Educația reprezintă una din principalele componente de formare și dezvoltare a personalității umane. Combinată cu noile tehnologii, ea introduce… [308978]

Licență

Educația reprezintă una din principalele componente de formare și dezvoltare a personalității umane. Combinată cu noile tehnologii, ea introduce… [308978]

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Educația reprezintă una din principalele componente de formare și dezvoltare a personalității umane. [anonimizat]. Virtualizarea educației vizuale oferă noilor generații de elevi dezvoltarea de noi competențe tehnice specifice cu aplicații variate.

[anonimizat], care se adapteză progresului tehnologic. Elementele antrenate în procesul formativ răman pe anumite coordonate totuși aceleași. [anonimizat], implică personalitatea complexă a elevului, [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] a profesorului specializat.

Actul de creație reprezintă oglindirea sensibilității interioare, a gradului de inteligență și nevoia de comunicare profundă a ființei umane. Libertatea de a [anonimizat], idei, de a [anonimizat] o punte de comunicare prin intermediul imaginii, a [anonimizat].

Elevul, are calitatea de a fi ”material de lucru” [anonimizat]-se o sursă inepuizabilă de idei. [anonimizat] a proteja, dezvolta și încuraja pașii spre dezvoltarea creativă a personalității tânărului artist. "Fiecare copil este un artist. Problema este să rămâi un artist când crești." (Pablo Picasso).

[anonimizat] a creativității în computer grafic design respectând competențele și teme propuse în conformitate cu programa școlară pentru disciplina Procesarea computerizată a imaginii. [anonimizat], caracteristică acestui domeniu.

Având o [anonimizat] a imaginii, [anonimizat], reprezintă mereu o provocare, [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat]. [anonimizat], prin diverse procedee tehnice.

Imaginea, indiferent de forma pe care o [anonimizat]. Cybercultura, [anonimizat]-și locul său bine stabilit de acum înainte în artă. Modalitățile de exprimare în mediul virtual se diversifică o dată cu progresul tehnologiei și al societății umane. Tineretul reprezintă generația care se adaptează cel mai ușor la nou și tehnologie astfel încât familiarizarea cu limbajul artistic virtual devine un ”must” al zilelor noastre pentru fiecare artist în devenire.

2. CONCEPTUL DE COMPUTER GRAFIC DESIGN ÎN ȘCOALĂ

2.1 Computer grafic design – definții, implicații, concept

Îmbiarea graficii publicitare cu noile tehnologii a dus la fomarea unei noi direcții în domeniul graficii: computer grafic design. Grafica pe calculator are la bază același concept ca și grafica publicitară dar aduce și un plus acesteia. Utilizarea pe scară largă a calculatorul în conceperea de materiale virtuale a depășit granițele realității și a determinat formarea de noi domenii, dependente unele exclusiv de mediul virtual: web design, animație, fotografie digitală, video, artă digitală, jocuri video, design tridimensional. Unele dintre aceste imagini revin ulterior în mediul real prin imprimare, listare, tipărire, ca produse finite: materiale promoționale, produse listate 3D, lucări artistice imprimate, fotografii, ambalaje, etc.

Computer grafic designul oferă elevilor oportunități vaste de dezvoltare a competențelor și abilităților practice (atât de utilizare a noilor tehnologii cât și artistice), de dezvoltare a creativității și inteligenței. Elevii se angajează în explorarea spațiului virtual pentru descoperirea propriului potențial creativ, prin diverse tipuri de activități cu caracter artistic interdisciplinar. Ei au posibilitatea de a învăța instrumentele puse la dispoziție de diverse softuri specifice și echipamente de scanare/imprimare și a modifica, crea, revizualiza, finaliza, lucrări realizate în format digital.

2.1.1 Scurt istoric al grafic designului

Grafica este o ramură a artei care s-a dezvoltat o dată cu civilizația umană. Primele semne grafice se găsesc în arta preisorică, pe pereții peșterilor, cînd omul de atunci a simbolizat preocupări cotidiene: vânătoarea, amprenta propriei mâini.

Azi, prin grafică, înțelegem a fi semne precum litere sau un alt sistem de semne (semne de circulație, amprente). Grafic designul s-a detașat de grafica de șevalet, fiind o ramură de dată relativ recentă, care se remarcă distinctiv la sfârșitul secolului XX, cu un mare potențial de dezvoltare. Evoluția grafic designului cunoște o dezvoltare accelerată, pentru secolul XXI, în momentul în care se alătură noilor tehnologii.

Grafic designul apare ca profesie după anul 1925. Până atunci a fost folosit termenul de

”artist comercial” pentru cel care producea grafică.

Grafic designer-ul îmbină mai multe abilități practice și teoretice: de grafician-artist, fotograf, ilustrator, cunoscător de aplicații grafice, cunoștințe avansate în IT.

În secolul XIX, grafica era reprezentată, la modul esențial, prin printuri alb-negru pe hârtie. Exista o anumită relație a imaginii cu fundalul sau se urmărea reprezentarea unui anumit raport de cantitate între alb/negru, și proporții/dimensiuni ale formelor în compoziție. Acestea erau cruciale în conceperea și promovarea materialelor grafice. Modalitățile de tipărire erau clasificate clar: afișul era tipărit pe o față a hârtiei, fluturașul față-verso, broșura reprezenta o pagină împărțită în 4 părți. Din punct de vedere compozițional aceste materiale reprezentau spații care trebuiau umplute cu compoziții. Imaginea grafica era o imagine ieftină din punct de vedere finaciar dar de impact în societatea de atunci.

Evoluția grafic designului începe cu dezvoltarea afișului, care este reprezentantul de seamă al acestui domeniu și care este la mare căutare în secolul a XIX-lea, în marile orașe care încep să se dezvolte atât în Europa cât și în Statele Unite. Era folosită ca tehnică de multiplicare litografia. Litografia color va fi cunocută sub denumirea de cromolitografie. Afișul era expresia unei intense vieți sociale, culturale și economice. Deși la mijlocul anilor 1850 fotografia era în plină ascensiune, aceasta nu era cunoscută și nu apăruse încă procesul negativ de multiplicare. Fotografia nu avea încă mijloace de multiplicare la scară mare și nu era considerată ca fiind o soluție în domeniul grafic designului.

La sfârșitul secolului XIX grafic designul devine mai reținut, economic și se practică afișul în 2 culori.

Computerul și fotografia au devenit azi esențiale în reproducerea imaginilor și a textului. În această fază de reproducere a imaginilor a fost utilizat și Xeroxul. Mai mult, acesta a fost utilizat în grafic design și în procesul de creație. Posibilitățile sale sunt limitate.

Dezvoltarea literelor o dată cu apariția calculatorului a evoluat treptat, azi acestea existând, ca familii de litere, în forma electronică. Fonturile sunt la dispoziția oricărui utilizator de calculator cu acces la Internet și urmează trendurile artistice, adaptându-se esteticii curentelor artistice.

Grafica militantă, unul din domeniile active ale grafic designului, a făcut propagandă în timpul celor 2 războaie mondiale, remarcându-se cu precădere afișul polonez care până în ziua de azi reprezintă o forță vizuală de necontestat, deși artiștii s-au schimbat ca și generații. Școala poloneză de afiș este recunoscută la nivel mondial un impact incontestabil asupra creației grafice.

Țările nordice se remarcă la începtul secolului XX, în jurul anilor 1920, prin afișele realizate doar din litere și/sau text, propunând o nouă provocare din punct de vedere compozițional pe scena artelor vizuale bidimensionale.

Termenul de ”Identitate de firmă” se dezvoltă în anii 1940, în țările puternic industrializate. În Statele Unite ale Americii, Coca Cola, Pepsi, McDonald’s sunt branduri care se impun cu strategii organizate, clare de marketing publicitar vizând creșterea notorietății firmelor și a veniturilor acestora.

Prima lucrare teoretică despre publicitate apreciată de literatura de specialitate este cea a lui Siegfred Odermatt intitulată ”Werk” și apare în 1963. Principiile pe care acesta le dezvoltă sunt concretizate clar în lucrarea sa:

Atragerea atenției;

Obiective clare de prezentare a serviciului, produsului, ideii;

Apel la instinctul consumatorului;

Fixarea în memorie.

În 1970 se creează semnele de circulație care devin universale. Semnul grafic devine simbol de comunicare la nivel global.

Anul 1980, reprezintă anul notabil, în care computerul este introdus în grafic design pentru revista ”Vogue”. Nu oricine își permitea pe atunci acest lux, ci doar firmele, companiile puternice din punct de vedere finaciar. Pe măsură ce calculatorul a devenit din ce în ce mai performant și mai atractiv ca și preț, computerul a intrat și în uzul firmelor mai mici de grafic design ajungând apoi în casele oamenilor. Cu cât tehnologia a progresat cu atât mai accesibile au devenit calculatoarele și accesoriile acestora permițând populației să abordeze domeniul grafic designului.

Din 1990 intrăm în noul mileniu, în momentul în care computerele personale pătrund în casa fiecăruia, în birouri, săli de clase, aducând la îndemâna tuturor posibilitatea de a manipula textul și imaginea. Este momentul când cititorii au devenit utilizatori capabili și își creeze chiar propriul site.

Consumatorii sunt de asemenea ”jucători” în aria imaginilor, semnelor și alfabetelor în tot ceea ce întâlnesc cu privirea: ecranele calculatoarelor, laptopurilor, tabletelor, telefoanelor și TV-urilor, în paginile ziarelor on-line sau în magazine.

În grafic design se introduce personalul calificat, educat, învățat să creeze imagini și text pentru a crea reclame și în vederea menținerii standardelor înalte de calitate.

Apar noi modalități de promovare, mesaje submersive care propun jocul și conduc spre un nou limbaj. Apare de asemenea antireclama și tot ceea ce presupune susținerea acesteia inclusiv din punct de vedere comercial. Campania publicitară devine modalitatea de a expune imagini provocatoare/șocante care duc implict la controverse. (Benetton, Italia – afișe premiate în unele țări, interzise în altele).

Mereu, în grafic design se caută un stil: unul nou sau upgradarea/îmbunatățirea unuia mai vechi. Așa au apărut în zilele noastre ”influencerii”, care sunt persoane sau firme, care prin imaginile pe care le promovează pe diferite, bloguri, rețele de socializare, site-uri, dau tonul noilor tendințe în grafic design, anunțând viitoare orientări în acest domeniu.

În istoria sa, grafic designul cunoaște și nevoia de a se organiza și de a-și consolida poziția în zona artistică, a deveni un domeniu solid, și astfel încep să apară reviste specializate care impun, transmit, prezintă informații, concepte și stiluri noi.

Dimensiunile imaginilor din grafic design încep să se extindă pe suprafețe tot mai mari datorită dezvoltării printului pe suprafețe extinse bidimensionale și astfel imaginea computerizată primește monumentalitate, iar prin monumentalitate ajunge la un impact mai puternic asupra publicului țintă, extinzânu-și sfera de influență (bannerre imense, afișe de mari dimensiuni care se văd de la mari depărtări).

În grafic design, stilurile vin și trec, se actualizează, se reînnoiesc și au ritmul propriu de viață în funcție de destinația produsului pentru care au fost concepute.

Astăzi, grafic-designul este influențat estetic de diverse curente artistice în trend sau mai vechi dar reactualizate. Acesta este parte din cultura vizuală internațională și din economia lumii. Vorbim aici doar de țările industrializate. În contină evoluție pe mai multe planuri, în era informației, s-a născut designul corporatist, cu filiale ale firmelor care se întind peste granițele firmei mame.

Din alt punct de vedere, este esențial ca cititorul și grafica să împartă același limbaj alfabetic, semne și imagini iconice, pentru a avea sensul dorit.

Domeniul grafic designului este în momentul de față în plină evoluție, după cum reiese din ampla dezvoltare a spațiului virtual și a imaginilor digitale.

2.1.2 Conceptul de grafic design

Grafic designul este înainte de toate o afacere care propune promovarea de idei/produse pe piața comercială și implică resurse din cele mai variate: de la concept (Design Thinking), la calcularea unui buget, umane – echipa de creație (constituită dintr-un art director și un copywritter – în varianta ideală), tehnicieni, fotograf, determinarea/delimitarea unui grup/public țintă. Mesajul grafic-designerului servește nevoia exprimată a unui client care plătește pentru un anumit serviciu/produs. Această meserie se derulează în agenții și studiouri grafice și de publicitate.

În fiecare firmă de grafic design există o echipă de oameni pregătiți în acest domeniu, care, în funcție de abilitățile membrilor săi, numărul de comenzi, care țin de marketing, și stategiile de comunicare promovate de conducere (relații cu publicul), determină numărul de grafic-designeri care sunt angajați, prezenți în firmă.

Grafic designul creează un context unic pentru lucrurile/obiectele/imaginile pe care le vedem, le folosim, conducând spre o nouă semnificație (un nou concept) prin asocierea imaginilor și a cuvintelor folosite. Imaginile fac echipă cu textul, fiind folosite împreună. Există diverse variante care se pot forma prin combinația acestora: domină ori imaginea ori textul; folosirea de cuvinte precise care dau sens exact unei imagini; mesajul are caracter unic, contextul determină sensul sau cum se citește.

Grafic designul are ca limite, sau libertate, multiplicarea mecanică și contextul tehnologic și deci legătura cu produsele de producție. Echipa de lucru din grafic design prezintă de obicei câteva concepte diferite clientului și împreună cu acesta stabilește strategia de promovare. Forma finală a produsului publicitar urmează a fi imprimată sau rămâne în mediul virtual.

2.2 Introducerea computer grafic designului în școală

Introducerea computer grafic designului în școală, în învățământul vocațional de artă, presupune respectarea câtorva cerințe tehnice: derularea orelor în laboratul de informatică având la dispoziție toate mijloacele fixe și de soft necesare derulării orelor în cele mai bune condiții. Disciplina alocată care desfășoară aceste ore se numește Procesarea computerizată a imaginii.

Resursele materiale implicate aici sunt costisitoare și necesită mentenanță ori de câte ori este nevoie. Implicit trebuie alocate în avans, de a bugetul instituției de învățământ, resurse financiare atât pentru mijloace fixe cât și mobile.

În derularea orelor ce implică computer grafic designul, este necesară combinarea optimă a resurselor materiale și metodologice și o implicare activă a resurselor umane în secvențele de predare, învățare și evaluare cât și de reglare a activității didactice.

Susținerea orelor de Procesarea computerizată a imaginii se află în strânsă legătură cu modul în care sunt susținute orele de Tehnologia Informației și comunicațiilor (TIC) dar și orele de specializare în cadrulul specializării grafică și design ambiental. Pe de o parte avem tehnologia, care vine cu dotările necesare pentru susținerea acestor ore atât din punct de vedere material, informațional cât și de soft, pe de altă parte în computer grafic design se aplică principii grafice clasice de concepere a materialelor publicitare și e nevoie ca elevii să dobândească aceste cunoștințe teoretice în mod temeinic, să își formeze mental o bibliotecă de imagini pentru a putea la rândul lor să ajungă la conceperea și realizarea de produse fiabile.

2.3 Desfășurarea procesului educațional în cadrul orelor de Procesarea computerizată a imaginii

Orele de Procesarea computerizată a imaginii urmează patternul desfășurării orelor de Tehnologia Informației și Comunicării, completat cu informții și metode didactice asociate cu disciplinele de specialitate care se predau în cadrul atelierelor de specialitate. Îmbinarea celor două aspecte trebuie să se realizeze fluid și sistematic. Utilizarea noilor tehnologii duce la formarea unei noi nișe, suplimentare, în procesul de predare-învățare. Schimbările și diferențele sunt vizibile în fiecare etapă a procesului didactic. Dintre avantajele calitative menționăm:

Utilizarea noilor tehnologii și informare permite interpretarea personalizată a cunoașterii și găsirea de noi semnificații, evaluare critică, raționament, sinteze și conceptualizări, originalitate, creativitate și inovație;

Iată criteriile pe care trebuie să le respecte predarea eficientă în cadrul orelor de Procesarea computerizată a imaginii:

Respectarea programei școlare în ceea ce privește cadrele de proiectare a lecțiilor;

Dezvoltarea abilităților de lucru la elevi cu noile tehnologii conform obiectivelor lecției;

Proiectarea activității didactice trebuie să țină cont de experiența legată de utilizarea calculatorului și a echipamentelor periferice și auxiliare și de vârstă a elevilor;

Învățarea se bazează pe sarcini descrise, autentice, care au la bază problematizarea, interpretarea, analiza, invenția, expresivitatea, creativitatea, sensibilitatea;

Sarcinile de lucru trebuie să fie conforme cu nevoile și capacitățile elevilor rezultând de aici activități didactice cu secvențe de muncă în etape și diferențiate;

activitățile didactice urmează o ”rețetă” de lucru. Sarcinile de lucru sunt descrise, autentice, bazate pe problematizare, analiză, creativitate, interpretare personală.

Profesorul motivează elevii prin utilizarea mijloacelor de informație și comunicare dar și a materialelor didactice clasice prezentate pentru a-i menține acestuia interesul față de aceste ore;

Fiecare elev trebuie să aibă acces la resursele necesare pentru derularea optimă a procesului de învățare la care participă. Profesorul este principalul responsabil de buna gestionare a resurselor de care dispune;

Profesorul este interesat de upgradarea continuă a propriei experiențe didactice ținând pasul cu tehnologia și noile trenduri teoretice didactice și din grafic design, utilizând experiența în domeniu a colegilor de breaslă.

Mediul de învățate este centrat pe elev datorită gamei largi de instrumente de lucru utilizate pentru predarea orelor de PCI, transformând mediul de învățare în unul ofertant, interactiv pentru elev. Întreg contextul educațional este schimbat în momentul în care profesorul dispune atât de tehnică cât și de tehnologiile noi ce asigură acces nelimitat la spațiul virtual.

Clasa de elevi, respectiv grupa de elevi la care se predă disciplina Procesarea computerizată a imaginii, este o clasă virtualizată care se încadrează în aceeași schemă, fundamentată științific, de proiectare și aplicare a strategiilor de instruire/autoinstruire.

În etapele de predare, învățare, evaluare, în primul rând se va identifica cel mai eficient și rațional mod de stabilire a instruirii iar apoi se vor folosi și combina optim resursele materiale și metodologice bogate în domeniul computer grafic designului, dar și resursele umane.

2.4 Cerințe specifice pentru derularea orelor de computer grafic design

Proiectarea lecției reprezintă integrarea acesteia într-un context tematic, în care obiectivele lecției, elementele de conținut și activitățile implicate se raportează la acest context. Trebuie să se ofere o perspectivă de ansamblu, unitară asupra procesului didactic care se desfășoară la disciplina Procesarea computerizată a imaginii.

În proiectarea lecției se urmăresc 4 etape.

Identificarea obiectivelor lecției răspunzând la întrebarea de bază: ”Ce urmăresc să realizez?”. Aici urmează să fie anticipate rezultatele așteptate în contextul instruirii. Obiectivele lecției arată ce se urmărește în fiecare secvență a procesului educațional și modul în care se evaluează performanțele dorite.

Analizarea resurselor

Resurse umane: profesorul, grupă de maxim 10 elevi (cls XI-XII).

Resurse cu conținut didactic: cunoștințe, deprinderi, priceperi, capacități, atitudini.

Resurse materiale: material didactic, mijloace tehnice.

Material didactic: albume de artă, cărți de grafică, reviste, pliante, fluturași, broșuri, cataloage, prezentări PPT, filmulețe video, Internet, resurse de tip Open Souce, etc.

Mijloace tehnice: calculatoare, videoproiector, softuri, tablă, tablă interactivă, Internet, tablete grafice, imprimantă, scanner, hârtie.

Locul unde se desfășoară activitatea: laboratorul de informatică.

Timpul disponibil pentru o activitate didactică: 2 ore/săptămână.

Stabilirea strategilor didactice sau ”Cum voi realiza ceea ce mi-am propus?”. Aici se vor stabili metodele folosite, mijloacele și materialele didactice în funcție de specificul activității. La orele de Prelucrarea computerizată a imaginii se derulează 3 activități specifice:

Activități de comunicare/însușire de cunoștințe în ceea ce privesțte utilizarea softurilor specifice derulării activităților practice și a cunoștințelor teoretice referitoare la materialele promoționale vizate a fi concepute/realizate.

Activități de formare de priceperi și deprinderi, de lucru la calculator și în softurile specifice disciplinei.

Activități de evaluare/autoevaluare.

Elaborarea instrumentelor de evaluare urmăresc să determine modul în care s-a realizat ceea ce s-a propus. ”Cum știu dacă am realizat ce mi-am propus?”.

3. CONCEPTUL DE CREATIVITATE

Termenul de creativitate, din punct de vedere etimologic, își are originea în limba latină: creare = ”a zămisli, a făuri, a naște”.

În literatura de specialitate, termenul creativitate este introdus în vocabularul de specialitate în anul 1937 de către psihologul american Gordon W. Allport, dar pătrunde în dicționarele de specialitate după anul 1950. Până atunci s-au folosit termenii de imaginație, inspirație.

Există numeroase definiții referitoare la creativitate, consemnate în literatura de specialitate. În istoricul evoluției și dezvoltării conceptului de creativitate se evidențiază diferite etape de cercetare în teoriile ce vizează creativitatea.

Creativitatea este un proces prin care se generează produse noi și de valoare pentru societate, în urma activării mai multor factori ce țin de gradul de intelect, de cunoștințe, deprinderi, motivație.

Noul se produce ca rezultat al combinării inedite de idei vechi. Contextul favorabil reprezintă de asemenea unul din factorii principali de activare a creativității.

Există numeroase teorii și modele ale creativității emise în strânsă legătură cu ceea ce este/reprezintă (și) talentul.

Cea mai cunoscută și apreciată teorie este astăzi cea a psihologului J.P. Guilford (1950, 1956, 1967), care a studiat teoria creativității bazându-se pe aplicarea unor baterii de teste axate pe gândirea divergentă (DPT). Acesta evidenția ca factori ai gândirii divergente:

Fluiditatea. Fluiditatea reprezintă capacitatea de a reproduce, într-un anumit context, informații existente în memorie, sub formă de cuvinte, idei, relații, propoziții, expresii;

Flexibilitatea. Flexibilitatea reprezintă capacitatea de a trece dintr-un registru de informații în altul și de a adapta aceste informații la un nou context/situație;

Originalitatea. Originalitatea reprezintă capacitatea de a interpreta realitatea într-un nou mod. Este numită și ”factor de transformare”;

Elaborarea. Elaborarea reprezintă capacitatea de a realiza, concepe noi forme/structuri pornind de la cunoștințe/informații existente;

Senzitivitatea. Senzitivitatea reprezintă o deschidere senzorială la ceea ce se întâmplă în mediul interior/exterior;

Redefinirea. Redefinirea reprezintă posibilitatea de a rearanja/reinterpreta într-un nou mod informații/forme/situații existente.

Dezvoltarea creativității aduce în ultimele decenii concepte noi despre modul în care acest fenomen poate fi dezvoltat și controlat. Există cercetări interdisciplinare care lărgesc orizontul orientărilor teoretice în domeniul creativității.

Psihologii au dezvoltat în special cercetări la nivel aplicativ/practic de dezvoltare a creativității. În ultima vreme, au fost inițiate programe de training pentru creativitate în cele mai variate domenii: economie, management, politică, viață personală.

Fiecare elev dispune de propriul univers interior, creativ și vine cu un anumit bagaj de cunoștințe pe care îl pune în valoare în momentul în care se află în faza de a concepe un anumit produs ca temă în grafic design, în fața calculatorului.

3.1. Factori de facilitare ai creativității

3.1.1 Profesorul de educație vizuală și implicit profesorul care predă grafic design pe computer, își dorește să promoveze gândirea de tip creativ. Profesorul se află într-o poziție cheie în ceea ce privește stimularea/dezvoltarea comportamentului creativ la elevi. Acesta trebuie să încurajeze manifestările creative prin selectarea pozitivă sau respingerea, acolo unde este nevoie, a ceea ce este un produs creativ sau doar uzual.

Am luat în considerare următoarele posibilități de a stimula creativitatea de către profesor în rândul elevilor, în cadrul orelor ce vizează computer grafic designul:

Încurajarea și acceptarea gândirii de tip divergent. Elevii sunt încurajați să caute/găsească soluții originale tolerând posibilitatea ca produsul final să nu fie cel așteptat de profesor.

Acceptarea ideilor/creațiilor nonconformiste. Elevii trebuie încurajați să își susțină ideile chiar dacă drumul creativ parcurs de ei este diferit de al celorlalți.

Încurajarea elevilor să aibă încredere în propriile lor idei, să le dezvolte și să le finalizeze.

Atitudinea pozitivă a profesorului la ore. Elevii se simt încurajați și capabili să realizeze creativ temele primite. Eforturile acestora sunt apreciate individual, în primul rând pozitiv, pentru a încuraja dezvoltarea libertății în gândire/creație.

Profesorul devine în cadrul orelor de computer grafic design un mediator, un colaborator în procesul de creație al elevului. Atmosfera de lucru democratică este încă un factor care facilitează dezvoltarea creativității la grupa de elevi. Pentru acest lucru, am notat următoarele principii care trebuie respectate:

Încurajarea dezvoltării imaginilor prin experimente, explorare, testare de diverse comenzi la computer. Elevii învață astfel să învețe singuri, să se orienteze bazându-se pe propriile cunoștințe în spațiul virtual-creativ, dezvoltându-și atitudini de autodidacți;

Aprecierea verbală individuală sau în fața colegilor a ceea ce este nou, creativ, recompensarea acțiunilor creative. Profesorul întărește în acest mod dezvoltarea unui anumit comportament pozitiv. Recompensarea elevilor se poate realiza, verbal, notare în sistem recompensatoriu cu plusuri în caietul profesorului, note,..;

Dezvoltarea ideilor elevului alături de elev, necenzurarea acestora, neimpunerea ideii profesorului. Profesorul care lucrează împreună cu elevul la dezoltarea ideii acestuia depune un efort mai mare din punctul de vedere al alocării resursei timp dar în același timp obține rezultate individuale notabile în ceea ce privește dezvoltarea creativității la elev, învățându-l să gândească modul în care se dezoltă o idee. În același timp, lucrând cu elevii individual, fiecare elev având ideea lui, profesorul trebuie să de-a dovadă de o mare versabilitate;

Provocarea elevilor prin idei și teme care ridică problematici interesante/provocatoare din punct de vedere compozițional, cromatic, ideatic. Profesorul gândește fiecare temă, pașii care trebuie parcurși de elevi, rigorile fiecărei etape și în același timp trebuie să îi atragă prin temele propuse, să le stârnească interesul față de disciplină și față de munca pe care elevul trebuie să o depună pentru a ajunge la rezultatul final;

Încurajarea elevilor să își noteze/deseneze ideile, să le dezvolte întâi pe hârtie/caiete. Elevii care învață să devină grafic designeri nu au experiență în fața calculatorului. Folosirea schițelor, a unui caiet la clasă în care să își noteze ideile și schițele îi ajută să ajungă mai ușor la îndeplinirea sarcinilor. Procesul de creație se desfășoară și pe hârtie și în fața calculatorului.

Profesorul, respectând opiniile și ideile elevilor, trebuie să asigure un climat creativ în timpul orelor și în dialogul cu elevii. În momentul în care profesorul este și altceva decât un furnizor de informații, acesta devine ”ghid”, ”coleg de clasă”, ”tutore”, și se alătură elevilor în munca pe care aceștia o depun în fața calculatorului. Profesorul ”facilitator”:

Dialogheză cu elevii în timpul orelor răspunzând la întrebări cu… întrebări. Acest lucru ”pune elevul la treabă”, îl incită, îl ”constrânge” să găsească răspunsuri și soluții proprii/personale contribuind astfel la creșterea gradului de originalitate a lucrării/temei pe care o are în lucru;

Evaluarea lucrărilor se face prin întrebări adresate elevilor care trebuie astfel să își autoevalueze munca, modul în care respectă cerințele temei, compoziția, cromatica, instrumentele de lucru folosite pentru obținerea rezultatului final. Evaluarea profesorului este amânată, fără a oferi un feedbak evaluativ imediat. Profesorul dorește să obțină soluții inedite și nu îngradește prin evaluare imediată fluxul de idei al elevilor.

Elevii care se simt confortabil în sala de clasă, într-o atmodferă destinsă și totuși controlată de profesor, vor tinde să-și pună probleme, să descopere noi probleme și să problematizeze asupra unor lucruri acceptate ca adevarate.

3.1.2 Climatul la clasă, propice creației, reprezintă oaza de creație pe care binomul profesor – elev o creează având la dispoziție câteva principii recunoscute ca având rezultate notabile:

Respectul față de elev și nevoile pe care le întâmpină în timpul orelor de grafic design la calculator. Profesorul este cel care arată interes față de elev și răspunde întrebărilor acestuia cu maximă seriozitate demonstrându-i elevului că este important și este luat în serios. De asemenea, profesorul ghidează întrebările elevilor, îi învață pe parcursul orelor cum să le formuleze, cum pot găsi singuri răspunsuri sau cum să ridice probleme noi față de tema dezbătută;

Elevul respectă răspunsurile primite, apreciază competența profesorului pregătit și colaborează deschis, fără rețineri pe parcursul desfășurării orelor. Relația elev-profesor este de respect, de colaborare și sprijin reciproc. În unele momente, acest lucru poate fi copleșitor pentru profesor, care trebuie să gestioneze simultan, mai mulți elevi care îi solicită colaborarea;

Aprecierea ideilor elevilor ca fiind unice, valoroase, interesante, inedite, reprezintă un punct important în dezvoltarea personalității creatoare a elevului. Fiecare elev are temperamentul, caracterul, experiențele personale, un anumit grad de inteligență și este unic. Această unicitate rezultă și din modul în care este abordată fiecare temă în cadrul orelor de computer grafic design. Un profesor care dorește să își impună ideile inhibă personalitatea elevului care se simte ”silit” să lucreze după cum i se dictează și nu mai are satisfacția de a lucra la propria temă. Este important ca profesorul să îi țină pe elevi aproape de el;

Evaluarea poate fi amânată pentru o perioadă mai lungă, pentru a permite elevului să se exprime liber, sau să lucreze în ritmul propriu. Există elevi care răspund prompt și creativ temelor propuse dar există și elevi care au un ritm de lucru mai lent sau preferă să lucreze individual, acasă. Pentru acești elevi evaluarea poate fi amânată. De obicei, am observat că temele realizate de ei acasă, în mediul familiar, sau pe computerul personal, se ridică calitativ deasupra a ceea ce lucrează la clasă. De asemenea, lucrul acasă reprezintă un bun indicativ a interesului pe care elevii îl manifestă față de disciplină. Elevii trebuie direcționați spre a-și face autoevaluarea în funcție de sarcinile primite, gradual. Evaluarea diferențiată, individuală în acest caz, se impune, iar profesorul este cel care trebuie să decidă modalitatea de evaluare pentru a nu inhiba procesul de creație. Evaluarea colectivă, a elevilor față de propriile lucrări, este de asemenea o modalitate indirectă pe care profesorul o pune la dispoziția elevilor. Adresând întrebări elevilor, aceștia își fac evaluarea în grup răspunzând la aceste interogări.

Contextul socio-cultural creat trebuie să interacționeze optim cu personalitatea elevului, dispoziția acestuia, astfel încât să permită dezvoltarea creativității într-un mediu armonios, care stimulează exprimarea și dezvoltarea liberă. Acest lucru presupune o abordare deschisă de către profesor prin alocarea de resurse substanțiale de timp în vederea dezvoltării potențialului creativ al elevului. De asemenea, ideile și produsele creative ale elevilor trebuie apreciate prin recompense verbale sau prin notare astfel încât acest comportament să fie întărit și să contribuie la încurajarea riscurilor asumate de elevi în procesul de creație: a greși, a merge pe alt drum decât colegii, a imagina alte puncte de vedere, a genera și alte idei. Procesul gândirii trebuie stimulat pentru a putea avea rezultate în sensul pe care îl dorim.

3.1.3 Prezentarea temei într-un mod cât mai atractiv duce la stimularea creativității elevilor. Utilizarea inteligentă, stimulativă, alternativă a materialelor didactice de către profesor deschid apetitul elevilor pentru a învăța, a studia, a crea un produs nou virtual având la bază cunoștințele acumulate până în acel moment dar și aprofundarea celor noi prezentate. Posibilitatea de a realiza lecții atractive reprezintă un atu pentru profesor.

4. METODICĂ.

METODE FOLOSITE LA CLASĂ PENTRU DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ÎN COMPUTER GRAFIC DESIGN

Metodele propuse în această lucrare sunt metode de predare-asimilare care îmbină metodele tradiționale cu cele de dată mai recentă și cele de ultimă generație. Noile formule de comunicare din mediul virtual modifică schema tradițională a comunicării didactice dintre profesor și elev și acest lucru se vede cel mai clar în cadrul orelor care folosesc tehnologie de ultimă generație. Relația binomului profeso-elev se modifică prin schimbul de informații care are loc. Elevul învață de la profesor dar și profesorul învață de la elev.

Vocabularul utilizat în cadrul orelor de computer grafic design este marcat de ”noul citit”, ”noul scris”, ”noul calcul matematic”, limbaj format în mediul virtual și în continuă dezvoltare o dată cu înaintarea tehnologică din acest domeniu. Informatizarea informației, a imaginii, a adus un plus în zona culturii, un nou proces de comunicare între oameni (discuții cu emoticoane, replici cu imagini și videoclipuri, gifuri, cuvinte prescurtate). Cybercultura reprezintă acest nou context informatizat din zona artei.

Învățarea asistată de calculator nu poate înlocui profesorul de la clasă. Lecțiile care sunt susținute online au doar rolul de lecție derulată tip față-în-față. Profesorul trebuie să fie acolo, alături de elev, atunci când acesta lucrează la calculator, să fie prezent atunci când este nevoie să fie întârit sau descurajat un anumit comportament, să fie de față la formarea deprinderilor practice și să îndrume atunci când este nevoie.

Elevul trebuie să învețe să supraviețuiască în zona virtuală suprasaturată de informație scrisă și vizuală. Educații trebuie învățați cum să navigheze inteligent în noul spațiu informațional și cum să convertească aceste informații în scop personal pentru a ajunge la bune practici.

Cunoștințele dobândite la calculator trebuie actualizate mereu. Ritmul de evoluție al tehnologiei, de upgradare a softurilor reprezintă pentru utilizatorii frecvenți un lucru normal, care se realizează ”din mers” pentru a ține pasul cu ceea ce se cere pe piața muncii.

Metode tradiționale

Expunerea didactică – profesorul prezintă elevului, verbal, un anumit volum de informații, respectând programa școlară. Este un monolog în care profesorul este transmițătorul de informație și elevul este receptorul de informație. În domeniul computer grafic designului informațiile pe care profesorul le transmite se încadrează pe 3 coordonate:

1. Transmiterea de cunoștințe teoretice, referitoare la comenzile specifice din aplicațiile grafice și etapele de lucru;

2. Transmiterea de cunoștințe tehnice/practic aplicative, referitoare la modul în care se aplică practic comenzile teoretice;

3. Transmiterea de cunoștințe teoretice referitoare la regulile de compunere a produselor specifice grafic-designului.

Această metodă se sprijină și pe utilizarea altor metode, simultan cu aceasta, combinând conversația euristică sau examinatoare, demonstrația cu acțiuni, mijloace tehnice, combinată.

Argumentarea rațională domină în situația predării computer grafic designului și vine însoțită în majoritatea cazurilor de exemple ilustrative în cantitate suficientă.

Creativitatea elevilor este stimulată prin modul în care profesorul reușește să prezinte noțiunile noi, să lase deschise porțile interpretării personale pentru fiecare subiect atins în parte.

Am constatat că aici contează foarte mult tonul folosit, intonația, atitudinea pe care o am la ore: deschisă, relaxată, permisivă. Interesul elevilor crește atunci când, de exemplu, în prezentarea noțiunilor teoretice ce țin de exemplificarea de genuri grafice sunt prezentate exemple concrete: materiale publicitare imprimate/tipărite sau imagini digitale.

Expunerea didactică pregătește terenul pentru dezvoltarea creativității, familiarizând elevul cu noțiuni noi pe care trebuie să le integreze în cadrul temelor primite.

Conversația didactică este unul din cele mai la îndemână instrumente pe care profesorul le poate utiliza în dezvoltarea creativității elevilor la orele de computer grafic design. Întrebările și răspunsurile pe care și le adresează reciproc, elevul și profesorul, formează ”un joc”.

– Conversația euristică duce la descoperirea a ceva nou pentru elev, îl forțează să vină cu soluția lui în momentul în care i se răspunde cu o altă întrebare. Această soluție este de preferat să fie a elevului decât ca profesorul să îi răspundă pe loc la întrebare. În computer grafic design se facilitează dezvoltarea gândirii analitice în vederea găsirii de noi soluții unice de către elevi.

– Conversația examinatoare. Acest tip de conversație se poate desfășura pe parcursul întregii ore, a întregii lecții, profesorul putând să evalueze permanent stadiul de lucru în care se află elevul, nivelul de cunoștințe pe care îl deține, modul în care este predispus să evoleze din punct de vedere tehnic-creativ și la nivel imaginativ.

Dar în timpul orelor de Procesarea computerizată a imaginii și elevii comunică între ei și am constatat că acest lucru face orele mai atractive din punctul lor de vedere. Elevii beneficiază de pe urma dialogului reciproc, a conversației, în sensul că dezbat idei lucrând în echipă, își întăresc convingerile, își dezvoltă abilitățile de comunicare.

Comunicarea este una din competențele cheie vizate a fi dobândite în secolul XXI, alături de ”a gândi”, ”a învăța să înveți”, ”inteligența emoțională”, ”responsabilitate”, ”grija de sine”. Aceste competențe pot fi dobândite în timpul orelor de Procesarea computerizată a imaginii. Elevii sunt puși în situația de a se ajuta reciproc atât comunicând verbal cât și prin acțiuni practice la computer, realizând un proces de gândire complex: analiza gândurilor personale și ale colegilor, selecționarea informațiilor relevante pentru rezolvarea temei date, susținerea și promovarea propriilor idei.

Concluzie: Deși este o metodă clasică tradițională, conversația didactică, și aș adăuga aici conversația elevilor, se dovedește a fi una din cele mai eficiente metode de dezvoltare a creativității elevilor în domeniul computer grafic designului. Reinterpetarea modernă a acestei metode didactice se dovedește a fi plină de potențial, și alocă un spațiu important în rândul metodelor de predare/învățare folosite în timpul orelor de computer grafic design. Elevii sunt pregătiți în acest mod să lucreze în firme de grafic design, să aloce resurse importante în dialogul cu colegii de breaslă.

Metoda demonstrației în computer grafic design este realizată de profesor în vederea derulării unor acțiuni practice utilizând mijloace tehnice.

Demonstrația cu acțiuni are ca scop prezentarea demonstrativă în fața elevului, a modului în care se execută/realizează anumite acțiuni într-o anumită aplicație sau pentru obținerea unui anumit produs. Elevul își va însuși informația predată/prezentată și își va forma deprinderea de a reda vizual-grafic în spațiul virtual.

Demonstrația cu mijloace tehnice implică la disciplina Procesarea computerizată a imaginii: calculatorul, tableta grafică, scannerul, imprimanta, Internet, etc. Utilizarea de exemplu a unui video permite reluarea rapidă ori de câte ori este nevoie a demonstrației cu acțiuni, permit introducerea pauzelor, cu încetinitorul sau permit elevilor să urmărească individual desfășurarea videoclipului demonstrativ în ritmul propriu de asimilare, de lucru.

Concluzie: Metoda demonstrației o folosesc și în momentul în care doresc să declanșez anumite acțiuni, chiar procesul creativ la unul din elevii mei. Mă așez la calculator și realizez o demonstrație aplicativă pornind de la spațiul de lucru pe care acesta l-a creat. Elevul va înțelege mai bine sarcina și va continua singur lucrarea dar în același timp va urmări modul în care lucrez la calculator, utilizarea resurselor din aplicație. Este foarte important ca elevii să perceapă profesorul ca pe un tutore, un ajutor mai degrabă decât ca pe un evaluator permanent. Amânarea evaluării duce la destinderea elevului, la relaxarea stării de spirit a acestuia și creșterea încrederii în sine, cu rezultate excelente la nivelul creativității.

Metoda demonstrației, în cazul lucrului pe echipe la elevi, are de asemenea rezultate excelente în ceea ce privește formarea de deprinderi. Elevii care nu se descurcă își întreabă coechipierii și primesc ajutor direct de la colegi. Este o metodă prin care profesorul are posibilitatea de a crește interesul elevilor față de disciplină și în același timp dezvoltă încrederea în forțele proprii, atmosfera de la clasă este destinsă facilitând un mediu propice creației în mediul virtual. Echipa și legăturile din echipă se încheagă pe baza relațiilor care se stabilesc între elevi, a rolului jucat de fiecare elev în parte.

Metoda observației constă în urmărirea sistematică de către elev a modului în care se constituie anumite procese, fenomene, pentru a surprinde însușirile semnificative ale acestora.

În computer grafic design elevii au posibilitatea de a testa combinații de instrumente de lucru și să observe rezultatele acestor combinații. Unele rezultate sunt mai apreciate sau de efect decât altele. Este tipul de învățare prin descoperire care duce la experiențe personale proprii și la observare independentă. Deși este o metodă tradițională, în computer grafic design este una din cele mai utilizate metode. Elevilor le place să descopere, să experimenteze, să combine diferite funcții ale instrumentelor, ferestrelor de lucru.

Tema propusă: Exerciții cu instrumente de lucru de bază: pensulă, Gradient Tool, Paint Bucket Tool, Radieră pe format A4.

Elevii pot folosi aceste instrumente în ordinea în care doresc, cu stabilirea de proprietăți din bara de opțiuni cât mai variate în vederea experimentării unei game cât mai largi de posibilități de care dispune softul. Singurele limite pe care le cunosc elevii sunt cele tehnice.

Se poate propune aici un joc, de schimbare a locului la calculator. Elevii ajung sa lucreze pe lucrările colegilor și trebuie să își adapteze gândirea la noua imagine pe care o au în fața ochilor. Apoi elevii schimbă din nou calculatorul și aplică un alt instrument de lucru.

Figura 1. Metoda observației

Exerciții cu instrumente de bază, într-un program de editare imagine.

Tema: ”Cosmos”

Concluzie: Cu cât orele de computer grafic design conțin activități mai creative, mai provocatoare pentru elevi, cu atât și elevii răspund mai bine: sunt interesți de ore, le place, se exprimă cu plăcere și acest lucru este evident prin lucrări de calitate superioară față de orele convenționale.

Este foarte interesant modul în care elevii realizează legătura între schița desenată și transpunerea acesteia cu mijloacele tehnice de care dispun, în spațiul virtual. Ei trebuie să de-a dovadă de creativitate, să adapteze în continuu instrumentele din aplicațiile grafice la schița pe care insistă să o realizeze și pe calculator.

Se poate folosi și metoda observării pe exemplu, în care elevii, fie individual, fie în echipă, primesc sarcina de a observa anumite aspecte legate de compoziție, cromatică. Aici se folosesc fișe de lucru, în care apar imagini si apoi întrebarea referitoare la imagine și solicitarea răspunsului în scris sau verbal. În mod cert, momentele cele mai interesante sunt cele în care se lucrează în echipe mici, 2-3 elevi, aceștia analizează imagini, își dezvoltă simțul observației, emit ipoteze creative/interesante, dezbat.

Metoda exercițiului în computer grafic design constă în executarea repetată și conștientă a unei acțiuni practice de către elev având ca scop însușirea practică a unei acțiuni/activități/comenzi de lucru. Această metodă vizează consolidarea unor cunoștințe simultan cu formarea de deprinderi la calculator. Prin exercițiu, elevii își dezvoltă îndemânarea, perseverența dar și ajung să înțeleagă mai profund noțiuni, reguli, principii.

Exercițiul este asociat în computer grafic design cu jocul: jocul cu diverse instrumente de lucru și proprietăți ale acestora, jocul cu ferestre de opțiuni, jocul cu spațiul de lucru, jocul de culori, joc compozițional. Fiecare elev va crea ceva diferit față de colegi, ceva nou. În funcție de calitatea compozițională, cromatică, ideatică, profesorul ajunge să desemneze individului și grupului de elevi care sunt imaginile virtuale care dau dovadă de creativitate, care aduc ceva nou. Metoda exercițiului trebuie combinată cu metoda conversației și metoda demonstrației atunci când este nevoie/necesar.

În funcție de scop și complexitate exercițiile pot fi:

de introducere (exerciții introductive). Aceste exerciții au scop de ”încălzire” a elevilor, de deconectare de la pauză și introducere plăcută în atmosfera de la oră. De exemplu: li se cere elevilor să deseneze traiectoria unui avion pe o suprafață albă; elevii exprimă printr-o culoare aleasă de ei din paleta de culori ceea ce simt în acel moment și argumentează în scris pe caiet; elevii sunt grupați în echipe de 3-4 și recapitulează noțiunile învățate anterior. Aceste exerciții au dat în timp rezultate bune în ceea ce privește prezența la ore (elevii se straduiesc să nu întârzie ca să nu ”rateze” execițiul). Elevii lasă frâu liber creativității și se joacă fără teama de a fi evaluați. Este momentul de libertate care îi introduce în atmosfera orei.

de însușire sau consolidare a modelului primit. Acest exercițiu ajută la însușirea noilor cunoștințe, la cunoașterea și fixarea acestora.

de legare a cunoștințelor și deprinderilor mai vechi cu cele noi.

de creație, euristice sau supraexerciții. Elevul ajunge la acest nivel după ce a deprins acțiunile și ajunge mai departe să introducă în acest stadiu ”elemente personale”. Această metodă o folosesc cel mai frecvent pentru a dezvolta abilități de lucru în grafica vectorială. Elevii au nevoie de mult exercițiu pentru a-și însuși acest model de lucru, proprietăți, instrumentele de lucru asociate care împreună trebuie să conducă la un rezultat final: produsul. Iar în momentul în care reușesc să facă acest lucru, își depășesc așteptările aducând surplusul personal de idei.

Aceste exerciții trebuie să aibă continuitate, logică, un anumit timp alocat. Elevii se familiarizează în timp cu acest gen de exerciții și complexitatea acestora poate să crească pe măsură ce aceștia se obișnuiesc cu această metodă de lucru.

Figura 2. Metoda exercitiului

Exerciții de introducere. Tema: ”Desenați traiectoria unui avion”

Figura 3. Metoda exercițiului:

Exerciții de însușire sau consolidare a modelului primit.

Tema: ”Îmbunătățirea imaginilor vechi”

Figura 4. Metoda exercițiului: Exerciții de însușire sau consolidare a modelului primit

Tema: ”Îmbunătățirea imaginilor vechi”

Tema propusă: Realizare logo pentru firmă. Există etape clare (sarcini de lucru) pentru realizarea logoului și elevii trebuie să trecă prin toate aceste etape pentru a ajunge la forma finală a propriilor variate de logouri. Profesorul urmărește realizarea sarcinilor și îndrumă activitatea educaților.

Într-o primă etapă, elevii realizează un brief design pentru conceptul de logo pe care doresc să îl dezvolte, stabilesc principalele coordonate.

Apoi, vor realizeza schițe pe hârtie, în creion, minim 2 variante conceptuale grafice diferite.

Urmează etapa de scanare/fotografiere a logo-urilor în vederea transpunerii lor în mediul virtual.

Momentul următor îl reprezintă introducerea noțiunilor noi de instrumente specifice de lucru vectorial în grafic design care vor fi predate și ulterior aplicate efectiv pentru realizarea vectorială pe computer. Cu cât vor exersa mai mult elevii cu atât vor avea rezultate mai bune iar logourile vor fi mai profesioniste.

Aranjarea estetică în pagină a logourilor, care presupune din nou efectuarea de exerciții la computer și formarea de deprinderi practice.

Figura 5.1 Metoda exercițiului: Exerciții de creație, euristice și supraexerciții.