VALORIFICAREA POTENȚIALULUI CULTURAL AL JUDEȚULUI BACĂU [308795]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator:

Lector Dr. MOCANU NICOLAE

Absolvent: [anonimizat] 2019

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

DOMENIU: GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI CULTURAL AL JUDEȚULUI BACĂU

Profesor coordonator: Absolvent: [anonimizat] 2019

[anonimizat] m-am născut și am crescut. Mereu mi-a [anonimizat]. Am ales să valorific partea culturală a locului natal deoarece mereu am fost atrasă și mi-a plăcut să vizitez obiectivele turistice ce țin de mediul cultural.

Prin această lucrare voi analiza în mod amănunțit potențialul cultural al județului. [anonimizat], [anonimizat], încercând să propun și idei de renovare și valorificare.

[anonimizat], mai exact șase subcapitole. Structurarea lucrării a [anonimizat], relieful și cercetări făcute despre zonă; [anonimizat], vorbind de obiectivele turistice culturale și de evenimentele culturale organizate în județ.

Capitolul I. Așezare matematica și limite

Județul Bacău este localizat în partea estică a României, [anonimizat] a [anonimizat]. Suprafața juddețului este de 6621 km2 și reprezintă 2,9% din suprafața țării. Acesta este cuprins între 45o40’- 46o40’ latitudine nordică și între 26o00’ și 27o30’ longitudine estică. Se întinde de pe culmile Carpaților Orientali și până în Colinele Tutovei.

[anonimizat], Neamț, Iași, Suceava și Botoșani.

Ca teritoriu are o [anonimizat], [anonimizat]. Teritoriul județului este împarțit in 87 [anonimizat] (2 municipii, 5 orașe, 6 comune suburbane si 74 de comune rurale).

[anonimizat], mărginit de partea centrală vestică a Podișului Moldovenesc ăn est si de o suită de trepte de relief tot mai înalte spre vest. [anonimizat], conferă județului un peidaj armonios. Altitudinile reliefului variază de la 1664m în vârful Grinduș din Munții

Tarcăului până la 100m în Valea Siretului.

Figura 1 Harta de localizare a județului Bacău

Capitolul II. [anonimizat]. Astfel în partea de vest a județului, pe o structură cutată, s-[anonimizat], monoclinul platformei dalmatice a dus la apariția unor forme domoale de podiș colinar, pe fundamentul de platformă.

De la vest către est se succed: unitatea flișului carpatic, zona neogenă subcarpatică și Platforma Moldovenească, fiecare ocupând circa 33% din suprafața județului.

Flișul carpatic este alcătuit, predominat, din formațiuni cretacice și paleogene dispuse î pânze care se desfășoară de la vest către est. Din punct de vedere petrografic, abundă fasciesurile grezoase, grezo-șistoase și șistos-calcaroase. Cea mai mare desfășurare o au flișul grezos curbicortical cretacic, fasciesurile gresiei de Tarcău (paleogen), Fusaru și Kliwa (oligocen). La exterior, eroziunea a scos la zi formațiunile argilo-grezoase cu vârstă aquitanian-helvețian. Depresiunea tectonică Comănești esteumplută cu conglomerate, gresii, nisipuri (sarmațian), gresii în alternanță cu argile și marne (meoțian) prinse în câteva cute.

Zona avanfosei carpatice, ocupată de formațiunile neogene subcarpatice, se extinde ppână la est de Siret și cuprinde o unitate internă cutată (miocenă) și alta externă, necutată (sarmato-pliocenă) limitată prin falia de încălecare pericarpatică. Sunt depozite de molasă alcătuite în vest din: marno- argile (aquitanian), gresii și conglomerate (burdigalian), gresii, merne cu intercalații de gipsuri și tufuri, nisipuri (helvețian-tortonian), gresii, conglomerate, marne (sarmațian- meoțian). În partea estică, la suprafață, apar marno-argile cu orizonturi de gresii calcaroase oolitice și calcare oolitice, argile, nisipuri și pietrișuri.

Pe fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești se află sedimente mezozoice (perdominant calcaroase), eocene (marno-calcare), peste care urmează întreaga succesiune neogenă întâlnită în sectorul extern al avanfosei. Depozite cuaternare sunt reprezentate prin aluviuni și formațiuni loessoide.

Mișcările tectonice care au impus structura cutată și înalțimile mai mari și fragmentarea îndelungată au dus la diferențierea mai multor subunități de relief care se grupează pe două aliniamente, în vest este depresionar și în est este colinar. Subunitățile sunt separate prin șei joase sau de văi cu desfășurare transversală.

Structura geologică complexă a județului Bacău justifică prezența unor importante și variate resurse utile, care constituie baza de materii prime pentru diferitele ramuri industriale, precum: țiței, cărbune brun, gaze de sondă, sare gemă, săruri de potasiu, precum și izvoare minerale cu ape cloruro-sodice și feruginoase (Slănic-Moldova, Moinești, Tîrgu-Ocna, Sărata-Bacău etc.).

Specifice zonei sunt pânza de tarcău și litofasciesul de Tarcău. Pânza de Tarcău a apărut în Cretacic, pleogen și senonian terminal. Aceasta este încălecată de unitățile mai interne ale flișului și la rândul său încalecă peste unitățile din față. Litofasciesul intern este cunoscut drept litofasciesul de Tarcău, unde caracteristica principală o dă gresia de Tarcău masivă, grosieră

Elemente de morfometrie și morfografie

Din punct de vedere morfologic, teritoriul județului Bcău prezinta o varietate de forme generate de interacțiunea dintre forțele endogene și exogene, care se concretizează în existența munților, dealurilor și văilor.

Acțiunea agenților externi și în special a apelor curgătoare a modificat mult relieful inițial și i-a dat forma actuală, care prin caracteristicile pe care le prezintă pe anumite sectoare se poate împarți în urmatoarele unități morfologice: unitate montana, Subcarpații, Valea Siretului și Colinele Tutovei.

În județul Bacău există trei zone geografice distincte: zona montană (36%), zona deluroasă (48%) și zona de luncă și terasă (16%).

Figura 2 Harta fizico-geografică a județului Bacău

Sursă: https://pe-harta.ro/bacau/

Relieful, variat, dispus în trepte ce scad de la vest către est, este format din munți, dealuri subcarpatice și o parte din Podișul Bârladului. Între munții Trotuș-Oituz, Tarcău și Berzunț, pe valea Trotușului, se află Depresiunea Dărmănești, unde se află vechile mine de cărbune brun. Între Culmea Berzunț, în vest, și Culmea Pietricica (746m), în est, se află Depresiunea Subcarpatică Tazlău-Cașin, care este alungită de la nord către sud și închisă spre sud de masivul Oușoru (793m). Între Dealurile Subcarpatice și Posișul Bârladului se întinde de la nord la sud treapta cea mai joasă de relief din cuprinsul județului, culoarul depresionar, din lungul Siretului, cu lunci și terase.

Relieful structural este alcătuit din formațiunile presarmațiene care alcătuiesc cute faliate cuprinse într-un ansamblu structural reprezentat de un cinclinoriu lângă munte și un aticlinoriu la exterior, cutarea s-a încheiat la finele miocenului

Subcarpații se reprezintă sub forma unui uluc depresionar larg, mărginit spre est de dealuri. În nordul județului se află partea sudică a Depresiunii Cracău-Bistrița, străbătută de râurile Bistrița și Cracău. Urmează, spre sud, Depresiunea Tazlău-Cașin, pe axul căreia curg Tăzlaiele și Cașinul.

Altitudinea maximă din județ se află în Munții Tarcău, vârful Grindușu cu altitudinea de 1664m. Alte vârfuri cu altitudini ridicate sunt: vârful Nemira(1648m) și vârful Sandru Mare(1639m).

Munții Tarcăului sunt delimitați de văile Bistriței și Bicazului la nord, Damuc și Valea Rece la vest, Trotușului la sud – vest și sud și văile Tarcău și Camenca la est. Aceștia sunt alcătuiți predominant din gresii(gresia de Tarcău, dura, compactă și de vârstă paleogena). Munții Tarcău sunt mai puțini cunoscuți și vizitați comparativ cu alte unități montane. Caile de intrare coincid cu principalele văi, mai exact văile Bistriței și Trotușului. În munți se poate ajunge cu mașina sau cu trenul. Din punct de vedere geologic, Munții Tarcău se suprapun zonei flișului. Aceștia sunt caracterizați de un substrat geologic variat, format din argile, marne și gresii în alternanță cu conglomerate și calcare. Munții prezintă un relief cu înălțimi variate, cu culmi și văi împărțite în mai multe subunități: Culoarul Depresionar Bicaz – Trotuș, Culmea Griduru – Ciudomar, Culmea Muntele Lung, Culmea Goșmanu – Geamăna.

Culmea Grindușu – Ciudomar se află între Valea Trotușului și Valea Bicazului, fiind cea mai înaltă culme din Munții Tarcău. Culmea este alcătuită dintr-o succesiune de vărfuri, de la nord la sud. O parte din vârfuri sunt rotunjite și separate de șei largi, de creste de intersecție a versanților sau de sectoare cu spinări domoale.

Culmea Goșmanu – Geamăna este delimitată la vest de văile longitudinale ale Asăului și Tarcăului. Acestea ies în evidență pe lângă celelalte culmi prin marea lungime, uniformitatea și continuitatea altitudinală. Altitudinile maxime depășesc 1300m și se înregistrează în sectorul central.

Munții Nemira sunt delimitați de văile Uzului la nord, Oituzului la sud, Depresiunea Plăieși la vest și Depresiunea subcarpatică Tazlău – Cașin la est. Între văile Oituzului și Uzului se desfășoară culmea principală, cu aspect de hog- back, al carui versant estic, abrupt, domină cu câteva sute de metri culmile secundare dinspre est, numite “Plaiurile Slănicului”, cu altitudinea de 800- 1000m. Structura geologică este observată în aspectul structural al munțiilor. Se remarcă dominanța flișului extern, paleogen, care este alcătuit din roci cu duritate mare. În flișul intern, cretacic, predomină roci moi, friabile; cum ar fi gresiile calcaroase, marnele; ocupă doar partea vestică a munților. Munții Nemira au o culme principală cu păduri dese întrerupte de luminișuri largi. În sectorul nordic al munților se află cele mai multe culmi: Șandru Mare (1640m), Nemira Mica (1627m), Șandru Mic (1579m), Poiana de Vânat (1603m), Micheș (1559m), Nemira Mare (1649m), Vârful Crucii (1614m), Farcu Mic (1364m), Farcu Mare (1496m), Botul Farcului (1289m). Sectorul sudic al culmii munților marchează o scădere lentă, dar constantă a altitudinii. Din punct de vedere al aspectului, sectorul nordic apare ca o creastă, în timp ce cel sudic ca o succesiune de plaiuri largi. Munții Nemira pot și accesați din orice parte a acestora, cu multe rute de transport importante și multe trasee ușor abordabile.

Depresiunea Păieși, se mai numește și Depresiunea Cașin, dupa numele râului care o străbate. Aceasta se suprapune peste bazinul superior al râului Cașin, care este un afluent pe dreapta al Râului Negru. Depresiunea are origini tectonice și de eroziune.

Munții Berzunți sunt între Munții Tarcăului la nord, Depresiune Comănești la vest, Munții Nemirei la sud și Subcarpații Tazlăului la est. Aceasta este compusă din pânza de Tarcău, care este peste pânza cutelor mărginale care se află la contactul cu pânza subcarpatică. DE asemenea, este prezentă molasa, care reprezintă un conglomerat slab consolidat alcătuit din gresii și ciment calcaros, care îi înconjoară. Aceasta a suferit diferite procese morfogenetice la est și la vest de Munții Bermunți; în urma acestor procese au fost formate Depresiunea Comănești, fereastra geologică Oituz – Târgu-Ocna și Subcarpații Tazlăului. Din perspectivă litologică, predomină prezența stratelor masive de gresie, de Kiwa, de Tarcău și de Lucăcești. Din punct de vedere morfografic, munții se prezintă sub forma unei creste principale, orientate de la nord, nord-vest spre sud și sud-est. Din creasta principală se desprind culmi secundare, perpendiculare, numite plaiuri. Creasta principală este masivă, formată din roci dure, cu rupturi de pantă semnificative, puternic fisurate în unele sectoare unde s-au format și peșteri. Creasta este împădurită și constituie cumpăna de ape între bazinul Trotușului și cel al Tazlăului. Sub aspect morfometric, altitudinile munților oscilează între 362m (gura pârâului Vâlcele) și 984m (Vârful Măgura).Zona montană este periferică crestei principale și prezită câțiva umeri masivi și mai multe picioare.

Elemente de hidrografie

Resursele hidrografice ale județului Bacău sunt bogate și sunte reprezentate prin râuri, lacuri ți ape subterane.

Rețeaua hidrografică aparține îm totalitate râului Siret, care străbate teritoriul județului de la nord spre sud pe o lungime de circa 80km.

Rețeaua hidrografică de pe cuprinsul regiunii Bacău este deasă și aparține în întregime bazinului mijlociu al Siretului.

Ca efect al condițiilor climatice și în special al precipitațiilor, precum și al altitudinii reliefului, dezvoltarea rețelei hidrografice reprezintă diferențieri de la vest către est. În zona înaltă din vest, bogăția precipitațiilor căzute sub formă de ploaie sau zăpadă a permis formarea unei rețele hidrografice bogate și dense. De asemenea, se produce și o alimentare substanțială a pânzelor de ape subterane. Aceasta zonă este în întregime drenată de cursul inferior al Bistriței. Precum și de bazinul hidrografic al Trotușului, care ocupă peste 65% din suprafața județului. Izvoarele Trotușului sunt situate dincolo de limita județului , la intrarea pe teritoriul acestuia , debitul mediu este deja de cca. 3mc/sec.

Râul Siret (592km) străbate Moldova de la nord la sud, curgând prin regiunile Suceava, Iași, Bacău și Galați. Pe teritoriul regiunii Bacău, pe o lungime de 200km, acest râu deschide un culoar larg între Subcarpați și Podișul Moldovei. Afluenșii de pe partea dreaptă îi aduc un volum important de ape asigurându-i debitul relativ ridicat în timpul anotimpului cald. Cea mai mare cantitate este adusă de Bistrița, apoi Moldova și Trotuș.

Bistița este cel mai mare dintre afluenții Siretului. Din cei 279 km ai săi, 144 km îi parcurge pe teritoriul regiunii Bacău. În drumul ei, Bistrița primește mai mulți afluențirepezi, cu ape înspumate.

Râul Moldova (205km) izvorăște din Obcinele Bucovinei. Acesta intră în regiunea Bacău la nord- vest de Timișești, coborând pe o vale frumoasă și liniștită, către Roman, lângă care se varsă în Siret.

Trotușul(149km) curge în partea de sud-vest a regiunii. El izvorăște din Munții Ciucului și traversează, în drumul lui, 129km prin regiune.

Afluenții Trotușului , fie că au ferastruit culmile înalte ale munților (Sulța, Ciobănuș, Asău, Uz, Oituz, Tăzlaiele superioare), fie că au sculptat o întinsă depresiune subcarpatică (Tăzlaiele pe cursul lor inferior, Tazlăul unit, Cașinul). În zona Onești se află o adevărată piață de adunare a unor cursuri de apă, după care acestea, unite, formează Trotușul inferior.

Valea Trotușului se înscrie într-un vast spațiu depresionar (Onești – Cașin) la ieșirea din munți, la vest de Târgu- Ocna. În această regiune este un sistem de câte 3-5 terase ale Trotușului, Uzului, Slănicului, Cașinului și Tazlăului. Pe aceste fluvii se află majoritatea așezărilor umane din zonă, cele două orașe, platformele industriale și suprafețele agricole

Afluenții Siretului din partea de est a județului au lungimi și suprafețe ale bazinelor de recepție mici și prezintă caracter torențial specific colinar. Tot aici întâlnim și unii afluenți ai Bârladului (Berheci, Pereschiv, Zeletin, Tutova), care prezintă aceleași caractere de torențialitate.

Alimentarea rețelei hidrografice se face în principal din ploi și din topirea zăpezilor. Alimentarea din subteran deține o proporție de 30% în zona înaltă și 10-15% în coline, unde râurile mai mici seacă în perioadele secetoase. Predominarea alimentării pluvionivale a râurilor imprimă caracterul torențial al regimului acestora, chiar râurile mari (Siret, Bistrița, Trotuș) prezintă un astfel de regim.

În urma ploilor puternice se produc viituri mari. În timpul viiturilor se produc inundații care afectează suprafețe relativ întinse și produc importante pagube materiale. Amenajarea cursului inferior al râului Bistrița a introdus modificări esențiale în regimul hidrologic al acestuia.

În teritoriul județului se întâlnesc două tipuri genetice de lacuri lac de baraj natural și antropice.

Lacul Bălătău, situat pe un afluent al Uzului- Izvorul Negru- s-a format prin bararea cursului acestuia în urma unei alunecări de teren produsă în anul 1883. Are o lungime de 1km și un volum de apa de cca. 0,5 milioane mc. Lacul se află într-un evident proces de colmatare.

Pentru valorificarea poențialului hidroenergetic, odată cu dezvoltarea economică a țării, s-au amenajat pe cursul inferior al Bistriței lacuri de acumulare de mărimi diferite Gârleni(5,08mil. mc) , Racova (8,65 mil. mc.), Șerbănești (6mil. mc.). O altă categorie de lacuri sunt cele amenajate in vederea asigurării necesarului de apă pentru mari platforme industriale ( Valea Uzului- 90 mil. mc. și Belci- 12 mil. mc.). Numeroase acumulări s-au amenajat pentru interese agropiscicole pe întreaga suprafață a județului.

Lacul de baraj antropic Poiana Uzului a fost amenajat între anii 1965 și 1973 prin bararea apelor râului Uz, amonte de Dărmănești. Barajul are înalțimea de 84m, lungimea de 507m, iar lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334hectare și un volum de 98 milioane metri cubi. Adâncimea maximă a lacului este de 64,7m. Din acest lac se alimentează orașele Dărmănești, Comănești, parțial Bacău, Dofteana, Târgu Ocna și Onești.

Figura 4 Harta rețelei hidrografice

O importanță deosebită o au și apele subterane, care prin calitățile lor fizico-chimice și organo-leptice sunt din ce in ce mai solicitate pentru alimentarea cu apă a centrelor urbane și a marilor consumatori.

Rezervele de apă subterană au o extindere variabilă areală și în profunzime, în funcție de structura și litologia zonelor. Ele sunt cantonate atât în depozite de suprafață și au un caracter freatic, cât și în orizonturi purtătoare aflate la adâncimi mari. Se întâlnește și o a treia categorie de ape subterane, acelea care umplu fisurile și golurile rocilor dure și impermeabile din zona montană.Pânzele de apă freatică au o mare dezvoltare în albiile majore și terasele râurilor și apar adesea la zi sub formă de izvoare. Alimentarea lor se face fie prin infiltrația directă a apelor meteorice, fie prin schimb reciproc cu râurile. Ele prezintă mare importanțăpentru menținerea debitelor râurilor în perioadele secetoase și mai ales pentru alimentări cu apă datorită calităților acestora.

În zonele colinare și piemontane au fost interceptate și ape subterane de adâncime, cuprinse între orizonturi impremeabile.

Preponderența rocilor dure și impremeabile face ca în zona muntoasă și uneori în Subcarpați apele subterane să fie cantonate în fisurile și golurile dintre roci. În anumite condiții, apele din fisuri pot avea grade diferite de mineralizare, fiind cunoscute ca atare(Slănic-Moldova, Sărata). Ele prezintă calități terapeutice și sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Elemente de climatologie

Județul Bacău se încadrează într-o unitate climatică de nuanță continentală, cu ierni reci și veri călduroase și cu o predominare a circulației atmosferice dinspre nord și nord-vest. Realieful prin înălțare, fragmentare și expunere introduce însă numeroase nuanțe locale.

Temperatura medie anuală a aerului variază între 4o- 6o în zona muntoasă din vest și 8o- 9o în est.

Luna cea mai călduroasă este iulie, cu valori cuprinse între 12o C și 20o C. Maxima absolută a fost de 40,8oC (Târgul Ocna- 10 iulie 1955).

Iernile sunt geroase, temperatura medie a lunii ianuarie fiind cuprinsă între -7o C și -4o C. Cea mai coborâtă temperatură măsurată până în prezent a fost de -32,5oC la Bacău, la 20 februarie 1954.

Oscilațiile climatice au o amploare mare atât ca efect al circulației generale a atmosferei, cât și al influențelor inversiunilor termice. Schimbările rapide de fonturi atmosferice în perioadele de tranziție – primăvara și toamna- favorizează producerea brumelor târzii și respectiv timpurii.

Vânturile predominante sunt cele dinspre nord – est și nord, dar nu lipsesc nici cele dinspre esti și sud- est. Vânturile dinspre est sunt foarte uscate și calde vara și foarte reci iarna, fiind prezent și crivățul.

Regimul precipitațiilor prezintă cantități mici iarna și mari vara. În ansamblu, lunile extreme din acest punct de vedere sunt februarie- din punct de vedere al cantităților minime- și iulie – din punct de vedere al cantităților maxime. Cantitățile anuale de precipitații sunt cuprinse între 800-1000mm în zona înaltă din vest și 500-600 mm în est.

Luate ca valori anuale, cantitățile de precipitații sunt relativ mari, dar repartiția lor neuniformă în timp face ca în unele perioade, mai ales toamna, să se resimtă seceta. Aceasta impune luare de măsuri pentru combaterea efectelor dăunătoare.

În funcție de varietatea condițiilor locale, pe cuprinsul județului Bacău putem distinge subunități deosebite din perspectiva aspectelor climatice. În zona montană den vest, temperaturile sunt mai coborâte, cantitățile de precipitații mai mari și se produc frecvent inversiuni termice. O tendință de îndulcire o reprezintă climatul din zona subcarpatică, pentru ca apoi să treacă spre nuanțe excesiv continentale în Colinele Tutovei.

Forma de culoar larg a Văii Siretului impune o dirijare nord- sud a circulației atmosferice, aducând dinspre nord masele de aer mai rece. Și aici sunt frecvente inversiunile termice.

Elemente de biogeografie

Din totalul suprafeței județului , cca. 40% este acoperită de paduri și zăvoaie, iar 52% o reprezintă terenuri cu destinație agricolă.

Flora de plante superioare județului Bacău cuprinde cca. 1600 specii (44% din flora țării), iar vegetația este alcătuită din aproximativ 200 de asociații vegetale (80% din cele existente îm Moldova). În afară de plantele existente în flora spontană au mai fost inventariate în parcurile și localitățile județului peste 150 de specii de plante lemnoase, exotice și de decor.Dintre plantele mai rare se regasesc următoarele: Sedum cepaea, Carduus kerneri, Taraxacum hoppeanum, Archillea lingulata, Trifolium lupinaster, Chimaphilia umbellata, Astragalus pseudopurpureus etc.

Specii caracteristice doar pentru județul Bacău sunt speciile endemice de mur( Rubus ocnensisși Rubus măgurensis). Se mai întâlnesc și specii adevntive rare cum ar fi Impatiens roylei, Cymbalaria muralis, Virga strigosa etc.

Vegetația este grupată pe mai multe zone, în funcție de complexul condițiilor fizico- geografice:

Zona pădurilor, care acoperă suprafețele cu altitudini mai mari și care se subdivide în mai multe etaje: etajul molidului, etajul fagului, etajul gorun- stejar.

În zona pădurilor, sub arborii propriu-ziși, se dezvoltă o vegetație de arbuști și plante ierboase, cum ar fi cătina argintie(Hippophaetum rhamnoidis), salcia căprească(Salix caprae), socul de munte(Sambucus racemosa), zmeurul( Rubus idaeus) pentru zona montană, iar pentru zona de silvostepă sunt porumbul( Prunus spinosa) și păducelul( Cratageus monogyna).

Padurile de molid predomina in muntii Tarcaului.

Pe culmile cele mai înalte ale munților se dezvoltă pășuni subalpine cuprinzând păiuș(Festuca supina), țepoșică(Nardus stricta), uneori afin și jnepeniș.

Vegetația de pajiști cuprinde specii de festucă roșie(Festucetum rubrae montanum), iarba vântului( Agrostetum tenuis) în zona montană, în zona de dealuri și podișuri mai înalte se întâlesc ovăscior(Arrhenatheretum elatioris), păiuș și pieptănăriță(Cynosuretum). Iarba bărboasă(Andropogonetum ischaemi), păiuș de stepă( Festucetum valesiacae) și fîniță(Poetum bulbosae) se întâlnesc în Colinele joase ale Tutovei. Pe luncile râurilor cresc salcii(Salix), răchiți, răchițică, stuf, , pipirig, papură și rogoz. Dintre plantele submerse amintim penița(Myriophyllum) și broscărița(Ptametum).

Fauna pădurilorde munte este bogată în multe specii de valoare cinegetică: cerbul(Cervus elaphus), ursul(Ursus arcotus), cocoșul de munte(Tetrao urogallus), ierunca păstrăvi(Salmo trutta). Alte animale din zona montană mai sunt râsul(Lynx lynx), lupul (Canis lupus) și vulpea (Canis vulpes), iar dintre păsări, forfecița(Loxia curvirostra), alunarul(Nucifraga caryocatactes), corbul(Corvus corax), pițigoiul de munte(Parus montanus), pitulicea(Phylloscopus collybita) etc. Tot în etajul pădurilor de munte mai traiesc și o serie de reptile, cum ar fi șopârla de munte (Lacerta vivipara), vipera (Vipera berus), broasca brună (Rana temporaria) și tritonul (Triturus alpestris).

În pădurile de fag, carpen și gorum se întâlnesc mamifere ca veverița (Sciurus vulgaris), jderul (Martes martes), mistrețul (Sus scrofa), viezurele (Meles meles), căpriorul (Capreolus capreolus) și păsări, sturzul (Turdus viscivorus), ciocănitoarea (Pica pica).

În tufișurile și în pădurile din colinele joase se întâlnesc vulpea, iepurele (Lepus europaeus) și numeroase păsări: privighetoarea (Luscinia luscinia), pupăza (Upupa epops), silvia (Sylvia communis), pitulicea (Troglodytes troglodytes), mierla (turdus merula), gaurul (Sturnus vulgaris), dumbrăveanca (Coracias garrulus). Mai trăiesc o serie de reptile și amfibieni ca șarpele de sticlă (Anguis fragilis), șarpele de pădure (Coronella austriaca), șarpele de casă (Natrix natrix), șopârla (Lacerta agilis), brotăcelul (Hyla arborea), broasca țestoasă (Emis orbicularis), buhaiul de baltă (Bombina bombina), precum și pești în apele curgătoare cu viteze mici și lacuri, știuca (Esox lucius), crapul (Cyprinus carpio), bibanul (Perca fluviatilis) și plătica (Abramis brama).

Elemente de pedologie

Datorită diversității mari a reliefului, a substraturlui geologic și climei, solurile de pe teritoriul județului Bacău sunt foarte variate, cuprinzand cca. 60 de tipuri și subtipuri. Dintre cele mai extinse ca areal sunt: solurile montane podzolice și brune acide de pădure, solurile brune podzolice de pădure.

Solurile montane podzolice și brune acide de pădure sunt răspândite în treimea vestică a teritoriului pe formele cele mai înalte de relief, acoperite în general cu păduri. Acestea au o reacție puternică, adică un slab conținut de humus și o saturație în baze sub 50%. Sunt formate mai ales pe gresii și luturi, prezintă frecvente procese de pseudogleizare și un drenj insuficient. Pe aceste soluri se dezvoltă în general pădurile de conifere și amestecate.

Solurile brune podzolice de pădure acoperă mai ales relieful subcarpatic, dezvoltându-se în zona pădurilor de fag și în general în foioase amestecate. Se mai întâlnesc și pe porțiunile cele mai înalte din Colinele Tutovei. Aceste soluri s-au format pe gresii și nisipuri, în care orizontul freatic se află la o adâncime mai mare. De asemenea, s-au mai format pe marne, argile și luturi, acolo unde acestea au fost mai răspândite. Și aceste soluri prezintă un drenaj insuficient, o reacție moderat-slabă acidă, un conținut mediu de humus și o saturație în baze de 65-88%. Pe aceste locuri cresc păduri de foioase, dar se pot practica și culturi de cartofi.

Solurile de pădure brun-cenușii și cenușii podzolice se întâlnesc mai ales în Colinele Tutovei, unde clima este mai uscată, vegetația este alcătuită din pășuni și gorunete. Sunt formate pe luturi, argile și roci loessoide. Au o reacție slab acidă, un conținut mediu de humus și un grad ridicat de saturație în baze(peste 75%). Aceste soluri se pretează cel mai bine pentru culturi agricole. În jurul localităților Onești, Târgu-Ocna și Moinești, pe marne și argile calcaroase se dezvoltă rendzine și pseudorenzine, precum și soluri de fâneață umedă.

Pe interfluviile largi și pe terase o mare extindere o au cernoziomurile levigate, care sunt utilizate aproape excusiv pentru agricultură.

Dintre solurile cu areale mai mici de răspândire, dar care totuși prezintă importanță, se mai întâlnesc regosolurile și solurile erodate întâlnite pe versanții mai abrupți din Colinele Tutovei și Subcarpați, solurile cernoziomice de pe unele terase mijlocii și solurile aluviale din luncile râurilor. Dacă regosolurile și solurile erodate necesită lucrări importante de îmbunătățire a fertilității, cernoziomurile și solurile aluviale sunt fertile și pe acestea se cultivă diverse plante. În lunci, o mare dezvoltare o poate lua legumicultura.

Capitolul III. Scurt istoric al cercetării

Documentarea pentru realizarea acestei lucrări de licență a fost realizată atât din punct de vedere teoretic, cât și practic/pe teren.

Documentarea teoretică a constat în citirea și anaizarea unor documente, cărți și articole geografice, culturale și istorice. Aceste documente constau atât în monografii ale județului, cât și în articole actuale cu tema culturală. Au fost analizate și date preluate de la Institului Național de Statistică în legătură cu numărul de structuri de cazare existente și cu numărul de turiști care vin să viziteze județul. Pentru o analiză corectă a potențialului cultural al județului Bacău am realizat și un chestionar petru rezidenții județului. Pentru realizarea hărților au fost preluate date de pe geo-spațial și geofabrik.

Documentarea practică a fost concepută pe teren, mai ales prin vizualizarea obiectivelor culturale și evenimentelor din județ menționate în documentele scrise. De asemenea, acest tip de documentare a fost și prin vizitarea anumitor obiective, mai ales prin discuții cu ghizii și cei care cunosc locul.

Documente scrise în care apar informații și despre zona în care acum este județul Bacău apar încă din scrierile antice ale lui Herodot, Straborn, Pompeius și alții. Aceste prime informații sunt legate de mediul fizico-geografic. În Evul Mediu apar de asemenea informații cu caracter geografic, însă mai apar și referitoare la așezări, drumuri în cronicile moldovene ale lui Grigore Ureche, Miron Costin și ale lui Ion Neculce. Primele cercetări în domeniul geologic au fost făcute de Grigore Cobălcescu în anul 1883, acesta a avut precizări asupra Sarmatianului din Platforma Moldovenească. Au mai fost și alții care au cercetat partea geologică cum ar fi: T. Badrabur, P. Giurgea, S. Athanasiu, H. Grozescu, T. Polonic, N. Geamănu, I. Drăghici, Grigore Posea.

Pe plan istoric și cultural, autori care au scris despre județul Bacău, despre orașe sau zone ale județului au fost: Iulian Antonescu, Mihai Bențea, Mirela Burduchi, Liviu Chiscop, Cornel Galben, Eugen Șendrea. Pe lângă acești autori, au mai fost scoase cărți cu temă culturală de anumite instituții, documente despre istoria anumitor clădiri importante din județ.

Capitolul IV. Biserici și mânăstiri

În județul Bacău se află multe obiective turistice religioase, multe dintre bisericile și mânăstirile din zonă fiind construite de Ștefan cel Mare sau de urmașii acestuia. Edificiile religioase sunt spectaculoase, multe fiind înconjurate de peisaje de poveste.

Biserica Precista din Bacău, construită între anii 1940 – 1491 de către Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, reprezintă un monument reprezentativ pentru grupul bisericilor din oraș ridicate de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Aceasta are hramul “Adormirea Maicii Domnului” și a fost construită ca biserică a caselor domnești unde rezida ctitorul, fiind o componentă a Complexului Arhitectonic al Curților Domnești din Bacău. Biserica, împreună cu fundația Casei Domnești și a Turnului locuință, face parte din Ansamblul Medieval.

Figura 6 Biserica Precista

Biserica este foarte bine proporționată, pe un plan triconic, cu pronaos supradimensionat în lărgime și cu turlă pe naos. Aceasta are lungimea de 25,7 m și lățimea de 8-9 m. Pronaosul are formă pătrată și are intrarea pe latura de vest. Peretele despărțitor dintre naos și pronaos a fost înlocuit cu o arcadă largă. Plastica monumentală a fațadelor rezultă din alăturarea diferitelor materiale de construcție: piatră brută, piatră fățuită și cărămidă. De asemenea, imprsionant este și jocul de arcade, firide și ocnițe. Pictura din interiorul bisericii efectuată pentru prima oară în anul 1854, refăcută de mai multe ori în secolul al XIX-lea, curățată in anul 1933 și restaurată în anul 1966 nu a mai rezistat timpului. În acest scop, între anii 1986-1989, s-au efectuat lucrări de repictare a bisericii în tehnica fresco, de către pictorii bucureșteni Vasile cel Mare și Constantin Apostol. În interiorul bisericii se păstrează o lespede de mormânt din anul 1496, decorată cu rozete gotice.

La data de 1 iulie 1907, Biserica Precista din Bacau este declarată monument istoric. Aceasta a fost restaurată și adusă la formele inițiale cu prilejul lucrărilor din 1912, 1919, 1924 – 1925. In anul 1924, Comisiunea Monumentelor Istorice a inceput lucrari de restaurare la acest monument, în vederea refacerii ei in forma originală, sub conducerea arhitectului George Sterian. Lucrările au fost terminate in anul 1933.

În exteriorul bisericii, în partea de est, cu sprijinul Direcției Monumentelor Istorice au fost restaurate, în aer liber, ruinele Casei Voievodale și a Turnului de apărare a Curții domnești. Efectuarea lucrărilor de restaurare și conservare a complexului medieval Precista și comemorarea a 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan cel Mare a oferit ocazia resfințirii Bisericii Precista, în ziua de 27 iulie 2004.

Biserica de la Borzești este un edificiu de proporții monumentale, ctitorie a lui Stefan cel Mare și Sfânt și a fiului său, Alexandru a fost construită între anii 1493-1494, având hramul “Adormirea Maici Domnului”.Aceasta este construită în stil moldovenesc, cu un plan dreptunghiular, fără turlă și cu o bogată decorație a fațadelor rezultată din îmbinarea rafinată a pietrei brute, cărămizilor și a ceramicii smălțuite- de culoare verde, galbenă, cafenie și portocalie- din jocul de arcaturi oarbe și firide, ca și din elementelede piatră profilată în stil gotic.

Figura 9 Biserica Borzești

Lungimea bisericii este de 26,2 m și lățimea de 10,3 m. Prin intrarea situată în axul fațadei de apus a bisericii se ajunge într-un pronaosamplu, despărțit de naos printr-o ușă, naosul fiind mult mai mic și mai slab luminat. Soclul bisericii este din piatră brută, colțurile fiin marcate de pietre cioplite, de dimensiuni mari.

Această biserică a fost reparată și restaurată de mai multe ori, în 1904 – 1905 și 1924, însă restaurarea definitivă s-a făcut în 1952.

Mânăstirea Cașin, care se află în comuna cu același nume, a fost construită de Gheorghe Ștefan Voievod și a fost ridicată între 1656-1657, care a ctitorit biserica – cu hramul “Sf. Arhangheli” – paraclisul și câteva chilii.

Figura 11 Mânăstirea Cașin

Întregul ansamblu, prevăzut cu case domnești, chilii, zid de împrejmuire și turnuri, este terminat la sfârșitul secolului XVII-lea de Patriarhia din Ierusalim. Până astăzi, s-au păstrat doar turnul porții și biserica afectată de o serie de tranformări. Aceasta este zidită în întregime din întregime din piatră fălțuită, biserica mânăstirii este o replică simplificată a bisericii Golia din Iași, atât ca plan, cât și prin decorațiuni. Zidul de incintă datează din 1820-1830.

Mânăstirea Tisa se află la 25km de orașul Bacău, pe drumul spre Vaslui, fiind în estul satului Tisa- Silvestri. Prima atestare documentară a existenței un edificiu religios în zonă este la data de 13 aprilie 1729. Biserica de lemn din satul Tisa avea hramul Adormirea Maicii Domnului. În anul 1809 schitul Tisa Silvestrii avea șapte călugări și aparținea de eparhia Romanului. Schitul a dispărut în anul 1864 când au fost secularizate averile bisericești. În anul 1993 au început refacerea vieții monahale. În incinta Mânăstirii Tisa Silvestri a fost construit un nou complex monastic. Acest complex nou include biserica mare cu hramul Buna Vestire, stăreția, corpul de chilii, arhondaricul și biserica veche. Astăzi, pe locul vechii biserici s-a ridicat troița.

Biserica este construită în principal în stilul moldovenesc și cu pictura mânăstirii în tehnică fresco. Biserica are o formă tradițională, fiind compusă din naos, pronaos și pridvor.

Mânăstirea Ciolpani este situată în apropierea orașului Buhuși, pe lângă mânăstirea Runc. Biserica a fost construită în locul unde, cu multe secole în urmă, un ostaș din oastea domnitorului Moldovei a întemeiat un schit de călugări. În anul 1730, a fost construită o bisericuță din lemn de stejar deoarece schitul era într-o stare de degradare.

Figura 12 Mânăstirea Ciolpani

Mânăstirea este una dintre cele mai mici lăcașuri de cult din Moldova. Biserica are planul treflat, absidele laterale sunt pe trei laturi și absida altarului pe cinci laturi. Pe ancadramentul sculpturii ușii de la intrare sunt sculptate în lemn două inscripții în alfabetul chirilic: prima este din 1730, când a fost ctitorită biseirca și a doua dn anul 1846, când a fost șindrilită.

Mânăstirea a avut parte de mai multe renovări de-a lungul timpului, ultima fiind cea care a adus construcția la planul inițial, fără pridvor și fără turnul cu clopotniță. În anul 1969 a fost repictat iconostasul bisericii, restul icoanelor au fost pictate în secolele XVIII – XIX. Clopotnița este construită din pietre pătrate, având trei etaje și fiind la aproximativ 30m de biserica mare.

În incinta mânăstirii se află o parte din moaștele Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum, fiind singura mânăestire din România care poartă hramul bisericii.

Mânăstirea Răducanu din Târgu-Ocna, a fost zidită de Nicolae Buhuș, mare logofăt, în anul 1664, având hramul Buna Vestire, reprezintă un monument reprezentativ pentru barocultârziu moldovenesc. Aceasta a fost refăcută și împodobită de Radu Răducanu Racoviță, mare logofăt la 1762, de unde îi vine și numele.

Biserica este pe un plan triconc, cu turlă pe naos și cu turn-clopotniță pe pridvorul vestic. Pictura și sculptura sunt de o deosebită valoare artistică. În pridvorul bisericii, pe peretele din stânga intrării în pronaos, se găsește piatra funerară a arhimandritului Procopie – 1851. Tot in pridvor, pe peretele vestic, se întâlnește o lespede de marmura, datând din 3 decembrie 1711. În incinta ei se află mormântul lui Costache Negri. Biserica Răducanu este singura biserică cu text francez în pisania din 1762, dovadă că marele logofăt Radu Racoviță era un boier cult pentru vremea sa și bun cunoscător al treburilor politice. Acest text francez se potrivește uimitor și cu destinul omului politic Costache Negri.

Din anul 1998, sub îngrijirea preotului paroh Vasile Pantiru, s-a refăcut exteriorul bisericii – fațada și acoperișul – și se vor demara lucrările de restaurare în interior, inclusiv pictarea bisericii.

Mânăstirea Bogdana se află în comuna Ștefan cel Mare și a fost construită în anul 1670 de marele logofăt Solomon Bârlădeanu. Biserica a fost construită în timpul domniei lui Gheorghe Ștefan și are hramul „Sf. Treime”. Aceasta a fost refăcută în 1755 de Episcopul Ioanichie deoarece a fost surpată la cutremur.

Biserica mânăstirii este de plan triconc, cu turlă pe naos. Ca un element deosebit, se remarcă o cameră de refugiu prevăzută cu ferestre de tragere, amplasată deasupra pridvorului vestic. Biserica nu a fost pictată inițial, pictura datând din anii 1985-1986. Consolidată și restaurată începând din 1977, mânăstirea dispune de o bogată colecție de obiecte de artă veche bisericească.

Mânăstirea Cotumba este situată în comuna Agăș și a fost ctitorită de vornicul Grigore Cupenski în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII – lea, având hramul Sfintei Treimi. Aceasta este localizată în apropierea pasului Ghimeș care face legătura cu Ardealul. Mânstirea a fost ridicată de către domnitorii Moldovei cu scopul unui popas al negstorilor și al călătorilor. Biserica de zi a mânăstirii a fost ridicată în anul 1766, iar din anul 1864 a devenit biserică de mir. Mânăstirea a fost reînființată în anul 1994, cu maici aduse de la Mânăstirea Brâncoveni, din județul Olt.

Figura 16 Mânăstirea Cotumba

Mânăstirea Runc se află în orașul Buhuși, fiind construită de voievodul Ștefan cel Mare, după ce acesta a câștigat bătălia de la Gura Orbciului. În cadrul mânăstirii se află două biserici, cea veche care a fost ridicată de Ștefan cel Mare în 1695 și actuala biserică care a fost zidită în anul 1760 de către boierul Ionașcu Isăcescu.

Pe lângă mânăstirile și bisericile menționate mai sus, în cadrul județului mai există multe alte edificii religioase, atât vechi cât și noi. În prezent încă se lucrează la Catedrala Înălțarea Domnului din municipiul Bacău, aceasta fiind a treia cea mai mare din țară.

Capitolul V. Cetăți, case memoriale, castele

Pe lângă multitudinea de obiective turistice religioase, în județ se află și multe obiective culturale. În județul Bacău s-au născut și au trăit importante personalități care au contribuit substanțial în mediul cultural, dar care au contribuit și la dezvoltarea altor domenii: George Bacovia, Vasile Alecsandri, Radu Beligan, Nicu Enea, Solomon Marcus, familia Ghika, familia Știrbei etc. Datorită acestor personalități de seamă, județul poate fi considerat că deține un important patrimoniu cultural care, din păcate, nu este cunoscut și valorificat.

Obiective turistice culturale ce se află în județ sunt: case memoriale (Casa memorială a pictorului Nicu Enea din Bacău, Casa memorială a poetului George Bacovia din Bacău, Casa memorială a economistului, statisticianului și agronomului Ion Ionescu de la Brad în comuna Negri, Casa memorială a naturalistului Ion Borcea din satul Racova), castele și case vechi (Castelul Roșu din Hemeiuș, Palatul Ghika din localiatatea Comănești, Castelul Știrbei din Dărmănești, Casa Rosetti din localitatea Căiuți, Casa Tescanu în localitatea Tescani) și muzee (Muzeul de Arheologie- Istorie, Muzeul de Istorie Buhuși, Muzeul de Artă, Galeriile Alfa, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Artă Populară Vasile Heisu Răcăciuni, Colecția de artă populară Vasile Heisu Răcăciuni).

În județ sunt și multe statui și nusturi ale personalităților de seamă ai țării: Statuia poetului George Bacovia, operă a sculptorului C. Popovici(1972), situată în centrul orașului Bacău; Bustul lui Mihail Kogalniceanu (orașul Bacău); Bustul lui Vasile Alecsandri (orașul Bacău); Bustul lui Constantin Ene (orașul Bacău); Bustul lui Alexandru Ioan Cuza, realizat in 1912 de sculptorul Th. Vidali (localitatea Răcăciuni); Bustul lui Spiru Haret, realizat în 1912, de Friederik Stork; Bustul lui Gheorghe Donici, realizat de sculptorița Pia Slătineanu, localitatea Ștefan cel Mare; Bustul lui Costache Negri, realizat de sculptorul Dimitriu- Bârlad (orașul Târgu Ocna).

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” este organizat în unsprezece secții: Muzeul de Arheologie- Istorie, Muzeul de Istorie Buhuși, Muzeul de Artă, Casa Memorială „Nicu Enea”, Casa Memorială „George Bacovia”, Galeriile Alfa, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Artă Populară „Vasile Heisu” Răcăciuni, Colecția de artă populară „Vasile Heisu” Răcăciuni.

Cel mai important obiectiv cultural al municipiului Bacău, probabil și al județului, este reprezentat de Casa Memorială “George Bacovia”. Micuța casă se află în apropierea statuii lui Ștefan cel Mare și în imediata vecinătate a liceului care i-a purtat numele (actualul colegiu Ferdinand I), pe strada George Bacovia, la numărul 13.

George Bacovia, pe numele său real, Gheorghe Vasiliu, a fost un important poet simbolist român, care a avut opere de multiple ipostaze stilistice. Volumele sale de poezii au fost traduse în numeroase limbi și au avut multiple ediții. De asemenea, acesta a fost unul din întemeietorii revistei Ateneu și a desfpșurat o intensă activitate de promotor al culturii. Datorită valorii creației sale, drept recunoștință pentru poetul băcăuan, liceul în care acesta a învățat și a predat desen, teatru municipiului Bacău, Universitatea “George Bacovia”, școala generală numărul 27 Bacău și biblioteca din Buhuși îi poartă numele. Familia poetului s-a mutat în actuala casă memorială în primăvara anului 1906. Atunci, poetul era student la Facultatea de Drept din București și într-o vacanța când a venit acasa a scris Note de primăvară, una dintre cele mai sensibile ode ale literaturii românești. Casa memorială “George Bacovia” a fost deschisă publicului în anul 1971. Clădirea datează din ultimul deceniu al secolului XIX și în aceasta se găsesc obiecte personale și piese de mobilier care au aparținut poetului. Sunt vizitabile toate cele cinci încăperi ale casei, unde sunt expuse manuscrise originale, mărturii reprezentative, documente și piese de patrimoniu.În salonul casei se află vioara, pianul și portretele părinților poetului – Zoe și Dimitrie Vasiliu. În incinta casei memoriale se mai poate viziona un documentar în care este surprins poetul și se poate asculta o înregistrare cu acesta în timp ce recita din versurile sale. În grădina casei poetului se pot observa și admira sculpturi care aparțin artiștilor contemporani.

Casa Memorială „Nicu Enea” face parte din Complexul Muzeal Iulian Antonescu, aceasta este casa în care a stat pictorul împrună cu soția sa. Nicu Enea, care a trăit între anii 1897 – 1960, a fost un reprezentativ pictor băcăuan, născut în satul Valea Arinilor, în comuna Lucăcești. A fost absolvent al Școlii de Arte Frumoase din București, unde a studiat împreună cu G. D. Mircea, C. Artachino, Fr. Strorck și C. Ressu. Operele sale au fost expuse în zece expoziții personale și în numeroase alte expoziții de grup.

Casa a aparținut familiei soției pictorului și a fost donată după moartea lui Nicu Enea complexului muzeal. Colecția din casa memorială este compusă din lucrările și obiectele pictorului, donate de soția sa, Elvira Enea în anul 1960. Din toată colecția pictorului donată, doar 54 de picturi sunt expuse în casa memorială, formată din trei camere.

Alături de picturi, în casa memorială se mai găsesc mobilier, obiecte personale și câteva lucrări de sculptură realizate de pictor. În expoziția permanentă se poate cunoaște oprea lui Nicu Enea, a cărui afirmare se suprapune cu o perioadă tulburătoare și productivă în istoria artei românești, mai exact perioada interbelică. În cele trei camere în care a fost repartizată expoziția are o tematică variată (peisaj, natură statică, nud, portret, compoziție) care acoperă integral registrul de expresie al artistului.

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, respectiv secțiile Muzeul de Istorie și Muzeul de Artă, a fost înființat de istoricul și muzeograful căruia îi poartă numele în anul 1957 împreună cu puțini colaboratori ai istoricului. Deși la înființarea muzeului nu erau exponate de patrimoniu, de-a lungul anilor prin cercetări de teren, achiziții și donații, s-a acumulat un valoros patrimoniu. Astefel, în anul 1977, numărul exponatelor cu valoare istorică și arheologică ajunsese la 18.709, iar în prezent, complexul dispune de peste 35.000 de obiecte de patrimoniu. Muzeul prezintă bogatele tradiții de luptă revoluționară și progres social ale populației de pe meleagurile băcăuane. Ca urmare, prin cercetări arheologice și de arhivă, prin achiziții și donații, s-a acumulat un valoros și bogat patrimoniu de obiecte istorice și de artă. Acest patrimoniu muzeal impresionant a fost realizat prin aportul specialiștilor băcăuani. În incinta muzeului sunt expuse piesele descoperite în stațiunile arheologice paleolitice Buda și Lespezi, în cele neolitice Găiceana, Aldești- Onișcani, Podei – Tărgu Ocna, sau în cele mai recente de la Fulgăriș – Pîncești. De asemenea, se mai întâlnesc descoperirile făcute în Răcătău, Răcăciuni, Bărboasa, Valea Seacă sau Oncești care datează din epoca bronzului; mai sunt exponate care datează și din epoca fierului descoperite la Căbești, Găiceana, Slobozia- Oncești, Brad-Negri, Gioseni, Targu Ocna și Moinești.

O importanță deosebită o au obiectele din perioada clasică a civilizației dacice găsite pe teritoriul celor două stațiuni arheologice de o importanță deosebită a județului, Răcătău – Tamasidava și Brad – Zargidava. Printre exponatele muzeului se mai găsesc tezaurele monetare romane de la Ardeoani, Blăgești, Itești, Oncești, Măgura (cu peste 2800 piese), descoperirile din perioada formării poporului român de la Bacău, Căbești, Oncești și tezaurele monetare de la Horgești și Prăjești. Exponatele care aparțin din Epoca Medievală ocupă un loc aparte în cercetările specialiștilor băcăuani deoarece municipiul județului a fost, pentru o perioadă, una dintre reședințele voievozilor moldoveni. Cercetările efectuate la curtea domnească, care au fost începute chiar de Iulian Antonescu, au oferit interesante piese de patrimoniu și un vast material de studiu. Pe lângă aceste cercetări, au ai fost descoperiri și la Mânăstirea Cașin, Adjudul Vechi, Târgu Trotuș, Faraoani. Nu lipsesc exponate nici din epocile modernă și contemporană, muzeul deținând numeroase documente și obiecte ale epocilor respective, undele având o importanță istorică deosebită. O parte din aceste piese au apaținut familiilor lui Mihai Sturdza, Costache Negri, Alexandru Ioan cuza și Mihail Kogălniceanu. În prezent, muzeul are obiecte care au aparținut primului său director, Iulian Antonescu, donate de către soția acestuia, Eugenia Antonescu. Aceste obiecte formează o expoziție aparte dedicată istoricului.

Cetățuia dacică Tamasidava- situată pe terasa stângă a râului Siret, în punctul numit Cetățuia, la cca. 3km de localitatea Răcătău. Localitatea Horgești este situată pe malul stâng geografic al Siretului, la sud de municipiul Bacău, între localitățile Răcătău și Pancești fiind în apropierea cetății dacice Tamasidava. Cetatea a fost atestată documentar în data de 5 aprilie 1442. Datorită descoperirilor arheologice, a fost dovedit faptul că acest teritoriu a fost locuit continuu încă dinaintea cuceririi Daciei de către romani. Au fost descoperite obiecte de ceramică din perioada respectivă , cât și tezaure din epoca bizantină.

Catățuia dacică Zargedava este situată pe terasa stângă a râului Siret, în partea de sud-vest a satului Brad. Localitatea Brad din comuna Negri este situată la 25 km de Bacău, fiind așezată pe malul stâng geografic al Siretului. În localiate au fost descoperite numeroase vestigii geto- dacice, fiind o adevărată comoară arheologică. Așezarea sa reprezintă o sunteză a istoriei de milenii a acestor locuri.

Ambele situri, Tamasidava și Zagridava au fost descrise în celebra lucrare Geografie a lui Ptolemeu.

Complexul Muzeal „Ion Borcea” Bacău a fost înființat în anul 1959 sub denumirea Muzeul Regional Bacău. În anul 1969 a fost înființat Muzeul de Științele Naturii, iar din 1993 instiruția poartă numele de Complexul Muzeal de Științele Naturii Ion Borcea. În perioada 1975-1976 sunt înființate Vivariul și Observatorul Astronomic.

Observatorul Astronomic „Victor Anestin” funcționeaza din anul 1978 în fostul turn de apă al municipiului Bacău. În data de 4 mai 1984 a fost inaugurată expoziția permanentă și sala de spectacole pentru planetariu. Acesta a fost recent restaurat, fiind în momentul actual unul dintre cele mai atractive obiective turistice.

Vivariul a fost deschis oficial odata cu prima expoziție de pești exotici organizată la Bacău în anul 1975. La data de 22 decembrie 1977 a avut loc deschiderea expozitiei de păsări exotice vii, obiectiv cu caracter permanent, reprezentând un punct de atracție. În anul 1981, Vivariul a fost mutat în noul sediu din Piața Centrală unde se va amenaja o expoziție modernă de profil. Din anul 1992 se începe reamenajarea spațiului care formează complexul expozițional de azi, alcătuit din patru expoziții permanente: expoziția de pești indigeni și exotici, expoziția de păsări cântătoare și de ornament, expoziția de rase de porumbei și terarii pentru amfibieni si reptile.

Casa Memorială "Ion Borcea" din comuna Racova a fost donată la data de 4 februarie 1971 de Eufrosina Borcea Inspectoratului Județean pentru Cultură Bacău, fiind ulterior transferată Complexului Muzeal de Științele Naturii Bacău. Casa memorial cuprinde o valoroasă expoziție cuprinzând obiecte personale care au aparținut savantului Ion Borcea.

Teatrul „George Bacovia” a fost înființat oficial în anul 1948, ca urmare a Decretului nr. 156 din 1 august emis de Prezidul Marii Adunări Naționale a R.P.R. Inițial, denumirea oficială a fost Teatrul de Stat din Bacău, instituția urmând să funcționeze în subordinea Ministerului Artelor.

În municipiul Bacău, teatrul are o veche tradiție, primele reprezentații teatrale având loc în anul 1848. Fondatorul teatrului băcăuan a fost Alecu Vilner, care a reușit, prin fonduri proprii, să organizeze o trupă de tineri actori amatori. Clucerul Vilner dorea să răspândească gustul teatrului românesc și îi invita la spectacol pe toți cei care “puteau da doi sorcoveți de scaun și mai mult după filotimia fieștecăruia” . Deoarece nu exista un sediu în care să se țină spectacolele de teatru, acestea erau organizate unde se putea. În repertoriul trupei amatoare erau nelipsite comediile satirice ale lui Vasile Alecsandri ( Farmazonul din Hârlău, Conu Iorgu de la Sadagura, Rămășagul), ale lui Matei Millo sau Costache Ngruzzi.

În anul 1852, 41 de băcăuani de bază care au fost cuceriți de actori îl investesc pe Alecu Vilner cu un act mărturisitoriu pentru conducerea și organizarea unui teatru local. Acesta a încercat să scoată instituția din sfera privată și să o ridice la rangul de Teatru Național. Din păcate acesta nu a reușit, propunerea sa fiind respinsă pe cauza incapacității financiare din partea primăriei. În ciuda faptului că nu s-a reușit ridicarea la rang de Teatru Național, băcăuanii au continuat să cultive pasiuea pentru teatru, prin prestațiile grupului mic de actori amatori (inclusiv Alecu Vilner).

Până în 1874, reprezentațiile teatrale au fost organizate în condiții improprii deoarece erau desfășurate în case particulare, barăci și scene improvizate, rolurile fiind jucate atât de trupe locale, cât și de trupe extrem de apreciate, conduse de Fanny Tardini sau Matei Millo.

Datorită succesului lui Fanny Tardini, aceasta a solicitat Primăriei Bacău un împrumut pentru amenajarea unei săli adecvate pentru spectacole. Cu sau fără instituții oficiale, spectacolele au continuat sa fie puse în scenă în orașul Bacău.

După oficializarea teatrului în 1948 din oraș, spectacolele au continuat să fie puse în scenă. Ulterior, începând cu anul 1970, denumirea a fost modificată sub titulatura Teatrul Dramatic Bacovia. În decretul nr. !56/ 1 august 1948, Teatrul Poporului din Iași a fost transfersfrat la Bacău cu o parte a personalului său artistic, tehnic și administrativ.

Teatrul își continuă și azi activitatea, băcăuanii fiind în continuare iubitori ai teatrului.

Casa Tescanu sau conacul „Rosetti – Tescanu” este locul unde se află Muzeul Memorial „George Enescu” și este considerat cel mai vechi așezământ cultural din țară. Conacul se află în comuna Tescani, în vestul municipiului Bacău.

Figura 25 Casa Memorială “Rosetti Tescanu – George Enescu”

Conac reprezintă locul în care compozitorul a sta și a definitivat opera Oedip, pe care a dedicat-o soției sale, Maria Cantacuzino-Enescu. Muzicianul a fost inițial invitat la conac pentru a fi prezent la serile muzicale și apoi a fost invitat ca soț al Mariei, una dintre cele două fete ale familiei Rosetti – Tescanu. Până la plecarea din țară a muzicianului, acesta își petrecea anul câteva luni la conac. Se presupune că inspirația sa pentru capodopera sa lirică Oedip a fost dată de aleea cu plopi a parcului. Pe lângă Oedip, în timpul șederii lui aici, a mai compus: Simfonia nr. 2 în La major, op. 17 (1914); Cvartetul de coarde în Mi bemol, op 22, nr. 1 (1920); Sonata pentru pian și vioară nr. 3 în La minor, în caracter popular românesc, op. 25 (1926).

Acesta a fost ridicat în anul 1880, în mijlocul unui parc dendrologic de către boierul Dumitru Rosetti Tescanu. Arhitectura conacului a fost înfluențată de stilurile vremii. Clădirea a fost construită pe un nivel cu o fațadă impunătoare spre est și un zid de piatra în spate. Datorită anumitor caracteristici ale construcției, dar și amplasării sale, conacul a fost clasificat de către Vasile Parizescu, Președintele Asociației Colecționarilor din România, în categoria "micilor palate. Camerele care se vizitează sunt: sala mare sau sala Oedip unde se află agenda de lucru a muzicianului din 1920, cărți de vizită, facsimile ale unor manuscrise de partituri ori din corespondență, și camera de zi folosită de Maria, denumită sala Jora. În camera de zi era o impresionantă bibliotecă cu peste zece mii de volume de beletristică și artă, unele unicat, inventariate și clasate de Dumitru Rosetti. Din păcate biblioteca a fost distrusă în anul 1948 și astăzi, în încăpere sunt expuse fotografii și documente. Pe lângă cărți, poze și documente pot fi admirate obiecte ce au aparținut marelui compozitor și soției sale, cum ar fi: piese de mobilier original Louis XV, pianul, care a fost donat de către Palatul Cantacuzino, ochelarii, bagheta de dirijor ce au aparținut maestrului, sau vioara "Bernadel" primită de acesta drept premiu la terminarea Conservatorului din Paris în iulie 1899.

În incinta conacului se află și o galerie de artă alcătuită din opere ale artiștilor care participă la taberele de creație, mai sunt spații de lectură și stusiu și o sală de conferințe.

Conacul a fost donat de către Maria Cantacuzino-Enescu Ministerului Culturii în anul 1947. În anul 1970 a fost restaurat, în 1980 a fost inaugurată Casa Memorială „Rosetti-Enescu”, în 1990 a funcționat Centrul de Cultură „Rosetti Tescanu – George Enescu” și din anul 2006 conacul a devenit secție a Muzeului Național „George Enescu”.

Palatul Ghika a fost reședința de vară a familiei Ghika, fiind construit în anul 1890 de către arhitectul Albert Galleron (a proiectat și Ateneul Român și clădirea Băncii Naționale a României) și în fața acestuia fiind statuia lui Dimitrie Ghika. Ctitorul palatului a fost Aga Nicolae Ghica. Moșia de la comănești i-a fost dăruită acestuia de către domnitorul Alexandru Moruzi. Numele Ghica a devenit cunoscut datorită lui Dimitrie Ghica care a fost om de știință, explorator al Africii și doctor de drept al Universității din Berlin.

Figura 27 Palatul Ghika

Palatul și terenul din jurul lui, astăzi fiind parcul orașului, au aparținut familiei Ghika până în anul 1946, când acestea au fost naționalizate. În perioada comunistă, clădirea a fost între anii 1950-1953 școală medie profesională, apoi până în 1958 școală profesională și liceu, urmând ca imobilul să devină școală generală. Între anii 1970- 1983 a funcționat Casa pionierilor și șoimilor patriei. În anii 80 a început un program de restaurare asupra palatului, ca în 1983 acesta să devină Muzeul de etnografie și artă Dimitrie Ghika Comănești. În prezent, clădirea și parcul sunt în proces de retrocedare.

Palatul reprezintă un simbol al orașului, dar și al Văii Trotușului, fiind o componentă a vieții din această zonă. Clădirea face parte din monementele istorice, aceasta reprezentând pentru locuitori un etalon al istoriei, locuitorii orașului fiind foarte mândrii de clădirea palatului.

Palatul Ghika este localizat în strada Republicii nr. 38, Comănești în județul Bacău.

Castelul familiei Știrbei se află în apropierea orașului Dărmănești. Castelul a fost construit de Gheorghe Știrbei și Elisabeta Baleanu la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Acesta este amplasat la altitudinea de 600m, fiind înconjurat de păduri de foioase și conifere, fiind într-o zonă pitorească și integrându-se perfect în ambianța locului.

Figura 28 Castelul familiei Știrbei

Castelul a fost realizat după planurile arhitectului Nicolae Ghika Dudești și construit de maeștri italieni. Castelul este o construcție masivă pe patru nivele (subsol, parter și două etaje), cu o aripă în forma literei L și cu încă două corpuri anexate aripei. Intrarea principală este pe o terasă cu scări ample. Camerele corpului principal sunt de dimensiuni mari, având deschideri de până la 10m. Corpul principal era zona oficială a palatului, cu încăperi de primire, salonul cel mare, sufrageria, sera. Corpul lateral are încăperi mai mici și reprezintă zona administrativă a palatului. Fațadele au ferestre cu ancadramente din cărămidă aparentă și balcoane cu elemente decorative din lemn. Soclul este înalt, fiind construit din piatră de carieră. Castelul are și alte spații anexe: magazie, grajduri, grupuri sanitare și un aeroport privat.

Castelul a fost proprietatea familiei Știrbei până în anul 1944. În perioada comunistă, în incinta clădirii au funcșionat mai multe întreprinderi. Astfel, clădirea a fost sanatoriu TBC între anii 1947 – 1977, apoi, din 1978 devenind tabără pentru copii. În decursul acestor ani, clădirea a suferit deteriorări mari (degradarea tencuielii interioare, degradarea tavanului, structura de rezistență a fost avariată din cauza cutremurelor, degradarea sistemului de scurgere și a instalațiilor etc). În incinta reședinței se află cea mai veche aducțiune de apă din județ. Aceasta a fost realizată de ingineri germani în anul 1908. În anul 1994 a fost aprobat un plan pentru reabilitatea castelului, nefiind terminată renovarea acestuia. Castelul în prezent este proprietate privată.

Palatul Ghica din Dofteana a fost construit în secolul al XIX lea, mai exact în anul 1889 în stil romantic. Palatul a fost construit de către familia Ghica având rolul unui palat de vânătoare, unde erau organizate partide de vânătoare și recoltare de trofee. Proiecția palatului afost realizată de către un arhitect italian și materialele folosite în construcția clădirii au fost aduse din străinătate, a fost folosită inclusiv marmura de Carrara.

Istoria clădirii a fost una destul de agitată, clădirea servind sediu pentru diferite instituții. A fost stabilit Comandamentul armatei germane a Wehrmachtului între anii 1941- 1944, urmând să fie devastat de către armata sovietică. În anul 1949, palatul, împreună cu terenul din jur au fost naționalizate. În timpul perioadei comuniste, clădirea a fost spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatoogie infantilă. Pe lânga distrugerea clădirii realizată de armata sovietică, au mai avut loc și două incendii. Palatul și parcul din jur fac parte din patrimoniul național de istorie și arhitectură.

Conacul Răducanu – Rosetti a fost construit în anul 1840 în localitatea Căiuți și a reprezentat locul de întâlnire a unioniștilor Cuza, Alecsandri, Kogăliceanu și Negri. În conac a copilărit până în 1888 Radu Rosetti, fiul logofătului Răducanu-Rosetti. Din păcate, până recent conacul a fost lăsat într-o stare de degradare și abia în prezent au început lucrări de restaurare.

Conacul Cantacuzino-Pașcanu se află în mijlocul Parcului dendrologic Hemeiuș, fiind construit pe moșia lui Costache Pașcanu și a lui Grigore Cantacuzino între anii1864 și 1866. Conacul oferă mediului înconjurător un aspect medieval de o frumusețe rară. Conacul este cunoscut la nivel local drept Castelul Roșu sau Clădirea Roșiedeoarece a fost construit din cărămidă aparent roșie. Figura 30 Conacul Cantacuzino – Pașcanu/ Castelul Roșu

Clădirea are parte, etj și demisol. Aceasta prezintă elemente care aparțin ecletismului Europei Occidentale din secolul al XX-lea atât în structură cât și în decor. Astefel se găsesc elemente gotice și baroce cu elemente de factură orientală.

Din păcate, conacul a fost dezafectat în anul 1999 și se află într-o stare de degradare avansată, fiind afectată în mod deosebit structura de rezistență a clădirii.

Castelul Roșu din Hemeiuș- se află în Parcul Dendrologic Hemeiuș. Castelul își primește denumirea de la cărămida roșie din care a fost construit. Acesta se află pe lista monumentelor istorice din țară, însă este lăsat în paragine de mai bine de 20 de ani, nefiind deschis pentru turiști.

Monumentul DADA a fost ridicat la intrarea în orașul Moinești în onoarea lui Tristan Tzara și a curentului artistic creat de acesta. Monumentul a fost construit la 100 de ani de la nașterea artistului de către sculptorul german de origine română Ingo Glass.

Figura 31 Monumentul DADA

Tristan Tzara este pseudoimul poetului și eseistului român Samuel Rosenstock. Artistul a fost născut în orașul Moinești și s-a stabilit în Franța, unde si-a desfășurat activitatea. Tzara a fost cofondatorul mișcării culturale dadaiste care o condus la o revluție majoră în domeniul artelor plastice și literaturii. Artistul a murit în 1963 la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse.

În semn de prețuire al artistului, la 100 de ani de la nașterea sa, comunitatea a strâns fonduri și a putut ridica un monument impresionant. Monumentul DADA a fost inaugurat în anul 1996 cu mult fast și multe personalități importante. Monumentul are 25m lungime, 2,6m lățime, 10m înălțime și o greutate aproximativă de 120 tone. Monumentul era impresionant ziua și noaptea era iluminat. Din păcate, astăzi, monumentul nu mai are gloria de odinioară, nici comunitatea nemaiștiind exact semnificația acestuia, mulți tineri spunând ca sunt doar niște fiare vechi.

Capitolul VI. Evenimente culturale

În județul Bacău sunt organizate puține evenimente cu temă culturală, însă cele care sunt manifestate au vechime. Deși nu toate evenimentele sunt cunoscute, organizatorii acestora le fac publicitate și încearcă să atragă public în număr cât mai mare și de toate vârstele.

Festivalul Național “George Bacovia” (Bac – Fest) a avut prima ediție în anul 1971 și a fost inițiat de revista Ateneu. Acesta a fost interzis de autorități. Acum câțiva ani festivalul a fost reluat, fiind considerat un eveniment cultural de anvengură, sub îndrumarea directorului festivalului, Consiliului Județea Bacău și a Bibliotecii Costache Sturdza. Festivalul durează aproximativ cinci zile și activitățile acestuia constau în spectacole, concerte, recitaluri, conferințe, dialoguri, dezbateri și lansări de carte. În cadrul festivalului se acordă premii literare: marele premiu George Bacovia, cartea de poezie, carte de critică/eseu, debut poetic etc.

Figura 32 Posterul Festivalului Național George Bacovia

Sursa: https://www.facebook.com/Bac-Fest-Festivalul-National-George-Bacovia-177479732795829/?hc_ref=ARRTXOo_6GqudY_ttNfYMoRlF_07rkT48tpudxUws0I7geyRVD7OvSPE458_vX5MZUk&fref=nf

Festivalul Ingenious Drama, cunoscut ca I. D. Fest a fost creat cu scopul de a aduce teatrul mai aproape de oameni, de a încuraja tinerii pasionați de arta teatrală să vină într-un loc și să pună piese în practică, să își înflorească pasiunea și să se descopere pe ei înșiși.

Prima ediție a festivalului Ingeniou Drama a avut loc în anul 1997 care a atras mii de tineri pasionați de teatru în orașul Bacău. Festivalul a fost ținut în limba engleză până în anul 2014, de atunci și până în prezent fiin ținut în limba română.

Asociația Ingenious Drama, prin crearea acestui festival aspiră la o cunoaștere cât mai mare pe plan național și dorește să aibe un impact cât mai mare asupra adolescenților pasionați de teatru.

Festivalul Internațional de Artele Spectacolului Theaterstock a fost, din păcate, organizat doar în anul 2015 când la conducerea Teatrului Municipal George Bacovia se afla actrița Anca Sigartău. Acesta a avut loc în perioada 1-16 august 2015. Theaterstock a fost considerat unul dintre cele mai importante festivaluri de artele spectacolului din România și își propusese să devină cel mai mare eveniment cultural al Moldovei, dedicat comunității locale și naționale.

Figura 34 Posterul Festivalului Internațional de Artele Spectacolului Theaterstock

Sursa: https://www.bacau.net

Festivalul a fost conceput pe zece secțini dedicate tuturor sectoarelor din domeniul artelor spectacolului. Aceste secțiuni au fost: Povestea Nostră, Teatre în mișcare, Focus, Independent, StreetArt Performance, Street Colors, RythmiCity, Conferințele Bacovia, Teatru Radiofonic și Bursa de spectacole.

În timpul festivalului, publicul a putut urmări 1600 artiști în 138 de spectacole din 15 țări: Franța, Spania, Germania, Italia, Marea Britanie, Canada, Cehia, Ungaria, Serbia, Israel, Portugalia, Belgia, Olanda, Rusia și România. Manifestările au inclus spectacole de teatru, dans, muzică (clasică, flamenco, fado), spectacole stradale, pictura 3D, spectacole – lectură, conferințe, work-shopuri, lansări de carte și o bursa de spectacole. Au participat teatre de renume din țara noastră: Teatrul Național București, Teatrul Bulandra București, Teatrul Național Cluj, Teatrul Maghiar de Stat Cluj, Teatrul Național Târgu Mureș, Teatrul Național Iași, Teatrul Național Timișoara, Teatrul German de Stat Timișoara, Teatrul Național Marin Sorescu Craiova, Teatrul Evreiesc de Stat București, Teatrul ACT, Teatrul Metropolis, Teatrul Elisabeta. Printre regizorii și actorii care au participat la festival se numără: Silviu Purcărete, Alexandru Darie, Alexander Hausvater, Maia Morgenstern, Anca Sigartău, Tudor Chirilă, Ion Caramitru, Vlad Zamfirescu, Gheorghe Ifrim, Florin Busuioc, Marius Manole și mulți alții.

În organizarea festivalului au fost foarte mulți voluntari care au fost instruiți gratuit în procesul de organizare a celui mare mare eveniment de artele spectacolului din țară, oferind astfel liceenilor și studenților oportunități unice de învățare și dezvoltare personală și profesională, de comunicare cu artiști locali și internaționali.

„Bacău Fest Monodrame” este singurul eveniment din România dedicat recitalurilor actoricești. Potrivit organizatorilor festivalului, "Bacău Fest-Monodrame" este un concurs rezervat unui singur actor care, în scenă, își va dovedi capacitatea de a împleti varii mijloace de expresie (text, mișcare, animație, teatru-dans etc) pentru a oferi spectacole complexe și de referință. Pe lângă piesele de teatru, festivalul include și o serie de evenimente conexe. Printre acestea se numără lansările de cărți și reviste de profil, colocviul “Teatrul și relevanța lui la începutul secolului al XXI-lea: politic versus estetic?” sau workshop-uri pentru adulți.

Figura 36 Posterul Bacău Fest Monodrame – ediția 2019

Sursa: https://3.bp.blogspot.com/-F3cjeV_uKbk/XKtw99hL6WI/AAAAAAAAniU/5-lBmHISiBEF3SC30IyTj7dLqeLFEHfQQCLcBGAs/s1600/bacau-fest-monodrame-2019.jpg

Festivalul cultural Toamna Bacoviană este organizat de către Consiliul Județean, Revista Ateneu, Uniunea Scriitorilor din România- Filiala Bacău și de Inspectoratul Județean Bacău. În cadrul festivalului, care ține aproximativ cinci zile, la statuia poetului din centrul orașului, elevi de la gimnazii și colegii din oraș recită poezii și muzică din repertoriul poetului.

Festivalul Internațional Enescu – Orfeul Moldav este susținut atât în Tescani, la Muzeul Național George Enescu – secția Dumitru și Alice Rosetti Tescanu, cât și în Municipiul Bacău la Filarmonica Mihail Jora. De asemenea, evenimentul este organizat în colaborare cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și cu Consiliul Județean Bacău. În cadrul festivalului, sunt invitați să interpreteze artiști de renume național și internețional. Evenimentul are loc, în principal la sfârșitul lunii august – începutul lunii octombrie și ține câteva zile, de regulă patru. În timpul festivalului, publicul va fi delectat cu un traseu muzical atrăgător, unde prezența marelui compozitor va fi simțită.

Figura 37 Festivalul Internațional Enescu-Orfeul Moldav

ZidArt Bacău este un evenient care a fost inclus în programul Bacău – Capitala Tineretului din România. Scopul evenimentului a fost de a revitaliza peisajul urban , astfel, evenimentul a fost dedicat artei și culturii urbane. Evenimentul a constat în realizarea unor lucrări de artă murală de mari dimensiuni, lucrări realizate de artiști români de renume. Pe lângă realizarea acelor picturi, participanții au fost întâmpinați cu spray-uri și pânze pentru a face o lucrare, au fost concursuri de graffiti și street art, expoziții de paste-up și stickere, muzică, dans. Festivalul a avut ca scop creșterea potențialului turistic al orașului, dar și atragerea locuitorilor municipiului către artele urbane.

Figura 38 Posterul pentru ZidArt

Sursă: http://www.kristofer.ro/zidart-debuteaza-bacau/

CapitolulVII. Grădini botanice, parcuri naturale

și rezervații naturale

Parcul dendrologic Dofteana constituie o rezervație științifică dendrologico-silviculturală înființată în anul 1908 și formată din aproximativ 660 de specii și varietăți de arbori ce se întind pe o suprafață de 24 hectare.

Parcul se află în regiunea Carpaților Orientali, mai exact în Munții Nemira, întinzându-se pe terasa mijlocie a văii Dofteana, afluent al râului Trotuș. Poziția geografică și așezarea parcului este în comuna Dofteana, în județul Bacău, la 13km nord-vest de Târgu – Ocna.

Parcul dendrologic a fost înființat de inginerul Iulia Moldovan la începutul secolului XX. Din punct de vedere forestier, arboretumul reprezintă un punct de aclimatizare a speciilor exotice de interes forestier. Parcul forestier se află în proprietatea Inspectoratului Silvic Județean Bacău și datorită importanței sale științifice a fost declarat monument al naturii, fiind în evidența Academiei Române.

Figura 39 plăcuță din Parcul Dendrologic Dofteana

O parte din speciile rare și deosebite ale colecției parcului este compusă din: Abies Nordmanniana (bran normandian), Chamaecyparis lawsoniana (cedru de oregon), Larix kaemperi (larice japonez), Juniperus virginiana (ienupăr de Virginia), Pinus contorta (pinul de coastă), Pseudotsuga menziesii (duglas verde), Liriodendron tulipifera (arborele lalea), Platanus occidentalis (plantan de vest), Quercus palustris (stejar de apă), Quercus velutina (stejar negru) etc. Arboretumul Dofteana constituie o valoroasă colecție de specii lemnoase, în special de rășinoase nu doar din Moldova, ci și din țară.

Importanța științifică a Parcului Dendrologic Dofteana constă în faptul că acesta constituie o bază de experimentare și cercetare în cadrul a numeroase teme de cercetare, cum ar fi: ameliorarea pe cale genetică a molidului, urmărirea rezistenței speciilor exotice la factorii climatici din zonă, ameliorarea prin hibridare a unor specii de pini, aclimatizarea și introducerea de noi specii exotice.

Datorită importanței forestiră botanică, didactică, științifică și socio- culturală deosebita, în parc are loc instruirea studenților de la Facultatea de Silvicultură din Brașov și a elevilor de la liceele silvice din Moldova.

Parcul este importat petru rezidenții județului datorită faptului că constituie un loc de relaxare și de petrecere a timpului liber, un loc unde se pot face excursii datorită peisajului dat de numeroasele specii deosebite.

Parcul dendrologic Hemeiuș se află in județul Bacău, fiind situat pe Valea Bistriței, la o distanță de aproximativ 10km la nord de municipiul Bacău, pe partea stângă a șoselei naționale Bacău – Piatra Neamț. Parcul a fost înființat în anul 1880 pe o suprafață de aproximativ 49 ha.

Domeniul pe care se află parcul a făcut parte din proprietatea familiei Costache Pașcanu și apoi a lui Grigore Cantacuzino până în anul 1856. Prin căsătoria Luciei Cantacuzino cu prințul german Schonlung-Wanderburg, parcul, castelul și pădurile din jur au ajuns sub prorietate germană. Astfel, în 1879, Lucia Schonlung-Wanderburg a adus un specialist german, Cristian Adolf, care a înnobilat cu specii de rășinoase exotice și autohtone pădurile aflate în administrație. Până în 1945 acesta a fost privat, când a trecut în patrimoniul statului prin naționalizarea pădurilor.

Aici cresc peste 500 de specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice. Printre acestea amintim Aesculus carnea, Cercis siliquastrum, Cryptomeria japonica, Exochorda giraldii, Ginko biloba, Liriodendron tulipifera, Magnolia soulangeana, Phellodendron amurense, Pseudotsuga menziesii, Taxodium distichum, Tsuga canadensis. În cadrul parcului dendrologic există o frumoasă colecție de trandafiri cu aproximativ 600 de specii și 1500 de fire de trandafiri.

Parcul este original datorită stilului peisagistic, de compoziție, de edificiile construite, de forma și cromatica speciilor. Parcul a fost aranjat în stilul englezesc, având alei curbe ce includ suprafețe cu arbori care alternează cu pajiști.

În Parcul dendrologic de la Hemeiuș au fost filmate cadre pentru filmul Dumbrava minunată. Realizat după romanul scriitorului Mihai Sadoveanu.

Rezervația naturală de la Dărmănești este constituită de pădurea de tisă de la Izvorul Alb, de lângă Dărmănești, situată la o altitudine de 600-700m, pe un versant de trei hectare. Aici se află câteva sute de arbori de tisă care au înălțimea de 6-7 metri.

Dealul Perchiu este o rezervație naturală, botanică și geologică situată pe dealul cu același nume, la nord de Onești. Acest deal este acoperit cu păduri specifice silvostepei. Aici cresc arbori și arbuști termofili ca Quercus pubescens, Q virgiliana, Cotinus coggygria, Sorbus domestica, Cerasus fructifosa, Amygdalus nana și plante ierboase Dictamnus albus, Cleistogenes serotina, Stipa capillata, Teucrium montanum, Ajuga laxmanni, Astragalus monspessulanus, Echium rubrum, Hyacinthella leucophaea, Oxytropis pilosa, Verbescum speciosum, Xeranthemum annuum. În ansamblu, în pajiștile și pădurile de pe Dealul Perchiu cresc cca. 600 specii de plante cu flori, dintre care multe sunt rare în țară.

Pădurea Runc se află la marginea orașului Buhuși, în nordul județului Bacău. Aceasta este o rezervație floristică ce ocrotește o pădure de fagi seculari (Fagus sylvatica, Fagus orientalis și Fagus taurica). În cadrul rezervației se găsesc și fagii îngemănați descoperiți de către profesorul universitar Constantin Burduja de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza în anul 1961.

Cineritele de Nutasca-Ruseni se află în județul Bacău, pe teritoriul administrativ al comunei Cleja, reprezentând un monument al naturii. Acestea au fost declarate arie protejată de interes național în anul 2000, fiind întinsă pe o supragață de 0,10ha. Aria este importantă din punct de vedere geologic deoarece cineritele reprezintă cenușă vulcanică consolidată și provenită din erupții produse în a doua jumătate a erei teriare.

Alte rezervații din județ mai sunt: Punctul fosilifer La Runc (Gura Văii), Punctul fosilifer Cârligata (Mărgineni), Strate tip pentru Formațiunea de Pietrosu (Mărgineni), Puncte fosilifere în conglomeratele de Pietricica (Nicolae Bălcescu).

Capitolul VIII. Analiza SWOT

Tabel 1 Analiza SWOT a județului Bacău asupra potențialului turistic cultural

Capitolul IX. Circuit turistic

Circuit turistic Județul Bacău

Slănic Moldova – Târgu Ocna – Bacău – Hemeiuș – Tescani – Moinești – Comănești – Dărmănești – Dofteana

Perioadă: 8 – 15 septembrie 2019

Transport: microbuz

Număr persoane: 8 persoane

Ziua 1- 8.09.2019 – Turiștii ajung în stațiunea Slănic Moldova unde se vor caza la Hotel Coroana Moldovei, apoi va fi vizitată stațiunea, se va merge la izvoare și se va face traseul 300 de trepte

Ziua 2- 9.09.2019 – plecare la ora 9 spre Târgu Ocna, unde se vizitează salina și Mânăstirea Răducanu, cazarea va fi la hotel Măgura, programul de seară fiind liber

Ziua 3- 10.09.2019 – plecare la ora 9 spre Bacău, se va face cazarea la C&C Residence Hotel, apoi se vizitează centrul orașului, Biserica Precista și Muzeul de Istorie

Ziua 4 – 11.09.2019 – petrecută în Bacău, se vizitează Casa Memorială George Bacovia, Casa Memorială Nicu Enea și Observatorul Astronomic, seara e program liber

Ziua 5 – 12.09.2019 – se pleacă la ora 9 spre Hemeiuș unde se viziteaza Parcul Dendrologic Hemeiuș și Castelul Roșu, apoi se pornește spre Tescani unde se va vizita Casa Memorială Rosetti Tescanu – George Enescu, cazarea va fi la Pensiunea Fly Residence din Tescani

Ziua 6 – 13.09.2019 – dimineața la ora 9 se pornește spre Comănești, unde va fi vizitat orașul și Palatul Ghika, pe drum spre Comănești se va face o oprire în Moinești pentru a se admira Monumentul DADA, seara cazarea va fi la Pensiunea Casa Georgia din Comănești

Ziua 7 – 14.09.2019 – dimineața la ora 9 se pleacă spre Slănic Moldova, pe drum vor fi opriri în Dărmănești pentru a vizita Palatul Știrbei și în Dofteana pentru a fi vizitată reședința de vânătoare a familiei Ghika, seara se ajunge în Slănic unde cazarea va fi la Hotel Coroana Moldovei

Ziua 8 – 15.09.2019 – dimineața se parcurge traseul către panorama Slănicului

Tarife – calculate pentru un grup de 8 platitori

1140 lei/persoană – loc in camera dublă

373 lei/persoană – microbuz

Preț total: 1600lei/ persoană

Servicii incluse

Transport cu microbuz clasificat 4* pe toata durata programului

Cazare 6 nopti cu mic dejun la hoteluri 3* astfel:

2 nopți în Slănic Moldova la Hotel Coroana Moldovei 4*

1 nopte în Târgu Ocna la Hotel Măgura 3*

2 noapți în Bacău la Hotel C&C Residence 3*

1 noapte în Tescani la Pensiunea Fly Residence 3*

1 noapte în Comănești la Pensiuea Casa Georgia 3*

Capitolul X. Flux turistic

Înnoptarea este intervalul de 24 de ore, începând cu ora hotelieră, pentru care o persoană este înregistrată în evidența spațiului de cazare turistică și beneficiază de găzduire în contul tarifului aferent spațiului ocupat, chiar dacă durata de ședere efectivă este inferioară intervalului menționat. Sunt avute în vedere și înnoptările aferente paturilor instalate suplimentar (plătite de clienți).

Înnoptarea turistică este considerată a fi fiecare noapte petrecută de un turist sau pentru care un turist este înregistrat (prezența sa fizică nefiind necesară) într-o structură de cazare turistică.

După cum se poate observa în graficul următor, numărul total al înnoptărilor în județul Bacău a avut o creștere ușoară în ultimii ani. Între anii 2008 – 2010 acestea au avut o descreștere considerabilă, urmând apoi să crească și stagnând apoi între 2012 – 2013, urmând o creștere ușoară din 2014 până în prezent. Cele mai multe înnoptări au fost înregistrate în staținea Slănic Moldova și în Municipiul Bacău, iar cele mai puține în orașele Comănești și Dărmănești. Scăderea bruscă a înnoptărilor din anul 2008 poate avea drept cauză criza economică de atunci. Municipiul Bacău găzduiește aproximativ jumătate din turiștii sosiți în județ.

Grafic 1 Numărul înnoptărilor în județul Bacău

Conform tabelului cu numărul de înnoptări în diferite structuri de cazare turistică se observă că cele mai multe înnoptări au fost în hoteluri și apoi în pensiuni turistice, fiind totuși o diferență semnificativă între ele. Cele mai puține înnoptări au fost înregitrate în cabane turistice, bungalouri, campinguri și în popasurile turistice. O creștere a înnoptărilor se poate observa în vilele și în pensiunile turistice, chiar și înnoptările în pensiunile agroturistice crescând în ultimii ani. O scădere a înnoptărilor poate fi observată în incinta popasurilor turistice și taberelor de elevi și preșcolari.Hotelurile înregistrează cele mai multe înnoptări turistice dintre toate structurile de cazare turistică din județ. Cu toate acestea, și în cadrul hotelurilor au fost fluctuații ale numărului de înnoptări. De exemplu între anii 2009 și 2010 a fost o scadere brusca a înnoptărilor, apoi a urmat o creștere, iar o scadere și apoi a revenit o creștere constantă până în prezent. Unele dintre cele mai importante hoteluri din județ sunt: Hotel Dumbrava (4*), Hotel Decebal (3*), Hotel President (4*) și Hotel Bistrița (3*) din municipiul Bacău, Hotel Coroana Moldovei (4*), Hotel Nemira (4*), Hotel Perla (4*) din stațiunea Slănic Moldova, Hotel Măgura (2*), Hotel Complex Havana din Târgul Ocna.

Grafic 2 Numărul înnoptărilor pe tipurile de structuri de cazare existente în județ

Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare al structurii de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala in caz de necesitate. Numărul de locuri este determinat pentru structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente la 31 decembrie, aflate in stare de funcționare.

Capacitatea de cazare turistică in funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către structurile de cazare turistică colective, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise structurile in perioada considerată, adică zilele în care a fost posibilă cazarea turiștilor. Se exprimă in locuri-zile (număr de locuri x număr de zile). Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turiști, pentru reparații sau pentru alte motive.

Grafic 3 Capacitatea de structură turistică existentă pe tipuri de structuri de cazare turistică în județ

Grafic 4 Capacitatea de structură turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de cazare turistică din județ

Capitolul XI. Analiză – piață marketing

Pentru a analiza părerea rezidenților referitoare la potențialul cultural al județului și la modul în care este valorificat a fost realizat un chestionar. Chestionarul este compus din 20 de întrebări legate de obiectivele turistice ale județului și de felul în care sunt puse în valoare de către primărie și instituțiile publice și private. Chestionarul a fost aplicat pe 50 de persoane, rezidenți atât din municipiul, cât și din orașele și localitățile din județ. Chestionarul a fost aplicat în mediul online.

Prima întrebare este “Câte obiective turistice culturale știți în județul Bacău? „ și are patru variante de răspuns, acestea fiind: a. 1-3; b. 4-6; c. 7-10 și d. > 10. Conform răspunsurilor date, majoritatea rezidenților au spus că știu între 7 și 10 obiective culturale în județ, iar cei mai puțini peste 10.

Grafic 5 Răspunsurile întrebării nr. 1

Următoarea întrebare este: 2. „Ați vizitat din obiectivele culturale din județ?”, cu două variante de răspuns: a. Da și b. Nu. Majoritatea răspunsurilor au fost pozitive.

Grafic 6 Răspunsurile la întrebarea nr. 2

Întrebarea numărul 3: „Ce obiectiv turistic cultural, din urmatoarele, îl considerați emblematic?” are mai multe variante de răspuns, variantele cuprind cele mai importante obiective turistice culturale ale județului: a. Casa Memorială George Bacovia; b. Palatul Ghica; c. Casa Tescanu; d. Biserica Precista; e. Castelul Printesei Stirbei; f. Complexul Muzeal Iulian Antonescu. Marea majoritate consideră Casa Memorială George Bacovia cel mai important obiectiv turistic al județului, Casa Tescanu având cel mai mic procent.

Grafic 7 Răspunsurile la întrebarea nr. 3

Întrebarea cu numărul 4 este: „Știți și alte obiective turistice culturale în județul Bacău?”, cu două variante de răspuns: a. Da și b. Nu. Majoritatea celor care au completat chestionarul au răspuns că mai cunosc și alte obiective turistice culturale pe lângă cele menționate la întrebarea precedentă.

Grafic 8 Răspunsurile la întrebarea nr. 4

A cincea întrebare este reprezentată de „Dacă ați vizitat din aceste obiective, ce părere ați avut de felul în care sunt conservate?”. Aceasta are patru variante de răspuns: a. Foarte bine păstrate și îngrijite; b. Destul de bine păstrate; c. Nu este acordată o atenție prea mare; d. Sunt lăsate în paragină. Majoritatea consideră că obiectivele turistice culturale din județ nu au acordată o atenție prea mare, nefiind în cea mai bună stare, dar fiind totuși păstrate într-o stare acceptabilă, în timp ce alții consideră că sunt destul de bine păstrate. Foarte puțini respondenți au ales prima variantă de răspuns, foarte bine păstrate și îngrijite.

Grafic 9 Răspunsurile la întrebarea nr. 5

Următoarea întrebare este legată de ce anume atrage turiștii în vizitarea obiectivelor turistice, „Ce vă atrage mai mult în vizitarea unor obiective culturale?”. Această întrebare are patru variante de răspuns: a. Arhitectura; b. Istoria clădirii/ locului; c. Exponatele; d. Altceva. Majoritatea respondenților au spus că sunt atrași pentru a vizita un obiectiv turistic cultural de către istoria clădirii/ locului pe care îl vizitează, ce anume s-a întțmplat acolo din punct de vedere istoric sau cine a trăit în acea casă, acel castel. Cei mai puțini sunt atrași de altceva față de variantele propuse, nespecificând ce anume îi atrage.

Grafic 10 Răspunsurile la întrebarea nr. 6

Întrebarea numărul 7, „Cât timp petreceți în general într-un obiectiv cultural?” are tot patru variante de răspuns, acestea fiind: a. <1 oră; b. 1 – 2 ore; c. 2 – 4 ore; d. >4 ore. Marea majoritate petrece între 1 și 2 ore într-un obiectiv cultural sau mai puțin de o oră. Nici unul dintre respondenți nu a ales variante d, adică faptul că ar petrece mai mult de patru ore într-un obiectiv turistic cultural.

Grafic 11 Răspunsurile la întrebarea nr. 7

Cum vi se pare taxa de intrare într-un obiectiv turistic cultural din județul Bacău? Reprezintă întrebarea cu numărul 8. Aceasta are două variante de răspuns: a. Mare și b. Mică. Aproape toți respondenții au ales prima variantă, mai exact aceștia consideră că prețurile de intrare în obiectivele turistice culturale din județ sunt mici, acceptabile.

Grafic 12 Răspunsurile la întrebarea nr. 8

Conform întrebării cu numărul 9; „Ce parere aveți de situatia în care se află Casa Vasile Alecsandri și Castelul Roșu?” , care are variantele de răspuns: a. Nu am o părere, nu am auzit de aceste clădiri și b. Cred ca ar trebui reabilitate și puse în funcțiune ca obiective turistice culturale; majoritatea respondenților consideră că trebuie alocate fonduri pentru a fi renovate și băgate clădirile menționate în circuitul turistic.

Grafic 13 Răspunsurile la întrebarea nr. 9

Întrebarea numărul 10 se aseamănă cu cea de la numărul 9, și aceasta fiind legată de starea unei clădiri cu un important impact cultural asupra județului, „Ce parere aveti de starea in care se afla cladirea Teatrului Municipal George Bacovia?”. Întrebarea are două variante de răspuns: a. Nu am o parere despre asta, nu mă interesează și b. Trebuie alocate fonduri pentru renovarea clădirii. La fel ca la întrebarea anterioară, marea majoritate au spus că trebuie alocate fonduri pentru a fi renovat și exteriorul clădirii și să nu mai fie acoperită.

Grafic 14 Răspunsurile la întrebarea nr. 10

Următoarea întrebare este „Ați luat parte la manifestări culturale (evenimente, festivaluri) ce au avut loc aici?”, cu două variante de răspuns: a. Da și b. Nu. Cei mai mulți au spus că au participat la evenimente culturale care au fost organizate.

Grafic 15 Răspunsurile la întrebarea nr. 11

La întrebarea numărul 12, întrebarea fiind: „Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este “da”, precizați feedback-ul transmis.”, rezidenții au trebuit să completeze singuri cum li s-au părut evenimentele culturale care au avut loc în județ, fiind o întrebare opțională Majoritatea răspunsurilor se refereau la festivalul de teatru, Theatrestock, mai exact la faptul că a fost bine organizat, că a avut spectacole de teatru frumoase și cu actori buni. Alte răspunsuri care au fost date se referă la evenimente în general și au fost legate de o bună organizare și de faptul că senzația în timpul festivalului era una de bucurie, de cunoaștere și un mod plăcut de petrecere al timpului.

Întrebarea numărul 13 este repezentată de întrebarea „Ce considerați că îi lipsește județului din punct de vedere cultural?”, și nu a avut variante de răspuns, respondenții putând să își spună opinia personală. Astfel, mulți au spus că principalul lucru care lipsește este o strategie de marketing și o promovare bună a mediului cultural băcăuan. Alții, pe lângă aceste lucruri consideră ca lipsesc și o educație culturală, un eveniment care să atraga turiști și să fie la nivel național și restaurarea clădirilor importante din punct de vedere cultural care sunt lăsate în paragină.

Următoarea întrebare este reprezentată de „Cine considerați că ar trebui să se ocupe de o mai bună dezvoltare și promovare?”. Întrebarea numărul 14 are patru variante de răspuns: a. Primăria; b. Ministerul Turismului; c. Administrațiile locale; d. Altă Instituție. Marea majoritate a rezidenților consideră că administrațiile locale și primăria trebuie să se ocupe de dezvoltarea pe partea turistică și culturală a orașului și de promovarea obiectivelor și evenimentelor culturale.

Grafic 16 Răspunsurile la întrebarea nr. 14

Întrebarea cu numărul 15, care este „Cum credeți că ar putea fi mai bine pus in evidență potențialul cultural al județului Bacău?”, a fost o întrebare fără variante de răspuns. Cei care au răspuns la această întrebare au spus că cel mai bun mod de a pune în evidență potențialul cultural al județului este prin alocarea unor fonduri pentru a renova clădirile existente și de a realiza o strategie de promovare bine pusă la punct. De asemenea au mai fost și răspunsuri referitoare la organizarea mai multor evenimente culturale și să fie un interes și o implicare mai mare, atât din partea administrațiilor locale, cât și a comunității.

Întrebarea numărul 16, „Daca obiectivele turistice culturale din județul Bacău ar fi bine conservate/ renovate și promovate ar atrage turiști?”, a avut două variante de răspuns: a. Da și b. Nu. Răspunsul la această întrebare a fost unanim, toți respondenții răspunzând că da, dacă obiectivele turistice ale județului ar fi renovate și promovate ar atrage turiști.

Grafic 17 Răspunsurile la întrebarea nr. 16

De la întrebarea numărul 17, care este reprezentată de sexul respondentului, încep întrebările standard ale unui chestionar. Conform răspunsurilor de la această întrebare, reiese că chestionarul a fost completat predominant de persoane de sex feminin.

Grafic 18 Răspunsurile la întrebarea nr. 17

Întrebarea cu numărul 18, „În ce categorie de vârstă vă încadrați?”, se referă la categoria de vârstă se încadrează respondenții chestionarului. Această întrebare este importantă pentru a vedea părerile rezindeților de toate vârstele. Respondenții chestionarului sunt cuprinși între 17 și 70 de ani. Cei mai mulți au vârste cuprinse între 21 și 26 de ani.

Întrebarea numărul 19 se referă la statutul profesional al rezidentului și a avut mai multe variante de răspuns: a.Angajat, b.Șomer, c.Pensionar, d.Student, e.Elev, f.Antreprenor. Cei mai mulți respondenți ai chestionarului realizat sunt studenți și angajați, foarte puțini elevi și pensionari.

Grafic 19 Răspunsurile la întrebarea nr. 19

Analiza de piață făcută în urma realizării chestionarului a arătat faptul că rezidenții județului nu au multe informații legate de mediul cultural al județului din cauza lipsei unei strategii de promovare și educare culturală a județului. De asemenea, aceștia nu știu ce evenimente culturale au loc în județ din cauza faptului că nu sunt promovate în așa fel încât informația să ajungă la toată lumea. Toți consideră că județul ar putea atrage mulți județ dacă ar fi interes pentru a restaura obiectivele și pentru o strategie de promovare care să fie și aplicată, nu doar pe hârtie.

XII. Hartă cu obiective turistice culturale

Figura 42 Harta obiectivelor culturale turistice din județul Bacău

Figura 43 Distribuția spațială a clădirilor monument istoric pe teritoriul Municipiului Bacău

Sursă: Hartă preluată din Strategia integrată de dezvoltare urbană Bacău

Concluzii

Potențialul cultural al județului Bacău este unul semnificativ, județul având multe obiective turistice culturale. Deși este un potențial mare, acesta nu este valorificat, multe clădiri fiind într-o stare gravă de degradare sau în mediul privat nefiind vizitabile.

Valorificarea obiectivelor nu poate fi făcută dacă acestea nu sunt renovate pentru a putea intra în circuitul turistic. Deși sunt multe strategii de dezvoltare pentru a valorifica și renova anumite clădiri, aceste lucruri nu sunt realizate. Primul pas către o valorificare a potențialului ar fi acela de a se face ceea ce se spune și ceea ce e trecut în anumite strategii și planuri de dezvoltare. Următorul pas ar fi publicitatea acestora, o strategie de marketing bine pusă la punct în care obiectivele respective să apără în toate mediile, să apară în mediul online prin site-uri actualizate și pagini de facebook sau instagram . De asemenea pot fi afișe prin oraș cu obiectivul respectiv în cazul în care se întâmplă un eveniment, articole în ziare. Obiectivele turistice care sunt vizitabile pot fi promovate print-o atenție mai mare asupra stării clădirii și prin existența unui panou care să specifice ce reprezintă clădirea respectivă.

Valorificarea obiectivelor nu poate fi realizată fără interes din partea comunității. Interesul trebuie să vină atât din partea primăriilor, consiliilor județene și administrațiilor locale, dar și din partea rezidenților.

BIBLIOGRAFIE:

Barabaș Nicolae, Bucur Gheorghe, Florea Vasile, Mitrea Ioan, Nanianu Stelian, Rusu Pintilie, Zaharia Dumitru – Bacău Monografie- 1980- Editura Sport-Turism

Sandulache Iulian- Curs de Carpați – 2014 – Editura Cetatea Doamnei Piatra Neamț

Clius Mioara, Ielenicz Mihai, Pătru- Stupariu Ileana – România Subcarpații, volumul 4, București 2011, Editura Universitară

Lucan Ivona, Popa Alin, Popa Violeta – Teatrul Municipal „Bacovia”-jurnalul unui teatru de provincie (1848-2018) – 2018- Editura Bibliotecii „C. Sturdza”

Constantinescu Radu, Sfîrlea Mircea – Monumente religioase. Biserici și mânăstiri celebre din România, 1994 – Editura Editis

Cucu Vasile, Ștefan Marian – România- Ghid atlas al monumentelor istorice – București, 1979 – Editura Sport-Turism

Antonescu Iulian, Bențea Mihai – Bacău- Ghid turistic al regiunii – București, 1967 – Editura Meridiane

*** – Enciclopedia Geografică a României – București, 1982 – Editura Științifică și Enciclopedică

Șendrea Eugen – Istoria Municipiului Bacău – 2007 – Editura Vicovia

Băltărețu Andreea, Drăghilă Marcela, Neacșu Monica, Neacșu Nicolae – Resurse și destinații turistice. Interne și internaționale – București, 2009 – Editura Universitară

Strategie pentru generația de mâine. Planul de dezvolare durabilă Bacău Est și Slănic Moldova – 2014

Municipiul Bacău. Strategia integrată de dezvoltare urbană 2014 – 2020

Ielenicz Mihai, Comănescu Laura – România. Potențial turistic – București, 2006 – Editura Universitară

Galeria RomânăTescani – 40 de ani de peisaje – Bacău, 2016

Neculae Pandele, Stănescu Valeriu – Zăcămintele de petrol din flișul extern carpatic – București 2001, Editura Vergiliu

Albotă Mihai – Munții Nemira. Ghid Turistic – București, 1983 – Editura Sport-Turism

Văcărașu Iulia – Valea Trotușului – București, 1980 – Editura Sport-Turism

WEBOGRAFIE:

Anunt Public Rezultat Selectie Dosare Conc.nr. 11.152_27.04.2023

AFIS SAVIN

http://cmiabc.ro/?page_id=1389

Istoric

https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-precista-68038.html

https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-raducanu-67908.html

https://www.e-cultura.info/festivalul-bacau-fest-monodrame-se-desfasoara-la-bacau/

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-21723247-festivalul-recitalurilor-dramatice-bacau-fest-monodrame-editia-xxiii-deschide-vineri-bacau.htm

http://teatrulbacovia.ro/bacau-fest/

http://revistabulevard.ro/2015/07/theaterstock-festival-cultural-international-la-bacau-la-prima-editie/

http://idfest.ro/

https://www.desteptarea.ro/s-a-tras-cortina-peste-festivalul-toamna-bacoviana/

http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

https://www.desteptarea.ro/festivalul-international-enescu-orfeul-moldav-2/

http://statistica.gov.md/public/files/Metadate/Turism.pdf

http://concurs.cristis.ro/index/172/Palatul%20Ghika%20Comanesti-Muzeul%20de%20etnografie%20si%20arta%20%20D.%20Ghika%20Comanesti.html

http://descoperanordest.ro/locatii/ansamblul-palatului-ghika-comanesti-azi-muzeul-de-etnografie-si-arta-dimitrie-ghika-comanesti/

https://www.turism-darmanesti.ro/ro/palatul-stirbei.html

https://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-cotumba-117742.html

http://www.hoinariromani.ro/2013/09/palatul-ghica-dofteana/

http://www.kristofer.ro/zidart-debuteaza-bacau/

Mănăstirea de la Runc

DADA Monument

http://www.moinesteanul.ro/glorie-si-decadere/478-monumentul-artistic-dada.html

http://www.culturabacau.ro/atractie-conacul-raducanu–rosetti-46.html

http://www.interferente.ro/parcul-dendrologic-dofteana-haghiac.html

https://onestiul.ro/parcul-dendrologic-dofteana/

http://www.interferente.ro/parcul-dendrologic-hemeius.html

http://www.interferente.ro/parcul-dendrologic-hemeius.html

http://www.portalturism.com/obiectiv-turistic/cineritele-de-nutasca-ruseni-bacau-romania

http://manastireatisasilvestri.ro/biserica-mare/

https://epr.ro/manastirea-bunavestire-tisa-silvestri

Mânăstirea Ciolpani

https://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-ciolpani-117741.html

http://www.turistmania.ro/ghid-montan/zone-montane/tarcau.html

Munţii Berzunţi – prezentare generală

https://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/despre.html

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/03/21/casa-memoriala-rosetti-tescanu-george-enescu-de-la-tescani-judetul-bacau-10-49-24