SPECIALIZAREA MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU [308655]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

SPECIALIZAREA „MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU”

[anonimizat]: [anonimizat] D. ANDREI

ALBA IULIA

2 0 1 7

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

SPECIALIZAREA „MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU”

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

MĂSURĂTORI TOPOGRAFICE PENTRU ACTUALIZAREA PLANULUI CADASTRAL AL SECTORULUI NR: 1701116, OR. [anonimizat]: [anonimizat] D. ANDREI

ALBA IULIA

2 0 1 7

CUPRINS

INTRODUCERE 6

CAPITOLUL 1. BAZELE TEORETICE ALE CADASTRULUI 7

1.1 Analiza dezvoltării istorice a cadastrului 7

1.1.1 Cadastrul în Uniunea Europeană 7

1.1.2 Cadastrul actual din România 8

1.1.3 Din istoria cadastrului în Moldova 9

1.2 Obiectul cadastrului 14

1.2.1 Fondul Funciar al Republicii Moldova 14

1.2.2 Categorii de destinație a terenurilor 15

1.3 Subiectul și conținutul cadastrului 21

1.3.1. Subiectul cadastrului 21

1.3.2 Conținutul cadastrului 21

CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI 24

2.1 Informația cadastrală 25

2.1.1 Forma informației cadastrale 25

2.2 Structura instutițională a cadastrului 27

2.2.1 Organele cadastrale 27

2.3 [anonimizat] a Republicii Moldova 29

2.3.1 [anonimizat] 29

2.3.2 Raionul cadastral 30

2.3.3 Zona cadastrală 30

2.3.4 Masivul cadastral 31

2.3.5 Sectorul cadastral 32

2.3.6 Terenul. Identificatorul 34

2.4 Structura clasificatoarelor 36

CAPITOLUL 3. ELABORAREA PLANULUI CADASTRAL 37

3.1 Planul cadastral 37

3.1.1 Scopul 40

3.1.2 Conținutul (obiectul) planului cadastral 41

3.2 Metode de elaborare a planului cadastral 45

3.2.1 Metoda topografică 46

3.2.2 Ridicări de teren 46

3.2.3 Drumuiri 47

3.2.4 Metode de determinare a punctelor de hotar (în spațiu și plan) 48

3.3 Procesul de proiectare 52

3.4 Actualizarea planului cadastral 54

3.4.1 Identificarea planului cadastral 55

3.4.2 Completarea planului cadastral cu bunuri imobile neânregistrate 55

3.4.3 Rectificarea erorilor 57

CAPITOLUL 4. SISTEME DE POZIȚIONARE GLOBALĂ 59

4.1 Tipuri. Generalități. 59

4.2. Descrierea sistemului de referință GPS 66

4.3. Principiul măsurătorilor GPS 68

4.4. Metode de determinare a poziției punctelor prin măsurători GPS 70

4.5 Rețeaua geodezică națională a Republicii Moldova 75

CAPITOLUL 5. STUDIU DE CAZ 79

5.1 Memoriu tehnic 79

5.2 Descrierea operațiunilor efectuate pentru elaborare și actualizare a planului cadastral 81

5.3 Descrierea aparatului utilizat la efectuarea măsurătorilor 82

5.4. Elaborarea planului cadastral (geometric) 85

5.5 Întocmirea dosarului tehnic 93

BIBLIOGRAFIE 96

ANEXE 98

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1 Structura fondului funciar…………………………………………………………………….18

Figura 2.1 Sistemul informațional al cadastrului…………………………………………………….24

Figura 2.2 Structura informației cadastrale……………………………………………………………25

Figura 2.3 Structura organelor cadastrale…………………………………………………………….27

Figura 2.4 Structura raioanelor cadastrale………………………………………………………….. 30

Figura 2.5 Raionul Cadastral NR. 74……………………………………………………………………30

Figura 2.6 Zona cadastrală 3426…………………………………………………………………………31

Figura 2.7 Masivul cadastral 34261……………………………………………………………………..33

Figura 2.8 Sectorul cadastral NR. 7449107…………………………………………………………..34

Figura 2.9 Codul cadastral………………………………………………………………………………….35

Figura 3.1 Terenurile destinate agriculturii……………………………………………………………38

Figura 3.2 Terenurile aferente construcțiilor din interiorul unei localități…………………….38

Figura 3.3 Terenurile ocupate nemijlocit de construcți …………………………………………..39

Figura 3.4 Reprezentarea străzilor………………………………………………………………………39

Figura 3.5 Drumuire între două puncte de triangulație……………………………………………47

Figura 3.6 Construcția unui polygon ca variantă de drumuire………………………………….48

Figura 3.7 Prezentarea grafică a tuturor terenurilor din spațiul planului cadastral………48

Figura 3.8 Determinarea punctelor în spațiu prin metoda radierii……………………………..49

Figura 3.9 Reprezentarea grafică prin metoda absciselor ți ordonatelor……………………50

Figura 3.10 Metoda intersecțiilor liniare………………………………………………………………..50

Figura 3.11 Metoda intersecțiilor unhiulare……………………………………………………………51

Figura 4.1 Segmentele sistemului GPS………………………………………………………………..60

Figura 4.2 Satelitii GPS de tip Bloc………………………………………………………………………61

Figura 4.3 Constelație de sateliți GPS………………………………………………………………….61

Figura 4.4 Mesaje emise de salteliți GPS……………………………………………………………..62

Figura 4.5 Componentele segmentului de control …………………………………………………63

Figura 4.6 Scheme de receptoare GPS………………………………………………………………..64

Figura 4.7 Receptor GPS pe trepied, pe verticală………………………………………………….65

Figura 4.8 Receptor GPS de mâna……………………………………………………………………..66

Figura 4.9 Sistemul de referință GPS………………………………………………………………….67

Figura 4.10 Principiul măsurătorilor GPS……………………………………………………………..68

Figura 4.11 Realizarea măsurătorilor GPS cu metoda statica; Etapele 1,2……………….71 Figura 4.12 Realizarea măsurătorilor GPS cu metoda static-rapidă…………………………72

Figura 4.13 Realizarea măsurătorilor GPS cu metoda cinematică……………………………73

Figura 4.14 Amplasarea stațiilor permanente MOLDPOS pe teritoriul Republicii……….77

Figura 5.1 Planul de încadrare în zonă a sectorului 1701116 …………………………………79

Figura 5.2 GPS Leica Viva GS08, controller CS10………………………………………………..83

Figura 5.3 Set GPS Leica GSO8 și Controler CS10……………………………………………….84

Figura 5.4 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116…..86

Figura 5.5 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n. cadastral: 17011160090…….87

Figura 5.6 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n. cadastral: 1701116.089……..88

Figura 5.7 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n. cadastral: 1701116.448……..89

Figura 5.8 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n. cadastral: 1701116.092 …….92

Figura 5.9 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n.l cadastral: 1701116.094 ……94

Figura 5.10 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n. cadastral: 1701116.468……95

Figura 5.11 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n. cadastral: 1701116.236 …..96

Figura 5.12 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n. cadastral: 1701116.447……98

Figura 5.13 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu n.l cadastral: 1701116.095 ….99

INTRODUCERE

Pentru acest proiect am ales titlul: ”MĂSURĂTORI TOPOGRAFICE PENTRU ACTUALIZAREA PLANULUI CADASTRAL AL SECTORULUI NR: 1701116, OR. CAHUL” deoarece este una din cele mai frecvente lucrări cadastrale întâlnite în activitatea topografică.

Pentru elaborarea planului cadastral propriu zis a fost necesar de a efectua măsurătorile în sistemul de Proiecție WGS 84. Măsurătorile au fost executate cu GPS Leica CS 10. După care am calculat suprafețele din coordonatele obținute, am realizat planul geometric, dosarul tehnci la un sector din plan și devizul de cost.

Lucrarea este structurată în:

Capitolul 1 este destinat prezentării bazelor teoretice ale cadastrului. Capitolul dat conține analiza dezvoltării istorice a cadastrului, obiectul cadastrului, subiectul și conținutul cadastrului. Acest capitol cuprinde definițiile caracteristicii specialității, evidența și funcțiile cadastrului, precum și rolul multifuncțional, obiectul și subiectul cadastrului bunurilor imobile.

Capitolul 2 al lucrării de licență este destinat studiului privind sistemul informational al cadastrului în Republica Moldova. În acest capitol am pus accentul pe scopul și principiile structurii teritorial-cadastrale, studiul legislației și a sistemului de documente normative în domeniul cadastrului, structura funcțională și organelle cadastrului în Republica Moldova.

Capitolul 3 menționează latura măsurătorilor și calculelor specifice cadastrului pentru eleborarea planului cadastral. În acest capitol am descris metode de elaborare a planului cadastral, metode de determinare a punctelor de hotar, deasemenea am specificat procesul de proiectare și elaborare a planuluim cadastral.

Capitolul 4 este destinat studiului sistemelor de poziționare globală și a descrierii sistemelor de referință GPS. Geodezia este o ramură destul de importantă și actuală în domeniul măsurătorilor terestre. În acest capitol am decis să descriu metodele de determinare a poziției punctelor prin măsurătorile GPS și principiul acestor măsurători.

Capitolul 5 al lucrării de licență este axat pe studiul de caz unde sunt descrise toate operațiunile cadastrale: identificarea terenului, identificarea punctelor caracteristice pe conturul terenului, identificarea proprietarilor, determinarea coordonatelor terenurilor, calculul spurafețelor din coordonatele obținute, elaborarea dosarului tehnic și redactarea planului cadastral.

CAPITOLUL 1. BAZELE TEORETICE ALE CADASTRULUI

1.1 Analiza dezvoltării istorice a cadastrului

1.1.1 Cadastrul în Uniunea Europeană

De mai mult timp, țările member ale Uniunii Europene sunt preocupate de domeniul cadastrului, acesta fiind definit ca ,,un domeniu de bază”. Această importanță se datorează cadastrului prin faptul că anume acest sistem informțional, prin conținitul său, s-a dovedit a fi cel mai flexibil față de problemele puse în fața societății.

Cadastrul a depășit situația de a fi o simplă evidență și deservire a pieței imobiliare. Cadastrul, prin capacitatea de a determina taxele și impozitele, devine un mechanism important al sistemului fiscal modern. Având terenul ca obiect al bazei informaționale, prin aspectul său calitativ și cantitativ, cadastru devine un mecanism puternic de protecție a mediului înconjurător. Dispunând de un volume norm de informație despre obiect, cadastrul devine un potential în procesul de planificare urbană și rurală. Prin conținutul său, cadastru servește informational, în egală măsură, atât domeniul public, cât și cel privat.

Identificarea problemelor de care sunt preocupate țările Uniunii Europene, capacitățile cadastrului în soluționarea lor impune și acceptarea unor modele comune de ținere a cadastrului. Totodată, sistemele cadastrale s-au dezvoltat cu specificul său national. Politica Uniunii Europene la acest capitol constă în a populariza cele mai modern sisteme cadastrale, păstrând specificul national al fiecărei țări. La tema data, țărie member ale UE desfăsoară diferite întruniri (conferințe, congrese etc.) prin care formulează conținutul cadastrului în perspectivă.

Primul Congres de Cadastru al UE s-a desfășurat la inițiativa Guvernului spaniel care a avut loc în Granada în perioada 15-17 mai 2002. La Congres s-a luat hotărârea ca pe viitor Europa să dezvolte Societatea Informațională, în cadrul căreia cadastru să fie principala bază de date. Tot aici au fost formulate principiile cadasrtului în țările membre și candidate la Uniunea Europeană, și anume:

Cadastrul ca sistem informațional teritorial (SIT) fundamental va acoperi întreg teritoriu al UE;

Cadastru este definit ca prioritate publică. Scopul cadastrului este garantarea principiilor egalității, securității și justiției pentru cetățenii UE;

Unitatea de bază a cadastrului este parcela de teren (în sensul de corp de proprietate);

Pentru orice parcel va exista un cod unic și nealterabil care va permite localizarea printr-un sistem de coordinate;

Toate parcelele de teren ca și clădirile (sau orice bun imobil) vor fi precis descries în cadastru;

Cadastrul este administrat în cadrul unei baze de date deschise;

Informația din registrul bunurilor imobile garantează dreptul de proprietate;

Cadastrul este administrat în mod computerizat;

Guvernele vor acorda prioritate informației cadastrale în scopul aplicării acelor politic ce se bazează pe informația despre terenuri;

Informațiile conținute în cadastrul fiecărei țări member ale Uniunii Europene vor fi disponibile pentru toți cetățenii Europei, pentru toate companiile, instituțiile publice și private;

Informația despre terenuri va fi disponibilă autorităților publice centrale și locale;

Vor fi facilitate colaborările cu sectorul privat și organizațiile internaționale în domeniul implementării cadastrului.

Evident că implementarea unui cadastru în baza principiilor enumerate mai sus este imposibil fără aplicarea unor standarde. În acest domeniu activează mai multe instituții europene.

1.1.2 Cadastrul actual din România

Cadastru general – sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării. Se organizează la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale (comună, oraș, municipiu, județ).

Imobil – una sau mai multe parcele alăturate , cu sau fără construcții, aparținând acelueași proprietar.

Registru cadastral de publicitate imobiliară – înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din acest teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobile. Activitatea de publicitate este îndeplinită de către registratori.

Cadastrul din România ne reprezintă un exemplu tipic a procesului de integrare în sistemul cadastral al UE. Cadrul legislativ al cadastrului este redat de Legea nr. 7 din 13 martie 1996 modificată de mai multe ori.

Funcțiile de bază ale cadastrului în România sunt:

Identificarea, descrierea și înregistrarea în documentele cadastrale ale imobilelor prin natura lor, măsurarea și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale precum și stocarea datelor pe suporturi informatice;

Identificarea și înregistrarea tuturor proprietarilor și a altor deținători legali de imobile, în vederea înscrierii în cartea funciară cu caracter definitiv;

Furnizarea datelor necesare sistemului de impozite și taxe pentru stabilirea corectă a obligațiilor fiscale ale contribuțiilor, solicitate de organele abilitate.

Structura organelor cadastrale ale României include:

Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

Oficiile de cadastru și publicitate imobiliară;

Birourile de cadastru și publicitate imobiliară.

În subordinea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară este Înființat Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție.

În cadrul Agenției funcționează Direcția de publicitate imobiliară.

În cadrul registrului cadastral de publicitate imobiliară un rol important îl deține cartea funciară. Cartea funciară este compusă din 3 părți:

Descrierea imobilelor;

Înscrierea drepturilor asupra imobilelor;

Este consacrată altor drepturi reale (superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, ipotecă, locațiune,cesiune etc.).

1.1.3 Din istoria cadastrului în Moldova

Primele activități (lucrări) de cadastru pe teritoriul Moldovei sunt datate cu începutul secolului XIX. Istoria cadastrului Republicii Moldova poate fi împărțită în patru etape:

Până la 27 martie 1918

Anii 1918 – 1940

Anii 1940 – 1992

Actuală

Etapa de până la 27 martie 1918

Până la revoluția din octombrie, 1917, care a avut loc în Rusia, teritoriul Moldovei a fost împărțit în două părți: Moldova din dreapta și Moldova din stânga râului Prut.

În Moldova din dreapta Prutului, fiind provincie românească, primele lucrări cadastrale au avut loc începând cu anii 1832, în baza Legii ,,Proiectul atingător de pravile obștești și hotărnicești”, sub domnitorul Mihai Gheorghe Sturdza. Normele juridice stabilite de Mihai Gheorghe Sturdza, ce țineau de domeniul cadastrului, nu au avut să fie executate. Motivul a fost rezistența opusă din partea boierilor din sfatul provinciei, care erau mari proprietari de pământ și nu doreau ca să fie supuși impozitării după suprafețele reale ale proprietăților lor. Ei au preferat ca impozitul să fie calcuat în baza declarațiilor făcute de ei.

Sistemul cadastral inițiat de către Mihai Gheorghe Sturdza a fost un sistem modern pe timpul acela, asemănător sistemului implementat de către Napoleon. Eforturi deosebite la implementarea lui a depus Gheorghe Asachi și Gheorghe Lazăr care au întemeiat la Iași (în 1813), apoi la București (în 1818) o școală de inginerie pentru pregătirea specialiștilor în domeniul cadastrului. După aceasta a durat o perioadă de stagnare, care a ținut până în anii 1905-1907. Anume în anii 1905-1907 teritoriul Moldovei, atât din dreapta cât și din stânga Prutului a fost supus unui val de nemulțumiri (răscoale) țărănești.

În dreapta Prutului acest val de răscoale țărănești au avut ca rezultat inițierea reformei, care apoi a devenit cunoscută sub denumirea de reforma lui Ferdinand, iar în Moldova din stânga Prutului, care se afla în componența Rusiei, a fost inițiată reforma lui Stolâpin. Ambele reforme aveau în comun aceea că au fost motivate de tulburările țărănești.

Ca și în dreapta Prutului, pe teritoriul Moldovei din stânga Prutului, în perioada de până în anul 1918, conținutul lucrărilor cadastrale a fost influențat de situația politică, de sărăcia țăranilor de atunci. Sub acțiunea acestor factori, în această parte a Moldovei au fost strămutați din locurile natale zeci de mii de familii de țărani în părțile nepopulate ale Siberiei, Kazahstanului etc.

Etapa anilor 1918-1940

Odată cu proclamarea Sfatului Țării de la Chisinău , la 27 martie 1918, a unirii Moldovei din stânga Prutului (Moldova dintre Nistru și Prut sau Basarabia) cu Regatul României, lucrările cadastrale și în această parte a Moldovei s-au desfășurat sub influența reformei lui Ferdinand.

Prin legea cu privire la reforma agrară promulgată de către regele Ferdinand la 21 iulie 1921 s-a prevăzut ca tuturor țăranilor să li se vândă câte 5 hectare de panmânt unei familii, la un preț relativ mic.

Scopul cadastrului la prima etapă a reformei a fost formarea dreptului de proprietate asupra pamântului. În baza măsurărilor cadastrale se formau terennuri (proprietăți) cu dimensiunile stabilite de lege, se înfăptuiau înregistrări în cărțile funciare, se elaborau planuri cadastrale etc.

Lucrările cadastrale în spațiul Moldovei dintre Nistru și Prut s-au prelungit până în 1935-1937. Partea din stânga Nistrului, începând cu anul 1918, s-a aflat în componența Ucrainei. Lucrările cadastrale în această parte a Moldovei s-au îndeplinit sub influența colectivizîării pamântului. Colectivizarea pământului agricol prevedea dezicerea benevolă de la proprietatea privată asupra pământului în scopul formării gospodăriilor agricole mari, în baza proprietății de stat asupra pământului. Desigur, ,,dezicerea benevolă” de la proprietatea privată asupra pământului a fost o formalitate. În realitate, colectivizarea s-a desfășurat în mod forțat. În mod forțat au fost naționalizate terenuri agricole, iar țăranii au fost exproprietați. Lucrările cadastrale în această perioadă au fost îndreptate spre stabilirea hotarelor noilor gospodării (cooperative agricole) în baza proprietății de stat.

În asemenea condiții, a monopolismului statului asupra proprietății funciare, scopul cadastrului a fost esențial limitat. Prin faptul că cadastrul își are scopul de a contribui la ocrotirea drepturilor de proprietate, inclusiv și asupra pământului, el a fost declarat ca ,,noțiune burgeză”, deci străina sistemul socialist. Astfel, în loc de activitate economică cadastrului i s-a dat aspect politic, fapt ce a influențat negativ la dezvoltarea lui ulterioară. O perioadă însemnată de timp, până în anul 1970, ,,cuvântul” cadastru nu era utilizat în economia țării.

Etapa anilor 1940-1992

Începând cu anul 1940, Moldova din spațiul Nistru-Prut este alipită la Uniunea Sovietică și împreună cu Moldova din stânga Nistrului (Transnistria) formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Lucrările cadastrale din acest spațiu terestru (Nistru-Prut) au fost indentice cu cele din partea stângă a Nistrului desfățurate după anul 1918, fiind în componența Ucrainei.

Lucrările cadastrale efectuate în scopul formării colhozurilor s-au desfășurat până în anii 1953-1954. Conținutul lucrărilor cadastrale din această perioadă au fost îndreptate spre colectivizarea terenurilor agricole. Începând cu anul 1955, o atenție deosebită a fost acordată și studiilor pedologice și geobotanice. Într-un termen relativ scurt (10 ani), toată suprafața terenurilor agricole din Moldova a fost acoperită de cercetări pedologice. În acest mod și-a căpătat o dezvoltare mai amplă partea economică a cadastrului, indiferent că noțiunea de cadastru nu era utilizată în economia țării. Lucrările pedologice efectuate în această perioadă de timp sunt de o mare însemnătate economică și științifică și pentru ziua de azi. Anume aceste lucrări ne demonstrează azi dinamica calității fertilității solurilor. Anume în baza acestor studii pedologice a fost demonstrată tragedia fetilității solurilor Moldovei. În cadrul etapei 1940-1992, un interes deosebit prezintă specializarea și concentrarea producției agricole care a avut loc în perioada anilor 1965-1980. Procesul de specializare și concentrare a producției agricole a atins toate ramurile de bază: vităritul, pomicultura, viticultura, legumicultura etc. În acest scop, republica a fost împărțită în patru zone de specializare a producției agricole: Zona de Nord, Zona de Centru, Zona de Sud – Vest, Zona de Sud. Sub influența proceselor de specializare și concentrare a producției agricole au fost modificate toate hotarele gospodăriilor formate în procesul colectivizării.

Lucrările cadastrale în această perioadă de timp au fost îndreptate spre stabilirea hotarelor noi reieșind din pretabilitatea terenurilor pentru scopurile repective. În condițiile monopolismului statului asupra proprietății funciare, țăranii nu puteau avea nici o influență asupra executării acestor lucrări. Din acest punct de vedere s-a început o perioadă nestabilă, cu acțiuni neargumentate din partea persoanelor cu putere și cunoștințe, subiectivism și incompetență etc., fapt ce a descreditat într-o oarecare măsură procesul specializării producției agricole, care prin conținutul său reprezintă o cale modernă de dezvoltare.

În Moldova, noțiunea de ,,cadastru” a fost din nou recunoscută în 1970. Din această perioadă instituțiile de învățământ au început să pregătească specialiști în domeniul cadastrului. Pentru Moldova, specialiști cu studii superioare pregăteau instituțiile din: Odesa, Lvov, Harcov (Ucraina), Voronej, Moskova (Rusia). Specialiști cu studii medii speciale erau pregătiți de către tehnicumul din Cahul.

Cadastru implementat în anii 1950-1970 avea specificul său. Fiind aplicat în condițiile proprietății de stat asupra bunurilor imobile, el nu-și putea demonstra toată influența sa asupra economiei țării, și ea fiind o economie planificată, izolată de relațiile economice de piață. În această perioadă a fost ținut mai mult un cadastru agrar. Informația acumulată era prezentată autorităților publice și gospodăriilor agricole, care, la rândul lor, nu aveau capacități (independență) de a o utiliza în folosul dezvoltării economiei țării.

Toată informația despre construcții, instalații, amenajări în perioada anilor 1940-1992 a fost acumulată în afara cadastrului de către birourile de inventariere tehnică. Soarta utilizării informației acumulate de birourile de inventariere tehnică a fost analogică cu informația despre terenurile agricole. Conținutul informației includea dimensiunile obiectelor, materialele de construcție, deținătorul, amplasamentul etc.

Deosebit, din punctul de vedere al cadastrului, este perioada anilor 1990-1992, cadastrul acestei perioade se afla sub influența unei alte economii. Această perioadă se caracterzează prin aceea că majoritatea gospodăriilor, hotarele cărora au fost modificate în procesul de concentrare și specializare a producției agricole, au inițiat întoarcerea la vechile hotare. Acest lucru s-a început sub influența viitorului proces de privatizare a pământului. Deja în anul 1990 se simțea necesitatea trecerii la proprietate privată asupra pământului. Lucrările cadastrale din această perioadă au fost executate în mare majoritate sub influența țăranilor, de multe ori acestea fiind însoțite de manifestații, greve, blocări de străyi etc.

Analiza procesului de implementare a cadastrului în perioada menționată (1940-1992) merită atenție din punctul de vedere al bazei teoretice a cadastrului. În cadrul analizei constatăm o situație contradictorie, care se manifestă prin următoarele:

Statul în perioada menționată întreprinde acțiuni vaste pentru a implementa diferite elemente ale cadastrului;

Agenții economici și chiar unele instituții publice manifestă puțin interes față de informația din cadastru.

În baza analizei efectuate, constatăm că motivul ,,lipsei interesului” față de informația cadastrală este lipsa relațiilor economice de piață. Aceste concluzii ne vorbesc despre prioritatea relațiilor economice de piață față de acele relații formate în cadrul unei economii centralizate bazate pe monopolismul statului asupra proprietății.

Aspectul metodico-metodologic și științific al acestei perioade se mai manifestă și prin faptul că în anii 1991-1992, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a început pregătirea cadrelor autohtone în domeniul cadastrului.

Etapa actuală

În istoria cadastrului Republicii Moldova, inclusiv și etapa actuală, care cuprinde perioada de timp începând cu anul 1992, poate fi divizată în segmente semnificative prin diferite aspecte. În primul rând etapa actuală s-a început în condițiile când bazele teoretice și practice ale cadastrului erau cele vechi, iar la moment ne aflăm în condițiile unui cadastru care poate fi apreciat ca un cadastru modern.

Din punct de vedere al reformării economiei, constatăm existența etapelor privatizare și postprivatizare. Reformarea dreptului de privatizare asupra resurselor funciare ale republicii, revenirea la dreptul de proprietate privată asupra pământului, din punctul de vedere al legalității, poate fi constatat ca fiind inițiată odată cu adoptarea și aplicarea Codului Funciar (Legea nr. 828-XII din 25 decembrie 1991). În virtutea situației, vânzarea – cumpărarea pamântului se efectua ilegal și până la adoptarea Codului Funciar. Codul Funciar a pus începutul și bazele juridice ale privatizării pământului în Moldova.

Articolul 3 al Codului Funciar express stabilește că terenurile în republica Moldova pot fi în proprietate publică și privată, iar statul ocrotește în egală măsură ambele tipuri de proprietate. Această normă juridică a devenit fundamentul reformei relațiilor funciare, scenariul căreia a fost următorul:

Privatizarea pământului;

Înregistrarea dreptului de proprietate;

Instituirea relațiilor funciare de piață (piața funciară).

1.2 Obiectul cadastrului

Analiza dezvoltării cadastrului, în calitate de fenomen (proces) pe un parcurs istoric îndelungat, începând cu cele mai vechi timpuri, demonstrează că obiectul activităților, al intereselor publice și private a fost terenul. Mai înâi cel agricol, apoi întreg fondul funciar. Interesul de a cunoaște cât mai mult despre terenuri a formulat obictul cadastrului.

Pe parcursul timpului, conținutul informației despre terenuri a suferit modificări esențiale. Au evoluat și metodele de acumulare a informației. Obiectul cadastrului a devenit mai integru, inluzând în sine informații diverse despre obiectele amplasate pe un teren concret.

Astfel, obiectul cadastrului sunt terenurile pe care sunt amplasate construcții, instalații, amenajări, obiecte acvatice, plantații multi-anuale, inclusiv porțiuni de subsol ale acestor terenuri. Toate terenurile în ansamblu vor formula fondul funciar al Republicii Moldova.

1.2.1 Fondul Funciar al Republicii Moldova

Fondul funciar al Republcii Moldova include spațiul terestru limitat de hotarele țării. Anume acest spațiu terestru care include terenuri agricole, ape, păduri etc., prin complexitatea sa va fi studiat în calitate de obiect al cadastrului. Cunoașterea detaliată a conținutului fondului funciar este o problem de stat. Prin importanța sa, fondul funciar reprezintă obiectul unui cadru legislativ al țării – legislația funciară.

Pentru cunoașterea mai profundă a fondului funciar, a obiectului cadastrului, el este divizat în : unități cadastrale, categorii sociale (intravilan, extravilan), categorii (subcategorii) de destinație, categorii (subcategorii, moduri) de folosință, bunuri imobiliare etc. Cadastrele de specialitate divizează fondul funciar al țării în dimensiuni și mai mici (parcele etc.)

1.2.2 Categorii de destinație a terenurilor

Categorie – noțiune fundamentală și de maximă generalitate care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. Fondul Funciar al republicii este divizat în categorii de destinație a terenurilor. În conformitate cu Codul Funciar (Legea nr. 828-XII din 25 decembrie 1991), fondul funciar în Moldova a fost divizat în șapte categorii de destinație și anume:

Cu destinație agricolă;

Din intravilanul localităților;

Destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor;

Destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătății, activității recreative, de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane și ale zonelor verzi;

Ale fondului silvic;

Ale fondului apelor;

Ale fondului de rezervă.

Categoria de destinație a terenurilor este determinată reieșind din cele mai esențiale trăsături ale sale, din principiul capacității, posibilității și necesității socio-economice care în ansamblu este sau ar garanta o cea mai bună și rațională utilizare a terenurilor.

Terenuri cu destinație agricolă

Pentru ca un teren să fie trecut la categoria de destinație „terenuri agricole”, este necesar să adune următoarele condiții:

Capacități – fertilitate, alte caracteristici ce determină calitatea;

Posibilități – amplasament, relief, alte caracteristici ce influențează asupra lucrării și protecției terenului;

Necesitatea social-economică – necesitatea cultivării plantelor de câmp, producerii producției agricole, securității alimentare, activități economice etc.

În condițiile în care un teren fertil nu poate fi protejat de eroziune, boli etc., nu pot fi aplicate măsuri de protecție, chiar și dacă există o necesitate a cultivării plantelor, a produselor alimentare, acest teren va fi exclus din categoria celor agricole și trecut în altă categorie care va întruni condițiile respective.

De asemenea, pot fi cazuri când necesitățile social-economice ne vor impune să utilizăm (lucrăm) terenuri și mai puțin productive, supuse eroziunii etc. În fiecare caz concret este necesar de identificat poziția determinantă argumentată.

Referitor la categoria de terenuri „cu destinație agricolă” , în toate cazurile avem posibilitatea de a le supune unei analize detaliate în conformitate cu principiile de bază. În practică, suprafețe immense de terenuri erodate, cu alte dificultăți sunt trecute, neargumentat, la categoria celor destinate agriculturii. Asemenea cazuri persist și în cadrul altor categorii de destinație. În asemenea condiții, excluderea acestor terenuri și trecerea la categoria respective devine o politică de stat.

Terenurile din intravilanul localităților

În conformitate cu Codul Funciar (Legea nr.828-XII din 25 decembrie 1991), fondul funciar al republicii a fost divizat în 7 categorii, una dintre care include ,,Terenurile din intravilanul localităților” .

Evident că, terenurile intravilanului localității nu pot avea o altă funcție decât cea socială, situația contradictorie la acest capitol reiese din faptul că fondul funciar al Republicii Moldova este deja divizat în terenurile ,,intravilanului” și terenurile ,,extravilanului” . Noțiunile de intravilan și extravilan sunt applicate la un nivel mai înalt. În asemean condiții se pierde principiul ,,fezabilității” . Nu mai este necesar, la nivelul categoriilor de destinație de divizat, încă o data, fondul funciar în terenurile intravilanului. În asemenea condiții, categoria de destinație, determinate după principiile capacitate, necessitate socio-economică și posibilitate, nu poate să existe.

Această situație mai este completată și cu alte argumente, de exemplu, în majoritatea intravilanelor sunt terenuri cu destinație agricolă, din punct de vedere al conținutului categorieide destinație, aceste terenuri își păstrează statutul lor juridic de terenuri destinate agriculturii. Acest confuz legislative admis în cadrul Codului Funciar (Legea nr.828-XII din 25 decembrie 1991) are un impact negative, inclusiv și în practica de implementare și ținere a cadastrului.

Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor

Categoria de destinație ,,Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor” , prin denumirea sa, creează și ea un conținut contradictoriu. Pentru a determina aspectele contradictorii la această categorie vom reveni la principiile categoriilor de destinație. În primul rând, necesitățile industriei, transporturilor etc. se manifestă prin necesitatea amplasării unor construcții, instalații, amenajări. Principiile de determinare a categoriilor de destinație (capacitate, necesitate, posibilitate) nu pot fi aplicate la ,,industrie” ca domeniu, dar pot fi, cu success, aplicate la amplasarea construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor.

Din aceste considerente, denumirea categoriei de destinație trebuie să fie numită ,,terenuri destinate construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor, altor destinații speciale” , o asemenea abordare soluționează și problema construcțiilor din cadreul localităților, din intravilan. Este necesar de menționat că la această categorie de destinație nu vor fi trecute construcțiile agricole, domeniului silvic, domeniului apelor.

Terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătății, activității recreative, de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane și ale zonelor verzi

Analiza profundă a acestei categorii de destinație ne demonstrează următoarele: majoritatea terenurilor incluse la această categorie de destinație reprezintă terenurile altor categorii, și anume: terenurilor destinate agriculturii, fondului silvic, fondului apelor. Comform materialelor cadastrului, la 01.01.2008 suprafața totală a terenurilor din această categorie constituia 3976 ha, dintre care: păduri – 2200 ha, ape – 460 ha, arabil – 160 ha, alte amenajări – 250 ha. Din motivul abordării incorecte a problemei chiar și informația de mai sus este departe de adevăr.

Pentru a depăși situația contradictorie, este rațional ca terenurile asupra cărora se vor aplica restricții de domeniul ocrotirii naturii să fie incluse în categoriile: destinate agriculturii, fondului forestier, fondului apelor. Pentru a specifica aspectele de ,,ocrotire a naturii” , ,,a sănătății” etc., în cadrul altor categorii de destinație se va utiliza noțiunea de subcategorii de destinație.

Terenurile fondului silvic

Silvic – privitor la domeniul silviculturii.

Forestier – ce ține de pădure în calitate de plantație. Rolul social-economic al fondului forestier atât în hotarele republicii, cât și în plan mondial este evident, de asemenea, sunt respectate și principiile de capacitate și posibilitate răspândite la determinarea categoriilor de destinație. Evident ca majoritatea suprafeței, în cadrul acestei categorii de destinație, va fi ocupată de fondul forestier. Totodată, domeniul silvic mai necesită și terenuri în scopul construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor de ramură. În acest mod si categoria de destinație și-a căpătat denumirea de ,, terenuri destinate fondului silvic”.

Terenurile fondului apelor

Categoria de destinație ,,fondul apelor” include în sine: apele, mlaștinile, terenurile aferente (necesare bazinelor de apă) de deservire etc. Prin rolul lor în societate, fondul apelor este reflectat în cadrul unei categorii de destinație separate. Principiile de identificare a categoriilor de destinație sunt aplicabile și la fondul apelor.

Terenurile fondului de rezervă

Un exemplu semnificativ ne reprezintă și fondul de rezervă. Nu este exclusă necesitatea unor fonduri de rezervă pentru unele scopuri speciale publice, totodată, asupra fondului de rezervă nu pot fi aplicate principiile de identificare a categoriilor de destinație. În asemnea condiții, categoria ,,fondul de rezervă” se transformă într-un impediment în procesul de implementare a cadastrului, folosiri rationale a terenurilor. Este rațional ca această categorie de destinație a terenurilor să fie inclusă în cadrul altor categorii de destinație.

Analiza situației descrise mai sus a fost utilizată în procesul de elaborare a proiectului Codului Funciar în redacție nouă. Astfel, structura fondului funciar este următoarea (Figura 1.1):

Terenuri cu destinație agricolă;

Terenuri destinate construcțiilor, instalașiilor, amenajărilor, altor destinații speciale;

Terenurile destinate fondului forestier;

Terenurile destinate fondului apelor.

Fig. 1.1 Structura fondului funciar

Astfel, obiectul cadastrului sunt terenurile pe care sunt amplasate construcții, instalații, amenajări, obiecte acvatice, plantații multianuale, inslusiv subsoluri, ele vor fi componente ale obiectului cadastrului (bunuri immobile) numai în ansamblu cu terenul, în lipsa terenului nu există bun imobil, însă nici terenul nu poate fi obiect al cadastrului fără existența proprietarului. Este recunoscut, din punct de vedere al obiectului cadastrului, că pe teritoriul Republicii Moldova nu există terenuri ce n-ar aparține cuiva. Aceasta este o realitate, indiferent de faptul că legislația civilă recunoaște noțiunea de ,,bun fără stăpân”.

Este necesar de a nu confunda obiectul cadastrului (bunul imobil) și cu obiectul înregistrării în Registrul bunurilor immobile (alte bunuri și drepturi aferente bunului imobil). Comform art. 288 al Codului Civil (Legea nr. 1107-XV din 6 iunie 2002) ,,la categoria de bunuri immobile se raportă terenurile, porțiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantațiile prinse de rădăcini, clădirile, construcțiile și orice alte lucrărilegate solid de pamânt, precum și tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile, a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinației lor”. Tot la acest articol , prin alineatul (3) mai este adăugat următoarele: ,,Ramân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren, pentru a fi reântrebuințate, atât timp cât sunt păstrate în aceeași formă, precum și părțile integrante ale unui bun imobil care sunt detașate provizoriu de aceasta dacă sunt destinate reamplasării. Materialele aduse pentru a fi întrebuințate în locul celor vechi devin bunuri immobile”.

În realitate, această completare adusă la noțiunea de bază a bunului imobil neagă rolul determinant al terenului în procesul formării bunurilor imobile. Comform acestei completări, în calitate de bunuri immobile pot fi determinate chiar și materialele de construcție care urmează a fi utilizate pentru ridicarea unei construcții, aceasta va duce spre dispariția noțiunii de imobil, de hotar în cadrul bunului imobil, va afecta posibilitatea aplicării dreptului în lipsa hotarelor, va duce spre slăbirea conținutului sistemului iinformationalal cadastrului în ansamblu etc.

Anume din aceste considerente devine primejdios când o noțiune capătă un conținut juridic. Din pucntul de vedere al conținutului său, bunurile immobile pot fi:

Un teren liber de orice construcție, instalație, amenajare;

Un teren pe care sunt amplasate construcții, instalații, amenajări;

O carieră deschisă împreună cu construcțiile, instalațiile amplasate;

Un teren (un subsol) sub care este amplasată o mină, o altă construcție subterană.

Astfel, noțiunea de bun imobil include terenurile (inclusiv porțiunile din subsol ale acestor terenuri) pe care sunt amplasate obiecte acvatice, plantații multianuale (inclusiv forestiere), clădiri, alte construcții, instalații, amenajări, legate solid de pamânt, precum și tot ceea ce în mod natural sau artificial este încorporat durabil în pământ, adică bunurile a căror re-amplasare nu este posibilă fără cauzarea unui prejudiciu considerabil destinației lor.

Caracteristicile bunului imobil

În procesul înregistrării drepturilor, foarte des este confundat un bun imobil cu un drept de înregistrare. Exemplu: necesitatea economică impune de a înregistra în Registrul bunurilor imobileo plantație de vie sau un sistem de irigare. Atât plantația de vie, cât și sistemul de irigare, separat, nu vor prezenta bunuri immobile. Bunurile immobile vor fi terenurile împreună cu plantația de vie și sistemul de irigare.

Terenul devine purtător de informație, această caracteristică este necesar de a fi luată în considerație când vom opera cu bunurile immobile. Din aceste considerente și caracteristicile unui bun imobil se vor diviza în caracteristici de bază (a terenului) și caracteristici secundare (ale bunurilor amplasate pe acest teren). În acest mod vom căpăta un conținut logic în structura informațională. Mai răspândite sunt următoarele caracteristici de bază ale bunurilor immobile : Destinație; Parametri; Stabilitate în spațiu și în timp; Folosință; Integritate; Hotare; Divizibilitate.

1.3 Subiectul și conținutul cadastrului

1.3.1. Subiectul cadastrului

Procesul de elaborare, implementare și utilizare a unui cadastru este indivizibil de subiectul cadastrului. Necesitatea implementării, scopul, obiectul, subiectul sunt determinante ale conținutului cadastrului. În acest proces al cadastrului, subiectul este acea ființă activă și conștientă înzestrată cu capacități cognitive care elaborează, implementează și utilizează rezultatele cadastrului.

Deci, subiectul cadastrului sunt persoanele fizice, juridice, autotitățile publice locale și centrale, instituțiile naționale și internaționale care acumulează informație, analizează și adoptă decizii, formează și exploatează sistemul informațional, deservește informațional populația etc.

Fiind din start o activitate de deservire a polulației, cadastrul (sistemul informațional al cadastrului) este întru totul orientat spre o „cea mai bună deservire informațională a populației”. Pentru aceasta sunt necesare tehnologii avansate, metodologii, metode de cunoaștere a personalului, capacități de deservire etc. O informație calitativă mai necesită de a fi adusă la cunoștința utilizatorului într-un mod calitativ.

Astfel, din cele menționate mai sus, putem constata că subiect al cadastrului sunt: Agenția Relații Funciare și Cadastru împreună cu instituții subordonate, având scopul acumulării analizei și deservirii informaționale, iar din partea consumatorilor – proprietarii de terenuri, agențiile economice, instituțiile bancare, serviciul fiscal, autoritățile publice de toate nivelurile, piața imobiliară în ansamblu.

1.3.2 Conținutul cadastrului

Din cele deja menționate, conținutul cadastrului este o derivată a scopului, obiectului și subiectului cadastrului. Într-o forma succintă, conținutul cadastrului este exprimat prin noțiunea de cadastru. Conținutul cadastrului include în sine acele principii în baza cărora el se deosebește de alte domenii, procese, activități, reprezintă un fenomen stabil în dezvoltarea uniformă, dinamică.

Pentru implementarea cadstrului sunt utilizate mai multe discipline și anume: geodezia, topografia, fotogrammetria, cartografia, programarea, construcția, organizarea teritoriului, pedologia, geobotanica, geomorfologia, îmbunătățiri funciare, dreptul (imobiliar), economia etc.

Pregătirea geodezică, topografică, fotogrammetrică, cartografică este necesară pentru soluționarea problemelor tehnice de acumulare a informației spațiale.

Cunoștințele agricole, de pedologie, geomorfologie, geobotanică sunt utilizate la acumularea și analiza infomrației economice a cadastrului.

Cunoștințele în domeniul dreptului imobiliar sunt necesare pentru identificarea, stabilirea și protecția drepturilor asupra bunurilor imobile.

Cunoștințele furnizate de tehnica calculelor de programare permit specialiștilor de a beneficia de posibilitățile informaticii, automatizării formării și exploatării bazei de date etc.

Reieșind din scopul cadastrului impus de către economia națională, din conținutul cadastrului formulat de către scopul pus, de caracterul dinamic al cadastrului, orientându-ne la țările care au parcurs deja calea noastră de dezvoltare a economiei, cea mai aproape noțiune (definiție) a cadastrului la momentul actual este următoarea: cadastrul reprezintă un sistem informațional de stat care include informație despre bunurile imobile, parametri cantitativi și calitativi, amplasarea spațială, valoarea lor economică, regimul juridic al acestor obiecte (drepturile asupra lor), despre proprietari, pentru utilizarea în scopul reglementării relațiilor imobiliare.

Principiile cadastrului

Din punt de vedere al teoriei cadastrului, principiile sunt acele cerințe fundamentale, stabile, care conduc la păstrarea purității procesului, la identificarea lui din totalitatea fenomenelor și proceselor. Principiile sunt un product al cerințelor socio-economice față de cadastru și se raspândesc asupra întregului proces al cadastrului, la toate etapele și nivelurile.

Principiile aplicate sunt următoarele:

Obiectivitatea informației este un principiu general al tuturor sistemelor informaționale, inclusiv și al cadastrului. Informația din cadastru trebuie să corespundă realității. Sistemul informațional acumulează și răspândește numai acea informație, care corespunde realității obiective. Calitatea, cantitatea, aspectul juridic și economic al informației se află într-o permanentă mișcare. Din aceste considerente, informația care se află în sistemul informațional al cadastrului poate să nu corespundă la o dată anumită cu realitatea obiectivă. Principiul obiectivității constă într-aceea că la momentul includerii în sistemul informațional, informația despre bunul imobil să corespundă realității obiective;

Operativitatea în procesul de deservire informațională de asemenea reprezintă un principiu general. Acest principiu direct este orientat spre necesitatea consumatorilor de informație. În baza acestui principiu, în procesul de implementare a cadastrului (deservire informațională) sunt stabilite termene, intervale etc. ;

Integritatea în procesul cadastrului este motivată, în primul rând, de integritatea bunului imobil, a informației despre bunul imobil a procesului de acumulare a informației etc. Principiul integrității ne orientează spre aceea ca informația cantitativă, calitativă și juridică despre un bun imobil integru să fie acumulată, analizată și prezentată consumatorilor într-o formă integrală. Orice separare a procesului de acumulare, analiză a informației, formare a sistemului informașional va aduce la diminuarea calității de deservire a consumatorilor. Din acest punct de vedere, caracterul integru al cadastrului ține de securitatea cadastrului în întregime;

Dinamismul ca principiu al cadstrului este bazat pe faptul că orice proces sau fenomen al naturii, inclusiv și cadastrul, se află într-o permanentă și veșnică dezvoltare. Din punctul de vedere al caracterului său dinamic, cadastrul se cere de a fi privit în ansamblul cu etapa istorică de dezvoltare a economiei, în evoluție;

Standardizarea se manifestă sub forma tipizării activităților. Anume acest principiu aduce la aceea că în cadastru se include o informație binde determinată și permanentă. Informația din cadastru este acumulată prin fișe unice, acest caracter îi mai dă cadastrului un conținut de stat. Implementarea cadastrului se înfăptuiește prin utilizarea legilor unice adoptate de către Parlamentul Țării, hotărârilor de Guvern și a regulementelor, instrucționilor elaborate de către autoritățile publice centrale abilitate în domeniu;

Transparența se raspândește asupra tuturor etapelor de acumulare, analiză a informației, registrului bunurilor imobile, deservirii informaționale. Sistemul informațional, comform legislației în vigoare, va păstra confidențialitatea datelor din sistemul informațional în interesul proprietarilor de bunuri imobile;

Durabilitatea se manifestă în procesul de păstrare a calității informației pe un dermen destul în timp;

Flexibilitatea permite de a reacționa la cerințele consumatorilor de informație cadastrală. Un exemplu al principiului flexibilității în cadastru poate servi conținutul cadastrului agricol la etapa actuală, cerințele informaționale ale societății, ale consumatorilor de produse alimentare, ale producătorilor de materie primă sunt foarte actuale și influențează intensiv asupra conținutului informației cadastrale.

CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI

Sistemul reprezintă un ansamblu de obiecte, fenomene, reguli, principii cu trăsături comune, cu relații și legături între ele ce constituie un tot organizat. În acest context, sistemul informațional al cadastrului include toate elementele: obiecte cu trăsături comune, fenomene cu relații și legături, reguli și principii referitoare atât către subiect, cât și adresate procesului în ansamblu (Figura 2.1).

Fig. 2.1 Sistemul informational al cadastrului

Sistemul informațional al cadastrului reprezintă o totalitate de metode, acțiuni și proceduri strâns legate între ele care au scopul de a acumula informația necesară despre bunurile imobile, de a analiza informația acumulată și de a elabora deciziile respective, de a deservi consumatorii de informație. Deservirea informațională a consumatorilor (publicitatea) reprezintă scopul final al Sistemului informațional al cadastrului. Toate acțiunile întreprinse în cadrul sistemului informațional sunt orientate spre o deservire calitativă.

Elementul principal al Sistemului informațional al cadastrului este registrul, totodată, acest registru este dirijat, modificat, completat de către structura instituțională respectivă a cadastrului. Întreaga diversitate a informației este acumulată și analizată în cadrul registrelor utilizate. Registratorul, prin acțiunile sale, exploatează potențialul registrului bunurilor imobile.

2.1 Informația cadastrală

Informația cadastrală reprezintă o comunicare scrisă despre bunurile imobile ale obiectului cadastrului. Informația cadastrală este determinată de cerințele consumatorilor. Prin acest context informația cadastrală reprezintă „o marfă”, și destul de prețioasă, căreia obligatoriu îi sunt specifice: forma, conținutul (structura) metodele de obținere etc. O viziune generală asupra structurii informației cadastrale, în funcție de cerințele față de ea, este prezentată în Figura 2.2.

Fig. 2.2 Structura informației cadastrale

2.1.1 Forma informației cadastrale

Din punctul de vedere al formei, informația cadastrală este divizată în:

Textuală și grafică;

Manuală și electronică.

Sistemul informațional al cadastrului, în comparație cu alte sisteme informaționale, include în sine nu numai o simplă descriere a obiectelor, dar și o imagine despre aspectul spațial (amplasare, volum etc.). Informația textuală din cadrul sistemului informațional al cadastrului are un rol foarte important, ea permite bunului imobil de „a vorbi” despre el. Descrierea obiectului este efectuată atât într-o formă povestitoare, cât și prin conținutul cifrelor.

O metodă de exprimare a informației cadastrale spațiale reprezintă planul cadastral. Informația textuală și informația grafică pot avea formă electronică sau scrisă (manuală). Progresul tehnologic tot mai intensiv solicită aplicarea formei electronice de exprimare a informației cadastrale. Totodată, aplicarea formei electronice este necesar de a fi racordată la necesitățile (principiul) durabilității informației.

Conținutul informației cadastrale

Fiecare consumator solicită o informație specifică, informația solicitată de toți consumatori în ansamblu poate fi clasificată, din punctul de vedere al conținutului, în trei categorii:

Informație cantitativă;

Informație economică;

Informație juridică.

Aspectul cantitativ al informației cadastrale

După conținutul său, bunurile imobile reprezintă o diversitate, din aceste considerente, și informația despre ele este diversă. În cazurile în care un bun imobil reprezintă un teren liber de orice construcție, instalație sau amenajare, informația cantitativă (tehnică) despre acest bun va include: lungime, lățime, suprafață. O informație cu conținut cantitativ va include și coordonatele terenului (x, y) care vor reprezenta amplasarea spațială a bunului imobil (terenului).

În condițiile în care bunul imobil va prezenta un teren pe care sunt amplasate construcții, instalații sau amenajări, atunci suplimentar la informația menționată mai sus se vor acumula date despre grosime, înălțime, volum, densitate etc.

Aspectul economic al informației cadastrale

Informația economică este destul de diversă și depinde de categoria bunului imobil. Un rol important în determinarea aspectului ecomomic al informație cadastrale îi revine calității, categoriei de destinație și de folosință a bunului imobil, gradului de fertilitate, valorii lui. Aspectul calitativ al terenurilor agricole este exprimat printr-un indice integru cum este gradul de fertilitate, acest indice al calității terenurilor agricole este obținut în procesul de bonitare a solului. În cazul dat, gradul de fertilitate va fi proporțional calității solului și respectiv valorii lui.

Pentru terenurile destinate construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor, aspectul calitativ al bunului imobil este exprimat prin alți indici, cum ar fi: stabilitatea terenurilor din punctul de vedere al alunecărilor de terenuri, nivelul apelor subterane; panta, expoziția etc.

Pentru construcții, indicii de calitate vor include: materialul de construcție, care are deja în sine un aspect calitativ; uzura construcției (inclusiv fizică și morală), pot fi și alți indici ai calității bunului imobil (construcției) în dependență de modul de folosință. Constatăm că aspectul economic al bunului imobil în final se manifestă prin valoarea lui.

Aspectul juridic al informației cadastrale

Din punct de vedere al formei, informația juridică reprezintă o informație mai mult descriptivă. Dreptul asupra unui bun imobil va fi considerat definit numai atunci când va fi determinată limita raspândirii lui, hotarul bunului imobil. Informația juridică va include date despre proprietar, modul de dobândire a dreptului, despre restricții asupra bunului, despre dreptul unor terțe persoane asupra bunului, servitute, grevări etc. Scopul principal al informației juridice din registrul bunurilor imobile este de a proteja dreptul asupra bunului indiferent cui îi aparține. Numai în condițiile drepturilor protejate de stat poate lua naștere o piață imobiliară legală și dezvoltată.

În acest context, începând cu anul 1990, pe teritoriul republicii s-au început activități masive de formare a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile. Începând cu 2000, în fața cadastrului au fost puse probleme concrete ce țineau de formarea și de înregistrarea bunurilor imobile. Atât formarea bunurilor imobile, cât și înregistrarea lor a avut și vor avea un scop bine determinat – creearea proprietății private asupra bunurilor imobile, implementarea relațiilor imobiliare de piață, implementarea și dezvoltarea pieței imobiliare.

Dreptul de proprietatea asupra terenurilor (bunurilor imobile) și piața funciară în ansamblu reprezintă un interes deosebit pentru dezvoltarea economie țării și, deci, pentru conținutul (aspectul) informațional al cadastrului.

2.2 Structura instutițională a cadastrului

2.2.1 Organele cadastrale

Ca orice structură, indiferent de domeniu, structura instituțională a cadastrului în Moldova (Figura 2.3), în mob obiectiv, este într-o permanentă dezvoltare. Modificările care se produc sunt orientate spre ridicarea calității serviciilor, calității informației, metodelor aplicate.

Fig. 2.3 Structura organelor cadastrale

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 230 din 27.06.1994 a fost creată Agenția Națională pentru Geodezie, Cartografie și Cadastru (Agenția Relații Funciare și Cadastru). La 25 februarie 1998, Parlamemtul țării a adoptat Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 – XV, în baza acestor două acte juridice s-a format structura instituțională a cadastrului. Problema principală pusă în fața organelor cadastrale în ansamblu este crearea unui sistem informațional modern și respectiv o deservire calitativă a consumatorilor. Structura instituțională a cadastrului reprezintă o necesitatea social-economică.

Politica de stat în domeniul cadastrului este elaborată de către Agenția Relații Funciare și Cadastru. În realitate, tot de către Agenție este elaborată și politica implementării cadastrului în republică. În calitate de mecanisme de implementare sunt:

Întreprindere de stat „Cadastru”;

Institutul de proiectări în domeniul organizării teritoriului;

Institutul „INGEOCAD”.

Întreprinderea de stat „Cadastru” coordonează nemijlocit activitățile oficiilor cadastrale teritoriale. La rândul său, oficiile cadastrale teritoriale acordă nemijlocit servicii consumatorilor de informație cadastrală, proprietarilor bunurilor imobile.

Institutul „INGEOCAD” acordă servicii în domeniul geodeziei și cartografiei. Mai distanțat de domeniul cadastrului se află Institutul de proiectări în domeniul organizării teritoriului.

Majoritatea informației din Sistemul informațional al cadastrului este acumulată de către oficiile cadastrale teritoriale. Un rol important în acordarea serviciilor cadastrale îl au întreprinderile private care activează în domeniu.

Sectorul privat al cadastrului

Volumul întreg de activități în domeniul cadastrului poate fi, în mod abstract, divizat în: publicitate imobiliară și lucrări cadastrale. Publicitatea imobiliară are un conținut pronunțat public. Prin ea sunt realizate mai multe aspecte cu conținut public, cum ar fi: transparența, protecția dreptului de proprietate, a tranzacțiilor etc. Totodată, practica mondială, cât și cea națională a demonstrat eficacitatea structurilor private în procesul de îndeplinire a lucrărilor cadastrale și mai ales a măsurătorilor ce țin de domeniul cadastrului, identificării bunurilor imobile. În condițiile unei organizări eficiente a lucrărilor, domeniul privat este destul de concurent atât din punct de vedere al sinecostului producției, cât și al calității. Practica efectuării lucrărilor cadastrale în republică tot mai mult se pronunță pentru lărgirea domeniului privat.

2.3 Structura territorial-cadastrală a Republicii Moldova

2.3.1 Scopul structurii teritorial-cadastrale

Stucturizare cadastrală – divizarea teritoriului Republicii Moldova în unități cadastrale consecutiv inferioare (raioane, zone, masive, sectoare, terenuri) și indicarea limitelor acestora pe harta de bază a teritoriului. Politica în domeniul structurizării teritorial-cadastrale este formulată de către autoritatea publică centrală din domeniul cadastrului.

Harta de bază a teritoriului – reprezentare grafică a teritoriului ce conține informația grafică despre limitele raioanelor, zonelor, masivelor, sectoarelor cadastrale, numerele terenurilor (codurile cadastrale) ale acestora precum și informația despre hotarele unităților administrativ-teritoriale, localităților, rețelelor de drumuri, elemente hidrotehnice, fâșii forestiere etc.

În conținutul Sistemului informațional al cadastrului, structura cadastrală a Republicii Moldova este de o importanță majoră. Anume prin structura cadastrală este utilizată informația despre amplasarea spațială a bunurilor imobile. La moment, structura cadastrală a Republicii Moldova include:

Raionul cadastral;

Zaona cadastrală;

Masivul cadastral;

Sectorul cadastral;

Terenul, sectorul de teren (bunul imobil).

Pentru prima dată, lista numerelor raioanelor și zonelor cadastrale a fos aprobată prin ordinul Agenției Naționale Cadastru Resurse Funciare și Geodezie (autoritate publică centrală în domeniul cadastrului) nr. 190 din 29.12.1998.

Astfel, teritoriul Republicii Moldova este divizat în 42 de raioane cadastrale. Raionul cadastral nr. 1 corespunde municipiului Chișinău, nr. 74 raionului Sângerei etc.

2.3.2 Raionul cadastral

Raionul cadastral reprezintă o descompunere în continuare a Republicii Moldova în unități cadastrale mai inferioare (Figura 2.4). În condiții administrativ-teritoriale stabilite, limitele raionului cadastral coincid cu hotarele raionului administrativ. În structura cadastrală, pentru a semna codul cadastral al bunului imobil, pentru raionul cadastral sunt rezervate două cifre. La rândul său, raionul cadastral este compus din zone cadastrale.

Fig. 2.4 Structura Raioanelor Cadastrale

2.3.3 Zona cadastrală

Zona cadastrală reprezintă o descompunere a raionului cadastral, în unități cadastrale mai inferioare (masive cadastrale). Limitele zonei cadastrale tind de a coincide cu hotarele satului (comunei). În Figura 2.5 este prezentată zona cadastrală nr.7449 (satul Dumbrăvița, raionul Sângerei), care include două masive cadastrale. În structura cadastrală, pentru codificarea unei zone cadastrale sunt rezervate două cifre.

Fig. 2.5 Raionul Cadastral NR. 74

2.3.4 Masivul cadastral

Masivul cadastral reprezintă un spațiu terestru din cadrul unei zone cadastrale (Figura 2.6). Limitele masivului cadastral coincid cu elemente (detalii) ale teritoriului care, prin destinația lor, au un caracter pronunțat (evidențiat), stabil în timp și spațiu. Asemenea detalii ale teritoriului mai des reprezintă drumurile magistrale cu înveliș de piatră, obiecte acvatice, alte detalii. Constatăm că modificarea amplasării limitei masivului cadastral va depinde de modificare amplasării detaliului respectiv pe care ea se bazează.

De exemplu, limita masivului cadastral este marginea unui drum, orice modificare a amplasării drumului va însemna și modificarea limitei masivului cadastral. Aceasta înseamnă că un teren, căruia inițial i s-a acordat un cod cadastral al masivului respectiv, în caz de modificare a limitei masivul poate nimeri în conținutul altui masiv. Aceasta este o problemă care intră în ansamblul cu probleme ce țin de modificarea limitelor raioanelor, zonelor, masivelor cadastrale. Stabilitatea masivului cadastral depinde de stabilitatea elementelor care îl formează.

Fig. 2.6 Zona cadastrală 3426

2.3.5 Sectorul cadastral

Sectorul cadastral reprezintă și el o descompunere a masivului cadastral. Limitele sectorului cadastral, reieșind din posibilitățile teritoriului, sunt amplasate și ele pe elemente (detalii a teritoriului) cu un caracter constant. În cazul în care bunul imobil, la etapa formării lui s-a aflat într-un masiv sau sector cadastral care apoi și-a modificat amplasamentul, sistemul informațional va păstra informație despre codul cadastral al terenului și amplasarea lui ulterioară. Pentru codificarea zonelor cadastrale este rezervată o singură cifră(Figura 2.7). Masivul cadastral din figură (nr. 34261) este compus din 7 sectoare cadastrale.

Particularitățile sectoarelor cadastrale

În perioada ultimilor 20-30 ani, Moldova se află într-o situație nestabilă din punctul de vedere al hotarelor unităților economice și al unităților administrativ-teritoriale. Pentru structura cadastrală, un impact negativ mai mare îl are modificarea frecventă a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, pe parcursul ultimilor decenii au parvenit schimbări esențiale în cadrul unităților. Aceste modificări se referă atât la hotarele unitățior administrativ-teritoriale, cât și la apariția sau dispariția în general a unor unități.

Fig. 2.7 Masivul cadastral 34261

Pentru a păstra (respecta) principiul stabilității și pentru a minimaliza impactul negativ asupra structurii cadastrale se aplică următoarele: în condițiile în care, modificând structura unităților administrativ-teritoriale, a fost lichidată o primărie, terenurile ei vor fi trecute în cadrul unei alte zone cadastrale adiacente în calitate de sectoare cadastrale supplimentare la cele existente, pentru acceasta sunt necesare numere de rezervă. Două cifre, în structura cadastrală preconizate pentru codificarea sectoarelor cadastrale sunt satisfăcătoare, deci sunt rezervate două cifre (Figura 2.8). În exemplul avem reprezentat sectorul cadastral 7449107, care include 319 terenuri(0001-0319).

Fig. 2.8 Sectorul cadastral NR. 7449107

2.3.6 Terenul. Identificatorul

Identificator – atribut al obiectului informațional care este unic și ramâne invariabil pe parcursul întregii perioade de existență a obiectului în registru (codul cadastral).

Terenul (sectorul de teren) – reprezintă ultima divizare în cadrul structurii cadastrale. Codul cadastral (adresa cadastrală) al unui bun imobil este codul cadastral al terenului. Codul cadastral al terenului, în cadrul registrului bunurilor imobile, mai este recunoscut în calitate de identificator. Pentru codificarea terenului sunt rezervate patru cifre.

În structura cadastrală, terenul plir aplicarea codului cadastral, reprezintă purtătorul principal de informație. Atribuirea unor coduri (adrese) cadastrale nu se limitează la terenul ca unitate în structura cadastrală. O informație preșioasă social-economică duce în sine construcțiile, instalațiile, amenajările, alte elemente și detalii care sunt strâns legate de teren. În scopul obținerii informației despre amplasarea spațială a acestor detalii, structura cadastrală cere o dezvoltare în continuare. Mai răspândite, în aceste scopuri sunt construcțiile, pentru ele sunt rezervate două cifre.

Majoritatea construcțiilor sunt divizate în încăperi izolate, apartamente etc. Pentru reflectarea acestei informații, în registrul bunurilor imobile sunt rezervate trei cifre. În practică, dezvoltarea de mai departe a structurii cadastrale se înfăptuiește în cadrul cadastrului de specialitate. În final, pentru formarea codului cadastral al unui teren sunt necesare unsprezece cifre, pentru reflectarea de mai departe a construcțiilor, încăperilor izolate (apartamentelor), instalațiior, amenajărilor sunt necesare încă cinci (2+3) cifre, în total 16 cifre.

Codul cadastral

Exemplu:

Codul cadastral prezentat în Figura 2.9 se referă la un teren cu destinație agricolă, pe acest teren pot fi amplasate mai multe amenajări (plantații de viță de vie, livezi etc.), care în ansamblu demonstrează nivelul de dezvoltare a terenurilor agricole.

Fig. 2.9 Codul cadastral

AA – numărul raionului cadastral Sângerei;

BB – numîrul zonei cadastrale comuna Dumbrăvița;

C – numărul masivului cadastral;

DD – numărul sectorului cadastral;

EEEE – numărul sectorului de teren;

FF – numărul construcției amplasate pe terenul EEEE;

GGG – numărul încăperii izolate (apartamentului).

În condițiile când înregistrarea bunurilor imobile este efectuată în lipsa delimitării cadastrale a porțiunii respective de teren, numărul cadastral va avea un conținut convențional, care apoi este modificat într-un număr cadastral definitiv (permanent). Aspectul convențional se va referi numai la nivelurile : sector de teren, sector cadastral, masiv cadastral. Anume aceste niveluri pot fi nedeterminate în unele condiții concrete, mai ales, în zacul când pe teritoriul localității respective nu s-au petrecut lucrări de înregistrare masivă a bunurilor imobile. Numărul cadastral este stabilit de către Oficul cadastral teritorial.

Lipsa construcțiilor capitale pe sectorul de teren sau lipsa încăperilor izolate, apartamentelor în cadrul construcțiilor este identificată prin cifra ,,0”. Sistemul informațional al cadastrului este de un nivel superior altor sisteme informaționale anume prin integritatea a două elemente foarte importante, a planului și a registrului cadastral. Aceste două elemente ale sistemului informațional cadastral duc o informație diferită după formă și conținut, tot odată fiind integrată.

Anume numărul cadastral al sectorului de teren permite de a face legătura dintre partea grafică și cea descriptivă a sistemului informațional, dintre planul cadastral și registrul cadastral. Acest fapt ne impune să respectăm unele condiții de ținere a planului și a registrului cadastral, în primul rând este important ca aceste elemente de bază ale Sistemului informațional să fie ținute sincronic.

2.4 Structura clasificatoarelor

Clasificare – aranjarea obiectelor, fenomenelor după trăsăturile lor distinctive în clase de categorii.

Clasificator – instrument (mecanism, metodă) de aranjare a obiectelor, fenomenelor după trăsăturile lor distinctive în clase de categorii.

Clasă – reprezintă o grupă de obiecte, fenomene etc. Care se deosebește de alte grupe printr-un sistem determinant (după trăsăturile distinctive). Fiecărei clase îi corespunde un număr (cod).

În cadrul Registrelor sistemului informațional, clasificatorul reprezintă un instrument important de analiză a informației acumulate. În procesul de analiză a informației este utilizat un complex de clasificatoare, fiecare dintre care își are scopul său concret. Rezultatul analizei informației efectuate în cadrul registrelor va depinde în primul rând de conținutul clasificatoarelor aplicate apoi de scenariul (consecutivitatea) aplicării. Aplicarea clasificatorului este oportună în condițiile în care fișa registrului bunurilor imobile va include informația care necesită a fi supusă clasificării.

CAPITOLUL 3. ELABORAREA PLANULUI CADASTRAL

3.1 Planul cadastral

Planul cadastral este o reprezentare grafică (pe hârtie sau formă electronică) a terenurilor împreună cu construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe aceste terenuri. În calitate de parte componentă a Registrului bunurilor imobile, planul cadastral reprezintă purtătorul principal al informației spațiale. Obiectul unui plan cadastral poate fi:

Bunurile imobile amplasate pe un teritoriu al unei unități administrativ-teritoriale;

Terenul pe care sunt amplasate construcții, instalații, amenajări.

Teritoriul inclus în cadrul unui plan cadastral este selectat după necesitate. Cele mai solicitate teritorii sunt unitățile administrativ-teritoriale de nivelul unu și teritoriile ce formează bunurile imobile.

Planul cadastral al unității administrativ-teritoriale conține informație dspre amplasarea terenurilor (inclusiv construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor) hotarelor, numerelor cadastrale și alte caracteristici ale terenurilor din cadrul unității administrativ-teritoriale. Planul cadastral nou elaborat este este coordonat cu consiliul local resprectiv. Coordonarea planului cadastral de către consiliul local nu se referă la tehnicile și metodele aplicate în procesul de elaborare. Coordonarea planului cadastral de către consiliul local este necesară pentru a evita erorile ce țin de drepturile asupra bunurilor imobile, categoriile de destinație a terenurilor, tipurile de proprietatea (publică de stat, publică a unităților administrativ-teritoriale, provată etc.).

În dependență de densitatea bunurilor imobile, de mărimea suprafețelor de teren pe care sunt amplasate aceste bunuri, de faptul dacă elaborăm un plan al cadastrului general sau un plan al cadastrului de specialitate, de alți factori sunt selectate scările aplicate la elaborarea pe hârtie a planurilor cadastrale. Mai raspândite sunt:1:500; 1:1000; 1:2000; 1:5000; 1:10000. Utilizarea largă a planurilor cadastrale digitale soluționează această problemă.

Planul cadastral al bunului imobil conține informație grafică și textuală despre teren și toate construcțiile amplasate pe acesta și se întocmește în baza lucrărilor geodezice, executate în sistemul unic național sau local de coordonate. Corectitudinea executării lucrărilor de elaborarea a planului cadastral al bunurilor imobile este determinată de oficiile cadastrale teritoriale.

În planul cadastral, terenurile destinate agriculturii sunt incluse într-un strat separat (Figura 3.1). Aceasta permite de a obține o imagine mai pronunțată a obiectului cadastrului. Utilizatorul principal al planului cadastral al unității administrativ-teritoriale este consiliul local resprectiv. Totodată, actualizarea planurilor cadastrale este efectuată de către oficiile cadastrale teritoriale care, la solicitarea consiliilor locale, îl prezintă regulat, ăn formă electronică după destinație.

Fig. 3.1 Terenurile destinate agriculturii

În procesul de ținere, planul cadastral este completat cu tot mai multe obiecte, densitatea elementelor incluse în planul cadastral devine tot mai mare. Pentru a păstra claritatea obiectelor, a nu admite suprapuneri, concurență de imagini, planul cadastral este exprimat în straturi. Ca regulă, un strat reprezintă o categorie de bunuri imobile. În dependență de necesitate, într-un strat pot fi incluse două și mai multe categorii de bunuri imobile.

Fig. 3.2 Terenurile aferente construcțiilor din interiorul unei localități

În figura de mai sus (Figura 3.2) sunt reprezentate terenurile aferente construcțiilor din interiorul unei localități (satul Malcoci) din raionul Ialoveni (strat terenuri aferente construcțiilor). În majoritatea cazurilor, aceste terenuri reprezintăloturile caselor individuale de locuit.

În cadrul figurii 3.3 sunt reprezentate terenurile ocupate nemijlocit de construcțiile satului Malcoci(strat, terenuri ocupate de construcții).

Fig. 3.3 Terenurile ocupate nemijlocit de construcții

În cadrul Figurii 3.4 sunt reprezentate străzile satului Malcoci (strat, străzi). Această tehnologie de reprezentare spațială a informației în planul cadastral permite aplicarea mai multur straturi (după necesitate), ocolind primejdia că planul cadastral va fi supraâncărcat de informație și prin acesta greu de utilizat.

Fig. 3.4 Reprezentarea străzilor

Noțiuni

Plan cadastral al teritoriului – reprezentarea grafică a teritoriului (spațiul unei unități administrative-teritoriale), care conține date despre amplasamentul, hotarele terenurilor, construcțiilor, alte bunuri imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile, numerele cadastrale ale acestora, precum și alte date stabilite de actele normative adoptate de autoritatea publică centrală în domeniu.

Plan cadastral (geometric) al bunului imobil – reprezentare grafică a terenului și a construcțiilor înregistrate în registrul bunurilor imobile.

Orthopfoto – fotografie aeriană a teritoriului, georeferențiată, corectată planimetric prin eliminarea distorsiunilor cauzate de optica aparatajului, înclinației și diferențelor de altitudini, cu o scară(geometrie) uniformă, echivalentă cu harta. Se folosește ca rastru în cadrul executării sau verificării lucrărilor cadastrale.

3.1.1 Scopul

Planul cadastral reprezintă ,,purtătorul informației spațiale despre obiectul cadastrului”, despre bunurile immobile.

Legătura dintre conținutul informației spațiale și a informației scrise (textuale) este efectuată prin codul cadastral (identificatorul bunului imobil).

Necesitatea reprezentării grafice a teritoriului, și respectiv, elaborarea planurilor cadastrale a apărut odată cu necesitatea cadastrului.

Pe parcursul timpului, metodele de elaborare a planurilor cadastrale au avansat essențial. La rândul său, metodele de reprezentare grafică a terituriului au fost și sunt solicitate și de alte domenii decât cel al cadastrului. Succesul în reprezentările grafice ale teritoriului sunt utilizate și în domeniul cadastrului. Este necesar de menționat că, la momentul actual, elaborarea unui plan cadastral al unei unități administrativ-teritoriale se efectuează în condițiile în care deja sunt efectuate diferite lucrări de reprezentare grafică a teritoriului. Elaborarea unor asemenea planuri cadastrale este o activitate costisitoare. În asemenea condiții, utilizarea rezultatelor din alte domenii este o necessitate obiectivă, tot așa cum și utilizarea rezultatelor lucrărilor cadastrale (reprezentărilor grafice ale teritoriului) în alte domenii.

Foarte des, în scopul elaborarii planurilor cadastrale se utilizează ridicările topografice și mai ales cele efectuate la o scară mai mare. Metoda topografică de ridicare este pe drept considerată ca una din cele mai vechi. În prezent, necesitățile cadastrului sunt îndestulate și de către lucrările fotogrammetrice. Totodată, în domeniul cadastrului, încă mult timp vor fi aplicate, în egală măsură, atât metoda topografică, cât și cea fotogrammetrică.

3.1.2 Conținutul (obiectul) planului cadastral

Planul cadastral al unității administrativ-teritoriale include următoarea informație de bază:

Baza geodezică de pe teritoriul unității administrativ-teritoriale;

Hotare;

Limite;

Localități;

Structura cadastrală a unității administrativ-teritoriale;

Categorii de destinație și de folosință a terenurilor;

Obiecte acvatice (hidrografia, construcții hidrotehnice);

Rețete de orice natură;

Construcții;

Instalații;

Inscripții.

În conținutul planului cadastral mai pot fi incluse, în cazuri concrete, și alte elemente (detalii).

Baza geodezică. La elaborarea planului cadastral este utilizată următoarea bază geodezică:

Puncte de triangulație de ordinul I-V;

Repere azimutale;

Repere de nivelment care au determinate coordonatele x, y;

Puncte ale rețelelor de ridicare.

Hotar. Linie imaginară sau fizică ce indică punctele extreme (de cotitură) ale terenului, delemitându-l de alte terenuri.

Din punctul de vedere al teritoriului determinat, hotarele sunt de trei feluri:

Hotare naționale;

Hotare administrative;

Hotare ale proprietăților funciare (hotarele bunurilor imobile).

Hotarele naționale sunt hotarele țării.

Hotarele administrative delimitează teritoriile administrative raionale, orășenești, comunale. În cazul când două hotare administrative de rang diferit coincid, pe planul cadastral se reprezintă hotarul de rang superior.

Hotarele proprietăților funciare delimitează sectoarele de teren ale proprietarilor, posesorilor vecini. Din punct de vedere al conținutului juridic sunt recunoscute două tipuri de hotar: hotare fixe și hotare generale.

Hotarul fix este stabilit în natură, în baza actului respectiv semnat de către executorul lucrărilor proprietar și proprietarii terenurilor adiacente, prin măsurari geodezice. Punctele de cotitură sunt marcate prin borne de hotar și pot fi restabilite, în caz de pierdere, cu precizia inițială.

Hotarele generale se stabilesc prin măsurari geodezice, de regulă, în cazul efectuării lucrărilor de înregistrare primară și/sau selectivă a bunurilor imobile, fără a fi coordonate cu proprietarii terenurilor adiacente, care la cererea proprietarilor pot fi trecute în hotare fixe.

Puncetele de hotar sunt, în majoritatea lor, artificiale, construite din borne, tip cadastral. Reprezentarea lor pe planurile cadastrale se înfăptuiește prin semnele convenționale.

Numerotarea punctelor de hotar. Punctul de hotar ,,1” este ales, preferabil, în partea de Nord-Vest (NV) a teritoriului, unde se întâlnesc hotarele a trei sau mai multe unități administrativ-teritoriale și se continuă în direcția acelor de ceasornic până se va ajunge iarăși la punctul ,,1”. Materializarea hotarelor în natură, în scopul unei identificări pe viitor, se înfăptuiește prin borne durabile de tipul stabilit.

Delimitarea hotarelor. Una din primele acțiuni la elaborarea planului cadastral este identificarea punctelor de hotar a unităților administrativ-teritoriale. Delimitarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale reprezintă un complex de acțiuni tehnice și juridice, desfășurate pe teren, prin care se stabilește și se materializează punctele și liniile de hotar ale teritoriului administrativ al unei comune, oraș, raion, unități teritoriale autonome.

Delimitarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale se înfăptuiește de către o comisie guvernamentală (în cazul delimitării hotarelor raioanelor sau unităților teritoriale autonome) sau raională când delimitarea se efectuiază în interiorul raionului. Delimitarea se consideră încheiată dupa întocmirea documentației de delimitare și adoptarea hotarârii de Guvern ,,despre aprobarea hotarelor” (modificarea hotarelor). După finalizarea acțiunii de delimitare a hotarelor dintre unitățile administrativ-teritoriale punctele și liniile de hotar devin detalii ale planului cadastral.

În scopul elaborării planului cadastral pot fi efectuate lucrări atât de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, cât și de identificare a hotarelor existente. Delimitarea hotarelor se înfăptuiește în cazurile când a fost stabilită modificarea lor pe teren. Identificarea hotarelor are loc în prezența reprezentanților unităților administrativ-teritoriale respective (implicate în procesul de elaborare a planului cadastral) și este finalizată cu semnarea unui proces-verbal comun, care servește document de bază că lucrările de elaborare a planului cadastral au fost efectuate cu respectarea hotarelor existente.

Limite. În domeniul cadastrului noțiunea de ,,limmită” se va aplica în condițiile în care va fi necesar de semnificat începutul sau finalul unor condiții, fapte, fenomene, realități cu excepția unor drepturi care sunt semnificate prin hotare. În practică, limita se definește ca fiind linia care determină configurația unităților administrativ-teritoriale (sector, masiv cadastral), a categoriilor de destinație și folosință, a tipurilor de sol, a claselor de bonitare etc. Din punctul de vedere al vizibilității, limitile se împart în:

Limite distincte, care reprezintă contururi vizibile ce pot fi delimitate în natură cu precizie;

Limite difuze, mișcătoare, când un contur pătrunde pe teritoriul altui contur. Asemenea cazuri pot fi întâlnite la pătrunderea tufărișurilor, pădurilor, alunecărilor de teren în interiorul pășunilor etc;

Limite discrete sunt limite nevizibile. Exemplu poate servi limitele categoriilor de sol.

Localități. Localitățile se reprezintă pe planul cadastral prin limita perimetrului (vatra satului), având în centru scris denumirea sa. Pentru localitățile reședință a comunei denumirea se scrie cu majuscule, iar pentru celelalte sate cu minuscule.

Stabilirea liniei (limitei) intravilanului localității respective în cazul în care ea nu coioncide cu hotarul unității administrativ-teritoriale este de competența autorităților publice locale, modificând categoriile de destinație a terenurilor, în caz de necesitate, în modul stabilit. Necesitatea respectării cu strictețe a limitei intravilanului reiese din necesitatea de a păstra cu strictețe suprafețele de terenuri agricole. Depășirea limitei intravilanului în mod abuziv este interzisă de legislația funciară în vigoare.

Structura cadastrală în cadrul unei localități este oglindită prin masivul cadastral și sectorul cadastral.

Categorii de destinație și de folosință a terenurilor

Fiecare bun imobil (teren) dispune de o categorie (subcategorie) de destinație și o categorie (subcategorie) de folosință. Necesitatea reflectării categoriilor de destinație și de folosință în planul cadastral este determinată de legislație.

Hidrografia. În conținutul planului cadastral, hidrografia este aplicată ca o ramură ce descrie și reprezintă pe hartă apele unui anumit teritoriu (fântâni, izvoare, ape curgătoare, râuri, iazuri, bazine, bălți, lacuri, mlaștini etc.). Limitele iazurilor, bălților, lacurilor se reprezintă prin liniile de mal existente la data măsurărilor pe teren. Limitele apelor care în decursul unui an își schimbă poziția sunt reprezentate ca limite variabile. Apele curgătoare, în dependență de lățimea lor, sunt reprezentate prin axul lor sau prin limita ambelor maluri.

Rețele. Rețelele sunt reprezentate prin axul lor și/sau prin limita zonei de protecție după cum urmează. La rețele se referă:

Căile ferate se reprezintă prin semnul convențional și limita zonei de protecție cu specificarea categoriei de folosință a sectoarelor de teren, stațiile de cale ferată;

Drumurile auto se reprezintă prin limitele carosabilului și a zonei de protecție;

Tunelurile situate pe căile ferate;

Petrele chilometrice;

Rețelele telefonice și electrice;

Conducte de orice fel etc.

Construcții și instalații. În planul cadastral sunt reprezentate următoarele construcții și instalații:

Fabrici și uzine;

Transformatoare electrice, stațiile de radio-emisie;

Centrale electrice și hidrocentrale;

Stațiile meteorologice;

Sonde de petrol și gaze;

Inscripții. Planul cadastral include următoarele inscripții:

Poziția nordului;

Numerotarea cadastrală a sectoarelor de teren;

Denumiri ale localităților, apelor, formelor de relief, pădurilor, câmpurilor, teritoriilor administrative vecine etc.;

Abrevieri pentru precizarea anumitor elemente sau caracteristici ale detaliilor care nu se pot exprima clar prin semnele convenționale;

Indicatorul planului cadastral (cartușul).

Pentru zonele planului cadastral, unde densitatea elementelor care trebuie reprezentată este mare, facând dificilă cartografierea lor clară, se vor întocmi schițe la o scară mai mare, care să asigure claritatea și conținutul plaului cadastral. Schițele anexe fac parte integrală a planului cadastral. Pe planul cadastral este indicat autorul, data, locul elaborării.

Precizia planului cadastral. În cazurile în care planul cadastral este un derivat a planului topografic sau a altui material existent deja, precizia lui trebuie să fie identică cu a planului din care derivă. În dependență de obiectul planului cadastral, sunt cunoscute mai multe metode de elaborare a planului cadastral:

Metode numerice (ridicări topografice);

Metode fotogrammetrice;

Metode combinate topo-fotogrammetrice;

Prin derivare din planurile topografice.

Alegerea metodei de întocmire a planurilor cadastrale se efectuează în funcție de baza topografică existentă în zonă, de volumul, calitatea și actualitatea informației conținute de baza topografică, de existența punctelor de rețelei de sprijin în zonă, de posibilitatea pe care o are instituția care întocmește planul cadastral (forță de muncă, aparatură și utilaj) de scara planului.

3.2 Metode de elaborare a planului cadastral

În scopul elaborării planurilor cadastrale mai răspândite sunt două metode: metoda topografică și metoda fotogrammetrică. În condiții specifice pot fi aplicate ambele metode pentru elaborarea unui plan cadastral al teritoriului. Este important de a selecta corect metoda de elaborarea a planului cadastral reieșind din condițiile concrete, sarcinile puse și finanțele.

3.2.1 Metoda topografică

Metoda topografică de elaborare a planurilor și hărților topografice, inclusiv a planurilor cadastrale, este una din cele mai vechi metode aplicate în domeniu. La momentul actual, progresul tehnic propune diferite metode performante de soluționare a problemelor ce țin de reprezentarea grafică a teritoriului. Totodată, metoda topografică va fi de neânlocuit în condițiile în care precizia măsurătorilor va fi de importanță majoră.

3.2.2 Ridicări de teren

Ridicări topografice – totalitatea măsurătorilor în natură necesare întocmirii unui plan topografic.

În procesul elaborării planului cadastral prin metoda topografică sau a unei actualizări masive a informației din planul cadastral sunt aplicate ridicări de teren. Scopul ridicărilor de teren este de a reprezenta o totalitate de terenuri pe planul cadastral. Ridicărle de teren sau metodele de măsurare pe teren sunt diferite. Selectarea metodei de măsurare se va baza pe două principii de bază: obținerea preciziei necesare și costul lucrărilor (cheltuielile de timp și financiare). În condițiile în care sunt necesare ridicări de teren pe suprafețe mari, întinse, intersectate de diferite obstacole etc., ma des se aplică metoda drumuirilor. În condițiile în care este necesar de a reprezenta pe planul cadastral un teren, o porțiune de teren, un element mai mic al bunului imobil (terenului) se vor aplica alte metode, cum ar fi:

Metoda radierii;

Metoda absciselor și ordonatelor;

Intersecțiile liniare;

Intersecțiile unghiulare;

Alte metode.

Tehnicile și tehnologiile actuale, moderne, bazate pe metode numerice de reprezentare a terenului, permit o automatizare largă a măsurătorlor. Aplicarea teodolotului electronic (stației totale) modernizează mult procesul de lucru. Metodele electronice aplicate automatizează procesul de lucru dar sunt bazate pe principiile clasice.

3.2.3 Drumuiri

Drumuire – metoda de reprezentare geodezică a unui teren. Metoda drumuirilor poate fi aplicată în mai multe variante:

Un poligon închis;

Mai multe linii și unghiuri care leagă două puncte de triangulație;

Două și mai multe puncte și linii bazate pe un punct de triangulație.

La aplicarea metodei drumuirilor este important de a amplasa corect punctele de drumuire de a obține o situație când din punctele de drumuire, este posibilă reprezentarea pe planul cadastral a tuturor detaliilor teritoriului. Un exemplu de drumuire între două puncte de triangulație AB este în Figura 3.5.

Fig. 3.5 Drumuire între două puncte de triangulație

În interiorul acestor două puncte (AB), pentru a obține un spațiu vizibil major și o reprezentare maximală a terenului, sunt stabilite suplimentar punctele 1 și 2. Astfel, drumuirea este compusă din patru puncte, dintre care două sunt puncte de triangulație. În dependență de necesitate, numărul punctelor de drumuire poate fi diferit. Evident, că din punctele de drumuire prezente (Figura 3.5) nu pot fi reprezentate toate terenurile. În condițiile de intravilan, vizibilitatea spațiului necesar de a-l reprezenta în planul cadastral este destul de limitată. Pentru a soluționa problema și a obține o vizibilitate mai mare a terenului, mai rațional este de a aplica construcția unui poligon, (Figura 3.6) ca variantă de drumuire.

În cadrul poligonului cresc cu mult posibilitățile de reprezentare grafică a terenului în planul cadastral. Totodată, mai rămân terenuri neacoperite, în afara spațiului vizibil pentru reprezentare.

Astfel, pentru soluționarea problemei obținerii unui spațiu vizibil mai vast, din punctele 1 și 4 sunt întinse drumuiri spre punctele a și b (Figura 3.7). În acest mod obținem posibilitatea unei prezentări grafice a tuturor terenurilor din spațiul planului cadastral.

Fig. 3.6 Construcția unui polygon ca variantă de drumuire

Fig. 3.7 Prezentarea grafică a tuturor terenurilor din spațiul planului cadastral

3.2.4 Metode de determinare a punctelor de hotar (în spațiu și plan)

Metoda radierii

Radiere – determinarea amplasării pe planul cadastral al unui punct al terenului, cunoscând distanța până la el și un unghi aplicat la o linie, amplasarea căreia este cunoscută în spațiu (numită bază). În Figura 3.8 este prezentat un exemplu de determinare a punctelor în spațiu prin metoda radierii. Astfel, este cunoscut: linia din punctul 1 spre punctul 2 ca linie de îndesire a triangulației sau a unei drumuiri (linia de bază); unghiurile (a, b, c); liniile (A2, B2, C2).

Fig. 3.8 Determinarea punctelor în spațiu prin metoda radierii

Metoda absciselor și ordonatelor

Abscisă – linia orizontală ce determină poziția unui punct pe un plan.

Ordonată – linie verticală ce determină poziția unui punct pe plan.

Metoda absciselor și ordonatelor reprezintă o determinare a amplasării pe planul cadastral al unui punct al terenului, cunoscând poziția lui orizontală și verticală (intersecția abscisei și ordonatei). Metoda absciselor și ordonatelor se sprijină pe laturile de drumuire și se folosește în cazurile când terenul este aproximativ orizontal. Aplicarea acestei metode constă în următoarele: laturile dintre două puncte ale unei drumuiri vor fi recunoscute ca direcția abscisei, limita verticală coborâtă într-un punct sau dintr-un punct de drumuire va fi recunoscută ca ordonată. Metoda absciselor și ordonatelor mai des se aplică în cazurile când detaliul căutat are o formă sinuoasă (lacuri, râuri, păduri etc.). În cadrul figurii ce urmează (Figura 3.9) este prezentat un exemplu de reprezentare grafică prin metoda absciselor și ordonatelor. Astfel, la intersecția abscisei x1 și a ordonatei y1 este obținută amplasarea spațială a punctului 1.

Fig. 3.9 Reprezentarea grafică prin metoda absciselor și ordonatelor

Metoda intersecțiilor liniare

Metoda intersecțiilor liniare prevede determinarea amplasării unui punct al terenului (detaliu al planului) cunoscând lungimea la două linii. În cadrul Figurii 3.10 sunt cunoscute liniile l1 si l2, la intersectia acestor două linii vom obține amplasarea punctului 1.

Metoda intersecțiilor liniare se aplicpă mai des în spații (perimetre) cunoscute (localități) și constă în determinarea planimetrică a punctelor detaliilor prin măsurarea a minimum două distanțe orizontale din puncte cunoscute. Pentru constrol se mai măsoară și distanțele pe perimetru detaliului. Se recomandă ca distanțele să nu depășească 50m. Raportarea pe plan se face prin descrierea unor arce din cerc având drept raze distanțele măsurate și ca centru punctele cunoscute.

Fig. 3.10 Metoda intersecțiilor liniare

Metoda intersecțiilor unhiulare

Metoda intersecțiilor unghiulare prevede obținerea amplasării (reprezentarea grafică pe planul cadastral) unui punct din spațiu cunoscând doar unghiurile orientate la linia de bază (de drumuire sau o altă linie de bază). Mai des această metodă se folosește când punctul care urmează a fi reprezentat pe plan este amplasat peste un obiect acvatic, unde alt teren unde măsurarea liniilor este imposibilă.

O condiție obligatorie este ca detaliu căutat să fie văzut din ambele puncte ale liniei de drumuire. Pentru control se măsoară și distanțele dintre punctele căutate. De exemplu, în Figura 3.11 linia 2-3 este cunoscută ca fiind între două puncte de drumuire. Unghiurile ,,a” și ,,b” de asemenea sunt cunoscute. La intersecția acestor unghiuri vom obține punctul 1 pentru reprezentarea în planul cadastral.

Fig. 3.11 Metoda intersecțiilor unhiulare

Metoda fotogrametrică

Metodele fotogrammetrice de reprezentare grafică a teritoriului tot mai intens intră în practica elaborării planurilor și hărților. Aceste metode au obținut un progres colosal în ultimii ani. Producția obținută prin metodele fotogammetrice este tot mai mult solicitată, aplicarea fotogammetriei în scopurile elaborării planurilor cadastrale de asemenea este destul de solicitată.

Operativitatea obținerii rezultatelor finale, eficacitatea lucrărilor în comun cu precizia avansată a planurilor fotogrammetrice, care, și în viitor, vor fi solicitate în creștere, acordă fotogrametriei un rol important în Sistemul informațional al cadastrului.

Metoda topo-fotogrammetrică

Metoda topo-fotogrammetrică de alcătuire a planurilor cadastrale se aplică mai des pe teritoriul localităților. Acestă metodă este aplicată în cazurile când din diferite motive, fotogrammele sunt necalitative, iar pe porțiuni anume ale localității sunt necesare executarea ridicărilor topografice.

Ridicările topografice în combinație cu cele fotogrammetrice se mai folosesc pentru ridicarea traselor stradelelor și a limitelor cvartalelor, pentru ridicarea detaliilor care nu apar pe fotogrammă, pentru culegerea elementelor necesare calculării suprafețelor de teren și reprezentarea cu precizie a unor detalii importante, pentru reprezentarea categoriei de folosință, a reliefului etc.

Metoda derivării din planul topografic

Metoda derivării din planul topografic prevede extragerea elementelor (detaliilor) din planul topografic, elaborat anterior prin orice metodă, dar care după conținut satisface cerințele planului cadastral. După conținut, planul topografic nu conține toate elementele (detaliile) planului cadastral.

Materialul primit prin derivarea planului topografic este folosit maii departe pentru căpătarea planului cadastral. În acest scop el se completează cu elementele de conținut cadastral referitoare la categorii de destinație și folosință, proprietari și posesori, calitatea terenurilor, cu modificările intervenite din momentul elaborării planului topografic de bază etc.

3.3 Procesul de proiectare

În practica de toate zilele tot mai intensiv intră procesul de proiectare în toate domeniile. În fața procesului de proiectare sunt puse scopuri concrete. Procesul de proiectare ne argumentează posibilitatea întreprinderii acțiunii preconizate. Elaborarea proiectelor este aplicată începând cu implementarea cadastrului în ansamblu, cât și în cadrul diferitelor elemente ale cadastrului, cum ar fi:

Elaborarea planului cadastral;

Formarea bunurilor imobile;

Înregistrări masive;

Evaluări masive etc.

Procesul de proiectare se defășoară după următorul scenariu (etape):

Elaborarea studiului de fezabilitate;

Elaborarea proiectului (variantelor de proiect);

Implementarea proiectului.

Etapa studiului de fezabilitate are scopul de a răspunde la o întrebare importantă: este posibilă sau nu realizarea scopului solicitantului. În cazul nostru, posibilitatea și raționalismul elaborării planului cadastral în condiții concrete. În dependență de domeniu, asupra principiului ,,posibilității” pot influența mai mulți factori, și anume:

Dimensiunile obiectului;

Amplasarea obiectului;

Perioada de executare;

Conținutul și perioada lucrărilor anterioare;

Instrumentariul posibil.

În cazul studiului de fezabilitate pozitiv se procede la a doua etapă – elaborarea proiectului tehnic.

Proiectul tehnic are un scop bine determinat, în dependență de domeniu, dar în esență de a descrie scenariul acțiunilor care va permite realizarea cu succes a inițiativei solicitantului.

Un conținut, mai des aplicat de proiect, este următorul:

Descrierea detaliată a obiectului proiectului;

Elaborarea variantelor de proiect elaborate în baza descrierilor detaliate;

Analiza variantelor și argumentarea deciziei adoptate;

Aprobarea proiectului.

În cadrul elaborării unui proiect de elaborarea a planului cadastral conținutul lui ar putea fi următorul:

Descrierea obiectului – la acest capitol, autorul proiectului va studia obiectul în ansamblu, hotarele, materialele anterioare existente, baza geodezică existentă, elementele principale ale teritoriului etc.

Elaborarea variantelor – în majoritatea cazurilor, în procesul de elaborare a variantelor se urmărește selectarea căilor de soluție care ar minimaliza cheltuielile, termenele de executare, majorând aspectul de calitate al lucrărilor. Atingerea acestui scop va deveni posibil în rezultatul aplicării cunoștințelor autorului de proiect.

Analiza varaintelor – la acest capitol, autorul proiectului va argumenta care din variantele elabortate va satisface mai mult scopul proiectului: economie, termen, calitate.

Etapa implementării proiectului include două etape:

Selectarea executorului;

Executarea lucrărilor cadastrale în teritoriu.

În practică, în majoritatea cazurilor, elaborarea proiectului și executarea proiectului este efectuată de către actori diferiți. În cadrul implementării proiectului se vor realiza acele lucrări preconizate de proiect. Executorul proiectului nu dispune de dreptul la modificarea conținutului proiectului decât cu permisiunea solicitantului.

3.4 Actualizarea planului cadastral

Actualizare (reambulare) – operație prin care se face aducerea la zi a planurilor cadastrale cu toate modificările intervenite pe teren. În cadrul actualizării Registrului bunurilor imobile, un rol important ce ține de actualizarea informației spațiale reprezintă actualizarea planului cadastral.

În procesul de elaborare a planurilor cadastrale sunt situații când se face referință la un teritoriu concret unde planurile topografice sau cadastrale sunt vechi, aceste planuri nu au fost întreținute, dar ele păstrează încă un conținut și o precizie satisfăcătoare și pot fi utilizate în scopul cadastrului. În aceste scopuri planurile vechi urmează a fi actualizate.

Reambularea constă în aducerea la zi a planurilor cadastrale prin înlăturarea detaliilor dispărute și completarea lor cu modificările existente în teren atât ce privește conținutul topografic, cât și cel cadastral. Scopul reambulării este de a asigura ca planurile cadastrale, în permanență, să reflecte realitatea din teren.

Pentru a efectua reambularea planului cadastral, mai întâi se efectuează recunoașterea (examinarea) terenului. Pentru aceasta, planul cadastral vechi se compară cu teritoriul în cauză și, în acest mod, se depistează incoincidențele (modificările în amplasarea detaliilor planului cadastral). În cazul când planul cadastral vechi nu coincide cu realitatea mai mult de jumătate, reambularea lui poate fi nerațională. În asemnea cazuri, mai rațională poate fi elaborarea planului cadastral nou. La rândul său, conținutul actualizării planurilor cadastrale va include următoarele lucrări cadastrale:

Identificarea planului cadastral;

Completarea planului cadastral cu bunuri imobile neînregistrate;

Rectificarea erorilor.

Lucrările cadastrale menționate pot fi masive, inițiate la o comandă de stat, și selective, la inițiativa proprietarilor de teren.

3.4.1 Identificarea planului cadastral

Identificarea planului cadastral – verificarea (determinarea) coincidenței amplasării hotarelor, dimensiunilor unui teren determinat anterior. La cererea unuia sau mai multor titulari de drept, specialistul în lucrări cadastrale va executa lucrările de identificarea a bunului imobil și de identificare a planului geometric pentru actuallizarea planului cadastral.

Lucrările de identificare a bunului imobil (teren, construcție, încăpere izolată, plantații perene etc.) sunt înceăute de executant având la dispoziție copiile documentelor din dosarul tehnic și informația din cadstru (extras din planul cadastral, copia documentului ce confirmă drepturile, extrasul din registrul bunurilor imobile etc.).

Terenul se identifică după următoarele caracteristici: amplasarea (adresa), parametrii și configurația hotarelor, suprafața bunului imobil, destinația (modul de folosință), iar construcțiile – după amplasare (adresa), date generale (numărul de etaje, numărul de încăperi izolate, anul construcției), modul de folosință, caracteristicile elementelor constructive (fundația, pereții, acoperișul etc.), suprafața bunului imobil.

Identificarea bunului imobil se legalizează prin actul de constatare pe teren, care va conține informații referitoare la gradul de corespundere a datelor despre componența, suprafața și alte caracteristici ale bunului imobil cu datele din cadstru. În temeiul actului de constatare pe teren, semnat de titularii de drepturi cointeresați și a planului cadastral (geometric) nou întocmit, se introduc modificările în planul cadastral.

Modificările de suprafață se vor introduce în registrul bunului imobil pentru care a fost întocmit noul plan geometric. Modificarea planului poate fi efectuată prin hotărârea instanței de judecată dacă coproprietarii unui bun imobil sau proprietarii bunurilor imobile adiacente nu ajung la un acord privind formarea bunului imobil, stabilirea hotarelor sau privitor la alte chestiuni.

3.4.2 Completarea planului cadastral cu bunuri imobile neânregistrate

În procesul de actualizare a planului cadastral sunt constatate acele bunuri imobile (terenuri) care anterior nu au fost incluse în planul cadastral și respectiv în Registrul bunurilor imobile. Pentru reprezentarea grafică a obiectelor anterior neînregistrate, sunt aplicate metodele respective aplicate în procesul de elaborare a planurilor cadastrale. Specificul acestor cazuri constă în faptul că, de multe ori, nu este cunoscut proprietarul, lipsește documentul de drept asupra bunului etc. Apare necesitatea transmiterii bunurilor imobile în gestiunea autorităților publlice locale.

În dependență de situația concretă, pot fi folosite mai multe metode de reambulare a planurilor cadastrale. În cazul când pentru reambularea planului cadastral inevitabil sunt necesare măsurări în natură, vor fi utilizate metodele numerice de reambulare. La reambularea planului cadastral prin metode numerice sunt utilizate, în primul rând, metodele numerice aplicate la elaborarea planului cadastral de bază. Acestea sunt drumuirile, metoda radierii, metoda absciselor și ordonatelor, intersecțiile unghiulare și liniare etc.

Actualizarea selectivă a planului cadstral poate fi motivată prin următoarele necesități:

Înregistrarea, modificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile;

Corectarea erorilor tehnice, care nu ating hotarele terenurilor sau nu lezează alte interese ale titularilor de drepturi (art. 18 și art. 38 (alin. 3) din Legea nr. 1543 din 25.02.98);

Corectarea erorilor care lezează interesele unuia sau a mai multor titulari de drepturi (art. 18 și art. 38 (alin. 3) din Legea nr. 1543 din 25.02.98);

Corectarea erorilor ce țin de coordonatele hotarelor, evidențiate la transpunerea proiectelor de organizare a teritoriului (art. 55 (alin. 4.1) din Legea nr. 1543 din 25.02.98).

Planurile cadastrale pot fi actualizate și în legătură cu:

Noile construcții pe terenul înregistrat, demolarea sau reconstrucția clădirii, efectuate în modul stabilit;

Formarea bunurilor imobile;

Modificarea (actualizarea) planului cadastral din motivele erorilor tehnice include următoarele cazuri:

Incoincidența teritoriului cu planul cadastral se referă la construcțiile și amenajările amplasate în interiorul terenului și în ansamblu formează un bun imobil integru;

Suprapuneri virtuale de hotar;

Transformarea sistemelor de coordonate din cel convenționall în sistemul de coordonate național (MOLDREF-99);

Scenariul modificării planului cadastral în condițiile erorilor tehnice este următorul:

Executarea lucrărilor cadastrale care a identificat eroarea tehnică întocmește actul de incoincidență a teritoriului cu planul cadastral, suprapuneri virtuale de hotare, transformarea sistemelor de coordonate care va fi semnat de către reprezentantul administrației autorității publice locale.;

Actul de constatare a erorii tehnice va conține următoarea informație: descrierea erorii, data depistării și cauza nașterii, descrierea situației în planul cadastral digital, propuneri privind modalitatea de rectificare a erorii tehnice cu anexarea extraselor privind situația și ulterioară corectării erorii de poziționare din planul cadastral;

Persoana responsabilă pentru recepția lucrărilor oficiului cadastral teritorial, în termenul actului de constatare va actualiza planul cadastral prin repoziționarea terenului.

În cazul când actualizarea planului atrage după sine modificarea hotarelor bunului imobil sau atinge în alt mod interesele legitime ale titularilor de drepturi, o astfel de modificare se efectuează în temeiul acordului scris al tuturor celor interese cărora sunt atinse. Persoanele ale căror interese sunt atinse la modificarea planului cadastral pot fi: proprietarii vecini, coproprietarii, creditorii gajiști și alte persoane comform legislației.

3.4.3 Rectificarea erorilor

Actualizarea planului cadastral poate fi efectuată în scopul corectării erorilor ce țin de coordonatele hotarelor, evidențiate la transpunerea proiectelor de organizare a teritoriului. O astfel de modificare se efectuează în baza deciziei consiliului local emisă pe marginea noului plan cadastral (art. 55 al Legii cadastrului bunurilor imobile)

La cererea unuia sau mai multor titulari de drept, la inițiativa autorităților publice locale sau în cadrul programului de corectare a erorilor, specialistul în lucrări cadastrale va întocmi actul de constatare, care va conține următoarea informație: descrierea greșelii, data descoperirii, cauza nașterii ei, descrierea situației din planul cadastral și cea din teren, prpuneri privind modalitatea de corectare a erorilor. Actul de constatare este semnat de autoritatea publică locală. În baza actului de constatare, executantul lucrărilor elaborează planul cadastral al bunului imobil (geometric), care este aprobat prin decizia consiliului local și transpus în teren.

Decizia consiliului, emisă pe marginea noului plan cadastral (geometric), servește drept temei pentru modificarea planului cadastral. Oficiul teritoria cadastral eliberează proprietarilor de teren a cărui plan a fost modificat planul cadastral al bunului imobil, cu indicarea suprafeței acestuia, care va fi parte componentă a documentului ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului. Modificările în planul cadastral digital se efectuează comform prevederilor stipulate în Indicațiile tehnico-redactiționale privind modificarea planurilor cadastrale digitale aprobate de Agenția Relații Funciare și Cadastru.

Din motive diferite, inclusiv din lipsa unui control asupra lucrărilor efectuate, în procesul de împroprietărie cu pământ au fost admise un șir de erori. Ca rezultat al erorilor admise, drepturile proprietarilor de teren nu coincid cu amplasarea terenurilor în natură. Erorile admise au un impact negativ asupra extinderii de mai departe a reformei funciare, a consolidării terenurilor, a altor aspecte ale reformei economice in ansamblu, cum ar fi procesul de subvenționare etc.

Prin natura lor, erorile admise pot fi clasificare în:

Erori tehnice;

Erori juridice.

Toate acestea influențează negativ asupra elaborării planului parcelelor agricole, adul la necoincidența planurilor ortophoto etc.

CAPITOLUL 4. SISTEME DE POZIȚIONARE GLOBALĂ

4.1 Tipuri. Generalități.

Sistemul global de navigație prin sateliți GNSS (Global Navigation Satellite System) folosește tehnica de poziționare a obiectelor statice sau în mișcare, în orice moment, oriunde s-ar găsi pe suprafața Pământului, în apă sau în aer. El furnizează utilizatorilor informații actuale în timp real, ca soluții precise pentru navigare în siguranță.

Sistemul global de poziționare GPS (Global Positioning System) reprezintă un subset al sistemului global de navigație prin sateliți, utilizați doar pentru a furniza informațiile necesare determinării poziției unor puncte pe suprafața terestră. În sectorul geotopografic aplicarea tehnologiei GPS are drept rezultat determinarea coordonatelor unor antene receptoare instalate, de regulă, în puncte vechi, în puncte ale unei rețele geodezice.

Ca sisteme de tip GNSS în lucrările geotopografice din Europa și inclusiv de la noi se folosesc următoarele tehnologii de poziționare globală:

NAVSTAR-GPS (Navigation Stistem with Timing And Ranging – Global Positioning System respectiv Sistem de navigație pentru urmărire și distribuție – sistem de poziționare globală), dezvoltat în SUA și cunoscut mai ales ca GPS, funcțional pentru folosința civilă parțial din 1992 și complet din 1995;

GLONASS (Global Navigation Satellite System) ca sistem global satelitar de navigație, realizat de Federația Rusă. Operațional din 1986;

GALILEO EGNOS (European Geostationary Navigation Overlay Service) ca încercare europeană, în curs de implimentare, cu etapă intermediară 2005-2006 și finală în 2008, sistemul fiind ineroperațional cu primele două;

COMPAS (China) Sistem independent de sateliți de navigație din anii 1980. Sistemul oferă servicii globale cum ar fi: poziționare cu precizie de 10 m, precizii de 20 ns pentru timp și precizii pentru viteză de 0,2 m/s, precum și servicii regionale, poziționare cu o precizie de 1m și un serviciu de mesaje scurte (tip sms).

Sistemele de poziționare sunt independente și au în structura lor aceleași părți componente. Ele se pot folosi însă și combinat, apelând la receptori specializați, capabil să urmărească atât sateliții GPS, cât și GLONASS, realizând astfel un spor pentru precizia determinărilor.

Denumirea corectă a sistemelor de poziționare globală folosite în geodezie ar fi GPS-NAVSTAR, GPS-GLONASS respectiv GPS-GALILEO. Din rațiuni practice și pentru că este primul apărut și folosit la noi, sistemul GPS NAVSTAR a fost și va fi nominalizat în continuare simplu, ca sistemul sau tehnologia GPS.

Un sistem de poziționare globală oricare ar fi el, este constituit din trei segmente, fiecare cu funcții bine precizate. Întreg ansamblul lucrează în mod coordonat, dispunând de legături unidirecționale sau bilaterale cu posibilități de control și de aplicare, la nevoie a unei corecții.

Sistemul GPS este conceput din trei segmente principale (Figura 4.1):

Segment spațial:

Sateliții sistemului;

Semnalul transmis de sateliți;

Segmentul de control:

Stațiile de control;

Stațiile master;

Segment utilizator:

aparatura utilizată.

Primele două segmente se află în exclusivitate sub controlul realizatorului sistemului (DoD-Departament of Defense – Departamentul Apărării – USA)

Fig. 4.1 Segmentele sistemului GPS

Segmentul spațial cuprinde o constelație care avea inițial 24 de sateliți dispuși câte 4 în 6 plane orbitale, înclinate cu 55° față de planul ecuatorial, care sunt plasați pe orbită la o înălțime de 20.350 km, cu o perioadă de revoluție de aproape 12 ore.

Generațiile de sateliți au evoluat, astfel încât sateliții Block 1 din prima generație, cu o durată de viață de 7,5 ani nu se mai regăsesc în prezent printre cei aflați pe orbită. Generațiile următoare sun din ce în ce mai performante sunb aspectul duratei medii de viață, a semnalelor emise și a sursei de energie.

Fig. a Fig.b Fig. c

Satelit GPS tip Block II F Block II RM Block

Fig. 4.2 Sateliții GPS de tip Block

Funcția principală a sateliților este de a genera și emite în permanență semnale de două frecvențe diferite care, recepționate la sol, să permită deteminarea distanțelor necesare poziționării punctelor . În acest scop sunt dotați cu câte patru ceasuri-oscilatoare, două cu Rubidiu și două cu Cesiu, microprocesor, emițător, antene pentru comunicare între sateliți și cu stațiile de la sol.

Modul de dispunere al sateliților permite ca, în orice moment, în orice loc de pe glob la o elevație de peste 15° peste orizontala locului, indiferent de condițiile meteo, să poată fi captate direct semnale de la 4-8 sateliți și chiar mai mulți în zona ecuatorială (Figura 4.3).

Fig. 4.3 Constelație de sateliți GPS

Poziția spațială a acestor sateliți, ca și starea lor și configurația întregii constelații, este cunoscută în orice moment, în cadrul unui sistem geocentric de referință și poate fi accesată oricând în sistemul internet.

Semnalul transmis de un satelit este generat de un oscilator cu o frecvență de bază sau fundamentală de 10,23 MHz. Structura lui este complexă si cuprinde următoarele elemente (Figura 4.4 ):

Purtătoarea L1, modulată prin două coduri pseudoaleatoare (PRN), respectiv C/A și P, iar purtătoarea L2 numai prin P;

Codul C/A, de achiziție grosieră, accesibil tutuor utilizatorilor GPS, fiind considerat ca serviciu de Poziționare Standart (SPS) și codul P cu o rezoluție de 10 ori mai bună decât codul C/A;

Fig. 4.4 Mesaje emise de salteliți GPS

Mesajele de navigație cuprind efemeridele și starea sateliților, coeficienți de modelarea ionosferei, baza de timp și corecțiile ceasurilor;

Secvența de cod PRN, ce se repetă la câteva secunde, specifică fiecărui satelit.

Sistemul GLONASS cuprinde 24 sateliți dispuși câte 8 în 3 plane orbitale, sateliți ce se rotesc pe orbite evasicirculare, înclinate la circa 65° față de planul ecuatorial, la înălțime de 19.100 km. Constelația transmite continuu radiosemnale pe o frecvență proprie, ce pot fi recepționate în orice punct la sol, pe mare sau în aer, simultan de la minimum 4 sateliți. Semnalele sunt de tip SP pentru precizia standart și HP corespunzătoare unei precizii ridicate.

Segmentul de control este constituit din 5 stații de la sol, care monitorizează întregul sistem, componentele sistemului se diferențiază după misiunile fiecăruia.

Fig. 4.5 Componentele segmentului de control

Stația de control principală (Master Control Station) din Colorado Springs SUA, adună datele de la stațiile monitoare, calculează predicțiileorbitelor în sistemul geocentric internațional și retransmite sateliților mesajele de navigație;

Stații monitoare (Monitor Station) în număr de patru, recepționează semnalele sateliților vizibili și fac o primă procesare a datelor pe care le transmit apoi spre stația principală.

Atribuțiile principale ale acestor stații vizează reglarea oziției orbitelor la un moment dat, conform efemeridelor, implimentarea tehnicilor de protecție A/S supravegherea frecvenței ceasurilor proprii, transferul mesajelor de navigație spre sateliți, inclusiv de corecție a traiectoriei. Aceste operații de poziționare și resincronizare se efectuează la fiecare trecere respectiv 12 ore, și are în vedere ca uneori sateliții sunt blocați pentru activități de mentenanță.

Siguranța sistemului GPS este în prezent garantată prin tehnica de infiltrație A/S (Anti Spoofing), aplică numai codul P, din motive de securitate practic efectul A/S se elimină prin poziționarea relativă.

La sistemul GLONASS, segmentul de control de la sol GCS (Ground-based Control System) cuprinde în structura sa un centru principal (Krasnoznamensk Moscova) și câteva stații de urmărire, plasate pe teritoriul Rusiei, care supraveghează sateliții vizibili și cumulează semnalele respectiv datele necesare stabilirii poziției lor.

Segmentul utilizator este compus din utilizatori civili și militari, care folosesc receptoare GPS dotate cu antenă și anexele necesare.

Receptorul sistemului GPS reprezintă principala componentă a acestui segment cu care operatorul vine în contact direct. Ca instalație specifică, are rolul de a capta semnale cu informații transmise de sateliți și de a le prelucra furnizând în final date privitoare la viteza de deplasare a undelor, distanța parcursă și poziția spațială dată într-un sistem geocentric internațional de referință.

În acest scop receptoarele GPS generează același tip de semnal cu acel emis de sateliți, respectiv pe una sua pe două lungimi de undă, inclusiv codurile amintite C/A și P. Aici se încearcă corelarea celor două semnale recepționat de la satelit și generat de receptor, determinânsu-se codurile și decalajul de timp dintre ele, ca observație de cod, inclusiv mesajele de navigație, după demodulare se obțin diferența de fază dintre semnale respectiv observații de fază.

Fig. 4.6 Scheme de receptoare GPS

În structura unui receptor GPS utilizat în lucrările geotopografice sunt incluse, în principiu următoarele componente:

antena A, ce recepționează semnalele de la sateliți, le filtrează și le transmite la un preamplificator și apoi la unitatea de înaltă frecvență RF, unde are loc identificarea lor;

micoprocesorul MPU cuplat la antenă, de unde primește semnalele și codurile canalelor, controlează modul de operare, decodează și procesează datele pentru a calcula poziția, viteza, timpul etc;

conversorul analog – digital, care preia frecvența intermediară FI obținută din unitatea RF și o separă în canale;

sursă de energie (bateria), care alimentează întregul sistem al receptorului, caracterizată de o anumită durată de funcționare.

Fig. 4.7 Receptor GPS pe trepied, pe verticală

În poziție de lucru receptoarele se instalează la sol, pe trepied sau se montează pe tije telescopice ce se susțin manual în poziție verticală cu ajutorul nivelelor. Înălțimea h a receptorului se obține automat funcție de si r în cazul instalăriipe trepied sau direct pe tijăgradată.

Controlul operațiilor se face prin tastatură și monitor, realizându-se astfel comunicarea operatorului cu receptorul.

Clasificarea receptoarelor

Clasificarea receptoarelor folosește în lucrările geotopografice se poate face după mărimile cu care se operează și după precizia de poziționare pe care o asigură, privite în ansamblu, cele profesionale pot fi grupate în:

receptoare topografice ce procesează codurile C/A și P și execută măsurători de fază pe frecvența LI având între 12 și 20 canale și o durată a observațiilor de maxim 2-3 minute. Precizia de poziționare variază de la ± 25 cm în timp real – diferențial și 1 cm ±2 ppm prin postprocesare diferențială;

receptoare geodezice care utilizează codurile C/A și P și fac măsurători de fază pe ambele frecvențe L1 și L2. Cele 12 până la 40 canale permit înregistrarea semnalelor de la sateliții NAVSTAR, GLONASS, EGNOS ș.a. asigurând o precizie de ±5 mm, ±5 ppm prin postprocesare diferențială, iar timpul de observare nu depășește 3 minute.

Receptoarele de mână (handheld), din categoria celor de navigare, oferă precizii informative, utile în multe și diferite domenii de activitate. În lucrărilegeotopografice acestea se folosesc curent în special la orientarea operatorului și recunoasterea terenului sau la căutarea unor puncte (borne) de coordonate cunoscute.

Fig. 4.8 Receptor GPS de mână

În perspectivă se urmărește lansarea unei noi generașii de sateliți GPS Block II F deja pregătiți în număr mare, care ar asigura o mai bună acoperire a tuturor zonelor de pe glob și introducerea unor noi frecvențe în folosirea civilă, ceea ce va conduce la creșterea preciziei de determinare a poziției punctelor. La rândul lor sistemele satelitare de tip GPS, NAVSTAR sau GLONASS vor figura într-un sistem global de navigație, GNSS (Global Navigation Satellite System). În acest context, sistemul GNSS-I include sateliții deja menționați unmând ca GNSS-2 să cuprindă a doua generație (GPS II F), împreună cu cel european GALILEO, la care lucrările au demarat în mai 1999.

4.2. Descrierea sistemului de referință GPS

De-a lungul timpului oamenii au dezvoltat mai multe modalități de determinare a poziției unui punct și a modului de deplasare de la un punct la altul. La început marinarii foloseau pentru orientare măsurători de unghiuri dintre stele, Soare și Lună și în urma unor calcule laborioase determinau poziția observatorului. Anii 1920 sunt martorii introducerii în navigație a unei tehnologii revoluționare – radionavigația – care la început permitea navigatorilor să stabilească direcția de unde vine semnalul radio de la stațiile aflate pe mal atunci când navele se aflau în raza de acțiune a emițătorului. Mai târziu, evoluția sateliților artificiali a permis transmiterea unor semnale de navigație mai precise și a deschis o nouă eră în tehnologia de navigație. Sateliții au fost utilizați prima dată pentru aflarea poziției într-un sistem bidimensional folosit de marina americană și numit TRANSIT. Acest sistem a fost precursorul actualului sistem GPS.

NAVSTAR GPS, corespunde denumirii de NaVigation System with Timing And Ranging – Global Positioning System adică sistem de poziționare globală.

Poziția sateliților de-a lungul orbitei lor cât și poziția punctelor de pe suprafața terestră determinate cu ajutorul sateliților este dată de cele trei coordonate X, Y, Z raportate la originea unui sistem descris în (Figura 4.9). Axa Z a acestui sistem este paralelă cu direcția polului terestru (CTP) difinit în 1984 de Bureau Internațional de l’Heure (BIH acum IRS). Axa X este definită de intersecția planului meridianului de referință WGS’84 cu planul ecuatorului conform polului terestru.

Meridianul de referință este paralel cu meridianul zero definit BIH. Axa Y este situată pe plan ecuatorial și este perpendicular pe axa X. Valorile coordonatelor cresc de la stânga la dreapta.

La acest sistem de coordinate characteristic GPS-ului este asociat un elipsoid având aceeași origine cu sistemul cartezian. Coordonatele X și Y din sistem GPS pot fi ușor transformate în coorodnate geografice (latitudine și longitudine) raportate la un elipsoid. Cotele furnizate de receptorii GPS sunt și ele raportate la suprafața elipsoidului prezentat anterior. Pentru o serie de aplicații, cum ar fi navigația de exemplu, coordonatele GPS (carteziene sau geografice) pot fi utilizate direct. Pentru a folosi coordonatele GPS în geodezie sau în topografie, acestea trebuie să fie transformate în mod oportun. În geodezie și topografie sunt luate în considerație trei suprafețe distincte:

Suprafața fizică terestră, pe care sunt efectuate măsurătorile;

Suprafața de referință (elipsoidul), în raport cu care este determinată poziția planimetrică a punctelor suprafeței fizice;

Geoidul, în raport cu care este determinată poziția altimetrică a punctelor suprafeței fizice.

Fig. 4.9 Sistemul de referință GPS

Suprafața geoidului este determinată de nivelul mediu al mării. Aceasta este deci suprafața care se obține dacă suărafața liberă a mărilor și oceanelor ar fi pusă în comunicare și dacă ar fi pătruns sub continente înconjurând întreaga planetă. Forma geoidului este foarte aproape de aceea a unui elipsoid de rotație turtit la poli dar suprafața sa nu este o suprafață geometrică regulată. Ondulațiile mai mult sau mai puțin accentuate ale geoidului se datorează diferențelor de densitate care există din loc în loc pe Terra.

Suprafața elipsoidului de referință este în schimb o suprafață geometrică regulată, definită astfel încât să aproximeze cât mai bine geoidul pentru teritoriul considerat. Deoarece forma geoidului nu este uniformă, pentru realizarea cartografiei naționale, diferite state sau grupuri de state folosesc elipsoizi de referință diferiți aleși astfel încât să aproximeze cât mai bine geoidul în cadrul teritoriului de interes.

Recurgând la metode adecvate de transformare și folosind un anumit număr de puncte notate în cele două sisteme, este posibilă trecerea, fără probleme particulare, ale coordonatelor X și Y ale GPS la coordonate corespunzătoare în sistemele geodezice naționale. Problema este de fapt în ceea ce privește cotele.

4.3. Principiul măsurătorilor GPS

Receptorul GPS măsoară timpul necesar unui semnal pentru a se propaga de la satelit la receptor.

Distanța satelit-receptor o putem determina înmulțind acest timp cu viteza luminii (c).

ρ = τc

ρ = distanța;

c = viteza luminii;

τ = întârzierea dintre codul generat și codul recepționat;

Măsurătorile de distanțe pe care receptorul le face sunt afectate de către eroarea de ceas a satelitului și a receptorului, de aceea acestea sunt denumite pseudosistanțe.

Utilizând ceasuri sincronizate și în absența altor influențe perturbatoare, măsurând o singură distanță spre satelit putem determina poziția receptorului undeva pe o sferă centrală pe satelit având raza egală cu distanța măsurată.

Efectuând măsurători simultane spre cei doi sateliți, poziția receptorului ca fi pe un cerc care reprezintă locul de intersecție al celor două sfere centrale pe acești sateliți.

Efectuând o a treia măsurătoare simultană de distanță, rezultă o a treia sferă care intersectează pe celelalte două numai în două punte.

Unul dintre aceste puncte poate fi eliminat imediat ca fiind poziția receptorului, deoarece el se va găsi undeva departe în spațiu.

În principiu, determinările simultane de distanțe spre trei sateliți asigură suficiente informații pentru a putea determina o poziție fixă în trei dimensiuni.

Dacă presupunem existenșa eroriiceasului receptorului Δt și considerând că ceasul receptorului nu este sincronizat cu ceasul satelitului în timp GPS, atunci nu este matematic posibil să detemine în mod unic valorile celor 4 parametri (x, y, z, Δt ) dându-se numai trei măsurători. Aceasta implică faptul că trebuie să măsurăm simultan o pseododistanță adițională spre un al patrulea satelit presupunând ca eroarea de ceas a satelitului a fost eliminată.

Observatorul Naval al SUA urmărește ceasurile sateliților GPS și determină abaterile (erorile) față de timpul GPS. Acești parametri sunt actualizați în memoria sateliților și transmiși ca parte a mesajului de navigație difuzat de sateliți.

Fig. 4.10 Principiul măsurătorilor GPS

Receptorul GPS utilizează valorile acestor corecții ale ceasului satelitului pentru a corecta pseudodistanța măsurată.

Ecuația observației va fi:

= definește coordonatele satelitului;

=definește coordonatele (necunoscute) receptorului;

=eroarea ceasului receptorului;

c = viteza luminii;

Dacă introducem în modelul ecuației și corecția ceasului (Δ) atunci este necesar să avem măsurători simultane efecuate cu două sau mai multe receptoare.

Dacă una sau mai multe coodonate ale receptorului sunt deja precis cunoscute, atunci celelalte coordonate și corecția ceasului receptorului pot fi determinate utilizând mai puțin de patru pseudodistanțe.

4.4. Metode de determinare a poziției punctelor prin măsurători GPS

Inițial, receptoarele GPS au avut ca scop determinarea coordonatelor punctelor rețelei geodezice de sprijin acolo unde metodele clasice deveneau foarte costisitoare. Datorită evoluției foarte rapide a tehnologiei GPS în multe alte sectoare de activitate și a diversificării aparaturii, utilizarea receptoarelor s-a extins și la determinarea coordonatelor punctelor de detaliu.

Conceptul de rețea geodezică de sprijin a căpătat altă seminifcație prin introducerea tehnologiei GPS. Astfel a dispărut elementul cel mai greoi: vizibilitatea între punctele rețelei. Cea mai importantă condiție în obținerea unor rezultate bune este vizibilitatea cerului din punctul în care se staționează cu receptoare GPS. Astfel, nu se pot efectua determinări în păduri sau în liziere, de asemenea în zonele urbane cu clădiri foarte mari etc. De asemena trebuie estimată perioada de măsurare pentru a avea GDOP-ul foarte bun. Acest parametru arată geometria sateliților care trebuie să fie optimă. Făcând o analogie cu topografia clasică, este similar cu a avea la retrointersecție puncte cu coordonate cunoscute răspândite optim în cele patru cadrane.

Există mai multe tehnici de măsurare care pot fi folosite de majoritatea receptorilor pentru măsurători GPS. Geodezul ar trebui să aleagă cea mai adecvată tehnică pentru realizarea măsurătorilor.

Sunt întîlnite următoarele metode pentru realizarea măsurătorilor GPS: Metoda statică; Metoda rapid statică; Metoda cinematică; Metoda cinematică de măsurare în timp real RTK; Metoda combinată.

Metoda statică este utilizată pentru linii lungi, rețele geodezice, studiul plăcilor tectonice, etc. Oferă o precizie mare pentru distanțe lungi, dar comparativ este lentă.

Aceasta a fost prima metodă dezvoltată în cadrul măsurătorilor GPS. Un receptor este amplasat pe un punct ale cărui coordonate sunt cunoscute cu precizie în sistemul WGS’84. Aceasta este cunoscut sub denumirea de receptor bază (mamă). Celălalt receptor este amplasat la celălalt capăt al bazei și este cunoscut sub denumirea de mobil (rover).

Datele sunt apoi înregistrate de ambele stații simultan. Este important ca datele să fie înregistrate la același interval de timp de către fiecare stație. Durata de timp între înregistrătile de date poate fi setată la interval de 15,30 sau 60 sec.

Receptorii trebuie să colecteze datele pentru o perioadă precisă de timp. Această perioadă este influențată de lungimea bazei, de numărul sateliților observați și de geometria sateliților. Bazele mai lungi necesită un timp de observașie mai îndelungat. O dată ce au fost colectate date suficiente receptorii pot fi opriți.

O creștere a productivității poate fi realizată prin adăugarea unui receptor mobil suplimentar. Buna coordonare este necesară între echipele care execută măsurătorile pentru a putea maximize efectul de folosire a trei receptori. Un exemplu este dat în figura de mai jos

Ca o estimare empirică a preciziei măsurătorilor relative, se poate considera ±5mm (3mm) +1 ppm din lungimea bazei. Aceasta este metoda principal pentru crearea rețelelor geodezice de sprijin.

O reducere substanțială a duratei sesiunilor de lucru, la 5-20 minute pentru o sesiune, este atinsă cu metoda Static rapidă, fiind folosită pentru estimarea ambiguităților. Metoda oferă rezultate foarte bune la determinări de baze scurte (maxim 5-10 km), cu constelații satelitare foarte bune și cu receptoare care măssoară pe ambele frecvențe.

Precizia potențială este estimată la (±5mm, +1 pmm). Metoda se utilizează des la îndesirea rețelelor de sprijin și reperaj fotoframetric.

Fig. 4.11 Realizarea măsurătorilor GPS cu metoda statică; Etapele 1,2

Metoda static rapidă este flosită pentru organizarea rețelelor de control locale, îndesirea de rețele. Oferă o precizie ridicată pentru măsurarea bazelor de până la 20 km lungime și este mult mai rapidă decât metoda statică.

În cadrul acestei metode nu se va observa o bază pe oră, ci în 5-20 min. Timpul de observație depinde de configurația sateliților și este stabilit pe bază de experiență și în funcție de lucrarea ce urmează a fi executat. În general, cu o valoare a PDOP-ului mai mică de 7, timpul de observație în funcție de numărul de sateliți este aproximativ următorul:

Tabelul. 4.1 Timpul de observare

Fig. 4.12 Realizarea măsurătorilor GPS cu metoda static-rapidă

Trebuie realizate verificări pentru a ne asigura de faptul ca nici o eroare grosolană nu a intervenit în măsurători. Acest lucru poate fi realizat prin remăsurarea punctelor în alt moment al zilei.

Atunci când lucrăm cu doi sau mai mulți receptori mobili, o alternativă este aceea să ne asigurăm că toți mobilii funcționează în fiecare punct ocupat simultan. Astfel este permis ca datele de la fiecare stație să fie folosite ori ca referință ori ca rover pe durata postprocesării fiind cea mai eficientă metodă de lucru dar de altfel și cea mai greu de sincronizat.

Metoda cinematică folosește pentru măsurarea de detalii și măsurarea de mai multe puncte într-o succesiune rapidă. Este o modalitate foarte eficientă pentru măsurarea maui multor puncte situate aproape unul de altul. În orice caz, dacă există obstrucții spre cer ca și poduri, copaci, clădiri înalte etc, și mai puțin de 4 sateliți pot fi observați, echipamentul trebuie reinițializat, fapt care poate lua 5-10 minute. O tehnică de preocesare cunoscută ca On The Fly (OTF) a făcut un mare progres în minimizarea acestei restricții.

Tehnica implică mutarea receptorului mobil (rover) a cărui poziție poate fi calculată relativ la receptorul fix (bază).

Timpul de staționare depinde de lungimea bazei de la receptorul fix și de numărul sateliților observați.

După această perioadă mobilul poate fi mutat nestingherit. Utilizatorul poate înregistra pozițiile la o rată de înregistrare predefinită, poate înregistra poziții distincte, sau o combinație a celor două. Această parte a măsurătorii este denumită lanț cinematic.

Fig. 4.13 Realizarea măsuătorilor GPS cu metoda cinematică

Aceasta este o variantă a metodei cinematice și înlătură cerințele de inițializare și cele următoare inițializării când numărul sateliților observași scade sub 4.

Metoda cinematică este o metodă de procesare care este aplicată măsurătorilor pe parcursul postprocesării. La începutul măsurătorilor, operatorul poate pur și simplu să se deplaseze cu receptorul și să înregistreze datele. Dacă va trece pe sub coroana unui copac și va pierde sateliții, la momentul intrării în aria de acoperire a sateliților, sistemul se va reinițializa automat.

Metoda cinematică de măsurare în timp real (prescurtată RTK) – folosește o legătură de transmitere a datelor radio pentru a transmite datele de la satelit, de la bază la mobil. Aceasta face posibilă calcularea coordonatelor și afișarea acestora în timp real, în timpul desfășurării măsurătorilor. Este folosită pentru aplicații similare metodei cinematice.

Stația fixă are atașată o legătură radio și retransmite datele pe care le recepționează de la sateliți. Mobilul are o legătură radio și recepționează transmis de stația fixă. Mobilul recepționează de astfel date și direct de la sateliți prin intermediul propriei sale antene GPS. Aceste două seturi de date pot fi procesate împreună cu receptorul mobil în scopul rezolvării ambiguității și prin urmare se va obșine o precizie ridicată relativ la receptorul fix.

Odată cu receptorul fix a fost instalat și transmise date din legătura radio, receptorul mobil poate fi activat.

Atunci când urmărește sateliții și recepționează date de la fix, poate începe procesorul de inițializare. Aceasta este similar cu inițializarea realizată în cazul unei măsurători cinematice, diferența principală fiind faptul că este dusă la capăt în timp real.

Odată ce inițializarea este completă, ambiguitățile sunt rezolvate și mobilul poate înregistra puncte și coordonate. În acest moment precizia de determinare a bazei este interval cuprins între 1-5 cm. Este importantă menținerea contactului cu receptorul fix, căci altfel mobilul ar putea pierde ambiguitatea. Aceasta duce la calcularea unei poziții a punctului mult depărtată de realitate.

În plus, probleme ar putea fi întîlnite la măsurarea aproape de obstrucții ca și clădiri înalte, copaci, etc. Unde semnalul sateliților ar putea fi blocat.

RTK a devenit foarte rapid cea mai întîlnită metodă de obținere a unor precizii ridicate, măsurători GPS de acuratețe mare pe arii restrânse și poate fi utilizat și pentru aplicații similare celor la care se folosesc stațiile totale.

Metoda de măsurare combinată are capacitatea de a combina primele trei metode poate asigura executarea oricărui proiect oricât de amplu, cu condiția cunoașterii și aprecierii corecte a locului și momentului unde se pretează a fi utilizată fiecare metodă. Rolul impactului planificării lucrărilor se va evidenția în acest caz în mod deosebit.

Pozițiile diveritelor puncte de pe suprafața terestră pot fi determinate utilizând tehnici și tehnologii multiple de măsurare.

Poziționarea se poate efectua în raport cu un anumit sistem de coordonate care se alege de obicei ca fiind geocentric în raport cu un alt punct determinat anterior sau, în contextul existenței unei rețele de puncte predeterminate. Noțiunea de poziționare poate fi atribuită elementelor aflate în mișcare (mobile) cât și celor fixe (statice).

Determinările pot fi făcute relativ la un sistem de coordonate bine definit, de regulă tridimensional, la care originea o constituie chiar centrul de masă al Pământului, fie în raport cu un alt punct ce reprezintă originea unui sistem de coordonate locale, diferit de centrul de masă al Pământului și stabilit conform scopului și destinației urmărite.

4.5 Rețeaua geodezică națională a Republicii Moldova

Rețeaua geodezică națională constituie baza de coordonate prin care se stabilește sistemul geodezic de coordonate pe întreg teritoriul Republicii Moldova. RGN repreintă totalitatea punctelor ei uniform amplasate pe teritoriul țării și materializarea în teren cu borne, care asigură păstrarea și stabilitatea în plan orizontal și vertical pe parcursul unui timp îndelungat.

Coordonatele punctelor RGN se determină prin metode satelitare cu ajutorul sistemului global de poziționare GPS.

RGN este destinat pentru soluționarea următoarelor probleme principale în interesul economiei naționale, științei și apărării țării:

Stabilirea sistemului unic de coordonate pe teritoriul țării și menținerea șui la nivelul cerințelor actuale;

Asigurarea geodezică a cartografierii țării;

Asigurarea geodezică a studierii surselor naturale și administrării cadastrelor de stat;

Asigurarea cu date geodezice a navigației terestre și aeronavigației, monitoringului mediului înconjurător;

Depistarea deformațiilor scoarței Pământului;

Asigurarea metrologică a metodelor tehnice de precizie, de poziționare și orientare.

Odată cu crearea RGN se creeză rețeaua națională de nivelment și rețeaua națională gravimetrică, precum și rețelele geodezice de îndesire și rețelele geodeice speciale , RGN rețeaua națională de nivelment și rețeaua națională Moldova. Pentru crearea și întreținerea lor la nivelul cerințelor actuale de către autoritățile administrației publice competente se execută un complex de măsuri cu caracter științific și de producere tehnic și financiar.

Etapele privind crearea RGN constă în executarea următoarelor lucrări: proiectarea rețelelor; recunoașterea și materializarea punctelor geodezice, măsurarea elementelor rețelelor geodezice; prelucrarea matematică a rezultatelor măsurătorilor; întocmirea cataloagelor de coordonate a punctelor geodezice și a rapoartelor tehnice.

Începînd cu anul 2012 în Republica Moldova a început să funcționeze serviciul MOLDPOS, care se bazează pe datele rețelei de stații permanente GNSS amplasate pe teritoriul Republicii Moldova și teritoriile de frontieră cu România.

Un studiu riguros privind am plasarea stațiilor GNSS pe teritoriul Republicii Moldova avînd în vedere posibilitățile de cooperare co serviciile respective ale României și Ucrainei a arătat necesitatea instalării în teren a 10 stații permanente GNSS (figura 4.14)

Sistemul Național de Poziționare MOLDPOS reprezintă un sistem de navigație, bazat pe utilizarea sateliților, compatibil cu sistemele: NAVSTAR (Navigational Satellite Timing and Ranging) din SUA, și GLONASS (Rusia).

Posibilitățile extinse ale Sistemelor de Poziționare asigură informații de înaltă precizie despre poziție și timp pentru multiple aplicații civile.

Constelația de sateliți se rotește permanent în jurul pământului și transmite zilnic la frecvențe înalte informația codificată despre poziție și timp. Receptoarele sistemelor de poziționare cu antene situate pe linia de vizare cu sateliți recepționează aceste semnale și utilizează informația codificată pentru calculul poziției în sistemul de coordonate corespunzător. Conceptul Sistemului Național de Poziționare MOLDPOS include principiile de creare, menținere și integrare a MOLDPOS în Sistemul European de Poziționare EUPOS (European Position Determination System), mijloacele tehnice și infrastructura organizațională. Scopul principal al Conceptului este determinarea principiilor de creare a sistemului, componentelor de bază, precum și menținerea acestuia.

Fig. 4.14 Amplasarea stațiilor permanente MOLDPOS pe teritoriul Republicii Moldova

Serviciul MOLDPOS asigură executarea lucrărilor în timp real în același sistem de coordonate MOLDREF99 cu o precizie de 30 – 50 cm cu corecții diferențiale și 2 cm cu corecții în regim cinematic RTK. Utilizarea datelor seviciului MOLDPOS în regim de post-procesare asigură precizia de pînă la 1 cm.

Pentru conectarea receptoarelor GNSS la serviciul MOLDPOS este utilizat intermentul mobil prestat de operatorii de telefonie mobilă din Republica Moldova.

Crearea rețelei permanente GNSS în Moldova oferă următoarele beneficii:

Crearea și monitorizarea sistemului de coordonate național MOLDREF99;

Calculul vitezelor de deplasare a stațiilor permanente GNSS și monitoringul deplasărilor tectonice;

Asigurarea cu date spațiale în timp real și post-procesare a utilizatorilor la executarea lucrărilor geodezice, cadastrale, ridicări topografice, construcții de clădiri, construcții de drumuri, agricultură, sectorul energetic, comunicații, producția minieră, aprovizionarea cu apă, etc.;

Asigurarea determinării coordonatelor cu precizi omogenă pe întreg teritoriul țării;

Reducerea semnificativă a costului întreținerii rețelelor geodezice naționale;

Reducerea costurilor de expluatare pentru utilizatori.

Modalitatea de prestare a serviciilor:

Abonarea pentru un pachet de servicii se efectuează pe site-ul oficial www.moldpos.md/SBC/. Activarea serviciului începe în curs de o zi lucrătoare din data intrării avansului în contul Furnizorului (Întreprinderea de Stat Institutul de Geodezie, Prospecțiuni Tehnice și Cadastru «INGEOCAD»), în cazul activării în regim de urgență, sau, la dorința Clientului – începînd cu data de întîi a lunii următoare. Identificarea Clientului în sistem se efectuează conform logo-ului, parolei și adreselor MAC ale dispozitivului GNSS și dispozitivului de comunicații. Logo-ul și parola se introduc nemijlocit de către Client cu litere ale alfabetului latin (fără semne diacritice) și cifre fără intervale în momentul înregistrării pe site-ul www.moldpos.md/SBC/. Procesul înregistrării este descris în detalii pe site-ul respectiv. Adresele MAC se fixează de către sistem în momentul primei conectări la Serviciu. Evidența volumului serviciilor prestate se efectuează de către Furnizor. Descifrarea volumului serviciilor utilizate de Client se oferă contra plată. Prestarea serviciilor poate fi suspendată sau sistată de către Furnizor în condițiile stipulate prin contract. Deservirea Clienților se efectuiază de către administratorul MOLDPOS în zilele lucrătoare în limitele orelor de lucru între 8-00 și 16-30.

CAPITOLUL 5. STUDIU DE CAZ

5.1 Memoriu tehnic

Denumirea lucrării:

Măsurători topografice pentru actualizarea planului cadastral a sectorului NR. 1701116, or. Cahul.

Obiectul lucrării:

Realizarea planului cadastral a sectorului 1701116 în scopul aducerii la zi a planului cadastral prin înlăturarea detaliilor dispărute și completarea lor cu modificările existente în teren.

Beneficiarul Lucrării:

Primăria orașului Cahul.

Scopul lucrării:

Întocmirea documentației cadastrale pentru elaborarea planului cadastral.

Amplasamentul lucrării:

Proprietățile sunt amplasate în or. Cahul, N– str. Bogdan Petriceicu-Hașdeu, S– str. Alexei Șciusev, V– str. Ioan Vodă cel Cumplit, E– str. Bogdan Petriceicu-Hașdeu.

Fig. 5.1 Planul de încadrare în zonă a sectorului 1701116

6. Metodele și aparatura folosită la măsurări: Măsurările de teren au fost executate cu GPS Leica GS08, Controler CS 10. Datele din teren au fost prelucrate pe calculator, cu programe specializate. Redactarea planului geometric s-a facut cu ajutorul calculatorului, cu programul MapInfo și Autocad. Calculul suprafețelor conform procedeul analitic, din coordonatele pe calculator.

7. Sistemul de coordonate: MOLDREF-99.

8. Puncte geodezice de sprijin vechi cunoscute: nu au fost folosite.

Pentru realizarea acestei lucrări au fost efectuate următoarele operațiuni:

Alegerea unei perioade optime pentru efectuarea măsurătorilor, care urmează să fie subdivizată în sesiuni de lucru;

La stabilirea sesiunii de lucru în poziționarea relativă au fost luați în considerație 4 factori:

Lungimea bazei;

Numărul sateliților vizibili;

Geometria constelației satelitare;

Raportul semnal/zgomot pentru semnalul satelitar.

A doua fază a planificării pentru observație se referă la distribuirea receptoarelor la echipe și programarea punctelor pentru fiecare echipă.

Operațiunile de birou efectuate au fost:

Calculul suprafețelor;

Redactarea planului de situație pentru terenurile existente;

Întocmirea inventarelor de coordonate;

Întocmirea inventarelor suprafețelor.

Operațiuni topo cadastrale efectuate:

În vederea întocmirii documentației s-au efectuat următoarele operațiuni cadastrale:

Documentarea inițială (studierea hărților, planurilor vechi existente din zonă);

Identificarea terenului;

Identificarea punctelor caracteristice pe conturul terenului;

Identificarea proprietarilor;

Identificarea vecinior.

Ridicarea topografică a fost efectuată în sistemul de Proiecție WGS 84. Măsurătorile au fost efectuate cu GPS Leica CS 10.

5.2 Descrierea operațiunilor efectuate pentru elaborare și actualizare a planului cadastral

Lucrările pregătitoare

În cadrul lucrărilor pregătitoare se întreprind următoarele măsuri:

obținerea de la Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru sau structurile subordonate, indicate de Agenție, a planurilor topografice și a listei coordonatelor punctelor geodezice;

analiza materialelor cartografice, proiectelor de organizare a teritoriului, materialelor de atribuire a terenurilor, de stabilire a hotarelor unităților administrativ – teritoriale, altor materiale ce conțin informații cadastrale și se păstrează în arhiva organelor administrației publice locale;

obținerea de la oficiul cadastral teritorial a copiei hărții de bază a teritoriului și a informației despre bunurile imobile, înregistrate deja în registrul bunurilor imobile din teritoriul, preconizat pentru executarea lucrărilor cadastrale;

obținerea de la primăria respectivă a informației privind statutul juridic al terenurilor, situate în perimetrul masivului de lucru și a permisiunilor pentru executarea lucrărilor cadastrale în teren;

determinarea hotarelor unităților administrativ – teritoriale și a hotarelor intravilanelor localităților și reprezentarea lor pe planul topografic în baza materialelor existente de stabilire a hotarelor unităților administrativ – teritoriale și de divizare a terenurilor proprietate publică și proprietate privată, a planurilor de organizare a teritoriului respectiv etc.

Reprezentarea hotarelor localităților pe planul topografic se va coordona cu direcțiile de stat relații funciare și cadastru desconcentrate în teritoriu.

Identificarea bunului imobil

Identificarea bunului imobil se efectuează prin compararea datelor din documentele din cadastru ce confirmă drepturile asupra bunului imobil, cu datele constatate pe teren și pe planul topografic.

Pe parcursul lucrărilor de identificare a bunurilor imobile se precizează datele despre titularul de drept, adresa fiecărui bun imobil, despre hotarele terenurilor, precum și nivelul corespunderii acestor date cu datele din documentele din cadastru ce confirmă drepturile.

Lucrările de identificare a bunurilor imobile în intravilan sunt începute de executant având la dispoziție :

copia planului topografic la scara 1:2000 ;

lista deținătorilor de teren cărora li s-au eliberat deja titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren;

lista bunurilor imobile înregistrate deja în registrul bunurilor imobile, eliberată de oficiul cadastral teritorial;

lista denumirilor de străzi.

În cazul evidențierii ne corespunderii datelor planului topografic cu datele pe teren (modificarea hotarelor, construcții noi, etc) executantul va efectua după necesitate, măsurări pe teren și va colecta date pentru actualizarea planului topografic cu respectarea normelor de conținut și precizie din Instrucțiunea privind executarea lucrărilor cadastrale).

Dacă hotarele terenului nu sunt indicate pe planul topografic, însă sunt marcate pe teren cu obiecte materiale și poziția lor coincide cu datele din documentele ce confirmă drepturile executantul introduce informația despre amplasarea hotarelor în planul topografic.

Pe parcursul executării lucrărilor de identificare a bunurilor imobile se culeg date despre starea punctelor geodezice din cuprinsul masivului, pe care urmează a fi executate lucrări cadastrale.

5.3 Descrierea aparatului utilizat la efectuarea măsurătorilor

Măsurătorile au fost efectuate cu ajutorul receptorului GPS Leica Viva Rover GS08, Controler CS10.

Acest set de aparatura nu este din cele mai scumpe dar de o precizie mare. Aceste dispozitive sunt ambalate în mod special pentru a fi utilizate în zonele în care există încredere că o să acopere semnalul GSM care este încorporat în mod expres cu un modem 3.5G Controler pe teren Leica CS10 cu GSM.

Fig. 5.2 GPS Leica Viva GS08, controller CS10

Caracteristicile receptorului GPS Leica GS08:

Receptorul modern, prin satelit GPS Leica GS08 – este o antenă inteligentă special concepută pentru a lucra în rețeaua RTK modul receptor rover. Viva GS08 include toate cele mai avansate evoluții în domeniul geodeziei, prin urmare, are o precizie ridicată, viteză de achiziție a datelor și de comunicare fiabilă cu stațiile de bază.

Aparatul are 120 de canale de comunicare pentru detectarea rapidă a datelor de la satelit și este capabil cu constelațiile cunoscute prin satelit cum ar fi GPS și GLONASS. Pentru setarea receptorului Leica Viva GS08 GPS prin intermediul controlerului în teren este integrat modulul Bluetooth fără fir.

Semnalele GPS monitorizate sunt: Glonass, SBAS, Galileo, BeDou. Moduri de măsurare RTK cu un controler de domeniu.

Precizia pozițională depinde de o serie de factori, inclusiv numărul de sateliți utilizați, geometria poziției lor, timpul de observare, precizia efemeridelor, starea ionosferei, efectelor multipath.

Precizia în timp real RTK 5mm + 0,5 ppm – în termeni de 10mm + 0,5 ppm – înălțime.

Timp de inițializare Tipic de 8 sec.

Port de comunicare: Bleutooth, USB, WI-FI.

Alimentare cu acumulator, detașabil Li-ion de tensiune a bateriei de 7,4 V și o capacitate de 2,6 Ah (1× in CS10 și 1× GS08). Timpul de funcționare continuă este de 10:00 ore, poate fi încărcată și schimbată 7 ore când se utilizează comunicația Bluetooth.

Receptorul este încorporat cu o carcasă din plastic.

Temperatura de operare de la -40˚C la +60˚.

Caracteristici Controler CS10:

Controlerul Leica CS10 este foarte comod și ușor de utilizat, are conectare la wireless, este considerat perfect pentru eficiența sa. Este conceput pentru medii extreme, confortabil în mână și ușor de utilizat pentru toate sarcinile.

Funcționeză la temperaturi de lucru -30˚C la +60˚.

Are un ecran tactil, complet iluminat,color, touch-screen, tastatură de cauciuc numercică, cu 26 de taste.

Cameră de 2 megapixeli perfect plasat pentru a face poze.

Sistem de operare Windows CE 6.0.

Tehnologie complet integrată internă fără fir (Bluetooth, WLAN, TPS radio, modem 3,5 G).

Alegerea 2 module de conectori. Modulul lemo: lemo USB și o gazdă, conector cu 7 pini; modulul power RS232, USB și o gazdă, mini USB AB OTG, conector cu 7 pini,

Stocarea datelor folosind un card SD, card CF, stick de memorie USB.

Fig. 5.3 Set GPS Leica GSO8 și Controler CS10

Opțiunea RTK GS08 este de a lucra în Rețelele de Stații Permanente de Referință (Moldpos).

Deasemenea CS10/GS08 sunt capabile de a înregistra date în format RINEX pentru post procesare. Acest echipament mai este înzestrat (Figura 5.2): cu suport pentru controler, dispozitiv de fixare suport GHT pe baston, baston telescopic din aluminiu, cablu de date usb, mini usb, baterii Li-ion, alimentator AC/DC pentru CS10, încărcător pentru baterii GEB211.

5.4. Elaborarea planului cadastral (geometric)

Coordonatele servesc pentru restabilirea planului în format digital.

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 17011160088

S088 = (84856,32+84868,67) × (183719,30-183723,01) + (84855,97+84856,32) × (183723,01-183722,13) + (84835,86+ 84855,97) × (183722,13-183727,24) + (84828,90+84835,86) × (183727,24 – 183705,19) + (84860,82+84828,90) × (183705,19+183691,35) + (84864,440+84860,82) × ( 183691,35-183704,14) =0,0903ha

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral:

1701116.088.01.001-008

S088.01 = (84856,32+84868,67) × (183719,30-183723,01) + (84852,18+84856,32) × (183723,01-183707,13) + (84864,44+ 84852,18) × (183707,13-183704,14) =207 m.p.

Fig. 5.4 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 17011160088

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116090

S090 = (84828,90+84860,82) x (183691,35-183705,19) + (84802,87+84828,90) × (183705,19-183624,03) + (84838,77+84802,87) x (183624,03-183613,19) + (84840,00+84838,77) × (183613,19 – 183617,95) + (84849,26+84844,59) × (183617,15-183632,50) + (84844,67+84849,26) × ( 183632,50-183634,53) =0,3067ha

Fig. 5.5 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 17011160090

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.089

S089 =(84812,40 + 84837,80) × (183734,23 – 183741,90) + (84806,40 + 84812,40) × (183741,90 – 183723,02) + (84831,80+84831,80) × (183723,02 – 183715,35) + (84835,86+84831,80) × (183715,35-183727,24) =0,0524ha

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.089.01

S089.01 = (84832,21+84829,39) × (183719,22-183729,01) + (84818,10+84832,21) × (183732,81-183722,75)+ (84815,19+84818,10) × (183729,01+183732,81) =151 m.p.

Fig. 5.6 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.089

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.448

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.448.01

Date adiționale despre teren/construcție:

Fig. 5.7 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.448

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.092

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.092.01

Date adiționale despre teren/construcție:

Fig. 5.8 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.092

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.094

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.094.01

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.094.03

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.094.02

Date adiționale despre teren/construcție:

Fig. 5.9 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.094

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.468

Date adiționale despre teren/construcție:

Fig. 5.10 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.468

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.236

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.236.02

Date adiționale despre teren/construcție:

Fig. 5.11 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.236

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.447

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.447.01

Date adiționale despre teren/construcție:

Fig. 5.12 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.447

Inventar de coordonate al terenului cu numărul cadastral: 1701116.095

Inventar de coordonate al consrucției cu numărul cadastral: 1701116.095.01

Date adiționale despre teren/construcție:

Fig. 5.13 Stabilirea hotarului sectorului de terenul cu numărul cadastral: 1701116.095

5.5 Întocmirea dosarului tehnic

Dosarul tehnic se întocmește în format digital și pe suport de hîrtie și va conține următoarea informație:

dosarul tehnic în format digital (format PDF):

foaia de titlu;

cuprinsul;

cererea (contractul) cu privire la executarea lucrărilor;

nota explicativă;

copia documentului ce confirmă dreptul sau alte documente;

planul /schema de încadrare a terenului;

actul de stabilire a hotarelor cu anexarea schemei stabilirii hotarelor;

schița de lucru, caietul (registrul) măsurărilor cadastrale și raportul prelucrărilor datelor geodezice;

planul geometric;

catalogul coordonatelor.

Toate documentele din dosarul tehnic se vor întocmi pe forme tipizate, fiind indicată data și locul întocmirii lor, denumirea întreprinderii, a executantului, verificatorilor și semnăturile lor.

Toate materialele întocmite în rezultatul lucrărilor se îndoseliază în dosarul tehnic, iar datele se stochează pe suporți magnetici și se prelucrează. Pe acestea se aplică etichetele de recunoaștere și identificare a masivelor de lucru la care se referă, numerele unităților cadastrale (raionul, zona, masivul, sectorul).

Dosarul tehnic întocmit pe suport de hîrtie și pe suport digital se anexează la cererea privind recepția lucrărilor cadastrale care se depune în modul stabilit, pentru recepție la Î.S.”Cadastru”.

După ce documentele au fost sistematizate și semnate executantul a întocmit dosarul cadastral care conține:

Cererea cu privire la executarea lucrărilor;

Nota explicativă;

Copia actelor asupra terenurilor (contracte de vânzare-cumpărare, titlu de proprietate);

Planul/schema de încadrare a terenului;

Schița de lucru, caietul măsurătorilor cadastrale, raportul prelucrărilor datelor geodezice;

Actul de constatare pe teren la identificarea bunului;

Studiul de formare a bunului imobil;

Planul cadastral al bunului imobil inițial;

Proiectul de formare;

Decizia de formare a bunului imobil;

Planul geometric a bunului imobil nou format;

Devizul de cheltuieli.

După întocmirea dosarului tehnic în format digital s-a fălțuit și s-a îndoseliat proiectul întocmit, și s-au numerotează paginile. În urma perfectării dosarului tehnic pe suport de hârtie conform cerințelor s-a calculat costul lucrărilor executate.

Documentația cadastrală a fost transmisă și verificată la recepție după care s-a actualizează baza de date grafice, s-a atribuit număr cadastral,s-au operat modificări în planul cadastral și în dosarul tehnic și cadastral inclusiv anularea numărului cadastral al fiecărui bun imobil inițial, s-a completat informația atributivă și se salvează informația în straturile respective în GisData cu noile modificări și numărul cadastral nou.

În urma recepției au fost stocate și prelucrate datele geodeice, și dosarul digital în arhiva electronică. Materialele au fost restituite persoanei responsabile de verificarea internă apoi materialele au fost predate în arhiva Oficiului Teritorial Cadastru, și o parte a fost eliberat solicitantului.

La eliberarea documentației solicitantului s-a verificat identitatea acestuia și necesitatea achitării suplimentare a serviciilor prestate s-a imprimat bonul de plată pentru achitarea integrală a serviciilor prestare, și s-a încasat plățile pentru serviciile prestate. S-a bifat mențiunea „Eliberat” în „SIA Cadastru”.

În continuare a fost simulată o cerere din partea domnului Mândru Gheorghe pentru elaborarea planului cadastral (geometric) pentru sectorul de teren cu numărul 1701116.090 (Anexa 1).

Concluzii

În această lucrare am parcurs toate etapele necesare întocmirii unui plan cadastral. Înaintea prezentării unui studiu de caz am considerat necesară introducerea unui capitol cu un scurt istoric al evoluției cadastrului în, noțiuni generale, definiții referitoare la cadastru. Un alt capitol se ocupă cu procedeele, metodele topografice prin care am calculat coordonatele punctelor noi.

Revenind la studiul de caz, în prima fază am studiat datele primare, am examinat datele din arhivă, datele cartografice existente. A urmat proiectarea lucrărilor care a cuprins două mari grupe:

– lucrări de teren

– lucrări de birou

În cadrul lucrărilor de teren am efectuat recunoașterea terenului în cadrul căreia am identificat punctele vechi din zonă, am ales metodele topografice cele mai adecvate, am stabilit poziția punctelor noi, am efectuat marcarea punctelor noi după care am efectuat măsurătorile topografice.

Scopul lucrării a fost întocmirea documentației cadastrale pentru Elaborarea planului cadastral, în concluzie se poate spune că întocmirea unui plan cadastral necesită cunoașterii legislației în vigoare din domeniul cadastrului și cunoașterii metodelor, procedeelor topografice prin care se poate realiza un plan cadastral.

Din analiza datelor inițiale și în urma executării lucrării topo-cadastrale am sintetizat următoarele concluzii:

Pe baza inventarului de coordonate a bunurilor imobile s-a întocmit și redactat, în sistem automatizat, planul cadastral de amplasament și delimitare a bunului imobil.

Redactarea planului cadastral s-a făcut pe calculator, utilizându-se programul de prelucrare grafică Auto-Cad 2013, calculul suprafețelor s-a realizat analitic din coordonatele pe calculator.

Schița de lucru, caietul de măsurători cadastrale, raportul prelucrărilor datelor geodezice cuprinde date primare pentru teren și date primare pentru proprietar.

Pe baza lucrărilor executate s-a întocmit următoarea documentație, pe baza căreia urmează să se efectueze înscrierea în cartea funciară:

Memoriul tehnic justificativ;

Planul/schema de încadrare a terenului;

Inventarul de coordonate;

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI, MONOGRAFII, ARTICOLE

Agenția Relații Funciare și Cadastru, Cadastru funciar al Republicii Moldova, Chișinău, 2003.

Agenția Relații Funciare și Cadastru, Cadastru funciar al Republicii Moldova, Chișinău, 2005.

Agenția Relații Funciare și Cadastru, Cadastru funciar al Republicii Moldova, Chișinău, 2008.

ARFC Direcția Standartizare Cadastru, Procedura Operațională de formare a bunurilor imobile, Document PO-10, 2012,

Badea, Ana-Cornelia., Badea G., Conceptul de sistem cadastral la nivel international.

Botnarenco, I., Cadastrul în Moldova, Editura Pontos, Chișinău, 2006.

Botnarenco, I., Consolidarea terenurilor agricole în Moldova, Editura Pontos, Chișinău, 2009.

Botnarenco, I., Cadastrul bunurilor imobile în Republica Moldova, Editura Pontos, Chișinău, 2012.

Buzu, O., Organizarea activității de evaluare, Editura Tipografia Centrală, Chișinău, 2002.

Bullard, R., Universitatea Spațiului terestru: Consolidarea terenurilor și dezvoltarea rurală, Revista Administrarea teritoriului, nr. 10, 2007.

Boș, N., Iacobescu, O., Topografie modernă, Editura „C.H.Beck”, București, 2007

Contoman, M., Stângu, I., Zaharia, A., Cadastru general, Editura Fundație Universitare “Dunărea de Jos”, Galați, 2003.

Gînju, V., Guțu, V., Cadastru bunurilor immobile: Vol I, Chișinău, 1998.

Gînju, V., Guțu, V., Cadastru bunurilor immobile: Vol IV, Chișinău, 2000.

Guțu, V., Cadastru bunurilor immobile. Evaluarea bunurilor immobile. Vol V, Chișinău, 2003.

Marian, S., Marian, S., Drept Cadastral și Publicitate Imobiliară, Editura USM, Chișinău, 2011

Onose, D., Topografie, Editura MATRIX ROM, București, 2004

Păunescu, C., Dimitriu, S., Mocanu V.,Curs GPS.

Standarde Profesionale Europene Aprobate pentru Evaluarea Proprietăților Imobiliare, Editura Tipografia Centrală, Chișinău, 2002.

Slipca, Mihaela Cecilia., Chezan Călin, I., Popescu, Cosmina A., Geodezie, Editura Solness, Timișoara, 2009.

Univeristatea Politehnică din Timișoara, Curs Tehnologii Geodezice Spațiale.

ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE

Constituția Republicii Molfova.

Codul Funciar. Legea Republicii Moldova nr.828 din 25.12.1991.

Hotărârea Guvernului nr. 48 din 19 01 2001 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la rețeaua geodezică națională;

Hotărâre Nr. 307 din 28 04 2011 cu privire la Sistemul Național de Poziționare.

Instrucțiune cu privire la înregistrarea bunurilor immobile și a drepturilor asupra lor. Nr. 112 din 22.06.2005.

Legea Republicii Moldova. Cadastru bunurilor immobile nr.1543-XV din 18.04.2002.

Legea Republicii Moldova a cadastrului bunurilor imobile Nr.1543-XIII/25.02.1998 – CAPITOLUL III Lucrările Cadastrale

Legea Nr.828/XII din 25.12.1991 – Codul Funciar al Republicii Moldova.

Legea Republicii Moldova privind organizarea administrative-teritorială a Republicii Moldova nr. 764 – XV din 27.12.2001.

Legea Republicii Moldova cu privire la proprietatea publică a unităților administrative-teritoriale nr. 523 – XIV din 16.07.1999.

Legea Republicii Moldova cu privire la register nr. 71 – XVI din 22 martie 2007.

Resurse în format electronic

http://www.cadastre.md/

http://www.arfc.gov.md/

http://ipot.md/

http://lex.justice.md/

http://geoportal.md/