Suplacu de Barcău [308600]
Suplacu de Barcău
în straie de sărbătoare
Cuprins
1. Descrierea satului
2. Semnificația Crăciunului
3. Traditii si obiceiuri
4. Mărgușa
5. [anonimizat]: Borumlaca, Dolea, Foglaș, [anonimizat]-[anonimizat]-estică a [anonimizat] 75 [anonimizat]. Are o suprafață de 4448 ha și o populație de 4522 de locuitori. La vest se învecinează cu Marca, o [anonimizat]-vest de comunele Abram și Popești.
[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a unei unități de relief mai mari: Dealurile de Vest.
Comuna Suplacu de Barcău este amplasată în zona colinară a versanților vestici a [anonimizat] o parte a bazinului hidrografic a râului Barcău. Valea Barcăului a constituit încă din cele mai vechi timpuri o zonă propice stabilirii și dezvoltării comunității.
Viaductul de la Suplacu de Barcău recent construit a fost proiectat a fi cea mai mare dintre structurile existente pe Autostrada Transilvania.
[anonimizat] 76 [anonimizat], la nord de Carpații Occidentali.
Viaductul Suplacu de Barcău este al doilea viaduct ca lungime din Europa (după viaductul Millau din Franța) și, totodată, [anonimizat]. Structura este una tradițională pe piloți având o lungime de 1,8 km și 45 de deschideri de 40 m.
Acumularea complexă Suplacu de Barcău este amplasată la aproximativ 400 m amonte de drumul național DN 19B, între localitățile Suplacu de Barcău și Porț.
Acumularea asigură suplimentarea debitelor de apă potabilă și industrială pentru orașul Marghita și prelevarea debitelor pentru alimentarea cu apă potabilă în sisteme centralizate a [anonimizat], Abram și Abrămuț.
[anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat] a fost denumit Grupul Suplacu de Barcău.
[anonimizat].
[anonimizat], celebrată de toată lumea creștină pe 25 decembrie în fiecare an.
Crăciunul, cea mai veche sărbătoare a omenirii, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].
Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului nostru Isus Hristos este prin excelență sărbătoarea familiei, a bucuriei, a [anonimizat] a păcatului, aducându-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Vestea Nașterii Domnului este un motiv de bucurie mare pentru toți cei care o primesc cu credință, o bucurie duhovnicească pe care ne-o dăruiește nouă Dumnezeu Tatăl în Fiul Său, Hristos Mântuitorul, prin lucrarea Sfântului Duh, în Biserică și în sufletele credincioșilor. Bucuria credinței se intensifică și se statornicește prin rugăciuni fierbinți, prin pocăință și iertare de păcate, prin eliberarea de patimi, prin cuvântul bun și prin fapta cea bună, prin viață curată și iubire sfântă.
Sunt zone în țară unde tradiția Crăciunului încă se păstrează cu sfințenie și se transmite nealterată, din generație în generație. Oamenii de la sate au obiceiuri specifice de la care nu se abat, de aceea, în prag de sărbători, auzim de tradiții și superstiții de care mulți dintre noi n-au auzit niciodată.
Timp de patruzeci de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în ziua de Crăciun. Tăierea porcului în ziua de Ignat, la 20 decembrie, este un moment important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul, sângeretele și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun.
Un simbol foarte cunoscut sărbătorilor de iarnă este bradul de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului și a casei cu crenguțe de brad este un obicei așteptat de cei mici. Prin forma sa triunghiulară, bradul simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnifică bogăția și cunoașterea, ca și pomul sacru din Grădina Edenului.
Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viața unui om: botezul, căsătoria și înmormântarea; fiind considerat aducător de noroc, viață lungă, prosperitate și fertilitate, motiv pentru care oamenii își împodobesc toată casa cu crenguțe de brad.
În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini, atât în mediul rural, cât și urban, odată cu așteptarea în seara de Ajun a lui Moș Crăciun. Copiii știu că Moș Crăciun aduce cadouri mai multe celor care au fost foarte cuminți. Acesta este și astăzi un argument foarte serios și este o motivație puternică pentru copii, care se străduiesc să devină mai cuminți, mai harnici și mai ascultători pentru ca să primească mai multe daruri.
Postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului oferă creștinilor posibilitatea curățirii duhovnicești. Acesta închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moise și postul patriarhilor din Vechiul Testament. În ziua Sfântului Apostol Filip, adică pe 14 noiembrie, este Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, care începe la 15 noiembrie și se termină la 25 decembrie.
Postul face parte din mijloacele de cultivare și desăvârșire ale sufletului, fiind inseparabil de alte virtuți și acte creștinești, ca de exemplu: rugăciunea, căința, smerenia sau milostenia. El slăbește, atenuează sau chiar stinge puterea patimilor și a instinctelor, constituind o formă sau un auxiliar al sârguinței continue spre desăvârșire. Numai atunci este postul desăvârșit, când abținerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute și progres spiritual, cu încordarea voinței spre purificarea sufletului, spre alungarea gândurilor și a dorințelor păcătoase, spre înfrânarea de la răul moral, adică păcatul.
An de an, Postul Nașterii Domnului ne pregătește duhovnicește pentru a putea cunoaște și sărbători venirea Pruncului Hristos pe pământ. Pentru a-L primi și recunoaște pe Domnul care vine, avem nevoie de daruri pe care postul, acest „tămăduitor al sufletelor”, ni le aduce: unora ne liniștește mânia, altora ne redă înțelepciunea; unora ne trezește dorința de rugăciune sau ne redă curăția în gânduri, altora ne pune frâu și măsură limbii; unora ne întoarce privirile care se îndreaptă cu curiozitate înspre ceilalți, învățându-ne să ne amintim propriile noastre greșeli; altora ne împrăștie încet, încet întunecimea și ne ridică vălul în care păcatul și nesimțirea față de Dumnezeu învăluie sufletul lăsându-ne să-L vedem, cu mintea și cu inima, duhovnicește. Postul ne pregătește pentru a ne deschide inima către Hristos care vine să viețuiască printre oameni și să ia chip în noi.
Slujba săvârșită pe pământ de păstorii sufletești ai Bisericii lui Hristos se unește cu Slujba cerească săvârșită necontenit de către îngeri în ceruri. Sfântul Evanghelist Luca ne istorisește că, la Nașterea Domnului, împreună cu îngerul binevestitor, s-a mai arătat păstorilor și “deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui. ” (Luca 2: 13-14).
După cum odinioară îngerii și păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Nașterea Domnului nostru Isus Hristos “cu bucurie mare”, ca fiind o minunată lucrare cerească împlinită pentru mântuirea oamenilor, așa și astăzi, copiii și tinerii, asemenea îngerilor, și preoții, păstori ai comunităților de creștini, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc în Ajunul Crăciunului Nașterea Domnului, din casă în casă, iar apoi se întorc la Casa Domnului, în Biserică, să slăvească și să laude împreună, cu mare bucurie, taina Nașterii Domnului, iubirea milostivă și minunată a lui Hristos pentru oameni. Astfel, pe lângă aspectul liturgic – sacramental – al sărbătorii Nașterii Domnului există și o dimensiune populară, a datinilor străbune, fiecare zonă a țării noastre având tradiții populare specifice, a căror varietate reflectă multiplele posibilități și forme de laudă aduse lui Dumnezeu. Dintre acestea cele mai răspândite forme populare de sărbătorire a Nașterii Domnului nostru Isus Hristos sunt colindele.
Tradiții și obiceiuri
Una dintre cele mai răspândite datini la români, din Ajunul Nașterii Domnului, denumit și Ajunul Crăciunului, este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri și cântece. În ajunul Crăciunului există obiceiul de a se merge la colindat. Colindele sunt cântece tradiționale formate din urări de bine și belșug pentru toți cei ce le ascultă.
Astfel, începând cu noaptea de 24 spre 25 decembrie, de la miezul nopții și până la revărsatul zorilor, ulițele satelor răsună de glasurile colindătorilor, costumați în portul tradițional specific fiecărei zone, care urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire și prosperitate în anul ce vine și de la care primesc daruri.
Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, cu Steaua, cu Viflaimul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român.
La această sărbătoare sfântă, toți creștinii își reîmprospătează sufletul cu amintirile copilăriei, revenindu-le în minte zăpezile bogate și prevestitoare de rod îmbelșugat, colindele și clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de Crăciun, toate acestea creând o atmosferă de basm, liniște sufletească și iubire.
Primii colindători sunt întotdeauna copiii. Repertoriul lor cuprinde colinde vechi, dintre care amintim:
Aseară, pe-nserate…
Aseară pe-nserate,
Fecioara Maria,
Din Viflaim cetate
Călătorind venea.
Și fiind obosită
Lăcaș își căuta,
Și-n Viflaimul mare
Nimenea n-o lăsa.
Atunci Sfânta Fecioară
Din Viflaim ieșea,
Și-n trif, într-o poiată,
Cu dobitoace-n ea.
Și între dobitoace,
Pe fânul cel stufos,
O, preasfânta fecioară,
Născuse pe Hristos!
Micuțul Isus plânge
Maică-sa-L legăna!
Nu plânge, o, Isuse
Căci tu cunoști lumea!
Căci lumea asta mare,
Prin Tine s-a zidit;
Prin Tine și prin Tatăl
Și Dumnezeu cel Sfânt!
Răsună înspre seară,
Al clopotelor cânt,
Căci vine, vine iară,
Isus pe-acest pământ.
El vine-n leagăn verde
De îngerași purtat,
Să scape lumea asta
De rău și de păcat.
La fiecare casă
Se-aud colindători,
Colinda lor frumoasă
Răsună pâna-n zori!
O, ce veste minunată!
O, ce veste minunată!
Din Viflaim ni se-arată!
Astăzi s-a născut
Cel făr de-nceput
Cum au zis prorocii!
Pe când Iosif cu Maria,
Săvârșind călătoria,
Într-un mic sălaș,
Lâng-acel oraș,
S-a născut Mesia!
Păstorii văzură-n zare,
Din cer, o lumină mare!
Ei Îl preaslăveau,
Îngerii cântau
Și cu toți se bucurau!
Pe Fiul în al Său nume,
Tatăl L-a trimis în lume,
Să se nască
Și să crească,
Să ne mântuiască!
Moș Crăciun!
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți;
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți.
Moș Crăciun, Moș Crăciun !
Din bătrani se povestește,
Că-n toți anii negreșit,
Moș Crăciun pribeag sosește
Niciodată n-a lipsit!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
Moș Crăciun cu plete dalbe,
Încotro vrei s-o apuci?
Ți-aș canta Florile dalbe,
De la noi să nu te duci!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
În seara de Crăciun, copiii merg în grupuri restrânse la colindat, de obicei la apropiați, la rude, la vecini, fiind primiți cu drag în fiecare an. Colindătorii sunt întotdeauna primiți în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper gazdei și familiei acesteia. Aceștia sunt serviți cu dulciuri, fructe, prăjituri, fiind răsplătiți de către unii consăteni și cu bani pe care la sfârșitul colindatului îi vor împărți între ei. În anii trecuți, colindătorii erau răsplătiți și cu nuci.
De la intrarea postului, copiii și feciorii fac repetiții de doua-trei ori pe săptămână, pe rând, pe la fiecare acasă, pentru a învăța rolurile și colindele specifice fiecărui obicei. În această perioadă își pregătesc și costumele cu care se vor îmbrăca în seara de Ajun. De asemenea, repetiția de duminica e obligatorie pentru toți colindătorii. Costumele pentru Stea și Viflaim sunt pregătite din timp de către copiii și tinerii care urmează a colinda.
În Ajunul Crăciunului umblă pe străzi Steaua dusă de îngeri. Copiii, în special, sunt cei care poartă vestea Nașterii Domnului într-un fel mai deosebit: asemeni Magilor care-l căutau mergând după Steaua Sa. În România obiceiul umblatului cu Steaua este practicat în toate zonele fără deosebiri semnificative.
Evocând momentul când, la nașterea lui Isus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii – câte trei, ca cei trei magi – merg din casă în casă pe ulițele satului cântând colindul „Steaua sus răsare…”:
Steaua sus răsare…
Steaua sus răsare
Ca o taină mare;
Steaua strălucește
Și lumii vestește,
Și lumii vestește!
Că astăzi Curata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria
Naște pe Mesia!
Naște pe Mesia!
Magii cum zăriră,
Steaua și porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază;
Pe Hristos să-l vază!
Și dacă porniră
Îndată-L găsiră,
La Dânsul intrară
Și se închinară;
Și se închinară!
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite,
Luând fiecare
Bucurie mare,
Bucurie mare!
Care bucurie
Și aici să fie,
De la tinerețe
Pân-la bătrânețe,
Pân-la bătrânețe!
Stelarii, copii mai mici sau mai mari, sunt îmbrăcați în costume populare sau în costume albe cu panglici multicolore, uneori având coifuri asemeni magilor cu numele personajelor biblice.
Steaua este reprezentată fizic printr-o stea, pe schelet de lemn. Aceasta are 4-5-6-8 colțuri, iar între colțuri stau întinse lanțuri de hârtie colorată. În centrul stelei stă o icoană de hârtie cu Nașterea Domnului, Fecioara cu Pruncul sau numai Isus.
Odată ajunși la casa gazdei, copiii care umblă cu Steaua cântă la poartă, la fereastră, la ușă sau în casă, iar pentru străduința lor sunt răsplătiți cu colaci, mere, nuci, iar în unele părți chiar și cu bani.
După colindatul copiilor și Stelei, urmează Viflaimul. Viflaimul reprezintă o scenetă de teatru popular, în care apar mai multe personaje biblice care au legătură cu momentul Nașterii Domnului. Astfel, în Viflaim apar următoarele personaje: Irod, îngerul, ciobanul, cei trei crai de la răsărit, soldatul și popa. Îngerul este personajul care întreabă stăpânul casei dacă îi primește la colindat. După ce gazda își dă acordul, intră în casă îngerul, popa, soldatul, ciobanul și Irodul. Viflaimul și craii rămân afară până când sunt chemate înăuntru de soldat.
Viflaim!
Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeule, răsărit-ai lumii, lumina cunoștinței. Că-ntru dânsa ceea ce serveau stelelor, de la stea s-au învățat; să se-nchine Ție, soarelui dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, mărire Ție!
Înger: Scoală, ciobane, nu dormi!
Că somnul nu ți-a folosi!
Să mergem la Viflaim în grabă
Căci păstorii ne întreabă;
Căci acolo vei afla
Că s-a născut Mesia!
Dacă nu mă crezi pe mine,
Iată steaua care vine!
Cioban: O, ciudat vis am visat.
De-ndată ce m-am culcat!
Parcă cerul s-a aprins,
Să mergem că nu e vis!
Soldat: Preaputernice și mare împărate,
Faima s-a lățit!
Trei crai de la răsărit
Au pornit în grabă
Și pe cine întâlnesc în cale întreabă:
-Nu știți unde s-a născut
Un crai mare, de curând?
Dar să răspundă la această întrebare
Nimeni nu este în stare!
Irod: Mergi de-i caută și-i cheamă
Ca să deie aicea seamă!
Cine sânt? De unde?
Ce caută? Pe cine?
Prea-și lua voie de la mine
Aici, într-al meu pământ!
Soldat: Fraților și regi măreți,
Vă rog să binevoiți
Să faceți puțină osteneală,
Până la împăratul Irod,
Unde s-a strâns mult norod,
Pentru-a voastră socoteală!
În acest timp, Craii intră în casă împreună cu Viflaimul.
Irod: Cine sânteți voi?
De unde veniți?
Și unde călătoriți?
Crai Baltazar: -Eu sânt Craiul Baltazar!
De la răsărit,
Care prin stea am cunoscut
Că s-a născut Hristos!
Merg și eu la Viflaim
Să mă închin Lui!
Crai Melchior: -Eu sânt Craiul Melchior!
De la răsărit,
Care prin stea am cunoscut
Că s-a născut Hristos!
Merg și eu la Viflaim
Să mă închin Lui!
Crai Gașpar: -Eu sânt Craiul Gașpar!
De la răsărit,
Care prin stea am cunoscut
Că s-a născut Hristos.
Merg și eu să mă închin Lui!
Domnul domnilor!
Împăratul împăraților!
Dar tu, ce mare împărat ești?
În acest timp, Craiul Gașpar ridică sabia și se îndreaptă spre Irod, care-i răspunde astfel:
Irod: -Eu sânt Irod împărat
Care pe cal am încălecat!
Sabia în mână am luat,
În Viflaim am intrat;
Paișpe mii de copii mici am tăiat
De tot pământul s-a cutremurat!
Popa: -Dar mai bine mă ascultă:
Să nu faci tăiere cruntă!
Irod: -Tăiere, tăiere,
Groaznică tăiere!
Popa: -Lasă,
Să nu fie tăiere!
Să fie numai părere!
Că sfatul meu acesta este:
Să te lași de-acea poveste!
Înger: -Eu sânt Îngerul lui Dumnezeu,
Ascultați ce vă spun eu!
Ca să nu dați prin cetate
Ce să dați prin altă parte!
Ca nimic Irod să știe
De dulcele vostru Mesie!
Că cel ce și-a pus gând rău,
Să-l omoare pe Fiul lui Dumnezeu!
În timp ce toți colindă, Irod stă cu capul plecat, cei trei crai ținându-și săbiile deasupra capului acestuia.
Of, Irod, de tiran mare
Ce-ai hotărât prin urmare;
Ca să faci groaznice munci
Și să faci cruzimi din prunci;
Fire-ai rău și blestemat,
Câine turbat și spurcat!
Pentru ce să-i pedepsești,
Pe mame de fii să-i lipsești!
Căci Creatorul cerului,
Nu lasă pofta împlinit
Pe Irod să-l prăpădim,
Pe Irod să-l prăpădim!
Irod: Nu ți-e frică de făimare
Dau cuțitu-n paloș tare;
Ce poți ca să figurezi,
Capu ca să ți-l ratez!
Colindă iar împreună toate persoanjele astfel:
Săltați câmpuri și livezi:
Hristos s-a născut!
Hristos s-a născut!
Domnul Domn pentru noi s-a făcut!
Bucurie neîncetată nouă ne-a adus!
Bucurie neîncetată nouă ne-a adus!
Ciobanul: -Nu știu ce picior de porc fierbe aici în oală pe foc?
Nu știu ce gândește, de nu clocotește!
Cu hireanu l-om unge,
Cu furcuța l-om împunge;
Sus la masă l-om ridica
Și cu toții l-om mânca!
Toți: -Ai, da bun ar fi!
Iar colindă împreună:
Noi acum ortacilor,
De voinici, bunilor,
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
Astăzi s-a născut Hristos,
Mesia, chip luminos!
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
Nu s-a născut în palate,
Nici în curți prea dezvoltate;
Ci smerindu-se pe sine
S-a născut într-o poiată!
În Viflaim iudeii,
Unde cântau îngerii!
Îngerii frumos cântau,
Heruvimii lăudau!
Îngerii frumos cântau,
Heruvimii lăudau!
Îngerul: -Acest praznic luminat,
Noi cu drag l-am așteptat!
S-auzim îngeri cântând
Și o stea călătorind.
Îngerii ne-aduc veste bună
La toți oamenii împreună!
Toți: -S-aveți folos
De nașterea lui Hristos!
Mărgușa
Dacă primii colindători din seara de Ajun sunt cetele de copii, urmând Steaua și Viflaimul, Feciorii satului sunt întotdeauna așteptați de familiile din sat, mergând din casă în casă, aceștia încheind seara și colindând până înspre dimineață pe ulițele satului.
În ziua de 24 decembrie, Feciorii satului se întâlnesc la biserică. Odată ajunși la biserică, colindă câteva colinde, preotul rostind apoi o rugăciune de binecuvântare pentru ei și pentru familiile care îi vor primi. De la biserică, Feciorii se duc la intrarea în sat, de unde se începe întotdeauna colindatul.
Primii colindători care intră în curtea gazdei și întreabă dacă sunt primiți cu vestea cea bună a Mântuitorului sunt cetele de copii. După aceștia, urmează copiii cu Steaua și cu Viflaimul. Ultimii colindători din seara de Ajun sunt Feciorii satului.
Prima dată intră în curtea sătenilor cel mai tânăr fecior, strigă stăpânul casei și îl întreabă dacă primește Feciorii la colindat. După ce gazda își dă acordul, Feciorii intră în casa gazdei.
Dacă este trecut de miezul nopții, colinda cu care intră Feciorii în casă este:
Și ne lasă gazdă-n casă
Florile dalbe!
Că deseară tot p-afară!
Florile dalbe!
Ne picură picurile
Florile dalbe!
De la toate streșinile!
Florile dalbe!
Până la miezul nopții se intră în casă cu următoarea colindă:
Colinda de intrare
Fă-te gazdă, vesel bun,
Hoiler flori dalbe de măr!
Căci vin junii lui Crăciun!
Hoiler flori dalbe de măr!
Toți cântând și colindând
Hoiler flori dalbe de măr!
Pe Dumnezeu lăudând!
Când colindătorii intră în casă, gazda stă în fața mesei plină cu bucate alese întotdeauna în semn de respect și de întâietate. După colinda de intrare, chizeșul, adică persoana care organizează toată activitatea de sărbători, întreabă gazda casei:
-No, jupânu nost, gazda cășii, care corindă a fi?
La fiecare casă se cântă doar o colindă, în funcție de alegerea gazdei. Gazda poate alege una din următoarele colinde simple sau pe grupe învățate de către Feciori.
Colindele simple, interpretate de către Feciori și acompaniați de către muzicanți sunt: Ce vedere minunată, Trei crai, Astăzi Tatăl, Tatăl nostru, Nașterea Ta, Hristoase, Aseară pe-nserate și Dulaș mare. Dacă gazda alege o colindă simplă, Feciorii cântă așezați în ordinea intrării în casă.
Ce vedere minunată!
Ce vedere minunată,
Lângă Viflaim se arată,
Cerul strălucea,
Îngerii veneau,
Pe-o rază curată!
Păstorilor din câmpie
Le vestește-o bucurie,
Că-ntr-un mic sălaș
Lângă acel oraș
S-a născut Mesia!
În coliba păstorească
Vrut-a Domnul să se nască!
Fiul Său cel sfânt,
Nouă pe pământ,
Să ne mântuiască!
Păstorii cum auziră,
Spre lăcașul sfânt porniră,
Unde au aflat
Prunc prealuminat
Și Îl preamăriră!
E Isus, Păstorul mare,
Turmă ca El nimeni n-are!
Noi îl lăudăm
Și ne închinăm
Cu credință mare!
Trei crai!
Trei crai de la răsărit
Cu steaua au călătorit
Și-au mers după cum cetim,
Până la Ierusalim!
Ș-acolo când au ajuns,
Steaua-n nori li s-a ascuns
Și le-a fost a se plimba,
Prin oraș a întreba:
-Nu știți unde s-a născut
Un Crai mare de curând?
Iară Irod împărat,
Auzind, s-a tulburat.
Pe crai grabă i-a chemat
Și-n taină i-a întrebat
Zicând: -Mergeți de-l aflați
Și veniți, mă înștiințați!
Să merg să mă-nchin și eu
Ca unuia Dumnezeu!
Ispitindu-i, vru setos,
Ca să-l afle pe Hristos.
Craii dacă au plecat,
Steaua iar s-arătat!
Și-au mers până la stătut,
Unde era Pruncul născut.
Pe Hristos dac-au aflat,
Foarte mult s-au bucurat!
Cu daruri s-au închinat
Ca la un mare împărat!
Craii dacă au purces,
Pe altă cale au mers,
Precum le-a fost lor și zis,
Îngerul noaptea prin vis.
Iară Irod Împărat,
Auzind ce s-a-nșelat,
Foarte rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit.
Și-n Viflaim a intrat,
Mulți coconi mici a tăiat,
Pân la paisprezece mii
De prunci, mărunței copii.
De doi ani și mai în jos
Ca să-l taie pe Hristos!
Of, tirane, crunt Irod
Mori în blestem, de norod,
Nefiind el bucuros
De nașterea lui Hristos!
Gazda alege colinda: dacă alege o colindă care se cântă pe grupe, feciorii se aranjează pe grupe, altfel rămân așezați în ordinea intrării lor în casă.
În funcție de timbrul lor vocal, Feciorii se așează pe grupe, fiecare grupă având de cântat un text diferit, finalul cântecului fiind de obicei interpretat de toți. Dacă stăpânul casei are fete de măritat, se interpretează Corinda Fetei. La această colindă, feciorii se așează în trei grupe:
Corinda Fetei
Grupa I:
Merge-și fata la fântână,
Luminioasă d-ochii țâ-s negri,
La fântâna prin grădină!
Grupa II:
C-on șuștar galbăn la mână
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Da pă șuștar d-apucară.
Grupa III:
Sus la nori îl d-aruncară,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Și napoi să dănturnară.
Grupa I:
Mărs acasă scrisă-i masă,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Vălelele maica mele!
Grupa II:
Ciudă mare ce văzui,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Doi boieri bătând pă boi.
Grupa III:
Vălelele, fiica mele,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Slută iești, bolundă iești!
Grupa I:
Nu-s boieri bătând pă boi,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Ce sânt pețitori datori!
Grupa II:
Vin la mine, cer pă tine,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Ceruși multe lângă tine!
Grupa III:
Ceruși plug cu patru boi,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Io le făgădui doar doi.
Grupa I:
Da lâng-asta, ce-or mai cere?
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Ceruși turma jumătate!
Grupa II:
Io le făgădui-i o parte,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Da lângă asta ce-or mai cere?
Grupa III:
Ceruși murgu dân grăjduțu,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Murgu trabă dănșeuat;
Grupa I:
Dănșeuat și dănfrâuatu
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Și dă drum bine gătat!
Grupa II:
Că dacă ne-om da rădile,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Murgu ni s-a ciumpavi!
Grupa III:
Trabă murgu potcovitu,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Cu potcoave dă colac.
Grupa I:
Și cu cuie dă oțălu,
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Și pășească mănănțălu!
Toate grupele:
Și tu, fiică, te gândește
Luminioară d-ochii ți-s negri,
Și corinda ne-o plătește!
Gazda casei pune pe masă banii și un colac cu care plătește colinda. Mulțumitorul se îndreaptă spre masă și mulțumește gazdei pentru colac și pentru bani.
Mulțumitor
Toți feciorii satului stați și mă ascultați: vedea-v-aș ospătați de coaste, de cărnați, de găină friptă c-a fi mai primită, de cocoș piperat, la cei de-afară uochii le-o zburat.
Jupânu gazda cășii ne-o dăruit cu un colac mândru și frumos, dăruiască-l Dumnezeu, în față dă masă, ca să zicem cu toții că Dumnezeu Sfântul cu toată familia din casă mulți ani fericiți cu sănătate să trăiască!
Nouă nu ni se pare că-i un colac mândru și frumos, nouă ni se pare că-i un stoc, cu tot. Cu tot nu poate fi că nici între feciorii satului bună dă izbândă n-ar mai fi, în țepe înțăpa-v-ați în paie împedeca-v-ați în pleve uochii scoate-v-ați!
Dar gazda cășii prinseră doișpe cete de fete cu niște țoluri dă feciori cu fere încârlibate la vârf ca niște dinți dă veveriță.
Mărsără la holdă și tăiară din mănunchi în snop, din snop în cruce și puseră hop la un loc cât o piele dă vidră.
Acolo se întâlni cu cheleben mișto și felezen mișto două lemne hodrolemne amar și mișel dă acolo că cine le face în rău loc și le baje că nici o muncă bună nu mai face că lemnele fac topo-lopo, grâu face turu-buru toți feciorii satului și țuce totu în afară dă mine și gazda cășii.
Rost țâganu nost!
Da încă jupânul gazda cășii ne dărui cu niște banii mândrii și frumoși, dar nouă nu ni se pare ca sânt niște bani mândrii și frumoși, nouă ni se pare că-i o chibără fără bani. O chibără dă bani nu poate fi că nu îi așa că nouă ne pare că vouă vă pare mărgând sara la moară cu o botă susuoară și cu alta hois după tine și te aperi dă câine, că să coată cu trudă și cu muncă multă. Jupânul gazda cășii fuseră cuminte ca și mai-nainte prinseră 12 cai fitincai la o căruță dă scai cu diaplele dă mălai, ruda dân caș dulce că mai bine s-a duce, că pinghe merge, acolo nădăjhe.
Mărsără pă la Baia Sprie pinde mâța scrie, mărsără pă la Baia Nouă pinde mâța ouă. Acolo boierii nu erau acasă, numa niște copii cotofii, cu mațăle încâlcite, cu picioarele sucite, cu gura prin tindă, cu picioarele prin grindă.
-Mă copii, coțofii, faceti-ne banii că dă nu ni-ți face banii vom da la țară și fiți dă ocară și la lume și vă puie nume.
-O, gazda cășii, nu ne da la țară și fim dă ocară, nici la lume și se puie nume, că ț-om face bute dân nouășpe sute mai vârtos și mai dă multe.
Tăt cioncăne, boncăne, tă pă bani face până burțile umple.
Gazda cășii nu știe ce să facă dă buda mar, băgă o mână soponită cât o tânjauă pălită cole într-un cozlău și ne dărui cu ăștia bani mândri și frumoși în fața dă masă ca să zicem cu toții ca Dumnezeu sfântul cu toată familia din casă mulți ani fericiți cu sănătate să trăiască!
După ce mulțumește gazdei, mulțumitorul îi dă colacul colacioșului și banii chizeșului. După rolul mulțumitorului, feciorii iau la danț fetele din casă și nu în ultimul rând pe găzdoaică.
După un danț, două, chizeșul mulțumește gazdei și îi invită la danț în 26 și 27, a doua și a treia seară de Crăciun.
La ieșirea din casă, Feciorii satului interpretează următoarea colindă:
Colinda de ieșire
Și-aici fură oameni buni
Florile dalbe!
Că bine ne-o dăruitu
Florile dalbe!
Dăruiască-i Dumnezeu
Florile dalbe!
C-un colac mare de grâu!
O altă colindă specifică satului Suplacu de Barcău și interpretată de Feciori în seara de Ajun este Dulaș mare:
Dulaș mare
Dulaș mare, mare, mare,
Mare, mare, margini n-are,
Corindele!
Marjinile-ș bat munțâle,
Tăt prin brazi și prin coline,
Corindele!
Legănaș din păltinașu…
Dar în leagăn cine șede?
Corindele!
Ie și șede fiica gazdă;
Da lucruțu ce-ș lucrează?
Corindele!
Totuși scrie și-alpistrește,
Haină nouă-și curuiește,
Corindele!
Mâneci largi tătâne-său,
Guler nou frătiuțu-său,
Corindele!
Și noi fiică când ne-om duce,
P-inde-ș bat în vârfurele,
Corindele!
Și răsară hoi sorile!
Corindele!
Și noi fiică ț-om d-aduce
Cununeaua soarelui
Corindele!
Cununea-te-ai cununale,
Cu dân sat cu domna sale,
Corindele!
Și colac ce ț-o rămasu
Fie-ți frică dă nănașu!
O altă colindă colindată de Feciorii satului pe grupe în seara de Ajun este Colo jos.
Colo jos
Grupa I:
Colo jos, colo-i mai josu,
Josu-i câmpu me săcăciosu,
Corinde-me domne!
Grupa II:
Nici-i dumbră me, nici îi frunză,
Numai lemnu me dân fântână,
Corinde-me domne!
Grupa III:
Dumnezeu își me cuvântale,
Care sfânta me lui s-aflale,
Corinde-me domne!
Grupa III:
Să scoborâi me fântânale,
Sfânt Ilie își me cuvântale,
Corinde-me domne!
Grupa I:
Ia io domne me m-oi d-aflale
S-oi scoborî me fântânale
Corinde-me domne!
Grupa II:
Da cu ce oi me scoborâle?
Cu d-aur și me cu a-arjintu,
Corinde-me domne!
Grupa III:
Da cu ce oi me dăngrădile?
Cu nuiele me dân truntele?
Corinde-me domne!
Grupa I:
Și cu pari din me molid verde;
Dar în juru-i me ce fântână!
Corinde-me domne!
Grupa II:
Mândru-i pomu me dă-nfloritu,
Da la umbra me pomului,
Corinde-me domne!
Grupa III:
Scrisă-i masa me domnului,
Prejur masă me sânt scaune,
Corinde-me domne!
Grupa I:
Da pă scaun me cine șede?
Ie și șede me Maica Sfântă!
Corinde-me domne!
Grupa II:
Da lucruțu me ce lucrează?
Totuși scrie me ș-a-numește
Corinde-me domne!
Grupa III:
D-ajunsuri dă me judecată,
Să judece me sufletele,
Corinde-me domne!
Grupa I:
Tot trupul cu me sufletului,
Sufletul din me grai grăiește
Corinde-me domne!
Grupa II:
Fire-ai trupe me blăstămatu
Și locul ce me ț-ai cotatu!
Corinde-me domne!
Grupa III:
Ce-ai cotatu me ț-ai d-aflatu!
Ce-ai gânditu me ț-ai găsitu!
Corinde-me domne!
Toți Feciorii:
Și te-ntoarce me cruce masă,
Ș-ai fi gazdă me sănătoasă,
Cu corinda noastră!
Colinda Crăciunului, care trece în revistă tot parcursul Nașterii lui Isus, colindată numai de Feciorii satului este Mărgușa.
Feciorii satului se întâlnesc la biserică unde colindă, preotul rugându-se pentru ei și pentru familiile care-i vor primi să ducă vestea bună a Nașterii Domnului. De la biserică, pornesc la colindat de la intrarea în sat până la capătul satului, din casă în casă, la toți oamenii care-i primesc.
Aceștia își întrerup colindatul la miezul nopții când merg toți la biserică la slujba Nașterii Mântuitorului, alături de toți credincioșii.
În ziua de Crăciun toți credincioșii merg la biserică pentru a prăznui nașterea Domnului Isus Hristos. Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Isus Hristos este prin excelență evenimentul din istoria omenirii care aduce cea mai mare bucurie în sufletele și în casele credincioșilor. Dacă la Paște bucuria vine după o săptămână de tristețe din cauza patimirilor îndurate de Domnul nostru Iisus Hristos, Crăciunul nu este umbrit de nicio urmă de tristețe și este trăit din plin ca sărbătoare a bucuriei de copii și de părinți deopotrivă. Izvorul bucuriei noastre este însuși Dumnezeu, care nu a îngăduit ca neamul omenesc să rămână chinuit de diavol pentru totdeauna și ne-a trimis un Mântuitor, chiar pe Fiul Său, făcut om, ca toți cei ce suntem asemenea Lui să fim ridicați împreună cu El la ceruri. Coborârea lui Dumnezeu pe pământ prin Fiul Său este manifestarea în planul văzut a iubirii milostive a lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne învață că la baza întrupării Fiului lui Dumnezeu stă iubirea, atributul principal al lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne învață în ziua de Crăciun că adevărații Săi fii trebuie să dea dovadă de dragoste frățească și de smerenie: dragoste după modelul Său, care a binevoit a trimite în lume pe Fiul, fără a se gândi numai la Sine și fără a păstra dragostea închisă în Sine, ci deschizându-o spre oameni; iar smerenie, dupa modelul Fiului, Care, deși Dumnezeu după fire, nu a refuzat să se facă și om, ci a coborât la făpturile căzute, asemenea robului, ca să-i ridice pe toți împreună cu El la Împărăție.
Momente de bucurie oferă oamenii de Crăciun prin vestirea Nașterii Domnului din casă în casă. Cei care colindă se aseamănă îngerilor și aduc bucurie în casă. Așa se explică faptul că obiceiul colindatului a reușit să treacă în al treilea mileniu de existență fără a-și pierde valoarea, pentru că fiecare an reprezintă un „astăzi” continuu, iar pruncul Hristos se naște în inimile noastre de fiecare dată, aduce mereu bucurie oamenilor și le reîmprospătează nădejdea veșniciei.
Sărbătoarea Crăciunului ne deschide sufletele pentru a dărui și a primi iubire. În jurul bradului și al mesei festive se reunește toată familia. Cu mic, cu mare, împărtășim bucuria Nașterii Domnului.
După slujba de la biserică, Feciorii continuă obiceiul colindatului de unde au rămas până la ultimul sătean. Cât timp are loc slujba Nașterii Domnului, muzicanții servesc cina la unul dintre feciori acasă.
Mărgușa
Grupa I:
Hoi mărguș petrecui Domne,
Me doi doi drumarăi,
Mehoi corinde me,
Drumari cine sânt.
Grupa II:
D-una-i Maica Sfântă-i Domne,
Me cu Sfantu Iosifu
Mehoi corinde me
Prindeș cam merjele!
Grupa III:
Bun drum să făcele Domne.
Me sara-i d-ajunjele,
Mehoi corinde me
Sara-i dântr-Ajun.
Grupa I:
Maica-și cuvântale Domne
Me blem Iosive blem
Mehoi corinde me
Că dor ni d-ajuns.
Grupa II:
Curțâle Crăciunu-i Domne
Me maica-și cuvântale,
Mehoi corinde me
Crăciune stăpân!
Grupa III:
Sălaș da ne-ai dale Domne
Me Crăciun cuvântale!
Mehoi corinde me
Io pote voi dale;
Grupa I:
Dar sălaș cam greu îi Domne
Me totuși că voi dale,
Mehoi corinde me
Iesle boilor;
Grupa II:
Grajdu cailor îi Domne,
Me maica-și pricepele,
Mehoi corinde me
Nacolaș merjele!
Grupa III:
Sălaș își făcele Domne
Me dân cât își putele
Mehoi corinde me
Noapte la do vreme!
Grupa I:
Pă maica ajunjele Domne
Me niște munci cam grele
Mehoi corinde me
Sa nască fiul.
Grupa II:
Fiul nu-l naștele Domne
Me dă pripuri dă friguri,
Mehoi corinde me,
Da rosuri dă cai.
Grupa III:
Dă sunet, dă frâuri Domne,
Me maica-și cuvântale;
Mehoi corinde me
Blem Iosife blem.
Grupa I:
Caii și-i lăsămu-i Domne
Me și să-i blăstămămu
Mehoi corinde me
Să n-aiba sațău!
Grupa II:
Numa odată-n anu-i Domne
Me ziua dă ispasu
Mehoi corinde me
Vreme cam d-un ceas;
Grupa III:
Și-atunci nici atuncii Domne
Me maica-și cuvântale
Mehoi corinde me
Iesle boilor.
Grupa I:
N-acol-aș mergele Doamne
Me sălaș își făcele
Mehoi corinde me
Me din cât își putele.
Grupa II:
Noapte la do vreme Domne
Me pă maica-o ajunjele
Mehoi corinde me
Niste munci cam grele.
Grupa III:
Sa nască Fiului Domne
Me Fiul sfânt năștele
Mehoi corinde me
Ca do floricele!
Grupa I:
Boi-o d-aburele Domne
Me munci o micșorale
Mehoi corinde me
Maica-și dalduie.
Grupa II:
-Fire-ați voi daldiți Domne
Me dă mine dă fiu
Mehoi corinde me
Și dă Dumnezău!
Grupa III:
-Și-ați ave sațău-i Domne
Me pă brazdă mergându
Mehoi corinde me
Cu gura rupând!
Grupa I:
Până ce-or prânzâle Domne
Me dalbi-s vacarăii
Mehoi corinde me
Negri-s purcarăii!
Grupa II:
Rari-s păcurari-s Domne
Me ziua-și revărsare,
Mehoi corinde me,
Crăciun cuvânta.
Grupa III:
Că tă sluga sale Domne
Me i-a ieși c-am n-afară
Mehoi corinde me
Ce-i sălaș d-asară.
Grupa I:
Dacă și-au peritu Domne
Me dă pripuri dă friguri
Mehoi corinde me
Dă rosuri dă cai;
Grupa II:
Dă sunet dă frâuri Domne
Me sluga-și pricepele
Mehoi corinde me
N-afară-și merjele;
Grupa III:
Pă maica-o vedele Domne;
Me ca do floricele
Mehoi corinde me
C-on fiu lângă ie.
Grupa I:
Napoi își merjele Domne
Me iute-ș cuvântale
Mehoi corinde me
Crăciune stăpân!
Grupa II:
Ia șezi cam n-afară Domne
Me că d-afară-i vară
Mehoi corinde me
Și dân casă-i iarnă.
Grupa III:
Crăciun pricepele Domne,
Me n-afară merjele.
Mehoi corinde me,
Pă maica o vede.
Grupa I:
Ca do floricele Domne
Me c-on Fiu lângă iele
Mehoi corinde me
Din pălmi își bate;
Grupa II:
În jerunți cădele Domne
Me mândru să rugale:
Mehoi corinde me
-O, iartă-mă, maică!
Grupa III:
Că io n-am știutu-i Domne
Me că io das-vu-știle
Mehoi corinde me
Sălaș ț-aș-vu da!
Grupa I:
Casă călduroasă-i Domne
Me hodină frumoasă
Mehoi corinde me
Maica-și cuvânta:
Grupa II:
-Așe te-om iertale Domne
Me dacă ni ț-aduce
Mehoi corinde me
Valuri postavuri;
Grupa III:
Viguri dă joljuri Domne
Me fâșii Fiului!
Mehoi corinde me
Craciun pricepe;
Grupa I:
N-apoi își merjele Domne
Me valuri d-apucale,
Mehoi corinde me,
Me valuri postavuri.
Grupa II:
Viguri dă joljurii Domne
Me pân la maica sale,
Mehoi corinde me,
Mândru le-așterne.
Grupa III:
Dă la curte sale Domne,
Me pân la maica sale,
Mehoi corinde me,
Fâșii de mătase;
Toate grupele:
Și-ai fi sănătoasă Domne
Me jupânu al nost gazdă
Mehoi corinde me
Cu corinda nostră!
Din 15 noiembrie până în 24 decembrie se alcăzesc muzicanții pentru seara de Ajun și pentru cele două zile în care este Danțu. Aceștia fac repetiții împreună cu Feciorii satului la colinde, dar se pregătesc și pentru serile în care vor aduce buna-dispoziție consătenilor pe ritmuri populare. Serile de dans se țin în data de 26 și 27 decembrie în fiecare an.
La aceste seri de Danț participă sătenii care au primit Feciorii satului la colindă și în special fetele de măritat din sat și din satele vecine. Tot înainte de serile de Danț, Feciorii alcăzăsc colăciosul, o persoană care merge cu ei din casă în casă și care strânge colacii primiți de la gazde. Aceștia se pun în saci și serviți în cele două seri de dans invitaților. De când se intră în Postul Crăciunului se mai alcăzăste vinul care urmează a fi servit în serile de dans, plătit din banii de colindă. Pe vremuri, danțu de Crăciun se ținea într-o casă bătrânească, în ultima perioadă ținându-se la Căminul din sat sau într-o sală mare unde să încapă toți invitații. După ce termină de colindat, se îndreaptă spre sala sau localul unde vor aștepta consătenii la dans. Până acolo, merg colindând următoarea colindă:
Astăzi Tatăl
Astăzi Tatăl cel din veac
Dumnezeu, Dumnezeu!
A trimis la noi din cer
Pe Fiul Său, pe Fiul Său!
Cu puterea cea cerească
Din spirit sfânt, din spirit sfânt,,
Și cu firea omenească
Pe pământ, pe pământ!
Sfânta Lui dumnezeire
Să o știm, să o știm!
Și a noastră fericire,
S-o primim, s-o primim!
Din Maria preacurată
S-a născut, s-a născut!
Și lumină adevărată
S-a văzut, s-a văzut!
Iar Irod, de sfântu-i nume,
S-a speriat, s-a speriat!
Căci Hristos ne vine-n lume
De-mpărat, de-mpărat!
Pe popor, de răspurcare
L-a scăpat, l-a scăpat!
Sufletul nost de păcate
L-a spălat, l-a spălat!
Hai să mergem cu credință,
În Viflaim, în Viflaim!
Pe Hristos cu umilință
Să-l primim, să-l primim!
Hai cu toți pe Maria
S-o lăudăm, s-o lăudăm!
Și cu vers de bucurie
S-o săltăm, s-o săltăm!
Cu păstorii di-mpreună
Să-l lăudăm, să-l lăudăm!
Și cu vers de bucurie
S-o săltăm, dar să-i dăm!
După ce Feciorii ajung la local, aceștia numără banii adunați pentru cheltuielile din serile de dans, plătesc muzicanții și colăciosul. Aceștia pregătesc a doua zi sala pentru invitații din cele două seri de dans, de data aceasta fiind ei gazde.
În serile de dans, Feciorii sunt îmbrăcați în costume populare, la fel ca și în seara de Ajun.
Portul popular din zona noastră se încadrează în tipologia costumului din zonele de vest ale țării, unde linia, ca și componența costumului, prezintă unele abateri de la tipul autentic al vestimentației românești, prin poalele încrețite fix, prin lipsa catrinței de la spate a costumului femeiesc și prin cămașa scurtă și ismenele largi la bărbați.
Se păstrează însă fidel în ornamentația costumelor populare motivele tradiționale românești, ca și sistemele tehnice de cusături și țesături.
Costumul bărbătesc se compune din căciulă, cușmă, cămașă, ismene și cizme de piele. Căciula, „cușma", țuguiată se poartă cu vîrful îndoit. Înainte era pălăria cu „obezi late" sau „dopul roată" cu borul ridicat. Astăzi, pe lângă pălăriile industriale, se poartă și „dopul de bucate" (din paie).
Cămașa veche era croită drept, cu mâneci slobode. Gulerul îngust și gura cămășii erau tivite cu șnur roșu sau negru.
Era suficient de lungă, ca să fie strînsă la talie cu chimirul lat, care ajungea până la subraț. L-a urmat cămașa cu „pumnari“ la mîneci, cu „pieptar" cu punte pe piept și simțitor mai scurtă, cu ornamentația cusută cu alb și uneori cu roșu la pumnari.
Cioarecii din pănură albă sunt croiți drept și neornamentați. Ismenele largi sunt ornamentate cu „chee" la unirea foilor și cu o cusătură perforată, „durii“, la tiv. Cămașa nouă fiind scurtă, nu se mai încinge cu chimir.
Sumanele bihorene prezintă o mare varietate în ornamentație. Cu privire la formă și culoare se remarcă prezența „sumăniței“, adică a sumanului scurt.
Muzicanții tocmiți de la intrarea în postul Crăciun sunt cei care întrețin atmosfera în cele două seri de dans. De data aceasta în rolul de gazdă, feciorii invită fetele la dans.
După cinci dansuri populare, se face o pauză, timp în care Feciorii servesc invitații cu colacii primiți în seara de Ajun și cu vin tocmit cu săptămâni înainte.
Colacii se pregătesc pentru colindători și pentru masa Ajunului. După ce pâinea pentru colaci se plămădește, după ce se frământă și se lasă ca să dospească, adică să înceapă să crească, se pune pe cuptor la căldură, gospodinele învelind postava cu haine. După ce pâinea se ferește ca nu cumva frigul să o dea înapoi din crescut, se frământă din nou pe masă și cu mâinile, rupându-se bucăți-bucăți, se preface în vițe groase ca degetul, din cari se împletesc colacii, din doua vițe împletite și încunjurate cu o altă viță.
O parte din semnificația colacilor este în relație cu reușita muncii de peste an. Colacii, dar și pâinea în general sunt simboluri ale fertilității, ale abundenței și bucuriei, dar și ale apartenenței la o comunitate pe de o parte și la o ordine spirituală superioară pe de alta. Colacul este un semn al belșugului. Colacii pentru sărbătorile de iarnă concentrează aceste sensuri. Ei sunt pregătiți pentru masa de Crăciun și pentru răsplătirea colindătorilor.
Obiceiuri de Anul Nou
Sărbătorile de iarnă continuă cu pregătirea intrării într-un nou an, unul mai bun și mai îmbelșugat. Pe ulițele satelor se aud zurgălăii. La români, conform tradiției, în noaptea de Anul Nou feciorii trebuie să facă zgomot pentru a alunga toate spiritele rele.
Unii români merg chiar mai departe și obișnuiesc să țină în buzunar sau să pună la intrarea în casă și la ferestre o căpățână de usturoi, care are menirea de a-i feri de spiritele rele.
O superstiție este aceea că atât în ultima zi din an, cât și în prima zi a Anului nou este bine să nu facem cheltuieli și să nu aruncăm nimic din casă deoarece, o dată cu el, aruncăm afară din casă și norocul. Tot legat de bani, se spune că oamenii nu trebuie să aibă nicio datorie pe când începe noul an, în caz contrar, aceștia vor rămâne datori întreg anul.
De asemenea, o cunoscută superstiție spune că prima persoană care va trece pragul casei în prima zi ne va influența tot anul. Conform tradiției, persoanele cu părul blond sau roșcat aduc ghinion în timp ce persoanele brunete aduc noroc. De asemenea, dacă prima persoană care intră în casă este un bărbat tânăr, anul va fi plin de noroc, în timp ce dacă o femeie intră prima, acest an va fi plin de ghinion.
Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoană să poarte o haină nouă, dar și ceva roșu, pentru a atrage toate energiile pozitive.
Mai mult, în noaptea de Anul Nou persoanele nu au voie să doarmă, iar cine nu rezistă va fi somnoros tot anul. O altă datină spune că în Ajunul Anului Nou trebuie să aibă fiecare persoană în buzunar câteva boabe de grâu, pentru a fi ferit de foamete tot anul. De asemenea, trebuie să aibă și bani în buzunar pentru ca noul an să nu prindă pe nimeni sărac.
Sătenii obișnuiesc să consume pește în noaptea dintre ani, pentru a le asigura o trecere lină și ușoară în anul ce urmează. Pe de altă parte, carnea de pasăre gătită și servită la trecerea dintre ani este aducătoare de ghinion. Acest lucru se datorează faptului că păsările de curte scormonesc pământul și îl împrăștie, fapt corelat cu împrăștierea prosperității și a binelui din casă.
În noaptea dintre ani, dar și pe întâi ianuarie nu se plânge. Conform tradiției, persoanele care plâng în prima zi a anului vor avea un an plin cu evenimente triste.
Printre cele mai frumoase obiceiuri pe care le păstrează încă vii sătenii în noaptea de Anul Nou dar și în prima zi a noului an, sunt Sorcova și Plugușorul.
Sorcova este un obicei popular românesc, practicat în prima zi a Anului Nou.
Aparținând obiceiurilor de An Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor.
Copiii își confecționează singuri sorcova înainte de intrarea în noul an. Din bradul împodobit de Crăciun rup o crenguță de brad pe care o împodobesc mai apoi cu hârtie colorată sau diferite decorațiuni așezate pe brad.
Se mai poate face sorcova dintr-o ramură de pospan, crenguța fiind obligatoriu împodobită de către copii.
Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării Sorcovei. Această sorcovă, e considerată o baghetă magică, prin intermediul căreia se oferă celui sorcovit sănătate, vigoare și putere.
Textul Sorcovei este fix, copiii memorând textul care spune așa:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
Obiceiul Sorcovei are o semnificație ce ține de structura sufletească, de datinile și așteptările pe care le are gospodarul de la noul an: să fie un an bogat, să fie sănătos el și toată familia lui.
Urare tradițională în preajma Anului Nou, Plugușorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat. Textul Plugușorului și-a pierdut astăzi caracterul de incantație magică. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârșit:
Plugușorul
Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Și sunați din zurgălăi!
Hăi! Hăi!
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește,
Și începe a ura,
Pe la case-a colinda.
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Și sunați din zurgălăi!
Hăi! Hăi!
Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne bune anul are!
Semne bune de belșug,
Pentru brazda de sub Plug.
Ia mai mânați, măi flăcăi
Și sunați din zurgălăi!
Hăi! Hăi!
Plugușor cu patru boi,
Plugușor mânat de noi,
Ia mai mânați măi flăcăi
Și sunați din zurgălăi!
Hăi! Hăi!
La anul și la mulți ani!
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Suplacu de Barcău [308600] (ID: 308600)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.