Particularități Privind Modul De Gospodărire A U.p. V Groșeni [308827]
UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat], ABSOLVENT: [anonimizat]. univ. dr. ing. [anonimizat]
2017
UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat] A
U.P. V [anonimizat]: [anonimizat]. univ. dr. ing. [anonimizat]
2017
CUPRINS
Abrevieri……………………………………………………………………………………………………………………………..3
Lista tabelelor și figurilor………………………………………………………………………………………………………4
Introducere…………………………………………………………………………………………………………………………..6
Capitolul I. Descrierea Ocolului Silvic Beliu……………………………………………………………………………7
1.1. Modul de gospodărirea a pădurilor înainte de anul 1948………………………………………………….7
1.2. Modul de gospodărirea a pădurilor după anul 1948………………………………………………………….8
1.3. Analiza critică a aplicării amenajamentului precedent (2005)……………………………………………10
1.4. Amenajamentul actual (2015)………………………………………………………………………………….10
1.5. Concluzii privind gospodărirea pădurilor…………………………………………………………………………12
1.5.1.Evoluția claselor de vârstă……………………………………………………………………………………………12
1.5.2. Evoluția compoziției (total ocol)………………………………………………………………………………….12
1.5.3. Evoluția claselor de producție (suprafața în producție)……………………………………………………13
1.5.4. Evoluția densității arboretelor (suprafața în producție)……………………………………………………13
Capitolul II. Descrierea U.P. V Groșeni…………………………………………………………………………………14
2.1. Elemente de identificare a U.P……………………………………………………………………………………….14
2.2. Administrarea fondului forestier………………………………………………………………………………15
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului………………………………………….15
2.4. Gospodărirea din trecut…………………………………………………………………………………………15
2.4.1. Evoluția proprietății și a modului de gospodărire a pădurilor înainte de anul 1948…….15
2.4.2. Modul de gospodărire al pădurilor după anul 1948…………………………………………….15
2.5.Analiza critică a amenajamentului expirat………………………………………………………………….18
2.6. Concluzii privind gospodărirea pădurilor……………………………………………………………………….19
2.6.1.Evoluția claselor de vârstă…………………………………………………………………………….19
2.6.2. Evoluția compoziției………………………………………………………………………………….19
2.6.3. Evoluția claselor de producție……………………………………………………………………….20
2.6.4. Evoluția densității arboretelor……………………………………………………………………….20
2.7. Studiul stațiunii și al vegetației forestiere…………………………………………………………………..21
2.7.1. Geologie………………………………………………………………………………………………..21
2.7.2. Geomorfologia………………………………………………………………………………………….21
2.7.3. Hidrologie………………………………………………………………………………………………22
2.7.4. Climatologie……………………………………………………………………………………………22
2.7.5. Regimul termic…………………………………………………………………………………………22
2.7.6. Regimul pluviometric………………………………………………………………………………..22
2.7.7. Regimul eolian…………………………………………………………………………………………23
2.7.8. Date fenologice………………………………………………………………………………………..23
2.7.9. Soluri…………………………………………………………………………………………………….23
2.7.10. Tipuri de stațiune…………………………………………………………………………………….24
2.7.11. Tipuri de pădure……………………………………………………………………………………..25
2.8. Structura fondului de producție ……………………………………………………………………………..25
2.9. Arboretele slab productive și provizorii…………………………………………………………………….26
2.10. Certificarea pădurilor………………………………………………………………………………………….26
2.10.1. Scurt istoric al certificării pădurilor……………………………………………………………..26
2.10.2.Păduri cu valoare ridicată de conservare………………………………………………………….27
2.11. Funcțiile social-economice ale pădurii și bazele de amenajare……………………………………….28
2.11.1.Funcțiile pădurii………………………………………………………………………………………28
2.11.2. Bazele de amenajare…………………………………………………………………………………28
2.12. Instalații de transport și construcții silvice…………………………………………………………………30
2.12.1 Instalații de transport permanente existente………………………………………………………….30
2.12.2. Accesibilitatea fondului forestier productiv și a posibilității………………………………….31
2.12.3. Construcții silvice…………………………………………………………………………………………….31
Capitolul III. Analiza distribuției și comportamentului arboretelor de rășinoase în U.P. V Groșeni.32
3.1. Molid – Picea abies (L.) H. Karst…………………………………………………………………………….32
3.1.1. Morfologie………………………………………………………………………………………………32
3.1.2. Areal molid……………………………………………………………………………………………..32
3.1.3. Distribuția molidului în U.P. V Groșeni………………………………………………………….33
3.1.4. Studiu de caz…………………………………………………………………………………………..33
3.1.5. Concluzii și recomandări privind cultura molidului în U.P. V Groșeni……………………35
3.2. Duglas verde – Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco………………………………………………………37
3.2.1. Morfologie……………………………………………………………………………………………..37
3.2.2. Areal duglas verde……………………………………………………………………………………………37
3.2.3. Distribuția duglasului verde în U.P. V Groșeni……………………………………………………..38
3.2.4. Studiu de caz…………………………………………………………………………………………..38
3.2.5. Concluzii și recomandări privind cultura duglasului verde în U.P. V Groșeni……………40
3.3. Brad – Abieș alba Mill……………………………………………………………………………………………41
3.3.1. Morfologie……………………………………………………………………………………………..41
3.3.2. Areal brad……………………………………………………………………………………………….41
3.3.3. Distribuția bradului în U.P. V Groșeni……………………………………………………………42
3.3.4. Studiu de caz……………………………………………………………………………………………42
3.3.5. Concluzii și recomandări privind cultura bradului în U.P. V Groșeni………………………45
3.4. Pinul silvestru – Pinus sylvestris L. și pinul negru – Pinus nigra J.F. Arnold……………………..46
3.4.1. Morfologie pin silvestru……………………………………………………………………………..46
3.4.2. Areal pin silvestru……………………………………………………………………………………..46
3.4.3. Morfologie pin negru…………………………………………………………………………………47
3.4.4. Areal pin negru………………………………………………………………………………………..47
3.4.5. Distribuția pinului silvestru și negru în cadrul U.P. V Groșeni……………………………..48
3.4.6.Concluzii și recomandări privind cultura pinului silvestru și negru în U.P. V Groșeni..48
3.5. Larice – Larix decidua Mill. …………………………………………………………………………………50
3.5.1. Morfologie………………………………………………………………………………………………50
3.5.2. Areal larice……………………………………………………………………………………………..50
3.5.3. Distribuția laricelui în U.P. V Groșeni……………………………………………………………51
3.5.4. Studiu de caz……………………………………………………………………………………………52
3.5.5. Concluzii și recomandări privind cultura laricelui în U.P. V Groșeni………………………53
Capitolul IV. Aplicarea tratamentului tăierilor progresive în U.P. V Groșeni……………………………..55
4.1. Generalități privind tratamentul tăierilor progresive……………………………………………………..55
4.2. Aplicarea tratamentului tăierilor progresive în U.P. V Groșeni……………………………………….59
4.3. Studiu de caz……………………………………………………………………………………………………..62
4.4. Concluzii și recomandări privind aplicarea tratamentului tăierilor progresive U.P. V Groșeni.65
Concluzii și recomandări privind modul de gospodărire a pădurilor din U.P. V Groșeni……………..66
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………..
Anexe…………………………………………………………………………………………………………………………………
ABREVIERI
ALT = altitudinea
Ann = anin negru (Alnus glutinosa (L.) Gaertn.)
C.A.P.S. = Casa Autonomă a Pădurilor Statului
Ca = carpen (Carpinus betulus L.)
Ce = cer (Quercus cerris L.)
Ci = Cireș (Prunus avium (L.) L.)
CLP = clasa de producție
D.S. = Direcția Silvică
dm = diametrul mediu
DM = Diverse Moi
DR = Diverse Rășinoase
DT = Diverse Tari
Du = duglas (Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco)
Fa = fag (Fagus sylvatica L.)
Fr = Frasin comun (Fraxinus excelsior L.)
FSC = Forest Stewardship Council (Consiliul de Administrare a Pădurilor)
Gî = Gârniță (Quercus frainetto Ten.)
Go = gorun (Quercus petraea (Matt.) Liebl.)
H.G. = Hotărârea Guvernului României
hm = înălțimea medie
INC = înclinarea (panta)
INCDS = Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură
ing. = inginer
Me = mesteacăn (Betula pendula Roth)
Mo = molid (Picea abies (L.) H. Karst.)
N = număr de arbori
N.T. = Norme Tehnice
O.S. = Ocol Silvic
P.V.R.C. = Păduri cu valoare ridicată de conservare
Pam = Paltin de munte (Acer pseudoplatanus L. )
Pi = pin silvestru (Pinus sylvestris L.)
Pin = pin negru (Pinus nigra J.F. Arnold)
Pl.t = Plop tremurător (Populus tremula L.)
Pr = păr pădureț (Pyrus pyraster (L.) Burgsd.)
PV = Proces Verbal
R.P.R. = Republica Populară Română
S.U.P. = subunitate de producție
Sac = Salcie căprească (Salix caprea L.)
SG= Studiu General
Sr = scoruș păsăresc (Sorbus aucuparia L.)
St = Stejar pedunculat (Quercus robur L.)
T.P.î. = tăieri progresive însămânțare (deschiderea ochiurilor)
T.P.L. = tăieri progresive luminare (lărgirea ochiurilor)
T.P.R. = tăieri progresive racordare
T.R. = tăieri rase
tehn.= tehnician
u.a. = unitate amenajistică
U.P. = unitate de producție
V = volum
LISTA FIGURILOR, FOTOGRAFIILOR ȘI TABELELOR
INTRODUCERE
Principalele motive care au stat la baza alegerii temei acestei lucrări de licență sunt pe lângă buna colaborare pe parcursul anilor de studiu cu domnul conf. univ.dr. ing. Toader Emil la disciplinele studiate sub îndrumarea dumnealui: Dendrometrie, Silvicultură și Amenajarea pădurilor, și numeroasele date și cunoștiințe acumulate în cadrul practicii de vara la O.S. Beliu, D.S. Arad, RNP, a mai contat și atracția și dragostea pe care aceste păduri mi le-au oferit încă din primii mei ani de viață.
Lucrarea „Particularități privind modul de gospodărirea a U.P. V Groșeni” este împărțită în 4 capitole. În primul capitol este o scurtă descrierea a O.S. Beliu, în ceea ce privește așezarea geografică a unităților de producție aparținând ocolului, un scurt istoric al ocolului, urmat de o mică relatare a prevederilor amenajamentelor anterioare și evoluția suprafeței, claselor de vârstă, compoziției, consistenței și claselor de producție a arboretelor.
În capitolul II se face o descriere a U.P. V Groșeni din puncte de vedere al situației teritorial-administrative, organizării teritoriului, gospodăririi din trecut, cât și studiul stațiunii și al vegetației, se face o descriere a arboretelor certificate și a pădurilor cu valoare ridicată de conservare. De asemenea în acest capitol mai sunt prezentate funcțiile social-economice ale pădurii și a bazelor de amenajare, cât și instalațiile de transport și construcțiile silvice existente în acest U.P.
În capitolul III este studiată distribuția și comportamentul rășinoaselor în cadrul acestui U.P. Speciile luate în studiu sunt: molidul, duglasul, bradul, pinul silvestru, pinul negru și laricele. Pentru molid, duglas, brad și laricele s-au făcut inventarieri integrale în câte-o u.a. pentru fiecare specie în parte pentru a se putea determina unii parametrii dimensionali și calitativi ale acestor specii. Iar pentru pinul silvestru și pinul negru s-au făcut doar observații în teren, nefiind necesar și posibil a se face măsurători în aceste arborete datorită calității lor scăzute.
Capitolul IV se ocupă cu descrierea și modul de aplicare a tratamentului tăierilor progresive în U.P. V Groșeni. Studiul aplicării acestui tratament nu este unul aprofundat, ci doar se relatează modul concret în care acestea au fost efectuate în unele arborete, făcându-se și unele recomandări de ordin practic pentru executarea acestor lucrări.
Pe această cale aș dorii să mulțumesc următoarelor persoane: domnului profesor Toader Emil pentru îndrumarea și sfaturile oferite pentru elaborarea acestei lucrări, domnului ing.Țolea Ionel, șeful O.S. Beliu, domnului ing. Herbei Ciprian, inginer la departamentul de fond forestier al O.S. Beliu, domnului tehn. Ciucur Flore, șef de district la O.S. Beliu, pentru împărtășirea vastelor cunoștiințe atât de ordin teoretic, dar în special practic în cele două luni de practică efectuată la O.S. Beliu. Și nu în ultimul rând, domnului pădurar Denuț Florin, gestionar al cantonului IV Groșeni, în care se află U.P. V Groșeni pentru ajutorul oferit la măsurătoriile, studiile, observațiile efectuate, cât și informațiile despre istoricul pădurilor din acest U.P.
DESCRIEREA OCOLULUI SILVIC BELIU
Fondul forestier în suprafață de 7811,22 ha administrat de O.S. Beliu cuprinde pădurile proprietate publică a statului situate în zona de câmpie, colinară și de munte din vestul țării, în bazinul mijlociu al râului Crișul Alb, în partea de nord a județului Arad. Din punct de vedere geografic O.S. Beliu este situat în ținutul Carpaților Occidentali, subținutul Munților Apuseni, Districtul Munților Codru Moma ocupând versanții vestici ai Munților Codru și colinele submontane ale acestora ce se întând până la limita estică a Câmpiei Tisei și Districtul Munților Zărandului ocupând versanții noridici ai acestuia. [10]
Fig.1.1 Harta O.S. Beliu
Sursa:ESRI_OCOL SG Generală [12]
1.1.Modul de gospodărire a pădurilor înainte de 1948
În secolul trecut, până la primul război mondial, documentele de arhivă, arată că pădurile din această zonă, ca și terenurile agricole și pășunile formau în principal latifundii, proprietari fiind nobili maghiari. Pădurile fiind greu accesibile, exploatările s-au limitat la acoperirea nevoilor locale de lemn de foc și construcții rurale. Pădurile din imediata apropiere a satelor și comunelor, erau grevate cu drept de servitute locuitorilor, iobagi ai acestor mari proprietari, care aveau acces cu vitele la pășunat și la materialul lemnos necesar.
Principalele acte normative privind gospodărirea pădurilor românești transilvănene din secolul XVIII și XIX au fost:
Ordonanța silvică din 1781 și îmbunătățită în 1824
Instrucțiunea forestieră din 1830
Primul act normativ cuprindea și unele reglementări cu privire la diversele operațiuni de exploatare forestieră. Instrucțiunea forestieră din 1839 a reglementat în 161 de articole organizarea și administrarea pădurilor precum și exploatarea acestora prin măsuri care urmăreau reglementarea exploatării și garantarea respectării măsurilor de poliție forestieră ce tindeau spre asigurarea incomensurabilului tezaur natural. În majoritatea cazurilor pădurile au fost supuse unui proces continuu de intervenție neorganizată fapt ce a dus la o degradare treptată a lor, unele pâlcuri de pădure au fost supuse unui proces intens de defrișare, locul lor fiind luat de terenuri arabile, fânețe sau pășuni. Din cauza dezgolirii versanților, eroziunile sunt foarte pronunțate fapt ce a dus la o degradare treptată a fertilității solurilor din zonă.
Revoluția din 1848 determină adoptarea Legii X de Segregare – separațiune – a suprafețelor cu drept de servitute asupra pădurilor și pășunilor din apropierea localităților, apărând pădurile composesoratelor.
Exploatările încep a lua proporții, neglijându-se regenerarea, fapt ce a determinat elaborarea codului silvic austro-ungar, în 1881, prin care se reglementează gospodărirea tuturor pădurilor. Primul amenajament, doar sumar, s-a întocmit în 1887 de fostul serviciu al Episcopiei Romano-Catolice Oradea. Al doilea amenajament s-a întocmit în anul 1905. La începutul secolului XX s-au făcut multe exploatări, astfel că în anul 1921, clasa I de vârstă pe ocol a fost de 45%, iar clasele a II-a și a III-a doar 1%.
Statul și-a exercitat dreptul de proprietate prin „ Casa Pădurilor” înființată în anul 1910 printr-o lege promulgată odată cu Codul Silvic, până în 1930 când aceasta se desființează și se înființează „Casa Autonomă a Pădurilor Statului” (C.A.P.S.) .
Înainte de naționalizarea din 1948, repartizarea procentuală a suprafeței păduroase pe natură de proprietăți a fost următoarea:
Păduri administrate de C.A.P.S …………………………55%
Păduri ale episcopiei Bihorului …………………………30%
Păduri urbariale ……………………………………………….10%
Păduri comunale ………………………………………………4%
Păduri ale micilor proprietari ……………………………..1% [10]
1.2. Modul de gospodărirea a pădurilor după anul 1948
Prima amenajare unitară după naționalizarea pădurilor a avut loc în anul 1953. Suprafața O.S. Beliu a fost de 15239,1 ha din care păduri 14131,0 ha. Bazele de amenajare au fost: regim codru, exploatabilitatea tehnică, ciclul de producție de 120 de ani pentru toate unitățile de producție și tratamentele tăierilor progresive și succesive. Posibilitatea de produse principale s-a stabilit la 23500 m3 și s-a realizat în perioada 1953-1964, 39200 m3, deci cu o depășire de 67%. Regenerarea pădurilor s-a realizat în general pe cale naturală, dar și prin împăduriri cu gorun, duglas, pin, paltin, frasin, tei și jugastru. În acest deceniu s-au construit 48,8 km de drumuri forestiere pentru accesibilizarea fondului forestier.
În anul 1965 s-a întocmit al doilea amenajament. Suprafața O.S. Beliu a fost de 14965 ha din care păduri 14628,3 ha. Țelul de gospodărire s-a stabilit pe grupe funcționale. Pentru arboretele încadrate în grupa I funcțională s-au prevăzut măsuri de protecție în raport cu obiectivele de protejat, iar pentru cele în grupa a II-a funcțională s-a prevăzut realizarea unor sortimente de dimensiuni mari, în raport cu capacitatea de producție a arboretelor.
Bazele de amenajare nu au suferit modificări esențiale față de primul amenajament. Tratamentele stabilite au fost tăierile progresive, tăierile combinate, tăierile succesive, precum și tăierile rase de refacere și substituire pentru înlocuirea arboretelor slab productive și provizorii.
Posibilitatea de produse principale s-a stabilit la 22077 m3/an. Realizările au fost de 23305 m3/an, depășind posibilitatea cu 15%. Posibilitatea de produse secundare a fost stabilită la 1070 ha pe suprafață și 9100 m3/an pe volum. Față de aceste prevederi realizările au fost de 610 ha (57%) și 10410 m3/an (114%). Depășirea pe volum s-a datorat unei intensități mai mari realizate, 29 m3/ha față de 13 m3/ha prevăzuți de amenajament la rărituri.
Referitor la împăduriri, realizările au fost de doar 62% față de prevederi, aceasta datorându-se procentului mai mare de regenerări naturale reușite în urma tăierilor de regenerare. În această perioadă, conform ideilor de atunci, cea mai mare parte a împăduririlor s-a făcut cu rășinoase, mai ales în urma refacerii arboretelor slab productive.
Tot în această perioadă a continuat ritmul de executare a drumurilor forestiere, construindu-se încă 14,2 km pe lângă cei 48,8 km executați în deceniul anterior.
Al treilea amenajament s-a întocmit în anul 1975. Suprafața O.S. Beliu a fost de 14959,5 ha din care păduri 14609,0 ha. Bazele de amenajare au suferit unele modificări doar în ceea ce privește durata ciclului de producție. Astfel, la fostul U.P. VI Archiș ciclul a fost redus la 80 de ani, acest lucru nejustificându-se datorită prezenței gorunului, stejarului și fagului într-un procent destul de mare (33%), iar la U.P. III Botfei la 110 ani față de 120 de ani deși valoarea și compoziția arboretelor nu impuneau acest lucru. În acea perioadă s-au constituit subunități de refacere în U.P. I, fostul U.P. II Ciuntești, U.P. IV și fostul U.P. VI Archiș, pentru grăbirea ritmului de refacere a arboretelor slab productive.
Posibilitatea de produse principale a fost stabilită la 33570 m3/an, cu mult mai mare față de ultimele două amenajări datorită subunității de refacere. Posibiliatea a fost depășită pe volum cu 12%, extrăgându-se un volum anual de 37500 m3.
Referitor la tăierile de îngrijire, posibilitatea pe suprafață, la curățiri și rărituri a fost de 800 ha, din aceasta realizându-se doar 62%, adică 492,20 ha. Pe volum prevederile au fost de 14600 m3/an, din acestea realizându-se 76%, adică 11120 m3/an.
Prevederile la împăduriri au fost de 193,3 ha, iar realizările de 107,6 ha, deci 56%, acest fapt datorându-se obținerii regenerării naturale într-un procent mai mare și neparcurgerii cu tăieri rase a unor arborete ce au fost considerate slab productive, prevăzut în amenajament.
Al patrulea amenajament a fost întocmit în anul 1985. Suprafața O.S. Beliu a fost de 15375,3 ha din care păduri 14771,1 ha. Bazele de amenajare nu au suferit modificări importante față de amenajarea precedentă
Posibilitatea de produse principale s-a stabilit prin metoda creșterii indicatoare și a fost de 26326 m3/an, prevederile fiind realizate în proporție de 96%. Posibilitatea de produse secundare a fost de 9582 m3/an și s-a realizat în proporție de 78% pe suprafață și 112% pe volum.
Împăduririle artificiale nu s-au realizat decât într-un procent de 64%. Speciile introduse au fost diversele rășinoase pentru completarea regenerării naturale (molid, brad, pin, larice, duglas). Pe ansamblu ocol silvic acestea au fost în proporție de 58% din suprafața împădurită. Urmează stejarul roșu cu 19%, specie care vegetează foarte bine.
Al cincilea amenajament s-a întocmit în anul 1995. Suprafața O.S. Beliu a fost de 15166,5 ha din care păduri 14978,4 ha fiind constituit din șase unități de producție (U.P. I Gurețe, U.P. II Ciuntești, U.P. III Botfei, U.P. IV Hășmaș, U.P. V Groșeni și U.P. VI Archiș). S-a renunțat la subunitățile de gospodărire de tip ”G”, ”H” și ”P”.
Posibilitatea de produse principale a fost de 26559 m3/an, fiind realizată în proporție de doar 52% (13864 m3/an). Aceste nerealizări se datorează în mare parte retrocedărilor terenurilor forestiere către foștii proprietari, dar și precomptării volumului de produse accidentale din posibilitate. Degajările au fost executate în proporție de 84%, curățirile au fost executate pe 59% din suprafață, iar pe volum 75%. Răriturile nu au fost executate decât pe 54% din suprafață, recoltându-se numai 45% din volum. Aceste nerealizări se datorează în primul rând periodicității mici luată în calcul la stabilirea suprafețelor de parcurs, arboretele respective neputând fi parcurse decât o singură dată în deceniu, sau în unele cazuri doar o curățire și o răritură. Pe de altă parte unele unități amenajistice propuse a fi parcurse cu lucrări de îngrijire nu au realizat pe parcursul deceniului de aplicare a amenajamentului expirat condițiile necesare realizării acestor lucrări.
Lucrările de împăduriri s-au realizat în proporție de 96% (361,2 ha). Acest fapt se datorează pe de o parte unui procentaj bun în ceea ce privește regenerarea naturală, iar pe de altă parte datorită preluării și împăduririi parțiale de către O.S. Beliu a unei suprafețe de 261 ha de terenuri degradate. [10]
1.3.Analiza critică a aplicării amenajamentului precedent (2005)
Suprafața O.S. Beliu a fost de 6594,3 ha din care păduri 6361,1 ha fiind constituit din cinci unități de producție (U.P. I Gurețe, U.P. II Balta, U.P. III Botfei, U.P. IV Hășmaș și U.P. V Groșeni). Reducerea suprafeței O.S. Beliu se justifică prin:
Retrocedarea a 9518,7 ha foștilor proprietari în conformitate cu Legea 1/2000;
Rearondare U.P. II Balta de la fostul O.S. Ineu (+690,6 ha);
Preluare terenuri degradate destinate împăduririi în baza HG 357/15.04.2002 (+261,0 ha);
Diferențe datorate determinării analitice a suprafețelor (-5,26 ha).
Suprafața pădurii a totalizat 6361,1 ha și a constituit obiectul următoarelor subunități de producție:
A – codru regulat sortimente obișnuite – 5248,5 ha;
B – codru regulat sortimente superioare – 262,6 ha;
K – rezervații de semințe – 413,1 ha;
M – conservare deosebită – 436,9 ha;
Amenajamentul a stabilit încadrarea în grupa I funcțională a unei suprafețe de 1133,2 ha (18%), iar în grupa a II-a, a unei suprafețe de 5338,7 ha (82%).
Bazele de amenajare nu au suferit modificări majore față de amenajamentul precedent.
Posibilitatea de produse principale a fost de 560,87 ha/an pe suprafață, iar pe volum de 20018 m3/an. Realizările fiind de 17% pe suprafață (97,57 ha/an) și 58% pe volum (11697 m3/an). Realizările mici atât în suprafață cât și în volum se explică prin faptul că mare parte din arboretele prinse în planul decenal de recoltare a produselor principale au fost retrocedate foștilor proprietari conform Legii 1/2000 și Legii 247/2005. Dacă adunăm și volumul extras prin accidentale I (2132 m3/an) care a fost precomptat la produse principale procentu de realizare este de 69%.
Posibilitatea de produse secundare a fost de 554,99 ha/an pe suprafață, iar pe volum 13133 m3/an. Realizările au fost de 43% pe suprafață (238,1 ha/an) și 34% pe volum (4735 m3/an).
Suprafețele împădurite au reprezentat 32% din cele estimate, deși realizările în suprafață la produse principale au fost de 17%. Explicația constă în faptul că nu s-au parcurs cu tăieri definitive (racordare) toate arboretele prevăzute în deceniu (realizările în volum la produse principale fiind de 58%), iar preocupările pentru asigurarea regenerării naturale au fost majore. [10]
1.4.Amenajamentul actual (2015)
Suprafața fondului forestier proprietate publică a statului administrat de O.S. Beliu este de 7811,22 ha și este împărțită în 6 unități de producție. Aceasta este mai mare cu 1216,92 ha decât la cea de la amenajarea precedentă (6594,30). Diferența de suprafață se justifică prin:
Suprafața rezultată în urma rearondării fostelor U.P. II Nadăș (%), U.P. III Cimercea (%) și U.P. III Rovina (%) din fostul O.S. Ineu conform Deciziei D.S. Arad nr. 59/13.05.2008 și a Procesului Verbal de Predare Primire nr. 552/02.06.2008: +1253,22 ha
Diferențe de suprafețe în plus față de decizia D.S. Arad nr. 59/13.05.2008 rezultate în urma măsurătorilor din teren: +1,33 ha
Diferențe de suprafețe în minus față de decizia D.S. Arad nr. 59/13.05.2008 datorate includerii greșite în decizia în cauză: -6,20 ha
Suprafața rezultată în urma rearondării Drumului Forestier Lugoj din fosta U.P. III Rovina din O.S. Criș la U.P. VI Cimercea conform PV de Predare Primire nr. 65/16.01.2012 :+1,1ha
Restituiri de terenuri foștilor proprietari în baza Legii nr. 1/2000: -11,86 ha
Restituiri de terenuri foștilor proprietari în baza Legii nr. 246/2005: -8,10 ha
Diferențe rezultate în urma măsurătorilor cadastrale (întabulări): +0,24 ha
Diferențe rezultate în urma determinării analitice a suprafețelor prin tehnologia GIS: -12,81 ha.
Repartiția suprafeței fondului forestier pe categorii de folosință este următoarea:
Păduri și terenuri destinate împăduririi……………..7654,88 ha
Terenuri afectate gospodăririi pădurilor…………….145,60 ha
Terenuri neproductive…………………………………….10,74 ha
Pădurile din cadrul O.S. Beliu sunt situate din punct de vedere fitoclimatic în următoarele etaje de vegetație:
F.M.1+F.D.4 – Montan, premontan de făgete……………….577,26 ha (8%)
F.D.3 – Deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete………4977,16 ha (65%)
F.D.2 – Deluros de cvercete (Go, Ce, Gî, amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal…865,70 ha (11%)
F.D.1 – Deluros de cvercete cu stejar (și cu Ce, Gî, Go și amestecuri ale acestora)…. 321,95 ha(4%)
F.C. – Câmpie forestieră…………………….912,81 ha (12%) [10]
Tabelul 1.1.
Variația altitudinală a O.S. Beliu
Sursa: Studiul General al O.S. Beliu, 2015 [10]
Tabelul 1.3.
Înclinarea
Sursa: Studiul General al O.S. Beliu, 2015 [10]
1.5.Concluzii privind gospodărirea pădurilor
1.5.1.Evoluția claselor de vârstă
Fig.1.2. Evoluția claselor de vârstă în perioadă 1954-2015
Sursa: Studiul General al O.S. Beliu, 2015 [10]
1.5.2. Evoluția compoziției (total ocol)
Fig. 1.3. Evoluția compoziției în perioada 1954-2015
Sursa: Studiul General al O.S. Beliu, 2015 [10]
1.5.3. Evoluția claselor de producție (suprafața în producție)
Fig. 1.4. Evoluția claselor de producție în perioada 1995-2005
Sursa: Studiul General al O.S. Beliu, 2015 [10]
1.5.4. Evoluția densității arboretelor (suprafața în producție)
Fig. 1.5. Evoluția densității arboretelor în perioada 1995-2005
Sursa: Studiul General al O.S. Beliu, 2015 [10]
În concluzie, putem spune că arboretele din O.S. Beliu, de-a lungul timpului au cunoscut îmbunătățiri sub aspectul principalelor caracteristici structurale (compoziție, clase de vârstă, consistență, proveniență, productivitate), au fost bine gospodărite, în special în ceea ce privește aplicarea tratamentelor, iar lucrările de îngrijire, prin implicarea directă a personalului ingineresc, vor avea de câștigat în calitate, creându-se arborete viguroase. [10]
DESCRIEREA U.P. V GROȘENI
2.1. Elemente de identificare a U.P. V Groșeni
U.P. V Groșeni aparține de O.S. Beliu, D.S. Arad, iar denumirea unității de producție V Groșeni este dată de localitatea în vecinătatea căreia se află grupate majoritatea arboretelor din această unitate de producție și are o suprafață totală de 895,84 ha.Din punct de vedere teritorial-administrativ, pădurile care constituie unitatea de producție sunt situate pe raza comunelor Archiș și Ignești din județul Arad, precum și a comunei Tărcaia din județul Bihor.
În tabelul următor se prezintă hotarele fondului forestier, vecinătățile și limitele unității de producție:
Tabelul 2.1.
Vecinătățile și limitele unității de producție
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Fig. 2.1. Harta U.P. V Groșeni
Sursa: ESRI_OCOL U.P. V Generală [11]
2.2. Administrarea fondului forestier
Pădurile și terenurile ce constituie fondul forestier proprietate publică a statului, sunt administrate de către Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Ocolul Silvic Beliu din cadrul Direcției Silvice Arad. Până în 2005 a fost retrocedată foștilor proprietari, în baza legilor fondului funciar suprafața de 1343,9 ha, respectiv în baza Legii nr. 18/1991 a fost retrocedată suprafața de 14,7 ha iar în baza Legii nr. 1/2000 a fost retrocedată suprafața de 1329,2 ha. Pe parcursul deceniului expirat (2005 – 2014), nu există mișcări de suprafață datorate aplicării legilor fondului funciar. [9]
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului
Parcelarul este materializat prin borne din beton armat și linii parcelare precum și pichetaje cu vopsea roșie, reactualizate de către personalul de teren al ocolului. În cadrul acestui parcelar s-au constituit 118 unități amenajistice (subparcele), față de 111 câte au existat la precedenta amenajare.
Tabelul 2.2.
Mărimea parcelelor și subparcelelor
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
2.4. Gospodărirea din trecut
2.4.1. Evoluția proprietății și a modului de gospodărire a pădurilor înainte de anul 1948
Înainte de anul 1948, pădurile acestei unități de producție au constituit proprietatea statului fiind administrate de Casa Autonomă a Pădurilor Statului "C.A.P.S." în conformitate cu amenajamentele întocmite anterior și care prevedeau gospodărirea acestor păduri în regimul codru cu ciclu de producție de 100 ani.
Până în anul 1900 aproape toate arboretele au avut o structură plurienă în care numai în mică măsură au fost executate tăieri de regenerare . Din lipsa instalațiilor de transport nu s-a putut realiza exploatarea sistematică a pădurii. Gospodărirea nu s-a făcut în baza unui plan de durată ci după nevoile curente, recoltăndu-se lemn de foc și de construcții gospodărești. Exploatarea acestor arborete a devenit posibilă abia în ultimele patru decenii în urma construirii drumurilor forestiere.
2.4.2 Modul de gospodărire al pădurilor după anul 1948
Prin articolul 6 din Constituția R.P.R. din 13 Aprilie 1948, toate pădurile au trecut în administrația statului, situație menținută și întărită prin articolul 7 din 27 Septembrie 1952.Primul amenajament care a orientat gospodărirea pădurilor după principii unitare s-a întocmit în anul 1953.
Evoluția constituirii unităților de producție până la amenajarea anterioară (inclusiv)
Fig. 2.2. Evoluția constituirii S.U.P. în perioada 1954-2005
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Din analiza datelor prezentate în graficul de mai sus putem trage următoarele concluzii:
Suprafața unității de producție a scăzut de la 2990,3 ha în anul 1954 la 2234,6 ha în anul 1964 ca urmare a trecerii unor păduri în administrarea comunelor (păduri comunale). Suprafața s-a menținut aproximativ la același nivel în intervalul 1964-1995 cu fluctuații minore datorate schimbării bazei cartografice sau greșelilor de planimetrare, excepție fiind perioada 2005 când se observă o scădere semnificativă de suprafață de la 2228,4 ha în 1995 la 899,1 ha în urma aplicării legilor fondului funciar;
Începând cu amenajarea din 1985 suprafața unității de producție se împarte în cinci subunități: S.U.P. ”A” codru regulat, S.U.P. ”B” sortimente deosebite, S.U.P. ”G” codru grădinărit, S.U.P. ”P” celuloză și S.U.P ”M” protecție absolută,iar odată cu revizuirea din 1995 s-au constituit trei subunități de producție, respectiv S.U.P. ”A” codru regulat, S.U.P. ”K” rezervații de semințe și S.U.P. ”M” protecție absolută. [9]
Analiza prevederilor amenajamentelor anterioare
Fig. 2.3. Analiza aplicării prevederilor amenajamentelor anterioare
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
În perioada 1965-1975, posibilitatea de produse principale s-a în realizat în procent de 110% pe volum, deși nu s-a parcurs decât 86% din suprafața prevăzută. Această neconcordanță între realizările pe suprafață și cele pe volum se datorează în mare măsură faptului că o parte din subparcelele prevăzute în planul decenal au fost amânate din lipsa instalațiilor de transport. În următorul deceniu realizările în volum au fost de 88%, iar pentru suprafață nu există date certe, o posibilă cauză fiind de asemenea lipsa accesibilității. În 1995 suprafața prevăzută a fost depășită realizându-se pe 118%, iar volumul a fost realizat în proporție de 54%.
În perioada 1965-1975 prevederile la produse secundare au fost realizate în proporție de 187% pe volum, datorită depășirii prevederilor la curățiri cu 11% și la răritură cu 119%, cauza fiind adoptarea unor intensități mai mari a intervențiilor decât cele prevăzute. Un aspect negativ al gospodăririi pădurilor în această perioadă reprezintă realizarea prevederilor pe suprafață în proporție de doar 93%. În deceniul următor prevederile pe suprafață au fost realizate în proporție de 84%, iar pe volum în proporție de 82%. În perioada 1985-1995 prevederile la produse secundare au fost realizate în proporție de 89% pe volum, pentru suprafață nefiind date certe. În 1995, prevederile au fost realizate în proporție de 72% pe suprafață datorită parcurgerii cu rărituri a doar 42% din prevederi, iar pe volum prevederile fiind realizate în proporție de doar 24%, datorită situării răriturilor mult sub prevederi, 18%. [9]
2.5.Analiza critică a amenajamentului expirat
Fig.2.4.Prevederile și realizările pe suprafață a amenajamentului precedent
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Fig.2.5.Prevederile și realizările pe volum a amenajamentului precedent
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
În ceea ce privește modul de gospodărire a pădurilor în ultimul deceniu se pot spune următoarele:
La produse secundare, realizările pe suprafață au fost 117% datorită executării degajărilor fără ca acestea să fie propuse la amenajarea precedentă;
La tăierile de produse principale prevederile au fost realizate în proporție de 110% ca suprafață și 103 % ca volum recoltat;
Produsele accidentale au fost o consecință a doborâturilor de vânt și zăpadă intervenite pe parcursul deceniului;
În ceea ce privește lucrările de împăduriri prevederile nu au fost realizate, datorită faptului că regenerarea naturală s-a realizat în procent mai mare decât a fost preconizat și s-a optat pentru specii ca Pam, Ci, Fr, și DR.. [9]
2.6. Concluzii privind gospodărirea pădurilor
2.6.1.Evoluția claselor de vârstă
Fig. 2.6. Evoluția claselor de vârstă în perioada 1975-2015
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
2.6.2. Evoluția compoziției
Fig. 2.7. Evoluția compoziției în perioada 1955-2015
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
2.6.3. Evoluția claselor de producție
Fig. 2.8. Evoluția claselor de producție în perioada 1995-2015
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Se constată că stuctura actuală pe clase de producție este diferită față de cea de la amenajarea anterioară, diminuându-se ponderea clasei a II-a și a clasei a V-a de producție precum și o creștere a clasei a III-a. [9]
2.6.4. Evoluția densității arboretelor
Fig. 2.9. Evoluția densității arboretelor în perioada 1995-2015
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Se pot observa unele mici modificări și în ceea ce privește densitatea arboretelor în ultimul deceniu. Prin măsuri de gospodărire adecvate, în timp se va urmări o ameliorare continuă a consistenței arboretelor. Acum consistența medie a arboretelor la nivel de unitate de producție este de 0,71 iar pentru fondul forestier aflat efective în producție este de 0,72. [9]
2.7. Studiul stațiunii și al vegetației forestiere
2.7.1. Geologie
Substratul litologic majoritar pentru unitatea de producție determinat cu ocazia săpării profilelor îl constituie șistul cristalin în regiunea de dealuri cu apariții de argele în părțile inferioare, iar în părțile superioare apar roci eruptive. Prin dezagregarea rocilor metamorfice au luat naștere în general solurile fertile cu un conținut vertical de schelet mijlociu profund de productivitate mijlocie-superioară pentru vegetație. [9]
2.7.2. Geomorfologia
Tabelul 2.3.
Altitudinea
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Tabelul 2.4.
Expoziția
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015[9]
Fig. 2.10. Comparație între U.P. V Groșeni, O.S. Beliu și Fondul forestier național
privind înclinarea terenului
Sursa: Original
2.7.3. Hidrologie
Rețeaua hidrografică destul de bogată este constituită în principal din văile: Archișel, Albului, Băii, Bârzești și o bogată rețea de pâraie secundare ale acestor văi. Cursul văilor este echilibrat în zona acoperită cu vegetație forestieră, au debit în tot cursul anului. Această rețea hidrografică este alimentată mixt, atât nival cât și pluvial și se caracterizează prin debit mare primăvara, debit ce însă nu are caracter torențial. De asemeni eroziunile sunt împiedicate de suprafața păduroasă, rețeaua hidrografică neavând o influență nefavorabilă asupra vegetației forestiere, solurilor și stațiunilor. [9]
2.7.4. Climatologie
Pădurile aflate în studiu sunt situate în etajul deluros de gorunete, făgete și gorunetofăgete (FD3) – 73% și în etajul montan – premontan de făgete ( FM l+FD4) -27%.Caracterul continental al climei este accentuat.Principalele date climatice ce se vor prezenta în continuare. Datele care au stat la baza caracterizării din punct de vedere climatologic a unității de producție, au fost completate din ,,Atlasul Climatologic" din 1966. [9]
2.7.5. Regimul termic
Tabelul 2.5.
Temperaturile medii lunare și anuale
Sursa: Amenajamentul silvc al U.P. V Groșeni,2015 [9]
Amplitudinea temperaturilor medii anuale este de 21,4 °C;
Temperatura maximă a fost înregistrată în 1943, având valoarea de 39,5 °C;
Temperatura minimă absolută a fost înregistrată în 1942, având valoare de -29,0 °C;
Temperatura medie pe perioada de vegetație este de 16,7 °C;
Data medie a primului îngheț: 11.X;
Data medie a ultimului îngheț: 21.IV.
2.7.6. Regimul pluviometric
Tabelul 2.6.
Precipitațiile medii lunare și anuale
Sursa: Amenajamentul silvc al U.P. V Groșeni,2015
Nebulozitatea este de 6,5 iarna, 6 primăvara, 5,5 vara și toamna;
Umiditatea relativă: iarna 45%, primăvara 20%, vara-toamna 10-15%;
Data medie a primei ninsori: 20 octombrie-10 noiembrie;
Data medie a ultimei ninsori: 20 aprilie-5 mai;
2.7.7. Regimul eolian
Vânturile dominante sunt cele care bat din direcția SV spre NE. În perioada decembrie-martie, în medie 2-3 zile pe an, aceste vânturi bat cu viteze mari putând provoca doborâturi de vânt, în special în molidișuri. Tăria normală a vântului dominant dinspre SV spre NV este de 3-4 grade Beaufort, cu o frecvență de 14%. [9]
2.7.8. Date fenologice
Influența climei asupra fazelor de vegetație a speciilor este următoarea:
Tabelul 2.7.
Date fenologice privind principalele specii forestiere
Sursa: Amenajamentul silvc al U.P. V Groșeni,2015 [9]
2.7.9. Soluri
Tabelul 2.8.
Tipurile și subtipurile de sol existente în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
2.7.10. Tipuri de stațiune
Tabelul 2.9.
Tipurile de stațiuni existente în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Din datele prezentate în tabelul de mai sus se poate observa că stațiunile cele mai bine reprezentate în cadrul unității de producție, din punctul de vedere al bonității, sunt cele de bonitate mijlocie 49%, urmate de cele de bonitate superioară cu 46%, în timp ce stațiunile de bonitate inferioară participă în proporție de 5%. Se poate spune , deci, că în cadrul unității de producție există condiții de vegetație variate de la foarte bune la mai puțin bune. [9]
2.7.11. Tipuri de pădure
Tabelul 2.10.
Tipurile de pădure existente în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
2.8. Structura fondului de producție
Tabelul 2.11.
Structura fondului de producție
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni,2015 [9]
Indicatorii din tabelul de mai sus se referă la fondul forestier total și reflectă următoarele:
Proporția speciilor este aproape corespunzătoare față de tipurile natural fundamentale de pădure;
Clasele de producție II și III, arată că arboretele care populează teritoriul U.P sunt corespunzătoare potențialului stațional;
Clasa de producție medie este II6 , ceea ce denotă că arboretele au o stare de vegetație bună și valorifică la maximum potențialul stațional;
Consistența medie este bună, ținând cont de faptul că 66% din arborete sunt în clasa de vârstă VI+. [9]
2.9. Arboretele slab productive și provizorii
Tabelul 2.12.
Repartiția arboretelor slab productive
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni,2015 [9]
Cele 45,95 ha, arborete slab productive, reprezintă numai 5% din suprafața pădurii. Cele mai multe, 99%, sunt constituite din arborete natural fundamentale de productivitate inferioară, arborete ce valorifică corespunzător potențialul stațional. Cele 5% arborete natural fundamentale de productivitate inferioară, fiind situate pe stațiuni de bonitate inferioară, nu vor face obiectul înlocuirii într-un viitor apropiat, deoarece nu s-ar obține arborete mai productive decât în mică măsură din cauza potențialului stațional scăzut. De fapt, majoritatea acestora au fost încadrate în subunitățile de conservare deosebită ( S.U.P. M) fiind situate pe versanți cu pantă mare (peste 35°) cu soluri excesiv schelete, superficiale și ca urmare nu este indicată refacerea lor, cele mai multe arborete slab productive fiind făgete de productivitate inferioară.[9]
2.10. Certificarea pădurilor
2.10.1. Scurt istoric al certificării pădurilor
Certificarea managementului forestier sau pe scurt „certificarea pădurilor”, reprezintă o soluție nouă utilizată în politica forestieră actuală și o modalitate de extindere a piețelor produselor forestiere obținute din păduri gospodărite durabil. Ideea înființării Organizației Forest Stewardship Council (FSC), a fost inițiativa organizațiilor forestiere profesionale, a companiilor de exploatare și prelucrare a lemnului, a proprietarilor de pădure și a principalelor organizații de mediu internaționale. Organizația a fost creată în anul 1993, în urma Conferinței de la Rio de Janeiro, cu scopul de a promova gospodărirea durabilă a pădurilor, cu asigurarea unei armonizări cât mai echilibrate a intereselor sociale, economice și de mediu.
Promovarea sistemului de certificare a pădurilor a fost și este în atenția Băncii Mondiale. În cadrul proiectului GEF- Managementul Conservării Biodiversității, derulat în România în perioada 1999-2005 sub coordonarea Băncii Mondiale, au fost înființate primele 3 administrații de parcuri din România, în cadrul RNP-Romsilva, Retezat, Piatra Craiului și Vânători-Neamț, care urmau să constituie o zonă pilot pentru certificarea managementului forestier. În acest sens, ca zonă pilot au fost alese pădurile din raza Parcului Natural Vânători-Neamț, respectiv pădurile gestionate de ocoalele silvice Agapia și Văratec din cadrul Direcției Silvice Neamț (aproximativ 31.000 ha). În anul 2000 au fost demarate procedurile pentru certificarea managementului forestier din raza celor două ocoale silvice, acțiunea fiind finalizată în anul 2002.
În anul 2004 Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a demarat procedurile pentru certificarea managementului forestier, conform standardelor FSC, a unei suprafețe de 1 milion de hectare din raza a 8 direcții silvice (Suceava, Neamț și Cluj pentru o parte din ocoalele silvice din subordine, iar pentru Dâmbovița, Argeș, Hunedoara, Timiș și Arad pentru toate ocoalele). Contractul de prestare a serviciilor a fost câștigat, în urma procedurilor de achiziție publică, de firma Soil Association-Woodmark din Marea Britanie.
În anul 2010 a fost demarată o nouă procedură de achiziție a serviciilor de certificare a managementului forestier pentru o suprafață de 2,34 milioane de hectare din raza a 28 de direcții silvice care cuprind și suprafețele certificare în anul 2005 și care urmează să fie recertificate. [3]
2.10.2.Păduri cu valoare ridicată de conservare
Conceptul de „Păduri cu Valoare Ridicată de Conservare (PVRC)”, se regăsește în cadrul Principiului 9 din sistemul de certificare al FSC și a fost publicat pentru prima dată în anul 1999. Așa cum reiese din titulatură, acest principiu se referă strict la anumite păduri, care după cum se poate vedea din textul acestei lucrări, îndeplinesc funcții importante din mai multe puncte de vedere: ecologic, social, cultural și nu doar din punct de vedere al biodiversității. În cadrul procesului de certificare, identificarea și gospodărirea adecvată a PVRC-urilor reprezintă o cerință de bază. Un management necorespunzător al acestor păduri poate duce la emiterea unei condiții majore sau chiar la suspendarea certificatului deja emis.
În funcție de rolul principal pe care îl îndeplinesc, rezultă 6 categorii de Păduri cu Valoare Ridicată de Conservare:
PVRC 1 Păduri care conțin concentrații de biodiversitate (inclusiv specii endemice, rare, amenințate sau periclitate) semnificative la nivel global, regional sau național.
VRC 1.1 Arii protejate
VRC 1.2 Specii rare, amenințate, periclitate și endemice
VRC 1.3 Utilizarea sezonală critică
PVRC 2 Peisaje forestiere extinse, semnificative la nivel global, regional sau național, în care există populații viabile ale speciilor autohtone, în forma lor naturală din punctul de vedere al distribuției și al densității.
PVRC 3 Păduri ce cuprind ecosisteme rare, amenințate sau periclitate.
PVRC 4 Păduri care asigură servicii de mediu esențiale în situații critice.
VRC 4.1 Păduri de importanță deosebită pentru sursele de apă
VRC 4.2 Păduri critice pentru prevenirea și combaterea procesului de eroziune
VRC 4.3 Păduri cu impact critic asupra terenurilor agricole și calității aerului
PVRC 5 Păduri esențiale pentru satisfacerea necesităților de bază ale comunităților locale.
PVRC 6 Păduri esențiale pentru păstrarea identității culturale a unei comunități sau a unei zone.[7]
Tabelul 2.13.
Categoriile și subcategoriile de P.V.R.C.-uri existente în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni,2015 [9]
2.11. Funcțiile social-economice ale pădurii și bazele de amenajare
2.11.1.Funcțiile pădurii
Tabelul 2.14.
Gruparea funcțională a pădurilor din U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni,2015 [9]
2.11.2 Bazele de amenajare
Pentru a dirija arboretele de la actuala structură spre structura corespunzătoare, menită să îndeplinească în cele mai bune condiții obiectivele social-economice, este necesar să se stabilească căile prin care să se poată ajunge la această structură, acestea fiind: regimul, compoziția țel, tratamentul, exploatabilitatea și ciclul.
Regimul
Ținând seama de obiectivele social-economice fixate, de funcțiile atribuite și de structura actuală a fondului productiv și protectiv al unității de producție, în care ponderea este deținută de fag, de necesitățile folosirii cât mai eficiente a capacității de producție și protecție se adoptă regimul codrului.
Compoziția-țel
Reprezintă asocierea și proporția speciilor dintr-un arborete, care îmbină în orice moment al existenței lui, în modul cel mai favorabil, exigențele biologice ale pădurii cu cerințele social-economice. Deoarece majoritatea arboretelor sunt alcătuite din fag, în compoziția țel de regenerare acesată specie este prevăzută în proporție de până la 80%. Pentru îmbunătățirea compoziției și a condițiilor staționale, în compozițiile respective s-au prevăzut și alte specii cum ar fi: paltimul, cireșul și alte specii de amestec.
Fig. 2.11. Comparație privind compoziția actuală și compoziția țel
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Tratamentul
Majoritatea arboretelor sunt alcătuite din fag, gorun și amestecuri ale acestora. În aceste arborete s-au prevăzut tratamente cu perioade lungi de regenerare (tratamentul tăierilor progresive) în general cu 3-4 tăieri, în funcție de starea actuală a arboretelor, starea semințișului existent și condițiile de regenerare create. Arboretele puternic cărpinizate, sunt propuse a fi parcurse cu tratamentul tăierilor rase de substituiri urmate de împăduriri cu specii adecvate stațiunii și tipului de pădure natural fundamental, precum și de lucrări de îngrijirea culturilor.
Exploatabilitatea
Exploatabilitatea definește structura arboretelor sub raport dimensional și se exprimă în cazul pădurilor de codru regulat prin vârsta exploatabilității. Pentru arboretele din grupa a II-a funcțională s-au stabilit vârste ale exploatabilității tehnice, iar pentru cele din grupa I vârste ale exploatabilității de protecție.
Vârsta medie a exploatabilității este de 114 ani pentru S.U.P ”A”- codru regulat. Pentru arboretele cu funcții speciale de protecție excluse de la reglementarea procesului de producție, nu s-au stabilit vârste ale exploatabilității urmând să fie gospodărite în regim de conservare, până la vârsta la care efectul de protecție începe să se diminueze.
Ciclul
Ca principală bază de amenajare ciclul determină, în cazul codrului regulat, mărimea și structura pădurii în ansamblul său în raport cu vârsta arboretelor componente. Ținând cont de starea actuală a arboretelor și de vârsta medie a exploatabilității, s-a stabilit un ciclu de 120 ani pentru S.U.P. ”A”. [9]
2.12. Instalații de transport și construcții silvice
2.12.1 Instalații de transport permanente existente
Tabelul 2.15.
Situația drumurilor forestiere existente în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Densitatea actuală a instalațiilor de transport este de 29,2 ml/ha ( 26,20 km/895,84 ha).
Foto 2.1. Drum de scos-apropiat
Sursa: Original
2.12.2. Accesibilitatea fondului forestier productiv și a posibilității
Tabelul 2.16.
Accesibilitatea actuală și la sfârșitul deceniului în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni [9]
Accesibilitatea fondului forestier cu o distanță de colectare de până la 1,2 km este asigurată în proporție de 94%, iar a posibilității în proporție de 93%. Un procent de 6% din suprafață (52,06 ha), este inaccesibil. Pentru această suprafață nu a fost propusă construirea de noi drumuri forestiere, în interiorul pădurii fiind drumuri de căruțe, nepermanente care pot fi utilizate pentru nevoile de recoltare și colectare. [9]
2.12.3. Construcții silvice
Pe teritoriul unității de producție în studiu există un canton silvic în u.a. 69C aflat în stare avansată de degradare și care este vândut unui alt proprietar. Deoarece personalul de teren are condiții de cazare în localitățile din raza U.P., pentru deceniul următor nu se propune construirea unor alte cantoane. [9]
Capitolul III. Analiza distribuției și comportamentului arboretelor de rășinoase în U.P. V Groșeni
3.1. Molid – Picea abies (L.) H.Karst.
3.1.1. Morfologie
specie indigenă de mărimea I, atingând frecvent de 30-40 m înălțime și 1-2 m diametru;
înrădăcinarea trasantă;
tulpina monopodială, dreaptă, cilindrică;
scoarță de culoare roșietică, cu ritidom timpuriu, subțire, cu solzi poligonali;
lemn alb, fără duramen, cu canale rezinifere;
frunze aciculare scurte (1,5-2 cm), rombice în secțiune, ascuțite, așezate spiralat pe lujer;
flori unisexuat monoice;
conuri de 10-15 cm, pendente, cu solzi persistenți, rombici, acuminați sau rotunjiți;
semințe triunghiulare de 4-5 mm, brune, cu aripioară de 1,0-1,5 cm, fără pungi de rășină; [2]
la un kg intră 133.000-181.000 semințe;
capacitatea germinativă 50-80%; [8]
maturația este anuală, prin octombrie;
maturitatea la 30 de ani izolat și la 60 ani în masiv;
periodicitatea fructificațiilor este, obișnuit 3-4 ani, iar în regiunile înalte 7-8 ani; [1]
longevitatea molidului este de până la 600 ani.
3.1.2.Areal molid
Arealul general al molidului este exclusiv european, mai întins decât al bradului, cu un contur foarte neregulat, apărând în următoarele masive muntoase central și est-europene: Alpi, Jura, Vosgi, Pădurea Neagră, Harz, Carpați, Alpii Dinarici, Rhodopi. În România molidul este specie montană și subalpină, constituind subzona fitoclimatică a molidului. El ocupă 22% din suprafața fondului forestier și apare în întregul lanț carpatic, cu excepția Semenicului, Almăjului, Locvei. Limita superioară altitudinală în Carpații Orientali este de 1500-1550 m, în partea nordică, iar în Carpații Meridionali este de 1700-1750 m. [1]
Fig. 3.1. Arealul molidului
Sursa: [16]
3.1.3. Distribuția molidului în U.P. V Groșeni
În tabelul de mai jos este prezentată distribuția tuturor arboretelor de molid din cadrul U.P. V Groșeni:
Tabelul 3.1.
Distrbuția molidului în cadrul U.P. V Groșeni
Sursa: Amenjamentul silvic a U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Din datele prezentate în tabelul de mai sus se poate observă că molidul participă în compoziția arboretelor în proporție de cel puțin 10% în 15 arborete, deasemenea el mai participă ca specie diseminată în cadrul altor 6 arborete din următoarele u.a. : 5A, 21B, 41B, 50C, 58, 64C, având vârste de la 10 până la 45 de ani. Din tabelul de mai sus mai putem trage următoarele concluzii:
din cele 89,55 ha din care arboretele în a căror compoziție participă molidul, calculând suprafața efectivă ocupată de acesta rezultă o suprafață de 31,75 ha;
înclinarea medie a terenului este de 30°;
altitudinea medie la care se găsesc arboretele de molid din U.P. V Groșeni este de 730 m;
vârsta medie a arboretelor de molid este de 35 ani;
diametrul mediu 16 cm;
înălțimea medie este de 13 m;
clasa de producție medie este 2,8, ceea ce încadrează arboretele în nivelul de producție mijlociu.
3.1.4. Studiu de caz
Pentru a putea studia și analiza modul în care se comportă molidul în U.P. V Groșeni am ales să inventariez integral arboretul din u.a. 8D, iar pentru restul arboretelor de molid din U.P. V Groșeni am făcut observații parcurgând toate arboretele aproape pe toată suprafața, după care din ceea ce am observat în teren am putut trage unele concluzii.
Tabelul 3.2.
Descrierea u.a. 8D
Sursa: Amenajamentul silvic a U.P. V Groșeni, 2015 [9]
În urma măsurătorilor efectuate în u.a. 8D, am ajuns la următoare distribuție a arborilor pe specii, categorii de diametre și numărul de arbori inventariați:
Tabelul 3.3.
Distribuția speciilor pe categorii de diametre
Sursa: Original
După ce am inventariat cele 640 de exemplare din u.a. 8D, am calculat diametrul central pentru a putea măsura înălțimile medii, ca apoi să trec la determinarea volumului . Pentru molid și fag am calculculat volumul folosind metoda seriilor de înălțimi relative, iar pentru celelalte specii nu am mai făcut calculul volumului datorită atât numărului lor redus, cât și a calității acestora, la următoare intervenție ele făcând obiectul extragerii.
Modul detaliat privind calculcul volumului este prezentat în anexa 1, rezultatele fiind prezentate în tabelul 3.4. Pentru modelul de calcul al volumului arboretelor folosind metoda seriilor de înălțimi relative,volume relative și a tabelelor de cubaj am folosit lucrarea „Metode și tabele dendrometrice”. [5]
Tabelul 3.4.
Rezultatele obținute în urma măsurătorilor din u.a. 8D
Sursa: Original
Comparând rezultatele obținute prin măsurători cu datele înscrise în amenajamentul silvic constatăm că acestea au valori apropiate, cu mici excepții în ceea ce privește valoarea diametrului mediu la fag și volumul total al arboretului. Cauzele pentru care volumul real este mai mic decât cel din amenajament se datorează, în special, numărului redus de exemplare de molid rămase în arboret. În momentul în care s-a introdus molidul în u.a. 8D, s-a folosit o schemă de împădurire de 2/1, folosindu-se pentru acest arboret 2500 de puieți. Iar acum, abia după 25 de ani numărul acestora a scăzut drastic la doar 476. Scăderea aceasta drastică a exemplarelor de molid a dus la revenirea în această u.a. a speciilor indigene, unele însă nefiind dorite, cum ar fi mesteacănul, carpenul, salcia căprească, cât și a unui număr destul de ridicat de exemplare de fag din lăstari.
Comparând rezultatele măsurătorilor cu tabelele de producție din lucrarea „Biometria arborilor și arboretelor din România” am încadrat arboretul de molid în clasa a III-a de producție, valorea înălțimii medii a acestuia de 10,63 m încadrându-se în intervalul de 8,6-11,3 m în care se găsesc arboretele de clasa a III-a de producție de molid la vârsta de 25 de ani. Deși arboretul este slab elagat, datorită încadrării acestuia în clasa a III-a de producție, nu este justificată aplicarea elagajului artificial din punct de vedere economic.
3.1.5. Concluzii și recomandări privind cultura molidului în U.P. V Groșeni
După efectuarea măsurătorilor din u.a. 8D și a observațiilor în celelalte arborete de molid, în ceea ce privește cultura molidului în U.P. V Groșeni am ajuns la următoarele concluzii și recomandări:
s-a constatat că molidul este o specie care nu s-a adaptat foarte bine condițiilor staționale și ecologice din U.P. V Groșeni, în special arboretele din u.a. 8C, 8D și 9D, s-au comportat în același fel toate 3 față de condițiile oferite de stațiunea în care se găsesc, cultura lor putând fi considerată mai degrabă un eșec, decât o reușită din punct de vedere atât silvicultural, cât și economic, arboretele prezentând rezistență scăzută la doborâturile și rupturile de vânt și zăpadă, cât și o stare de vegetație lâncedă, majoritatea exemplarelor având tulpina acoperită în primii 4-5 m de licheni;
în urma observațiile făcute în arboretele de molid din ultimii 3 ani, am putut constata o degradare a acestor arborete, ajung la concluzia că nu mai puțin de 11 din cele 15 arborete de molid sunt afectate de rupturi și doborâturi de vânt sau de zăpadă, manifestă fenomene accentuate de uscare sau au o stare lâncedă de dezvoltare. În unele cazuri, cum ar fi cel din u.a. 22B molidul a ajuns să fie copleșit în proporție de peste 70% de către fag conform datelor din amenajament;
din toate arboretele din U.P. V Groșeni în care este introdus molidul doar un singur arboret s-a remarcat până acum oferind rezultate bune în ceea ce privește creșterea, dezvoltarea și calitatea acestuia, acesta fiind situat în u.a. 50A, unde molidul găsește condiții prielnice de dezvoltare, arboretul fiind situat la o altitudine cuprinsă între 640-700 m, expoziție nordică, unde temperatura este întotdeauna mai scăzută decât în celelalte puncte ale U.P. V Groșeni;
Foto 3.1. Arboret de molid din u.a. 50A
Sursa: Orginal
în primăvara acestui an în cadrul acestui an s-au reîmpădurit în U.P. V Groșeni 5 ha, utilizându-se 25.000 de puieți de diferite specii. Speciile folosite la lucrările de reîmpădurire și distribuția acestora pe u.a.-uri este prezentată în anexa 5. S-au folosit 3200 de puieți de molid în unitățile amenajistice 56A și 60A. În ceea ce privește introducerea molidului în u.a. 56A se ridică serioase semne de întrebare, din mai multe cauze, dintre care cea mai importantă ar fi altitudinea scăzută, aceasta fiind cuprinsă între 320-350 m, de asemenea nici normele tehnice 1 „Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și dse împădurire a terenurilor degradate” nu recomandă introducerea sub niciun chip a molidului în grupa ecologică în care se găsește această u.a.;
în ceea ce privește u.a. 60A introducerea molidului s-ar putea să fie o decizie bine fundamentată științific, fiind situată la o altitudine mult mai ridicată, având condiții staționale și ecologice relativ bune pentru molid, cât și faptul că N.T.1 recomandă introducerea molidului în asemenea stațiuni; [13]
în concluzie, putem afirma că molidul, deși este specia dintre rășinoase care ocupă cea mai mare suprafață din U.P. V Groșeni, conform măsurătorilor și rezultatele obținute prin acestea, cât și prin observații se constată ca fiind o specie în general neproductivă, nefiind capabilă să valorifice potențialul productiv pe care stațiunile din U.P. V Groșeni îl oferă. Pe viitor, se recomandă o mult mai mare grijă în ceea ce privește introducerea molidului, studiindu-se în detaliu cerințele ecologice ale acestuia.
3.2. Duglas verde – Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco
3.2.1. Morfologie
specie exotică de mărimea I, până la 80 m înălțime și 4-5 m diametru;
înrădăcinarea puternic ramificată, adâncă;
tulpina dreaptă, cilindrică;
scoarță netedă în tinerețe, cu pungi de rășină, mai târziu la baza tulpinii cu ritidom gros, spongios, adânc crăpat;
lemn gălbui, de bună calitate (mai bun ca la molid), cu duramen brun-roșcat, cu canale rezinifere rare, ușor, rezistent;
frunze aciculare, drepte, turtite de 2-3 cm, dispuse pectinat pe lujer, cu două dungi albe pe dos, moi, cu vârf ascuțit, cu miros de lămâie;
flori unisexuat monoice;
conuri pendente, cu solzi persistenți, bractee aparente, trilobate, nerăsfrânte, alipite de solzi;
semințe de 7 mm, cu aripioare de 7-10 mm, trunchiate, fără pungi de rășină;[2]
la un kg intră 91.000-119.000 semințe;
germinația tehnică 25-65%;
maturația este anuală, prin august-septembrie; [8]
maturitatea este timpurie, începând de la 10 ani;
periodicitatea fructificațiilor după 30 de ani este aproape anuală.;
longevitatea este de 500-600 ani. [1]
3.2.2. Areal duglas verde
În prezent, duglasul ocupă un areal natural imens în vestul continentului american, care acoperă 14,3 milioane ha în S.U.A. și 4,5 milioane ha în Canada În prezent, se consideră că duglasul verde reprezintă pe continentul nostru, „una dintre cele mai de succes specii introduse în istoria silviculturii europene”. Suprafața acoperită de duglas în prezent în Europa a ajuns 774.000 ha, cu care ocupă locul al doilea între speciile exotice, după salcâm.[15]
Din păcate, cu toate că încă din 1963 s-a elaborat pentru duglas harta cu zonele indicate pentru cultură, specia s-a plantat în România în condiții staționale foarte variate, de la câmpie până în subzona molidului, ceea ce a condus la numeroase eșecuri.[6]
Fig.3.2. Regiuni indicate pentru cultura duglasului în România
Sursa: Cultura speciilor forestiere, At. Haralamb, după Lăzărescu C. și Ionescu Al. [6]
3.3.3. Distribuția duglasului verde în U.P. V Groșeni
Tabelul 3.5.
Distribuția duglasului verde în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni [9]
Din datele prezentate în tabelul de mai sus se poate observa că duglasul participă în compoziția arboretelor în proporție de cel puțin 10% în 8 arborete, deasemenea el mai participă ca specie diseminată în cadrul altor 4 arborete din următoarele u.a. : 21A, 21G, 58, 69C.
Din tabelul de mai sus mai putem trage următoarele concluzii:
din cele 52,42 ha din care arboretele în a căror compoziție participă duglasul, calculând suprafața efectivă ocupată de acesta rezultă o suprafață de 8,83 ha;
înclinarea medie a terenului este de 25°;
altitudinea medie la care se găsesc arboretele de duglas din U.P. V Groșeni este de 732 m;
vârsta medie a arboretelor de duglas este de 41 ani;
diametrul mediu 29 cm;
înălțimea medie este de 24 m;
clasa de producție medie este 1,97 ceea ce încadrează arboretele în nivelul de producție superior .
3.3.4. Studiu de caz
Pentru a putea studia modul în care se comportă duglasul în U.P. V Groșeni am ales să inventariez integral arboretul din u.a. 52.
Tabelul 3.6.
Descrierea parcelară a u.a. 52
Sursa: Amenajamentul silvic a U.P. V Groșeni [9]
Foto 3.2. Aspect din arboretul de duglas studiat
Sursa: Original
După inventarierea a 1226 de arbori în această u.a., am făcut despuierea arborilor pe specii, categorii de diametre și clase de calitate. După calcularea diametrului central pentru fiecarea specie am revenit în teren și am măsurat 43 de înălțimi la duglas, 5 la fag, două la carpen, și câte una pentru gorun și cireș. Fișele pentru gruparea arborilor inventariați pe specii, categorii de diametre și clase de calitate, fișa pentru măsurarea înălțimilor, cât și calculul pentru determinarea volumului pentru fiecare specie este prezentat în Anexa nr.2 a acestei lucrări. Mai jos voi prezenta doar rezultatele finale obținute.
Tabelul 3.7.
Rezultatele obținute în urma măsurătorilor din u.a. 52
Sursa: Original
Comparând datele obținute prin măsurători cu cele înregistrate în amenajamentul silvic se pot observa diferențe destul de semnificative în ceea ce privește diametrul, înălțimea și volumul pentru specia duglas, cât și pentru fag. De asemenea la dimensiunile pe care le prezintă arboretul de duglas, acesta poate fi încadrat în clasa I de producție.
3.3.5. Concluzii și recomandări privind cultura duglasului verde în U.P. V Groșeni
în urma cercetărilor și observațiilor făcute am ajuns la concluzia că duglasul verde este cel mai bine adaptat condițiilor staționale pe care le oferă U.P. V Groșeni dintre speciile de rășinoase care se găsesc în acest U.P.;
în ceea ce privește regenerarea naturală se constată că dintre rășinoase doar în cazul duglasului verde și a bradului s-au obținut regenerări naturale;
Foto 3.3. Puiet de duglas din regenerare naturală
Sursa: Original
în urma observațiilor făcute în toate cele 8 arborete de duglas din acest U.P. am ajuns la concluzia că până acum nu există nici un semn care să pună la îndoială reușita culturii duglasului verde în acest U.P.;
în ceea ce privește de dimensiunile realizate de arborii de duglas, arborele cel mai gros are un diametru de 69,7 cm și o înălțime de 35 m la vârsta de 52 de ani, având un volum de 5,643 m3, iar în ceea ce privește înălțimea, cel mai înalt exemplar de duglas identificat până acum are 38 m, tot la vârsta de 52 de ani;
din păcate, în ultimii 10 ani, s-a sistat în totalitate introducere în cultură a duglasului verde, deși această specie a dovedit cea mai bună adaptare în arboretele din acest U.P.;
ca recomandări pentru viitor, atât datorită rezultatele obținute prin cercetări și observații în teren, cât și conform hărții prezentate mai sus care indică regiunile indicate pentru cultura duglasului verde în România, putem să spunem că este absolut necesară introducerea în continuare în cultură a duglasului verde în arboretele din acest U.P., împreună cu o ușoară scădere a introducerii molidului, care nu a dat rezultatele așteptate.
3.3. Brad – Abies alba Mill.
3.3.1. Morfologie
specie indigenă de mărimea I, atingând frecvent 40 m înălțime și 1 m diametru.
înrădăcinarea este tipic pivotantă;
tulpina este dreaptă, cilindrică, cu ramuri regulat verticilate dispuse orizontal;
scoarța este cenușiu-verzuie mult timp netedă, în tinerețe cu pungi de rășină;
lemnul este moale, are duramen neevident albicios, având multiple întrebuințări;
coroana cilindric-piramidală, compactă, la vârste mari apare așa-numitul „cuib de barză”:
frunze de 2-3 cm, aciculare, la vârf obtuze sau emarginate, pe față verzi închis lucitoare, pe dos cu două dungi albicioase de stomate. Frunzele persistente putând dura 6-15 ani;
flori unisexuat monoice;
conuri erecte, cilindrice, 10-20 cm, brune, solzi lățiți sub formă de sapă , cu pete de rășină, iar bracteile sunt vizibile, răsfrânte peste solzii inferiori;
semințele sunt mari, 7-9 mm, triunghiulare, gălbui brune concrescute cu o aripioară mare de care se rup neregulat;
la 1 kg intră circa 23,000 semințe dezaripate;
puterea germinativă este de 30-50%;
maturația are lor în toamna primului an, prin septembrie-octombrie;
maturitatea izolat la 30 de ani, în masiv la 60-70 de ani;
longevitatea până la 800 de ani.[1]
3.3.2. Areal brad
Aria de răspândire a bradului este mult mai restrânsă decât a molidului, fiind plasată numai în centrul și către sudul Europei. Astfel, îl găsim în munții Alpi, Jura, Vosgi, Pădurea Neagră, ai Franconiei (Bavaria), Boemiei, în tot lanțul Carpaților, în Apuseni, Alpii Dinarici, Apenini și în Balcani. [6]
Fig. 3.3. Arealul bradului
Sursa: [17]
În România, bradul este al doilea conifer ca pondere, după molid, ocupând 5% din suprafața păduroasă a țării. El este bine reprezentat în Carpații Orientali în intervalul altitudinal 400-1200 m, regăsindu-se în amestecuri cu fagul și molidul sau în arborete pure. În Carpații Meridionali formează păduri de amestec, în special la vest de Olt. În Apuseni, apare frecvent în Munții Gilăului și Munții Bihorului. Apare frecvente în Munții Banatului, pe valea Nerei coborând până la 192 m. [1]
3.3.3.Distribuția bradului în U.P. V Groșeni
În cadrul U.P. V Groșeni, bradul se găsește în următoarele unități amenajistice:
Tabelul 3.8.
Distribuția bradului în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni [9]
Din datele prezentate în tabelul de mai sus se poate observă că bradul participă în compoziția arboretelor în proporție de cel puțin 10% în 5 arborete, de asemenea el mai participă ca specie diseminată în cadrul altor 5 arborete din următoarele u.a.-uri : 5A, 41B, 48, 51B, 58, având vârste de la 10 până la 45 de ani.
Din tabelul de mai sus mai putem trage următoarele concluzii:
din cele 49,77 ha din care arboretele în a căror compoziție participă bradul, calculând suprafața efectivă ocupată de acesta rezultă o suprafață de 4,63 ha;
înclinarea medie a terenului este de 27°;
altitudinea medie la care se găsesc arboretele de brad din U.P. V Groșeni este de 758 m;
vârsta medie a arboretelor de brad este de 31 de ani;
diametrul mediu 25 cm;
înălțimea medie este de 21 m;
clasa de producție medie este 1,36, ceea ce încadrează arboretele în nivelul de producție superior.
3.3.4. Studiu de caz
Pentru a putea studia modul în care se comportă bradul în U.P. V Groșeni am ales să inventariez un ochi în suprafață de 0,5 ha în care predomină bradul, considerând acest arboret ca fiind cel mai reprezentativ pentru toate arboretele de brad din acest U.P., de asemenea am făcut observații în toate celelalte arborete de brad din U.P. V Groșeni.
Foto 3.4. Inventariere brad în u.a. 51A
Sursa: Original
Tabelul 3.9.
Descrierea u.a. 51A
Sursa: Amenajamentul silvic a U.P. V Groșeni, 2015 [9]
. După calcularea diametrului central pentru fiecarea specie am revenit în teren și am măsurat 10 înălțimi la brad, cât și înălțimea elagată, 5 înălțimi la fag, 3 înălțimi la carpen, iar pentru cele 8 exemplare de duglas, gorun, cireș și paltin de munte am măsurat la fiecare exemplar înălțimea. Fișa pentru măsurarea înălțimilor, cât și calculul pentru determinarea volumului pentru fiecare specie este prezentat în Anexa nr.3 a acestei lucrări. Mai jos voi prezenta doar rezultatele finale obținute.
Tabelul 3.10.
Rezultatele obținute în urma măsurătorilor din u.a. 51A
Sursa: Original
Comparând rezultatele obținute în urma măsurătorilor cu datele din lucrarea Biometria arborilor și arboretelor din România, putem încadra arboretul de brad din acest ochi, respectiv din din u.a., în clasa I de producție. Înălțimea medie de 25 m se încadrează în intervalul 24,1-27,9 m al valorii înălțimii medie ca un arboret de brad de 60 de ani să poată fi trecut în arboretele de clasa I-a de producție. [5] De asemenea, la cele 10 exemplare de brad la care am măsurat înălțimi, am mai măsurat la fiecare exemplar și înălțimea elagată, ajungând la următoarele rezultate:
făcând media înălțimilor arborilor, cât și a înălțimii elagate am ajuns la următoarele rezultate, înălțimea media a arborilor de brad a fost de 25,05 m, iar media înălțimii elagate este de 16,6 m;
în ceea ce privește procentul din înălțimea totală a arborelui a înălțimii elagate, acestea au valori cuprinse între 59% și 74%, rezultând un procent mediu de 66% din înălțimea totală a arborilor de brad ca fiind curățată de crăci.
Foto 3.5. Aspect din arboretul de brad inventariat din u.a. 51A
Sursa: Original
3.3.5 Concluzii privind cultura bradului în U.P. V Groșeni
După efectuarea măsurătorilor din u.a. 51A și a observațiilor în celelalte arborete de brad, în ceea ce privește cultura acestei specii în U.P. V Groșeni am ajuns la următoarele concluzii și recomandări:
în urma cercetărilor și observațiilor făcute am ajuns la concluzia că bradul este o specie care s-a adaptat destul de bine în condițiile oferite de stațiunile de acest U.P., având o clasă de producție medie foarte bună, și anume 1,36 ceea ce indică o vigurozitate în ceea ce prevește creșterea, dezvoltarea și starea de vegetație a acestei specii în acest U.P.;
s-au constatat din observațiile făcute în teren, cât și de la localnicii mai în vârstă care au fost muncitori forestiere că amenajamentul prezintă două greșeli în ceea privește modul de regenerare al bradului în două u.a.-uri și anume 51A și 41A, unde este trecut ca fiind introdus prin plantații, dar bradul a fost introdus în aceste arborete prin semănături directe sub masiv;
cel mai mare exemplar de brad inventariat până acum are diametrul de bază de 48 cm și o înălțime de 27,5 m la vârsta de 60 de ani, având un volum de 2,207 m3;
de asemenea s-a constatat că bradul din mai multe u.a.-uri a ajuns la maturitate, producând o sămânță de bună calitate, reușind astfel să se instaleze chiar și regenerarea naturală de brad, fiind chiar mai viguroasă decât cea de duglas verde;
conform datelor prezentate în anexa 5, în această primăvară în U.P. V Groșeni s-au plantat 2200 puieți în u.a. 63A în combinație cu gorunul, paltinul de munte și cireșul, folosindu-se schema de 2/1 pentru a se completa o suprafața de 1,1 ha din cele 14,91 ale u.a. în care nu s-a realizat regenerarea pe cale naturală;
conform N.T. 1, introducerea bradului se consideră oportună în grupa ecologică în care este încadrată această u.a., însă este necesar a se urmării pe viitor modul de dezvoltare al bradului, deoarece expoziția acestei u.a. este SV, iar toate celelalte arborete în care a fost introdus bradul în U.P. V Groșeni au expoziție nordică;
pentru viitor se recomandă a se intensifica studiul asupra culturii bradului, cât și a oportunității introducerii acestuia în cultură unde condițiile staționale și ecologice îi îndeplinesc cerințele necesare unei dezvoltări optime.
3.4. Pinul silvestru – Pinus sylvestris L. și pinul negru – Pinus nigra J.F. Arnold
3.4.1. Morfologie pin silvestru
specie indigenă de mărimea I, până la 40 m înălțime și 1 m diametru; [2]
înrădăcinarea, de la superficială în turbării și pe stâncării, la pivotantă pe soluri nisipoase;
tulpina destul de dreaptă, relativ bine elagată în masiv strâns;[1]
scoarță la început cenușiu-roșcată se transformă într-un ritidom roșcat-cărămiziu, îngroșat mult la baza trunchiului, cu exfoliere în plăci subțiri;
lemn cu duramen evident roșiatic-cărămiziu, cu pungi de rășină;
frunze aciculare de 3-7cm lungime, câte 2 în teacă, puțin răsucite, verde-albăstrui, durează 2 ani;
flori unisexuat monoice;
conuri de 3-5 cm, brune-mate, apofiza rombică, cu carene pronunțate, umbelic nemucronat;
semințe de 3-5 mm, negre sau cenușii, aripioare lărgite la mijloc; [2]
la un kg intră 143.000-166.000 semințe;
germinația tehnică 68-88%; [8]
maturația este bienală, conurile se coc prin octombrie-noiembrie și se desfac în primăvara anului al treilea; ele cad abia în toamna următoare;
maturitatea este timpurie, la arborii izolați la 10-15 ani, iar în masiv la 30-50 ani;
periodicitatea fructificației este de 3-5 ani;
longevitatea este de până la 600 ani. [1]
3.4.2. Areal pin silvestru
Pinul silvestru este o specie cu areal vast, ocupând peste 145 milioane ha, ceea ce înseamnă circa 3,7% din pădurile globului. El apare de la vest la est, de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific (Europa, Asia), iar de la nord la sud, de la peste 70° latitudine nordică (nordul Scandinaviei) la sub 40° latitudine (Peninsula Iberică)
Fig. 3.4. Arealul pinului silvestru
Sursa: [18]
3.4.3. Morfologie pin negru
specie exotică de mărimea I, până la 40 m înălțime; [2]
înrădăcinarea puternic dezvoltată lateral;
tulpina destul de dreaptă, relativ bine elagată în masiv strâns; [1]
scoarță cu ritidom timpuriu, cenușiu-negricios, adânc crăpat;
lemn cu duramen brun-roșiatic, bogat în rășină, rezistent, de calitate mai slabă decât la pinul silvestru;
frunze aciculare de 8-14 cm, rigide, ascuțite, verde-negricioase, câte 2 în teacă, aglomerate spre vârful lujerului;
flori unisexuat monoice;
conuri de 4-7 cm lungime, ovoide, grupate câte 2-4, apofiză cu carene ascuțite,umbelic brun-întunecat, cu ghimpe scurt pe solzii superiori;
semințe de 5-6 mm, cu aripa neagră strălucitoare; [2]
la un kg intră 50.000 semințe; [1]
germinația tehnică 60-85%; [8]
maturația este bienală;
maturitatea intervine la 20-30 de ani;
periodicitatea fructificației este de 2-3 ani;
longevitatea este de 500-600 ani. [1]
3.4.4. Areal pin negru
Arealul general al pinului negru este cantonat în Africa de Nord, Jumătatea estică a Peninsulei Iberice, sud-vestul Franței, Corsica, Sicilia, Alpii Italiei și Austriei, Bosnia, Herțegovina, Bulgaria, Grecia, Turcia. La noi s-au creat plantații cu pin negru, mai ales în Transilvania. În general, pinul negru a fost tratat ca arbore de spații verzi, precum și pentru împădurirea terenurilor degradate din apropierea orașelor și satelor, pe versanți repezi, accidentați, pe islazuri degradate etc.
Fig. 3.5. Arealul pinului negru
Sursa: [19]
3.4.5. Distribuția pinului silvestru și negru în U.P. V Groșeni
Tabelul 3.11.
Distribuția pinul sivestru și negru în U.P. V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic a U.P. V Groșeni [9]
Din tabelul de mai sus se poate observa că pinul silvestru participă în cadrul U.P. V Groșeni în compoziția a 4 arborete, fiecare în câte două arborete în proporție de peste 10%. Pinul silvestru și pinul negru se mai găsesc ca specii diseminate în alte 3 arborete, și anume: 22B, 48 și 69A.
Din tabelul de mai sus mai putem trage următoarele concluzii:
din cele 20,42 ha din arboretele în a căror compoziție participă pinul silvestru și negru ele ocupă o suprafață de 5,66 ha, respectiv 4,93 ha pinul silvestru și 0,73 ha pinul negru;
înclinarea medie a terenului este de 27° pentru arboretele de pin silvestru și 32° pentru pinul negru;
altitudinea medie la care se găsesc arboretele de pin silvestru din U.P. V Groșeni este de 490 m și 790 pentru arboretele de pin negru;
vârsta medie a arboretelor de pin silvestru este de 48 de ani, respectiv 35 de ani pentru pinul negru;
diametrul mediu este de 23 cm pentru arboretele de pin silviestru și 15 cm pentru cele de pin negru;
înălțimea medie este de 18,5 m pentru arboretele de pin silvestru și 11,5 m pentru cele de pin negru;
clasa de producție medie este 2 pentru arboretele de pin silvestru și 3 pentru cele de pin negru.
3.4.6. Concluzii și recomandări privind cultura pinului silvestru și negru în U.P. V Groșeni
În ceea ce privește studiul arboretelor de pin silvestru și pin negru nu am luat un anumit arboret pe care să-l inventariez și apoi să trag concluziile în ceea ce privește diametrul, înălțimea, clasificarea calitativă a arborilor, volumul și creșterea medie, ci am am parcurs toate arboretele de pin silvestru și negru integral și în funcție de observațiile făcute am reușit să ajung la anumite concluzii în ceea ce privește comportamentul, creșterea, dezvoltarea, starea de vegetație și calitatea arboretelor de pin din U.P. V Groșeni. Observațiile au fost făcute prin mai multe treceri prin arboretele de pini, având ocazia de a participa și la faza de teren în momentul în care s-a efectuat reamenajarea U.P. V Groșeni, cât și la unele lucrări de punere în valoare în u.a.-urile unde se găsesc arboretele de pin silvestru și negru, de asemenea în 2009 am mai participat și la exploatarea unui parchet de produse secundare-rărituri în parcela 21, putând face observații asupra calității lemnului speciilor de pini cultivate în acest U.P. În urma tuturor observațiilor făcute, am ajung la următoarele concluzii și constatări:
atât în ceea ce privește arboretele de pin silvestru, cât și cele de pin negru s-au putut observa fenomene avansate de uscare a arboretelor, cât și un procentaj destul de ridicat a exemplarelor de pini cu vârful rupt;
s-a constatat de asemenea faptul că arboretele de pin silvestru și pin negru prezintă o rezistență scăzută la vânt și zăpadă, producându-se astfel rupturi și doborâturi de vânt și de zăpadă, în teren fiind o cantitate destul de ridicată de material căzut și nerecoltat;
în ceea ce privește calitatea lemnului, se constată o calitate mai superioară a lemnului de pin silvestru față de cea de pin negru, cel din urmă la lucrarea executată în anul 2009 fiind neutilizabil în procent de aproximativ 70-80%;
s-a mai constatat că datorită fenomenului de uscare a pinilor, a început deja să se producă o oarecare succesiune a vegetației forestiere, însă ea nefiind una pozitivă de întoarcere la vegetația inițială ci una mai degrabă negativă, și anume, în locul pinilor au început să apară numeroase exemplare de carpen, mesteacăn, salcie căprească, ajungându-se la formarea unor arborete derivate.
Foto. 3.6. Aspect din arboret de pin
Sursa: Original
3.5. Larice – Larix decidua Mill.
3.5.1. Morfologie
specie indigenă de mărimea I, 40-50 m înălțime, 1-2 m diametru;
înrădăcinarea cu pătrundere oblică în sol, dar bine ancorată, transantă pe soluri grele;
tulpina dreaptă, (uneori însăbiată la bază);
scoarță cenușie, formează de timpuriu ritidom gros, cu plăci neregulate, crăpate adânc, fundul crăpăturilor de culoare roșie-violacee;
lemn cu duramen distinct, roșu-brun, elastic, tare, cu conținut ridicat de rășină;
frunze aciculare de 1-3 cm, moi, de culoare verde-deschisă, toamna galben-portocalii, căzătoare, așezate distanțat pe lujerii lungi și câte 30-40, în smoc, pe lujerii scurți;
flori unisexuat monoice;
conuri mici de 2-3 cm, ovoide, brun-deschise, persistente, cu solzi concavi, rotunjiți sau emarginați la vârf, cu bractee neevidente (acoperite de solz);
semințe mici, de 3-4 mm, cu aripioară de 7-8 mm, fără pungi de rășină; [2]
la un kg intră 166.000-200.000 semințe;
germinația tehnică 25-40%; [8]
maturația anuală prin octombrie-noiembrie, iar diseminația are loc în primăvara următoare;
maturitatea la arborii izolați de la 10 ani, iar în masiv la peste 30 ani;
periodicitatea fructificației este de 3-5 ani;
longevitatea este de 600-700 ani. [1]
3.5.2 Areal larice
Laricele este o specie exclusiv europeană, cu un areal fragmentat și concentrat numai pe teritorii montane, cu centrul cel mai important în Alpi. Laricele din România aparține subspeciei carpatica și se localizează în 5 centre muntoase: Ceahlău, Ciucaș, Bucegi, Lotru, Apuseni. Altitudinile minime se înregistrează în Apuseni (650 m), iar cele maxime sunt de circa 1820 m în Ceahlău și de 2050 m în Bucegi. Suprafața laricelui spontan este apreciată la 4500-5000 ha, dar prin cultură s-a ajuns la o suprafață de peste 20.000 ha. [1]
Fig. 3.6. Arealul laricelui
Sursa: [20]
3.5.3. Distribuția laricelui în U.P. V Groșeni
Tabelul 3.12.
Distribuția laricei în U.P V Groșeni
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
În U.P. V Groșeni laricele se găsește în două a arborete cu proporția de participare peste 10% și în alte două ca specie diseminată, și anume u.a.-urile: 50C, 64A.
Din tabelul de mai sus mai putem trage următoarele concluzii:
din cele 38,00 ha din arboretele în a căror compoziție participă laricele, calculând suprafața efectivă ocupată de acesta rezultă o suprafață de 3,87 ha;
înclinarea medie a terenului este de 30°;
altitudinea medie la care se găsesc arboretele de larice din U.P. V Groșeni este de 750 m;
vârsta medie a arboretelor de larice este de 42 ani,
diametrul mediu 22 cm;
înălțimea medie este de 18 m;
clasa de producție medie este 2,10 ceea ce încadrează arboretele în nivelul de producție superior .
Foto 3.7. Arboretul de larice din 21G
Sursa:Original
3.5.4. Studiu de caz
Pentru studierea modului de dezvoltare și comportare a arboretelor de larice din U.P. V Groșeni am ales să inventariez integral arboretul din u.a. 21G. În tabelul de mai jos este descris arboretul luat în studiu.
Tabelul 3.13.
Descrierea parcelară a u.a. 21G
Sursa: Amenajamentul silvic a U.P. V Groșeni [9]
După inventarierea celor 359 de arbori în această u.a., am făcut despuierea arborilor pe specii, categorii de diametre și clase de calitate. După calcularea diametrului central pentru fiecarea specie am revenit în teren și am măsurat 14 înălțimi pentru larice, 3 pentru gorun, 3 pentru fag, două pentru carpen, două pentru mesteacăn, și câte o înălțime pentru duglas, cireș și păr pădureț. Fișele pentru gruparea arborilor inventariați pe specii, categorii de diametre și clase de calitate, fișa pentru măsurarea înălțimilor, cât și calculul pentru determinarea volumului pentru fiecare specie este prezentat în Anexa nr.4 a acestei lucrări.
Foto 3.8. Inventariere larice
Sursa: Original
Tabelul 3.14.
Rezultate obținute în urmă măsurătorilor din u.a. 21G
Sursa: Original
Comparând datele obținute în tabelul de mai sus cu cele din amenajamentul silvic, se pot observa unele diferențe, și anume:
compoziția suferă unele modificări, de la 8La1Fa1DT la 8La1Go1DT dis. Du;
deși la larice diametrul mediu are aproximativ aceeași valoare, înălțimea diferă cu mai bine de 3 m;
volumul la nivelul intregii u.a. este mai mic decât cel trecut în amenajament, el scade de la 287 m3 la 255 m3;
arboretul de larice, conform tabelelor de producție din lucrarea Biometria arborilor și arboretelor din România se încadrează în clasa I de producție.
3.5.5. Concluzii și recomandări privind cultura laricelui în U.P. V Groșeni
După efectuarea măsurătorilor din u.a. 21G și a observațiilor în celelalte arborete de larice, în ceea ce privește cultura laricelui în U.P. V Groșeni am ajuns la următoarele concluzii și recomandări:
s-a constatat că laricele poate să ofere productivitate ridicată dacă este introdus în condiții staționale optime dezvoltării lui și să fie situat pe culmi unde să aibă precipitații suficiente și lumină fiind o specie care transpiră foarte mult;
în ceea ce privește arboretul din 21G, acesta s-ar putea împărți în două părți aproximativ egale, una în care laricele este aproape pur, fiind în amestec doar cu 2 exemplare de duglas, 3 exemplare de cireș și câteva exemplare de measteacăn de dimensiuni reduse;
în partea unde laricele este aproape pur, datorită consistenței reduse, a început să se instaleze un covor de Rubus hirtus (mur), iar în cealaltă parte unde laricele este în amestec cu fagul, gorunul și celelalte specii menționate în tabelul de mai sus, arboretul are o consistență normală, fără variații, laricele de asemenea fiind și mai elagat și având mult mai puțini licheni, s-ar putea spune că aceștia chiar lipsesc față de cealaltă jumătate unde începând aproape de la baza trunchiului acesta este acoperit într-un procent destul de ridicat de licheni;
conform lucrării „Cultura speciilor forestiere” se recomandă ca în grupele de larice pur, când acestea se vor spația, este bine ca pe la vârsta de 45 de ani să i se creeze un subetaj introducând fagul prin semănături directe sau plantații la distanță de 1,75 și chiar 2 m în toate direcțiile, fiind destinat doar să protejeze solul până în momentul începerii tăierilor de regenerare.
laricele cu cele mai mari dimensiuni inventariat până acum are 54 cm diametru și o înălțime de 30 m la vârsta de 47 ani, având un volum de 2,841 m3;
în primăvara acestui an în cadrul acestui an s-au reîmpădurit în U.P. V Groșeni 5 ha, utilizându-se 25.000 de puieți de diferite specii. Speciile folosite la lucrările de reîmpădurire și distribuția acestora pe u.a.-uri este prezentată în anexa 5. S-au folosit 2900 puieți de larice în două unități amenajistice: 6A% și 60A%, laricele plantându-se în benzi pe culmi, însă la o schemă de 2/1, folosindu-se 5000 de puieți la ha, însă literatura de specialitate recomandă a se folosi cel mult 2500 de puieți la ha, adică o schemă de 2/2. Plantarea a întâmpinat unele dificultăți u.a. 6A datorită instalării cârmâzului (Phytolacca americana L.) care în ultimii ani a devenit o specie invadantă în U.P. V Groșeni având o înrădăcinare foarte puternică;
Foto 3.9. Cârmâz în u.a. 6A
Sursa:Original
în concluzie, putem spune că laricele este o specie care se comportă bine în U.P. V Groșeni când este introdus în condiții staționale favorabile cerințelor sale ecologice. În continuare cultura laricelui s-ar putea extinde, cum s-a început deja anul acesta plantându-se 2900 de puieți de larice, însă în conformitate cu cerințele specifice speciei, de aceea pe viitor ar trebuie să se țină cont de următoarele recomandări: „ unde se va cultiva, trebuie să se dea preferință fețelor luminate ( versanții sudici și sud-vestici) și culmilor bine aerisite. Se vor evita în special regiunile bântuite de neguri, fundurile de văi umede, versanții nordici și orice stațiune cu atmosferă umedă, bântuită de înghețurile târzii, cât și stațiunile cu sol compact și umed. De asemeanea ar trebuie să se folosească cel mai indicat ecotip pentru stațiunea respectivă.” [6]
Capitolul IV. Aplicarea tratamentului tăierilor progresive în U.P. V Groșeni
4.1. Generalități privind tratamentul tăierilor progresive
Tratamentul se referă la modul special cum se face exploatarea și se asigură regenerarea unei păduri în cadrul aceluiași regim, în vederea atingerii țelurilor fixate.
Tratamentul tăierilor progresive (P) constă din rărirea treptată (progresivă) și neuniformă a arboretului, prin tăieri concentrate în ochiuri și împrăștiate neregulat în cuprinsul arboretelor exploatabile, urmărindu-se, concomitent, instalarea și dezvoltarea semințișului sub protecția masivului parental, până când acesta este capabil să constituie un nou masiv parental și să preia integral funcțiile exercitate de vechiul arboret.
Caracteristicile tratamentului:
tăierile sunt repetate într-o anumită perioadă de timp (maximum 30 de ani) rărind treptat și neuniform arboretul parental până la completa sa lichidare și regenerare;
de fiecare dată, tăierile se concentrează în ochiuri favorabile desfășurării regenerării și întemeierii de noi arborete tinere și valoroase, asigurând perenitatea pădurii și continuitatea funcțiilor sale;
tăierile în ochiuri se corelează obligatoriu cu mersul fructificației și cu ritmul de creștere și dezvoltare a semințișurilor utilizabile preexistente sau instalate pe parcurs în fiecare din ochiurile deschise;
ochiurile deschise trebuie neîntârziat regenerate, iar asupra lor se revine treptat ori de câte ori este nevoie pentru desfășurarea susținută a regenerării în fiecare ochi și în arboretul întreg;
regenerarea se produce în ochiuri, din sămânță, în mod natural (dar și artificial dacă este nevoie), valorificând în mod optim anii de fructificație din perioada de exploatare – regenerare și efectul protector al arboretului parental, conform cu cerințele ecologice ale semințișului speciilor ce vor constitui noul arboret;
arboretele care iau naștere prezintă la început o mai pronunțată neuniformitate constitutivă și structurală, profilul arboretului nou întemeiat este la început sinuos sau ondulat, dar tinde să se uniformizeze cu timpul și să se apropie de structura echienă sau relativ echienă;
posibilitatea se fixează pe volum, prin amenajament, dar fără a se fixa cu anticipație amplasarea, caracterul, scopul și intensitatea tăierilor. Agentul silvic are libertatea și obligația ca prin modul în care conduce amplasarea și punerea în valoare a masei lemnoase să recolteze posibilitatea fixată, dar să realizeze concomitent toate celelalte obiective de gospodărire;
Fig. 4.1. Schema de aplicare a tratamentului tăierilor progresive
Sursa: [3]
Tehnica tratamentului a evoluat continuu urmărind realizarea unei structuri de echilibru a arboretelor, valorificarea semințișurilor preexistente utilizabile, provocarea regenerării în ochiurile deschise și lărgite, conservarea și valorificarea eficientă a fondului genetic valoros al speciilor locale, introducerea prin completări de noi specii valoroase, menținerea și ameliorarea funcțiilor bioproductive și ecoprotective ale pădurii și a stabilității acesteia.
Aplicarea tăierii preparatorii (pregătitoare) este oportună numai în arboretele exploatabile excesiv de dese sau cu condiții staționale neprielnice pentru instalarea semințișului.
Fig. 4.2. Desfășurarea regenerării într-un ochi
Sursa: [3]
Tăierile de deschidere a ochiurilor au drept scop rărirea arboretului în ochiuri de mărimi, forme și orientări diferite spre a favoriza instalarea și dezvoltarea semințișului speciilor principale, ținând seama de cerințele lor ecologice. Pentru aceasta tăierea de deschidere se efectuează în anii de fructificație a speciei (speciilor) de bază și în punctele cele mai prielnice instalării semințișului din sămânța ajunsă pe suprafața ochiului. Se mai pot deschide unele ochiuri și în scopul punerii în valoare a plantulelor sau semințișurilor viabile și utilizabile existente în suprafața periodică în rând de exploatare (fig. 4.2.).
Cu ocazia punerii în valoare a masei lemnoase prin deschiderea de ochiuri este necesar să se rezolve o serie de aspecte privind caracteristicile ochiurilor în vederea creșterii eficienței de ansamblu a tăierii.
Amplasarea (repartizarea spațială) ochiurilor se poate face doar în suprafața periodică în rând și în porțiunile de arboret care conferă șanse din cele mai bune de instalare a semințișului valoros și de protecție a acestuia până la tăierile ulterioare. Amplasarea ochiurilor trebuie să înceapă în arboretele mai vârstnice, cu punerea în valoare a semințișurilor utilizabile aflate în suferință (umbrire excesivă a arboretului parental). Ochiurile se deschid de preferință din partea superioară a versanților, sau din punctele mai îndepărtate de instalațiile de colectare, iar între ochiurile deschise arboretul rămas să aibă o lățime de minim 1,5 – 2,0 înălțimi medii ale arboretului (în porțiunile dintre ochiuri se va executa, dacă sunt necesare, doar lucrări de igienă și de extragere a speciilor secundare, invadante și nevaloroase).
Mărimea ochiurilor deschise este o decizie deosebit de importantă și ține seama (în fiecare loc) de exigențele ecologice ale semințișului speciei ce urmează a se instala în ochiul respectiv. Mărimea ochiurilor variază în cadrul aceluiași arboret și aceeași intervenție după cerințele semințișului speciei de promovat în fiecare caz. Ca regulă generală, mărimea ochiurilor poate varia de la suprafața proiecției orizontale a 2 – 3 arbori (în cazul unor specii de umbră), până la ochiuri cu diametre de 1 – 2 H, fără a depăși 0,5 ha, în cazul unor specii de lumină, cu semințișuri mai robuste. Astfel, normele noastre tehnice recomandă deschiderea de ochiuri cu d= 0,5 – 0,7 H în cazul brădetelor și al făgetelor și îndepărtarea completă a arborilor de fag, cu d=1,0 – 1,5 H în arboretele de gorun, gârniță și cer și cu d=1,5 – 2,0 H în cazul stejarului pedunculat.
Forma și orientarea ochiurilor, pot influența mărimea suprafeței fertile pentru regenerarea ochiului. În general forma ochiului poate fi circulară când condițiile de regenerare sunt optime, dar poate lua și forme eliptice sau ovale, când devine importantă și fixarea orientării (orientarea axei mari a ochiului).
Dacă tratamentul se aplică în tipuri de pădure situate în optimul stațional și prezintă condiții optime de regenerare, forma și orientarea ochiurilor nu este foarte importantă, dar observând modul de instalare și localizarea semințișurilor preexistente utilizabile se pot adopta și decizii privind mărimea, forma și orientarea ochiurilor. Pe măsură ce arboretele de parcurs se îndepărtează de optimul stațional, alegerea formei și a orientării capătă tot mai mare importanță. Astfel, dacă se aplică tratamentul în pădurile montane, în care regenerarea beneficiază de umiditate edafică suficientă, dar suferă de oarecare lipsă de căldură, ochiurile deschise vor avea formă ovală sau eliptică cu axa mare orientată pe direcția N – S. În schimb, dacă tratamentul se aplică în regiuni calde dar cu carențe în umiditate estivală (sau vernală), atunci ochiurile eliptice (ovale) se vor orienta cu axa mare pe direcția E – V. Pe versanți, orientarea ochiurilor se decide și în funcție de expoziție și pantă, sau de predispoziția la eroziune, având în vedere și intervențiile următoare de lărgire și luminare.
Intensitatea tăierilor din ochiuri este iarăși o decizie care se ia doar pe teren la punerea în valoare a masei lemnoase. Teoretic se poate opera cu tăieri rase pe ochiuri sau numai cu rărirea treptată a arboretului din ochiurile deschise ca în cazul tăierilor succesive. Este de preferat ca arboretul din ochiul deschis să fie lichidat în una sau cel mult trei reprize succesive, următoarele fiind corelate și cu tăierile de lărgire și luminare. Când se urmărește instalarea bradului, fagului, rărirea arboretului se va face progresiv. La molid sau la speciile de lumină indicele de consistență la tăierea de deschidere se poate reduce până la 0,4 – 0,5, dar la următoarea intervenție se extrag integral arborii rămași din ochiul inițial deschis. La cvercinee se poate ca la deschiderea ochiului să se recolteze integral arboretul, mizându-se pe faptul că instalarea semințișului este asigurată, iar acesta nu mai este prejudiciat prin alte extrageri de arbori din ochiul deschis. La fel se poate proceda și când ochiul se deschide pentru a pune mai activ în valoare semințișul preexistent utilizabil.
Numărul ochiurilor nu se fixează cu anticipație, dar rezultă din punerea în valoare a masei lemnoase și estimarea prealabilă în ochiurile deschise. Operația de deschidere a ochiurilor se va încheia când se apreciază că s-a marcat un volum cât mai apropiat de mărimea posibilității fixate.
Dacă în ochiurile care se deschid există subarboret sau semințiș neutilizabil, se vor extrage integral înainte de începerea răsăririi. Dacă, în anumite cazuri se recurge, bine justificat, la regenerarea artificială a ochiului deschis, se recomandă ca aceasta să fie efectuată după terminarea exploatării în ochiurile deschise, fără a se aștepta recoltarea integrală a arboretului întreg, când regenerarea pe cale artificilă ar fi mai îngreunată și costurile mai mari.
Tăierile de lărgire și luminare a ochiurilor au drept scop punerea în lumină a semințișului utilizabil, dar și lărgirea ochiurilor și însămânțarea benzilor lărgite dacă regenerarea lor nu s-a produs anterior, precum și provocarea însămânțării în alte ochiuri care se deschid în continuare în arboretele exploatabile. Astfel, dacă în interiorul ochiului regenerat arboretul nu a fost integral extras și începe să frâneze dezvoltarea activă a semințișului, acesta (arboretul rămas) va fi rărit și mai puternic sau se va extrage integral, după caz. Dacă însă există ochiuri deschise și neregenerate, se vor aplica mai întâi lucrări de favorizare a instalării semințișului și numai după aceea se va trece la rărirea sau lichidarea arboretului rămas.
Dacă pe o fâșie (bandă) exterioară ochiului deschis s-a instalat semințiș utilizabil, sau tăierea are loc într-un an de fructificație se va proceda la tăierea de lărgire a ochiurilor și dacă condițiile de instalare a semințișului sunt favorabile se pot deschide noi ochiuri.
Tăierea de lărgire și luminare se va corela deci cu mersul regenerării sau cu mersul fructificației speciei (speciilor) de bază mai valoroase (sau în caz contrar trebuie să se recurgă după tăiere la instalarea pe cale artificială a speciilor de bază din compoziția de regenerare adoptată). Luminarea ochiurilor se poate face prin benzi concentrice dacă sunt condiții optime de regenerare sau numai pe benzi orientate doar spre marginea fertilă a ochiului. În acest din urmă caz tăierile de lărgire vor înainta spre nord, în regiunile mai reci și umede, unde semințișul instalat poate beneficia de un plus de căldură, iar în regiunile mai calde și uscate, benzile se vor lărgi în direcția sud, în care se păstreză un plus de umiditate edafică.
Lățimea benzilor la tăierea de lărgire poate varia între 0,75-2,0 H în funcție de cerințele ecologice ale semințișului utilizabil. Când ochiurile deschise, lărgite și luminate sunt bine regenerate și se apropie între ele și în spațiul dintre ochiuri există deja instalat semințiș (sau suprafața neregenerată nu depășește 0,2S) se poate trece la ultima tăiere, de racordare.
Tăierea de racordare constă din recoltarea, printr-o ultimă și unică tăiere, a arborilor rămași în și între ochiurile regenerate. Ar fi de preferat ca tăierea de racordare să se execute după însămânțarea spațiului interochiuri dar dacă în ochiurile regenerate semințișul a ajuns deja să constituie un nou masiv ea devine necesară, urmând a se efectua completări în porțiunile neregenerate.
Timpul de la prima tăiere de deschidere a fiecărui ochi și până la racordarea sa cu ochiul vecin se numește perioadă specială de regenerare și variază în raport cu cerințele ecologice ale fiecărei specii din formula de regenerare și condițiile staționale. Astfel, perioada specială de regenerare nu va depăși 6-10 (15) ani la fag și brad, 5-8 ani la molid, 3-5 ani la gorun, gârniță și cer, 2-4 ani la stejar pedunculat și 2-6 ani la pin și larice Prin aplicarea tratamentului atenția cea mai mare va fi îndreptată spre regenerarea speciilor de bază, a căror pondere în semințișul instalat trebuie să fie preponderentă. Celelalte specii care vor completa formula de regenerare și vor asigura conservarea sau creșterea diversității de specii se pot introduce în proporții convenabile prin regenerare naturală între ochiurile deschise sau prin completări la regenerare.
Posibilitatea se fixează prin amenajament, numai pe volum și se recoltează anual din suprafața periodică în rând, constituită din arborete devenite exploatabile. Amplasarea, natura, intensitatea, caracterul tăierilor se stabilește numai pe teren, cu ocazia punerii în valoare a masei lemnoase. La alegerea arboretelor de parcurs se va ține seama de urgența de regenerare (conducerea semințișurilor preexistente utilizabile, și apoi declanșarea regenerării în alte locuri favorizate), dar și de accesibilitate, de configurația terenului, de modalitățile de colectare a masei lemnoase și, nu în ultimul rând, de ritmul creștere și dezvoltare a semințișului valoros instalat.
Exploatarea masei lemnoase este mai complexă decât în cazul celorlalte tratamente, întrucât arborii de extras sunt împrăștiați neregulat pe o suprafață mai mare. O exploatare ecologică reclamă o rețea de instalații de colectare și transport adecvată, de care să se țină seama la amplasarea tăierilor în ochiuri. În procesul tehnologic de exploatare se va urmări înlăturarea sau diminuarea prejudiciilor provocate solului, semințișului utilizabil și arborilor remanenți. De aceea, liniile de colectare trebuie să evite linia de cea mai mare pantă și ochiurile deja regenerate. Chiar și doborârea arborilor ar trebui direcționată în vederea protejării semințișului utilizabil din ochiurile regenerate.
Regenerarea în cazul tratamentului tăierilor progresive beneficiază de condiții ecologice optime și se pot realiza viitoare arborete amestecate, conform compoziției de regenerare fixate. Aceasta poate fi ameliorată și prin completările la regenerarea naturală care sunt inevitabile, întrucât la ultimele tăieri nu pot fi integral eliminate vătămările asupra semințișului instalat. Este însă de remarcat că reușita regenerării, ca și costurile de regenerare sunt în mare măsură dependente de profesionalismul celor care sunt răspunzători de modul de amplasare și de punere în valoare, an de an, a masei lemnoase, ca și de alegerea și aplicarea unor lucrări suplimentare privind favorizarea instalării semințișului și a dezvoltării acestuia până la constituirea stării de masiv. Important este ca, independent de perioada generală sau specială adoptate, când semințișul a închis starea de masiv în anumite ochiuri și nu mai are nevoie de protecția arboretului parental (de sus sau laterală), acesta din urmă va fi integral extras, iar în noul arboret întemeiat devine necesară aplicarea primei lucrări de îngrijire (degajări, depresaje), fără a se aștepta încheierea procesului de exploatare – regenerare la nivelul întregului arboret (arborete) parcurs. De asemenea, tratamentul permite și este benefic ca în procesul de regenerare să fie judicios folosiți toții anii de sămânță din cuprinsul perioadei și mereu în porțiunile cele mai favorabile pentru instalarea semințișului speciei de bază.
Aplicarea tratamentului la noi a început, de fapt, după primul război mondial, mai ales în șleauri și în păduri de cvercinee, dar ceva mai târziu și în diverse amestecuri de rășinoase și fag. A fost fundamentat teoretic de Gayer,1878. La noi, pe plan teoretic a fost cunoscut încă de la finele secolului al XIX-lea, dar se apreciază că primele încercări s-au făcut la sugestia și sub îndrumarea silvicultorului savant, M.D. Drăcea, după 1920, în Ocolul Silvic Țigănești.
După naționalizarea pădurilor (1948) a fost introdus prin normele tehnice mai ales în păduri pure și amestecate de cvercinee și în unele amestecuri de rășinoase cu fag. După 1960 aplicarea sa a fost din nou restrânsă ca urmare a aplicării tratamentului tăierilor combinate. După 1988 și în continuare, prin normele tehnice în vigoare este recomandat în brădete, molideto-brădete și molideto-făgete(în care molidul nu depășește 70% în compoziție), brădeto-făgete, amestecuri de rășinoase și fag încadrate în grupa a II-a funcțională, în pinete și laricete, în făgete, în goruneto-făgete, precum și în gorunete, stejărete, gârnițete, cerete, stejărete brumării și pufoase, inclusiv în șleauri.
În ultima perioadă tratamentul tăierilor progresive a devenit cel mai aplicat dintre toate tratamentele din țara noastră, suprafața anuală medie pe perioada 2006-2011 a fost de 55773 ha, reprezentând 78% din totalul suprafețelor parcurse cu tăieri de regenerare în codru.
Este recomandat mai ales pentru pădurile de producție și protecție din genurile menționate, precum și în unele păduri de protecție medie (T.IV). Aplicarea acestui tratament este contraindicată în molidișuri din cauză că, prin rărirea neuniformă s-ar expune și mai mult la doborâturi de vânt. Cu unele mici adaptări privind producerea și conducerea regenerării ar putea fi aplicat și în lucrări de refacere sau de substituire. In acest caz accentul s-ar putea deplasa pe instalarea semințișului pe cale artificială, care să beneficieze în dezvoltare numai de protecția laterală sau și de sus a masivului arborescent de extras, în cazul introducerii unor specii care nu se regenerează în condiții de siguranță în urma tăierilor rase de refacere care se adoptă cel mai frecvent.
În concluzie, tratamentul tăierilor progresive dispune de mari aptitudini de asigurare a regenerării și întemeierii de arborete amestecate și de conservare a biodiversității, mai ales în pădurile cu funcții de producție și protecție și în stațiuni în care panta versanților nu depășește 25-300 . În funcție de diversitatea și complexitatea structurală a pădurilor pentru care este recomandat, de funcțiile atribuite pădurii, de condițiile staționale și, pe baza experienței (și experimentărilor, care sunt încă necesare)locale se poate aplica tratamentul tărielor progresive în forme variate (cu perioadă normală sau lungă de regenerare, cu un număr variat de tăieri la nivelul ochiurilor, al arboretelor și a suprafeței angajate în exploatare –regenerare) dar și sub forma tăierilor progresive în margine de masiv. Fiind un tratament complex, extinderea sa în aplicare este limitată și de considerente ecologice, dar și economice. [3]
4.2. Aplicarea tratamentului tăierilor progresive în U.P. V Groșeni
Reglementarea procesului de producție în vederea recoltării de produse principale s-a făcut în cadrul unei singure subunități și anume subunitatea „A”- codru regulat, sortimente obișnuite în suprafață de 520,17 ha. Pentru deceniul 2015-2024 s-a adoptat o posibilitate de produse principale pentru S.U.P. A de 2379 m3/an, ținând cont de indicatorii de posibilitate semnificativi calculați prin intermediul celor două metode de calcul: metoda creșterii indicatoare, respectiv metoda claselor de vârstă. (amenajament)
În tabelul de mai jos este prezentată posibilitatea decenală de produse principale, pe urgențe, pentru U.P. V Groșeni.
Tabelul 4.1.
Posibilitatea decenală de produse principale
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni,2015 [9]
Pentru a vedea cum se desfășoară procesului regenerării naturale în cadrul arboretelor în care se aplică tratamentul tăierilor progresive am efectuat controlul anual al regenerărilor, etapa I. După culegerea datelor de teren am obținut următoarele rezultate:
Tabelul 4.2.
Controlul anual al regenerărilor etapa I
Sursa: Original
Din tabelul de mai sus putem trage următoarele concluzii:
Din cele 19 arborete în care s-a efectuat controlul anual al regenerărilor, etapa I, doar în două arborete procentul de regenerare este sub 70% ( 50B, 64D);
Procentul mediu de regenerare pentru arboretele în care s-a efectuat controlul anual al regenerărilor, etapa I, este de 83%, ceea ce indică o foarte bună reușită a regenerării naturale în urma aplicării tratamentului tăierilor progresive;
Arboretul cel mai bine regenerat este cel din 5C, în care regenerarea naturală s-a instalat în proporție de 95,5% din întreaga suprafață, în timp ce arboretul cel mai slab regenerat este 64D, care este regenerat în proporție de doar 58,5%,
Înălțimea medie a regenerării naturale este de 1,3 m, aceasta variind de la 0,4 m până la 2,3 m în funcție de anul instalării semințișului.
4.3. Studiu de caz
Pentru a studia modul concret în care se aplică tratamentul tăierilor progresive în U.P. V Groșeni am participat în data de 28 iunie 2016 la o lucrare de punere în valoare în u.a. 63B de pe valea Băii unde am aplicat tratamentul tăierilor progresive – deschidere de ochiuri.
Fig. 4.3.Aplicarea tratementului tăierilor progresive în u.a. 63B
Sursa: Original
Unitatea amenajistică 63B, având suprafața de 19,78 ha, a fost împărțită în 3 suprafețe egale, fiecare având 6,6 ha, pentru a se putea respecta prevederile amenajamentului silvic în ceea ce privește posibilitatea și numărul de intervenții în deceniu pentru această subparcelă.
Tabelul 4.3.
Descrierea parcelară a u.a. 63B
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Tehnica tratamentului a constat în deschiderea de ochiurilor în porțiunile unde regenerarea naturală era deja instalată, cât și în alte zone datorită existenței unei fructificații abundente în anul 2016 la gorun și fag. Diametrul ochiurilor a fost cuprins între 1 și 1,5H ( H= 26 m), rezultând o suprafață a ochiurilor cuprinsă între 500-800 m2. Distanța dintre ochiuri a fost de aproximativ 2H, în unele cazuri chiar mai mult.
De asemenea, între ochiuri s-a intervenit prin extragerea integrală a carpenului, și a exemplarelor de fag și gorun bolnave sau care prezentau defecte evidente, realizându-se astfel și o igienizare a arboretului.
În cadrul lucrării de punere în valoare au fost marcați un număr de 566 de arbori, din care: 327 exemplare de fag, 220 de gorun și 19 de carpen.
Foto. 4.1. Regenerare de gorun dintr-un ochi din u.a. 63B
Sursa: Original
Echipa a fost formată din:
inginer Herbei Ciprian ( alegerea arborilor de pus în valoare și înscrierea datelor în carnetului de inventariere a materialului lemnos);
pădurar Denuț Florin ( aplicare dispozitiv special de marcat pe rădăcina proeminentă+ spray verde);
student Denuț Raul-Florin ( identificarea speciei, măsurarea diametrului, determinarea clasei de calitate a arborelui și înscrierea numărului de ordine pe cioplaj);
muncitor Valea Marius Gheorghe (executarea cioplajelor pentru înscrierea numărului de ordine și aplicarea dispozitivului special de marcat cu un toporaș).
În figurile de mai jos vor fi prezentate distribuțiile numărului de arbori și volumul pe specii și categorii de diametre.
Fig. 4.4. Distribuția speciilor pe categorii de diametre și număr de arbori
Sursa: Original
Fig. 4.5. Distribuția volumului speciilor pe categorii de diametru
Sursa: Original
Din cele două grafice putem observa următoarele:
Distibuția numărului de arbori pe categorii de diametre prezintă o pronunțată asimetrie de stânga datorită prezenței în număr ridicat a exemplarelor subțiri de fag;
Diametrul central la fag este de 50,50 cm, la gorun fiind de 40,90 cm și la carpen 27,70 cm, fiind cu mult peste valoriile diametrului mediu prezentat în amenajament la fag, iar la gorun având valori foarte apropiate;
Numărul de arbori puși în valoare a fost de 566, din care 327 de fag, majoritatea fiind arborii de diametre mici, cât și arbori foarte groși, peste 80 cm, arbori care se aflau într-o stare avansată de degradare, prezentând numeroase defecte, scorburi și putregai. De asemenea au fost puși în valoare 220 exemplare de gorun, majoritatea fiind arbori proveniți din lăstari. Iar cele 19 exemplare de carpen au fost extrase pentru a nu produce sămânță și a concura cu regenerarea naturală de gorun și fag, în anul 2016 neexistând fructificație abundentă la carpen;
Volumul pe specii este următorul: fag 428 m3, gorun 356 m3, carpen 8 m3;
În ceea ce privește valorile arborelui mediu, avem următoarele valori: fag 1,31 m3/arbore, gorun 1,62 m3/arbore și carpen 0,42 m3/arbore.
4.4. Concluzii și recomandări privind aplicarea tratamentului tăierilor progresive U.P. V Groșeni
În ceea ce ce privește modul de aplicare a tratamentului tăierilor progresive în U.P. V Groșeni am ajuns la următoarele concluzii și recomandări:
în urma cercetărilor efectuate în arboretele din U.P. V Groșeni am ajuns la concluzia că tratamentul tăierilor progresive este tramentul care dă cele mai bune rezultate în cadrul acestui U.P., de-a lungul timpului s-a mai încercat aplicarea tratamentului tăierilor succesive și tratamentul codrului grădinărit, însă renunțându-se destul de repede la aceste tratamente datorită rezultatele slabe obținute în urma aplicării lor;
în ceea ce privește regenerarea naturală a arboretelor în care se aplică tratamentul tăierilor progresive, în urma efectuării controlului anual a regenerărilor etapa I, a rezultat procentul mediu de regenerare a arboretelor unde se aplică acest tratament ca fiind de 83%, ceea ce indică o reușită bună. Conform N.T. 7, pentru regenerările naturale, reușita acestora se consideră ca fiind bună când numărul minim de puieți din speciile principale de bază la ha este de 10.000-15.000 bucăți, în timp ce pentru arboretele din U.P. V Groșeni numărul mediu de puieți la ha din speciile principale de bază este de 21.970 exemplare; [14]
modul de aplicare aplicare a tratamentului tăierilor progresive se face în conformitate cu prevederile normelor tehnice în vigoare, a literaturii de specialitate cât și cu cerințele ecologice a pădurii. În cadrul aplicării tratamentului se urmărește corelarea lucărilor de exploatare cu mersul fructificației, neaplicându-se tăieri decât în cazul existenței unei fructificații abundente sau a punerii în valoare a semințișului utilizabil existent;
o situație specială prezintă arboretele din 59A și 59C, arborete în care s-au aplicat primele două tăieri din tratamentului tăierilor progresive, și anume deschidere de ochiuri și lărgirea acestora, după care, fără înștiințarea O.S. Beliu, au fost trecute la S.U.P. K – rezervații de semințe. Actualmente aceste arborete au peste 200 de ani și prezintă o stare avansată de degradare, consistența variind între 0,3-0,6 și o mare parte din arbori sunt în curs de uscare.
Foto. 4.2. Aspect din u.a. 59C
Sursa: Original
de asemenea, arboretul de gorun și fag din 4B prezintă o situație specială, fiind un arboret relativ-plurien, având vârsta cuprinsă între 120 și 160 de ani, conform amenajamentului, însă personalul silvic de teren spun că vârsta acestui arboret este de peste 200 de ani. Acest arboret a fost până în anul 2004 încadrat la rezervații de semințe, iar din 2005 a fost trecut la S.U.P A- codru regulat, amenajistului propunând în 2005 ca în deceniul următor să se intervină cu tăieri progresive, însă la amenajamentul actual nu s-a ținut cont de această recomandare, propunând-se doar lucări de igienă. Consider că ar fi fost necesar aplicarea tăierilor progresive în acest deceniu datorită consistenței de 0,6-0,7 și a regenerării naturale existente pe o suprafață mult mai mare decât este trecut în amenajament, în unele locuri existând ochiuri destul de mari în care regenerarea naturală are peste 5 m înălțime.
Tabelul 4.4.
Descrierea parcelară a u.a. 4B
Sursa: Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, 2015 [9]
Concluzii și recomandări privind modul de gospodărire a pădurilor din U.P. V Groșeni
În această ultimă parte a acestei lucrări de licență voi prezenta o sinteză a celor mai importante concluzii și recomandări privind modul cum au fost și cum sunt gospodărite arboretele din cadrul U.P. V Groșeni. Acestea sunt următoarele:
U.P. V Groșeni având suprafața de 895,84 ha este împărțită în 42 de parcele, care la rândul lor sunt împărțite în 118 subparcele;
suprafața U.P. V Groșeni a scăzut de la 2990,3 ha în anul 1954 la 2234,6 ha în anul 1964, urmând ca în anul 2005 suprafața U.P. să se reducă la 899,1 ha în urma aplicării legilor fondului funciar, ajungându-se la 895,84 ha în urma schimbării bazei cartografice;
în ceea ce privește realizarea posibilității de produse principale și secundare se constată că preverederile în perioada 1965-1995 au fost fie nerealizate, fie depășite. Prevederile amenajamentului expirat s-au apropiat foarte mult de prevederi, depășindu-le însă cu puțin;
în ceea ce privește evoluția claselor de vârstă, acestea au început să se normalizeze, fiind create deja 3 clase normele de vârstă, însă totuși există clasă de vârstă VII în proporție de 40%;
compoziția actuală a U.P. V Groșeni este 70Fa 18Go 4Mo 2Ca 1Du 1Me 1Pi 1DR 1DT;
în ceea ce privește clasele de producție se constată predominarea clasei de producție a III-a, în proporție de 63%, urmată de clasa a II-a cu 36% și clasa a IV-a cu 1%;
consistența medie a arboretelor din U.P. V Groșeni este 0,72;
în cadrul U.P V Groșeni 60% din arborete sunt încadrate în grupa I-a funcțională (524,77 ha) și 40% în grupa a II-a (347,72 ha);
regimul fixat de amenajament pentru U.P. V Groșeni este cel al codrului;
compoziția-țel stabilită de amenajament este 62Fa 13Go 5Mo 8Pam 3Ci 9DT;
tratamentul prevăzut pentru arboretele din acest U.P este tratamentul tăierilor progresive;
vârsta medie a exploatabilității este de 114 ani pentru S.U.P. A- codru regulat;
ciclul stabilit pentru S.U.P. A este de 120 de ani;
densitatea actuală a instalațiilor de transport este de 29,2 ml/ha (26,20 km/895,84 ha);
accesibilitatea fondului forestier este asigurată în proporție de 94%;
arboretele de molid din acest U.P. însumează o suprafață de 31,75 ha, fiind cea mai răspândită specie dintre rășinoase, având vârsta medie de 35 de ani, cu diametrul mediu de 16 cm și înălțimea medie de 13 m, rezultând astfel o clasă de producție medie de 2,8;
în urma măsurătorilor făcute în u.a. 8D, cât și a observațiilor în celelalte arborete de molid, am constatat că introducerea molidului în cultură în condițiile oferite de acest U.P. nu a dat rezultatele scontate, nereușind să se adapteze stațiunilor din acest U.P. De asemenea 11 din cele 15 arborete de molid sunte afectate de rupturi și doborâturi de vânt sau de zăpadă, având și o stare lâncedă de vegetație.
pe viitor se recomandă o mai mare grijă în introducerea molidului în cultură în acest U.P., studiindu-se înainte condițiile de care molidul are nevoie pentru a putea avea o creștere viguroasă și comparate cu ceea ce oferă stațiunea unde se dorește a fi introdus;
duglasul se regăsește în 8 arborete, ocupând o suprafață de 8,83 ha, vârsta medie a arboretelor este de 41 ani, având diametrul mediu de 29 cm, și o înălțime medie de 24 m, rezultând astfel o clasă de producție medie de 1,97;
în urma cercetărilor și observațiilor făcute am ajuns la concluzia că duglasul verde este cel mai bine adaptat condițiilor staționale pe care le oferă U.P. V Groșeni dintre speciile de rășinoase, pe viitor se recomandă, deși în ultimii 10 ani s-a sistat acest lucru, introducerea în cultură a duglasului verde, datorită creșterii viguroase a acestei specii în toate arboretele din care face parte;
bradul participă în compoziția a 5 arborete din U.P. V Groșeni, ocupând o suprafață de 4,63 ha, având o vârstă medie de 31 de ani cu diametrul mediu de 25 cm și înălțimea medie de 21 cm, rezultând astfel o clasă de producție medie de 1,36;
în urma cercetărilor întreprinse în arboretele de brad din acest U.P. s-a constatat că bradul este adaptată condițiilor staționale din acest U.P. în special în cele cu expoziție nordică, urmărindu-se ca pe viitor să fie păstrat în cultură și să se introduce în locurile propice cerințelor sale ecologice;
pinul silvestru ocupă o suprafață de 4,93 ha, în timp ce pinul negru doar 0,73 ha;
după observațiile făcute de-a lungul timpului în arboretele de pin silvestru și negru am constatat că aceste două specii de pini nu sunt adaptate condițiilor staționale oferite de U.P. V Groșeni, având o stare de vegetație lâncedă, calitate redusă a materialului lemnos și prezentând fenomene puternice de uscare, recomandându-se ca pe viitor să nu se mai introducă în arboretele situate în acest U.P. pin silvestru și pin negru;
laricele ocupă în U.P. V Groșeni o suprafață de 3,87 ha, arboretele având vârsta medie de 42 ani, cu diametrul mediu de 22 cm și înălțimea medie 18 m, rezultând astfel o clasă de producție medie de 2,10;
pe viitor, cultura laricelui, ar putea fi mărită în U.P. V Groșeni, însă ținându-se cont de anumite recomandări, și anume: imde se va cultiva, trebuie să se dea preferință fețelor luminate și culmilor bine aerisite. Se vor evita în special regiunile bântuite de neguri, fundurile de văi umede, versanții nordici și orice stațiune cu atmosferă umedă, bântuită de înghețurile târzii, cât și stațiunile cu sol compact și umed;
tratamentul tăierilor progresive în perioada 2015-2024 se aplică pe o suprafață de 208,42 ha, urmând a se extrage un volum de 23790 m3, fiind împărțit pe tipuri de tăieri astfel: tăieri de deschidere de ochiuri se vor aplica pe 80,13 ha, tăieri de lărgire a ochiurilor 77,78 și tăieri de racordare pe o suprafață de 50,51 ha;
procentul mediu de regenerare pentru arboretele în care s-a efectuat controlul anual al regenerărilor, etapa I, este de 83%, ceea ce indică o foarte bună reușită a regenerării naturale în urma aplicării tratamentului tăierilor progresive;
în urma cercetărilor efectuate în arboretele din U.P. V Groșeni am ajuns la concluzia că tratamentul tăierilor progresive este tramentul care dă cele mai bune rezultate în cadrul acestui U.P., de-a lungul timpului s-a mai încercat aplicarea tratamentului tăierilor succesive și tratamentul codrului grădinărit, însă renunțându-se destul de repede la aceste tratamente datorită rezultatele slabe obținute în urma aplicării lor;
modul de aplicare aplicare a tratamentului tăierilor progresive se face în conformitate cu prevederile normelor tehnice în vigoare, a literaturii de specialitate cât și cu cerințele ecologice a pădurii. În cadrul aplicării tratamentului se urmărește corelarea lucărilor de exploatare cu mersul fructificației, neaplicându-se tăieri decât în cazul existenței unei fructificații abundente sau a punerii în valoare a semințișului utilizabil existent;
în final, putem spune că modul în care este gospodărită U.P. V Groșeni se face în conformitate cu cerințele ecologice ale pădurii, căutând-se în permanență a se normaliza structura fondului de producție prin măsuri de ordin silvicultural judicios aplicate fără a produce dezechilibre de ordin ecosistem. Acest deziderat este realizabil datorită atât profesionalismului, cât și pasiunii de care personalul silvic dă dovadă în gospodărirea durabilă și rațională a acestui inestimabil patrimoniu natural.
Bibliografie:
1.Clinovschi, F., 2005, Dendrologie, Editura Universității Suceava, Suceava
2.Doniță, N., Geambașu Teodora, Brad, R., 2004, Dendrologie, Editura ”Vasile Goldiș” University Press, Arad
3.Florescu, I.I., Toader, E., 2015, Silvicultură, Ediția a II-a, Editura ”Vasile Goldis” University Press, Arad
4.Giurgiu, V., Decei, I., Armășescu, S., 1972, Biometria arborilor și arboretelor în România, Editura Ceres, București
5.Giurgiu, V., Decei, I., Drăghiciu, D., 2004, Metode și tabele dendrometrice, Editura Ceres, București
6.Haralamb, At., 1967, Cultura speciilor forestiere, Ediția a III-a, Editura Agro-Silvică, București
7.Vlad, R., Bucur, C., Turtică, M., 2013, Ghid practic pentru identificare și managementul pădurilor cu valoare ridicată de conservare, Editura Green Steps, Brașov
8.*** ICAS, 1994, Pepiniere –Recomandări tehnice-, București
9.*** INCDS, 2015, Amenajamentul silvic al U.P. V Groșeni, Oradea
10.*** INCDS, 2015, Studiul general al O.S. Beliu, Oradea
11.*** INCDS, 2015, ESRI_OCOL SG Generală, Oradea
12.*** INCDS, 2015, ESRI_OCOL SG Generală, Oradea
13.*** MAPPM, 2000, Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate, Nr.1, București
14.*** MAPPM, 2000, Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor, Nr.7, București
15. Nicolescu, V.N., Femmig, J., Filipescu, C.N., Ramskogler, K., Candrea-Bozga, B.Ș., 2014, Duglasul verde (Pseudotsuga menziesii Mirbel Franco) în Europa: trecut, prezent și viitor, Revista Pădurilor, Nr. 5-6
16.http://www.euforgen.org/fileadmin/templates/euforgen.org/upload/Documents/Maps/JPG/Picea_abies.jpg
17.http://www.euforgen.org/fileadmin/templates/euforgen.org/upload/Documents/Maps/JPG/Abies_alba.jpg
18.http://www.euforgen.org/fileadmin/templates/euforgen.org/upload/Documents/Maps/JPG/Pinus_sylvestris.jpg
19.http://www.euforgen.org/fileadmin/templates/euforgen.org/upload/Documents/Maps/JPG/Pinus_nigra.jpg
20.http://www.euforgen.org/fileadmin/templates/euforgen.org/upload/Documents/Maps/JPG/Larix_decidua.jpg
Anexa 1
Calculul volumului arboretul u.a. 8D
1)Calcul volum pentru molid (serii de înălțimi relative)
2)Calcul volum pentru fag (serii de înălțimi relative)
Anexa 2
Calcul volum pentru arboretul din u.a. 52
1)Calcul volum pentru duglas ( tabele de cubaj cu două intrări)
2)Calcul volum pentru fag (serii de volume relative)
3)Calcul volum pentru carpen (serii de volume relative)
4)Calcul volum pentru gorun (serii de volume relative)
Anexa 3
Calcul volum pentru arboretul din u.a. 51A
1)Calcul volum pentru brad (serii de înălțimi relative)
2)Calcul volum pentru fag (serii de înălțimi relative)
3)Calcul volum pentru carpen (serii de înălțimi relative)
4)Calcul volum pentru paltin de munte, cireș, gorun și duglas
Anexa nr. 4
Calcul volum pentru arboretul din u.a. 21G
1)Calcul volum pentru larice (serii de volume relative)
2)Calcul volum pentru gorun(serii de volume relative)
3)Calcul volum pentru mesteacăn (serii de volume relative)
4)Calcul volum pentru fag (serii de volume relative)
5)Calcul volum pentru cireș (serii de volume relative)
6)Calcul volum pentru carpen (serii de volume relative)
7)Calcul volum pentru duglas (serii de volume relative)
Anexa 5
Planul lucrărilor de împădurire pentru anul 2017
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Particularități Privind Modul De Gospodărire A U.p. V Groșeni [308827] (ID: 308827)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.