurul acestei teme, am considerat necesar să realizăm o șezătoare literară, pe care am numit-o ”Mândru sunt că sunt român!”.

Le-am explicat copiilor despre frumusețea și bogăția țării noastre. Am purtat discuții cu copiii, în care le-am explicat că România nu a avut forma aceasta dintotdeauna, ci era alcătuită din trei țărișoare: Moldova, Țara Românească și Transilvania. La 1 decembrie 1918, acestea s-au unit și au format România de astăzi. De atunci, în fiecare an, la 1 decembrie, se sărbătorește Ziua Națională a României. Această zi importantă se sărbătorește în diferite moduri, cum ar fi: se organizează parade militare, se depun coroane la monumentele eroilor care și-au dat viața pentru apărarea patriei, au loc conferințe, simpozioane și diverse programe artistice.

Copiii au fost foarte receptivi la toate informațiile pe care le-am dat și, totodată, curioși, adresându-mi diverse întrebări legate de Unire, de eroii patriei, de costumul național, de obiceiurile și tradițiile poporului nostru. Toate aceste cunoștințe le-am cuprins într-o mică șezătoare, după ce micuții au aranjat sala de grupă cu obiecte populare, cum ar fi: vârtelniță, ulcioare de lut, fus, fuior și furcă, lână de scărmănat, coșulețe din paie, în care se desfăcea porumbul în boabe, straie populare.

Micii protagoniști, îmbrăcați în straie populare, au interpretat cântece patriotice, au spus poezii, ghicitori, glume, au dansat ”Alunelul” și o horă ”Drag mi-e jocul românesc!”, au decorat, într-un mod creativ, linguri de lemn. Imediat, totul s-a transformat într-o minunată sărbătoare a inocenței, îmbrăcată în straie românești cu tricolor, un joc al copilăriei, prin cântec și poezie tradițională.

Această șezătoare a fost un prilej deosebit de a le arăta copiilor care ne sunt obiceiurile. Prin astfel de activități vreau să reînvii tradiția și portul de la țară, pentru ca micuții mei preșcolari să știe care ne sunt tradițiile, rădăcinile, valorile.

În cea de-a șasea săptămână didactică, îl așteptăm pe Moș Crăciun la șezătoare, într-un decor de vis.

Această șezătoare a fost structurată în două părți: ”În așteptarea lui Moș Crăciun” (spectacol de poezii și cântece realizat cu copiii de la grupa mică și mijlocie) și ”Nașterea Domnului Iisus Hristos” (scenetă cu tematică religioasă realizată cu copiii grupei mari).

Ne-am pregătit temeinic pentru acest eveniment, în primul rând prin realizarea unor lucrări tematice, menite să înfrumusețeze grădinița și să-i bucure pe invitați. Copiii au confecționat Moși Crăciuni, au pictat aspecte de iarnă, fulgișori, îngerași, au împodobit bradul de Crăciun, iar copiii grupei mari au realizat decorul pentru sceneta ”Nașterea Domnului, în acest sens au construit o iesle dintr-o băncuță în care au pus paie și o păpușă înfășată, reprezentându-l pe pruncul Iisus.

Copiii de grupă mică și mijlocie au interpretat poezii dedicate lui Moș Crăciun, au fost costumați în oameni de zăpadă, spiriduși, Zâna Iarna, Moș Crăciun și Crăciunița. Pe parcursul desfășurării programului am surprins câteva instantanee (Anexa 7).

Copiii grupei mari, costumați în Fecioara Maria, Iosif, cei trei magi (Gaspar, Melchior, Baltazar), un înger și povestitorul au interpretat, în versuri, povestea nașterii Domnului.

Pe parcursul derulării șezătorii, copiii au confecționat podoabe din hârtie colorată pentru înfrumusețarea bradului de Crăciun.

La final a fost un potpuriu de colinde din zona noastră: ”Bună dimineața la Moș Ajun”, ”Florile dalbe”, ”Capra”, ”Plugușorul” și ”Sorcova”.

Copiii au fost foarte bucuroși pentru că la finalul șezătorii și-a făcut apariția Moș Crăciun, încărcat cu daruri pentru ei.

Prin această șezătoare, am reușit să îmbunătățesc cunoștințele copiilor cu informații legate de obiceiul împodobirii bradului de Crăciun, legenda lui Moș Crăciun, dar și adevărata semnificație a sărbătorii religioase.

În cea de-a șaptea săptămână didactică, am realizat șezătoarea literară cu tema ”Cutia cu jucării”.

Subiectul acestei șezători a fost inspirat de atracția preșcolarilor, mari și mici, deopotrivă, pentru jucăriile de pluș.

Fiecare copil are jucăria lui de pluș preferată, de aceea i-am rugat să o aducă într-o zi la grădiniță. Diversitatea acestor jucării a fost pentru mine o sursă bogată pentru crearea personajelor.

Fiecare personaj (animăluț de pluș) a fost descris, nu neapărat ca aspect, ci mai ales prin acele însușiri care-l fac simpatic.

În acest sens, am folosit ca decor o cutie mare de carton pe care copiii au ornat-o foarte frumos, în care să încapă 18 jucării de pluș, câte una pentru fiecare copil.

Ca personaje, am avut șoricei, pisică, cățel, iepuraș, veveriță, broscuță, tigru, maimuță, boboc de rață, pui de găină, ursuleți și păpuși.

Copiii intră în sala de grupă în ritmul cântecului ”Cutia cu jucării”:

Cutiuță fermecată

Dă-ne o jucărie-ndată.

Hai, prieteni, să cântăm

Și apoi să ne distrăm.

Copiii dansează pe loc arătând spre cutie, în care se află toate jucăriile.

După ce un copil interpretează versurile:

Ia priviți, copii, cutia,

S-a-mbrăcat de sărbătoare.

A știut și ea, pesemne,

Că azi avem șezătoare.

micuții vin, pe rând, își iau jucăria din cutie, interpretând rolul.

Copiii au interpretat mai multe cântece: ”Taraful Chiț”, ”Pisicuța”, ”Azi Grivei e mânios”, dar au fost și jocuri cu text și cânt, cum ar fi: ”Iepurașii”, ”Broscărimea”, Boboceii de rață”.

Copiii grupei mari au realizat o dramatizare după povestea ”Cum au fugit odată jucăriile de la un copil”, de Nina Stănculescu. Această interpretare a avut drept scop înțelegerea valorii educative a jucăriilor, într-o manieră ludică.

Ca obiect de joacă, dar și ca simbol al animalului pe care îl reprezintă, jucăria de pluș are valoare afectivă pentru copil. Cu ea, copilul mic comunică, poartă un dialog, își împărtășește emoțiile și sentimentele. Pentru el, jucăria este un partener egal în joacă.

A fost o atmosferă plină de râsete și veselie, copiii fiind deosebit de încântați, deoarece au putut să însuflețească jucăria de pluș, într-un cadru de sărbătoare.

În cea de-a opta săptămână didactică, am desfășurat, împreună cu copiii, șezătoarea literară intitulată ”În lumea celor care nu cuvântă”.

După finalizarea proiectului tematic cu acest titlu, în cadrul căruia copiii și-au însușit foarte multe noțiuni și au descoperit multe lucruri despre animalele domestice și sălbatice (hrană, foloase, modul lor de viață), am hotărât să folosim toate aceste cunoștințe în desfășurarea unei șezători literare.

Sala de grupă a luat înfățișarea unei mici ferme de țară, dar și a unei mici grădini zoologice.

Copiii și-au ales rolul pe care îl vor interpreta, în funcție de afinitățile pe care le au pentru un animal sau altul, sălbatic sau domestic.

Această șezătoare s-a centrat pe interpretarea unor ghicitori despre animale, cu un grad de dificultate diferit, în funcție de grupa din care copilul face parte:

În cojoc întors pe de dos,

Mormăind morocănos,

Umblă pustnic prin pădure,

După miere, după mure.

(Ursul)

Vine moșul pe cărare

Cu cojocul în spinare.

(Ursul)

Are zeci de ace groase,

Dar nu țese, nici nu coase.

(Ariciul)

Voinicel cu cornișoare,

Umblă cu casa-n spinare.

(Melcul)

Lungi urechi, picioare lungi,

Doar cu pușca îl ajungi.

(Iepurele)

Un prieten credincios,

Fără frică, bătăios.

Hoțul frică de el are

Când îi iese în cărare.

Poți să spui cum se numește

Cel ce curtea ți-o păzește?

(Cățelul)

Oase roade, stă în cușcă,

Pe dușmanii săi îi mușcă.

(Cățelul)

Au fost, de asemenea, incluse și jocuri de mișcare, cu text și cânt, prin intermediul cărora copiii au reprodus diferite onomatopee: ”Am la țară, la bunici”, ”Graiul animalelor”, dar și alte cântecele, cum ar fi: ”Vulpe, tu mi-ai furat gâsca!”, ”Un elefant se legăna”.

Pe parcursul derulării programului artistic copiii au confecționat, din cartoane colorate, măști, reprezentând animăluțul pe care l-au interpretat. Cei mici au avut nevoie de ajutorul meu în realizarea măștilor.

Toți copiii au fost antrenați și deosebit de încântați, deoarece, prin joc, fiecare și-a împărtășit cunoștințele legate de animalul pe care l-a interpretat.

În cea de-a noua săptămână didactică, am desfășurat, împreună cu copiii, șezătoarea literară ”De ziua ta, mămico!”.

Odată cu venirea primăverii, a zilei mărțișorului, dar și a zilei mamei, am desfășurat în grădiniță o șezătoare dedicată mamelor și bunicilor, deopotrivă.

Sala în care are loc șezătoarea este ornată cu decorațiuni specifice primăverii, iar copiii sunt îmbrăcați festiv, fiind o zi a veseliei, o zi dedicată mamei și sosirii primăverii.

Sala de grupă. Copiii ce urmează să contribuie la desfășurarea șezătorii vorbesc între ei în surdină, în timp ce un băiețel recită următoarele versuri:

Dragi bunice, dragi bunici,

Dragi mămice și tătici,

Voi, băieți, și voi, fetițe,

Colegi de la grădinițe,

Noi, copiii din grupa mare,

Vă poftim la șezătoare.

Copiii se așază la măsuțe și încep să confecționeze felicitările pentru mame și bunici.

Se continuă șezătoarea cu proverbe despre muncă, cu ghicitori, cântece și dansuri.

De asemenea, au fost prezentate de către copii și glume care au stârnit râsul, ropote de aplauze și bunădispoziție în rândul invitaților și al copiilor:

Eu am să vă spun o întâmplare despre ce-a răspuns Dondănel când a fost chemat să meargă la dentist.

– Dondănel, Dondănel! îl strigă mama. Hai, că trebuie să mergem la dentist.

– Nu merg, mamă, că mi-e frică, răspunde Dondănel.

– Cum să-ți fie frică, doar nu-ți face nimic.

– Păi, dacă nu-mi face nimic, atunci de ce să mai merg degeaba?

Să vă spun eu ce au vorbit Dondănel și mama lui când se întorceau de la dentist.

– De ce țipai când dentistul îți cerceta dinții dacă n-ai vreo carie? întrebă mama.

– Dar nu eu am țipat, se dezvinovățește Dondănel.

– Dar cine a țipat?

– Doctorul.

– De ce să țipe doctorul?

– Pentru că l-am mușcat de deget.

Am urmărit, prin această șezătoare, capacitatea de exprimare și desfășurare liberă a copilului, punând accent și pe bogata lui creativitate în realizarea felicitărilor.

În cea de-a zecea săptămână didactică, am desfășurat șezătoarea intitulată ”Mănunchi de flori”.

Pe parcursul derulării proiectului ”Flori de primăvară”, am desfășurat, împreună cu copiii, o serie de activități, având ca element central florile de primăvară. Prin diferitele activități de observare, povestire, educație plastică, practice și de modelaj, copiii și-au însușit caracteristici ale florilor de primăvară. În cadrul activităților liber alese, de dimineață, la sectorul ”Jocuri de rol”, copiii s-au jucat ”De-a florăreasa”, ”De-a grădinarul”; la sectorul ”Știință”, copiii au realizat un ierbar, de asemenea, au plantat bulbi în ghivece de flori.

Pentru a-și însuși mai bine cunoștințe despre florile de primăvară, la sectorul ”Bibliotecă”, copiii au ascultat legende ale florilor de primăvară (legenda ghiocelului, a lalelei, a bujorului etc.) (Anexa 8).

Știind atât de multe lucruri despre flori, ne-am gândit să realizăm o șezătoare literară, în care să prezentăm toate florile primăverii. În acest sens, am confecționat cu copiii coronițe și costume din hârtie creponată viu colorată pentru parada florilor.

Personajele sunt florile de primăvară, florăreasa și grădinarul.

Florăreasa are rochie lungă, multicoloră, coroniță, un braț de flori de primăvară și cântă ”Dansul florilor”. În timp ce cântă, se deplasează ușor prin fața copiilor, în așa fel încât la terminarea cântecului să se afle în fața ultimului copil, respectiv fata care va alege ghiocelul, aceasta spunând câteva versuri sugestive despre floarea pe care o întruchipează.

Șezătoarea continuă în aceeași manieră, copiii spunând câte o poezie caracteristică florii pe care o reprezintă, prezentând, în același timp, și costumul.

Pe parcursul desfășurării programului, copiii realizează șiraguri de mărgele din floricele de porumb. Cei mici le colorează, iar cei mari le înșiră pe ață.

Copiii au încheiat șezătoarea în ritmul cântecului ”Samba florilor”.

În cea de-a unsprezecea săptămână didactică, am realizat șezătoarea literară ”Meseria-i brățară de aur!”.

Într-o zi, la grădiniță, Gabi, un copil de la grupa mare, era foarte trist. De obicei, un băiețel vesel și cooperant, de data aceasta stătea retras și nu vroia să se joace cu nimeni. Am aflat supărarea lui. Cu o zi în urmă, mama lui plecase să muncească în Italia.

Pentru a-l face pe Gabi, dar și pe ceilalți copii, să înțeleagă importanța unui loc de muncă, am hotărât împreună să desfășurăm mai multe activități pe această temă. Astfel, pentru a aranja centrul tematic conform temei noastre, copiii au adus de acasă diferite imagini ce sugerau meserii, dar și obiecte pe care le folosim în meserii (ac cu ață, foarfecă, ciocan, mistrie, trusă medicală de jucărie etc.).

Pe lângă activitățile desfășurate în grădiniță pe această temă, pentru a aprofunda cunoștințele lor despre meserii, am vizitat brutăria din comună, unde copiii au văzut un întreg proces tehnologic de producere a pâinii, dispensarul, unde domnul doctor le-a vorbit copiilor despre importanța acestei profesii și școala, unde doamna învățătoare le-a explicat copiilor ce înseamnă să fii învățător.

În urma dobândirii cunoștințelor despre profesii și meserii, pentru a fructifica aceste cunoștințe, ne-am hotărât să desfășurăm o șezătoare literară, unde copiii vor avea o costumație corespunzătoare rolului pe care-l vor interpreta. Și de această dată, părinții au fost alături de noi și ne-au ajutat în realizarea costumelor.

Copiii au învățat proverbe, ghicitori, poezii corespunzătoare temei, dar și jocuri cu text și cânt, cum ar fi: ”Pantofarul”, ”Zidarii”, ”Noi suntem brutari”.

Pe parcursul șezătorii, copiii au desfășurat diferite activități: au colorat imagini ce reprezentau meserii, au realizat covorașe din hârtie colorată.

Într-o atmosferă de joc și voie bună, copiii au demonstrat, încă o dată, câte cunoștințe și-au însușit în activitățile din grădiniță, cât este de important să înveți pentru a avea o meserie în viață.

În cea de-a douăsprezecea săptămână didactică, am desfășurat activitatea cu tema ”Jocuri de cuvinte”.

Pentru dezvoltarea bagajului lingvistic al preșcolarilor, am considerat oportun să antrenez copiii să cunoască și să-și însușească sinonime, omonime, antonime ale cuvintelor din vocabularul lor activ. Pentru aceasta, am desfășurat, împreună cu ei, o serie de activități sub formă de joc.

Pentru înțelegerea relațiilor de omonimie dintre substantive, ne-am jucat jocul ”La oglindă”. În acest sens, am distribuit copiilor imagini sugestive care reprezintă obiecte diferite, dar care poartă în denumire cuvântul ”ochi”. Aceleași imagini, dar în dimensiuni mai mari, le am și eu. Ridic un jeton și spun: ”Priviți în oglindă!”. Copilul care a avut aceeași imagine ridică jetonul și denumește obiectul. După epuizarea imaginilor care reprezintă omonimele cuvântului ochi, copiii au formulat propoziții cu diferite cuvinte și omonimele acestora.

Povestea ”Țupa-țup” de Irimia Straut le-a facilitat copiilor înțelegerea relației de omonimie.

Tot printr-un joc, ”Spune altfel”, copiii și-au însușit sinonimele diferotelor cuvinte.

Pentru însușirea antonimelor, am desfășurat jocul ”Cum este și cum nu este”.

Pentru a facilita înțelegerea de către copii a omonimelor, sinonimelor și antonimelor, am folosit versificații simple și amuzante, pe care le-am intitulat ”Jocuri de cuvinte” și care i-au atras puternic pe copii:

Mama-n mărăcine

Rău s-a zgâriat

Și-un ochi la ciorap

I s-a deșirat.

Ca să o-mbun

Și plânsu-i să se-nmoaie,

Mamei i-am făcut

Un ou în tigaie.

Mama-mi pune masa

Ca să mă hrănesc,

Îmi spune să pap

Ca să pot să cresc.

Buna mea, cu fructe

Mă alimentează

Și cu prăjituri

Ea mă ospătează.

Într-o atmosferă de joc, copiii au spus poezii, ghicitori, au dialogat, dar au și lucrat, rezolvând sarcini de pe fișe, punând în corespondență diferite omonime, sinonime și antonime, folosind culori diferite.

În cea de-a treisprezecea săptămână didactică, cu ocazia sărbătorilor pascale, am organizat în grădiniță o șezătoare intitulată ”Îl așteptăm pe iepuraș!”.

Pentru a înțelege semnificația religioasă a acestei sărbători, l-am invitat la noi în grădiniță pe preotul din sat, pentru a ne spune ce s-a întâmplat cu aproximativ două mii de ani în urmă. Intervenția preotului, dar și prezentarea unor povești sugestive, însoțite de imagini: ”Legenda ouălor roșii”, ”Legenda iepurașului de Paște”, au facilitat înțelegerea de către copii a semnificației sărbătorilor pascale, a tradițiilor și obiceiurilor poporului nostru.

Am cuprins toate aceste tradiții și obiceiuri într-un program artistic sub formă de versuri, cântece, dar și o scenetă, dramatizare după povestea ”Puf Alb și Puf Gri” (Anexa 9).

Pentru a înfrumuseța sala de grupă, copiii au pictat ouă fierte (cu acestea am desfășurat un concurs pe echipe: ”Cu oul în lingură”), au pictat icoane, au realizat ornamente pentru masa de Paște.

Șezătoarea literară a fost structurată în două părți: copiii grupei mari au prezentat povestea Învierii Domnului Iisus Hristos în versuri, având și cântece specifice, versuri ce descriau obiceiuri și tradiții de Paște (încondeierea ouălor, frământatul cozonacilor, prepararea pascăi, sacrificarea mielului, curățenia în casă și în ogradă, postul, mersul la Biserică cu crenguțe de salcie în Duminica Floriilor, mersul la Biserică în noaptea de Înviere, aducând lumina în case); copiii din grupele mică și mijlocie au prezentat un program de ghicitori, poezii și cântecele dedicate iepurașului de Paște. În încheiere, copiii au interpretat povestea celor doi iepurași, Puf Alb și Puf Gri, cu un mesaj moralizator (”Minciuna are picioare scurte!”).

Pe parcursul derulării programului, am surprins câteva instantanee, imortalizând momente în care copiii au confecționat urechi de iepurași din carton colorat (Anexa 10).

Prin realizarea acestei șezătorii literare, într-o manieră atractivă, relaxată, de joc, copiii au demonstrat câte cunoștințe și-au însușit pe parcursul pregătirii acestei șezători.

Surpriza momentului este apariția Iepurașului de Paște, care împarte copiilor ouă de ciocolată.

În cea de-a paisprezecea săptămână didactică, datorită faptului că pe 22 aprilie se sărbătorește Ziua Internațională a Pământului, am desfășurat în grădiniță șezătoarea literară intitulată ”Vreau să știu!”.

În activitățile din grădiniță copiii au învățat că planeta Pământ este amenințată de poluare, omul strică habitatul animalelor sălbatice, de aceea unele specii sunt pe cale de dispariție. Copiii au învățat importanța celor trei ”R” (reducere, refolosire, reciclare). Putem ajuta planeta noastră plantând copaci, având grijă de flori și animale, economisind energia, hârtia, apa, reciclând cutii de conserve, sticlă, plastice.

Copiii au fost antrenați într-o multitudine de activități pe această temă (au învățat poezii, cântece, le-au fost prezentate filmulețe, din care copiii au învățat despre formarea vulcanilor, iar în acest sens, la sectorul Știință, am realizat un vulcan, copiii observând reacția bicarbonatului de sodiu în amestec cu oțetul, am desfășurat activități de ecologizare).

Cu ajutorul părinților, copiii au confecționat diferite costume din materiale reciclabile, pe care le-au folosit pentru parada din cadrul șezătorii literare pe care am desfășurat-o cu această ocazie.

Pe lângă cântecelele ”Imnul ecologiștilor”, ”Natura și ecologia”, a fost prezentată și sceneta ”Cei trei fluturași”, foarte îndrăgită de copii. Interpretând rolurile celor trei fluturași (Roșior, Gălbior, Albișor), copiii înțeleg ce înseamnă îngâmfarea și lăudăroșenia întruchipate de Albișor. Ei învață să ierte și să fie solidari atunci când este nevoie (aici, în fața primejdiei reprezentată de amenințarea norilor). Relația de prietenie este foarte bine subliniată în finalul scenetei, când razele de soare ”salvează” fluturașii, tocmai datorită sentimentului puternic de prietenie care-i leagă pe parcurs.

Atunci când îi responsabilizăm pe copii, când îi facem să conștientizeze anumite aspecte ale vieții de zi cu zi, să ia atitudine, avem surpriza de a descoperi mici făpturi mature, autonome și responsabile, și totul prin joc, într-un mod cât se poate de atractiv.

În cea de-a cincisprezecea săptămână didactică, am realizat șezătoarea literară intitulată ”Rude-paparude”.

În această șezătoare literară am cuprins o mare parte din cântecele, versurile ritmice, jocurile de degete, numărătorile, frământările de limbă, versurile din folclorul copiilor, jocurile cu text și cânt învățate pe parcursul anului, în cadrul activităților de tranziție. Se folosesc în funcție de tulburările de vorbire întâlnite la copiii din grupă.

Această șezătoare literară a avut loc în curtea grădiniței, unde, împreună cu copiii, am montat o umbrelă, o băncuță, o masă.

Copiii, îmbrăcați în ținute lejere, încep spectacolul:

Cine vrea ca să se joace

Jocul palmelor frumos,

Să vină la mine-ncoace

Să-l învăț un joc frumos.

Bat cu palma, palma dreaptă

Și piciorul mi-l lovesc.

Bat cu palma, palma stângă

Ș-apoi jocu-l isprăvesc.

Copiii se adună și hotărăsc cine va începe jocul, prin următoarele versuri:

Stai să vezi…

Pe două fotolii,

De catifea,

Stau două babe

Și beau cafea.

Una zice nu,

Una zice da,

Una zice nu,

Jocu-l vei începe,

Tu…

Șezătoarea continuă în această manieră, copii, în cerc, jucându-se ”Țăranul e pe câmp”, ”Batista parfumată”, ”Ursul doarme”. De asemenea, copiii se așază în perechi, față în față, șezând cu picioarele încrucișate și se joacă jocuri din palme:

An tan tina

S-a ouat găina

Și-a făcut un ou

Mare cât un bou.

Eu l-am spart,

Tata m-a aflat

Și m-a împușcat

C-un pistol de soc

Care face: poc!

Se vor spune și mai multe formulări, frământări de limbă, fiecare încercând să reproducă, într-un ritm cât mai rapid, frazele:

Știu că știi că știu că-i știucă,

Dar mai știu că știi că știu

Că știuca-i pește.

Bucură-te cum s-a bucurat Bucureasa de bucuria lui Bucurel când a venit Bucurel de la București.

Tot momentul artistic este un joc, o voie bună, încununat de râsetele copiilor.

În cea de-a șaisprezecea săptămână didactică, la noi, în grădiniță, a avut loc șezătoarea literară ”În lumea minunată a basmelor”.

Activitatea opțională din acest an a fost centrată pe cunoașterea de către copii a unor basme și povești specifice nivelului lor de dezvoltare. Prin intermediul diferitelor activități desfășurate în cadrul opționalului, activități de povestire, repovestire, dramatizare, vizionare, copiii și-au însușit foarte multe cunoștințe referitoare la povești și personajele lor. Toate aceste cunoștințe le-am cuprins într-un ”buchet” literar-artistic, unde copiii, costumați corespunzător personajului ales, au interpretat în versuri textul, scoțând în evidență caracteristicile fizice și morale ale personajelor. Fiind familiarizați cu textele poveștilor, le-a fost ușor să se transpună în lumea artistică a poveștilor, cântecelor, poeziei. Astfel, au fost prezente personaje precum: Albă ca Zăpada, Cenușăreasa și Prințul, Mica Sirenă, Motanul Încălțat, Degețica, Scufița Roșie, Capra cu trei iezi, Arlechino, pirați etc.

Transpunerea copiilor în personaje din povești a creat momente de satisfacție, de voioșie, bună dispoziție și emoție în rândul tuturor participanților (Anexa 11).

În cea de-a șaptesprezecea săptămână didactică, am realizat, împreună cu copiii, o șezătoare literară la iarbă-verde, de aceea am și intitulat-o ”O altfel de șezătoare”.

Vara, cu timpul ei frumos, mi-a oferit prilejul de a organiza cu copiii un picnic într-o poieniță de la marginea satului, plină de mușețel, maci și flori nemuritoare.

În această șezătoare părinții s-au implicat activ, alături de copii, fiind încântați de această idee.

Ajunși în poieniță, până când părinții au organizat masa, copiii au fost liberi să exploreze locul, să cunoască natura, să-și satisfacă curiozitatea. După ce copiii au servit o gustare, am organizat jocuri hazlii (”Ițele încâlcite”, ”Mămăligă cu mălai, cum te pun, așa să stai”, ”Rațele și vânătorii”, ”Rândunică, mută-ți cuibul!”) la care au participat, deopotrivă, părinți și copii, s-a cântat, s-au desfășurat jocuri cu text și cânt, s-au spus proverbe și ghicitori. În momentele de repaus, copiii au făcut coronițe din flori nemuritoare.

Emoțiile și bucuriile trăite cu prilejul acestei experiențe i-au relaxat pe copii și au contribuit la întărirea relațiilor de prietenie.

În cea de-a optsprezecea săptămână didactică, copiii s-au pregătit pentru realizarea șezătorii literare ”Carnavalul anotimpurilor”.

Timp de patru anotimpuri ne-am desfășurat activitatea în grădiniță și am învățat foarte multe lucruri, despre fiecare în parte, de aceea, ne-am hotărât ca la final să realizăm o șezătoare literară în care să aducem printre noi toate cele patru anotimpuri, însoțite de vestitorii lor.

Pentru pregătirea acestui moment copiii au fost împărțiți în patru echipe, câte o echipă pentru fiecare anotimp.

Împreună cu copiii, am decorat sala de grupă cu elemente specifice celor patru anotimpuri. Copiii au colorat și decupat flori, fructe, legume, îngerași, fulgi de zăpadă, fluturi, ciupercuțe, ele contribuind la înfrumusețarea decorului șezătorii.

Șezătoarea a început cu o ghicitoare, adresată de mine copiilor:

Patru surori gemene

Par să nu se-asemene.

Una țese flori pe ramuri,

Alta țese flori pe geamuri.

Una coase în câmpii,

Holde galbene-aurii.

Cealaltă ne cheamă-n-vie,

La cules de razachie.

Patru surori gemene

Par să nu se-asemene,

Dar noi știm de mult că toate

Sunt la fel de minunate.

(Anotimpurile)

Copiii au răspuns ghicitorii. Programul a continuat cu ghicitori și cântece specifice fiecărui anotimp, proverbe populare despre anotimpuri. A fost prezentată de către un copil, sub formă de poveste, ”Legenda anotimpurilor” (Anexa 12). Copiii au realizat câte un desen, reprezentând anotimpul specific echipei lor, punându-și în valoare imaginația și creativitatea.

Toți copiii au fost antrenați în această activitate, urmărind capacitatea lor de a se exprima corect, expresiv, cursiv și de a verbaliza independent.

IV.4 TESTAREA FINALĂ

Rezultatele testării finale

În urma aplicării testelor de evaluare finală copiilor ce aparțin nivelului I de dezvoltare, observăm că 5 copii, respectiv 45.5% au obținut punctaj maxim în cadrul primului item, un procent de 27.3% având un punctaj mediu.

Cei mai mulți copii au știut denumirea animalelor și sunetul produs de acestea, de asemenea, copiii s-au descurcat și în cadrul itemului III, știind diminutivele a patru cuvinte ce denumesc obiecte din sala de grupă, 45.5% au întâmpinat dificultăți la formarea diminutivului cuvântului ”tablă”.

Toți copiii au recunoscut povestea ”Turtița” și personajele care fac parte din această poveste, având nevoie de sprijin la interpretarea cântecului din poveste.

În cadrul celui de-al V-lea item, copiii au știut să grupeze personajele conform poveștii din care fac parte, un copil a obținut punctaj maxim, 45% au avut probleme la identificarea personajelor din povestea ”Ridichea uriașă”, iar 36.4% au avut nevoie de sprijin și la identificarea personajelor din povestea ”Ursul păcălit de vulpe”.

Făcând o comparație a rezultatelor obținute în cadrul celor două testări (inițială și finală), la copiii din cadrul nivelului I, se observă o creștere procentuală a rezultatelor pentru fiecare subiect. Ținând cont că sunt și copii de grupă mică, rezultatul este mulțumitor, ei făcând progrese vizibile în pronunțarea corectă a cuvintelor, formarea corectă a diminutivelor unor cuvinte, formularea corectă a propozițiilor, dar și capacitatea de a pune în corespondență personajele cu povestea din care fac parte.

De asemenea, am remarcat interesul și preocuparea copiilor în rezolvarea corectă a unor sarcini în cadrul activităților, o îmbunătățire a relațiilor dintre copii, care au socializat mai ușor; copiii mai timizi au evoluat, la fel și cei mai puțin pregătiți.

Se impune implicarea și responsabilizarea copiilor în activități specifice nivelului lor de dezvoltare în vederea obținerii unor rezultate mult mai bune în cadrul activităților de dezvoltare a limbajului.

Rezultatele testării finale

În urma aplicării testelor de evaluare finală, la copiii grupei mari, respectiv nivelul II, am constatat faptul că rezultatele obținute de către aceștia sunt mult mai bune. Astfel, în cadrul primului item, toți copiii au știut antonimele cuvintelor: ”lat”, ”frumos”, ”odihnit”, ”închis”. La formularea corectă a pluralului unor cuvinte, pe baza imaginilor prezentate, un singur copil nu a știut pluralul cuvântului ”pui”. În cadrul itemilor III și IV, toți copiii au obținut rezultate foarte bune, ei știind să despartă corect cuvinte în silabe, să formuleze corect o propoziție, din punct de vedere gramatical, realizând acordul dintre subiect-predicat (Copiii merg cu mașina.), adjectiv-substantiv (Am văzut o mașină frumoasă.).

În cadrul celui de-al V-lea item, copiii au recunoscut povestea ”Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, 57.1% având nevoie de ajutor în povestirea fluentă a imaginilor și folosirea corectă a dialogului dintre personaje, 42.9% au avut unele ezitări în prezentarea succesivă a imginilor, dând unele răspunsuri incomplete.

Făcând o comparație între rezultatele obținute în cadrul evaluărilor (inițială și finală), observăm o creștere în punctajele obținute de copii. Cei 7 copii care au participat la aceste testări au realizat itemii probelor, demonstrând că pronunță corect cuvintele, formulează corect propoziții simple și dezvoltate, cunosc antonimele unor cuvinte, povestesc liber o secvență dintr-o poveste, având un vocabular bogat.

Majoritatea au dovedit rapiditate în gândire, viteză de reacție la răspuns, antrenând operațiile gândirii în rezolvarea probelor.

Concluzii

În lucrarea de față am căutat să demonstrăm, cu exemple din activitatea pedagogică, rolul pe care îl au activitățile desfășurate în grădiniță, în dezvoltarea educării limbajului preșcolarilor sub aspect fonetic, lexical și gramatical.

Limbajul plastic, mesajul educativ, posibilitatea fiecărui copil de a se regăsi în lumea personajelor, produce cu siguranță o impresie puternică asupra minții și sensibilității copiilor, oferindu-le reprezentări și sentimente morale despre oameni, relațiile din familie și societate, despre bine, adevăr, frumos.

Poeziile, cântecele, jocul micilor actori sunt legate de viață. Fie că sunt versuri care aparțin literaturii pentru copii sau literaturii populare, ele creează iluzia că șezătoarea este viața autentică.

Prin derularea activităților de tip șezătoare literară, am urmărit armonizarea într-o formă plăcută, atractivă și lejeră a conținuturilor activităților de învățare și de evaluare, adaptate la nivelul de dezvoltare al grupei.

Această formă de abordare a dat posibilitatea copiilor să se manifeste natural, să-și dezvolte competențele precum, capacitatea de comunicare, creativitatea, lucrul în echipă, luarea deciziilor și îndeplinirea rolurilor și responsabilităților. Copiii au câștigat încredere în forțele proprii prin valorizarea rezultatelor, s-au simțit mai capabili în îndeplinirea sarcinilor încredințate, au fost adevărați parteneri în desfășurarea actului educațional.

Am reușit să-i deprindem pe copii să observe, să gândească, să argumenteze și să exprime corect, logic, deci să cunoască activ lumea și viața.

Important de subliniat este faptul că la reușita activităților ce vizează dezvoltarea educării limbajului, sunt implicați mai mulți factori:

Nivelul dezvoltării fizice;

Nivelul dezvoltării intelectuale;

Dezvoltarea socio-afectivă (relația copil-grup, copil-colectivitate);

Nivelul dezvoltării psihologice (interesul copiilor pentru tot ceea ce îi înconjoară);

Nivelul dezvoltării limbajului (achizițiile de limbaj, la un moment dat, înțelegerea semanticii cuvintelor, exprimarea propriilor gânduri);

Disponibilitatea ludică, plăcerea jocului.

Cu toate acestea, s-a dovedit că în această cercetare s-a reușit validarea ipotezei, precum că, apelând ritmic și constant la activități de tip șezătoare literară se dezvoltă capacitatea preșcolarului de a emite mesaj oral corect din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.

BIBLIOGRAFIE

Barta, Andrei și Dragomir, Petrica, Deprinderi motrice la preșcolari, Ed. V&I Integral, București, 1995

Cormos, Rodica, Cântec, joc și voie bună în grădiniță, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2001

Dima, Silvia și Vinciu, Gafița, Programe de serbări pentru preșcolari și școlari, Antologie editată de Revista Învățământului Preșcolar, Nr. 1-2, 1997

Dogaru, Zoe, Jocuri didactice pentru educarea limbajului, 3-7 ani, Ed. Aramis, București, 2003

Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol. I Comunicarea orală, Ed. Compania, București, 1999

Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol. II Comunicarea scrisă, Ed. Compania, București, 2001

Dumitrana, Magdalena, Dezvoltarea psihică umană, Ed. V&I Integral, București, 2000

Duțu, Olga, Dezvoltarea comunicării orale la copii, Ed. Europolis, Constanța, 1997

Ionescu, Miron – “Clasic și modern în organizarea lecției”, Ed. Dacia, Cluj, 1972

Ionescu, Miron – “Lecția între proiect și realizare”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982

Ionescu, Miron – “Demersuri creative în predare și învățare”, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2000

Kolumbus, E.S. – “It is tomorrow yet?” – trad. în limba română cu titlul “Didactica preșcolară” de Magdalena Dumitrana, Ed. V&I Integral, București, 1998

Landsheere, G., Landsheere, V. – “Definirea obiectivelor educaționale” (trad.), E.D.P., București, 1979

Lușcan, Elisabeta, Șezătoare la opaiț, Editura Karuna, Bistrița, 2008

Meyer, Genevieve, De ce și cum evaluăm, Ed. Polirom, Iași, 2000

Mitu, Florica, Literatură pentru cei mici, Ed. Humanitas Educațional, Grădinița Humanitas, Seria Didactica, București, 2005

Mitu, Florica; Antonovici, Ștefania, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Ed. Humanitas Educațional, Grădinița Humanitas, Seria Didactica, București, 2000

Neacsu, I., Instruire și învățare, E.D.P., București, 1992

Paisi, Lăzărescu, Emilia și Ezechil, Liliana, Laborator preșcolar, Ed. V&I Integral, București, 2001

Petre, Demetru, Popescu, Ghicitori, proverb și zicători, Editura Flamingo, 2010

Planchard, Emile, Pedagogie școlară contemporană, E.D.P., București, 1992

Pistol, Mădălina, Carte educativă pentru preșcolari. Comunicare, Ed. Erc Press Educativ, 2004

Preda, Viorica – “Copilul și grădinița”, Ed. Compania, București, 1999

Preda, Viorica – “Educația pentru știință”, Ed. Compania, București, 2000

Târcovnicu, Victor – “Învățământ frontal, învățământ individual, învățământ pe grupe”, E.D.P., București, 1981

Voiculescu, Elisabeta – “Pedagogie preșcolară”, Ed. Aramis, 2001

Voiculescu, Florea, Elaborarea obiectivelor educaționale. Teorie, cercetări, aplicații, Ed. Imago, Sibiu, 1995

Wallon, Henry, Evoluția psihologică a copilului, E.D.P., București, 1978

*** M.E.C.T., Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008

***M.E.C.T, Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învățământul Preuniversitar, Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani

***Documentar metodic, Ed. V&I Integral, București, 2001

*** Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Ed. V&I Integral, București, 2002

***Grădinița altfel (Scrisori metodice), Coordonator Viorica Preda, Ed. V&I Integral, București, 2003

***Standarde profesionale pentru profesia didactică, MEC, Coordonator Lucia Gliga, 2002, București

***Educarea limbajului la preșcolari. Texte și materiale ajutătoare, Ed. Aramis, 2002

Anexa 1

Denumește animalele și păsările din imagini.

Anexa 2

Grupează personajele în funcție de povestea din care fac parte.

Anexa 3

Formulează corect pluralul cuvintelor prezentate în imagini.

Anexa 4

pronunțarea corectă a sunetelor;

acordul corect (subiect-predicat, adjectiv-substantiv);

formularea corectă a unei propoziții.

Anexa 5

Povestește secvențele ilustrate.

Anexa 6

Instantanee surprinse în timpul desfășurării dramatizării ”Greierii și furnicuțele”

Anexa 7

Instantanee surprinse în timpul desfășurării șezătorii literare ”În jurul pomului de Crăciun”

Anexa 8

Legenda panseluței

O legendă străveche spune, cum că, odată, Afrodita, zeița dragostei, se scălda într-o grotă îndepărtată. Era atât de absorbită de scăldat, încât uitase de toate cele din jur. La un moment dat, zeița auzi un foșnet și, întorcându-și privirea, observă cum câțiva muritori o priveau, uimiți de frumusețea ei. Mâniată de această îndrăzneală a lor, Afrodita îl rugă pe Zeus să-i pedepsească pe cutezători, el prefăcându-i în flori. Într-adevăr, dacă te uiți atent la panseluțe, ți se va părea că vezi niște fețe pline de curiozitate și uimire.

Legenda narcisei

Se spune că narcisele au înflorit pentru prima dată la moartea lui Narcis, în mitologia vechilor greci, el fiind un tânăr deosebit de frumos și singuratic, de care se îndrăgostiseră toate nimfele. Narcis a fost blestemat de Nemesis, zeița răzbunării, să nu poată iubi pe altcineva în afară decât el însuși. Acest lucru se înfăptuiește atunci când se îndrăgostește de propria reflexie din apă. Dorind să-și îmbrățișeze propria reflexie, Narcis se înecă. La moartea lui au apărut narcisele, care țin capul îl jos asemenea lui Narcis, care se oglindea în apă.

Legenda ghiocelului

Legendele balcanice povestesc despre ghioceii care au apărut după ce mai mulți copii au fost alungați de către părinți și lăsați în viscol. Neavând niciun loc în care să se adăpostească, aceștia au murit, Dumnezeu transformându-i însă în ghiocei.

O altă legendă spune că ghioceii au apărut în momentul în care Adam și Eva au fost alungați din Rai. Ajunși pe Pământ și nemaivăzând atât de mult viscol și ninsoare, au căutat să se întoarcă în Rai, dar nu au mai găsit drumul. Atunci, îngerul care îi însoțea a luat un bulgăre de zăpadă peste care a suflat, transformându-l în ghiocel. Odată cu apariția ghioceilor, nămeții se topesc, făcând loc primăverii.

Legenda lalelei

Se spune că lalele au fost aduse în Europa din grădinile sultanului Turciei. Numele de lalea provenea de la turbanul turcesc, datorită asemănării dintre acestea. Legenda spune că la începuturile cultivării lalelelor, bulbii aduși în Europa erau foarte scumpi. La nunți, bulbii de lalea erau făcuți cadou, fiind considerați un dar prețios.

Legenda bujorului

În mitologia greacă se spune că denumirea de Paeonia provine de la doctorul Paeon, ucenic al zeului Asclepius, zeul medicinei. Acesta a plecat pe Muntele Olimp în căutarea unei plante magice pentru Leto, zeița fertilității. Gelos fiind și auzind că Paeon a găsit planta magică, Asclepius a hotărât să-l omoare pe Paeon. La rugămințile zeiței Leto, Zeus l-a transformat pe Paeon în bujor, salvându-l astfel de mânia lui Asclepius.

Legenda lăcrămioarei

Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri: frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau majoritatea timpului împreună, jucându-se în grădinile castelului, grădini pline cu flori. Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinși de boala aceasta nemiloasă s-a numărat și fata regelui, care devine din ce în ce mai slabă și până la urmă moare. Băiatul regelui care ținea foarte mult la sora lui de care era nedespărțit, a început atunci să plângă și nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat în niște flori albe, micuțe, care s-au așternut peste toate văile și grădinile unde se jucau până atunci cei doi prinți. Prințul a fugit de la castel și s-a ascuns în lume, pentru a nu mai fi văzut de ceilalți că își plânge sora. Florile născute din lacrimile sale au căpătat numele de lăcrămioare.

Anexa 9

Șezătoare literară: “Îl așteptăm pe iepuraș!”

Nati:

Am să-ncep c-o ghicitoare

Ce este o șezătoare?

Cine știe, mâna sus.

Să vedem ce-aveți de spus!

Andrei Z:

Orice de zi de șezătoare

E un fel de sărbătoare,

Când prietenii s-adună

Și muncesc cu voie bună.

Treaba lor cu toți și-o fac.

Basme, glume, ghicitori

Se spun pe la șezători.

Gabi:

Acum știe fiecare

Ce este o șezătoare

Obicei vechi, așezat,

Și la treabă și la sfat.

La măsuțe să ședem

De treabă să ne apucăm.

Andrei Z:

Să vă spun o poveste despre Iisus.

Obosiți de-atâta drum

Ucenicii lui Hristos

Au poposit într-o casă.

Gazda i-a primit frumos,

Cu pâine dulce, gustoasă.

Și-ntr-un târziu, Iisus

Tuturor așa le-a spus:

– Ospătați, vă bucurați !

Pâinea sfântă ce-o mâncați

Pasca e, să nu uitați !

Andreea B:

Primăvară, primăvară

Mieii zburdă pe câmpii,

Flori în seară râd pe-afară,

Ne viu Paști după Florii.

Cu vrednicie, cu dreptate,

Creștinii, cu haine curate,

Spre cer înalță rugăciuni,

Promit să fie și mai buni.

Copiii se fac mai cuminți

Îi cinstesc mai mult pe părinți,

Dumnezeu îi răsplătește

Și de rău îi izbăvește.

Georgiana:

Femeile fac cozonaci,

Pască cu brânză și colaci,

Ouăle le încondeiază,

Merg la slujbă, priveghează.

La casa de om bogat

Și-n bordei derăpănat

Tot omul se pregătește,

Sărbătoarea o cinstește.

De peste două mii de ani,

Bunici, copii, bogați, sărmani,

Vin la marea sărbătoare

Cu cinstire și cântare.

Preoții cântă împreună

“Veniți de luați lumină!”

Creștinii cântă-n cor cu toți

“Hristos a înviat din morți!”

Cântec: HRISTOS A ÎNVIAT!

Prin cărarea din grădină, printre flori, pe înnoptat,

Iepurașul o să vină când copiii s-au culcat,

Și intră tiptil în case, prin odăile curate,

Tuturor o să le lase, ouă roșii minunate.

Refren:

Dacă vreți să-i mulțumiți, după ce v-ați deșteptat,

Salutați-i pe părinți

Cu “Hristos a înviat!”

Domnul sus din cer aude

Ce frumos ați salutat,

Și atunci vă va răspunde

“Adevărat a înviat!”

Ouă roșii colorate umplu mesele de Paști,

Iar în inima-mi curată bucurie tu te naști.

În Biserica Creștină, slujbele împărătești

Dau de veste apropierea sărbătorilor cerești.

Daria:

Știți de ce se vopsesc ouăle de Paște? Vă spun eu…

Era blândul domn Iisus

Răstignit pe cruce sus.

Deodată pietrele,

Adunând durerile,

Ouă roșii s-au făcut,

O minune de început.

Când a înviat Iisus,

Vestea repede s-a dus

În cetățile vestite

Despre ouăle-nroșite,

Despre învierea Lui.

Ouă roșii asta-nseamnă:

Învierea Domnului!

Nati:

Dar voi știți de ce se taie mielul de Paște? Vă spun eu …

Tot din poveste noi mai știm,

Că-n templul din Ierusalim

Mielul era sacrificat,

De-atunci era binecuvântat.

Știi ce simbolizează el

Nevinovatul, blândul miel?

El este jertfa lui Hristos,

Tu să nu uiți copil frumos!

Andreea C:

Iar eu vă spun de ce creștinii aduc lumina de la Biserică.

Fiecare om păstreaza lumânarea,

Când e-n primejdii să-i fie alinarea,

Să-i fie casa ferită de urât,

Mereu să-l ocrotească Duhul Sfânt.

La întoarcere, creștinul,

De lumină umple casa,

La icoane se închină

Pentru ca Domnul să-l ierte.

Clopotele bat dumnezeiește,

În pomii din jur pacea înflorește,

Ouă roșii ciocnim,

Pe Mântuitor cinstim.

– Hristos a înviat!

– Adevărat a înviat!

Flori:

Spun și eu o poezie.

Toți copiii cântă-n cor

Hristos a înviat!

Dulce este glasul lor,

Hristos a înviat!

Lumea-ntreagă a aflat,

Hristos a înviat!

Si cânta cu gând curat

Hristos a înviat!

Maria:

Toți copiii azi se-mbracă

Cu ce au ei mai frumos

Și părinților le cântă

Învierea lui Hristos.

Și la masă ciocnesc ouă

Toți copiii cei cuminți

Ouă roșii și pestrițe

Cu iubiții lor părinți!

Și copiii buni la suflet

Azi cu bucurie dau

Cozonaci și ouă roșii

La copiii care n-au.

Raluca:

Haideți s-auziți o poezie hazlie scrisă de George Topârceanu.

Ouăle

Astăzi, în sufragerie,

Dormitau pe-o farfurie,

Necăjite și mânjite,

Zece ouă înroșite.

Un ou alb, abia ouat,

Cu mirare, le-a-ntrebat:

– Ce vă este, frățioare?

Ce vă doare ?

Nu vă ninge, nu vă plouă,

Stați gătite-n haină nouă,

Parcă, Dumnezeu mă ierte,

N-ați fi ouă…

– Suntem fierte!

Zice-un ou rotund și fraise

Lângă pasca cu orez.

– Ne gătește de parade.

– Ne ciocnește cap în cap

Și ne zvârle coaja-n stradă…

– Ce rușine!

– Ce dezastru!

– Preferam să fiu omulet!

– Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,

Aș fi scos un pui albastru…

– Și eu, unul violet…

– Eu, mai bine-ar fi să tac:

Așa galben sunt, că-mi vine

Să-mi închipui că pe mine

M-a ouat un cozonac!

Cântec: IEPURAȘII

Iepurași, fugiți acum, iepurașilor,

Hai la crâng, nu stați în drum, iepurașilor,

Vânătorul dacă vine, iepurașilor,

N-are să vă fie bine, iepurașilor.

Să v-ascundeți mai curând, iepurașilor,

Vin copoii toți lătrând, iepurașilor,

Vă iau urma și v-alungă, iepurașilor,

Hai, fugiți să nu v-ajungă, iepurașilor.

Coco:

Eu știu o ghicitoare…

Lungi urechi, picioare lungi

Tragi cu pușca, nu-l ajungi!

Ghici ce este ?

Nicoleta:

Iepurașule fricos

Ce ascunzi acolo-n coș?

– Ouă roșii pentru tine

Și doi morcovi pentru mine!

Ouăle sunt minunate!

Dar cu ce sunt colorate?

– În pădure au culori,

De la fluturi, de la flori!

Rebecca:

Cu sfială-n ochi și-n pași,

A sosit un iepuraș.

Îmbrăcat în haină nouă.

Și în brațe-un coș de ouă.

Câte unul, încetișor,

Le așează binișor

Printre firele de iarbă,

Dar încet, să nu se spargă!

Andrei I:

Iepurică, iepurel,

Stă tot anul cumințel,

Vine doar în primăvară,

În grădină, de cu seară,

Căci, vezi bine, el cunoaște

Când e vremea pentru Paște.

Și atunci, de dimineață,

După ce te speli pe față,

Tu să cauți în grădină

Ouă roșii, bombonele,

Ciocolată, acadele.

Luca:

Spun și eu o ghicitoare.

Lungi urechi, codiță mică,

Un năsuc, botic, mustăți,

Țopăie ziua întreagă

Și e tare șugubăț.

Are o blăniță moale

Și e tare frumușel.

O dată pe an el vine,

Cu desaga după el.

Și-aduce în tolba sa

La copiii cuminței

Dulciuri multe, fructe, jocuri

Și tot ce își doresc ei.

Ați ghicit cine o fi?

Iată, de nu veți ghici,

Răspunsul vi-l dau pe loc:

Este iepurașul Țop!

Coco:

Vă doresc de Paște să fiți

Totdeauna fericiți!

Iar dacă cuminți veți fi,

Iepurașul va veni

Și în coș el va aduce

Ouă roșii, turtă dulce,

Cozonac cu mac

Și tot ce vă e pe plac.

Mielul să nu vă lipsească

Și să faceți câte-o pască,

Să aveți de toate-n casă,

Că-i sărbătoare aleasă.

Silvian:

Și acum ne despărțim,

Dar la Paște ne-ntâlnim.

Multe v-am mai povestit,

Sper că nu v-ați plictisit.

Când Paștele va sosi

Voi veni în zori de zi

Să vă bucur, dragi copii,

Și să vă aduc jucării.

Haine, funde, ghete noi,

Să vă înnoiți și voi,

Că doar Paștele-n poveste

Înnoire, asta este!

Alexandra:

Iepuraș de Paști

Te-aș ruga, fii bun!

Adu-mi sănătate

Și iubire-acum.

Și te-aș mai ruga

Să-mi aduci ceva,

Un ou roșu mare,

Să ciocnesc mai tare

Hristos a înviat!

Cântec: IEPURAȘ DE PAȘTI

Refren:

Iepuraș de Paști

Te-aș ruga, fii bun!

Adu-mi sănătate

Și iubire-acum.

Și te-aș mai ruga

Să-mi aduci ceva,

Un ou roșu mare,

Să ciocnesc mai tare

Hristos a înviat!

Azi e zi de sărbătoare,

Este sfântul Paști.

Ouă roșii, pască mare

Și doi cozonaci

Stau pe masă și așteaptă

Iepurașul cu cadouri

Și cu ciocolată.

Refren:…

Tare eu m-am supărat

Că ouțul meu s-a spart

Și acum îl plâng pe el,

Era roșu, mititel.

Dar promit că pân’ la vară

Voi picta un ou micuț

Și-l voi pune într-un cuib,

Ca să iasă un puiuț!

Refren:…

Scenetă: PUF ALB ȘI PUF GRI.

Personaje:

Daria- mama iepurașilor

Luca – Puf Alb

Gabi – Puf Gri

IEPUROAICA (DARIA): – Cine a spart borcanul cu dulceață?

PUF-GRI (GABI): – El, Puf-Alb, l-a spart! S-a urcat pe dulap și a vrut să mănânce dulceața! El e vinovat!

PUF-ALB (LUCA) (șoptit): – Nu eu sunt vinovat!

IEPUROAICA (DARIA): – Așa, eu muncesc și vouă vă arde de hârjoneală! Puf-Alb, nu mă așteptam să fii neascultător! Drept pedeapsă, ai să stai acasă,iar eu și Puf-Gri ne vom duce în parcul de distracții!

IEPUROAICA (DARIA): – Ce este cu tine, Puf-Gri ? Nu ai chef de joacă?

PUF-GRI (GABI): – Nu, fără fratele meu nu mă pot juca!

IEPUROAICA (DARIA): – El este pedepsit! Hai să te dai în leagăn!

PUF-GRI (GABI): – Te rog să mă ierți! Te rog să mă ierți! Am greșit, sunt vinovat! Trebuia să îi spun mamei adevărul; eu am spart borcanul cu dulceață!…

PUF-ALB (LUCA): – Te rog, liniștește-te, te iert, doar ești fratele meu! Dar, vreau să-mi promiți că nu vei mai face așa ceva niciodată! Promiți?

IEPUROAICA (DARIA): – Ce s-a întâmplat băieți? Despre ce adevăr este vorba?

PUF-GRI (GABI): – Adevărul este că eu am spart borcanul, iar pedeapsa a primit-o fratele meu! Lui i-am cerut iertare și acum te rog și pe tine să mă ierți! Am învățat încă o dată că Minciuna are picioare scurte!

Anexa 10

Instantanee surprinse în timpul desfășurării șezătorii literare ”Îl așteptăm pe iepuraș!”

Anexa 11

”În lumea minunată a basmelor!”

Anexa 12

Proverbe populare despre anotimpuri

”Cu o floare nu se face primăvară.”

”Până nu vine primăvara, nu se face vară.”

”Toamna se numără bobocii.”

”Iarna n-o mănâncă lupii.”

”Când înfloresc salcâmii, nu mai bate bruma.”

”Ploaia din mai face mălai.”

”Cu râsul și cu glumele se culeg toamna prunele.”

”Cine muncește vara, aceluia îi fierbe oala iarna.”

”Cine vara muncește, iarna se veselește.”

”Să-ți faci iarna car și vara sanie.”

”Dacă iarna e geroasă, vom avea pâine pe masă.”

”Vara-i strângătoare, iar iarna-i mâncătoare.”

”Omătul oprit iarna aduce mulți snopi vara.”

”Adună vara ca să ai iarna.”

”Cine vara petrece cântând, iarna rămâne flămând.”

”Furnica strânge hrană de cu vară pentru iarnă.”

Legenda anotimpurilor

Dumnezeu, după ce a zidit lumea, cerul și pământul, după ce a creat toate vietățile, s-a gândit să le dea un rost și celor patru fiice ale anului.

– Voi sunteți cele patru fiice ale anului, grăi Dumnezeu, când surorile s-au așezat smerite înaintea sa. Să îmi amintiți ce nume v-am dat vouă, data trecuta?

– Eu sunt sora cea mare și m-ai botezat Iarna.

-Mie mi-ai dat numele Toamna, Doamne, și sunt a doua fiică a anului.

-Iar pe mine m-ai numit Vara și sunt a treia soră.

-Eu sunt mezina, Doamne! Mă numesc Primăvara.

Dumnezeu le privi cu bunătate și apoi le zise:

– Poruncesc să se împartă cele doisprezece luni ale anului în părți egale, urmând ca fiecare dintre voi să ia o parte. Auzind acestea, fiica cea mare, Iarna se întunecă la față și vorbi cu îndrăzneală:

– Doamne, eu sunt fiica cea mare și, având drepturile primului născut, trebuie să primesc partea cea mai mare din moștenire. Atunci, Dumnezeu se încruntă și hotarî să împartă celor patru surori lunile anului, după firea fiecăreia. Așa că Iarna, fiind așa de rea și îmbufnată, primi lunile cele mai reci, urâte și posomorâte: decembrie, ianuarie și februarie. Toamnei, îi dărui lunile cele mai bogate: septembrie, octombrie și noiembrie. Însă, după cum știți, Dumnezeu îi dădu tot atâta tristețe, câtă bogăție, deoarece nici Toamna nu se arătase total mulțumită la împărțeală. Cele două surori mai mici, Vara și Primăvara, fiind cele mai bune și blânde, mai cuminți și mai mulțumite de ce le-a dat Domnul, au avut norocul de cele mai frumoase luni. Vara a primit lunile: iunie, iulie și august, iar Primăvara lunile: martie, aprilie și mai. Tot atunci a hotărât Dumnezeu ca Primăvara să vină după Iarnă, ca să se vadă bunătatea și frumusețea celei dintâi, față de răutatea și urâțenia celei de-a doua. Așa că, Primăvara este atât de așteptată de către oameni, mai ales de către copii!

Anexa 13

Denumește animalele și păsările din imagini.

Anexa 14

Grupează personajele în funcție de povestea din care fac parte.

Anexa 15

Formulează corect pluralul cuvintelor prezentate în imagini.

Anexa 16

-pronunțarea corectă a sunetelor,

-acordul corect(subiect-predicat, adjectiv – substantiv),

-formularea corectă a unei propoziții.

Anexa 17

Povestește secvențele ilustrate.

DECLARAȚIE

Subsemnata,………………………………………………….., declar pe propria răspundere că prezenta lucrare a fost elaborată personal și nu am folosit alte surse decât pe cele menționate în Bibliografie. Nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi citată sursa preluării. Lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.