STUDIU TOPOMETRIC AL DRUMULUI NAȚIONAL DN1H, TRONSONUL KM 0+675-2+975, ÎN VEDEREA IMPLEMENTĂRII GIS Coordonator științific, Absolvent, Conf. univ…. [309010]

[anonimizat], CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOMATICĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

STUDIU TOPOMETRIC AL DRUMULUI NAȚIONAL DN1H, TRONSONUL KM 0+675-2+975, [anonimizat]: [anonimizat]. univ. Dr. [anonimizat]-Napoca, 2018

LISTĂ FIGURI

Fig. 1 Amplasarea localității Peștiș în raport cu municipiul Oradea 6

Fig. 2 Punctul central al proiecției 14

Fig. 3 Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970 15

Fig. 4 Suprafața de nivel 0 16

Fig. 5 Elementele geometrice ale drumului în plan orizontal 17

Fig. 6 Elementele curbei arc de cerc 18

Fig. 7 Profil longitudinal 19

Fig. 8 Profil transversal 19

Fig. 9 Porțiune a drumului existent înaintea reabilitării 20

Fig. 10 Interfața programului AutoCAD 24

Fig. 11 Meniul de configurare al programului TopoLT 25

Fig. 12 Interfața programului TopoLT 25

Fig. 13 Meniul pentru puncte 26

Fig. 14 Planul topografic 26

Fig. 15 Interfața aplicației ArcMap 28

Fig. 16 Fereastra de unelte ArcToolbox 29

Fig. 17 Ortofotoplan în ArcMap 29

Fig. 18 Limita zonei de studiu 30

Fig. 19 Rețea de drumuri 31

Fig. 20 Buffer la drum 32

Fig. 21 Digitizare parcele 32

Fig. 22 Tabelul de atribute pentru drum 33

Fig. 23 Atribute pentru parcele 34

Fig. 24 Atribute pentru clădiri 34

Fig. 25 Crearea topologiei 35

Fig. 26 Meniul Topology 36

Fig. 27 Afișarea erorilor cu ajutorul topologiei 36

Fig. 28 Interogare după numele proprietarului 37

Fig. 29 [anonimizat] 37

Fig. 30 Interogare cu Query Builder 38

Fig. 31 Interogare de tip Query Builder după categoria de folosință 38

Fig. 32 Interogare pentru aflarea parcelelor dintr-o tarla 39

Fig. 33 Interogare pentru aflarea proprietarului după titlul de proprietate 39

Fig. 34 [anonimizat] 50 m 40

Fig. 35 Clădiri afectate de vibrațiile traficului 41

Fig. 36 Creare hartă online 42

Fig. 37 Importarea datelor 43

Fig. 38 Harta publicată 44

Fig. 39 Vizualizare hartă după categoria de folosință a terenului 44

INTRODUCERE

Scop și obiective

În acest proiect am realizat colectarea bazelor de date necesare reabilitării drumului național DN1H, crearea unei piste de biciclete și realizarea planului cadastral digital. Proiectul include și realizarea unei hărți online cu zona studiată. Reabilitarea drumului național DN1H [anonimizat]. Proiectul include reabilitarea drumului național DN1H Aleșd – Zalău Lot1 km 0+000 – 26+510, însă pe parcursul acestei lucrări vom studia zona de lângă tronsonul km 0+675 – 2+975.

Crearea bazelor de date digitale asigură:

posibilitatea de a [anonimizat], [anonimizat].;

să ofere vizualizări ale parcelelor;

să ofere rapoarte care să conțină informații teritoriale în vederea luării unor decizii ([anonimizat], etc.).

[anonimizat]1 și Autostrada Transilvania.

Conform normei tehnice din 27/01/1998 , [anonimizat], DN1H este încadrat în clasa tehnică IV.

Localizarea zonei de studiu

Studiul de caz a fost realizat asupra unui sector cadastral din localitatea Peștiș, județul Bihor. Drumul național DN1H pornește din Aleșd, de la intersecția cu DN1, prin Peștiș, trece pe lângă Pădurea Neagră, prin Șinteu și Munții Plopiș, intrând în Sălaj prin Halmășd, până la Răstoci.

Județul Bihor, situat în nord-vestul țării, este un județ de frontieră și se învecinează la nord cu județul Satu-Mare, la est cu județele Cluj, Sălaj și Alba, la sud cu județul Arad, iar pe partea de vest cu Ungaria. Acesta are o suprafață de 7.544 km2 iar populația totală este de 575.398 locuitori (conform recensământului efectuat în anul 2011), dintre care 49,1 % populație urbană și 50,8% populație rurală. Județul este format din 101 unități administrativ-teritoriale, patru municipii (Oradea, Beiuș, Marghita, Salonta), șase orașe (Aleșd, Nucet, Săcueni, Ștei, Valea lui Mihai, Vașcău) și 91 de comune. Reședința județului este în municipiul Oradea.

Localitatea Peștiș este un sat lângă orașul Aleșd, județul Bihor și are o populație de 1295 locuitori. Localitatea se situează la 47◦4′21″ latitudine nordică, 22◦24′44″ longitudine estică și se află la o distanță de 40 km față de municipiul Oradea și la 2 km față de orașul Aleșd.

Fig. Amplasarea localității Peștiș în raport cu municipiul Oradea

(www.google.ro/maps)

METODOLOGIA DE CERCETARE

Principii și tehnici utilizate

GIS

Noțiuni GIS

GIS este acronimul denumirii în limba engleză pentru Sisteme Informatice Geografice: Geographic Information Systems (SUA), Geographical Informations Systems (Marea Britanie, Australia, Canada), Geographical Information Science (academic).

Următoarele definiții ale GIS-ului ne ajută să înțelegem mai bine componentele și ce anume se poate realiza cu un GIS, însă, datorită dezvoltării continue a GIS-ului, precum și a diversității utilizatorilor, putem afirma că nu există o definiție unică a unui GIS.

“GIS este un instrument bazat pe calculator, pentru realizarea hărților și analiza lucrurilor ce există și a evenimentelor ce se petrec pe Pământ. Tehnologia GIS combină operațiile uzuale de baze de date, precum interogarea și analiza statistică, cu avantajele vizualizării unice și analizei geografice oferite de către hărți. Aceste calități diferențiază GIS-ul de alte sisteme informatice, punându-l la dispoziția unui public larg și variat sau al firmelor particulare, în scopul explicării fenomenelor, predicției efectelor și planificării strategiilor” (ESRI – Environmental Systems Research Institute, Inc.)

“Un GIS reprezintă un set de instrumente pentru culegerea, stocarea, transformarea și vizualizarea datelor spațiale ale lumii reale” (Burrough, 1986).

“GIS reprezintă o colecție organizată de hardware, software, date spațiale și persoane, pentru capturare, stocare, actualizare, manipulare, analiză și afișare de informații referențiate geografic” (Săvulescu, 1996).

GIS-ul reprezintă un sistem care permite: introducerea, stocarea, integrarea, manipularea, prelucrarea și vizualizarea datelor care au referință spațială, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv.

Domenii de aplicabilitate ale GIS-ului: urbanism, agricultură, transport, resurse naturale, cadastru, turism și dezvoltare turistică, dezvoltare teritorială, administrație publică.

Principalele discipline care au ajutat la dezvoltarea GIS sunt: geografia, cartografia, teledetecția, topografia, statistica, informatica și matematica.

Componentele unui GIS

Un sistem informatic geografic este alcătuit în principal din cinci componente: hardware, software, date, utilizatori și metode.

Hardware – sistemul pe care rulează programele GIS.

Software – instrumentele utilizate în stocarea, analizarea și afișarea informațiilor.

Date – cea mai importantă componentă a unui GIS (spațiale sau de tip atribut).

Utilizatorii – administrează sistemul și dezvoltă strategii pentru aplicarea GIS – ului.

Metode – sunt acelea care utilizează datele cu referință spațială.

Date spațiale reprezintă forma și/sau poziția unor obiecte, indiferent de sistemul de referință. Aceste date sunt necesare pentru a descrie mărimea, forma și poziția entităților spațiale. Reprezentarea digitală cu ajutorul GIS-ului a structurilor și procesele din spațiul înconjurător, se realizează prin construirea unui model de date. Există două modele de date spațiale: vector sau raster. Modelul de date se realizează prin identificarea entităților din lumea reală, precum și alegerea unuia dintre cele două modele de date spațiale. Fiecare dintre aceste modele prezintă o serie de avantaje și dezavantaje.

Datele vectoriale se bazează pe trei primitive grafice, mai exact punctul, linia și poligonul (partea grafică). Fiecare dintre acestea sunt relaționate cu o bază de date care descrie atributele lor (partea atribut). În modelul vectorial informația referitoare la puncte, linii și poligoane este codificată și stocată ca o colecție de coordonate x și y.

Punctul este cea mai simplă reprezentare și este definit de un set de coordonate, având rolul de a indica poziția obiectelor. Punctul nu are suprafață și nici dimensiune.

Linia reprezintă o succesiune de puncte legate și este utilizată pentru reprezentarea obiectelor cu o dimensiune semnificativă. Linia nu are grosime ci doar lungime.

Poligonul este format din segmente de linie și are două caracteristici importante: aria și perimetrul.

Modele ale sistemului de reprezentare vector: modelul spaghetti, modelul topologic de rețea și modelul topologic de suprafață.

Modelul spaghetti are scopul de a desena geometria obiectelor și utilizează primele două primitive: punctul și linia. Dezavantajele modelului sunt următoarele: graful nu este planar (poligoanele se pot suprapune), fiecare linie este independentă, nu are tabelă de atribut, etc.

Modelul topologic de rețea reprezintă o structură de linii, noduri și vertex-uri. Graful este planar, nu se acceptă ca două arce să treacă unul peste altul fără să se intersecteze.

Modelul topologic de suprafață garantează că poligoanele nu se suprapun, liniile nu sunt dublate etc. Dacă o suprafață reprezentată nu este acoperită complet de poligoane, ceea ce rămâne este considerat un alt poligon numit poligon zero sau universal.

Avantajele și dezavantajele datelor vectoriale:

stochează valorile, doar acolo unde este nevoie;

reprezentarea pe hartă este mult mai accesibilă.

pot fi foarte ușor reproduse la scară, reproiectate;

combinarea datelor vectoriale din diferite straturi tematice provenite din surse diferite este mult mai ușoară;

sunt mult mai compatibile cu bazele de date relaționale, aceste date pot fi stocate sub forma unor tabele și accesate de mai mulți utilizatori;

ocupă în situația stocării, un spațiu mult mai mic decât datele raster (ușurează transferul acestora);

posibilitatea actualizării și administrării este mult mai ușoară;

sunt mult mai pretabile pentru analize complexe;

Datele raster sunt reprezentate sub forma unei matrici alcătuită din linii și coloane. Structura raster este caracterizată prin celulă/pixel, iar ansamblul de celule formează o imagine. Pixelul este unitatea elementară pentru reprezentarea unei structuri raster, un pătrat care reprezintă o porțiune din suprafață.

Avantajele și dezavantajele datelor raster:

necesită un spațiu foarte extins pentru stocare deoarece înmagazinează valorile pentru toate punctele dintr-o regiune;

sunt mai greu de reprezentat în format classic (de tipul hărților), anumite elemente pot fi mai greu de distins;

aceste date pot fi în funcție de rezoluție de 10 sau 100 de ori mai mari decât datele vectoriale;

stochează informații continue ale formelor de relief analizate, ca urmare ele sunt mult mai eficiente analizelor și urmăririi dinamicii proceselor;

Avantajele și dezavantajele utilizării GIS – ului

Avantajele utilizării unui GIS:

datele sunt mai bine organizate;

elimină redundața în stocarea datelor;

analize, statistici și noi căutări mult mai ușoare;

producerea interactivă a hărților;

creșterea calității analizelor în paralel cu reducerea timpului necesar analizei;

prezentări de bună calitate la nivel decizional;

menține evidența parcelelor și elementelor cadastrale;

corectarea și actualizarea cu ușurință a planurilor digitale deja existente în baza de date;

Dezavantajele unui GIS:

costuri mari, inițiale, ale sistemului;

timpul necesar introducerii și întreținerii datelor;

timp necesar pentru învațarea sistemului;

lipsa pe piață a datelor în format digital;

dificultăți în formarea de personal;

Sistemul GPS

Noțiuni fundamentale

Sistemul de poziționare globală NAVSTAR GPS (Navigation System with Time And Ranging Global Positioning System) este un proiect demarat de către guvernul Statelor Unite. Scopul principal îl reprezintă posibilitatea de a putea determina cu precizie poziția tridimensională pentru diferiți utilizatori, echipați cu receptori corespunzători, în orice punct de pe suprafața pământului. Sistemul este independent de condițiile meteorologice. GPS-ul este un sistem care utilizează o constelație de 30 de sateliți pentru a putea oferi o poziție precisă unui utilizator. Inițial a fost proiectat în scopuri militare și doar treptat au fost oferite capabilități, foarte limitate și utilizatorilor civili. Primele două aplicații civile au fost măsurătorile terestre și navigația maritimă. Proiectarea și implementarea sistemului GPS a început din anul 1973, la început aproape exclusiv pentru navigație, dar după anul 1983 sistemul GPS a devenit un instrument foarte valoros și pentru geodezie și topografie.

Componentele sistemului GPS

Componentele principale care asigură funcționarea sistemul de poziționare GPS :

Segmentul spațial: reprezentat prin constelația de sateliți GPS

Segmentul de control: format din stațiile de la sol, stațiile monitorizează întregul sistem.

Segmentul utilizatorilor: compus din utilizatorii civili și militari, care folosesc receptoare GPS dotate cu antenă și componentele necesare;

Segmentul spațial – a fost proiectat să conțină un număr de 24 de sateliți (actualmente lansați 30 sateliți), în 6 plane orbitale, cate 4 sateliți în fiecare plan orbital. Sateliții sunt amplasați pe orbite aproximativ circulare față de suprafața Pămantului. Planurile orbitale ale sateliților au o înclinație de 55° față de planul ecuatorial terestru, evoluează la o altitudine de cca. 20200 km deasupra Pămantului. Durata de funcționare a fiecarui satelit este estimată la aproximativ 7 ani. Segmentul spațial asigură recepționarea semnalelor radio de la minim 4 sateliți, la un unghi de elevație de peste 15° deasupra orizontului antenei, condiții necesare pentru o poziționare corectă.

Sateliții GPS pot fi identificați în mai multe moduri:

După data când au fost lansați;

După numărul de catalog al NASA;

După numărul poziției orbitale;

După numărul PRN (pseudorandom number) care reflectă porțiunea de cod P; (precision); majoritatea utilizează identificarea PRN.

În funcție de capabalitățile lor tehnice și de perioada în care au fost lansați, sateliții se împart în:

Block-I sunt primii sateliți lansați, modelul spațial fiind compus din 3 planuri orbitale înclinate la 63° față de planul ecuatorului. Lansarea celor 11 sateliți proiectați s-a efectuat în perioada 1978-1985;

Block-II la care sateliții au fost organizați în 6 planuri orbitale înclinate la 55° față de ecuator și au fost lansați în perioada 1989-1995. Sateliții acestui bloc se deosebesc de sateliții primului bloc prin faptul că aceștia au semnalul în totalitate disponibil pentru utilizatorii civili, au implementate tehnicile de protecție ale sistemului, SA (Selective Availability) și AS (AntiSpufing) și dispun de 4 ceasuri atomice (2 cu Cesiu si 2 cu Rubidiu);

Block-IIA (Advanced), sunt sateliți mai evoluați în sensul că au posibilitatea să comunice între ei și au montate reflectoare laser care permit măsurători de tipul Satelite Laser Ranging (SLR). Aceștia au fost lansați începând cu sfarșitul anului 1990;

Block-IIR (Replenishment) încep să înlocuiască sateliții din Block-ul II, după anul 1996. Aceștia sunt prevăzuți cu ceasuri atomice cu hidrogen, de tip MASER, care au au stabilitate superioară față de cele cu Cesiu sau Rubidiu. De asemenea, aceștia dispun de legături intersatelitare care permit ameliorarea preciziei de determinare a orbitelor sateliților;

Block-IIF (Follow on) continuă lansările de sateliți GPS în perioada 2001-2010. Aceștia vor putea gestiona eventualele variații ale frecvenței fundamentale și dispun la bord de Sisteme de Navigație Inerțială (INS).

Funcțiile principale ale segmentului spațial și ale fiecărui satelit în parte:

transmiterea permanentă de la sateliți către utilizatori a informațiilor, ca de exemplu timpul generat de ceasurile atomice, efemeridele, starea echipamentelor auxiliare etc., prin intermediul unor semnale radio modulate, având frecvențele undelor purtătoare L1=1575.42 MHz si L2=1227.60 MHz (generate dintr-o frecvență nominală fundamentală de 10.23 MHz);

menținerea unei referințe de timp foarte precise, prin intermediul ceasurilor atomice de la bordul sateliților GPS;

recepționarea și înmagazinarea de către sateliți a informațiilor primite de la segmentul de control;

executarea manevrelor de corectare ale orbitelor satelitare.

Segmentul de control al sistemului GPS este constituit din stațiile specializate de la sol, actualmente sunt în număr de cinci și sunt dispuse aproximativ uniform în jurul Pămantului, în zona ecuatorială.

Principalele atribuțiuni ale segmentului de control, sunt următoarele:

urmărirea permanentă, prin stațiile de la sol a sateliților sistemului și prelucrarea datele recepționate în vederea calculării pozițiilor spațiotemporale ale acestora (efemeride), care apoi sunt transmise din nou la sateliți;

controlul ceasurilor sateliților comparându-le cu un ceas atomic cu hidrogen, de tip MASER;

calculul corecțiile orbitale, care sunt transmise la fiecare satelit și operate de motoarele rachetă proprii ale acestora de corectare a orbitei;

activarea prin comenzi de la sol, la momentele dorite sau necesare, a programelor de protecție SA (Selective Availability) și AS (Anti – Spoofing), ale sistemului GPS;

stocarea datele noi recepționate de la sateliți;

calculul efemeridelor prognozate (Broadcast) pentru următoarele 12 sau 24 de ore pe care le transmite apoi la segmentul spațial;

controlul complet asupra sistemului.

Cele cinci stații la sol care formează segmentul de control al sistemului de poziționare GPS au următoarele clasificări:

stația de control principală (Master Control Station), amplasată la Colorado Springs în Statele Unite, centralizează datele recepționate de la sateliți de către stațiile monitoare de la sol, prelucrează aceste date pentru prognozarea orbitelor sateliților (efemeridelor) și execută calculul corecțiilor acestora precum și ale ceasurilor, date care apoi se transmit la stațiile de control ale sistemului și de la acestea înapoi la sateliți, sub o formă care constituie mesajul de navigație, recepționat de utilizatori;

stațiile monitor ale segmentului de control sunt amplasate după cum urmează: insula Hawai (estul oceanului Pacific), insula Kwajalein (vestul oceanului Pacific), insula Diego Garcia (vestul oceanului Indian) și insula Ascension (oceanul Atlantic). Fiecare dintre aceste stații împreună cu stația principală recepționează permanent semnalele de la sateliții vizibili, înregistrează datele meteorologice și parametrii ionosferici pe care le transmit pentru prelucrare la stația principală;

stațiile de control la sol (care de fapt sunt antene la sol), amplasate lângă stațiile monitor din insulele Kwajalein, Diego Garcia si Ascension realizează legatura permanentă cu sateliții sistemului și transmit efemeridele, corecțiile orbitelor și ale ceasurilor atomice, precum și alte date necesare bunei funcționări a sistemului.

Pentru calculul efemeridelor precise, necesare în special la prelucrarea măsurătorilor GPS pentru geodezie, se folosesc măsurători suplimentare de la alte cinci stații terestre.

Segmentul utilizatori este alcătuit din totalitatea utilizatorilor deținători de receptoare GPS cu antenă.

Clasificarea receptoarelor:

După numărul de frecvențe:

Cu o frecvență (L1)

Cu două frecvențe (L1, L2)

Cu trei frecvențe (L1, L2, L5)

După destinație:

De navigație

Geodezice

Pentru timp

După tipul de coduri

Cu cod C/A

Cu cod C/A și P (L1)

Cu cod C/A, P (L1) și P (L2)

Receptoarele geodezice sunt cele mai precise și operează cu lungimile de undă purtătoare L1 și L2 precum și cu codul C/A sau P.

Pentru realizarea ridicărilor topografice am folosit GPS-ul Trimble R3. Acest GPS oferă o precizie milimetrică și este format dintr-un receptor cu o singură frecvență L1, o antenă, o unitate de control Recon și un program ușor de utilizat. Programul folosit pentru culegerea datelor se numește Trimble Digital Fieldbook. Acest program are meniuri, comenzi și opțiuni foarte ușor de învațat și folosit. Unitatea de control Recon stochează datele și dirijează receptorul prin intermediul programului Trimble Digital Fieldbook. Folosește sistemul de operare Microsoft Windows Mobile. Utilizatorul are posibilitatea să instaleze și să utilizeze pe unitatea de control și alte programe (Word, Excel, jocuri, etc.) făcând GPS-ul Trimble R3 deosebit de flexibil și potrivit pentru mai multe întrebuințări. GPS-ul Trimble R3 rezistă șocurilor provocate de căderile libere din mână, poate funcționa în conditii de umiditate ridicată și la temperaturi extreme.

Corecțiile diferențiale transmise de serviciul ROMPOS (Sistemul Românesc de Determinare a Poziției) pot fi accesate prin folosirea unui telefon mobil, care se conectează prin Bluetooth la unitatea de control. Formatele de date CMR+, RTCM 2.3, RTCM 3, pentru corecțiile diferențiale sunt standard și oferă posibilitatea de a comunica și cu alte tipuri de receptoare. Sunt perfect compatibile cu formatele de date transmise de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară în cadrul rețelei naționale de stații permanente prin serviciul ROMPOS. Sistemul ROMPOS se bazează pe o Rețea Națională de Stații GNSS (GPS+GLONASS) Permanente instalate de către ANCPI.

Proiecția Stereografică 1970

În România, lucrările topografice-geodezice se realizeză în sistemul de proiecție Stereografic 1970. Această proiecție a fost adoptată în țara noastră în anul 1971, în urma Decretului nr. 305 și are la bază elementele elipsoidului Krasovski 1940.

Elipsoidul Krasovski are următorii parametri:

Semiaxa mare a = 6.378.245,000 m;

Turtirea geometrică f = 1/298,3;

Deoarece este o proiecție conformă și azimutală, proiecția Stereografică 1970 păstrează unghiurile nealterate, dar deformează distanțele și ariile și permite ca măsurătorile geodezice să fie prelucrate direct în planul de proiecție.

Proiecțiile azimutale pot fi:

Perspective: se caracterizează prin faptul că proiectarea se face după legile perspectivei liniare și se clasifică astfel: stereografice (razele proiectoare pornesc dintr-un punct diametral opus celui de tangență), ortografice (punctul de perspectivă este considerat la infinit iar razele proiectoare sunt perpendiculare și paralele pe planul de proiecție) și centrale (când razele proiectoare pornesc din centrul sferei).

Neperspective: pornesc de la stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească harta.

Caracteristicile proiecției Stereografice 1970:

Polul proiecției Q0 (denumit centrul proiecției sau punctul central al proiecției) este situat aproximativ în centrul geometric al țării, la nord de Făgăraș.

Fig. Punctul central al proiecției

(http://www.expertcadastru.ro/images/sistem%20stereo%2070.JPG)

Coordonatele geografice ale polului proiecției Q0 sunt latitudinea B0 = 46 N și longitudinea L0 = 25 E Greenwich.

Sistemul de axe rectangulare plane xOy are ca origine imaginea plană a polului proiecției, axa Ox are direcția de creștere spre Nord, iar axa Oy are direcția de creștere spre Est.

Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ 3,2 km față de planul tangent la sfera terestră în punctul central.

Deformația relativă în punctul central al proiecției este de -25 cm/km, crescând odată cu mărirea distanței față de aceasta.

Fig. Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970

(http://www.expertcadastru.ro)

Sistemul de cote Marea Neagră 1975

Geoidul este forma imaginată, convențională a suprafeței terestre și se definește ca fiind suprafața liniștită a mărilor și oceanelor, considerată prelungită pe sub continente. Geoidul este o figură echipotențială și are proprietatea că în orice punct al său este perpendicular pe direcția verticalei locului, dată de firul cu plumb. Se folosește ca suprafață de nivel în altimetrie și se mai numește suprafață de nivel 0.

Fig. Suprafața de nivel 0

(http://www.creeaza.com/afaceri/transporturi/navigatie/PAMINTUL-SI-STIINTA-NAVIGATIEI717)

Sistemul de cote utilizat în România se numește Sistem de cote Marea Neagra 1975 deoarece suprafața de nivel 0 este considerată suprafața Mării Negre.

Baza altimetrică a ridicărilor nivelitice cuprinde rețele de nivelment geometric de ordin I, II, III, IV, V și este formată de rețeaua geodezică de nivelment.

Rețeaua altimetrică dată în sistem de cote Marea Neagra 1975 are punctul fundamental 0 în Capela Militară din Municipiul Constanța și reprezintă nivelul mediu multianual al mării. Punctul 0 fundamental însumează peste 14.000 de repere și are o lungime de 19.040 km.

Căi de comunicație – noțiuni generale

Căile de comunicație asigură deplasarea mijloacelor de transport pentru circulația oamenilor și a bunurilor materiale. Căile de comunicație sunt realizate natural sau artificial și cu ajutorul lor se îmbunătățesc relațiile sociale, culturale, politice și administrative, dintre oameni, dintre orașe și sate, țări și chiar continente.

Transporturile pot fi:

aeriene;

fluviale sau maritime;

terestre (drumuri, căi ferate);

Clasificarea drumurilor

Drumurile reprezintă calea de comunicație terestră special întocmite pentru circulația vehiculelor și a pietonilor. Drumurile se pot clasifica în funcție de relief (de șes, de deal, de munte), din punct de vedere funcțional și administrativ (publice și de exploatare), după gradul de perfecționare tehnică și în funcție de intensitatea traficului de perspectivă.

Clasificarea drumurilor publice:

De interes național: autostrăzi, drumuri europene, drumuri naționale;

De interes local: drumuri județene, drumuri comunale;

De exploatare: drumuri agricole, forestiere, miniere etc.

În funcție de intensitatea traficului de perspectivă se disting 5 clase tehnice pentru drumuri:

drumuri de clasă tehnică I – trafic foarte intens, autostrăzi;

drumuri de clasă tehnică II – trafic intens, drumuri cu 4 benzi de circulație;

drumuri de clasă tehnică III –trafic mediu, drumuri cu 2 benzi de ciculație;

drumuri de clasă tehnică IV – trafic redus, drumuri cu 2 benzi de circulație;

drumuri de clasă tehnică V – trafic foarte redus, drumuri cu o bandă sau 2 benzi de circulație, drum județean sau comunal;

Elementele geometrice ale drumurilor

În plan orizontal: aliniamente și curbe. Racordarea aliniamentelor poate fi făcută prin curbe interioare sau prin curbe exterioare. Lungimea unui aliniament este distanța dintre punctele de tangență ale curbelor de racordare adiacente cu aliniamentul considerat.

Aliniamentul dintre două curbe succesive, măsurat între tangenta de ieșire din prima curbă și tangenta de intrare în următoarea curbă, trebuie să aibă lungimea de cel puțin 1,4 V- viteza de proiectare exprimată în km/h.

Fig. Elementele geometrice ale drumului în plan orizontal

(www.scritub.com)

Elementele principale ale curbelor circulare:

Unghiul dintre aliniamente (U): unghiul se determină prin măsurători directe sau indirecte (pe teren) și pe cale grafică (pe planuri);

Raza curbei (R): mărimea curbei se alege în funcție de viteza de proiectare, condițiile tehnico-economice și de configurația terenului.

Fig. Elementele curbei arc de cerc

( http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/TRASEUL-DRUMULUI-IcircN-PLAN-D83597.php)

R < 25 m ……………… din metru în metru

25 < R < 100 ………….. din 5 în 5 m

100 < R < 200…………. din 10 în 10 m

200 < R < 500…………. din 20 în 20 m

500<R < 1000………… din 50 în 50 m

Tangenta (T): este cuprinsă între vârful de unghi (V) și punctele de tangență ale curbei (Ti-tangenta de intrare și Te-tangenta de ieșire) și se calculează cu următoarea relație:

Lungimea curbei de racordare (C): este cuprinsă între Ti și Te din curbă :

C =

Bisectoarea (B): este cuprinsă între vârful de unghi V și mijlocul arcului :

B = =

În profil longitudinal: profilul longitudinal al drumului este secțiunea verticală prin axa drumului, desfășurată pe un plan vertical, care conține linia roșie (linia proiectului) și linia neagră (linia terenului).

Fig. Profil longitudinal

În profil transversal: profilul transversal este intersecția suprafeței terenului natural și a drumului cu un plan vertical și perpendicular pe axa drumului. Elementele principale ale profilului transversal sunt partea carosabilă și acostamentele.

Fig. Profil transversal

Potrivit ordinului 46/98 ″Norme tehnice privind stabilirea clasei tehnice a drumurilor publice″, DN1H este încadrat în clasa tehnică IV.

Tronsonul de drum studiat are o îmbrăcăminte asfaltică în stare de degradare pe unele porțiuni de drum, rigole necurățate sau șanțuri inexistente, înierbate, trotuare degradate sau inexistente. Profilul transversal al drumului are o platformă de 8,00 m, parte carosabilă de 6,00 m și 2×1,00 m acostamente din pământ.

Fig. Porțiune a drumului existent înaintea reabilitării

Importanța întocmirii unei baze de date cadastrale digitale

Atunci când o aplicație GIS este realizată pentru evidența cadastrală, aceasta are sarcina de a modela poligoane (imobile) georeferențiate foarte precis din cadrul unei unități administrativ-teritoriale. Informațiile care definesc parcelele sunt: proprietarul terenului, titlul de proprietate, categoria de folosință a terenului, numărul cărții funciare (unde este cazul), numărul cadastral (unde este cazul), tarlaua, parcela, suprafața și perimetrul. Informațiile care definesc construcțiile sunt: proprietarul, destinația construcției, autorizația, regimul de înalțime, etc. Evidența cadastrală poate fi completată cu multe atribute ale entităților identificate în GIS, aceste atribute le putem folosi în diverse domenii de activitate (Comisii locale de fond funciar, Comisii județene, Fond Funciar, Urbanism, Achiziții publice, OCPI, BCPI, Direcția agricolă, etc.).

Construirea unei astfel de baze de date pentru un teritoriu administrativ este extrem de laborioasă, îndelungată și costisitoare.

Glosar de termeni tehnici:

Imobilul reprezintă terenul, cu sau fără construcții, de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic.

Intravilanul unității administrativ-teritoriale reprezintă partea din unitatea administrativ-teritorială, legal delimitată, destinată construirii și habitației.

Extravilanul reprezintă partea din unitatea administrativ-teritoriala cuprinsa în afara intravilanului, delimitataă cadastral potrivit legii.

Tarlaua este diviziunea cadastrală tehnică a unității administrativ-teritoriale delimitată prin detalii fixe, identificabile în teren, care nu suferă modificări în timp (căi de comunicație, apă, diguri, etc.).

Parcela este suprafața de teren situată într-o unitate administrativ-teritorială pe un amplasament bine stabilit, având o singură categorie de folosință și aparținând unuia sau mai multor proprietari.

Corpul de proprietate este constituit din una sau mai multe parcele alipite, aparținând aceluiași proprietar.

Categoria de folosință a terenului este caracterizarea codificată din punct de vedere al scopului pentru care este utilizat terenul.

Planul parcelar este reprezentarea grafică a unei tarlale care conține limitele tuturor imobilelor din tarla. După recepția și atribuirea numerelor cadastrale de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, planul parcelar devine plan cadastral.

Planul topografic este reprezentarea convențională, în plan, analogică sau digitală, a unei suprafețe de teren, într-o proiecție cartografică și în sistem național de referință.

Planul cadastral digital este un produs integral, format din date și informații alfanumerice, clasificate după natura și apartenența lor în fișiere, capabil să furnizeze automat o imagine grafică parțială sau totală a unei zone de interes. Avantajul foarte mare constă în faptul că aceste planuri pot fi completate și actualizate în orice moment.

Destinațiile terenurilor și codurile acestora:

terenuri cu destinație agricolă TDA;

terenuri cu destinație forestieră TDF;

terenuri aflate permanent sub ape TDH;

terenuri aflate în intravilan TDI;

terenuri cu destinație specială TDS.

Categoria de folosință a terenului și codul acesteia:

arabil – A;

vii – V;

livezi – L;

pășuni – P;

fânețe – F;

păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră – PD;

ape curgătoare – HR;

ape stătătoare – HB;

căi de comunicații rutiere – DR;

căi ferate – CF;

curți și curți cu construcții – CC;

construcții – C;

terenuri neproductive și degradate – N.

Destinațiile construcțiilor și codurile acestora:

construcții de locuințe – CL;

construcții administrative și social-culturale – CAS;

construcții industriale și edilitare – CIE;

construcții-anexă – CA.

SURSE DE DATE. OBȚINEREA ȘI PRELUCRAREA LOR

Măsurători topografice

Pentru zona studiată am efectuat ridicarea topografică (drumul, limita de proprietate etc. ) cu ajutorul -ului Trimble R3, utilizând metoda TIME KINEMATIC (metoda cinematică în timp real), asigurându-se o precizie pe X de ± 0.005-0.010 m, pe Y de ± 0.005-0.007 m și pe Z de ± 0.013-0.020 m. Pe baza inventarului de coordonate, punctele au fost raportate cu ajutorul aplicației TopoLT, din cadrul programului AutoCAD, unde a fost întocmit planul topografic.

Date obținute de la ANCPI

Datele topografice obținute de la ANCPI au fost realizate de către persoane autorizate care garantează corectitudinea lor. O parte din imobile au fost descarcate din sistemul Eterra. Acest sistem conține reprezentarea vectorială a imobilelor, numerele cadastrale cât și alte informații importante, sistemul este centralizat de ANCPI (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară). Sistemul Eterra poate fi accesat de către persoanele autorizate să execute lucrări de cadastru, topografie, geodezie.

Aplicații utilizate

AutoCAD

AutoCAD este un program CAD (computer aided design – proiectare asistată de calculator) și este cel mai răspândit mediu de grafică și proiectare, folosit în arhitectură, mecanică, instalații, topografie, etc.

Acest program este comercializat și dezvoltat de compania americană Autodesk. Fișierele specifice programului sunt cele de tip dwg și dxf. AutoCAD-ul rulează pe sistemului de operare Windows, deși inițial a fost dezvoltat pe platforme ca Unix și Macintosh. Folosirea acestui program prezintă următoarele avantaje: modelarea și vizionarea în spațiu a obiectelor, crearea obiectelor în 2D, cât și în 3D, se poate calcula volumul brut de material necesar creării produsului în realitate, pot fi realizate desene la orice scară, precizia de execuție este extrem de mare, timpul de execuție este redus, calitatea desenului este foarte bună, fișierele pot fi utilizate, exportate, transferate și în alte aplicatii/programme, etc.

Fig. Interfața programului AutoCAD

După descărcarea datelor din GPS am realizat planul topografic cu ajutorul programului AutoCAD. Planul topografic este o reprezentare a terenului, convențională și se întocmește la scări mai mari sau egale cu 1:10.000 (1:500; 1:1.000; 1:2.000; etc.). Proiectarea punctelor de pe suprafața terestră se face ortogonal și se neglijează efectul de curbură al Pământului. Planurile topografice trebuie să fie actualizate periodic deoarece pe parcurs apar diferite schimbări în configurația terenului. Pe baza inventarului de coordonate, punctele au fost raportate cu ajutorul extensiei TopoLT, din cadrul programului AutoCAD.

TopoLT reprezintă un instrument necesar în domeniul topografiei și a cadastrului, îndeplinind toate cerințele necesare pentru munca de birou. Aceasta aplicație conține unelte și facilități de configurare a elementelor desenate, utile pentru realizarea planurilor cadastrale sau topografice, a modelului tridimensional al terenului, a curbelor de nivel, la georeferențierea imaginilor raster, calcularea volumelor de săpătura și umplutură, etc.

Etape folosite la întocmirea planului topografic:

Se configurează programul TopoLT și în funcție de operator sau de cerințele proiectului se alege scara planului, numărul de zecimale, etc.

Fig. Meniul de configurare al programului TopoLT

După configurare urmează raportarea punctelor pe baza inventarului de coordonate: TopoLT – Coordonate – Raportează puncte.

Fig. Interfața programului TopoLT

Punctele se unesc, în funcție de codurile fiecăruia tot cu ajutorul programului TopoLT.

Fig. Meniul pentru puncte

Realizarea caroiajului planului s-a efectuat accesând: TopoLT – Planșe – Desenează caroiaj.

Fig. Planul topografic

ArcGis

ArcGIS este un software produs de compania ESRI care dispune de instrumente profesionale pentru analiza spațială, cartografiere, permite crearea, prelucrarea și afișarea datelor geografice. Acest sistem este compus, în principal, din trei părți: ArcSDE (Spațial Database Engine), ArcIMS (Internet Map Server) și ArcGIS Desktop.

ArcSDE este un sistem de management al bazelor de date geografice distribuite (Imbroane, 2012).

ArcIMS distribuie pe internet datele geografice.

ArcGIS Desktop face referire la trei componente: ArcView, ArcEditor și ArcInfo.

ArcView permite vizualizarea, interogarea, analiza și crearea hărților. Oferă instrumente pentru explorare, selectare, editare, afișare, analiză, simbolizare și clasificarea datelor.

ArcEditor oferă funcționalitățiile lui ArcView, la care se adaugă posibilitatea creării topologiei, permite datelor vectoriale să fie editate și create în toate formatele suportate de produsele ESRI.

ArcInfo este componenta cea mai complexă (include funcționalitățiile lui ArcView și ArcEditor), oferă funcții de conversie și geoprocesare a datelor, necesare pentru realizarea unor soluții complete GIS. Aceste trei versiuni includ aplicațiile ArcMap, ArcCatalog și ArcToolbox.

ArcMap este aplicația principală pentru: explorarea datelor sursă, analiză spațială, afișarea rezultatelor, prezentarea rezultatelor. ArcMap lucrează cu straturi tematice, include bara de instrumente Zoom In, Zoom Out, Pan, Select Elements, Identify și are două opțiuni de afișare: Data View (se folosește pentru vizualizara, interogarea și manipularea datelor) și Layout View (se folosește la prelucrarea pentru tipărire).

ArcMap organizează seturile de date în Data Frames, care conține seturi de date shapefiles, grids, coverages/geodatabase. În ArcMap orice set de date adăugat va fi salvat în fișierul cu extensia mxd. Fereastra Table of Contents din ArcMap conține lista straturilor (layers) în ordinea în care ele au fost adăugate și în ordinea în care ele sunt afișate.

Fig. Interfața aplicației ArcMap

ArcCatalog este un instrument pentru managementul și organizarea datelor. ArcCatalog include instrumente de localizare, vizualizare, înregistrarea metadatelor, căutarea și previzualizarea oricaărui tip de date. ArcCatalog permite accesul rapid la folderul în care se lucrează și la fișierele din el prin setarea căii surselor de date.

ArcToolbox are instrumente necesare procesării datelor geografice.

Valorificarea rezultatelor

Pentru realizarea lucrării au fost necesare o serie de planuri cadastrale și ortofotoplanul din zona localitații Peștiș, din județul Bihor. Datele au fost obținute atât prin măsurători topografice în teren, de pe vechile planuri parcelare (prin vectorizare pe ortofotoplan), cât și din baza de date ANCPI. Persoanele autorizate care au realizat măsurătorile topografice din baza de date ANCPI, garantează corectitudinea datelor prelucrate și a măsurătorilor efectuate. După realizarea ridicărilor topografice am întocmit planul topografic al zonei măsurate. Planul topografic a fost realizat în programul AutoCad.

Parcelele rezultate în urma măsurătorilor din teren au fost primite în format dwg, urmând transformarea acestora în format shapefile, cu ajutorul ferestrei de unelte ArcToolbox, Conversion Tools, Feature class to shapefile, din ArcGIS.

Fig. Fereastra de unelte ArcToolbox

În cazul identificărilor parcelelor direct de pe ortofotoplan, elementele au fost vectorizate și create în format shapefile. În acest tip de date este stocată atât informația spațială cât și informația descriptivă.

Fig. Ortofotoplan în ArcMap

Atunci când imaginea raster este folosită pentru crearea informațiilor vectoriale dintr-o anumită zonă, este necesară georeferențierea imaginii raster. Georeferențierea este procesul prin care o imagine raster este adusă în coordonatele sistemului de proiecție folosit.

Prima entitate digitizată a fost limita zonei de studiu. Aceasta s-a realizat din meniul Editor-Start Editing-Create features, prin vectorizare a zonei, sub formă de poligon. La finalul fiecărei sesiuni de digitizare, a fost accesat butonul Editor-Stop editing-Save editing (s-au salvat poligoanele efectuate).

Fig. Limita zonei de studiu

Următoarea serie de digitizări s-a efectuat asupra străzilor private. Pentru rețeaua de drumuri s-au trasat poligoane de-a lungul imaginii ce formau un drum, de pe ortofotoplan, din același meniu Editor-Start editing. În cazul în care poligoane trebuiau să alcătuiască același drum, am folosit meniul Editor-Merge-Ok. Pentru a păstra o precizie cât mai bună am ales să reprezint drumurile și străzile prin poligoane.

Fig. Rețea de drumuri

După digitizarea drumurilor am realizat acostamentul, rigola, pista de biciclete și trotuarul. Acestea au fost realizate cu ajutorul buffer-ului, la distanțe diferite față de drum. Buffer-ul este o operație spațială simplă, realizată pe un singur strat de hartă și presupune crearea unor zone de interes la anumite distanțe în jurul entităților (puncte, linii, poligoane).

Fig. Buffer la drum

Au urmat parcele și construcțiile, folosind același meniu Editor-Start editing.

Fig. Digitizare parcele

Alcătuirea tabelelor de atribute

Pentru fiecare element în parte s-a alcătuit un tabel atribut care ajută la descrierea acestora, prin completarea tabelului cu informații care definesc elementele. Tabelul atribut se generează automat de către program, cu câmpul de bază Fid, acesta oferă numărul de ordine al înscrierilor în tabel. Pentru fiecare câmp pe care dorim să îl adăugăm, se va accesa din tabelul atribut, cu Editor-Stop Editing activat, Options-Add Field, apoi se alege codificarea necesară tipului de înscriere care se va realiza (text, cifre, data, etc). Fiecare rând nou va fi introdus automat de către program, odată cu fiecare piesă desenată în shapefile-ul respectiv. Pentru rețeaua de drumuri au fost necesare descrierea tipului de șosea: națională, comunală, drum privat și denumirea acesteia (unde este cazul).

Fig. Tabelul de atribute pentru drum

Pentru parcele s-au stabilit mai multe câmpuri de date cum ar fi: proprietarul, categoria de folosință, numărul cărții funciare, numărul cadastral, titlul de proprietate, număr tarla, numărul parcelei, suprafața și diverse observații (parcele aflate în litigiu, etc.).

Fig. Atribute pentru parcele

Pentru clădiri s-au stabilit următoarele câmpuri de date: proprietarul, anul construirii construcției, numărul cadastral, regimul de înălțime, destinația, suprafața, perimetrul, codul construcției și fundația.

Fig. Atribute pentru clădiri

Realizarea File Geodatabase-ului și corectarea straturilor

Realizarea bazei de date de tip File Geodatabase a fost efectuată din ArcCatalog -New- File Geodatabase. Am ales denumirea bazei de date și am definit sistemul de coordonate, iar apoi am adăugat un nou set de date: click dreapta PR-New Feature Dataset, la care au fost importate shapefile-urile create: click dreapta NewFeature Dataset- Import- Feature Class (multiple). După realizarea bazei de date, am trecut la corectarea straturilor, deoarece acestea prezentau mai multe erori (goluri, suprapuneri sau duplicate). Topologia unei hărți creează relații între părțile unui shapefile și ne permite să le edităm simultan ținând cont de caracteristicile geometrice. Topologia poate fi creată pentru punctele, poligoanele sau poliliniile unor mai mule shapefile-uri dintr-o singură bază de date (click dreapta pe baza de date – Create Topology – shapefile-urile – regulile topologiei). La crearea unei noi topologii trebuie să ținem cont de anumite aspecte: trebuie selectată toleranța cluster-ului, shapefile-urile care sunt implicate în topologie (în cazul de față parcele, clădiri și elementele domeniului public), trebuie să selectăm regulile topologiei (să nu existe duplicate, să nu se suprapună/să aibă goluri între ele, să nu se suprapună/să nu aibă goluri cu celelalte clase);

Fig. Crearea topologiei

După realizarea topologiei vor fi afișate toate erorile. În acest mod este foarte ușor să modificăm straturile. Toate aceste modificări se realizează din meniul Topology, meniul conține opțiuni de editare, de vizualizare a erorilor sau de validare a topologiei.

Fig. Meniul Topology

Fig. Afișarea erorilor cu ajutorul topologiei

Astfel se pot edita foarte ușor shapefile-urile folosite în topologie și se elimină toate erorile.

Interogări efectuate

Funcționalitatea GIS nu este completă fără metodele și procedeele de analiză spațială, astfel că realizarea acestor analize este ceea ce diferențiază un GIS de alte sisteme informatice. Aplicațiile GIS presupun utilizarea unui volum mare de date și trebuie să permită legătura eficientă între două tipuri distincte de date: date spațiale și date de tip atribut.

Interogarea reprezintă o mulțime de proceduri destinate regăsirii și afișării datelor existente în baza de date și care sunt dorite de către utilizator la un moment dat. Interogările se pot realiza asupra unor date care fac parte din baza de date existentă, dar se pot realiza și asupra unor date rezultate în urma unor operații analitice. Un exemplu de interogare posibilă ar fi ca din tabelul atribut, folosind Options – Select by attributes să se selecteze câmpul de interes, cu numele proprietarului: “Proprietar = Albu Andrei”, sau cu regimul de înălțime al construcțiilor “Regl_de_in = P+2” , urmând ca programul să selecteze automat în tabelul atribut, rândul sau rândurile care indică rezultatul cerut, iar mai apoi, prin dublu click pe capătul stânga al rândului, se va afișa automat pe hartă, toate parcelele pe care respectivul proprietar le deține sau toate clădirile cu regimul de înălțime P+2. Astfel de interogări se pot realiza în funcție de atributul din tabel, indiferent de formatul acestuia.

Fig. Interogare după numele proprietarului

Fig. Interogare după regimul de înălțime – construcții

Un alt tip de interogare se poate face prin accesarea Query Builder-ului. Accesând click dreapta pe shapefilelul Parcele, Layer properties-Definition Query, Query Builder și accesând de exemplu: “Categoria_de_folosință” = ”F”, se formează automat un tabel care va conține exact rândurile necesare aflării rezultatului, respectiv, parcelele care au categoria de folosință fâneață.

Fig. Interogare cu Query Builder

Se închide Query Builder-ul, apoi se deschide tabelul atribut care va conține exact rândurile dorite. Această bază de date selectată se poate exporta.

Fig. Interogare de tip Query Builder după categoria de folosință

Atât din Attribute Table-Options-Layer Properties, cât și din Layer properties-Query Builder, se pot efectua foarte multe interogări care să vizeze informațiile dorite. Mai jos, se vor prezenta alte exemple de interogări posibile.

Fig. Interogare pentru aflarea parcelelor dintr-o tarla

Fig. Interogare pentru aflarea proprietarului după titlul de proprietate

Funcții de vecinătate – buffer

Funcțiile de vecinătate evaluează caracteristicile ariei din jurul unei locații grafice specificate. Cea mai cunoscută funcție de vecinătate este buffering-ul. Pentru zona de studiu am creat un buffer de 50 m între axul drumului și construcțiile care o să fie afectate de vibrațiile traficului. Vibrațiile cauzate de trafic provoacă daune invizibile la început. Reproducerea acestora provoacă fisuri microscopice în mortar, care duce la sfărâmarea mortarului și mai târziu la fisurarea elementelor de zidărie. În continuarea am făcut câteva analize care constau în clădiri afectate de vibrațiile traficului și am prezentat câteva soluții.

Fig. Zona afectată – buffer 50 m

Pentru a diminua influența vibrațiilor asupra fundațiilor clădirilor se recomandă luarea unor măsuri: impunerea tipurilor de vehicule, alegerea de sisteme rutiere rigide sub formă de undă de placă, se vor prevedea rosturi în stratul rigid și în stratul de uzură al îmbrăcăminții (de-a lungul căii rutiere), la contactul dintre sursă (vibrațiile) și element (fundație) se recomandă sisteme disipatoare de energie (pardoseli elastice pentru acțiuni de impact).

Analiza spațială multiplă

Analiza spațială multiplă presupune interogarea unor date și relații dintre acestea, aflate pe straturi de hartă diferite. Cu ajutorul acestor operații mai multe straturi pot fi combinate pentru a rezulta un strat complex sau invers creeând un strat tematic prin descompunerea unui strat complex.

Operațiile pe straturi multiple se pot împărți în trei categorii:

operații de tip overlay;

analiza de proximitate;

analiza corelațiilor spațiale.

Overlay creează combinații între primitivele grafice aflate pe straturi diferite în conformitate cu anumite condiții logice impuse.

Deși cuvântul overlay înseamnă suprapunere, grupul de operații care îl alcătuiește sunt de factură diversă. Pentru realizarea suprapunerilor se alege tipul suprapunerii și operația care se va aplica asupra straturilor.

Operațiile care se pot aplica straturilor sunt următoarele: union (reuniune), intersect (intersecție), identity (identificarea unui strat de hartă pe suprafața altui strat), clip, erase.

Fig. Clădiri afectate de vibrațiile traficului

PUBLICAREA HĂRȚII PE WEB

Baza de date a fost publicată pe aplicația Story Maps, aplicația a fost dezvoltată de către ESRI și este disponibilă la următorul link: https://storymaps.arcgis.com/en/. Această etapă este necesară în procesul de informare și permite prezentarea unor informații (proprietar, titlul de proprietate, numărul cadastral, categoria de folosință a terenului, etc.) într-un mod organizat și succesiv. Integrarea bazelor de date în cadrul acestei aplicații este avantajoasă deoarece nu există riscul distrugerii bazei de date de către utilizatori. Pentru realizarea aplicației trebuie creat un cont personal, se alege formatul pentru dezvoltarea aplicației, se adaugă informațiile dorite și se publică online.

Pentru realizarea acestui demers se folosesc următoarele comenzi: alegerea meniului Map → Create a Map → alocarea numelui hărții (Peștiș) → Add Layer from File → Choose File → Import Layer

Fig. Creare hartă online

În acest caz am încărcat date de tip shapefile arhivate în format ZIP: parcele, clădiri, rigole, drumuri, etc.

Fig. Importarea datelor

După importarea datelor, acestea pot fi prelucrate (se poate alege atributul la vizualizare, modificarea culorii, setarea transparenței etc.) și vizualizate în funcție de scopul dorit. Se salvează conținutul, dacă se dorește vizualizarea și păstrarea datelor doar de către realizator, se alege meniul Private, iar dacă se dorește publicarea acestuia se alege meniul Public. După publicarea hărții, aceasta va avea o interfață accesibilă și ușor de utilizat, unde vom avea acces la toate informațiile necesare.

Fig. Harta publicată

Fig. Vizualizare hartă după categoria de folosință a terenului

CONCLUZII

Analizele spațiale evidențiate în lucrare pot fi folosite în cadrul instituțiilor publice. Având aceste date digitale Comisia Locală de fond funciar are posibilitatea întocmirii documentației de punere în posesie mult mai rapid și eficient, printr-o simplă accesare a datelor existente. Această aplicație evită eventuale fraude asupra modului de punere în posesie a terenurilor.

Crearea unei baze de date GIS foarte complexă ne ajută la rezolvarea diverselor probleme când vine vorba de modernizarea și reabilitarea unor străzi sau drumuri (exproprieri).

Posibilitatea aplicației de editare și actualizare face ca informația să fie disponibilă direct (bază de date online – modificări în timp real) sau imediat ce s-au luat decizii și s-au realizat modificări.

Harta din Story Maps este disponibilă la următorul link: https://deacroxana.maps.arcgis.com/apps/StoryMapBasic/index.html?appid=a192ea184da449b690644ae3206dd33c

BIBLIOGRAFIE

Bilașco, Ș.; Moldovan, Maria O.; Sanda, Roșca (2017), Aplicații G.I.S. în Administrația Publică Locală, Edit. RISOPRINT, Cluj-Napoca

Coșarcă, C. (2003) Topografie Inginerească, Editura MATRIX ROM, București 2003

Imbroane, A. M. (2012), Sisteme Informatice Geografice. Volumul 1. Structuri de date, Edit.

Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Imbroane, A., Moore, D.(1999), Inițiere în GIS și teledetecție, Presa Universitară

Clujeană, Cluj-Napoca

Keller, I. E.(2010) , GIS- Sisteme Informatice Geografice, Edit. Casa Cărții de Știință,

Cluj-Napoca

Haidu, I. (1998) , SIG Analiză spațială, Edit. HGA București

Hoda, G.; Iliescu, M. (2009), Căi de comunicație, Edit. U.T.PRESS, Cluj-Napoca

Nuțiu, C.; Bondrea, M. (2010), Instrumente topografice și geodezice – îndrumător pentru lucrări de laborator, Edit. U.T.PRESS, Cluj-Napoca

Ortelecan, M. (2006), Geodezie, Edit. Academic Press, Cluj-Napoca

* * * Curs GPS, Păunescu C., Sorin D., Victor M., [https://vdocuments.mx/cursgps1.html – accesat: 16.05.2018]

* * * Lucrări topo-geodezice necesare reabiliării drumului național DN1H, localitatea Peștiș, județul Bihor, Deac Roxana A. (2016), Proiect de diplomă, Univ. Tehnică, Cluj-Napoca

* * * Norme și standarde europene în cadastru, Herbei O., [https://dokumen.tips/documents/norme-si-standarde-europene-in-cadastru-curs-master.html – accesat: 24.05.2018]

* * * Topologia spațială, [http://www.geo-spatial.org/articole/topologia-spa-iala – accesat: 02.06.2018]

* * * Introducere în ArcGIS,

[http://www.scritub.com/stiinta/informatica/Introducere-in-ArcGIS82110155.php – accesat: 05.05.2018]

* * * Sisteme Informaționale Geografice, [http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_10_26_1919_GIS.pdf – accesat: 30.04.2018]

* * * G.I.S. Curs 3 Geogafia Mediului, Nistor C. [http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2015/oct/28_10_51_31Info3.pdf – accesat: 02.05.2018]

* * * Structuri de date, [http://sig.trei.ro/part5.htm – accesat: 20.04.2018]

* * * Componentele sistemului GPS, [http://www.scrigroup.com/tehnologie/comunicatii/Componentele-sistemului-GPS93321.php – accesat: 26.05.2018]