1.2 Localizarea geografică și administrativă a imobilului 1.3 Descrierea și situația juridică a imobilului 1.4 Baza geodezo-topografică din zonă…. [308924]

CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Introducere

CAPITOLUL 1. DATE GENERALE

1.1 Scopul și importanța temei

1.2 Localizarea geografică și administrativă a imobilului

1.3 Descrierea și situația juridică a imobilului

1.4 [anonimizat].

CAPITOLUL 2. NORME ȘI REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA DOCUMENTAȚIILOR

2.1 [anonimizat], obiectul și rolul cadastrului general

2.2 Funcțiile cadastrului general

2.3 Sistemul cărții funciare

2.4 Calculul suprafețelor

2.5 Norme tehnice privind documentațiile cadastrale(legea 700)

CAPITOLUL 3. INSTRUMENTE ȘI METODE DE MĂSURARE

3.1 Metode și principii de măsurare utilizând tehnologia GPS   noțiuni generale

3.2 Sistemul ROMPOS

CAPITOLUL 4.  STUDIU DE CAZ

4.1 [anonimizat]

4.1.1 Lucrări de teren ;

4.1.2 Lucrări de birou ;

4.2 Prezentarea softurilor utilizate;

4.3 [anonimizat] (după caz)

4.4 Conținutul documențației tehnice

CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Introducere

Incă din vremea marilor cuceriri romanice pământul și cunoașterea lui a fost un lucru esențial. [anonimizat] .Zonele cucerite aveau și ele nevoie de hărți și măsurători precise deoarece pe baza lor mai apoimarele imperiu cerea dările . [anonimizat] .Timpul a trecut , omenirea a [anonimizat] a geodeziei a rămas ,[anonimizat] , dar tot nu este o muncă ușoară căci precizia măsurătorilor a crescut și timpul oferit pentru a carta o zona a scăzut drastic.Pe baza cunoștințelor acumlate în ultimi 3 ani am să încerc să scriu lucrarea de dizertație din topografie.

Figura 1. Tabula Peutingeriana (sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Tabula_Peutingeriana)

În vremea noastră nu e deajuns doar să ai o harta ,deoarece pe o [anonimizat] o [anonimizat] o zona aparte atunci căutăm un plan topografic .

Topografia se ocup ă cu întocmirea planurilor și hărților pe suprafețe mici. Planurile și hărțile trebuie să reprezinte cât mai fidel obievtele de pe teren. Întocmirea planurilor și hărților seface prin utilizarea aparaturii „clasice”, respectiv a teodolitelor sau a stațiilor totale. [anonimizat]. Cu ajutorul acestor elemente și apunctelor geodezice cu coordonate (poziție) cunoscutăse determinăpoziția punctelor de detaliu cuajutorul cărora se alcătuiesc obiectele de pe teren.

Geodezia reprezintă cea mai complexă ramură a științelor măsurătorilor terestre care se ocupă cu determinarea formei Pămîntului în ansamblu sau pe porțiuni. Se consideră geodeziceși lucrări pe suprafețe mari ce iau în considerăție curba Pămîntului. Efectiv acestea urmăresc determinarea riguroasă a [anonimizat].

Geodeziaare două scopuri esențiale:

a) scopul teoretic este acela de a determina formă

și dimensiunile planetei pe care o locuim, care, de-a lungul mileniilor a reprezentat, în sine, chiar un scop filozofic;

b)scopul practic este acela de a determina, prin intermediul diverselor sisteme decoordonate spațiale, poziția reciprocă dintre mai multe puncte ce se numesc puncte alerețelei geodezice de sprijin prin intermediul cărora, sunt ulterior stabilite raporturile dintretoate entitățile naturale sau construite antropice situate pe suprafață terestră și chiar ale fenomenelor terestre necesare întocmirii planurilor și hărților topografice care, la rândul lor,stau la baza întocmirii hărților tematice.

Cartografia este știință care studiază baza matematică a hărților,metodele lor de construcție și multiplicare.În accepțiunea generală ,cartografia este știință care se ocupă cu construcția hărților .Fiind o știință aplicată ,ea are că scop execturea diferitelor genuri de opere cartografice necesare nevoilor economiei naționale și apărării naționale.De aceea, în problemele cartografiei intră de asemenea și stabilirea metodelor de întocmire, pregătire pentru editare,editarea și redactarea hărților , precum și principiile organizariii și planificării producției cartografce.

Harta este produsul finit ,ea constituie un document de baza pentru multe activități umane,fiind folosită pentru orientarea în teren,cercetări  geologice,agrosilvice.Pentru militari harta constituie un document indispensabil pentru planificarea ,organizarea și desfășurarea operațiilor,luptelor și deplasărilor.

Termenul de „teledetectia” provine inițial din limba engleză (de la engl. Remote sensing ce semnifică detectare de la distantă, de la depărtare ) și a fost introdus prima dată în literatură, în Statele Unite ale Americii, la mijlocul anilor 50, în cadrul documentațiilor Administrației Americane a Oceanelor (în prezent NOAA sau Administrația Oceanelor și Atmosferei). Autorul acestei definiții este cercetătoare E. Pruitt. În limba română, termenul a pătruns prin traducerea în franceză (fr. teledetection). Cele mai simple aplicații de teledetecție sunt legate de pildă, de sesizarea vizuală, de către om a unui obiect, prin localizarea lui în spațiu, natură și caracteristicile lui fizice. Omul este un ,, sistem de senzori de teledetecție’’, capabil să sesizeze obiectele de la distantă cu ajutorul analizorului vizual (imagini) sau al senzorilor din piele (căldura corpurilor). Teledetecția este domeniul tehnic care se ocupă cu detectarea, măsurarea, înregistrarea și vizualizarea sub formă de imagini , a radiațiilor electromagnetice, emise de obiecte și fenomene de pe Pământ sau din Univers, de la distantă , fără a avea contact direct cu acestea. Partea finală a definiŃiei este menită să precizeze cel mai bine sensul acestu domeniu tehnic. Teledetectia nu este o știintă, ci un ansamblu de aplicații ale fizicii și ingineriei, destinate obținerii de imagini. Finalitatea acestui domeniu al tehnicii este imaginea de teledetecție, obtinută prin diverse mijloace. Teledetectia nu este o ramură a geografiei, dar oferă acesteia, la nivelul aplicațiilor fiecărei ramuri (geomorfologie, hidrologie, biogeografie, geografie umană etc.), o sursă de informații de mare valoare. Caracterul obiectiv al imaginilor de teledetecție, depășește cu mult ceea ce oferă harta sau planul în cercetărea mediului.

Prin  Proiectarea asistată de calculator sau CAD (din engleză de la Computer-aided Design) se înțeleg acele unelte, aplicații, programe de calculator care pot asista inginerii, arhitecții, geodeziștii în activitatea lor de proiectare.

Inițial aceste aplicații au fost create că instrument de desenare cu calculatorul, instrument dorit să înlocuiască planșeta de desenare. În cursul timpului însă ele au fost dezvoltate mai departe pentru a ușura nu numai desenarea, dar și toată activitate de proiectare. De unde inițial ele permiteau numai desenare în două dimensiuni (2D), la momentul actual se poate

Geodezia reprezintă cea mai complexă ramură a științelor măsurătorilor terestre care se ocupă cu determinarea formei Pămîntului în ansamblu sau pe porțiuni. Se consideră geodeziceși lucrări pe suprafețe mari ce iau în considerăție curbă Pămîntului. Efectiv acestea urmăresc determinarea riguroasă a poziției unor puncte ce constituie rețeaua de sprijin pentru ridicările de detaliu, asigurînd astfel unitatea lor.

Geodeziaare două scopuri esențiale:

a) scopul teoretic este acela de a determina formă

și dimensiunile planetei pe care o locuim, care, de-a lungul mileniilor a reprezentat, în sine, chiar un scop filozofic;

b)scopul practic este acela de a determina, prin intermediul diverselor sisteme decoordonate spațiale, poziția reciprocă dintre mai multe puncte ce se numesc puncte alerețelei geodezice de sprijin prin intermediul cărora, sunt ulterior stabilite raporturile dintretoate entitățile naturale sau construite antropice situate pe suprafață terestră și chiar ale fenomenelor terestre necesare întocmirii planurilor și hărților topografice care, la rândul lor,stau la baza întocmirii hărților tematice.

Cartografia este știință care studiază baza matematică a hărților,metodele lor de construcție și multiplicare.În accepțiunea generală ,cartografia este știință care se ocupă cu construcția hărților .Fiind o știință aplicată ,ea are că scop execturea diferitelor genuri de opere cartografice necesare nevoilor economiei naționale și apărării naționale.De aceea, în problemele cartografiei intră de asemenea și stabilirea metodelor de întocmire, pregătire pentru editare,editarea și redactarea hărților , precum și principiile organizariii și planificării producției cartografce.

Harta este produsul finit ,ea constituie un document de baza pentru multe activități umane,fiind folosită pentru orientarea în teren,cercetări  geologice,agrosilvice.Pentru militari harta constituie un document indispensabil pentru planificarea ,organizarea și desfășurarea operațiilor,luptelor și deplasărilor.

Termenul de „teledetectia” provine inițial din limba engleză (de la engl. Remote sensing ce semnifică detectare de la distantă, de la depărtare ) și a fost introdus prima dată în literatură, în Statele Unite ale Americii, la mijlocul anilor 50, în cadrul documentațiilor Administrației Americane a Oceanelor (în prezent NOAA sau Administrația Oceanelor și Atmosferei). Autorul acestei definiții este cercetătoare E. Pruitt. În limba română, termenul a pătruns prin traducerea în franceză (fr. teledetection). Cele mai simple aplicații de teledetectie sunt legate de pildă, de sesizarea vizuală, de către om a unui obiect, prin localizarea lui în spațiu, natură și caracteristicile lui fizice. Omul este un ,, sistem de senzori de teledetectie’’, capabil să sesizeze obiectele de la distantă cu ajutorul analizorului vizual (imagini) sau al senzorilor din piele (căldura corpurilor). TELEDETECłIA este domeniul tehnic care se ocupă cu detectarea, măsurarea, înregistrarea și vizualizarea sub formă de imagini , a radiațiilor electromagnetice, emise de obiecte și fenomene de pe Pământ sau din Univers, de la distantă , fără a avea contact direct cu acestea. Partea finală a definiŃiei este menită să precizeze cel mai bine sensul acestu domeniu tehnic. Teledetectia nu este o știintă, ci un ansamblu de aplicații ale fizicii și ingineriei, destinate obținerii de imagini. Finalitatea acestui domeniu al tehnicii este imaginea de teledetectie, obtinută prin diverse mijloace. Teledetectia nu este o ramură a geografiei, dar oferă acesteia, la nivelul aplicațiilor fiecărei ramuri (geomorfologie, hidrologie, biogeografie, geografie umană etc.), o sursă de informații de mare valoare. Caracterul obiectiv al imaginilor de teledetectie, depășește cu mult ceea ce oferă harta sau planul în cercetărea mediului.

Prin  Proiectarea asistată de calculator sau CAD (din engleză de la Computer-aided Design) se înțeleg acele unelte, aplicații, programe de calculator care pot asista inginerii, arhitecții, geodeziștii în activitatea lor de proiectare.

Inițial aceste aplicații au fost create că instrument de desenare cu calculatorul, instrument dorit să înlocuiască planșeta de desenare. În cursul timpului însă ele au fost dezvoltate mai departe pentru a ușura nu numai desenarea, dar și toată activitate de proiectare. De unde inițial ele permiteau numai desenare în două dimensiuni (2D), la momentul actual se poate crea virtualizarea (reprezentarea în calculator) a unui obiect real cum ar fi de ex. un arbore motor, precum și vizualizarea spațială (în 3D ) a unei asamblări pe un monitor de calculator.

GIs-ul (Sistem Informațional Geografic) este cadrul care petrmite culegerea ,gestionarea și analiză datelor.Având rădăcinile în știință geografiei ,GIS-ul integrează mai multe tipuri de date. Analizează locații spațial și organizează straturi de infromatii în vizualizări utilizând hărți și scene 3D.Având această capabilitate unică ,GIS-ul dezvăluie o înțelegere mai profundă a datelor,cum ar fi modele ,relații și situații- ajutând utilizatorii să ia decizii mai inteligente.

DATE GENERALE

1.1.Scopul și importantă temei:

Scopul acestei lucrări este întocmirea unei documentații topografice necesare pentru obținerea autorizației de construire a unui imobil situat în comună Calaras . Documentația topografică , este formată din ridicarea topografică adică ansablu de lucrări de teren și de birou necesare pentru realizarea unui plan topografic precum și din partea legislative necesară .

Este absolut necesară în cazul în care se dorește obținerea unei autorizații de construire sau de demolare.Fără această documentație nu se poate elibera autorizația de construire , deci prin urmare nu se poate construi legal pe acel teren.

1.2. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ:

România se află in continentul European ,în partea Estică ,la Nord se învecinează cu Ucraina,la Nord-Vest cu Ungaria la Vest și Sud-Vest cu Serbia,la Sud cu Bulgaria,la Sud-Est cu Marea Neagră și la Est și Nord-Est cu Moldova.

Figura 2 România la nivel continental (sursa:Google Earth)

Județul Cluj este așezat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania.Cluj-Napoca este reședința de județ și se învecinează cu județele Sălaj, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Mureș, Alba și Bihor

Figura 3.Județul Cluj la nivelul țări (sursa:google maps)

Figura 4.Hartă general a județului Cluj

Comună Calaras se află la N de Municipiul Câmpia Turzii , la Nv de Municipiul Turda,la V se învecinează cu Satul Bădeni care aparține de Comună Moldovenești, la sud se află Comună Lunca Mureșului la E Comună Luna.

Comună are trei sate : Calaras,Bogată și Călărași –Gara.

Drumur principal pe care se poate ajunge în Comună este 161B.

Comună are o imagine pitorească unde se mai păstrează obiceiuri străvechi unul dintre ele este chiar plantatul de ardei roșu care mai apoi ajunge să fie produs final în formă de praf de boia dulce sau picant. Are o structura areolară pe teren accidentat ,fapt ce determina unele dificultăți în modernizarea stradală și echiparea tehnico-edilitară.

1.3 Descrierea și situația juridică a imobilului:

Imobilul are o suprafață de 1900mp din care 82 mp este o casă familială edificată pe fundații din beton,pereți din lemn,acoperiș tip șarpantă,învelitoarea din țiglă ,compusă din :3 camere ,bucătărie,cămară,veranda și un hol ,o altă construcție este o anexă gospodărească cu destinația de sură .Suprafață arabilă este de 600 mp, fâneață de 900 mp și terenul este împrejmuit cu gard de plasa .

1.4. BAZA GEODEZICO-TOPOGRAFICĂ

DIN ZONĂ

Pentru a avea poziția planimetrică a punctelor de detaliu este necesar că acestea să

fie determinate față de o serie de puncte cunoscute, puncte care formează rețeaua de sprijin pentru măsur ătorile respective.În componența rețelelor de sprijin intră punctele rețelei geodezice de sprijin de ordinsuperior, punctele rețelei de sprijin care provin din sistemul Gauss-Kruger, punctele rețelei de îndesire de or dinul 5, punctele rețelei de sprijin locale care prin transcalcul pot fi calculate în proiecția stereo 1970. Rețeaua de sprijin formează baza tuturor ridicărilor planimetrice și este cunoscută sub denumirea de rețea geodezică de stat sau rețeaua de triangulație.

Rețeaua de triangulație de ordinul 1 are 374 de puncte, în general lățimea laturilor de triangulație este între 20 și 60 km.

Figura 5. Rețeau de triangulație de ordinul 1 (sursa https://www.academia.edu/5638289/Curs_12_pdf)

Rețeaua de triangulație de ordinul 2 are 887 de puncte și lungimea laturilor triunghiurilor cuprinsă între 10 și 20 km.

Rețeaua de triangulație de ordinul 3 are 2849 de puncte ,lungimea laturilor triunghiurilor este cuprinsă între 7 și 15 km.

Rețeaua de triangulație de ordinul 4 are lungimea laturilor cuprinsă între 4 și 8 km ,sunt 4635 de puncte.

Rețeaua de triangulație de ordinul 5 are densitatea de 1 punct la 50-100 ha. și lungimea laturilor de 1-3 km.

Triangulațiile geodezice de ordinul II-IV, dezvoltate succesiv din triangulația de bază, introduc noi puncte sau grupuri de puncte (fig. nr. 12). Punctele au fost determinate prin metoda intersecției, deci măsurându-se numai unghiuri.

Figura 6.Îndesirea rețelei de ordinul I prin puncte geodezice de ordine inferioare (II și III)(sursa https://www.academia.edu/5638289/Curs_12_pdf)

1.4.1 Proiectia stereografica 1970

Proiecția azimutală perspectivă stereografică oblică conformă , cu planul de proiecție secant unic 1970 ,denumită și Proiecția STEREO-70 ,a fost adoptat în anul 1973 ,înlocuiește Stereo-30 ,o proiecție stereografică pe planul secant unic Brașov.Acestă proiecție Stereo-70 are la bază elementele elipsoidului Krasovski -1940 și planul de refeință pentru cote Marea Neagră 1975.

Figura 7. Elipsoidul de rotatie (sursa http://www.expertcadastru.ro/blog/81-stereo-70.html)

Există o serie de principii care au fost urmate penru a fi respectate principiile de precizie:

Teritoriul rotund al țări permite crearea unui cerc cu raza de aproximativ 400km ,acesta poate cuprinde toată țara.

După legile perspective liniare in cazul proiecțiilor azimutale perspective stereografice oblice cu latitudinea punctului central al proiecțliei cuprinsă între 0 și 90 de grade.

Meridianul de longitudine al punctului central îndeplinește condițiile de simetrie ,deci proiecția este conformă.

Deformările liniare din planul secant al proeicției nu influențează precizia elementelor reprezentate pe planuriel topografice de bază la scările 1:2000 ,1:5000 și 1:10000.

Polul proiectiei este la nord de orasul Fagaras , este un punct fictiv care este situat in centrul Romaniei.

Pe un singur plan de proiecție a fost reprezentată toata țara , exista un cerc de deformație nulă cu raza de 201,718 m ceea ce corespunde unui sistem secant , în care exista deformații pozitive și negative ,având cele mai mari deformații negative , de -25 cm/km în punctul central.

Figura 8. reprezinta polul proiecției (sursa :http://www.expertcadastru.ro/blog/81-stereo-70.html)

Condiții impuse reprezentării în proiecția Stereografica 1970:

Să fie conforma .

Meridianul care trece prin punctul central se reprezinta printr –o dreapta care este si axa de simetrie și axa Ox, iar originea O este imaginea plana a polului.

Orice punct situat pe meridianul central are abscisa .

Coordonatele stereografice 1970 calculate în sistemul de axe de coordonate cu originea în centrul țării sunt modificate cu + 500 000 m atât pe x cât și pe y , ceea ce corespunde unei translații a axelor spre sud si vest .Acest lucru se face pentru a avea coordonate pozitive .

1.4.2 Sistemul de cote Marea Neagra 1975

O necesitate absoluta a fost cunoaștere altitudinni punctelor topografice pentru acest lucru a fost folosit geoidul,geoidul e suprafață liniștită a mărilor și oceanelor ,prelungită imaginar sub continente, mai este denumită și suprafața de nivel zero. În general această suprafață se obține după observații îndelungate ,se folosesc aparate speciale numite medimaremetre sau medimaregrafe. Pentru România, suprafața de nivel zero este suprafața liniștita, de nivel mediu, a Mării Negre. Lucrările de nivelment executate înainte de 1951 au fost racordate la o placă de bronz instalată pe chei în apropierea maregrafului din Constanța. Această placă poartă, printrealtele, înscrisă altitudinea sa de 2,48 m față de “zero miră maregraf”, adică față de nivelul mării,acceptat sau presupus la data instalării maregrafului. Rețeaua de nivelment a țării este structurată pe șase ordine, fiind independentă de ceaplanimetrică și cuprinde peste 17 500 de repere determinate în sistemul de altitudini normale Marea Neagră 1975, cu punctul zero fundamental în Capela Militară Constanța. În ansamblu rețeaua noastră altimetrică este una considerată dintre cele mai reprezentative din Europa. Prin normele elaborate de Oficiul Național de Geodezie și Cadastru, prelucrările mărimilor topografice trebuie să se facă pe planul național de proiecție.

Există o serie de puncte ale căror cote sunt determinate riguros,acestea alcătuiesc baza determinărilor altimetrice.

Figura 9. Punctele determinate riguros

Traseele dezvoltate de la Capela Militară Constanța ca reper, se găsesc în lungul căilor de comunicație, în special al căilor ferate;acestea sunt reunite în rețele de diferite ordine, materializate prin repere de nivelment bine încastrate în suporturi solide;

Determinările efective se fac prin nivelment geometric-geodezic de mijloc, cu portee de egală distanță,rezultatele se compensează prin metode riguroase; închiderea poligoanelor și diferențele de nivel.

Figura 10. Relația dintre înălțimea geoidului (N), înălțimea elipsoidală (h) și înălțimea (H) nivelată este h = H + N.(sursa https://www.maanmittauslaitos.fi/en/research/interesting-topics/geoid)

NORME ȘI REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA DOCUMENTAȚIILOR

NECESITATEA CADASTRULUI ȘI A PUBLICITĂȚII IMOBILIARE

Pămîntul prin natură să a constituit în decursul veacurilor obiect al muncii și în același timp mijloc de producție, diferit de toate celelalte, fiind limitat că întindere, de neînlocuit, stabil și indestructibil. Întrucît nu poate spori după dorința, oamenii l-au transformat, de timpuriu, într-un bun propriu a cărui valoare a crescut continuu. Că obiect al proprietății private a devenit de timpuriu o posibilitate de acumulare de capital, sursă sigură de investiții și garant al creditului, întrucît, conform unei expresii populare : “pămîntul nu îl arde focul, nu îl duce apă și nu cere de mîncare “.

Construcțiile la rîndul lor s-au extins și s-au diversificat mai întîi că locuințe, dar și că edificii social-culturale, industriale, instalații de transport s.a. ocupînd o parte însemnată din cele mai bune terenuri. Că mijloace de mare valoare, menite să satisfacă nevoile omenești tot mai pretențioase, sunt și ele limitate că extindere, nemișcate, dar supuse, din păcate, unor avarii sau distrugeri prin războaie, cutremure și incendii.

Că bunuri imobile, terenurile și construcțiile, indiferent de mărime, de nartura sau de proprietate, s-a simțit nevoia înregistrării lor pentru astabilirea unor impozite și taxe echitabile, asigurarea dreptului de proprietate și transmiterea acestuia, garantarea creditului s.a. Realizarea unie asemenea evidente pentru un anumit teritoriu administrativ presupune, în prezent, executarea a două categorii de lucrări complexe, legate organic între ele :

de cadastru, ce urmăresc atît determinări cantitative, prin măsurători specifice, cît și calitative asupra imobilelor, inclusiv avaluarea lor ;

de publicitate imobiliară, respectiv înscrierea în registre publice a bunurilor imobiliare precum și a unor drepturi, acte și fapte juridice legate de constituirea, transmiterea sau stingerea acestor drepturi.

Necesitatea acestei activități, ce are că obiect terenurile și construcțiile din întreagă țară că cele mai importante componente ale avuției naționale, este evidență și imerativa pentru noi. Succesul reformelor , realizarea economiei de piață liberă și concurențială, consolidarea structurilor democratice, organizarea societății în ansamblul ei și stabilirea unor raporturi sociale normale, presupune existența unei evidente clare și eficiente asupra proprietăților funciare privind atît starea materială (mărime, calitatea) cît și cea juridică a imobilelor din întregul fond funciar.

Actuală situație din țară noastră este și din acest punct de vedere, total nesatisfăcătoare :evidențele amintite sunt realizate în sisteme diferite, fără o baza materială unitară, incomplete și depășite în raport cu standardele internaționale .(15)

Introducerea cadastrului, pentru eliminarea acestor lipsuri evidente, presupune însă eforturi uriașe, cu lucrări de anvergură, extinse pe teritoriul național, logistică modernă, performanță și personal cu înalta calificare pentru asigurarea unui randament superior și recuperarea intirzierilor nejustificate. În caz contrar, consecințele pot deveni periculoase pentru toate sectoarele economice și sociale, inclusiv pentru alinierea și încadrarea noastră în Comunitatea Europeană.

1.2      DEFINIȚII. OBIECT

1.2.1   Cadastrul general

Cadastrul, sau mai corect sistemul cadastral, că noțiune generală, cuprinde așa cum s-a arătat, un ansamblu de lucrări ce se execută pentru realizarea unei evidente clare și evaluarea imobilelor (terenuri și construcții) din teritoriul nostru național, activitate ce se desfășoară apoi în continuare pentru menținerea ei la zi.

Conform legislației în vigoare, “Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar “ (18). Întocmirea unei asemenea evidente presupune desfășurarea unui complex de lucrări de ordin tehnic (ridicări în plan), economic (de bonitare-evaluare a terenurilor) și administrativ-juridice (încheieri de câte), ce se concretizează în final printr-o documentație cadastrală (planuri și registre).

Scopul cadastrului este complex, informațiile lui servind pentru :

prezentarea în timp real a unor date de detaliu necesare instituțiilor juridice, fiscale și administrative ;

transmiterea unor date de sinteză organelor de statistică și de conducere a statului, privind starea și evoluția fondului funciar pe județe și pe țară ;

furnizarea elementelor materiale necesare publicității imobiliare pentru stabilirea și garantarea dreptului de proprietate, protecția domeniului public și privat al statului, reducerea litigiilor și rezolvarea unor conflicte juridice s.a. ;

elaborarea de studii privind sistematizarea teritorială, protecția mediului, stabilirea resurselor funciare și a altor activități extinse pe suprafețe mari ;

aducerea la zi, respectiv actualizarea datelor din evidente și implicit a planurilor și hărților cadastrale ;

Entitățile de baza ale cadastrului general și însușirile ce le definesc sunt :

Imobilul (parcelă cu sau fără construcții), identificat printr-un număr și suprafață, categoria terenului, respectiv caracteristicile construcției ;

Proprietarul, confirmat prin numele și prenumele din  acte și calitatea în temeiul căreia deține bunul imobil ;

Teritoriul cadastral-adiminstrativ (comună, oraș, municipiu) în limitele căruia este situat corpul de proprietate al parcelei.

Noțiunea de “cadastru” este folosită în limbajul curent cu sensuri și conținuturi diferite dintre care le reținem pe cele uzuale :

Instituție publică, reprezentată prin A.N.C.P.I. împuternicită prin lege să organizeze și să conducă lucrări de cadastru direct și prin unitățile din teritoriu, respectiv OCPI și Institutul de Geodezie , Fotogrammetrie, Cartografie, și Cadastru (I.G.F.C.C.)-București);

Disciplină a științei măsurătorilor terestre, alături de geodezie, topografie, fotogrammetrie, cartografie, gravimetrie, s.a.m.d inclusă în planurile de învățămînt ale școlilor și facultăților tehnice.

Practic, sensul în care este folosit, sau în care dorim să utilizăm acest termen, nu poate fi confundat, rezultînd cu claritate din construcția frazei.

Etimologic, noțiunea de cadastru poate derivă din cuvintele :

“capitastrum” din limba latină, provenit și el din “ capitum registrum “,        care înseamnă “ dare de cap de familie “, (capitatio) ;

“katastikhon” din limba greacă, tradus ceva mai liber în “registru de impunere”, devenit la noi “catastif”, avînd un sens asemănător.

De la aceste cuvinte a rezultat termenul “catastico”apărut pentru prima dată într-un document venețian la sfîrșitul sec. XII și apoi, noțiunile folosite în prezent : “îl cadastro” în italiană, “ le cadastre” în franceză, “der kataster” în germană și “cadastru” în română.

1.2.2 Publicitatea imobiliara

Cunoscută la noi prin formele cele mai folosite, respectiv “Cartea funciară” și “Registru de transcriptiuni și inscriptiuni”, publicitatea imobiliară reprezintă un instrument de garantare și de apărare a drepturilor asupra imobilelor prin înregistrarea lor în evidente puse la dispoziția tuturor.

În sensul general al noțiunii, “publicitatea imobiliară, este un sistem de înscriere în acte publice, pe baza documentației din cadastrul general, a drepturilor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași localitate “(18). În acest mod se aduce la cunoștință publică starea materială a terenurilor și clădirilor preluată din cadastru (mărimea, calitatea s.a.) precum și titularii drepturilor reale și actele juridice legate de aceste imobile.

Scopul urmărit de publicitatea imobiliară este așadar să garanteze siguranță, evidență și opozabilitatea față de terți a actelor juridice prin care se constituie, se transmit sau se sting drepturile reale imobiliare. Sistemul trebuie să ofere celor interesați posibilitatea de a cunoaște situația juridică a imobilelor asigurînd astfel protecția împotriva cumpărării unui imobil înstrăinat anterior de proprietar, afectat de un dezmembramint al dreptului de proprietate (uzufruct, abitație, superficie, etc), sau grevat de ipoteci și privilegii.

În România s-a oficializat încă din 1933 sistemul de publicitate imobiliară al “Cărții funciare”. Din păcate, acesta s-a realizat doar în mică măsură în Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, fiind preluat însă integral de la administrația austro-ungară în Banat, Transilvania și Bucovina. Legislația actuală prevede că, prin introducerea cadastrului, “regimul de carte funciară” să se extindă la nivelul întregii țări, înlocuind astfel sistemul “ Registrului de transcriptiuni și inscriptiuni” existent în provinciile Vechiului Regat.

Obiectivele de baza urmărite prin publicitatea imobiliară sunt multiple, cu efecte importante, benefice pentru activitatea economică și socială deoarece :

Asigura accesul liber la informații certe, importante, privind situația juridică a terenurilor și construcțiilor și implicit circulația normală a acestora

Oferă garanția dreptului și faptelor înscrise care sunt respectate, devenind opozabile “erga-omnes”, respectiv tuturor ;

Dezvoltă piață imobiliară prin încurajarea tranzacțiilor și acordării de credite avînd în vedere că ipotecile sunt garantate ;

Generează un climat de liniște socială întrucît importante surse de conflicte sunt anulate .

În concluzie, publicitatea imobiliară se dovedește și ea un element de prim ordin pentru dezvoltarea unei economii de piață reale, absența ei devenind o frînă în calea reformelor și transformărilor spre care tindem.

Instituția publicității imobiliare este organizată în subordinea MAI, iar lucrările se execută de către “ Birourile de Carte Funciară” ale judecătoriilor, pentru teritoriile administrative arondate acestora. La baza generalizării sistemului stau documentațiile cadastrale finale, furnizate de Oficiile Județene de Cadastru (OJCGC), după avizarea și dispunerea introducerii lor.

Cartea funciară este unitatea de baza a sistemului de publicitate imobiliară reintrodus la noi prin lege, începînd de la 1 iulie 1999, pe întreg teritoriul național (18). În acest scop sunt necesare executarea lucrărilor complexe de cadastru pe unități teritorial-administrative (comune, orașe, municipii). Pînă atunci, legislația actuală prevede că în zonele unde există regim de carte funciară el va fi menținut, în restul teritoriului urmînd că acesta să se introducă treptat. Într-o prima etapă, se întocmesc “cărți funciare cu caracter nedefinitiv” de la care se va trece, pe baza documentațiilor de introducere a cadastrului pe localități, la sistemul propriu-zis, cînd actualele “Registre de transcriptiuni” își vor înceta activitatea.

1.2.3 Cadastru și publicitate imobiliară că ansamblu

Cele două instituții – a cadastrului și a publicității imobiliare – desfășoară activități bine conturate, cu funcții vitale pentru un stat modern, de drept, cu o democrație veritabilă, devenind obligatorii și de neînlocuit în țările cu asemenea aspirații. Prin natură lor aceste activități se întrepătrund constituind un ansamblu eficient de evidență a bunurilor imobiliare și a actelor juridice legate de acestea, garantul dreptului de proprietate și nu numai.

Legătură organică dintre ele, statornicită prin aceeași Lege 7/96, este mai mult decît evidență deoarece :

Cadastrul general furnizează partea materială, cu datele tehnice necesare întocmirii documentelor de publicitate imobiliară (numărul de ordine al parcelei, categoria de folosință, suprafață), în care se înscriu în plus actele și faptele juridice referitoare la imobile ;

Publicitatea imobiliară, la rîndul sau, transmite cadastrului schimbările intervenite în raporturile juridice (provocate de dezmembrarea terenurilor, contopirea unor parcele, comasari și altele) spre a fi operate pe planuri și hărți.

Așadar, deși conducerile și subordonarile acestor activități sunt diferite, că instituții publice, ele conduc, se sprijină, se completează și se condiționează reciproc.

Privite în ansamblu, cadastrul și publicitatea imobiliară urmăresc scopuri multiple puse în slujba statului și aproprietarilor de imobile pentru rezolvarea unor probleme capitale, dintre care amintim : obținerea datelor principale asupra fondului funciar, apărarea și asigurarea drepturilor reale de proprietate în față instituțiilor de stat că arbitru și garant ăla cestui drept, stabilirea unor taxe și impozite echitabile în conformitate cu legislația fiscală, s.a.

În concluzie, din a ceasta prezentare sumară, se poate afirmă că în prezent nu se poate imagina un regim democratic, cu stat de drept și o economie modernă, fără un sistem eficace de cadastru și publicitate imobiliară, că garant efectiv al dreptului de proprietate înscris în Constituție.

Cadastru – sistem informațional de stat ce conține înscrisuri despre terenuri, despre obiectele aferente lor și despre drepturile asupra lor, constituit din cadastrul bunurilor imobile și cadastre specializate. Cadastru al bunurilor imobile este cadastrul general, care reprezintă un sistem unic multifuncțional de înregistrare de stat a bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora. Cadastrul bunurilor imobile este cadastrul general ai țării, în care se identifică, se descriu, se estimează și se reprezintă pe planuri cadastrale toate bunurile imobile din țară și se înregistrează drepturile titularilor asupra lor. Cadastru specializat este cadastrul ce include date sistematizate despre bunurile imobile în funcție de particularitățile lor naturale și de alte caracteristici stabilite de legislație. Cadastre specializate sunt: cadastrul apelor, cadastrul silvic, cadastrul urbanistic și altele.

Scopurile de bază ale cadastrului bunurilor imobile-sunt:

1) identificarea, descrierea, estimarea/evaluarea și reprezentarea pe planuri cadastrale a tuturor bunurilor imobile din țară; și

2) înregistrarea de stat a bunurilor imobile, a drepturilor asupra lor și titularilor acestora.

Cadastrul bunurilor imobile este creat și ținut de către oficiile cadastrale teritoriale în rază de acțiune stabilită de Agenția Relații Funciare și Cadastru. Cadastrul bunurilor imobile se constituie din:

1)      planurile cadastrale ale teritoriului;

2)      registrele bunurilor imobile; și

3)      dosarele cadastrale pentru fiecare bun imobil.

Rolul multifuncțional al cadastrului bunurilor imobile.

Rolul și însemnătatea cadastrului bunurilor imobile nu se limitează la înregistrarea de stat a bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor. înregistrarea de stat a bunurilor imobile și a drepturilor asupra acestora nu este un scop în sine. Rolu! cadastrului este mai profund, deoarece, concomitent, îndeplinește și multe alte sarcini și funcții. Rolul multifuncțional al cadastrului bunurilor imobile se manifestă prin:

–    crearea și asigurarea în țară a unei piețe civilizate a bunurilor imobile;

–    garantarea dreptului de proprietate și altor drepturi asupra bunurilor imobile, inclusiv prin intermediul Fondului de garanție din cadrul Agenției Relații Funciare și Cadastru (statul garantează doar drepturile înregistrate în cadastrul bunurilor imobile);

–    ocrotirea drepturilor și intereselor legitime ale proprietarilor și altor titulari de drepturi asupra bunurilor imobile;

–    asigurarea condițiilor de exercitare a împuternicirilor statului în domeniul administrării resurselor funciare și altor bunuri imobile;

–    asigurarea persoanelor fizice și juridice interesate, dar și a autorităților publice cu date/informații veridice privind starea și tendințele de dezvoltare a pieței bunurilor imobile în țară;

–    asigurarea persoanelor fizice și juridice interesate cu informații veridice privind statutul juridic al bunurilor imobile concrete în scopul efectuării de acte juridice civile cu bunurile imobile;

–    susținerea politicii fiscale a statului prin asigurarea organelor fiscale cu informații veridice, privind bunurile imobile, valoarea acestora, adecvată celei de piață, proprietarii și alți titulari de drepturi, în scopul impozitării;

–    majorarea veniturilor bugetului de stat și a bugetelor locale prin stabilirea plăților optime pentru » posesiunea și folosința bunurilor imobile;

–    crearea premiselor adecvate de atragere a investițiilor în imobile;

–    asigurarea condițiilor de administrare operativă și dezvoltare a teritoriilor subordonate de către autoritățile publice competențe,

–    asigurarea condițiilor juridice adecvate de aplicare și dezvoltare a creditării ipotecare;

–    susținerea schimbului informațional între datele cadastrului bunurilor imobile și cadastrele specializate;

–    asigurarea evidenței tehnice, economice și juridice a bunurilor imobile.

(sursa:https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-cadastral/noțiunea-scopul-structura-și-elementele-de-baza-ale-cadastrului-bunurilor-imobile/)

Principalele atribuții ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

În conformitate cu prevederile art. 13 din HG nr. 1210/2004 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară îndeplinește următoarele atribuții principale:

a.  înscrie imobilele în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară;

b.  asigura înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifică sau se sting, la cererea titularului dreptului, a notarului public ori a celorlalte persoane interesate;

c.  înscrie alte raporturi juridice, drepturi personale, interdicții, incapacități și litigii judiciare în legătură cu bunul imobil; asigura înscrierea cailor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară;

d.  înscrie radierea drepturilor reale, la cererea titularului dreptului sau a celorlalte persoane interesate;

e.  avizează tehnic, înainte de depunerea lor în instanța de judecată, expertizele topocadastrale întocmite de experții judiciari, în baza unui regulament elaborat în comun de Agenția Națională și de Ministerul Justiției;

f.  avizează planul urbanistic general;

g.  avizează documentațiile de scoatere din circuitul agricol al terenurilor;

h.  autorizează persoanele fizice care execută lucrări tehnice de cadastru;

i.  organizează, coordonează și execută măsurătorile pentru punerea în posesie a titularilor prevăzuți de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare;

j.  verifică periodic starea fizică a punctelor din rețelele de sprijin, conform normelor și regulamentelor emise de Agenția Națională;

k.  pune la dispoziția autorităților publice și a altor instituții interesate, în condițiile legii, situații statistice și de sinteză privind terenurile și construcțiile;

l.  furnizează persoanelor fizice și juridice, contra cost, servicii și informații conform tarifelor în vigoare;

m.  avizează împreună cu instituțiile de specialitate de la nivelul județean și local proiectele de organizare a teritoriului pe categorii de folosință agricolă și stabilirea rețelei de drumuri agricole;

n.  îndrumă activitatea desfășurată de serviciile comunitare pentru cadastru și agricultură, constituite la nivelul unităților administrativ-teritoriale;

o.  asigura evidență documentațiilor de schimbare a categoriei de folosință a terenurilor și a suprafețelor aferente;

2.3 Sistemul cărții funciare

Scopul și obiectul cărții funciare

      (1) Cartea funciară descrie imobilele și arată drepturile reale ce au că obiect aceste bunuri.
       (2) În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cartea funciară și alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
       Art. 877. – Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară sunt drepturi tabulare. Ele se dobândesc, se modifică și se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciară.
       Art. 878. –
      (1) Obiectul drepturilor tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin. (3), care după înscrierea în cartea funciară nu mai poate să fie modificat decât cu respectarea regulilor de carte funciară.
       (2) Aceeași carte funciară nu poate cuprinde decât un singur imobil.
      Art. 879. –
      (1) Imobilul înscris în cartea funciară se poate modifică prin alipiri, dacă mai multe imobile alăturate se unesc într-un singur imobil sau dacă se adaugă o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, după caz, se mărește întinderea acestuia. (2) De asemenea, imobilul înscris în cartea funciară se modifică și prin dezlipiri, dacă se desparte o parte din imobil sau se micșorează întinderea acestuia.
        (3) Alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decât cu consimțământul titularilor acelor sarcini. Refuzul titularilor sarcinilor nu trebuie să fie abuziv, el putând fi cenzurat de către instanța judecătorească.
        (4) Dacă însă creditorii ipotecări consimt la alipirea sau, după caz, atât la dezlipirea, cât și la alipirea imobilului grevat la un alt imobil, în lipsa de convenție contrară, ipotecile vor lua rang după cele ce grevează imobilul la care s-a făcut alipirea.
        (5) Operațiunile de modificare a imobilului înscris în cartea funciară, prin alipiri sau dezlipiri, au caracter material și nu implică niciun transfer de proprietate.

În caz de alipire sau dezlipire, se vor efectua transcrieri, dacă un imobil trece dintr-o carte funciară în altă, sau reinscrieri, dacă transcriindu-se o parte din imobil într-o altă carte funciară, restul se trece în vechea carte funciară, cu menționarea noului număr cadastral.
        Dacă întregul imobil înscris în cartea funciară a fost transcris, această se va închide și nu va mai putea fi redeschisă pentru noi înscrieri.

Înscrierile sunt de 2 feluri: intabularea și notarea.
        Intabularea și înscrierea provizorie au că obiect drepturile tabulare, iar notarea se referă la înscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
        Înscrierea provizorie și notarea se fac numai în cazurile anume prevăzute de lege.
        Drepturile reale sub condiție suspensivă sau rezolutorie nu se întabulează. Ele se pot însă înscrie provizoriu.

RECTIFICAREA ÎNSCRIERILOR DE CARTE FUNCIARĂ

 Art. 907. –
(1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
 (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
 (3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită prin declarație în formă autentică notarială ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în nulitate, rezoluțiune, reductiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauza de ineficacitate a actului.

  Rectificarea intabulării sau înscrierii provizorii

 Art. 908. –
(1) Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă:
 1. înscrierea, încheierea sau, după caz, actul în temeiul căruia s-a dispus înscrierea nu este valabil;
 2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existența a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
 (2) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarația autentică notarială a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă.

Acțiunea în rectificare este imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul sau.

Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor efectuate în cartea funciară, altele decât cele care constituie cazuri de rectificare, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu. Dispozițiile art. 909-911 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Funcționarea și organizarea cărților funciare se bazează pe anumite reguli fundamentale numite principii.

Principiile de carte funciară sunt regulile de bază referitoare la organizarea, conducerea și ținerea cărților funciare, precum și la activitatea propriu-zisă de publicitate imobiliară (operațiunile de înscriere a actelor și faptelor juridice privitoare la imobilele cuprinse în cartea funciară).

Identificarea și cunoașterea acestor principii este de o reală importanță practică, ea fiind premisa aplicării unitare și corecte a publicității imobiliare la nivel național.

1. Principiul opozabilității

Dacă, în conformitate cu prevederile art. 17 și 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938 drepturile reale imobiliare pot fi constituite, modificate ori stinse , numai dacă sunt înscrise în cartea funciară, ceea ce echivala cu principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, sub imperiul Legii nr. 7/1996 înscrierea în cartea funciară a actului juridic de constituire, dobândire, recunoaștere, stingere, modificare și de transmisiune a unor drepturi reale imobiliare are că efect opozabilitatea fată de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu același obiect, față de același autor, care nu au efectuat această operațiune sau au efectuat -o ulterior – art. 27 din legea 7/1996 și art. 93 din Regulament.

lată , deci, că prin nouă lege se înlocuiește efectul constitutiv de drepturi al înscriereii în cartea funciară cu cel al opozabilității.

Că urmare, între părți, operațiunile juridice privind drepturi reale imobiliare își produc efectele de la dată încheierii lor, în formă cerută de lege, dar ele le pot fi opuse terților numai de la dată înscrierii lor.

Legea consacră și anumite excepții de la principiul opozabilității, care sunt de strictă aplicare și interpretare, acestea sunt cazurile în care drepturile reale se dobândesc prin : succesiune,accesiune, vânzare silită, uzucapiune, prin efectul legii, expropriere sau hotărâre judecătorească. În

aceste cazuri, drepturile reale sunt opozabile terților de la dată dobândirii, fără să fie necesarăînscrierea.

2. Principiul publicității integrale.

În esență, principiul publicității integrale este regulă conform căreia în cartea funciară trebuie înscrise toate drepturile reale imobiliare, operațiunile materiale și, în cazurile anume prevăzute de lege, drepturile de creanță, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în

cartea funciară.

Potrivit acestui principiu sunt supuse înscrierii în cartea funciară, cu excepțiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 7/1996, toate operațiunile juridice prin care se transmite, se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar.

De asemenea este necesar să se evidențieze toate modificările privind situația materială a imobilului, alipiri, dezlipiri în foaia de avere a cărții funciare.

Publicitatea integrală a cărților funciare este asigurată chiar și în cazul dobândirii drepturilor reale care nu se înscriu în cartea funciară, (succesiune, accesiune, vânzare silită, uzucapiune, prin efectul legii, expropriere sau hotărâre judecătorească), deoarece titularul lor nu va putea dispune de ele decât dacă s-a făcut înscrierea.

Că urmare a acestui fapt, cartea funciară constituie un adevărat registru de stare civilă a imobilelor, cuprinzând situația juridică completă și reală a acestora .

3. Principiul legalității.

Principiul legalității, nu poate fi confundat cu principiul oficialității, este un mijloc de asigurare a corectitudinii și exactității înscrierilor din cartea funciară.

Legalitatea formală exprimă faptul că registratorul va dispune numai înscrierea actelor și faptelor juridice prevăzute sau permise de lege, sprijinindu-se pe cerere și actele ce o însoțesc.

Că urmare, cererea trebuie să cuprindă toate mențiunile prevăzute de lege și trebuie să fie însoțită de înscrisurile doveditoare ale faptelor sau actelor juridice a căror înscriere se solicită.

Odată introdusă, cererea nu mai poate fi modificată, nici măcar prin exercitarea plângerii împotriva încheierii dată de Biroul de publicitate imobiliară cu privire la cererea respectivă.

Legalitatea materială rezidă în aceea că registratorul are obligația de a cerceta dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și formă prevăzute de lege pentru înscrierea respectivă și dacă în cuprinsul cărții funciare nu există piedici la înscriere (art. 48 – 49 Legea nr. 7/1996).

4. Principiul oficialității.

Potrivit acestui principiu, registratorul are dreptul și obligația legală de a verifică din oficiu cererea de înscriere, valabilitatea titlului în baza căruia se cere înscrierea în cartea funciară și cuprinsul cărții funciare.

O dată introdusă cererea și înregistrată, nu mai poate fi completată cu înscrisuri noi, ori cu alte date.

Registratorul va putea respinge cererea prin încheiere motivată, atunci când această nu este completă sau înscrisurile pe baza cărora se întemeiază cererea nu sunt valabile.

5. Principiul neutralității.

Principiul neutralității constă în faptul că înscrierile în cartea funciară nu se fac din oficiu , ci numai la cererea celor interesați și numai cu privire la conținutul cererii.

Că urmare, registratorul de carte funciară poate dispune efectuarea de înscrieri numai în baza cererii formulată de persoană interesată și numai în limitele acesteia.

Că excepție de la acest principiu pot fi reținute: respingerea cererii de înscriere, înscrierea căii de atac a plângerii împotriva încheierilor birourilor de publicitate imobiliară, îndreptarea erorilor materiale săvârșite cu prilejul operării înscrierilor sau radierilor în cartea funciară, înscrierea notărilor și radierea acestora, acestea înscriindu-se în cartea funciară din oficiu și chiar în ciuda opoziției părții interesate.

6. Principiul specialitățîi.

Acest principiu, consacrat și sub numele de principiul individualizării, asigură exactitatea și precizia documentelor cadastrale și a cărților funciare.          Regulă este aceea că cererea de înscriere a actelor și faptelor juridice în cartea funciară să fie admisă, numai dacă în cuprinsul său imobilele sunt precis determinate (prin număr cadastral, amplasament, vecinătăți, suprafață,

categorie de folosință și schița de plan).

În virtutea acestui principiu înscrierile din cartea funciară trebuie să precizeze exact imobilul sau partea din imobil la care se referă, persoanele împotriva sau în favoarea cărora s-a efectuat înscrierea, dreptul înscris trebuie calificat exact, cu indicarea obiectului său și, după caz, a modalităților care îl afectează sau a sarcinilor care îl grevează.

7. Principiul prioritățîi.

Principiul prioritățîi este regulă potrivit căreia efectele înscrierilor se produc retroactiv, de la dată înregistrării cererii de înscriere.

Dată înscrierii conferă rangul înscrierii, adică efectul acesteia față de celelalte înscrieri.

Că o chestiune de noutate, potrivit art. 48-49 din Legea 7/1996 rangul înscrierii este susceptibil de confirmare sau infirmare, după cum cererea de înscriere a fost admisă sau respinsă de registratorul de carte funciară.

Dacă se depun concomitent mai multe cereri de înscriere la același birou de publicitate imobiliară cu privire la același imobil, drepturile de ipotecă și privilegiile imobiliare a căror înscriere se solicită vor avea rang egal, iar celelalte drepturi vor primi numai provizoriu rang egal, urmând că

prin judecată să se hotărască asupra rangului și asupra radierii încheierii nevalabile.(art. 47 din legea 7/1996).

8 Principiul relativitățîi.

Principiul relativitățîi, denumit și al consensului sau al acordului de voințe, este regulă conform căreia orice înscriere în cartea funciară se poate face numai împotriva celui care la dată cererii era înscris în cartea funciară sau care urmează să fie înscris că titular al dreptului asupra căruia se va face înscrierea.

Cel împotriva căruia se face înscrierea se numește antecesor tabular, iar cel în favoarea căruia se înscrie se numește succesor tabular.

9. Princiviul forței probante.

Potrivit acestui principiu dreptul real înscris în cartea funciară se consideră a fi exact, pe de o parte, iar pe de altă parte nici un drept real nu poate există și deci nu poate fi opus nimănui, dacă nu este înscris în cartea funciară.

Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există. În ambele situațîi se poate face dovadă contrară.

Pentru stabilirea criteriilor de bază a taxelor și tarifelor aferente elaborării, analizei și verificării documentațiilor cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a terenurilor agricole

Art. 1, – (1) Onorariile percepute pentru întocmirea documentațiilor cadastrale necesare înscrierii în cartea funciară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în cuantum de 2 până la 10% din valoarea de circulație a terenurilor agricole și forestiere, deținute în baza titlurilor de proprietate sau a actelor translative de proprietate încheiate în formă autentică.

(2)       Valoarea de circulație a imobilelor prevăzute la alin. (1) se stabilește în baza expertizelor efectuate și actualizate conform legii de camerele notarilor publici.

Art. 2. – (1) Persoanele autorizate să întocmească documentațiile cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară au obligația de a răspunde tuturor solicitărilor privind prestarea de servicii.

(2)       Refuzul de a presta unele servicii la solicitarea părțîi interesate se formulează și se motivează în scris.

Art. 3. – Pot să întocmeasca lucrări de cadastru necesare înscrierii în cartea funciară, precum și măsurători și lucrări tehnice de dezmembrare și alipire, rectificări de hotare ale unităților administrativ-teritoriale, rectificări ale limitelor intravilane ale localităților, măsurători și lucrări tehnice necesare întocmirii documentațiilor de scoatere din circuitul agricol:

a)          geodezii, astfel cum sunt definiți în Legea nr. 16/2007 privind organizarea și exercitarea profesiei de geodez, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea |, nr. 43 din 19 ianuarie 2007;

b)          absolvențîi cu studii postliceale sau medii de specialitate, cu o vechime în activitatea de specialitate de minimum 2 ani, autorizați conform reglementărilor în vigoare la dată autorizării.

Art. 4. – Dispozițiile prezenței legi modifică în mod corespunzător alte prevederi legale privind onorariile percepute pentru întocmirea documentațiilor cadastrale necesare înscrierii în cartea funciară.

Art. 5. – În termen de 90 de zile de la dată intrării în vigoare a prezenței legi, prin hotărâre a Guvernului vor fi stabilite onorariile pentru activitățile de specialitate desfășurate de persoanele fizice și juridice autorizate în scopul efectuării acestor înscrieri în cărțile funciare.

Note Curs V.Dohotar 2019.

DISPOZIȚII GENERALE. OBIECTUL ȘI SCOPUL ÎNSCRIERILOR ÎN PLANUL CADASTRAL ȘI CARTEA FUNCIARĂ

Art. 1. Prezentul Regulament stabilește procedurile de lucru privind înscrierea în evidențele de cadastru și carte funciară a imobilelor, avizarea și recepția lucrărilor de specialitate. Acestea sunt obligatorii pentru persoanele fizice și juridice care execută lucrări de specialitate și pentru salariațîi oficiilor teritoriale care au atribuții de avizare, recepție și înscriere a imobilelor în cartea funciară.  Art. 2. (1) Regulamentul este elaborat în  aplicarea dispozițiilor Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Lege, ale Codului civil, ale Codului de procedură civilă și a altor reglementări cu incidență asupra activității specifice. (2) Mențiunile referitoare la hotărârile judecătorești irevocabile, din cuprinsul prezentului regulament, se aplică celor pronunțate în temeiul Codului de procedură civilă în vigoare până la dată de 15.02.2013 și celor pronunțate după această dată, potrivit art. 24 și 25 din Codul de procedură civilă. Art. 3. (1) Sistemul integrat de cadastru și carte funciară cuprinde evidența tehnică, economică și juridică a imobilelor din aceeași unitate administrativ-teritorială: comună, oraș sau municipiu.    (2) În realizarea funcțiilor tehnice, economice și juridice ale sistemului integrat de cadastru și carte funciară, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, denumită în continuare Agenția Națională, asigură centralizarea și arhivarea informatică și analogică a datelor de identificare a imobilelor și a titularilor drepturilor înscrise.    (3) În cadastru sistematic se înregistrează din oficiu în sistemul integrat de cadastru și carte funciară toate imobilele dintr-o unitate administrativ-teritorială sau sector cadastral. (4) În cadastru sporadic imobilele se înregistrează la cerere în sistemul integrat de cadastru și carte funciară. (5) Deoarece sistemul informatic integrat, utilizat la nivel național de către Agenția Națională și instituțiile sale subordonate, că mediu de lucru unic, generează rapoarte structurate conform registrelor ținute în format analog, înscrierea în continuare de mențiuni în aceste registre de către birourile teritoriale nu mai este necesară. (6) În sistemul integrat de cadastru și carte funciară fiecare imobil este reprezentat printr-un poligon închis căruia îi este atribuit un număr cadastral unic și pentru care este deschisă o carte funciară. În cartea funciară sunt evidențiate informațiile despre imobil.

14

Art. 4. (1) Activitatea de înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară a imobilelor din fiecare unitate administrativ-teritorială arondate acestora, se realizează de birourile de cadastru și publicitate imobiliară denumite în continuare birouri teritoriale. (2) Birourile teritoriale se organizează că instituțîi fără personalitate juridică, în subordinea oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, denumite în continuare oficii teritoriale, la nivelul fiecărei circumscripții judecătorești. (3) Modul de organizare, numărul, precum și arondarea acestora pe UAT se stabilesc prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale. (4) Birourile de relații cu publicul sunt competențe să efectueze operațiunile de preluare a cererilor, în vederea înregistrării acestora la birourile teritoriale competențe, respectiv operațiuni de eliberare a documentelor. Art. 5. (1) Toate operațiunile și informațiile cuprinse în cartea funciară, registrele, dosarele de carte funciară, precum și orice alte documente cu care sistemul integrat de cadastru și carte funciară se întregește, pot fi arhivate și redate pe suport digital. (2) În cazul în care redarea se face potrivit alin. (1), forța probantă a datelor de carte funciară este echivalentă cu aceea a înscrisurilor și a lucrărilor în baza cărora s-au operat înscrierile în cartea funciară, dacă aceste date sunt certificate de biroul teritorial. (3) Biroul teritorial va certifica datele de carte funciară prevăzute la alin. (2) printr-o adresă din care să rezulte faptul că acestea sunt conforme cu toate operațiunile și informațiile cuprinse în cartea funciară, registrele, dosarele de carte funciară, precum și orice alte documente cu care sistemul integrat de cadastru și carte funciară se întregește. Art. 6. (1) Baza de date digitală a oficiului teritorial sau a biroului teritorial va fi protejată împotriva accesului neautorizat printr-un sistem de securizare a informației. Biroul teritorial va conservă în condiții specifice de siguranță o copie a registrelor și a evidențelor de carte funciară, ținute în format digital, în scopul reconstituirii bazei de date în caz de alterare sau distrugere. Această copie va fi actualizată zilnic și nu va fi folosită în mod curent în alt scop decât cel prevăzut în prezentul alineat.  (2) Accesul la informațiile conținute în baza de date a oficiului teritorial se face numai de către persoanele autorizate de către Agenția Națională. Accesul la aceste informații se face pe bază de parolă individuală, fiecare utilizator accesând sistemul informatic prin intermediul unui singur user și al unei singure parole. Utilizatorii sunt obligați să păstreze confidențialitatea elementelor de acces. (3) Autorizarea persoanelor, efectuată în condițiile alin. (2), se va stabili prin protocol de colaborare sau prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.  (Regulament avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară ODG 700/2014)

2.4 Calculul suprafețelor

Cunoașterea mărimii unor suprafețe din teren constituie o problema             topografică curentă ce poate reprezenta uneori obiectivul principal alridicarii. Întotdeauna se obține suprafață productive sau utilă de constructie, adică suprafață terenului ploiectata în planul orizontal de referință (fără a ține cont de relieful terenului)

Se disting : metode numerice, grafice și mecanice.

Metodele numerice, permit calculul suprafețelor de contur poligonal funcție de-a dreptul de elementele măsurate pe teren (distanțe, unghiuri) și mai ales din coordonatele vîrfurilor deduse din acestea ; se asigura astfel o precizie ridicată în acord cu precizia de măsurare în teren. Metodele grafice și mecanice, mai puțîn riguroa 818d35i se, presupun planul redactat ;suprafețele, indiferent de contur, se deduc din mărimi determinate grafic, pe plan, sau prin planimetrare. Precizia determinărilor depinde în principal de metodă și de scară planului, dar și de formă și conturul suprafeței.

CALCULUL ANALITIC

Presupunem patrulaterul delimitat de punctele 1, 2, 3, 4 de coordonate cunoscute și proiecțiile lor 1', 2', 3', 4' pe axa y .Suprafață S, simplu hașurâtă, a acestui patrulater, rezultă din suprafață S a poligonului 1, 2, 3, 3', 1' din care se scade

suprafață S2, dublu hașurâtă, 1, 4,3, 3', 1'. Primul poligon este compus de fapt din două trapeze 1, 2, 2', 1' și 2, 3, 3', 4' ; exprimînd bazele și înălțimile în funcție de coordonate, suprafață lui va fi

2SI = (XI + xz) (y2 – y1) + (x'2 + X3) (Y3-Y2)

Suprafață celui de-al doilea poligon, care trebuie scăzut din primul, se calculează în același fel, că suma a trapezelor 1, 4, 4', 1' și 4, 3, 3', 4' adică

2S1I  = (xI + x4) (y4 – y1) + (x 4 + x3) (y3 – y4 )

Desfacind parantezele, scăzînd relația 1 din 2 și grupind termenii după x și apoi după y rezultă

2S = x1(y2-y4) + x2(y3 – y1) + x3(y4 – y2) + x4 (y1 – y3)

2S = y1(x4 – x2) + y2(x1 – x3) + y3 (x2 – x4) + y4(x3 -xI)

Relațiile generalizate pentru un poligon cu un număr oarecare de lături vor fi

2S =  xi(yi+I – yi-I)

2S = yi,(xi-I – xi-I)

Relația a două din grupul 3, care servește drept control de calcul, poate fi adusă sub o formă asemănătoare cu prima, adică yi să se înmulțească cu diferența         xi+I – xi-I, cînd se obține suprafață negativă

Relațiile 3 se rezolva cu mașînă de calculat san cu calculatoarele simple, prin cumularea produselor parțiale, și direct, prin simple introducere a coordonatelor și a programului, la calculatoarele cu program. Punctele se înscriu prin parcurgerea poligonului în sens direct 1, 2, 3, 4. Dacă se dispune de o masă de cartare modernă, cu un calculator, suprafață unui contur poligonal se determina automat : prin parcurgerea poligonului se înregistrează coordonatele vîrfurilor funcție de care, în baza programului corespunzetor, calculatorul furnizează suprafață.

Controlul de ansamblu se face prin planimetrare cînd se evidentiaza eventualele greșeli de înscriere a coordonatelor, de omisiune a unui punct.

Suprafețele poligonale pot fi descompuse în figuri geometrice simple: triunghiuri, trapeze, dreptunghiuri. Dacă pe teren se măsoară laturile lor, eventual unghiurile întrun triunghi, se pot utiliza relațiile geometrice sau trigonometrice care dau suprafețele parțiale, din măsurarea cărora rezultă suprafață totală.

2.5 Norme tehnice privind documentațiile cadastrale(legea 700)

CAPITOLUL 3. INSTRUMENTE ȘI METODE DE MĂSURARE

3.1 Metode si principii de masurare utilizand tehnologia GPS notiuni generale

Conceptul de rețea geodezică de sprijin a capătat altă semnificație prin introducerea tehnologiei GPS. Astfel, a dispărut elementul cel mai greoi: vizibilitatea între punctele rețelei. Sigur, metodologia GPS nu rezolvă problemele geodeziei, există elemente care perturbă calitatea datelor sau chiar compromit măsurătorile. Cea mai importantă condiție în obținerea unor rezultate bune este vizibilitateacerului din punctul în care se staționează cu receptoare GPS. Astfel, nu se pot efectuadeterminări în păduri sau în liziere, de asemenea în zonele cu clădiri foarte mari, etc. de asemenea trebuie estimată perioada de măsurare pentru a avea un GDOP (Geometric Dilution of Precision) foarte bun. Acest parametru arată geometria sateliților care trebuie să fie optimă. Făcând o analogie cu topografia clasică, este similar cu a avea la retrointersecție puncte cu coordonate cunoscute răspîndite optim în cele patru cadrane. După poziția , tipul receptoarelor și timpul de staționare, măsurătorile GPS pot fi:

Măsurători statice

Măsurători real+time

1. Metoda statică

Este cea mai utilizată metoda la realizarea rețelelor geodezice care necesită precizii foarte mari. -Metoda statică presupune existența a minimum două receptoare GPS amplasamente pe două puncte materializate pe teren. Cele două receptoare primesc semnal de la aceiași minim 4 sateliți și au timpul de staționare comun.Distanța dintre cele două receptoare trebuie să fie minim de 2metri. Maximul de distanță este legat de vizibilitatea celor patru sateliți comuni. Cu cât distanța este mai mare, cu atât timpul de staționare este mai mare. De asemenea, pentru obținerea unui randament mai bun și a unor precizii mai bune, numărul receptoarelor este mai mare, la care se pot adăuga și stațiile permanente.

1.1 Metoda cu două receptoare

1n principiu, unul din receptoare este amplasat pe un punct, iar celălalt receptor staționează o perioadă de timp pe fiecare din celelalte puncte .De exemplu,stația fixă (cea care rămâne pe punct) este amplasată pe punctul de coordinate cunoscute A, celălalt receptor staționează punctele noi , E, F,G și H, apoi cel puțin un punct vechi B,C sau D, în acest caz avem o singură determinare pentru punctele noi.Conform normelor în vigoare, fiecare punct nou trebuie să aibă cel puțin patru vectori de poziție (determinări), pentru aceasta avem două variante:

•Staționarea cu receptorul fix și pe punctele vechi B, C și D și determinarea celorlalte puncte noi. Astfel, vom avea patru determinări independente pentru fiecare punct nou , caz în care se poate aplica metoda celor mai mici pătrate.

•Determinări cu stația totală între fiecare două puncte vizibile, integrând măsurătorile de direcții și distanțe cu măsurătorile GPS într-un singur modelde prelucrare prin metoda celor mai mici pătrate.

Nu este obligatoriu ca stația fixă să fie amplasată pe un punct de coordonate cunoscute. De exemplu se poate staționa pe punctual 2 acesta fiind punct nou, în acest caz receptorul mobil se staționează pe cel puțin u punct vechi și pe toate punctele noi. Dacă s-s staționat punctual vechi A, se determină în primă fază coordonatele punctului H. Din coordonatele punctului H se determină apoi șicoordonatele celorlalte puncte noi: E, F, și G. Procedeul se repetă apoi cu staționare tot pe un punct nou sau pe un punct vechi, !n final fiecare punct nou trebuie să aibă cel puțin patru vectori de determinare.

Figura 11.Metoda cu două receptoare

1.2 Metoda cu mai multe receptoare

Cu cât sunt mai multe receptoare cu atât se determină mai corect și mai precis coordonatele punctelor noi. 1n cazul a 8 puncte, patru puncte de coordonate cunoscute și patru puncte noi, cu opt receptoare se vor determina un număr de 28 vectori, respective combinații de opt puncte luate câte două. Se măsoară astfel toate combinațiile posibile.

2. Metoda RTK (real-time) prin unde radio

2.1 Principiu

Principiul sistemului GPS diferențial constă în observarea erorilor demăsurare a pseudodistanțelor privind fiecare satelit observabil într-un punct de referință a cărui poziție este cunoscută cu precizie în sistemul WGS 84 (World Geodetic Sistem ).Observarea acestor erori permite stabilirea corecțiilor care sunt transmise radio, asa încât de ele să beneficieze utilizatorii (stațiile mobile) care evoluează în zona de interes din jurul stației de referință. Cele mai performante sisteme de transmitere a corecțiilor prin radio, la ora actuală, permit ca aceste corecții să fie transmise până la distanțe de 45+50 Km față destația de referință. Această distanță poate fi depășită cu ajutorul utilizării sistemului de telefonie mobilă pe post de transmisie a corecțiilor respective prin internet. Problema care apare este legată de faptul că atât stația fixă, care transmite corecțiile cât și stația mobilă trebuie să recepționeze minim patru sateliți. Din acest motiv, distanța între cele două receptoare nu poate fi mărită foarte mult.

Cauzele principale ale erorilor de măsurătoare în sistemul GPS sunt:

•Erorile privind estimarea intervalelor de timp pentru propagare adatelor GPS.

•Erorile legate de informațiile transmise prin satelit privind ceasul satelitului și datele orbitale.

•Erorile voluntare provocate prin degradarea voluntară asistemului GPS.

Toate aceste erori sunt corelate pe toată suprafața zonei de interes și sunt corelate prin acest sistem diferențial cu transmiterea datelor prin unde radio

Figura 12. Transmiterea datelor prin unde radio.( Doctorand. Ing. Băbucă Nicolae, Universitatea “Politehnica” din Timișoara, Facultatea de Construcții)

2.1 Calculul corecțiilor de la stația de referință și recepția acestora la stația mobilă

Calculul corecțiilor se face pintr-un modul receptor, echipat cu 12/16 canale paralele de recepție, permițînd să se calculeze simultan corecțiile de la 12/16 sateliți.

Modulul receptor calculează pentru fiecare satelit:

•Diferența dintre distanța măsurată și distanța teoretică obținută pornind de la datele efemeridelor și de la poziția cunoscută a antenei GPS de la stația de referință.

•Viteza evoluției corecției.

Corecțiile sunt calculate la fiecare 0,6 secunde pentru toți sateliții și sunt transmise la unitatea centrală care gestionează emisia.

Un mesaj de corecție transmis la unitatea centrală de către modulul receptorului GPS cuprinde:

• Numărul săptamânii.

• Contorul Z, care permite să se dateze cu precizie fiecare corecție !nscara de timp GPS.

• Indicarea schimbării efemeridelor.

• Corecția observată.

• Viteza evoluției corecției.

• Numărul satelitului.

• Corecția ionodferică calculată la stația de referință.

• Corecția troposferică calculată la stația de referință.

Figura 13. Principalele firme producatoare de statii GNSS

3.2 Sistemul ROMPOS

Rețeaua Națională de Stații Permanente GNSS (RN-SGP) include un numărul de 58 de stații în 2009 și alte planuri pentru 2010 până la 73 stații. RN-SGP a început să fie realizată în 2004 și a inclus o dezvoltare continuă. Distanța medieîntre stațiile după terminarea stațiilor GNSS permanente RN-GSP (2010) va fi aproximativ 70 km. Echipamentele folosite în RN-SGP sunt capabile să recepționeze semnale prin satelit de la cele reale sisteme de navigație globale (NAVSTAR-GPS și GLONASS) care înregistrează frecvență dublă măsurători (inclusiv L2C). Unele posturi au înregistrarea senzorilor meteorologici presiunea, temperatura și umiditatea la intervalele prescrise. Din 2006, în plus față de permanent IGS (Serviciul GNSS internațional) și stația EUREF BUCU (București) patru stații GNSS permanente: BACA (Bacău), BAIA (Baia Mare), COST (Constanța) și DEVA (Deva) au fost incluse în EUREF-EPN (European Reference Frame – European Rețea permanentă).

Romanian Position Determination System – ROMPOS

Implementarea serviciilor moderne pentru a determina poziția bazată pe satelit tehnologia de poziționare folosind GNSS (Global Navigation Satellite System), trecerea de la determinarea poziției GNSS în postprocesare, pentru a determina poziția în timp real necesită dezvoltarea unor sisteme de poziționare a augmentării la nivel regional, național sau local nivel. Sistemele de augmentare oferă utilizatorilor informații suplimentare – "diferențial corecții "pentru a atinge nivelul de precizie de poziționare în timp real pe decimetre sau centimetri. În funcție de precizia cerută, sunt realizate sisteme de determinare poziția de către D-GNSS (Differențial GNSS) și RTK (Kinematic în timp real). Un astfel de sistem pentru determinarea poziției este realizat sistemul ROMPOS – Determinarea Poziției României de către Agenția Națională de Cadastru și Înregistrare a Terenurilor (NACLR). ROMPOS a fost lansat în România în septembrie 2008 și include următoarele servicii:

♦ ROMPOS DGNSS – pentru aplicații în poziționarea cinematică în timp real cu precizie între 3m și 0,5m;

♦ ROMPOS RTK – aplicații cinematice precise în timp real cu o precizie între 0,5 și 2 cm;

♦ Aplicații postprocesare ROMPOS GEO (geodezice) și precizie sub 2cm.

În prezent, serviciile de poziționare ROMPOS în timp real sunt oferite de Agenția Națională pentru

Cadastru și înregistrarea terenurilor pentru o gamă largă de utilizatori (aproximativ 400 de utilizatori înregistrați RTK

până în septembrie 2009).

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ

4.1 Operații geodezo-topografice efectuate

4.1.1 Lucrări de teren :

Se merge cu proprietarul terenului în zonă ,se cauta puncte de reper relativ fixe cum ar fi răuri sau drumuri .După ce proprietarul ne arată toata parcela lui se montează stația GNSS , se introduce bateria ,se înșurubează antena ,se pune cartela de telefonie mobilă cu internet în aparat după care se pune și piciorul apratului.Într-un caiet se notează toate dificultățile apărute pe teren , o schiță în care să apară punctele luate cu numărul și numele lor . Toate aceste informații adiționale o să prindă bine la etapa de birou cănd pe baza schiței o să ne putem verifica.

4.1.2 Lucrări de birou :

Primul pas în lucrarea de birou este de a aduce punctele din stație în calculator ,pentru acest lucru este nevoie de un program special de obicei fiecare firmă care produce stații are programul ei aparte .

Dupa preluare punctelor avem nevoie de un program de CAD, de obicei se folosește AutoCAD din engleză de la CAD = Computer-aided design sau Computer-aided design and drafting) este un program CAD utilizat în proiectarea planurilor de construcție în două dimensiuni (2D), mai puțin în trei dimensiuni (3D), dezvoltat și comercializat de compania americană Autodesk.

O ustensilă foarte bună aici este și TopoLT ,acest program are o serie de butoane care acoperă în mare parte toate activitățile necesare unui topograf bun .

Figura 14. Prezentare TopoLT

Pagina principală pare la prima vedere foarte simplă dar la o mai bună analiză o să vedem că defapt nu este așa.

Figura 15.Prezentarea opțiuni de Suprafețe din cadrul TopoLT

De exemplu la Suprafețe avem funcția de Calculează și înregistrează,Tabel suprafață,Generează CP V1.0 și V2.0 ,Detașează o suprafață ,Detașare multiplă ,Recalculează suprafețe,Reface legături cu texte si Hașurează polilinii închise.Fiecare măsurătoare are nevoie de Calcularea și înregistrarea suprafețelor ,detașarea si alipirea suprafețelor este una din cele mai fecvent întâlnite problem în viața unui topograf.