Tablouri din forme geometrice -Artă [308789]
[anonimizat] I
[anonimizat]. univ. dr. Nechita Elena
CANDIDAT: [anonimizat]. înv. preșc. Horvat Regina
BACĂU
2017
[anonimizat]. univ. dr. Nechita Elena
CANDIDAT: [anonimizat]. înv. preșc. Horvat Regina
BACĂU
2017
CUPRINS
ARGUMENT
CAP. I. CARACTERISTICI FIZICE ȘI PSIHICE ALE PREȘCOLARULUI.
I.1. Profilul psihologic al preșcolarului
I.1.1. Caracterizare generală
I.1.2. Coordonate ale dezvoltării psihice
I. 1.3. Elemente de psihologia dezvoltării umane
I.1. 4. Cunoașterea și dezvoltarea personalității preșcolarului
I.1.5. Metode de cunoaștere a copilului preșcolar
CAP.II. ABORDAREA CONȚINUTURILOR MATEMATICE PRIN JOCURI ȘI MATERIALE DIDACTICE UTILIZATE PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR DE NUMĂRARE LA PREȘCOLARI
II. 1. Curriculum național la matematică pentru învățământul preșcolar
II. 1.1. Specificul noțiunii de curriculum în învățământul preșcolar
II.1.2. Structura curriculumului pentru învățământul preșcolar
II. 1.3. Proiectarea curriculară la activitățile matematice
II. 2.1. [anonimizat] a deprinderilor de numărat
II.2.2. Activități matematice pe bază de exerciții
II.2.3. [anonimizat], procedeu sau formă de organizare a activităților matematice
II.2.3.1. Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic
II.2.3.2.Materiale didactice utilizate pentru formarea deprinderilor de numărare la preșcolari
II.2.3.3.Exemplificări de jocuri și materiale didactice folosite în cadrul activitățilormatematice
II.2.3.4.Exemplificări de jocuri și materiale didactice folosite în cadrul activitățilormatematiceinterdisciplinare cu metode și tehnici interactive de grup.
CAP.III COORDONATELE METODOLOGICE ALE CERCETĂRII APLICATIVE
III. 1. Obiectivele și ipoteza studiului
III. 2. Eșantionul de lucru
III. 3. Etapele cercetării a) evaluarea inițială
b) introducerea factorilor de succes
c) evaluarea finală
III. 4. Desfășurarea cercetării. Jocuri și materiale didactice pentru o învățare corectă a numerelor
CAP. [anonimizat]. 1. Organizarea, prelucrarea și interpretarea datelor obținute
IV. 1.1. Evaluarea inițială
IV. 1.2. Eva,luarea formativă
IV. 1.3. Evaluarea finală
IV. 1.4. Interpretarea comparativă a [anonimizat], PROIECTE DIDACTICE
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
În etapa actuală de reformă și restructurare permanentă a învățământului tendința primordială este aceea a redescoperirii copilului cu scopul de a-i asugura acestuia condiții optime de dezvoltare psihofizică și socială. În învățământul preșcolar pricipiul de bază este identificarea și respectarea nivelului optim educațional. De la an la an a devenit tot mai pregnantă tendința de a cunoaște cât mai bine particularitățile de vârstă și individuale ale preșcolarilor cu scopul creării unor programe diferențiate și individualizate și realizarea unui proces didactic centrat pe copil și pe nevoile acestuia.
A educa înseamnă a forma. [anonimizat]-[anonimizat], social-[anonimizat].
[anonimizat], și deosebirea care există între familie și grădiniță datorită programului progresiv educativ care cuprinde intenționalități clare, prin care copii sunt solictați să se exprime, să acționeze, să clasifice după diferite criterii, să perceapă, să gândească, să utilizeze în situații noi deprinderile formate și cunoștințelele dobândite.
Un loc important în pregătirea copilului pentru școală îl ocupă activitățile matematice, care au o influență majoră atât asupra dezvoltării tuturor proceselor psihice, cât și asupra personalității copiilor. Activitățile matematice au fost unele dintre cele mai antrenante activități din grădiniță, contribuind la dezvoltarea psiho-comportamentală a preșcolarilor, la trecerea de la o gândire concretă spre una abstractă. Însă, pentru educatoare, trebuie să existe mereu preocuparea pentru găsirea de noi forme de organizare a activităților, noi metode, mijloace, astfel încât să păstreze mereu viu spiritul activ al copiilor.
Prin lucrarea de față îmi propun să identific jocuri, materiale didactice, metode și mijloace moderne de realizare pentru formarea deprinderilor de numărare la preșcolari în cadrul activităților matematice în grădiniță, stimulând astfel interesul preșcolarilor față de matematică. Activitățile matematice în grădiniță sunt una dintre categoriile de activități care pot fi abordate și în manieră interdisciplinară.
Orice activitate din grădiniță și nu numai poate constitui prilej pentru însușirea, consolidarea sau evaluarea unor concepte, noțiuni, termeni matematici, poate reprezenta un sprijin real în demersul cadrului didactic de a-i familiariza pe cei mici cu primele forme ale matematicii.
Prin abordarea interdisciplinară a matematicii, copiii își însușesc într-un mod activ obiectivele matematice propuse de programă, dar totodată se familiarizează cu ideea că matematica nu este o disciplină abstractă, ruptă de realitate, ci ea face parte din viață și că, alături de alte moduri de abordare a realității ( muzical, estetic, lingvistic, sportiv), matematica este un mijloc de cercetare, de descoperire a realității, a vieții, a mediului în care trăiesc.
Utilizând jocuri și materiale didactice adecvate în activitățile matematice, acestea contribuie la dezvoltarea capacității preșcolarilor de ași însuși corect noțiunea matematică, de număr și abilitățile de numărare.
Am ales aceasta temă cu conținut matematic pentru că utilizând jocul și materialele didactice, au un potențial formativ-educativ adecvat, ducând la dezvoltarea personalității copilului sub aspect intelectual, pregătindu-l astfel pentru integrarea cu scces în școală. Am constatat că pentru a oferi posibilitatea de însușire de către toți copiii a unui minim de cunoștințe și tehnici utile de lucru este necesar să se țină seama de toate formele de predare să se respecte etapele dezvoltării psihopedagogice ale copilului și stimularea interesului pentru aplicarea în practică a cunoștintelor dobândite, etc.
Grădinița începe să devină din ce în ce mai mult un loc în care preșcolarii trebuie să ia contact cu viața reală, cu societatea și în care, prin joc și nu numai, să dobândească noi cunoștințe, să le utilizeze în situații noi, să exerseze comportamente necesare viitorului elev și mai târziu adultului.
CAP. I. CARACTERISTICI FIZICE ȘI PSIHICE ALE PREȘCOLARULUI.
I.1. PROFILUL PSIHOLOGIC AL PREȘCOLARULUI
I.1.1. CARCTERIZARE GENERALĂ
Perioada preșcolară este una din perioadele cu o intensă dezvoltare psihică. Presiunea structurilor socio-culturale, a familiei în special, dar și activitatea copilului în grădiniță solicită toate posibilitățile lui de adptare. Diferențele de cerințe din grădiniță și din familie solicită, la rândul lor, o mare varietate de conduite. Ca atare, contradicțiile dintre solicitările externe și posibilitățile interne devin mai active. Aceste forme de contradicții constituie punctul de plecare pentru dezvoltarea explozivă a comportamentelor, conduitelor sociale diferențiate, a implicării în modalități diverse activități, a dobândirii unor noi abilități. Comunicativitatea și sociabilitatea copiilor crescând spectaculos în aceste condiții.
Una dintre contradicțiile care devine în perioada preșcolară tot mai intensă este accea dintre cerințele interne (trenuințele, dorințele, aspirațiile copilului) și posibilitățile de a fi satisfăcute. Contradicțiile specifice se constituie și în planul cunoașterii.
Michael Merzineh spune că, la varsta de 3 ani, creierul unui copil este de două ori mai activ decât al unei persoane adulte, fapt ce rezultă din înregistrările activității cerebrale. „Fiecare celulă a creierului, sau neuron, intră în legătură cu alte mii de celule, până la 15 mii, creând asftel o fantastică rețea de interconexiuni” . Dacă aceste legături sunt întrebuințate de către copil în mod repetat, zilnic, acestea devin o parte permenetă a rețelei de circuite cerebrale, iată de ce „experiențele joacă un rol esențial în determinarea dezvoltării creierului”1 , iar pentru a fi administrate, fiecare individ trebuie să își creeze un parcurs individual.
Datorită dezvoltării imaginației, copilul descoperă fapul că, imaginar, poate să se transpună în orice situație, fie ea și fantastică, deoarece, de cele mai multe ori situațiile de viață sunt restrânse și banale ca semnificație. Legat de acest lucru la preșcolari se dezvoltă dorința de a crea, de a schimba, de a trăi din plin viața. Perioada preșcolară mică se caracterizează printr-o creștere a intereselor, aspirațiilor și aptitudinilor implicate în satisfacerea plăcerii de explorare a mediului. De la un relativ echilibru la 3 ani, se realizează o trecere spre instabilitate, o expansiune ce exprimă o mare decentrare de pe obiecte concrete, pe integrarea obiectelor în strategii mai mari de utilizare în care copiii le conferă funcții simbolice.
Integrarea în grădiniță se face cu oarecare dificultate la această vârstă, datorită dependenței mari a preșcolarului mic de mama sa și de ambianța familială. De notat că nu același lucru se întâmplă și cu copiii care au frecventat creșa. Adaptarea este cu atât mai dificilă cu cât a copilul nu știe să se exprime încă destul de clar și nu înțelege bine ce i se spune. La toate acestea se adaugă inconsistența delimitării unor limite clare între „realitatea personală subiectivă ce favorizează dilatarea și inundarea obiectivă de cea subiectivă”.
În perioada preșcolară mică se face trecea ce la centrarea pe trebuințele organismului, ca trebuințe imediate, la satisfacerea unor trebuințe psihologice. Preșcolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plânge râzând și trece ușor de la o dispoziție la alta. Durerea și bucuria fiind explozive, totale.
La 4 ani, copilul devine mai puternic, dar în același timp mai neîndemânatic, el traversează cu ușurință un puseu de creștere, pe plan psihologic intensificându-se dezvoltarea limbajului. Se intensifică, de asemenea, dezvoltarea conștiinței de sine, fapt ce se exprimă prin creșterea opozabilității, a bravadei și a dorinței de a atrage atenția asupra sa. În perioada preșcolară mijlocie jocul devine o activitate de bază, încărcată de caracteristici active, de manipulare a experienței de viață, a observațiilor, acțiunilor, emoțiilor, acțiunilor și conduitelor ce se vehiculează în ambianța sa, punând în evidență o mare experiență socială achiziționată și demonstrând capacitate de a verbaliza și manifestând comportamental roluri (prin mijloace dominant imitative) în care copilul reconstituie episoade din realitatea înconjurătoare (jocuri de rol, jocuri decreație cu subiecte din viața cotidiană).
Preșcolarul de 5-6 ani manifestă în ansamblu mai mare forță, rezistență și agilitate, inteligență dar și reticență la situații penibile. Câmpul atenției fiind din ce în ce mai dominat de o înțelegere mai profundă a situațiilor. La preșcolarul mare crește capacitatea de adaptare mai evidentă a conduitelor față de diferite persoane, de caracteristicile acestora în cele două medii concurente, familia și grădinița.
O altă trăsătură a preșcolarului mare este aceea de a fi de folos adulților, atenția față de aceștia exprimându-se prin imitația discretă. „Activitatea creatoare la preșcolarul mare este din ce mai mare, cu tendințe de diferențiere”. Desenul, muzica, activitățile practice, jocul de construcție în spațiu sau pe suprafete bidimensionale interesează foarte mult copiii. Serbările organizate în cadrul grupei, poeziile, jocurile muzicale sau cu text și cânt care să fie interpretate în colectiv motivează preșcolarii pentru activități ce contribuie la dezvoltarea lor psihică cat mai armonioasă. „Capacitatea de învățare devine activă și este dublată de interese de cunoaștere care încorporează și forme mai evoluate de problematizare în care acționează integratori verticali”.
Prin intermediul procesului instructiv-educativ din grădiniță copilul este implicat în programe educative diverse care-i măresc sensibilitatea intelectuală, îl abilitează cu manualități tot mai complexe și îl pun pe copil în contact cu elemente ale simbolisticii artistice. Imaginația utilizează profilul fantastic mai puțin din viața de zi cu zi, fiind însă foarte activă în joc.
I.1.2. Coordonate ale dezvoltării psihice la vârsta preșcolară
Senzațiile și percepțiile furnizează materia primă extrem de importantă pentru planul mintal și al acțiunilor desfășurate în mediul inconjurător și cel cultural (casă, grădiniță, familie, ateliere, unelte, meserii, cunoștințe despre mediul cultural și geografic apropiat, generalizări cantitative, etc). Observația copilului (percepția organizatorică este ancorată în situații diverse, complexe.
La vârsta preșcolară apar transformări calitative care măresc gradul de înțelegere al copilului. Un rol de seamă în dezvoltarea planului perceptiv și al activizării reprezentărilor poate fi atribuit jocului. Acesta solicită și antrenează vigoarea, forța fizică, rapiditatea, suplețea și coordonarea, echilibrul, evaluarea spațialității, abilitatea în folosirea diferitelor părți ale corpului, mâinilor și pricioarelor. Concomitent jocul solicită coordonarea oculo-motorie, coordonarea audio-motorie, tact, sensibilitate cutanată, presiune, temperatură. Deosebit de activă se manifestă, după 4 ani, capacitatea de memorare, când, datorită vorbirii memoria capătă caracteristici psihice și sociale. Psihologi ca Decroly, Leontiev, Jean Piaget, arată că „memoria este mai activă în joc, moment în care copilul intuiește cerința fixării și păstrării sarcinilor ce i se trasează”.
Preșcolarii învață cu ușurință poezii pe care le reproduc cu plăcere. Reproducerea lor evidențiază însă unele aspecte de oarecare rigiditate (dacă este întrerupt copilul nu poate continua poezia ci o ia de la început). Memoria lor este implicată acum ca proces de păstrare, recunoaștere și reproducere. Imitația care se asociază cu reproducerea crează copiilor conduite asemănătoare cu conduitele din familie. Câmpul relativ restrâns al capacităților de percepere și fixare conferă păstrării și reproducerii caracterul fragmentar. Recunoașterea este în plină dezvoltare, ca însușire individuală.
Un alt proces psihic important este atenția, care în fiecare activitate este organizată și protejată, focalizând și centrând energia psihicului. Atenția voluntară este alimentată de numărul mare de dorințe și intenții ale copiilor dar și de necesitățile de a le finaliza. Un alt teren de antrenare a atenției este jocul, care prin concentrarea și finalizarea sa contribuie la dezvoltarea sa extensivă, adică la distribuirea și lărgirea activității psihice. Capacitatea de concentrare crește astfel: de la 5-7 minute la grupa mică, la 12-14 minute la preșcolarii mijlocii și 20-25-30 minute la cei mari, uneori chiar până la 40-45 de minute în: joc, povești, diafilme, teatru de păpuși și alte activități culturale. Toate aceste elemente evidențiază faptul că „dezvoltarea inteligenței intră într-o nouă etapă, între 3-6/7 ani, ea parcurge o etapă de inventivitate ce pregătește gândurea operațională complexă”.
Gândirea copiilor este pentru aceeași perioadă preoperatorie și concret intuitivă. Dezvoltarea exprimării verbale face, de asemenea, progrese. La vârsta preșcolară crește numărul de cuvinte incluse în vocabularul activ și pasiv, modificându-se sensibil raportul dintre fondul afectiv și cel pasiv de cuvinte, în favoarea celui dintâi. Copiii încep să folosească în exprimare cât mai multe cuvinte noi, iar construcțiile propoziționale încep și ele să se complice. Tot în această etapă de dezvoltare se amplifică expresivitatea vorbirii, la fel și nuanțarea ei prin intonația folosită. Asupra limbajului copiilor încep să se conserve diferite aspecte dialectale din familie, fapt ce evidențiază rolul deosebit de important al familiei în dezvoltarea vorbirii copiilor.
Pe întreg parcursul perioadei preșcolare activitatea de joc este esențială în formarea și dezvoltarea personalității. La vârsta de 3 ani copilul este încă legat de anumite obiecte, dar jocul acestuia cuprinde numeroase elemente de manualitate activă. La 4 ani jocul nu mai este izolat, copilul se joacă mai bine, în general cu un copil mai mare, din motiv că are numeroase intervenții de extra joc în care spune partenerului său ce să facă. La 5 ani jocurile cu subiecte și roluri ating un foarte important nivel de dezvoltare, existând o relație pozitivă între jucării, jocuri și subiecte de joc. Antrenarea ludică se realizează întotdeauna spontan în cazul unei mari bogății de jucării, ele constituind un stimulent al jocului, o antrenare energetică într-o relaționare imaginativă coerentă oricât ar fi de spontană cu jucăria).
Deosebit de interesante sunt rolurile profesionale prezentate în jocurile preșcolarilor mari, în care aceștia utilizează elemente decupate din profesiunile ce se exercită în public sau în contact cu alți copii. Prin ele copilul se aproprie tot mai mult de universul profesiunilor și al muncii, el interpretează atât roluri pozitive cât și negative. „Dezvoltarea emoțională în ansamblul său trebuie raportată în perioada preșcolară la procesul identificării. Acest proces trece prin mai multe faze. La trei ani identificarea se manifestă prin creșterea stărilor afective difuze, în exploziile lui de afectivitate, de abandon sau de mânie, după care se simte vinovat. Între 4 și 5 ani identificarea este mai avansată. Ea se realizează cu modelele umane cele mai apropiate, modelele parentale.
Condiția de identificare parcurge 4 căi:
Similitudini de înfățișare: păr, ochi;
Similitudini de caracteristici psihice: atent ca tata, talentat ca mama;
Adaptarea de conduite, atribute și gesturi ale modelelor;
Însușirea de conduite/ gesturi și atribute pe care le identifică modelul;”.
Perioada preșcolară se concretizează prin evoluția vieții interioare în care are loc evenimentul complex cu rezonanțe ale dimensiunilor reale. Viața intimă, subiectivă devine o nouă însușire psihică. Datorită acestei încărcări emoționale foarte dense, ea devine încărcată de emoții complexe și de rezonanțe ulterioare. Pe măsură ce crește copilul manifestă o mai mare nuanțare a emoțiilor. El începe să manifeste reticențe în manifestarea suferințelor, iar de la 5 ani, există un declin evident al negativismului brutal în semn de protest. Emoțiile și sentimentele estetice sunt apropiate de cele normale. Natura, arta, situațiile umane eroice, dificile, altruiste, prilejuiesc trăirea emoțională, moral artistică.
Sentimentele și emoțiile intelectuale se dezvoltă în legătură cu cerințele de cunoaștere și observare a vieții înconjurătoare, ca satisfacere a curiozității, cu insatisfacții legate de neînțelegere sau de înțelegere greșită. Îndoiala, neliniștea, fiind și ele emoții din aceeași categorie. Nuanțarea vieții afective se realizează în mod amplu și în condițiile jocului, în care este estompată reacția și fondul afectiv propriu, în favoarea emoțiilor ce decurg din situația subiectului și a rolului. În joc și în viața de zi cu zi preșcolarul învață să exprime ceva mai discret sentimentele și chiar și le disimulează, învață să aibă un stil în exprimarea lor dobândind capacitatea de a se exprima mai puțin exploziv și de a controla impulsurile.
Un moment de cotitură îl constituie vârsta de 5 ani, când se observă intensificarea „funcției reglatoare a sistemului verbal”. Vechile forme ale activității psihice cedează locul unor forme noi, mai complexe, care mijlocesc tot mai mult gândirea și limbajul. De asemenea, la această vârstă are loc o dezvoltare puternică a bazei senzoriale, a atenției, afirmându-se tot mai accentuat procesele de memorare și de reproducere. Schimbări însemnate se produc și în conduita copilului, în sensul că mișcările și acțiunile sale sunt mai bine orientate, planificate și organizate, simțindu-se prezența efortului voluntar în realizarea acțiunilor mai dificile.
I. 1.3. Elemente de psihologia dezvoltării umane
La vârsta preșcolară jocul nu este unica formă de învățare în procesul căreia se realizează dezvoltarea pshică a copilului. Pentru a-i forma diferite procese și însușiri pshice este necesară o formă de activitate în care asimilarea de noi cunostințe să ducă la o continuă dezvoltare intelectuală. O astfel de activitate care întregește și desăvârșește funcția educativă a jocului este activitatea de învățare.
Conform teoriei genetice ale lui J. Piaget ideea de învățare este subordonată dezvoltării iar dezvoltarea intelectuala este înțeleasă în sensul evoluției stadiale. Privită din acest punct de vedere, dezvoltarea intelectuală a copilului de 3-7 ani se realizează în mai multe stadii, fiecare cu o structură proprie, asimilarea cunoștințelor matematice fiind prezentă în fiecare stadiu.
J. Piaget denumeșteetapa cuprinsă între 3 și 7 ani,stadiul gândirii preoperatorii și cercetările întreprinse au evidențiat aspecte psiho-comportamentale specifice.
Procesele cognitive se dezvoltă în situații concrete și în contextul acțiunilor practice, obiectuale. Pentru acest stadiu sunt specifice preconceptele și prerelațiile, raționamentul copiilor fiind de tip intuitiv. Vârsta de 3-4 ani marchează momentul formării conceptelor. În această perioadă crește capacitatea de intuire a unor acțiuni, acum apar elementele incipiente de logică, ce îl vor aduce pe copil până în pragul operațiilor logice. Gândirea parcurge drumul de la acțiune la operație fără însă să fi ajuns la structuri operatorii. Operațiile sunt prezente dar numai în măsura în care sunt susținute de percepții. Percepția se detașează de situații concrete, diferențiate prin intermediul activităților obiectuale, dar rolul acestora nu trebuie subestimat. Copilul învață să examineze obiectele operând cu diverse criterii: al formei, culorii, mărimii, suprafeței, volumului, numărului; învață să observe raporturile spațial poziționale ale obiectelor, așezate în ordinea crescătoare și descrescătoare a șirului numeric.
Vârsta de șase ani se situează la tranziția dintre gândirea intuitivă, preoperatorie a preșcolarului și gândirea operatorie. Intervenția didactico–pedagogică dirijată, grăbește trecerea copilului de la caracteristicile gândirii preoperatorii la gândirea operatorie. Acțiunea didactică trebuie orientată prin folosirea unor caracteristici comportamentale ale vârstei ce influențează procesul de constituire al gândirii operatorii.
Depășind vârsta de 3 ani, inteligența trece faza simbolică, ajungând la un alt substadiu: al intuiției simple (4-5ani) și al intuiției articulate sau semioperaționale (între 5/6 -7/8 ani) ; „de la 4-7 ani asistăm la coordonarea raporturilor reprezentative, la o conceptualizare în creștere, care va duce copilul, de la faza simbolică sau preconceptuală până la pragul operațiilor”.
Gândirea ca și percepția este sincretică, copilul procedează prin transducție operând de la particular la general. Progresul constă în posibilitatea înlocuirii acțiunilor motorii concrete prin acte simbolice introduse la început cu ajutorul jocului.
Saltul calitativ ce se produce în formarea proceselor cognitive se explică prin dezvoltarea limbajului atât extern cât și intern. Acum copilul poate să efectueze operații în plan mental, să verbalizeze acțiunea și raporturile stabilite în plan concret.
I.1. 4. Cunoașterea și dezvoltarea personalității preșcolarului
Despre cunoașterea și dezvoltarea personalității preșcolarului autorii cărții Introducere în pedagogia preșcolară, Adina și Cătălin GLAVA relatează:
„Cunoașterea individualității copiilor cuprinși în procesul educațional contribuie la sporirea caracterului științific al actului pedagogic. Desigur, teoriile simțului comun cu privire la educarea tinerei generații asigură un oarecare succes al activității didactice, mai ales atunci când stăpânirea lor este dublată de intuiție și vocație pedagogică din partea cadrelor didactice. Cu toate acestea, profesionalismul în intervenția educațională se poate obține numai prin racordarea la rezultatele cercetării psihologice. Această cerință este cu atât mai stringentă, cu cât achizițiile teoretico-experimentale ale psihologiei dezvoltării și învățării din ultima jumătate de secol și-au găsit un cadru larg de aplicabilitate în educație și procesul de învățământ, ele reușind să contureze tabloul complex al profilului de vârstă al copilăriei mijlocii. Concluzia comună a tuturor teoriilor care au încercat să expliciteze parametrii dezvoltării copilului este aceea a variabilității caracteristicilor psihofizice individuale în funcție de numeroși factori.
De aici importanța pregătirii cadrelor didactice pe de-o parte, pentru înțelegerea caracteristicilor centrale ale etapei de vârstă cu care vor lucra, iar pe de altă parte, pentru acțiunea de investigare a caracteristicilor individuale ale fiecărui copil educat. Nici o acțiune educativă nu-și are sens dacă nu este gândită astfel încât să răspundă unor necesități individuale, nu poate fi eficientă dacă nu este adecvată sau accesibilă celui căruia i se adresează; de aceea punctul de pornire în proiectarea, organizarea, desfășurarea, evaluarea și reglarea intervenției educaționale trebuie să fie cunoașterea copilului”.
În continuare voi reda câteva condiții, metode de cunoaștere psihopedagogice a copilului preșcolar: „Cunoașterea psihopedagogică trebuie să meargă dincolo de acțiunea implicită de acumulare de date despre copii în timpul desfășurării procesului instructiv-formativ. Ea presupune utilizarea unei metodologii riguroase de investigație care să-i asigure acestei cunoașteri un caracter științific.
Iată câteva condiții de rigurozitate ale acestui demers:
acțiunea de cunoaștere psihopedagogică trebuie să fie organizată și continuă;
ea trebuie să vizeze surprinderea personalității în unitatea sa structurală, ca rezultat al interdependenței factorilor ce o alcătuiesc și influențează. De aceea, acțiunea de cunoaștere trebuie să aibă în vedere atât factori fizici, fiziologici, psihologici, cât și factori ai mediului familial, social, cultural care contribuie la structurarea psihicului.
datele obținute trebuie analizate în interrelație, stabilindu-se totodată și relevanța lor pentru ansamblul structurilor individuale;
caracteristicile investigate printr-un procedeu de cunoaștere trebuie validate și cu ajutorul altor metode de investigație, fără a exagera însă cu un număr prea mare de metode care ar putea determina reacții de respingere și apărare din partea copiilor;
acțiunile de analiză a profilului psiho-individual trebuie să aibă loc pe cât posibil în mediul natural al copilului, iar probele de investigație trebuie integrate în activitatea obișnuită a acestuia. Această modalitate de investigație va fi dublată acolo unde este cazul de examinarea în condițiile speciale ale laboratorului de psihologie;
studierea profilului psihologic al copilului într-un anumit moment al evoluției sale trebuie dublată de studii longitudinale care descriu evoluția în timp a unei anumite caracteristici a psihicului;
contextele în care este studiat copilul trebuie să fie cât mai variate, ceea ce îi va permite educatorului decelarea notelor caracteristice ale psihicului, mai puțin dependente de context, dar și relaționarea între anumite manifestări comportamentale și caracteristicile situațiilor în care apar”.
I.1.5. Metode de cunoaștere a copilului preșcolar
Vom trece în revistă în continuare câteva din metodele de cercetare psihologică în vederea cunoașterii personalității, care stau la îndemâna cadrelor didactice în grădiniță, nu înainte de a face două precizări necesare: calitățile și eficiența metodelor de psihodiagnostic sunt funcție de priceperea și valoarea personalității celui care le utilizează precum și de faptul că este absolut necesară corelarea, confruntarea și certificarea datelor oferite de o anumită metodă cu cele obținute prin alte metode de psihodiagnostic.
Copiii de vârste mici dezvăluie cu destul de multă ușurință stările psihologice pe care le traversează. Ei nu sunt capabili să le explice sau să le descrie suficient, dar oferă în activitatea zilnică o bogăție de date comportamentale ușor de decodat de către un observator atent. În plus educatoarea poate provoca situații investigative, realizând mici experimente, variind datele contextului sau, mai simplu, punând întrebări la timpul potrivit, integrate, pe cât posibil în câmpul de activități ce-i interesează pe copii.
În cursul preșcolarității se observă la copil procese imaginative ce par a fi neobișnuit de active, de originale și de bogate, fapt care explică într-un fel, părerea că imaginația copilului ar fi cu mult mai bogată decât cea a adultului. „Explozia care are loc pe planul imaginar este întreținută în special de prezența jocului care se poate organiza oricum și oriunde și prin care se exprimă și multiple forme ale imaginației creatoare, de fantezie”. Imaginația se exprimă activ în creativitatea generală, nespecifică, ce se exercită prin joc, dar și în caracteristicile vieții intime interne. Creativitatea specifică se manifestă cu preponderență în produsele artistice ale copiilor, chiar dacă la această vârstă intențiile sunt mai largi decât realizările.
Particularitățile de vârstă în domeniul atenției se exprimă în gradul de dezvoltare a calităților ei și anume: stabilitatea, gradul de concentrare, volumul, flexibilitatea și distribuția ei. Astfel, la preșcolarii mici atenția involuntară este mai dezvoltată decât atenția voluntară, stabilitatea acesteia crescând odată cu vârsta. Examinând volumul atenției se constată că, preșcolarii de 3-4 ani întâmpină greutăți mari atunci când trebuie să desfășoare sau să urmărească în același timp mai multe acțiuni. La celelalte vârste se observă progrese sensibile în ceea ce privește volumul atenției. Între 5 și 7 ani se observă aceleași progrese și în ceea ce privește flexibilitatea atenției deși există și unele deosebiri individuale, mai mult sau mai puțin pronunțate, la această vârstă. Pentru reușita activităților este deosebit de important ca atenția copiilor să fie mobilizată încă de la începutul vieții acestora.
CAP.II. ABORDAREA CONȚINUTURILOR MATEMATICE PRINJOCURI ȘI MATERIALE DIDACTICE UTILIZATE PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR DE NUMĂRARE LA PREȘCOLARI
II. 1. CURRICULUM NAȚIONAL LA MATEMATICĂ PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
II. 1. 1.SPECIFICUL NOȚIUNII DE CURRICULUM
În pedagogia preșcolară, termenul curriculum este prea puțin prezentat. Mai evidentă este abordarea curriculară pe care o propun noile documente ce organizează activitatea instructiv educativă din grădiniță.
Abordarea curriculară implică luarea în considerare, în plan teoretic și practic, a întregului proces educațional realizat la vârsta preșcolară. Când facem referire la învățământul preșcolar, utilizarea exclusivă a termenului conținuturi ale învățământului este insuficientă având în vedere profilul general al vârstei:
– pentru preșcolari, fiecare din secvențele de învățare pe care le presupune conținutul învățământului se transformă în experiențe de formare. În grădiniță, acumularea de cunoștințe nu este un scop în sine, ea vizând finalități formative;
– pentru vârsta preșcolară, delimitarea dintre conținuturile învățământului și conținuturile educației este dificil de realizat.
În evoluția preșcolarului, impactul experiențelor de învățare nonformale si informale este cel puțin la fel de prezent ca și cel al influențelor formalizate propuse de grădiniță. De aceea experiența educațională extraformală este integrată în procesul educațional din grădiniță.
Cunoașterea particularităților de vârstă ale preșcolarului și luarea în considerare a acestora în procesul de proiectare curriculară este esențială.
II.1.2. Structura curriculumului pentru învățământul preșcolar
În prezentarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar (pus în aplicare din 2008) se precizează: „Curriculumul pentru învățământul preșcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării: continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular; interdependenței dintre disciplinele școlare (clasele I-II) și tipurile de activități de învățare din învățământul preșcolar; deschiderii spre module de instruire opționale.
Totodată, noul curriculum se remarcă prin:
extensie – angrenează preșcolarii, prin experiențe de învățare, în cât mai multe domenii experențiale (Domeniul lingvistic și literar, Domeniul științelor, Domeniul socio-uman, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic și creativ), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învățare;
echilibru – asigură abordarea fiecărui domeniu experențial atât în relație cu celelalte, cât și cu curriculum-ul ca întreg;
relevanță – este adecvat atât nevoilor prezente, cât și celor de perspectivă ale copiilor preșcolari, contribuind la optimizarea înțelegerii de către aceștia a lumii în care trăiesc și a propriei persoane, la ridicarea competenței în controlul evenimentelor și în confruntarea cu o largă varietate de cerințe și așteptări, la echiparea lor progresivă cu concepte, cunoștințe atitudini și abilități necesare în viață;
diferențiere – permite dezvoltarea și manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copii preșcolari de aceeași vârstă (vezi ponderea jocurilor și a activităților alese și a activităților de dezvoltare personală);
progresie și continuitate – permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul și de la un ciclu de învățământ la altul sau de la o instituție de învățământ la alta (consistența concepției generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.)”.
„Structural, prezentul curriculum aduce în atenția cadrelor didactice următoarele componente: finalitățile, conținuturile, timpul de instruire și sugestii privind strategiile de instruire și de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani și 5-6/7 ani).
Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate și exprimă competențele care trebuie dezvoltate pe durata învățământului preșcolar pe cele cinci domenii experiențiale.
Obiectivele de referință, precum și exemplele de comportament, ca exprimări explicite ale rezultatelor învățării (conceptelor, cunoștințelor, abilităților și atitudinilor, dar și ale competențelor vizate) sunt formulate pentru fiecare temă și fiecare domeniu experențial în parte. În formularea acestora s-a ținut cont de:
posibilitățile, interesele și nevoile copilului preșcolar, precum și respectarea ritmului propriu al acestuia;
corelarea fiecărei noi experiențe de învățare cu precedentele;
încurajarea inițiativei și participarea copilului preșcolar la stabilirea obiectivelor, selecția conținuturilor și a modalităților de evaluare;
încurajarea învățării independente prin oferirea de ocazii pentru a-și construi cunoașterea (atât în instituția de învățământ cât și în afara acesteia), precum și a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) și, pe cât posibil, în grupuri cu o componență eterogenă;
stimularea autoreflecției, autoevaluării, autoreglării comportamentului de învățare”14
Curriculumul pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare
globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii.
Întrucât finalitățile educației în perioada timpurie (de la naștere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru și de referință ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experiențiale, ținându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. În acest sens, domeniile experiențiale devin instrumente de atingere a acestor obiective și, în același timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
Domeniile experiențiale cu care se operează în cadrul curriculumului pentru învățământul preșcolar sunt: Domeniul estetic și creativ; Domeniul om și societate; Domeniul limbă și comunicare; Domeniul științe; Domeniul psiho-motric.
Programul anual de studiu se va organiza în jurul a șase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu? (ordinea prezentării nu are nici o legătură cu momentul din anul școlar când pentru o temă sau alta se pot derula cu copiii diferite proiecte).
Fiecare temă este structurată, în funcție de nivelul de studiu (3-5 ani, respectiv 5-6/7 ani), pe domenii experiențiale și conține obiective de referință, comportamente, etc.
14 MECT, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani),,2008, pag. 12
Domeniul științe include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.
Astfel, se consideră necesar ca preșcolarul să fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin simularea de cumpărături în magazine.
În această manieră vor putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr și, de asemenea, ei vor putea fi implicați în activități de discriminare, clasificare sau descriere cantitativă.
Dezvoltarea capacităților de raționament, inclusiv de raționament abstract, va fi încurajată în conexiune cu obiecte și activități familiare în sala de grupă sau la domiciliul copiilor. Este considerată deosebit de semnificativă concretizarea ideilor matematice în experimente, utilizarea lor împreună cu alte concepte și elemente de cunoaștere pentru rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, etc.
II. 1.3. Proiectarea curriculară la activitățile matematice
Proiectarea curriculară este aplicat la nivelul planificării calendaristice anuale, semestriale, pe unități de instruire si pe activități. Curriculumul pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), reprezintă un document reglator stabilind obiective, ținte ce urmează a fi atinse, prin intermediul actului didactic.
Planificarea constituie prima activitate didactică realizată de cadrul didactic la începutul anului școlar. Planificarea curriculară presupune:
– lecturarea programei
– planificarea calendaristică
– proiectarea secvențială a activităților
– realizarea asocierilor dintre obiectivele de referință și conținuturi
Atingerea obiectivelor se realizează cu ajutorul unităților de conținut pe care educatoarea le alege în funcție de particularitățile individuale și de grup ale copiilor.
În fucție de obiectivele urmărite și de forma de evaluare, tipologia activităților matematice se prezintă astfel:
activitatea matematică de dobândire de noi cunoștințe
activitatea matematică de consolidare și formare de noi priceperi și deprinderi
activitatea matematică de sistematizare și verificare
II. 2.1. Formarea reprezentărilor, noțiunilor și a deprinderilor de numărat
Număratul și socotitul fac parte din deprinderile cognitive de bază care formează preșcolarii din grădinită.
„Înțelegerea conceptului de număr este un obiectiv care nu poate fi atins în perioada preșcolarității, dar pregătirea pentru conștientizarea numărului trebuie să înceapă de timpuriu, inclusă în activități obișnuite din programul zilnic al preșcolarilor. Formarea conceptului de număr se face pe baza mulțimilor. Noțiunea de mulțime joacă un rol de a uni conceptele matematice, iar numărul apare ca proprietate comună a mulțimilor care poate fi pus în corespondență element cu element.
În formarea noțiunii de număr se parcurg două momente cognitive semnificative :
• numărul apare ca parte dintr-o suită ordonată de obiecte și își relevă natura sa ordinală;
• numărul apare ca o mulțime de unități legate între ele, ca o clasă, relevându-și natura sa cardinală.”15
În învățământul preșcolar, numerația de la 1 la 10 se abordează treptat, pe niveluri:
– nivel I: 1-5, – nivel II: 1-10. Comportamentele care se așteaptă a fi obținute de la copii sunt următoarele:
• construirea de grupe de obiecte prin punere în corespondență;
• asocierea numărului la cantitate;
• construirea de grupe pe baza unui număr dat;
• recunoașterea cifrelor;
• identificarea poziției unui obiect într-un șir, utilizând numeralul ordinal;
• realizarea de adunări și scăderi cu 1-2 unități, utilizând obiecte;
• rezolvarea de probleme, utilizând obiecte și imagini.
15Lupu Costică, Bacău, 2011, pag. 105
Introducerea numerelor și a operației de numărare se face atât prin jocuri didactice, cât și prin activități pe bază de exerciții. Materialul didactic joacă un rol esențial și numai prin manipularea efectivă a obiectelor copiii pot ajunge la performanța de a stabili prin numărare sau comparare câte obiecte sunt într-o grupă.
La început, copiii scot dintr-o cantitate oarecare de obiecte un singur obiect. La vârsta de 3 ani, ei deosebesc în general numărul unu, prin comparația: multe obiecte – un obiect. Uneori, în limbajul lor, numeralul apare mascat: încă, altul, mai dă-mi, etc.. De îndată ce încep să folosească numeralul unul-una, preșcolarii mici determină cu ajutorul acestuia cantitățile pe care le mânuiesc.
Număratul se asimilează într-un ritm mai rapid după ce copiii au reușit să perceapă foarte clar unitatea în raport cu mulțimea. Preșcolarii ajung să înțeleagă pe parcurs că prin adăugarea unității, numărul crește, învață treptat numerația și, ceea ce este mai important, raportează numărul la cantitatea corespunzătoare.
Copiii mici numără mecanic, folosind deseori numeralele în vorbirea lor curentă, dar procesul de numărare se limitează în cele mai multe ori la reproducerea verbală deoarece și-au însușit număratul pe baza imitației și a reproducerii numerelor în forma auzită la adult.
În grădiniță se creează premisele formării noțiunii de număr, se conturează unele elemente ale conținutului noțiunii de număr. Punctul de plecare în introducerea numărului nou îl constituie înțelegerea de către copil a succesiunii numerelor în șirul natural, cunoscut fiind faptul că preșcolarul folosește numerele încă înainte de a înțelege corespondența cantitativă fiecăruia, adică valoarea lor numerică.
La grupa mică, accentul cade pe perceperea mulțimii, a unității și se cere copiilor să determine cantități de 1, 2, 3 obiecte, să le numere, să utilizeze corect în vorbirea zilnică: un, o, doi, două, trei, mulți, multe.
La grupa mijlocie se va acorda atenție perceperii unor mulțimi determinate în limitele 1-5. În acest scop, se va urmări felul în care copiii dispun de obiectele pe masă, insistându-se asupra sistemului liniar, care permite perceperea clară a cantității. Pe lângă deprinderea de numărat, copiii învață să perceapă numărul prin intermediul diverșilor analizatori: vizual, auditiv, tactil, chinestezic. Pentru o bună fixare a numerelor în limitele 1-5, copiii vor învăța: să respecte succesiunea numerelor, denumindu-le după locul lor în șirul numeric; să raporteze corect numărul la cantitate; să separe dintr-o mulțime o cantitate dată; să compare cantități.
La grupa mare, volumul de cunoștințe și deprinderi se lărgește, șirul numeric se extinde până la 10. Se introduc și numerele sub aspect ordinal, cu atenție la acordul dintre numeral și substantivul care îl însoțește. La grupa mare se folosește, pe lângă așezarea în sistem liniar orizontal, și cea verticală, și diferite alte grupări.
II.2.2. Activități matematice pe bază de exerciții
Specificul acestei forme de activitate este dat de următoarele caracteristici:
include un sistem de exerciții articulat pe obiectivele operaționale ale activității;
îmbină activitatea frontală cu cea individualăși diferențiată;
solicită prezența unui model;
impune folosirea de material individual;
exercițiile sunt structurate pe secvențe didactice;
sarcinilebexercițiilor condtituie itemi în evaluarea de progres;
permit și asigură învățarea conștientă activă a conținutului noțional matemtic;
formează deprideri de muncă independentă și de autocontrol;
folosirea unui limbaj matematic corect prin motivarea acțiunii;
În situația când fiecare copil lucrează cu materialul primit, realizând sarcinile primiteprintr-o activitate motorie și intelectual afectivă, el poate să-și însușească modelul structural care prin repetare, se va interioriza.
II.2.3. Jocul didactic – metodă, procedeu sau formă de organizare a activităților matematice
Utilizarea jocului ca metodă evidențiază rolul formativ al activităților de matematică prin:
exersarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea);
dezvoltarea spiritului de observație și imaginativ – creator;
dezvoltarea spiritului de independență și de echipă:
formarea unor deprinderi de luciu corect și rapid;
însușirea conștientă, într-o formă accesibilă, plăcută și rapidă a cunoștințelor matematice.
Elementul de joc este prezent în diferite etape cu pondere diferită în cadrul activităților matematice sub formă de exercițiu, în funcție de anumiți factori:
nivel de vârstă; .
nivel de dezvoltare a capacităților de cunoaștere;
nivel de dezvoltare a capacităților operatorii.
Introducerea cu pricepere a metodei jocului în diferite etape ale activităților de matematică, conduce deci la un plus de eficiență formativă în planul cunoașterii, atitudinii afective și a conduitei preșcolarului, de natura să:
activeze copilul din punct de vedere cognitiv, acțional și afectiv, sporind gradul de înțelegere și participare activă a copilului la actul de învățare;
pună în evidență modul corect sau incorect de acțiune între diverse situații;
evidențieze relațiile copiilor în cadrul grupului;
asigure formarea autocontrolului eficient al conduitelor și achizițiilor.
Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor. În etapa predării, însuși procesul de înțelegere, de învățare a unui joc nou, constituie o sarcină destul de complexă pentru copii ca să nu mai fie precedată de predarea unor noi cunoștințe. În consecință, este recomandabil a se realiza o activitate comună de predare a numerației sau a operațiilor aritmetice, prin joc repetându-se într-o formă atractivă cunoștințele predate. Repetarea, consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele elemente ale jocului didactic sunt folosite și în cadrul predării, exercițiile aride devenind astfel mai atractive și mai interesante pentru copii.
Mișcarea, întrecerea, interpretarea unor roluri transformă exercițiul de calcul în acțiuni concrete, plăcute și înlesnesc înțelegerea și asimilarea cunoștințelor.
Un exercițiu sau o problemă de matematică pot deveni joc didactic numai dacă:
realizează un scop instructiv sau educativ;
realizează o sarcină didactică;
folosește elemente specifice jocului (este accesibil, are elemente de competitivitate, recompense, aplauze).
Prin joc, activitatea de matematică devine mijloc de formare intelectuală:
jocul face trecerea în etape de la acțiunea practică spre acțiunea mintală;
favorizează și dezvoltarea aptitudinilor imaginative (imaginația reproductivă
și creatoare);
realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea reprezentărilor
în imagini.
Organizarea activităților de matematică sub forma jocului didactic oferă multe avantaje de ordin metodologic:
același conținut matematic se poate consolida, repeta și jocul să fie nou, prin modificarea situațiilor de învățare și a sarcinilor de lucru;
aceeași sarcină (obiectiv) se poate exersa pe conținuturi și materiale diferite, cu reguli noi de joc, în alte situații de instruire;
regulile și elementele de joc pot modifica succesiunea acțiunilor, ritmul de lucru al copiilor;
stimulează și exersează limbajul în direcția urmărită prin obiectivul
operațional, dar este și orientată spre anumite aspecte comportamentale prin regulile de joc;
în cadrul aceluiași joc sunt permise (sau chiar impuse de reguli) repetarea
răspunsurilor în scopul obținerii performanțelor și reproducerii unui model de limbaj
adaptat conținutului.
Jocul didactic matematic este o metodă cu mare succes la copii, motiv pentru care nu ar trebui să lipsească din activitățile de matematică.
În viața de fiecare zi a copilului jocul ocupă un loc important deoarece jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.
Prin joc copilul învață cu plăcere, devine interesant față de activitatea ce se desfășoară, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și capătă mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsuri.
Datorită conținutului și modului lor de desfășurare, jocurile sunt mijloacce eficiente de activizare a întregului colectiv de copii, dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.
Scopul jocului constă în însăși acțiunea de joc. În legătură cu această împrejurare Claparede arată că: Jocul pregătește viitorul, potolind nevoile prezente.
Angajarea copilului în activitatea de joc pornește de la o necesitate reală. Prin joc, sublineaza P.P. Neveanu: Copilul își satisface nevoia acută de acțiune.
II.2.3.1. Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic
Organizarea ar fi tipul de joc, acesta impune educatoarei respectarea unor anumite cerințe metodice specifice jocului. Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică.
Pentru ca jocul didactic matematic să dea rezultate optime este necesar să se aibă în vedere următoarele cerințe de baza:
Pregătirea jocului didactic.
Organizarea judicioasă a jocului.
Respectarea momentelor jocului didactic
Ritmul și strategia conducerii lui.
Stimularea elevilor în vederea participării active la joc.
Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc.
Varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
1.Pregătirea jocului didactic
O bună pregătire a jocului didactic presupune următoarele:
Studierea atentă a conținutului jocului, studierea structurii sale;
Pregătirea materialului necesar (confecționarea sau procurarea lui);
Elaborarea proiectului jocului didactic.
Jocurile alese trebuie să fie în strânsă legătură cu scopul lecției respective, trebuie să fie alese cu grijă pentru a-și aduce contribuția în ansamblu la realizarea scopului instructive – educativ al lecției și să corespundă posibilităților elevului.
În selecționarea jocurilor didactice (pentru o anumită clasă, un anumit capitol sau o anumită temă) trebuie respectate anumite criterii:
interesul pe care-1 trezesc jocurile în rândul preșcolarilor;
posibilitatea de a se desfășura individual sau în grup;
capacitatea copiilor de a realiza independent sarcinile didactice incluse în joc;
2.Organizarea jocului didactic constituie o primă și foarte importantă etapă. Sub aspect metodic, jocul trebuie să fie în mod foarte detaliat pregătit. Astfel, trebuie să asigure o împărțire corespunzătoare a preșcolarilor din grupă în funcție de acțiunea jocului. Grupa poate fi împărțită pe echipe sau pe grupe de copii, în funcție de acțiunea jocului. Se pot desfășura jocuri didactice individuale cu preșcolarii și atunci important este ca fiecare preșcolar să participe la joc cu interes. Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influență favorabilă asupra ritmului de desfășurare a jocului, asupra realizării cu succes a scopului propus. Timpul destinat acestei activități, imprimă activității de joc un ritm mai dinamic și sporește încrederea copiilor în forțele proprii. Fiecare copil caută să se înscrie în timpul care i-a fost rezervat lui, mobilizându-și forțele pentru a răspunde corect.
3. Pregătirea si distribuirea materialului didacticeste o altă problemă organizatorică necesară desfășurării jocului didactic matematic. Materialul didactic trebuie asigurat din timp. Se pot folosi materiale noi, confecționate special pentru jocul planificat,sau pot fi folosite materiale de la alte jocuri.
Materialele trebuie să fie cât mai variate, (diferite truse, figuri geometrice, figurine decupate, jetoane) în general, materialul se distribuie la începutul activității de joc deoarece copiii,cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicațiile educatoarei. Există însă jocuri didactice matematice în care materialul didactic poate fi împărțit după explicația dată. Acest procedeu se folosește mai ales când copiii sunt împărțiți pe echipe și când distribuirea materialului ia mai puțin timp. Jocurile didactice matematice care se desfășoară pe baza unui material concret, obiectual, cere copiilor să observe modul în care este aranjat materialul de către educatoare, să efectueze corect acțiunile cerute de desfășurarea jocului și să-i explice ce a lucrat. Prin urmare, în aceste activități se îmbină observarea cu acțiunea și cu activitatea proprie de gândire a copilului.
4.Desfășurarea jocului didactic
De regulă, desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente sau faze:
4.1. Introducerea în joc(discuții pregătitoare) se realizează în funcție de tema jocului. Atunci când se impune să familiarizăm copiii cu conținutul jocului, activitatea poate să înceapă printr-o scurtă discuție cu efect motivator. Uneori, introducerea în joc se face printr-o expunere care să stârnească interesul și atenția preșcolarilor. Atunci când de logica materialului didactic este legată întreaga acțiune a preșcolarilor, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului. In general, introducerea în jocul didactic se face printr-o simpla descriere, precedată de enunțarea lui și prin exemplificări scurte, după care se trece la desfășurarea propriu-zisă.
Introducerea în jocul matematic nu este întotdeauna un moment obligatoriu și atunci, propunătorul poate începe anunțând direct titlul jocului. Acest lucru, de obicei se face când se reia un joc foarte bine cunoscut.
4.2. Anunțarea joculuise face scurt, clar, precis. Exemple: educatoarea poate să anunțe jocul propus printr-o simplă comunicare: Astăzi vrem să vedem care dintre noi știe să calculeze fără greșeală, organizând împreună jocul…
Anunțarea jocului se poate începe printr-o frază interogativă: Știți ce o să jucăm astăzi? Vreți să vă spun?, printr-un îndemn: Hai să ne jucăm…, printr-o întrebare de tipul:Vreți să ne jucăm…?, ca o răsplată a muncii depuse în cadrul activității: Pentru că ați răspuns bine și foarte bine până acum, vom juca jocul…. educatoarea poate folosi formula clasică:Copii, astăzi vom organiza un joc nou. Jocul se numește… El constă în…
Se pot găsi formulele cele mai variate de anunțare a jocului, astfel că de la o activitate la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia.
4.3. Explicarea jocului didactic matematic
Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea și explicarea acestuia. Pentru a explica și demonstra un joc didactic matematic, educatoarei îi revin următoarele sarcini:
să-i facă pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin;
să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapida de către elevi;
să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului;
să dea indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic;
să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a
deveni câștigători.
Cea mai eficienta metodă de explicare este demonstrația însoțită de explicații. în cazul când jocul se repetă, se renunță la explicații și se trece direct la desfășurarea lui.
Educatoarea trebuie să acorde o atenție deosebită preșcolarilor care au o capacitate mai redusă de înțelegere sau asupra acelora care au o exprimare mai greoaie.
Educatoareatrebuie să-i facă pe preșcolari să înțeleagă sarcinile ce le revin, să-și însușească regulile jocului, să știe să mânuiască materialul didactic. Atunci când aceștia au un fond de cunoștințe și reprezentări, demonstrația se poate face cu ajutorul lor. Învățarea dobândește astfel un caracter activ, fiind mai valoroasă.
4.4. Fixarea regulilor jocului didactic matematic se face de obicei când jocul este mai complicat. Cu cât regulile sunt însușite mai bine, cu atât jocul devine mai captivant iar sarcinile didactice mai ușor de realizat. Fără o explicație, o demonstrație și o fixare a regulilor, jocul didactic nu-și atinge scopul propus. Multe jocuri își iau titlul din regulile de care trebuie să se țină seama în joc.
Exemple: Jocul didactic Stop are ca regulă să se oprească jocul la semnalulstop, sau în jocul Caută-ți perechea regula jocului impune ca la semnalul caută-țiperechea să înceapă jocul. De cele mai multe ori se va accepta o explicație dată înlimbajul nesigur și uneori ezitant al copilului, decât o repetare mecanică a diferitelorreguli ale jocului.
4.5. Executarea joculuide către copii este etapa fundamentală. Educatoarea urmărește calitatea desfășurării, a învățării, observând gradul de participare și contribuția fiecărui copil pentru a putea elabora corect evaluarea. În prima parte a jocului acesta intervine mai des, reamintind regulile jocului și dând unele indicații organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc, ei capătă experiența jocurilor matematice, educatoarea le acordă independență preșcolarilor, îi lasă să acționeze singuri sau propune un conducător de joc din rândul lor.
Pe parcursul jocului educatoarea poate trece de la conducerea directă la conducerea indirectă, luând parte activă la joc, fără a interpreta rolul de conducător, sau pe parcursul desfășurării jocului poate alterna conducerea indirectă cu cea directă și invers.
Oricare ar fi participarea sa la joc, educatoarea trebuie să imprime un anumit ritm al jocului, să mențină atmosfera de joc, să urmărească evoluția jocului evitând monotonia, să controleze modul în care preșcolarii rezolvă sarcina didactică respectându-se regulile stabilite. Educatoarea trebuie să urmărească activitatea fiecărui preșcolar, să-i antreneze pe toți în joc găsind mijloace potrivite pentru fiecare în parte, să urmărească comportarea elevilor, relațiile dintre ei și felul în care respectă cu strictețe regulile jocului.
Sunt momente când elevii devin conducătorii jocului, îl organizează singuri, schimbă materiale, pot complica sarcina de lucru, pot introduce un element nou de joc, sau un material nou.
5. Încheierea joculuieducatoarea formulează concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile jocului și s-au executat sarcinile primite, face aprecieri asupra comportării preșcolarilor.
Evaluarea rezultatelor jocului se face prin diferite stimulente specifice perioadei preșcolare: buline de diferite culori, fanioane cu locurile marcate, ecusoane cu figurine pe care copiii să le poarte la piept.
De o mare importanță sunt aprecierile verbale făcute de educatoare. Oferind stimulente celor victorioși, se vor adresa cuvinte de laudă și celor învinși, neuitând să-i încurajeze, să-i consoleze.
Rezultatele jocului didactic se pot aprecia și cu note, mai ales in cazurile in care au activități independente sub forma de joc. In desfășurarea jocurilor didactice trebuie să fie incluse și momente vesele, să aibă o încărcătură afectivă și să asigure întărirea acțiunii prin aprecieri individuale sau colective, prin recompense sau aplauze.
Prin jocul didactic bine pregătit și realizat, cultivăm dragostea copiilor pentru studiul matematicii, le stimulăm efortul susținut și îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră cât și în afara ei.
II.2.3.2.Materiale didactice utilizate pentru formarea deprinderilor de numărare la preșcolari
Termenul material didactic desemnează atât obiectele naturale, originale, cât și pe cele concepute și realizate special pentru a substitui obiecte și fenomene reale.
Ceea ce oferă eficiență materialului didactic este posibilitatea de a realiza o legătură permanentă între activitatea motrice, percepție, gândire și limbaj în etapele de realizare a sarcinilor didactice.
Copilul preșcolar și școlarul mic au la această vârstă o gândire preponderent intuitivă, operează la nivel concret cu mulțimi obiectuale și în acest mod pătrunde sensul conceptulor fundamentale de mulțime și de număr. De aceea, atât mijloacele, cât și materialele didactice trebuie să fie cât mai variate și mai reprezentative.
Pe lângă materialul didactic confecționat cu mijloace proprii, educatoarea are posibilitatea să aleagă, funcție de obiectivul urmărit și tipul de activitate, o gamă variată de mijloace didactice.
1. Trusa Diènes – formată din 48 de piese ce se disting prin patru atribute, fiecare având o serie de valori distincte.
Atribute: mărime cu 2 valori: mare, mic; culoare cu 3 valori: roșu, galben, albastru; formă cu 4 valori: pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc; grosime cu 2 valori: gros, subțire.
Numărul pieselor este dat de toate combinațiile posibile ale celor 4 atribute, fiecare fiind unicat. În total sunt: 2 x 3 x 4 x 2 = 48 piese.
Numărul lor poate fi redus în cazul în care se renunță la unele atribute sau valori, de exemplu:
Grupa mică: – formă (cerc, pătrat); (12 piese) – culoare (roșu, albastru, galben); – mărime (mare, mic).
Grupa mijlocie): – formă (cerc, pătrat, triunghi); (36 piese) – culoare (roșu, albastru, galben); – mărime (mare, mic); – grosime (gros,subțire).
Grupa mare: – formă (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi) , ( 48 piese) – culoare (roșu, albastru, galben); – mărime (mare, mic); – grosime (gros, subțire).
2. Logi I – trusă ce cuprinde figuri geometrice cu patru forme distincte (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi) în 3 culori diferite și 2 dimensiuni, în total 24 de piese, deosebite de trusa Diènes prin faptul că nu au atributul de grosime. Dacă din trusa Diènes se elimină piesele groase, ea poate înlocui trusa Logi I.
3. Logi II – cuprinde în plus, față de trusa Logi I, forma de oval.
4. Jetoanele
Este vorba de jetoane colorate (cel puțin patru culori). Acest material are avantajul că este ieftin și la îndemână. De asemenea, el este foarte ușor de mânuit. Jetoanele vor fi folosite pentru exerciții de schimb (pentru constituirea noțiunii de bază) și apoi pentru reprezentarea (urmată sau precedată de scriere) a diferitelor numere.
Materialul didactic are un rol prioritar în cadrul strategiei didactice, este un mijloc foarte eficient de comunicare între educatoare și copil, căci dezvoltă capacitatea copilului de a înțelege, de a se ancora în realitate, de a acționa în mod adecvat; se asigură că au înțeles cele învățate, precum și motivarea învățării. Se antrenează capacitățile cognitive și motrice și declanșează o atitudine afectiv-emoțională, favorabilă realizării obiectivelor propuse din cadrul activității.
Materialul didactic:
este un suport pentru rezolvarea unor situații-problemă ale căror soluții va trebui să fie analizate și valorificate în activitate;
dezvoltă motivația învățării, declanșând o atitudine emoțională pozitivă;
contribuie la evaluarea unor rezultate ale învățării.
Dimensionarea în raport cu vârsta copilului: materialele didactice folosite de educatoare trebuie să aibă și indici de vizibilitate adaptați spațiului și vârstei.
Materialul didactic trebuie să fie adecvat nivelului dezvoltării copiilor; la grupele mici, în prima etapă a învățării noțiunii de mulțime, materialul didactic va avea ca scop nu numai pentru familiarizare, dar și pentru precizarea și lărgirea reprezentărilor, precum și pentru stimularea interesului copiilor față de activitatea matematică, pentru formarea unei atitudini pozitive față de această activitate. În acest scop, sunt necesare materiale intuitive concrete și atractive, estetic executate, care să reprezinte obiecte și să poată fi ușor mânuite de către copii. Treptat, materialul didactic va fi utilizat si va deveni tot mai schematic, pentru a contribui la formarea și exersarea capacităților de abstractizare.
În prima etapă a familiarizării și identificării noțiunii de mulțime, cel mai convingător material didactic îl constituie obiectele concrete (jucării), pe care copiii le pot mânui cu ușurință. Mai târziu se introduc figuri geometrice și desene.
Materialul didactic folosit în scopul formării noțiunilor de mulțime, număr, al realizării generalizărilor și abstractizărilor solicită variante pentru fiecare nouă situație de învățare, pentru că în acest fel generalizările se realizează pe baza desprinderii caracteristicilor comune a elementelor și sunt ușor de intuit de către preșcolari.
Nu trebuie folosit excesiv materialul didactic, ci trebuie treptat diversificat, pe măsura formării reprezentărilor matematice; materialul intuitiv va fi folosit cu precădere în dobândirea cunoștințelor și diversificat în activitățile de consolidare a cunoștințelor.
Materialul didactic poate fi folosit în două moduri: frontal (demonstrativ) pentru întreaga clasă și individual (distributiv). Materialul demonstrativ trebuie să fie suficient de mare pentru a fi ușor văzut de către copii, iar cel distributiv să fie ușor de mânuit.
Este important capentru stimularea interesului față de conținutul activității, preșcolarii să fie atrași în activitatea de confecționare a materialelor didactice (la grupa mare). Interesul copiilor pentru activitățile de matematică este mai mare atunci când se folosește și materialul confecționat de ei înșiși. Făcând parte din strategia didactică, mijloacele și materialele didactice intră în relație directă cu metodele.
II.2.3.3.Exemplificări de jocuri și materiale didactice folosite în cadrul activitățilormatematice
În cadrul acestor jocuri am cultivat interesul copiilor în alegerea sectoarelor și a posibilităților de joc.
Tema jocului: „Ghicește ce cifră este!”- Bibliotecă
Grupa: mare;
Forma de realizare: ghicitori;
Forma de organizare: cu toată grupa; pe grupe.
Scop:- evaluarea cunoștințelor despre operațiile prematematice (lungime, grosime, formă,culoare) și cifrele în limitele 1-5 prin formularea de ghicitori;
Obiective operaționale:
O1 – să ghicească culoarea, forma, mărimea unor obiecte sau cifre din ghicitorile expuse pebaza unor imagini;
O2 – să exprime în propoziții sau chiar versuri o ghicitoare despre cifre sau despre mărimi,culori, forme, lungimi, grosimi;
O3 – să identifice în sala de grupă mulțimi de obiecte care au o însușire comună (culoare,mărime, formă) cu obiectul descris în ghicitoare;
O4 – să scrie pe tăbliță cifra vizată de ghicitoare.
Strategii didactice:
– metode didactice: ghicitorile, jocul didactic, explicația;
– material didactic: jetoane cu cifre, jetoane cu animale, fructe, legume, alte obiectedin natură având diferite culori, forme, mărimi, lungimi, jetoane cu imagini care seamănă cudiverse cifre: scaun, lebădă, undiță, colac, stimulente: buline.
Desfășurarea activității:
Activitatea se desfășoară în prima etapă a zilei, ce a activităților alese, copiii vorparticipa în grupuri mici de cel mult 6 preșcolari. Fiecare grup va fi împărțit pe echipe de câtedoi preșcolari. Unul dintre ei va lua de pe masă un jeton pe care este desenat un obiect și va spuneo ghicitoare. Celălalt copil va răspunde.
Exemple de ghicitori realizate de copii la această activitate:
„Mărul este un fruct, roșia e o legumă, dar amândouă au culoarea….ROȘIE”.
„Cum ajunge girafa la crengile copacilor dacă nu are scară? R: Ea se folosește de gâtulei lung”. După ce a fost ghicit obiectul, copiii enumeră obiecte din grupă care au aceași însușire(spre exemplu aceași culoare, formă, sau mărime).
Conținutul jocului a fost variat și bogat în materiale, acestea fiind puse la dispoziție pentru a stimula copiii în realizarea sarcinilor. Copiii au fost entuziasmați și de legumele adevărate care sau aflat pe masă, cu care trebuiau să se joace și să formeze grupe de aceeași culoare, formă, sau mărime.
Tema: „Tablouri din forme geometrice” -Artă
Grupa: mare;
Forma de activitate: desen;
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Tipul activității: de evaluare de cunoștințe și deprinderi;
Scop:- consolidarea-evaluarea cunoștințelor despre formele geometrice, evaluareacapacității de a reda prin desen formele geometrice și de a construi cu ajutorul acestor formeelemente din natură;
– conștientizarea faptului că formele geometrice fac parte din obiectele ce neînconjoară;
Obiective operaționale:
O1 să identifice obiecte din natură care au o formă rotundă, pătrată, dreptunghiulară
sau triunghiulară;
O2 să deseneze numai obiecte care au una din cele 4 forme cunoscute;
O3 să identifice diferențe între obiectele de pe propriul desen (diferențe de culoare,
mărime);
O4 să identifice diferențe dintre propriul desen și desenele colegilor (diferențe de
formă);
O5 să deseneze obiecte prin combinarea a două sau trei forme geometrice;
O6 să conștientizeze multitudinea de obiecte care pot fii redate cu ajutorul formelor
geometrice;
Strategii didactice:
– metode didactice: desenul, exercițiul, conversația, explicația, comparația,
problematizarea, turul galeriei.
– mijloace didactice: foi de desen, culori, forme geometrice;
Desfășurarea activității:
Copiii dau exemple de obiecte care au forme de: rotund (soare, minge, portocală),
pătrat (tabla, fața unui cub, a unei cutii), dreptunghi (ușa, cartea, caietul), triunghi
(acoperiș).
Fiecare copil desenează apoi pe foaia de desen obiecte care au doar o singură formă geometrică. Unii vor desena forme rotunde, alții pătrate, alții dreptunghiulare sau triunghiulare,pe care apoi le vor compara. Ei observă că, deși soarele și portocala sunt rotunde, ele sunt diferiteca și mărime ( se face referire la diferențe privind culoarea, forma, mărimea), identifică diferențeși asemănări între desene.
Majoritatea obiectelor din natură însă nu au o singură formă, ci mai multe.
Am apelat la imaginația, memoria și gândirea preșcolarilor și i-am solicitat să găsească cât mai multecombinații între formele geometrice învățate de ei (copaci din rotund și dreptunghi, flori dinrotunduri, triunghiuri și linii drepte, case din pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri).
La sfârșit, prin metoda turul galeriei, am observat toate desenele, se vor purta discuțiidespre corectitudinea lor și despre cât de multe desene au fost realizate cu doar 4 formegeometrice: pătrat, triunghi, dreptunghi, rotund.
Tema: „Cântece cu numere”
Grupa: mare;
Forma de realizare: jocuri muzicale;
Forma de organizare: pe grupuri;
Scop:
– consolidarea numerației, dezvoltarea memoriei voluntare, a capacității de a inventa,de a imagina versuri referitoare la numere, dezvoltarea capacității de a integra numerele înactivități distractive, sesizarea importanței pe care o are matematica în viața de zi cu zi;
Obiective operaționale:
O1 să enumere cântece și jocuri muzicale care conțin numere;
O2 să interpreteze cântece și jocuri muzicale cu numere;
O3 să inventeze mici versuri care să conțină numere;
O4 să colaboreze cu colegii în timpul jocurilor;
O5 să observe existența numerelor în viața de zi cu zi, în cântece și jocuri muzicale.
Strategii didactice:
– metode didactice: cântecul și jocul muzical, exercițiul, conversația, explicația;
– material didactic: imagini cu cifre, imagini cu diverse obiecte din cântececunoscute;
Desfășurarea activității:
Activitatea se desfășoară pe grupuri mici sau individual. Pe baza unor imagini, copiiienumeră câteva cântece și jocuri muzicale care conțin numere: „Elefanții”, „10 negrii mitititei”,„Una este luna”, etc.
Se vor interpreta cântecele și jocurile respective, iar copiii vor arăta cifra care se aude încântec.
Educatoarea apelează la imaginația lor creatoare și le cere să elaboreze și ei o rimă sau uncântecel care să conțină numere.
Ex „1,2,3,4 am plecat la teatru, 1,2,3,4,5 am plecat de la bunici”.
„1,2,3 eu sunt Andrei, 1,2,1,2 eu ma joc cu voi”.
„1,2,1,2 am pornit spre voi, cine nu e gata, îl iau cu lopata”.
Copiii au fost receptivi în a interpretajocurile muzicaleși au avut ca scopconsolidarea numerației și de a imagina versuri referitoare la numere, corelând corect mișcările cu cifra care se aude în cântec.
Tema: „Cel mai bun constructor”- Construcții
Grupa: mare;
Forma de realizare: joc de construcții;
Forma de organizare: pe grupe;
Scop:
– evaluarea conceptelor prematematice (formă, culoare, mărime, grosime, lungime), aoperațiilor cu concepte prematematice (comparația, analiza, sinteza formelor, culorilor,mărimilor, etc), evaluarea formelor geometrice, evaluarea limbajului matematic corespunzător;
Obiective operaționale:
O1 să aleagă cubul indicat de educatoare sau colegi;
O2 să precizeze forma, culoarea, mărimea unui cub;
O3 să așeze cubul („cărămida”) în locul indicat de colegi (sus, jos, lângă, pe, sub);
O4 să identifice soluțiile pentru construirea celui mai înalt castel din cuburi;
O5 să colaboreze cu partenerii de grup pentru rezolvarea sarcinilor;
Strategii didactice:
– metode: jocul de construcție, conversația, explicația, comparația, problematizarea;
– mijloace didactice: cuburi de diferite forme, mărimi și culori;
Desfășurarea activității:
Activitatea s-a desfășurat pe grupuri. Fiecare grup avea de construit un castel din cuburiastfel încât să fie cât mai înalt, fără să se prăbușească. În timpul jocului copiii trebuiau să expliceunui zidar neexperimentat (educatoarea), ce trebuie să facă pentru a duce la îndeplinire sarcinaaceea de a construi cel mai înalt castel.
La început, grupul alege cuburile. În acest moment educatoarea îi intreabă ce cuburi auales, ce formă au, ce culoare, ce mărime. Apoi ea vrea să îi ajute, dar este neîndemânatică și nuștie ce să facă. Are nevoie de ajutorul lor ca să se descurce. Copiii îi vor spune ce cărămidă săaleagă și unde s-o așeze ( de exemplu: „așezăm cubul mic roșu în forma de piramidă deasupracelui albastru, mare, gros și lung din dreapta”).
Zidarul nepriceput pune mereu întrebări:
„De ce așezăm acest cub aici și nu altul mai mare sau mai mic R: Pentru că prima dată așezămcuburile mai mari, apoi pe cele mai mici ca să nu cadă”;
„De ce așezăm forma aceasta ascuțită aici deasupra și nu sub cubul cel roșu? R: Pentru că uncub nu poate sta pe o formă ascuțită (piramidală)”. La sfârșit copiii își măsoară înălțimeacastelelor și compară lungimile.
Copilul cu cel mai înalt castel este câștigător.
A fost un joc foarte antrenant, copiii au fost interesați de activitatea organizată, au dovedit implicare, au selectat cuburile corespunzător, dar ce le-a plăcut cel mai mult a fost că eu eram o necunoscătoare și ei trebuau să mă ajute, să mă învețe. Aici sa văzut relația mea cu ei, apropierea, îmbinarea în mod plăcut a jocului cu dinamismul și veselia de copil.
Concluzii:
Aceste jocuri sunt atât o metodă de relaxare a preșcolarilor, dar totodată sunt și o resursăprin care copiii își însușesc mult mai ușor noțiunile, conceptele matematice. Prinabordarea matematicii apelând la cântec și mișcare, unele dintre activitățile preferate depreșcolari, educatoarea deschide noi orizonturi de abordare a acesteia, copiii având oportunitateade a descoperi că matematica poate fi una dintre cele mai distractive activități.
Ele se pot desfășura și în timpul activităților de dezvoltare personală ca și tranziții.
II.2.3.4.Exemplificări de jocuri și materiale didactice folosite în cadrul activitățilormatematiceinterdisciplinare cu metode și tehnici interactive de grup.
Metodele noi interactive se bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activități. Una din căile prin care educatoarea antrenează preșcolarii în cadrul activităților matematice este aceea de utiliza o serie de metode cu caracter activ, bazate pe acțiune directă, pe manipulare, observare, colaborare, investigație personală. Alături de jocul didactic matematic, metodă preponderentă în cadrul acestui gen de activități din grădiniță, în ultimul timp au început sa fie tot mai mult abordate o serie de metode noi, metodele activ-participative, mai ales la activitățile interdisciplinare. În continuare, voi reda două exemple de folosire a acestor metode la activitățile matematice interdisciplinare.
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică –
educarea limbajului);
Tema: „Povești fermecate”
Grupa: mare;
Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;
Forma de organizare: individual, frontal;
Scop:
– consolidarea capacității de a reda, prin desen și povestire, aspecte din povești
cunoscute, consolidarea numerației în limitele 1-7, a capacității de a raporta cifra la omulțime și de a realiza comparații între 2 mulțimi;
Obiective operaționale:
O1 să identifice 2 povești care au în titlu cifra 3;
O2 să deseneze în cele 2 diagrame externe câte 3 personaje din fiecare poveste;
O3 să deseneze în diagrama care rezultă din intersecția celorlalte 2 diagrame personajulcomun celor două povești;
O4 să raporteze cifra la fiecare mulțime;
O5 să scrie, în urma comparației, semnele >,< sau = între 2 mulțimi;
O6 să precizeze câte personaje au desenat în total în cele 3 diagrame, prin efectuarea
operației de adunare;
Strategii didactice:
– metode didactice: conversația, explicația, jocul didactic interdisciplinar, metoda
diagramelor Venn, desenul;
– material didactic: imagini din povești, foi de desen, culori;
Desășurarea activității:
Activitatea a avut la bază metoda diagramelor Venn. Prin această metodă se pot evidențiaînsușiri, asemănări, deosebiri între două concepte, idei, fenomene abordate. Astfel, copiii au avutdesenate pe câte o foaie de hârtie, cele 2 diagrame intersectate și au fost solicitați să desenezecâte 3 personaje din 2 povești cunoscute, iar în diagrama din mijloc, un personaj comun celor 2povești. Ex: 3 iezi, 3 purceluși și lupul. Apoi au scris cifra corespunzătoare celor 3 mulțimi, și aucomparat mulțimile. Activitatea a contribuit atât la consolidarea poveștilor învățate, dar a fost șimobil pentru realizarea unor operații cu mulțimi în limitele 1-7, operații de comparare și adunare,consolidarea numerației, a cifrelor.
Acest joc m-a ajutat în consolidarea numerației în limitele 1-7. Copiii au fost activi, fiind solicitați în permanență să gândească, să facă legături între cunoștințele noi și anterioare. Copiii au lucrat cu multă plăcere și cu atenție pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Ex. Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică-educarea limbajului);
Tema: „Găsește cât mai multe cuvinte cu 4 silabe!”
Grupa: mare;
Forma de realizare: brainstorming;
Forma de organizare: frontală;
Scop: – evaluarea numerației în limitele 1-4, dezvoltarea capacității de a despărți cuvinte în silabe, dezvoltarea gândirii și a capacității de a transfera cunoștințe dintr-un domeniu în altul (matematică-educarea limbajului);
Obiective operaționale:
O1 să de exemple de cuvinte cu 4 silabe;
O2 să despartă cuvintele în silabe; O3 să identifice cuvintele eronate (care nu au 4 silabe);
Strategii didactice: – metode didactice: conversația, explicația, brainstormingul; – material didactic: o coală de carton albă, carioci;
Desfășurarea activității: Educatoarea le spune copiilor să dea exemple de cuvinte cu 4 silabe. Copiii exemplifică, iar educatoarea le scrie pe carton. La sfărșit se evaluaează frontal răspunsurile și se identifică cuvintele care nu au respectat sarcina.
Metoda ciorchinelui Această metodă este utilizată în etapa de consolidare-evaluare a cunoștințelor, prin care se stimulează stabilirea de conexiuni între idei, găsirea unor noi sensuri la idei mai vechi. Etapele după care se desfășoară o activitate bazată pe această metodă presupun: – copiii primesc individual o fișă în centrul căreia este expusă o idee; – copiii scriu sau desenează în jurul ideii cuvinte, cifre, imagini legate de aceasta; – la sfărșit se discută frontal ideile găsite.
La activitățile matematice metoda poate fi aplicată, în rezolvarea unor probleme de adunare și scădere, compunere și descompunere.
CAP.III COORDONATELE METODOLOGICE ALE CERCETĂRII APLICATIVE
III. 1. Obiectivele și ipoteza studiului
În contextul argumentelor teoretice reieșite din literatura de specialitate și prin valorificarea experienței didactice cu preșcolarii prezenta lucrare are la bază realizarea unei cercetări aplicative centrate peactivitatea matematică.Preșcolarii au fost mereu solicitați să gândească, să manipuleze diferite jucării, să interacționeze cu colegii, să-și exprime nedumeririle și greutățile întâmpinate în înțelegerea sarcinilor primite, să aprecieze și să corecteze acțiunile colegilor.
Pornind de la presupunerea că preșcolaritatea este o etapă în care copiii pot fi ajutați și stimulați să descopere universul școlar apropiat, am formulat următoarea ipoteză a cercetării psihopedagogice de tip experimental-formativ, care constituie punctul de plecare al acestei lucrări:
Dacă în cadrul activităților de matematică voi utiliza jocuri și materiale didactice cu subiecte din viața cotidiană, dar și din basme și povești, atunci motivația învățării la preșcolari va fi stimulată, asigurând totodată optimizarea performanțelor școlare ale acestora.
În acest sens, am stabilit o serie de obiective cu rol de direcționare și orientare a întregii investigații, axându-mă pe corelațiile jocurilorși materialelor în activitățile matematice, evaluarea inițială a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor preșcolarilor ca punct de plecare pentru organizarea experimentului.
proiectarea,organizarea și desfășurarea jocurilor și materialelor didactice în activitățile matematice, pentru formarea deprinderilor de numărare;
utilizarea jocurilor și materialelor didactice, asigurând optimizarea performanțelor școlare
evaluarea modului de abordare a jocurilor și materialelor didactice în activitățile matematice,în scopul optimizării realizării obiectivelor;
evaluarea finală a nivelului de cunoștințe, priceperi și deprinderi ale preșcolarului la finele experimentului realizat;
înregistrarea progreselor în urma aplicării factorului de progres.
III.2. Eșantionul și caracteristicile sale.
Prin eșantion se înțelege numărul de cazuri alese dintr-o populație pentru a fi supuse investigației. Prin urmare, se investighează un număr redus de persoane dintr-o populație și concluziile rezultate în urma prelucrării datelor se extinde la acea populație. Pentru ca eșantionul să ofere date semnificative care să poată fi extrapolate asupra întregii populații din care a fost selectat el trebuie să fie reprezentativ, să exprime căt mai fidel trăsăturile populației. De cele mai multe ori, ca și în cazul de față, cercetările psihopedagogice se efectuează asupra unor grupuri naturale, de exemplu, grupa de preșcolari, care pot satisface cerința reprezentativității, cu condiția ca actuala lor compoziție să nu fie rezultatul unor selecții anterioare.
Această temă a fost supusă cercetării pe parcursul anului școlar 2016-2017, la grupa mare de la Grădinița cu Program Normal „Sfânta Familie” Gherăești, Județul Neamț, pe un grup de 20 preșcolari, din care 7 fete și 13 băieți.
Grupa s-a constituit din copii de 5-6 ani. Menționez faptul că doar 12 copii sunt de 6 ani, ceilalți sunt de 5 ani. Din acest motiv subliniez ideea, că grupul de preșcolari participanți la experiment este neomogen, aici putem spune atât ca formare de deprinderi și cunoștințe în ceea ce privește particularitățile de vârstă. Abordare în maniera interdisciplinarității în cadrul activităților cu conținut matematic a dus la o aprofundare mai eficientă și la o consolidare mai rapidă a noțiunilor învățate și apoi aplicate folosind o diversitate de materiale și jocuri didactice, stabilindu-se astfel, o mai bună relație de colegialitate, stimularea spiritului de competiție al copiilor, o comunicare și o cooperare între aceștia.
III. 3. Etapele cercetării a) evaluarea inițială
b) introducerea factorilor de progres
c) evaluarea finală
Evaluarea este o dimensiune foarte importantă a procesului de învățământ,
întrucît furnizează informații despre calitatea și funcționalitatea acestuia, în ansamblul său, cât și asupra unor componente ale sale (mijloace, metode, forme de organizare, conținut etc).
Conceptul de evaluare particularizat pentru ciclu preșcolar, păstrează caracteristicile evaluării unei activități didactice, dar cu note specifice determinate de treapta de învățământ și de natura conținutului de evaluat.
3.1. Funcțiile evaluării
Pentru învățământul preșcolar, evaluarea, în funcție de particularitățile copiilor, conținutul și obiectivele activităților pe domenii de cunoaștere se constituie din punctul de vedere al funcțiilor îndeplinite, în:
moment al conexiunii inverse în procesul instructiv-educativ, sincronizând actul
transmiterii informației cu actul receptării și însușirii acesteia;
act de măsurare a progresului realizat de copii (rezultate, performanțe ale
activității, ce vor indica, apoi, capacități, interese, atitudini);
stimul motivațional în învățare, prin dorința de succes, ori teama de eșec induse
copiilor;
factori de reglare a procesului instructiv educativ, oferind educatoarei
informațiile necesare adaptării demersului didactic la rezultatele obținute;
moment al autoevaluării, incipientă la preșcolari.
Sintetizând, funcțiile evaluării sunt:
FUNCȚIA DE CONTROL (verificare, diagnosticare);
FUNCȚIA DE PREDICȚIE (prognozare și orientare);
FUNCȚIA EDUCATIVĂ (motivațională);
FUNCȚIA DE REGLARE (ameliorare și optimizare);
FUNCȚIA DE CLASIFICARE ȘI SELECȚIE (de ierarhizare a grupelor de copii și a copiilor în cadrul grupei).
3.2 Formele evaluării
Activitatea instructiv-educativă din grădiniță presupune forme diverse de evaluare. După modul de integrare a actului evaluativ în desfășurarea procesului de învățământ și nivelul la care se realizează distingem mai multe forme de evaluare: evaluarea inițială, evaluarea continuă (formativă), evaluarea cumulativă (sumativă).
Evaluare inițială se efectuează în cadrul activităților matematice (și nu
numai)la începutul anului școlar la integrarea copilului în grupa respectivă sau la începutul unui program de instruire. Ea realizează cele trei funcții generale, dar, în primul rând, funcția de constatare, permițând cunoașterea stării de primire a copilului (nivel de dezvoltare cognitivă, interse, cunoștințe anterioare, deprinderi intelectuale)
și de predicție, sugerând strategii adecvate, care să permită copilului obținerea performanței, constituie, deci, premisă pentru eficiența activității viitoare.
Rezultatele din evaluările inițiale conturează activitatea educatoarei în două planuri:
modalitatea de predare – învățare a noului conținut;
aprecierea necesității unor programe compensatorii de recuperare.
2. Evaluarea continuă este perfect integrată în procesul didactic și presupune
evaluarea tuturor copiilor privind toate conținutirile esențiale. Pentru că însoțește
permanent activitatea de predare-învățare, permite cunoașterea dificultăților,
adoptarea unor soluții menite să amelioreze rezultatele și procesele ce conduce la
aceste rezultate.
Sunt valorificate, în primul rând, funcțiile de diagnosticare și de predicție, dar și funcția de ameliorare. La preșcolari, evaluarea continuă are rolul fundamental pentru că domină obiectivele formative și educative, de conturare a principalelor dimensiuni ale personalității.
Problema frecventei evaluărilor este diferită de la activitate la activitate. In cadrul activităților matematice ea poate însoți aproape fiecare activitate. În general, evaluarea continuă urmează fiecărei secvențe de instruire semnificativă. În activitățile matematice, educatoarea poate să conceapă probe formative pentru a constata performanțele mimime și maxime realizate de copii, prin asocierea unei sarcini la fiecare obiectiv operațional. Ca tehnici de evaluare se pot folosi:
a. evaluarea acțională: jocuri exercițiu, jocuri de masă, acțiuni directe cu obiectele în cadrul jocului;
b. evaluarea orală: observarea comportamentului copiilor în sala de grupă, excursii, plimbări; autoevaluarea, jocul de rol, activitățile integrate, metoda proiectelor
evaluarea alternativă;
c. evaluarea în scris: fișele de lucru.
3. Evaluarea sumativă- se realizează prin verificări la sfârșitul semestrelor, la sfârșitul anului școlar, la sfârșitul perioadei preșcolare. în general, se verifică prin sondaj, atât conținutul cât și copiii. Oferă tardiv informații limitate despre eficiența unui ciclu de activități. Îndeplinește în primul rând, funcția de constatare de ierarhizare a rezultatelor.
Informațiile pe care le furnizează pot fi valorificate în scop ameliorativ, de factorii decizionali la niveluri mai înalte ale proiectării activității didactico-educative.
Pentru ca evaluarea sumativă să fie eficientă este necesară elaborarea unor criterii și modalități de verificare, măsurare și apreciere a nivelului de pregătire al copiilor, centrate pe obiectivele de referință.În elaborarea probelor, este necesară parcurgerea anumitor etape:
stabilirea obiectivelor de referință și a conținuturilor ce vor fi abordate;
structurarea logică a conținuturilor;
formularea întrebărilor, sarcinilor (itemilor);
fixarea punctajului pentru fiecare item;
stabilirea unei scări de apreciere.
Fiecare educatoare are stilul său de aplicare a teoriei evaluării rezultat din modul de combinare al cerințelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor particularităților grupei și activităților, experienței acumulate. In evaluare educatoarea: descoperă, selectează, proiectează, acționează, controlează, prognozează, motivează, ameliorează, optimizează, ierarhizează, relaționează cu copiii pe care trebuie să-i îndrume, să-i formeze în spiritul pedagogiei moderne: subiecți activi ai formării proprii, angajați într-o activitate cu finalitate precisă: start bun în clasa pregătitoare.
III. 4. Desfășurarea cercetării. Jocuri și materiale didactice pentru o învățare corectă a numerelor
Cercetarea am desfășurat-o pe parcursul a trei etape:
Etapa constatativă, care corespunde perioadei de evaluare inițială, s-a desfășurat în intervalul 19 – 30 septembrie 2017. În această perioadă am proiectat aplicat, prelucrat și interpretat, din punct de vedere psihopedagogic, un set de probe (orale, practice, aplicative), vizând cunoașterea nivelului inițial al achizițiilor preșcolarilor la nivelul ariei curriculare Știință activitate matematică, stabilind următoarele obiective:
Obiectiv 1 -să formeze mulțimi după criteriul formă;
Obiectiv 2- să recunoască culorile;
Obiectiv 3-să precizeze diferite mărimi;
Obiectiv 4-să identifice pozițiile și relațiile spațiale;
Obiectiv 5 -să numească atributele formelor geometrice
Obiectiv 6-să ordoneze obiecte în șir crescător/descrescător;
Obiectiv 7-să compare prin apreciere globală și prin formare de perechi două mulțimi;
Obiectiv 8-să recunoască cifra asociind-o cu grupa corespunzătoare.
Structura setului de probe, precum și rezultatele obținute de preșcolari sunt prezentate în capitolul IV al lucrării.
Etapa formativă (a introducerii factorului de progres)s-a desfășurat în perioada 03 octombrie 2016 – 31 mai 2017. În această perioadă am proiectat și desfășurat cu preșcolarii din grupă, pentru aprofundarea și fixarea cunoștințelor mai multe jocuri pe o arie largă ce cuprinde domeniul Stiințe. În cadrul acestora am pornit de la obiectivele cadru, obiectivele de referință, vizate și am elaborat obiective operaționale ce vor fi urmărite pe tot parcursul cercetării aplicative. În funcție de aceste obictive, înțelegerea și consolidarea cunostințelor acumulate, formarea deprinderilor, priceperilor, prin joc, copii sunt solicitați la același efort mintal, care îl face într-o activitate didactică obișnuită, să observe, să recunoască, să denumească, să explice, să numere, să compună, să descompună, doar cu o singură diferență între o activitate obișnuită și un joc didactic cu sarcini bine stabilite, în care coplilul se mobilizează cu toate resursele pentru a îndeplini sarcinile jocului. Am procedat apoi la selectarea metodelor și procedeelor didactice și a materialelor adecvate, am conceput și aplicat tehnici de evaluare, tocmai pentru a confirma sau infirma ipoteza de lucru, adică a evidenția eficiența folosirii jocului care constituie un mijloc de realizare cu largi valențe formativ-educative, în dirijare activității de consolidare, verificare a cunoștințelor acumulate.
Etapa evaluării finale, a rezultatelor obținute de către preșcolari și evidențierea progreselor, s-a desfășurat în perioada 05-16 iunie 2017. În cadrul acestei etape au fost evaluate cunoștințe, priceperi, deprinderi, capacități achizițonate și dezvoltate de către copii pe tot parcursul derulării experimentului psihopedagogic, acestea fiind anticipate de obiectivele modulului de activități proiectate și experimentate. Pe baza rezultatelor obținute în etapa constatativă, rezultate care evidențiau unele lacune în ceea ce privește nivelul de cunoștințe, priceperi, deprinderi, capacități achiziționate și dezvoltate de către copii, am proiectat și desfășurat un experiment formativ în cadrul căruia variabila independentă reprezintă factorul de progres pe care l-am
introdus în cadrul acestui experiment.Variabila independentă este constituită de modalitatea de proiectare și desfășurare a jocurilor și materialelor utilizate pentru formarea deprinderilor de numărare în domeniul științei.Variabila dependentă, este reprezentată de comportamentele și performanțele preșcolarilor incluzând( subordonând, incadrând) subsumând realizării obiectivelor educaționale stabilite pentru domeniul stiință.Am avut de asemenea în vedere realizarea altor obiective, vizând influența exercitată activităților matematice în planul formării și dezvoltării personalității preșcolarilor. Astfel, în proiectarea, organizarea și desfăsurarea jocurilor la grupă am încercatpe cât posibil, să implic un anumit grad de integrare din diferite domenii astfel formarea deprinderilor, priceperilor și cunoștințelor să fie consolidate cu succes. Am pus bazele unui demers didactic integrat astfel având în vedere stimularea lucrului în echipă , am acordat o deosebită importanță celor două funcții ale conexiunilor, cea cognitivă, prin care se realizează integrarea cunoștințelor în ansamblul informațional de care dispune copilul, asigurându-se o asimilare mai temeinică și a doua funcție, cea educativă, cu rol formativ, prin care se facilitează modelarea personalității copiilor.
Voi prezenta în continuare câteva jocuri didactice proiectate și desfășurate în activitățile matematice, cu grupul experimental, grupa mare de la Grădinița cu Program Normal „Sfânta Familie” Gherăești, în perioada de 03 octombrie 2016 -31 mai 2017.
Prin prezentarea acestor jocuri vreau să evidențiez modul în care copiii au valorificat toate cunostințele și deprinderile acumulate anterior, au formate deprinderi de triere, grupare, clasificare, se orientează în câmp vizual și percep locul numerelor. Au formate reprezentări corecte despre număr, raportează corect numărul la cantitate și invers. Materialele didactice joacă un rol foarte important în desfășurarea activităților de matematică. Am folosit materiale diversificate și din natură și confecționate, contribuind astfella formarea deprinderilor de numărare.Prin aceste jocuri, copiii au fostactivi, dinamici, s-au manifestat liberi, spontani fiind solicitați în permanență să gândească. Aceste jocuri mi-au fost de ajutor în rezolvarea diferitelor sarcini de învățare și nu numai. Am adoptat o atitudine încurajatore în desfășurarea acestor jocuri, pentru o mai bună cunoaștere a particularității intelectuale și de vârstă a copiilor. În acest fel au fost motivați să participe la activități.
Tema: „SĂCULEȚUL CU SURPRIZE”
Grupa: mare;
Forma de activitate: joc didactic
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Tipul activității: de evaluare de cunoștințe și deprinderi;
Scop- Formarea și consolidarea capacității de recunoaștere tactilă a figurilor geometrice.
Sarcina didactică- Recunoașterea tactilă a figurilor geometrice.
Regula jocului-Copilul indicat de educatoare va introduce mâna în săculeț va extrage o piesă o va pipăi și o va denumi.
Elemente de joc- căutarea, pipăirea, ghicirea, legatul la ochi, surpriza, aplauze.
Material didactic- Un săculeț cu piesele trusei Logi II.
Desfășurarea jocului:
La începutul jocului este prezentat ca surpriză săculețul cu piesele trusei, se anunțătitlul jocului după care se explică copiilor sarcina didactică și regulile jocului. Urmează jocul de probă, după care se desfășoară jocul propriu-zis. Câte un copil vine la masa unde este săculețul, este legat la ochi,introduce mâna în săculeț, extrage o piesă, o pipăie și o denumește.
Eu am extras un pătrat.
Pentru complicarea jocului se cere copiilor să spună și atributele de mărime și grosime.
Eu am extras un pătrat mare și gros.
Acest joc a fost atractiv prin introducere a unui ursuleț care avea săculețul pe spate, astfel copiii au fost atenți la activitate, captați de surpriză au trăit momentul și și-au așteptat rândul pentru a veni la săculeț și mai ales au așteptat surpriza de la final.
Tema: „COȘULEȚUL SCUFIȚEI ROȘII”
Grupa: mare;
Forma de activitate:joc didactic
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Scop- Formarea deprinderii de a asocia cifra la numărul de elemente a mulțimii.
Material didactic-Coșul cu alimente (o sticlă, două pâini, trei prăjituri, patru ouă, cinci mere).
Desfășurarea jocului:Introducerea în joc se realizează prin prezentarea unei planșe din povestea Scufița Roșie și o scurtă conversație. O fetiță va juca rolul Scufiței Roșii iar ceilalți copii vor fi prietenii ei care o vor ajuta să pregătească coșul care vor trebuie sortate și ambalate. Copiii primesc pungi pe care sunt scrise cifrele de la 1 la 5, ei trebuie să pună în fiecare pungă acele alimente care corespund ca număr cu cifra indicată pe pungă și care astfel ambalate vor fi iarăși așezate în coșul Scufiței.
Tema : „DARURI DE LA MOȘ CRĂCIUN”
Grupa: mare;
Forma de activitate:joc didactic
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Scop-formarea deprinderii de a asocia cifra la numărul de elemente a mulțimii.
Sarcina didactică- formarea mulțimilor după formă; asocierea cifrei corespunzătoare numărului de elemente.
Reguli de joc- fiecare copil va forma o mulțime de jucării, o va așeza într-o cutie și va lipi cifra corespunzătoare numărului de elemente.
Elemente de joc- surpriza, aplauze.
Material didactic- un sac cu jucării.
Desfășurarea jocului. Captarea atenției se va realiza prin prezentarea piticului care îl ajută pe Moș Crăciun să pregătească cadouri pentru pentru copii; acesta va aduce un sac cu jucării și îi va rugape copii să îl ajute la împachetat. Urmează anunțarea titlului jocului, enunțarea sarcinii didactice, explicarea regulilor jocului și demonstrarea jocului de probă cu ajutorul unui copil. Apoi fiecare copil pe rând va veni își va alege o jucărie va căuta și altele la fel, le va număra și așează într-o cutie pe care va lipi cifra corespunzătoare, sarcina corect îndeplinită va fi răsplătită cu aplauze.
Copiii au fost foarte bucuroși, veseli, că au reușit să-l ajute pe Moș Crăciun.
Jocuri pentru recunoașterea cifrelor și consolidarea numerației în limitele 1-10
Titlul jocului: „Șervețele, șervețele”
Grupa: mare;
Forma de activitate:joc exercițiu
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Scop- Recunoașterea cifrelor.
Material didactic- Jetoane cu cifre, șervețele.
Desfășurarea jocului. Copiii vor fi împărțiți în două grupe, vor fi așezați în două șiruri față în față la o anumită distanță, la mijlocul distanței se va găsi un suport cu șervețele. Copiii din ambele grupe vor avea prinse în piept numerele de la 1la 10; la un anumit semnal, educatoarea ridică o paletă cu un anumit număr, copiii care au numerele respective aleargă spre suportul cu șervețele, care ajunge primul ia șervețelul și îl depune în cutia grupei lui. Câștigă grupa care are cele mai multe șervețele. Pentru complicarea jocului jetoanele prinse în piept se vor lua iar copiii vor trebui să rețină numărul avut.
Titlul jocului-„Construim și numărăm”
Grupa: mare;
Forma de activitate:joc exercițiu
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Scop- Formarea deprinderii de a număra; asocierea numărului la cifră.
Material didactic- Bețișoare, jetoane cu cifre.
Desfășurarea jocului- Copiii vor construi din bețișoare diferite obiecte, apoi vor număra bețișoarele folosite și vor așeza alături cifra respectivă.
Copilul care a construit o casă spuse că a folosit 6 bețișoare, el trebuie să alăture cifra 6.
A doua variant a jocului constă în faptul că i se dă copilului o cifră el numără tot atâtea bețișoare și spune ce a construit cu ele.
Titlul jocului-„Construim și numărăm”
Grupa: mare;
Forma de activitate:joc exercițiu
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Scop- Formarea deprinderii de a număra; asocierea numărului la cifră.
Material didactic- Bețișoare, jetoane cu cifre.
Desfășurarea jocului- Copiii vor construi din bețișoare diferite obiecte, apoi vor număra bețișoarele folosite și vor așeza alături cifra respectivă.
Copilul care a construit o casă spuse că a folosit 6 bețișoare, el trebuie să alăture cifra 6.
A doua variant a jocului constă în faptul ca i se dă copilului o cifră el numără tot atâtea bețișoare și spune ce a construit cu ele.
Activități interdisciplinare desfășurate în perioada ameliorativă
Titlul jocului-„Toamna”
Grupa: mare;
Forma de activitate:Evaluare continuă
Forma de organizare: pe grupuri, individual;
Materiale folosite: Coală A4 pe care sunt desenate rafturi pentru legume, foarfece, creioane colorate, acuarele, lipici.
Obiective operaționale:
să recunoască legumele de toamnă;
să grupeze legume după formă, mărime și culoare;
să raporteze corect numărul la cantitate;
să asocieze sunetul cu litera corespunzătoare;
să despartă în silabe cuvintele ce denumesc legumele, fructele;
să menționeze 1-2 asemănări și deosebiri între legume, fructe folosind o exprimare corectă;
să selecteze în mod adecvat culorile și să aplice tehnici de lucru specific.
Itemi:
Colorează, decupează legumele și denumește-le.
Așează legumele în lădițe respectând eticheta.
Desparte în silabe cuvintele care denumesc legumele și fructele care încep cu sunetele: a,m,p.
In continuare voi reda câteva imagini din cadrul activităților desfășurate cu copiii.
CAP. IV ORGANIZAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII
IV. 1. Organizarea, prelucrarea și interpretarea datelor obținute
IV. 1.1. Evaluarea inițială
In conceperea probei de evaluare inițială am utilizat ca tehnici evaluarea acțională (jocuri-exercițiu, jocuri de masă), evaluarea în scris (fișe de lucru). Am conceput probe formative pentru a constata rezultatele obținute de copii, prin asocierea unei sarcini la fiecare obiectiv operațional.
Testul de evaluare inițială
OBIECTIVE
Obiectiv 1 -să formeze mulțimi după criteriul formă;
Obiectiv 2- să recunoască culorile;
Obiectiv 3-să precizeze diferite mărimi;
Obiectiv 4-să identifice pozițiile și relațiile spațiale;
Obiectiv 5 -să numească atributele formelor geometrice
Obiectiv 6-să ordoneze obiecte în șir crescător/descrescător;
Obiectiv 7-să compare prin apreciere globală și prin formare de perechi două mulțimi;
Obiectiv 8-să recunoască cifra asociind-o cu grupa corespunzătoare.
ITEMI
Item 1- Încercuiește cu roșu mulțimea obiectelor cu aceeași formă și cu albastru mulțimea obiectelor cu formă diferită.
Item 2-Încercuiește obiectele despre care știți că au culoarea galbenă și colorați obiectele de culoare verde.
Item 3- Taie cu un X obiectele mici și încercuiește obiectele mari.
Item 4-. Deseneză un fluture deasupra ciupercii și unul dedesubt
Item 5- Incercuiește rotundurile, colorează pătratele.
Item 6- Trasează drumul de la cea mai mică căsuță la cea mai mare.
Item 7- Precizează unde sunt mai multe mai puține obiecte.
Item 8- Desenează în diagramă atatea puncte cate îți indică cifra.
PUNCTAJ
I1 – 2puncte
I2 – 2puncte
I3 – 2puncte
I4 – 2puncte
I5 – 2puncte
I6 – 2puncte
I7 – 2puncte
I8 – 2puncte
TRANSFORMAREA PUNCTAJULUI ÎN COMPORTAMENTE :
Comportament atins -18 puncte
Comportament în dezvoltare – 15 – 17puncte
Necesită sprijin -12- 14 puncte
Comportament respins- -sub 8 puncte
Item 1
Item 2
Item 3
Item 4
Item 5
Item 6
Item 7
Item 8
Tabel analitic cu rezultatele copiilor obținute la evaluarea inițială
INTERPRETAREA REZULTATELOR:
Comportament atins -4 preșcolari
Comportament în dezvoltare – 11 preșcolari
Necesită sprijin – 3 preșcolari
Comportament respins – 2 preșcolari
La finalul perioadei de evaluare inițială am desprins următoarele concluzii.Probele de evaluare inițială s-au centrat pe identificarea nivelului de dezvoltare cognitivă, a intereselor de cunoaștere precum si a deprinderilor deținute de preșcolari.Am elaborat testele de evaluare inițială raportîndu-le la finalitățile grupei anterioare (grupa mijlocie), enumerate în continuare,
formarea mulțimilor după criteriul de formă;
formarea mulțimilor după criteriul de dimensiune;
identificarea și numirea pozițiilor și relațiilor spațiale relative;
cunoașterea și denumirea atributelor comune și diferite folosind negația logică;
reprezentarea figuralaă a mulțimilor e elemente reprezentate prin imagini;
trierea și ordonarea obiectelor în șir crescător și descrescător;
compararea prin apreciere globală și prinb formarea de perechi a două mulțimi;
numărarea coștientă în limitele 1-5 crescător și descrescător.
Astfel la finalul perioadei de evaluare inițială un număr de 4 copii au obținut calificativul C.A-20%,12 copii au obținut calificativul C.D-55%, 3 copii au obținut calificativul N.S-15% iar un copil a obținut calificativul C.R-10%.
Am remarcat prezența unor lacune în ceea ce privește atât dezvoltarea proceselor cognitive, cât și nivelul de cunoștințe, priceperi, deprinderi, achiziții informaționale în materii de proprietăți caracteristice mulțimilor, poziții spațiale forme și figuri geometrice, operații de triere și clasificare, aspectul cardinal al numărului. Menționez faptul că introducerea factorului de progres, acela al abordării integrate în desfășurarea procesului instructiv-educativ, îi va ajuta foarte mult în eliminarea acestor lacune. Astfel perioada ce a urmat evaluării inițiale, am căutat să întrepătrund domenii de cunoaștere, având ca obiectiv principal formarea și/sau stabilirea elementelor de bază (stabilirea relațiilor spațiale, să clasifice și să denumească diverse obiecte), astfel exersând și deprinderile de exprimare, care mai apoi le vom folosi cu succes in jocurile didactice. Mi-am propus să lucrez mai mult la început utilizând jocuri și exerciții de recuperare, într-o ordine gradată ca dificultate, tinând cont de particularitățile de vârstă și disponibilitățile individuale.
IV. 1.2. Evaluarea formativă
Pe parcursul anului școlar 2016 – 2017, între evaluarea inițială și cea finală, s-au realizat și evaluări formative (ameliorative)pentru a se observa creșterea motivației învățării și a randamentului școlar în urma aplicării jocului didactic matematic.
Am observat că preșcolarii s-au implicat și au depus efort pentru a rezolva cu succes situațiile problematice propuse. Atunci când au întâmpinat dificultăți, au colaborat cu ceilalți colegi sau au apelat la ajutorul meu.
În cadrul acestei evaluări am efectuat măsurarea rezultatelor pe tot parcursul programului de instruire.Aceasta a constat în informarea copiilor asupra obiectivelor ce trebuie să le îndeplinească, (rezultatele așteptate), și rezultatele obținute le-am comparat cu obiectivele propuse în cadrul jocurilor didactice desfășurate la activitățile matematice cât și în cadrul activităților integrate.
Această evaluare am realizat-o în trepte succesive, foarte scurte și s-a caracterizat prin:
ritmul mai susținut al activității de evaluare, frecvență mult mai mare a verificărilor și aprecierilor pe tot parcursul perioadei;
scurtarea considerabilă a intervalului dintre măsurare și intervenție ameliorativă cu efect asupra actului pedagogic;
descoperirea momentului în care copilul și-a însușit un obiectiv comportamental;
ajutarea copilului în scopul recuperării cunoștințelor și a capacităților ce nu au fost însușite și au fost descoperite în timpul evaluării inițiale;
descoperirea obiectivelor la care copiii nu obțin performanțe satisfăcătoare, în raport cu baremele minime, în scopul revizuirii obiectivelor și a perfecționării metodologiei didactice, aplicarea unui program recuperator.
Obiective operaționale:
O1 – să formeze conform algoritmului șirul crescător și descrescător (0-8, 8-0), precizând locul fiecărui număr în șirul numeric;
O2 – să recunoască cifrele și vecinii acestora;
O3 – să recunoască cifra si să o asocieze cu numărul corespunzător;
O4- să compună/descompună un număr dat în variante posibile;
O5- să recunoască formele geometrice si să le deseneze;
O6- să stabilească locul unui număr în sirul numeric;
O7 – să efectueze operații simple de calcul, recunoscând semnificația simbolurilor aritmetice (+ ; – ; =).
ITEMI
ITEM 1-Completează sirul numeric;
ITEM 2-Numără petalele fiecărei flori și încercuiește cifra corespunzătoare;
ITEM 3- Încercuiește vecinii mai mici și mai mari;
ITEM 4-Descompune și compune numerele.Completează în căsuțe cifrele care lipsesc;
ITEM 5-Caută cercurile, pătratele, triunghiurile și dreptunghiurile, încercuiește-le iar apoi desenează în căsuță câte-o formă geometrică;
ITEM 6 -Desenați din al doilea cerc un soare, din al patrulea cerc o floare iar din al șaptelea cerc un cap de copil;
ITEM 7- Adună fluturii si completează casetele; -Numara prințesele și scrie câte au ramas.
Punctaj
I1 – 2puncte
I2 – 2puncte
I3 – 2puncte
I4 – 3puncte
I5 – 2puncte
I6 – 2puncte
I7 – 3puncte
TRANSFORMAREA PUNCTAJULUI ÎN COMPORTAMENTE
Comportament atins – 16 puncte
Comportament in dezvoltare – 12-14 puncte
Necesită sprijin – 9 -11 puncte
Comportament respins- – sub 8 puncte
Item 1
0, _, _, _, _, _, _, _, _, .
8, _, _, _, _, _, _, _, _, .
Item 2
3 5 1 7 6 4 5 4 8
Item 3
Item 4
Item 5
Item 6
Item 7a
+=
+=
Item 7b
=
Tabel analitic cu rezultatele copiilor obținute la evaluarea formativă
INTERPRETAREA REZULTATELOR:
Comportament atins – 9 preșcolari
Comportament în dezvoltare – 8 preșcolari
Necesită sprijin – 2 preșcolari
Comportament respins – 1 preșcolar
IV. 1.3. Evaluarea finală
Evaluarea sumativă de la sfârșitul anului școlar 2016-2017 a cuprins global finalitățile învățării: cunoștințe, deprinderi dar și capacități, aptitudini.
Această evaluare am raport-o la:
cerințele globale ale formării copiilor;
la nivelul inițial (progres);
la posibilitățile fiecărui copil (randament, progres);
la modul de utilizare a elementelor sistemelor (eficență);
la totalitatea obiectivelor propuse de conținut;
Capacitatea de a evalua probele mi-a fost dată de către:
claritatea delimitării itemilor în cadrul fișelor jocului didactic;
unitatea cerințelor pe care le conține proba;
valoarea itemilor;
numărul itemilor cuprinși și evaluarea lor calitativă dupa care am stabilit punctajul maxim și punctajul minim admis.
OBIECTIVE
O1 – să precizeze unde sunt mai multe /mai puține /tot atâtea elemente;
O2 – să numere în limitele 1-10 recunoscând cifrele corespunzătoare;
O3 -să compare numere pentru a stabili vecinii unui număr dat ;
O4 – să compună / descompună numerele în limitele 1-10;
O5 – să determine locul unor numere în șirul numeric (aspectul ordinal);
O6 – să recunoască figurile geometrice;
O7- să efectueze exerciții de adunare, scădere cu 1 – 2 unități în limitele 1- 10.
ITEMI
Item 1- Colorează cu roșu căsuța mulțimii cu mai puține obiecte și cu albastru căsuța mulțimii cu mai multe obiecte;
Item 2- Desenează pe verticală tot atâtea cerculețe câte îți indică cifra din căsuță;
Item 3- Scrie în etichetele libere vecinii numărului dat;
Item 4- Arată cum se poate descompune numărul 8;
Item5 -Desenează o minge pentru primul pitic, un felinar pentru al doilea pitic și o farfurie pentru al patrulea pitic;
Item 6- Colorează cu galben pătratele, cu roșu cercurile și cu verde triunghiurile;
Item 7- Rezolvă exercițiul și scrie cifrele corespunzătoare;
Punctaj
I1 – 2puncte
I2 – 2puncte
I3 – 2puncte
I4 – 3puncte
I5 – 2puncte
I6 – 2puncte
I7 – 3puncte
TRANSFORMAREA PUNCTAJULUI ÎN CALIFICATIVE:
Comportament atins- 15-16 puncte
Copmortament în dezvoltare – 12 -14 puncte
Necesită sprijin – 9- 11 puncte
Comportament respins -sub 8 puncte
Item1
Item 2
Item 3
Item 4
Item5
Item 6
Item 7a
+=
Item 7b
=
Tabel analitic cu rezultatele copiilor obținute la evaluarea finală
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Comportament atins -13 preșcolari
Comportament în dezvoltare – 6 preșcolari
Necestă sprijin – 1 preșcolar
Comportament respins – 0 preșcolar
IV. 1.4. Interpretarea comparativă a rezultatelor obținute și înregistrarea progreselor
Analizând și comparând rezultatele obținute de preșcolarii grupei mari de la Grădinița „Sfânta Familie”, com. Gherăești, județul Neamț, la probele aplicate în cadrul evaluării inițiale, formative și sumative am ajuns la următoarele concluzii: pe parcursul evaluării inițiale, am aplicat un set de probe orale, practice și aplicative la care au participat toți preșcolarii grupei în număr de 20, obținând calificativele după cum urmează: 3 copii- Necesită sprijin, 15%); Comportament în curs de dezvoltare- 11 copii (55%); Comportament atins- 4 copii (20%); Comportament respins (10%).
Rezultatele obținute a evidențiat faptul că au existat lacune remarcabile atât la nivelul valorificării proceselor cognitive cât și la nivelul, de cunoștințe, priceperi, deprinderi. Am constatat carențe în ceea ce privește proprietățile caracteristice mulțimilor, pozițiilor spațiale, formelor și figurilor geometrice, operațiile de triere și clasificare, aspectul ordinal și cardinal al numărului. Cauza principală pe care am dedus-o, studiind aceste rezultate, este faptul că unii dintre acești copiii nu au mai frecventat grădinița, ceea ce le-a îngreunat adaptarea la mediul și programul acesteia. De asemenea, nivelul scăzut de socializare al copiilor, precum și slaba informare a tinerilor părinți, despre ceea ce înseamnă rolul grădiniței în viața unui copil a contribuit la obținerea acestor rezultate la nivelul evaluării inițiale. Astfel, în cadrul evaluării continue, ca urmare a introducerii factorului de progres, pe baza rezultatelor obținute pot aprecia o evoluție remarcabilă. Așadar, dacă la evaluarea inițială, calificativul Comportament atins a fost obținut doar de patru copii, la evaluarea finală a fost obținut de 13 copii iar cel de Comportament respins , nu a mai fost acordat nici unui copil.
Evaluare Evaluare Evaluare
inițială formativă sumativă
Interesant a fost de urmărit modul în care toți copii și-au manifestat personalitatea fiind puși să lucreze, să descopere, să analizeze, să găsească soluții optime la situațiile -problemă puse în discuție la matematică prin intermediul jocului didactic. Am descoperit laturi ascunse până acum, trăsături de caracter pe care învățământul tradițional nu a reușit să le stimuleze. Copii care până a avea loc acest experiment erau foarte puțini angrenați în activitate, și-au schimbat evident atitudinea vis-a-vis de cerințele date în cadrul activității, implicându-se foarte mult în realizarea sarcinilor.
CONCLUZII
Cel mai important lucru este să nu te oprești din cercetat
(ALBERT EINSTEN)
Toate aspectele evidențiate au condus în final la înregistrarea unor progrese însemnate în activitatea de învățare a preșcolarilor din grupa mare, de la Grădinița „Sfânta Familie”, Gherăești, județul Neamț.
Aici pot adăuga și contribuția mea ca și cadru didactic dar și statutul meu de soră sau de persoană consacrată, prin disponibilitatea mea, prin atitudine și dăruire în această misiune de a educa copiii. Nu pot să nu amintesc aici și colaborarea excelentă cu părinții.
În final nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne jucăm cu copiii pentru a le putea oferi ceea ce au nevoie.
Ei au nevoie de :
Pregătire pentru școală
Repaus pentru activitate.
Exersare distractivă prin joc.
Șansa pentru a se putea afirma.
Creație cu ajutorul jocului.
Ocrotire din partea noastră.
Libertatea de exprimare.
Ambient favorabil pentru dezvoltare.
Realitatea în care trăiește pentru a evolua.
Rezultatele obținute în cadrul cercetării empirice realizate confirmă ipoteza specifică, punând în evidență rolul și contribuția jocurilor și materialelor didacticeîn activitățile matematice, facilitând astfel realizarea optimă a obiectivelor educaționale. Învățământul preșcolar este considerat important în formarea instructiv-educativă a fiecărui copil încă de la cea mai fragedă vârstă, formarea lui ca viitor școlar, în acest sens educatoarea are o mare responsabilitate. Am considerat că jocul și materialele didactice constituie un mijloc valoros în consolidarea, deprinderilor, priceperilor și cunoștințelor acumulate în cadrul activităților de matematică și nu numai.
De asemenea folosind jocuri și materiale didactice, sunt un valoros mijloc de educare a personalității copilului. Jocul oferă copilului un izvor inepuizabil de impresii care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor, formează și dezvoltă caractere, deprinderi, priceperi, cunoștințe și conduce la formarea sentimentelor intelectuale, stimulează curiozitatea de a cunoaște și plăcerea de a rezolva sarcinile didactice puse în joc. Lucrarea prezentantată a pus în evidență ideea ce confirmă și ipoteza de lucru și anume ca elaborarea și utilizarea jocului și a materialelor didactice în procesul instructiv-educativ, desfăsurat cu preșcolarii, trebuie să răspundă cerințelor interne ale, formării, unor deprinderi, priceperi și cunoștințe matematice.
Perioada preșcolară este caracterizată printr-o învățare ce face apel la experiența copilului. În acest sens, am pornit de la cunoașterea nivelului inițial al capacităților de recunoaștere și denumire a culorilor, testarea deprinderilor de a forma mulțimi după diferite criterii: formă (cerc , pătrat, tringhi), evaluarea perceperii relațiilor spațiale, evaluarea deprinderilor de apreciere globală prin punere în perechi, verificarea deprinderilor de a număra conștient, în limitele 1-10 și de a raporta cantitatea la număr și numărul la cantitate, cunoaștere care a facilitat în mod deosebit gradul și modalitatea de abordare a jocului în acivitățile de matematică, pe tot parcursul anului școlar 2016-2017. Pornind de la această cunoaștere inițială, completată pe tot parcursul anului cu date furnizată de observația directă, convorbiri, exerciții, analiza produselor activității, au fost proiectate, organizate și desfăsurate jocuri didactice matematice, menite să asigure parcurgerea ritmică a programei, de către toți copii înscriși la grupă, astfel am descoperit și am înlăturat lacunele, existente, precum și antrenarea și dezvoltarea potențialului lor intelectual.
Experimentul psihopedagogic a pus în evidență rolul jocului și a materialelor didacticeîn consolidarea cunostințelor și deprinderilor matematice, care a vizat capacitatea de indentificare a obiectelor și mulțimilor, abilitatea de triere, sortare și de formare a mulțimilor, deprinderea de elaborare a judecăților de valoare și de exprimare a unităților logice, priceperea de ordonare și seriere, capacitatea de apreciere globală a cantității, abilitatea de grupare, asociere a obiectelor în perechi, capacitatea de diferențiere a culorilor, deprinderea de a raporta numărul la cantitate și cantitatea la număr. Întregul experiment intreprins a venit să confirme că folosirea jocului și a materialelor didactice, ajută și dezvoltă procese perceptive și
reprezentări matematice, facilitează activarea și dezvoltarea operațiilor gândirii (analiză, sinteză, comparație, generalizare), astfel spus dezvoltă seturi flexibile deprinderi, priceperi și abilități care împletite cu trăirile afective au fost cele ce au dinamizat și vor dinamiza în continuare capacitatea intelectuală a copiilor, atenția, perseverența, potențialul creativ, dezvoltând într-un mod armonios formarea personalităților acestora în vederea pregătirii lor pentru școală.
Profesia de educatoare este complexă și nobilă, dificilă dar și plăcută, exigentă și liberă în care mediocritatea nu este permisă .
Nu este suficent să-i dai copilului o grămadă de jucării (materiale), ci trebuie să-l ajuți să inventeze jocuri cu acestea. Prezența educatoarei lângă copil îi oferă acestuia o siguranță, îi dă curaj în tot ceea ce întreprinde, iar întrebările pe care și le pune copilul atunci când mânuiește o jucărie își vor găsi răspunsurile imediat, căci copilul știe să profite de prezența adultului. În joc, copilul trebuie să se poată mișca în voie, să fie atins și să comunice cu cei din jur, dar toate acestea se învață sub privirea vigilentă a educatoarei.
De aceea prin ceea ce facem în grădiniță trebuie să convingă că toate studiile, cercetările psihologilor de-a lungul timpului cu privire la importanța jocului și a materialelor didactice nu au fost zadarnice și să pledăm pentru o activitate- joc care să răspundă necesității de dezvoltare a copilului bazată pe încredere și siguranță.
ANEXE – FOTO, PROIECTE DIDACTICE
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
NIVEL: I Grupa mică
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cine și cum planifică, organizează o activitate?
TEMA PROIECTULUI:„Primăvara, zumzet și culoare”
SUBTEMA:„Vine, vine primăvara!”
TEMA ACTIVITĂȚII:„Tablou de primăvară”
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate integrată (DȘ+DOS)
TIPUL ACTIVITĂȚII: Consolidare
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Consolidarea cunoștiințelor despre numerația în limitele 1-3 ;
Dezvoltarea imaginației creatoare, a sensibilității și gustului pentru frumos:
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – Să recunoască mărimea și culoarea jetoanelor alese;
O2 – Să formeze grupe de obiecte după diferite criterii;
O3 – Să raporteze corect numărul la cantitate;
O4- Să mânuiască corect materialele puse la dispoziție;
O5 – Să utilizeze corect tehnicile de lipire învățate, respectând indicațiile date;
STRATEGII DIDACTICE
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, jocul;
Material didactic:Zâna Primăvara,bagheta magică, siluete copaci, flori, fluturi, păsări, nori, soare, cifre, albinuțe cu sarcinile stabilite, recompense, coșulețe, lipici, CD cu muzică, etc.
REGULILE JOCULUI:
Personajul Zâna Primăvara care își face apariția în sala de grupă cu un coș și o baghetă magică.
Copilul numit de educatoare va alege un jeton de o anumită mărime și culoare;
Se întoarce imaginea mică și de culoare albastră, spunând ce reprezintă imaginea de pe spatele acesteia (un copac) și se lipește copacul pe tabloul de primăvară.
Alege de pe rochia Zânei tot atâtea floricele câte am în mână;
Copilul desemnat de educatoare va lipi grupa floricelelor pe tablou.
Sparge balonul și descoperă cifra, apoi alege de pe rochia Zânei numai acea grupă care are tot atâtea elemente cât arată cifra.
ELEMENTE DE JOC: aplauze, recompese, mânuirea materialului, competiția, etc.
Organizarea jocului: Frontal, individual,
Durata: 15 – 20 min.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
Activități matematice în grădiniță – de Mihaela Neagu și Georgeta Berar (Editura AS S, 1995);
Jocuri didactice matematice pentru grădiniță – de Ileana Libolean, Elena Cicioc, Mariana Seling (Editura V Integral, București, 1997);
Proiecte tematice orientative – de Aurelia Ana și Smaranda Măria Cioflica (Editura Tehno-Art, 2003
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
NIVEL: II Grupa mare
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cine și cum planifică, organizează o activitate?
TEMA PROIECTULUI:„Paștele sărbătoarea tuturor”
SUBTEMA:„Ne pregătim de Paște!”
TEMA ZILEI :„Surpriza iepurașului!”
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic, aplicație
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate integrată
(DȘ- Activitate matematică + DOS- Activitate practică)
TIPUL ACTIVITĂȚII: Consolidare
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
-Efectuarea de operații cu grupe de obiecte constituite în funcție de diferite criterii date ori găsite de el însuși ;
-Dezvoltarea imaginației creatoare, a sensibilității și gustului pentru frumos;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
DȘ- Activitate matematică
Cognitive
-Să formeze grupe de obiecte după diferite criterii;
-Să raporteze corect numărul la cantitate;
-Să descompună un număr, găsind diferite soluții;
-Să compună probleme cu și fără suport intuitiv;
-Să rezolve corect operații de adunare în limitele 1-9;
Psihomotrice
– Să adopte o poziție corectă pe durata activității
– Să acționeze conform indicațiilor
– Să mănuiască materialele didactice puse la dispoziție
Afective
– Să participe cu interes și bucurie la activitatea propusă
– Să manifeste stări afective de bucurie, admirație, competiție
– Să participe afectiv la joc
DOS- Activitate practică
a) cognitive
– Să lucreze cu diferite materiale obținănd astfel tema dată;
– Să obțină coșulețul de Paști, folosind diferite tehnici și materiale;
– Să execute corect și în ordinea efectuării lor operațiile învățate anterior pentru fiecare tehnică de lucru în parte;
b) psiho-motorii
– Să decupeze coșulețul;
– Să păstreze poziția corectă în timpul lucrului;
c) afective
-Să aprecieze lucrările proprii sau ale colegilor;
STRATEGIA DIDACTICĂ
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, metoda ciorchinelui, demonstrația, turul galeriei;
Material didactic: jetoane cu ouă colorate, semne și cifre, ouă vopsite, iepurasi de plus, ouă decupate, foarfece,carton colorat, lipici, hărtie colorată, etc.
REGULILE JOCULUI:
Copilul numit de educatoare va alege jetonul cu cifra corespunzătoare numărului de elemente dintr-o grupă formată – vor descompune numărul 9.
Să descompună numărul 9 găsind diferite soluții .
Sparge balonul și descoperă exercițiul după care poți compune o problemă.
ELEMENTE DE JOC: aplauze, recompese, mânuirea materialului.
Organizarea jocului: Frontal, individual,
Durata: 35 – 40 min.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
Activități matematice în grădiniță – de Mihaela Neagu și Georgeta Berar (Editura AS S, 1995);
Jocuri didactice matematice pentru grădiniță – de Ileana Libolean, Elena Cicioc, Mariana Seling (Editura V Integral, București, 1997)
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
PROIECT DIDACTIC INTEGRAT
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL ,,Sfânta Familie” Gherăești-Neamț
GRUPA: Mare
CATEGORIA DE ACTIVITATE:
-Domeniul științe – Activitate matematică
-Domeniul psiho- motric
TEMA:“Când/ cum și de ce se întâmplă?”
SUBTEMA:„Comoara din grădină”
MIJLOC DE REALIZARE: joc didactic, parcurs aplicativ
TIPUL ACTIVITĂȚII: consolidarea priceperilor și deprinderilor
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Manifestarea în timpul activității a atitudinii de cooperare, spirit de echipă, de competiție, fair-play și îmbogățirea experienței senzorială pe baza cunoștiințelor matematice referitoare la cunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, constituire de grupuri, pe baza unor însușiri commune (formă, mărime, culoare).
OBIECTIVE OPERATIONALE:
Domeniul științe – Activitate matematică
O1 – Să prezinte cu intonație ghicitori de toamnă;
O2 – Să formeze grupe de obiecte după diferite criterii;
O3 -Să așeze legumele în ordine crescătoare respectiv descrescătoare;
O4 -să folosească numeralul ordinal raportând numărul la cantitate;
O5 -Să compună probleme cu și fără suport intuitiv;
Domeniul psiho motric:
O6 –să execute corect variante de mers și alergare păstrând paziția corectă a corpului;
O7- Să execute acțiuni motrice cu un grad de complexitate din ce în ce mai mare.
Regulile jocului:
Educatoarea va comunica pe rând sarcinile din hartă pentru a îndeplini dorința lui Brumărel.
Vor trece prin mai multe probe pentru a ajunge la comoară.
Prezentarea unor ghicitori despre personaje cunoscute.
Gruparea fructelor și legumelor după anumite criterii.
Participarea la parcursul aplicativ respectând regula jocului.
Elemente de joc: Surpriza, aplauzele, întrecerea, mânuirea materialului.
Metode și procedee: Explicația, conversatia, exercițiul, jocul, problematizarea, piramida, etc.
Materiale didactice: Materiale din natură (fructe, legume, crizanteme, cereale) coșuri, cifre, cutie pentru comoară, stimulente,etc.
Organizarea jocului: Frontal, individual, pe grupe.
Durata: 30 – 40 min.
BIBLIOGRAFIE:
,,Metode interactive de grup”- ghid metodic, Editura ,,Arves,, Curriculum pentru învățământul preșcolar, Didactica Publishing House, 2009; „Jocuri didactice în aer liber”, Nicolae Brădațan, Venera E.D.P., R.A. București, 1993; „Matematică distractivă pentru preșcolari”Elena Luca, Veronica Mironescu, Editura „Nona”, Piatra Neamț, 2003
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
GRĂDINIȚA: Sfânta Familie – Gherăești
NIVELUL II GRUPA MARE
TEMA ANUALĂ: Când, cum și de ce se întâmplă?
TEMA PROIECTULUI TEMATIC– ,,Primavara anotimpul bucuriei’’
TEMA SAPTAMANII – Bucuriile primăverii
TEMA ZILEI – ”Tablou de primăvară”
FORMA DE REALIZARE Activitate integrata DS+DOS
TIPUL DE ACTIVITĂȚI: Consolidare si verificare de cunoștiințe
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
*Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător,;
*Verificarea cunoștințelor matematice privind însușirea număratului în concentrul 0 – 10; efectuarea unor operații simple de calcul oral cu diferența de
1 – 2 unități;
*Cunoașterea și respectarea normelor de conviețuire socială prin manifestarea unor atitudini de prietenie, toleranță și armonie în relațiile cu cei din jur.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
Domeniul Știință – activitate matematică
O1- să recunoască cifrele în limitele 1 – 10;
O2 -să raporteze corect numărul la cantitate și invers;
O3 -să numere crescător și descrescător în limitele 1 – 10;
O4 -să efecueze operații de adunare și scădere oral cu 1 – 2 unități în concentrul 1 – 10;
Domeniul om și societate – Educație moral civică
O5 – Să denumească trăsăturile personajelor pe baza faptelor acestora;
O6- Să așeze jetoanele in diagramă în funcție de comportamentul
( pozitiv sau negativ) al personajelor .
STRATEGIA DIDACTICĂ:
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, exercițiul, jocul, surpriza, mâna oarbă, metoda Piramidei”,diagrama Venn.
RESURSE MATERIALE:- buzuruza BUZU, jetoane cu flori de primăvară, insecte, bol cu apă, cercuri, pălărie, cifre, copacei, jetoane cu cifre, tablă magnetică, buline,stimulente;
BIBLIOGRAFIE:
– Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar D.P.H. 2008.
*Revista Învățământul Preșcolar – M.E.C. 1 – 2/2009
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR
ANEXE
LUAȚI SEAMA BINE
„Luați seama bine,
În picioare, drepți!
Ochii toți la mine!
Mâinile la piepți!
1,2,3; 1,2,3; 1,2 ,3
Așa, copii!
Luați seama bine
După cum v-am spus,
Ochii toți la mine!
Brațele în sus!
1,2,3; 1,2,3; 1,2,3.
Așa, copii!
Luați seama bine
Cum am învățat,
Ochii toți la mine!
Brațele în lat!
1,2,3; 1,2,3; 1,2,3.
Așa, copii!
Unu, doi
Stai cu noi.
Trei, patru
Hai la teatru.
Cinci, sase, sapte
Hai sa bem cafea cu lapte.
Opt, noua, zece
El sa plece.
O aluna, doua, trei
Veverita, tu nu vrei?
-Ba vreau patru, cinci si sase
Ca alunele-s gustoase
-Iti dau sapte, opt si noua
Dac-o sa ne spui si noua
Cind o sa ajunga-ncoace
Iarna cu zece cojoace!
Veverita socoti:
-Parca noua zile-ar fi,
Parca opt, ba parca sapte-mi pare
Spune-mi, vint, tu nu stii oare?
Vintul s-a zbirlit: -Ba da!
Sase, cinci, asa ceva!
Si-ai s-auzi prin fagi, prin tei
Cit spui patru, cit spui trei
Cit spui doua, cit spui una
Viscolind pe-aici intr-una!
BIBLIOGRAFIE
,,Metode interactive de grup”- ghid metodic, Editura ,,Arves,, Curriculum pentru învățământul preșcolar, Didactica Publishing House, 2009;
Mâță Liliana, „ Pedagogia învățământului primar și preșcolar: Ghid pentru practica pedagogică” Bacău: Editura Alma Mater, 2011
Cojocariu Venera Mihaela, Stan Gabriel, Sinteze Didactice, Didactică Preșcolară- Inovație și calitate, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2008
Mâță Liliana, Venera Mihaela Cojocariu, Ghid de elaborare a jocului didactic. Bacău: Editura Alma Mater, 2011
Elena Luca, Veronica Mironescu, „Matematică distractivă pentru preșcolari”, Editura „Nona”, Piatra Neamț, 2003
Sadovici, Valeriu, (1995),„Rolul grădiniței în stimularea proceselor psihice ale preșcolarului” București: Revista activități metodice în grădiniță.
Monica Ana Paraschiva Purcaru, „Metodica activitatilor matematice si a aritmeticii pentru profesori din învatamântul primar si prescolar”Editura Universității ,,Transilvania” Brasov, 2008
Venera Mihaela Cojocariu „Teoria și metodologia instruirii”
Editura Didactică și pedagogic, R.A, 2002
Mătăsaru Maria „Proiectarea didactică în învățământul preșcolar”, Editura Casei Corpului Didactic „Grigore Tăbăcaru”, Bacău, 2004
Beraru, Georgeta, Neagu, Mihaela, 1995, „Activități matematice în grădiniță ”
Îndrumar metodologic, Ed. AS‟S;
Șchiopu, Ursula, Piscoi, Viorica, (1989)„ Psihologiea generală și a copilului”, București: Editura Didactică și Pedagogică
Șchiopu, Ursula, Verza, Emil,(1991) „ Psihologia vârstelor”, București, Editura Didactică și Pedagogică
Mihaela Neagu și Georgeta Berar „Activități matematice în grădiniță”, (Editura AS S, 1995);
Văideanu, George, (1970) „Reflexiuni și îndemnuri” București, Editura Orizont
Zlate, Mielu, (1991),„ Psihologia copilului” București: Editura Didactică și Pedagogică
Adina GLAVA, Cătălin GLAVA, (2002) „Introducere în pedagogia preșcolară” Ed. Dacia educațional
PIAGET J., (1972) „Psihologia și pedagogia”, Editura E.D.P., București,
Lupu, C., Savulescu, D.: (1998) „Metodica predarii matematicii”, Manual pentru clasa a XI-a, Editura Paralela 45, Pitesti,
Lupu Costică (2011) Didactica predării activităților matematice, Editura Alma Mater, Bacău
Allport , G.W., (1981), „ Structura și dezvoltarea personalității”, București: Editura Didactică și Pedagogică
Chateau, Jean, (1970), „ Copilul și jocul” București, Editura Didactică și Pedagogică
Chircev, Anatolie, (1987), „Specificul dezvoltării psihice a copilului în perioada anteșcolară”, București, Editura Didactică și Pedagogică
Cuașan, Aurelia, (1992),„Pregătirea copilului pentru școlaritate – realități și perspective” București: Editura Didactică și Pedagogică.
Cuașan, Aurelia, Vasilescu, Anton, (1988), Adaptarea școlară, București: Editura Științifică și Enciclopedică.
Drăgan, Ion,(1976), Aspecte psihologice ale pregătirii preșcolarului pentru școală. București: Editura Didactică și Pedagogică
Gheorghian, Elena și Taiban, Maria,(1975). „Metodica jocului și a altor activități cu copiii preșcolari” București: Editura Didactică și Pedagogică
Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu și Verza, Emil, (1991),„Psihologia copilului” București: Editura Didactică și Pedagogică
Iacob, Mihaela.(1992), „Cunoașterea copilului„ – principii, cercetări. Bucuresti: Editura Didactică și Pedagogică.
Lovinescu, A.V. (1979), „ Jocuri exercițiu pentru preșcolari” București: Editura Didactică și Pedagogică
Montessori, Maria, (1977), „ Descoperirea copilului”, București: Editura Didactică și Pedagogică
Piaget, Jean (2005),„Reprezentarea lumii la copil”, Bucuresti: Editura Cartier,
Piaget, Jean (2011), „Psihologia copilului” București: Editura Cartier,
Piaget, Jean (2012), „Psihologia inteligenței” București: Editura Cartier.
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea lucrării metodico-științifice pentru gradul didactic I
Subsemnata Horvat Regina, declar pe propria răspundere că:
lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;
nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;
lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Data, Semnătura,
15.08.2017
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tablouri din forme geometrice -Artă [308789] (ID: 308789)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.