Agresiunea contra mediului se întoarce întotdeauna [308597]

Introducere

Agresiunea contra mediului se întoarce întotdeauna

împotriva noastră. – [anonimizat]: Probleme de amenajare și integrare

economică a [anonimizat] a resurselor minerale demarate din a doua jumătate a [anonimizat].

[anonimizat], în special în ultimul deceniu când exploatările s-au extins în special în apropierea localității Vărzari.

[anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] s-au demarat și încheiat activitățile. [anonimizat], Varviz s-a exploatat doar prin intermediul minelor.

[anonimizat]-au îndreptat atenția asupra proceselor și efectelor prezente.

Am continuat prin prezentarea caracteristicilor geologice și geografice specifice arealului de contact dintre arealul montan și cel deluros. [anonimizat].

[anonimizat] a doua jumătate a [anonimizat] a [anonimizat], dar și perioade de pauze. Din 1990 [anonimizat] 2000 la Vărzari și Budoi. Această ultimă perioadă a [anonimizat], care nu ține cont de configurația reliefului.

[anonimizat]. La Budoi s-a demarat un proces de ecologizare a haldei dar și de controlare a activităților din cadrul carierei: realizându-se terasări. În prezent s-a început un proces asemănător și în cadrul haldei și carierei de la Vărzari. [anonimizat], determinate în special de acțiunea apelor.

În ultima parte a lucrării am analizat etapele de remediere a [anonimizat]. Ulterior am propus metode de valorificare a [anonimizat] a terenurilor din proximitate.

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] s-[anonimizat]-au lăsat și măsurile de ameliorare a acestora.

Inițial studiile s-au concentrat asupra complexității geologice a arealului. Astfel Ianovici, în lucrarea Geologia Munților Apuseni, din 1976, explică configurația geologică a formațiunilor din cadrul acestei grupe carpatice. Aceasta a reprezentat o bază documentară pentru următoarele studii realizate pentru Munții Apuseni, ca structură compactă, iar ulterior pentru fiecare masiv din cadrul acestora, implicit Munții Plopiș. Ulterior ele s-au axat asupra exploatărilor, iar în prezent, în condițiile în care extragerea este doar de suprafață, majoritatea studiilor fac referire la modalitățile de reducere a efectelor produse de acestea.

Pentru a putea vorbi de studii referitoare la configurația reliefului din acest areal și la resursele existente, primele cercetări sunt realizate la nivel de unitate majoră, și anume Munții Carpați și Munții Apuseni. Ele sunt analizate printre alții și de către Velcea Valeria și Savu Alexandru în lucrarea Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești, din 1982.

În tratatele de geografie a României se analizează pentru prima dată Munții Plopiș și Dealurile Dernei ca unități distincte față de Munții Apuseni, respectiv Dealurile de Vest. Grigor Pop, în cartea Carpații și Subcarpații, face și el menționări referitoare la acest areal de contact.

Odată cu accentuarea exploatărilor și descoperirea întregului bazin carbonifer, s-au demarat studii axate pe această zonă, realizate în special de geografii din acest areal. Aceste studii au fost concretizate în articole publicate în Analele Universității din Oradea, dar și în cadrul Revistei de geomorfologie.

Aspecte generale

Localizare

Spațiul de lucru se grefează pe contactul morfostructural dintre NV Munților Plopiș și arealul colinar limitrof, aferent Dealurilor Dernei (fig.1., fig.2.).

Acest contact este marcat de falii fosilizate prin formațiuni badeniene, sarmațiene, panoniene, peste care s-au depus alte depozite, cu un caracter piemontan, și pe care s-au dezvoltat glacisuri fragmentate ulterior de Bistra și afluenții săi, rezultând bazinete depresionare de contact (Valerica Velcea, Alexandru Savu, 1982).

Substrat si relief

Structura geologică a zonei de contact dintre cristalinul Munților Plopiș și Depresiunea Panonică, prezintă o dispunere transversală a stratelor, în special cele sedimentare, cu importante intercalații de lignit (Bîdiliță, 2001).

Șisturile cristaline reprezintă baza stratelor sedimentare și cuprinde: micașisturi, amfibolite- compacte, gnaise cu biotit, muscovit și disten, șisturi cuarțitice. Neogenul este reprezentat de depozite dispuse transgresiv și neuniform datorită retragerii apelor Lacului Panonic. Depozitele badeniene și sarmațiene nu continuă cu panonianul, care acoperă suprafețe întinse. Badenianul apare doar pe marginile depozitului. Sarmațianul se prezintă sub două forme: depozitele inferioare, apar sub forma unor marne nisipoase cu rare nivele de gresii conglomerate și calcare. Depozitele superioare sunt reprezentate de marne, nisipuri calcare (Dorina, Ilieș, 1996).

Panonianul este reprezentat de complex argilo-nisipos cu intercalații de cărbuni, fiind împărțite în:

Panonianul inferior cu grosime cuprinsă între 170 – 450m, conține marne, argile, nisipuri

Panonianul superior cu grosime cuprinsă între 150- 400m, conține argile intercalate cu nisip.

Cuaternarul este reprezentat de pietrișuri, nisipuri și argile. Pleistocenul superior este reprezentat de pietrișuri și nisipuri, depozite deluviale (Bîdiliță, 2001).

În cadrul bazinului carbonifer Derna-Voivozi, structura stratelor geologice este influențată de prezența stratelor de cărbuni prezente în cadrul depozitelor panoniene, care se extind până la suprafața scoarței terestre, fiind acoperite uneori de depozite cuaternare. Astfel aceste depozite sunt dispuse transgresiv și discordant, cu o grosime de 100- 800m, putând fi separate în mai multe orizonturi:

-orizontul inferior/ neproductiv format din nisipuri fine și grosiere aflate la bază, ulterior apar intercalații de marne și argile care alcătuiesc suborizontul bazal nisipos. La partea superioară sunt prezente marne cenușii compacte și nisipuri fine, marnoase care formează suborizontul de marne.

– orizontul mediu/ productiv alcătuit din nisipuri fine, marnoase și micacee alături de un start de lignit care apare sporadic formând suborizontul marnos. Peste acestea se află marne și argile intercalate de nisipuri și 4 straturi de lignit pe întreaga regiune a bazinului carbonifer, formează suborizontul marno-argilos.

– orizontul superior/ neproductiv alcătuit din marne, argile cu intercalații de nisipuri (Bîdiliță, 2001).

Relieful acestei zone este influențat de Autohtonul de Bihor, care determină modul de formare al reliefului Munților Plopiș și care se prelungește și la baza acestora. Autohtonul de Bihor prezintă două serii cristaline: Seria de Someș peste care se dispune Seria de Arada. Acesta apare ca un șir de hrosturi și grabene, cu formațiuni sedimentare cutate larg sau monoclinale, rezultate în urma modificărilor scoarței terestre din Cretacic până în Pliocen, afectând depozitele sedimentare și cele cristaline ( Ianovici, 1976).

La contactul dintre arealul montan și dealuros, relieful este dezvoltat pe roci metamorfice caracterizat de culmi alungite cu orientare SE – NV, fiind o continuare a culmilor montane. După contactul cu arealul montan se individualizează relieful structural condiționat de structuri monoclinale. Cea mai mare parte a regiunii este formată pe argile, determinând un relief cu interfluvii largi, rotunnjite aproape plate, versanți prelungi, cu pante mici. Văile sunt largi, paralele, cu lunci bine dezvoltate și cu sisteme de terase, specifice vestului României (Bîdiliță, 2001).

Pe culmile netede nu sunt prezente urme ale acumulărilor piemontane,iar amplasamentul depozitelor la poalele Munților Plopiș și dubla lor înclinare, indică un regim de modelare subaerian specific proveniența dintr-o platfomelor litorale. Dubla înclinare se desfășoară spre V și spre bazinul Barcăului, unde este mult mai accentuată datorită grosimii sedimentelor prezente în acest areal și al procesului de eroziune fluvială (Bîdiliță, 2001).

Elemente meteoclimatice si hidrologice

Din punct de vedere climatic, această regiune este influențată de masele de aer umede din vest. Temperaturile medii anuale fiind cuprinse între 7-9° C, în ianuarie valorile medii ale temperaturii fiind cuprinse între -2 și 4° C, iar în luna iulie temperaturile medii sunt cuprinse între 16-19° C. Precipitațiile sunt bogate de aproximativ 700-900 mm/an. Datorită poziției la extremitatea vestică a Munților Apuseni, aerul polar-continental este împiedicat să pătrundă în acest areal, astfel iernile de aici sunt blânde (Grigor Pop, 2006).

Hidrografia este reprezentată de alfuenți ai Barcăului și Crișului Repede, dintre aceștia se remarcă Valea Bistrei (fig.3. ). Au regim de curgere pericarpatic vestic, care presupune debite mari primăvara și la începutul verii, și debite minime la sfârșitul verii și toamna, scurgerea medie este cuprinsă între 3-10 l/s./m 2. O altă caracteristică a acestor râuri o prezintă viiturile frecvente apărute în sezonul de iarnă, la topirea bruscă a zăpezii, sau în perioadele cu precipitații bogate. Pe lângă râurile permanente sunt prezente și văi, cu rol de afluenți ai râurilor însă care în timpul verii pot seca (Grigor Pop, 2006).

În arealele cu exploatări miniere s-au format lacuri datorită extragerilor de suprafață, a depozitării materialelor sterile și datorită prăbușirilor: Budoi, Borumlaca și Vărzari. La Budoi este prezent un lac principal (fig.4.), care a fost reabilitat, folosit în prezent pentru pescuit. Pe lângă acest lac, sunt și alte acumulări lacustre, prezente în cadrul carierei de cărbuni și al haldei (fig.5.) . Lacul de la Vărzari (fig.6.) s-a format datorită exploatărilor de suprafață, a golurilor rămase în urma acestora și a depozitării materialului steril. În prezent suprafața acestuia este în scădere. Suprafața lacustră de la Borumlaca (fig.7.) se datorează fostei cariere de cărbune prezentă în acest areal.

Elemente biopedogeografice

Datorită altitudinii, relativ uniforme, vegetația nu reprezintă o etajare, predomină pădurile de foioase: fag, gorun, carpen, stejar, cer, pășunile și suprafețele agricole. În urma actvităților economice: agricultură, exploatări miniere, despăduriri, multe suprafețele ocupate de păduri au devenit suprafețe lipsite de vegetație.

Fauna este reprezentată de speciile caracteristice altitudinilor și a ecosistemelor existente, în special în pădurile de foioase: mistreț, râs, iepure, căprioară, vulpe, viezure, fazan, cuc, prepeliță, ciocănitoare, bufniță.

Solurile sunt în special din clasa luvisolurilor, fiind fertile se pretează pentru agricultură. După extinderea exploatărilor, multe dintre terenurile agricole (Moțiu, 2008), în special cele din arealul Varviz – Vărzari, au devenit cariere, iar în prezent sunt depozitați cărbunii și haldele de steril (fig.8, fig.9. ).

Gradul de umanizare

De-a lungul timpului populația din această zonă a fost axată atât pe munca agricolă cât și pe activități industriale, în special pe exploatarea resurselor naturale de subsol: lignit, nisip bituminos și țiței. Extinderea suprafețelor forestiere a determinat o orientare a populației și asupra activităților de prelucare a lemnului.

La începutul secolului trecut predominau activitățile agricole, dar după a doua jumătate a secolului activitățile predominante au fost axate pe industria extractivă. Aceasta se datorează extinderii perimetrului de exploatare a bazinului carbonifer și a intensificării lucrărilor, și datorită diminuării suprafețelor agricole în urma modificărilor teritoriului odată cu demararea intervențiilor antropice.

Gradul de umanizre al acestei regiuni este în strânsă legăutră cu evoluția populației la nivelul întregii țări. În ulimile decenii se observă o scădere a numărului de locuitori, bilanțul natural fiind negativ. Concomitent cu scăderea populației la nivel național, a scăzut și numărul locuitorilor din acest areal.

Odată cu descoperirea și exploatarea bazinului carbonifer, dar și a petrolului în proximitatea localității Suplacu de Barcău, necesitatea forței de muncă a fost tot mai mare. Pentru a acoperi această necesitate, s-au construit locuințe în localitățile Vâlcelele și Popești, fiind aduși muncitori din toate colțurile țării, în special din partea sudică. Muncitorii cazați la Vâlcelele aveau ca centru polarizator mina de la Borumlaca și exploatarea petrolului din Suplacu de Barcău. Cei cazați la Popești s-au orientat către partea vestică a bazinului carbonifer: extragerile de la Derna, Budoi, Voivozi.

Spre deosebire de alte areale din țară, unde odată cu încetarea lucrărilor miniere, majoritatea populației a râmas fără loc de muncă, aici situația este puțin diferită. Acest lucru se datorează atât amplasării localităților, cât și condițiilor politice existente în țară la momentul încetării activităților de extracție. Legea din 1990 oferea dreptul de pensionare minerilor cu vârsta minimă de 45 de ani și cu o vechime de 20 de ani, majoritatea minerilor din această regiune au avut drept la pensie (Moisa, Șipoș 2016). Așezarea geografică a localităților a jucat și aceasta un rol important în orientarea populației active. Astfel populația care a avut dreptul la pensie a profitat de acesta, iar populația activă s-a orientat spre sectoarele care ofereau locuri de muncă. Pentru o scurtă perioadă de timp exploatarea și prelucrarea nisipului bituminos și țițeiului de la Derna, însă și aici activitatea nu a durat mult. Ulterior locuitorii s-au orientat spre Suplacu de Barcău, unde activitățile de extragere și prelucrare a țițeiului nu au încetat. Iar în prezent mare procent din locuitorii acestui areal s-au orientat spre Oradea.

Resursele subsolului și modificările antropice induse de exploatarea lor

Resurse

Prezența fostului Lac Panonic până la baza Munților Plopiș, și modul de evoluție a acestei zone ulterior retragerii apelor a determinat depunerea stratelor sedimentare, cu intercalații de substanțe utile, în special cărbuni, țiței și resurse hidrogeologice (Bîdiliță, 2001).

Peste fundamentul cristalin prelungit din arealul montan, s-a format complexul ponțian reprezentat de un complex argilo-nisipos cu intercalații de cărbuni, având un caracter transgresiv. Aceste intercalații de cărbune sunt cantonate în cadrul depozitelor ponțiene fiind grupate în: intercalații inferioare- conțin cărbune exploatat la Voivozi, Borumlaca, și intercalațiile superioare care conțin strate de cărbune însă fără mare importanță economică (Dorina Ilieș, 1998).

Arealul Derna-Budoi prezintă aproximativ 13 intercalații cărbunoase, însă doar cinci dintre acestea prezintă importanță economică.

Intercalația cărbunoasă I formată dintr-un singur strat de cărbune cu grosime și extindere mică, situată la contactul cu cristalinul.

Intercalația cărbunosă II prezintă două părți: inferioară și superioară. Partea inferioară conține 1-4 nivele de cărbuni cu întrerupte de sterile cu o grosime între 0,10 și 4m. Partea superioară are 2 nivele cărbunoase cu o grosime de 2,2m.

Intercalația cărbunoasă III, conține 2 părți: inferioară respectiv superioară. Partea inferioară are 3 nivele de lignit, pe o grosime de 1,5m, partea superioară prezintă 2 nivele acoperite de argile calcaroase, sporadic nisipuri cu grosimi până la 3.5m.

Intercalația V prezintă 1-5 nivele cu o grosime între 0,5 -6m, cu intercalații de argile, argile calcaroase.

Intercalația VII are 1 -4 nivele cu alternanțe argiloase și nisipuri cu grosimi de până la 3m. Grosimea stratelor de cărbune ajunge până la 3m. Celelalte intercalații nu prezintă importanță economică, grosimea stratelor de cărbune fiind mai mică și calitatea acestora fiind inferioară (Dorina Ilieș, 1998).

La Popești-Voivozi s-au identificat 10 intercalații cărbunoase, fiecare cu caracteristici diferite. Această zonă cuprinde exploatările din minele de la Cuzap, Voivozi, Varviz, Borumlaca.

Intercalația cărbunoasă I presupune intercalații de cărbune cu material steril pe o grosime cuprinsă între 2-8 m, dimensiunea stratelor de cărbune fiind diferită de la o zonă la alta: Cuzap ajung până la 3,4 m, la Borumlaca 2,8 m.

Intercalația cărbunoasă II are o grosime medie de 1,5 m, fiind alcătuită din două pachete cărbunoase separate de steril. În sudul regiunii aceste pachete se unesc având o grosime de 4-5 m.

Intercalația cărbunoasă III prezintă mari similitudini în ceea ce privește grosimea și numărul intercalațiilor. Aceste trei intercalații sunt cele mai importante din punct de vedere economic, dar și datorită răspândirii lor pe întreg arealul.

Intercalațiile V și VII au avut importanță economică, însă au fost exploatate în totalitate.

Intercalațiile IV și X datorită răspândirii pe lângă falia Barcăului prezintă dificultați în exploatare.

Intercalația cărbunoasă VII este constituită din pachete cărbunoase cu o gorsime până la 3,2 m (Dorina Ilieș, 1998).

În arealul Derna- Budoi, între intercalațiile de cărbuni sunt prezente și lentile de nisipuri bituminoase. În cadrul acestor lentile, sunt prezente și pachete subțiri de argile calcaroase. Din punct de vedere genetic, aceste depozite preprezintă stadiul intermediar al procesului de transformare a țițeiurilor primare. În ceea ce privește substanțele organice, acumularea acestora a putut fi atât înainte cât și după depunerea materialului sedimentar. Substanța organică prezentă în cadrul nisipurilor este considerată a fi de 6%, în cadrul acestora variază foarte mult, fiind cuprinsă între 2- 20%. Nisipurile sunt de natură fluvial- lacustră, fiind depuse într-un bazin sedimentar în care este cantonat bitumul. În această zonă sunt dispuse neregulat, fiind prezente 5 astfel de intercalații (Dorina Ilieș, 1998).

Zăcămintele de țiței din acest areal se datorează în special marii acumulări panonice, care a favorizat acumularea hidrocarburilor în rocile magazin, provenite în urma transformării substanței organice. Conform Livia Orășeanu (1969), după Dorina Ilieș, țițeiurile din această zonă, în special cele de la Suplacu de Barcău sunt mult mai dense. Acest lucru se datorează lipsei aproape în totalitate a componenților benzieni, procentajul rășinii este mai mare decât a celorlalte depozite din țară: 30% la Suplacu de Barcău respectiv 15-20% în rest, aciditatea este ridicată 4 mg KOH/g, față de 0,55-1 mg KOH/g pentru restul țițieiurilor. Calitatea acestui țiței a făcut dezvoltarea industriei extractive la Derna, dar mai ales la Suplacu de Barcău. La Derna, depozitele nu au fost atât de însemnate cantitativ, astfel exploatările au încetat la începutul anilor 2000 (Dorina Ilieș, 1998).

Exploatări – trecut și actualitate

Exploatările din arealul Derna, au început în a doua jumătate a secolului al XIX- lea. Intensitatea exploatărilor din această zonă s-a simțit foarte repede, deoarece la sfârșitul secolului s-a înființat o societate comercială, iar exploatările s-au extins și spre arealul localităților: Budoi, apoi Popești și Voivozi. Societatea comercială Magyar Asfalt a construit două fabrici, care prelucrau nisipul bituminos, exploatat la Derna, iar lignitul extras era folosit drept combustibil, acest sistem a funcționat până în 1958, când s-a trecut pe exploatarea nisipului prin sonde (Moisa, Șipoș 2016).

După Primul Război Mondial, activitatea locuitorilor era strâns legată de exploatările miniere. Anii 1950 au adus la o creștere a capacităților de extracție și extindere a exploatărilor: deschizându-se mine la Borumlaca, Valea Cerului,Varviz și Vărzari, s-au construit linii de cale ferată de la gurile de mină spre sediul întreprinderii de la Voivozi, pe rutele Varviz- Voivozi, Borumlaca-Voivozi, Budoi- Voivozi (fig.10. ) ( Bradu, Chiriac, Măhăra, 2010) .

În 1962 s-a format o unitate economică întinsă pe 40 km., cu mai multe sectoare miniere:

Tătăruș- nisip asfaltos și lignit

Derna- nisip asfaltos și lignit

Voivozi- lignit

Varviz- lignit

Vărzari- lignit

Borumlaca- lignit .

Ulterior activitatea a fost împărțită pe sectoare: Borumlaca, Vărzari, Cuzap și Voivozi. La sfârșitul anilor 60 cantitatea de cărbune a ajuns la 1milion de tone, iar în 1980 la 1.347.000 tone ( Comuna Popești în plină dezvoltare și înflorire, Muzeul Țării Crișurilor, Colecția de invitații și programe, in. 2238, p.5, citat de Moisa G., Șipoș S, 2016 ) .

Conform Între anii 1980-1985 lignitul extras la “Exploatarea Minieră Voivozi” reprezenta 6% din producția totală de lignit a țării. În 1988 s-au extras 1,8 mil. tone reprezentând 10% din producția țării, iar numărul de angajați era de 4254 (Direcția Județeană de Statistică Bihor, Efectivul de personal al E.M. Voivozi, f.5, citat de Moisa, 2016, p.138)

După 1990, odată cu modificările legislative, care ofereau posibilitatea de pensionare a minerilor la 45 de ani, cu o vechime de 20 de ani, producția de cărbune scade constant. În 2003 numărul angajaților era de 168, iar în 2004 Exploatarea Minieră Voivozi și-a încetat activitatea ( Moisa G., Șipoș S, 2016 p.140). Ulterioarele exploatării fiind realizate de firme, care au cumpărat terenuri și acțiuni de societăile comerciale, care se ocupau de gestionarea resurselor de cărbuni din acest areal.

Anii în care a fost aprobată închiderea minelor și carierelor, după ce s-au demarat procesele de ecologizare necesare:

Budoi:

Budoi Nord – 2003;

Budoi Sud – 2011;

Budoi Sat – 2010;

Derna – 2004;

Borumlaca – 2004;

Varviz – Jurteana-2004;

Cuzap – Cuzap II-2011 (HG, 2012).

Minele de la Voivozi și Vărzari activitățile de extragere au fost oprite până în anul 2007, când proprietățile aflate în apropierea fostelor exploatări au fost cumpărate de firme private. Acestea au început exploatarea la suprafață a cărbunilor, de această dată mecanizat.

Voivozi a fost centrul intreprinderii miniere, de aici realizându-se transferul cărbunilor. În cadrul minei de la Voivozi s-au efectuat extrageri la suprafață, dar și în subteran. Odată cu dezvoltarea tehnicii, la fel ca la toate minele, s-a utilizat doar extragerea de suprafață, fiind mult mai facilă, din punct de vedere al efortului depus de către muncitori, și în același timp mult mai practică. Această practică s-a folosit exclusiv după preluarea carierei de către o firmă privată și redeschiderea acesteia în 2007.

La Budoi, după încetarea lucrărilor de extragere, s-a început un proces de ecologizare a carierei și a haldei de steril, iar intrarea în mină este închisă, fără a afecta mediul înconjurător (fig.11.). Același lucru s-a realizat și la Varviz și Derna, unde zonele de depozitare se extindeau mult mai puțin (fig.12 ).

Exploatările din apropierea localității Borumlaca s-au efectuat atât în cariere, cât și în adâncime (fig. ) . Deși minele aparțineau sectorului Borumlaca, acestea se aflau în special în partea N-E a localității, la Vâlcelele și Valea Cerului, în cadrul ultimei fiind prezent sediul sectorului și multe dintre vestiarele muncitorilor. În partea sudică a localității Borumlaca se afla altă intrare în mină, însă aceasta era considerată ca fiind mina de la Vărzari. Locurile fostelor intrări în mină au fost acoperite, în prezent fiind marcate de cuvete, rezultate în urma prăbușirii. Tot în cadrul localității Borumlaca s-au executat și extrageri de suprafață (fig.14), însă nu importante cantitativ, fiind extrase manual, fără ajutorul utilajelor.

La Vărzari este o carieră cu rezerve importante de cărbune exploatate și astăzi, care se întinde spre N până în apropierea localității Cuzap. Începând cu anul 2007 firma SC Maestro Trading SRL Oradea primește licență pentru exploatarea resurselor de cărbune din carierele Voivozi și Vărzari, însă licența nu a fost însoțită și de o autorizație de mediu pentru exploatare industrială, la acel moment se preconiza că o cantitate de aproximativ 3000 tone era exploatată zilnic. La scurt timp firma face contract cu CET Oradea, în urma semnării acestui contract, mediul încojurător al carierelor dar și locuitorii din satele apropiate au avut cel mai mult de suferit: camioanele încărcate tranzitau continuu pe timp de zi pe drumurile județene DJ191A și DJ191B. Pe lângă cantitatea transportată zilnic către CET, firma a dorit să îți mărească profitul, astfel că a scos cărbuni la vânzare. Nevoia de resurse fiind tot mai mare, începând cu anul 2012, firma și-a extins arealul de exploatare în jurul carierei de la Vărzari (fig.16), cumpărând pământurile, înainte cu utilizare agricolă. Extinderea s-a desfășurat între 2012 și 2016 spre sud, către localitatea Varviz, pe ambele părți ale drumului județean DJ191A (fig.17.). În partea E s-au extins până la baza versantului, iar în partea V până în apropierea carierei (http://jurnalul.ro/stiri/observator/ligniti-batjocura-din-valea-bistrei-141059.html).

În prezent exploatările din apropierea drumului județean au încetat. Locul este ocupat cu halde de steril (fig.18.), zone lacustre, iar în apropierea clădiri de birouri, unde erau în trecut vestiare, sunt depozitați cărbunii aduși din cariera activă (fig.19 ). Datorită depozitării, aceștia intră într-un proces de descompunere și transformare în praf.

Efecte în teritoriu

Amplasarea acestor exploatări miniere este aparte, deoarece se află la contactul dintre două unități geologice și de relief diferite și anume: cristalinul Munților Plopiș și sedimentarul pliocen din cadrul Depresiunii Silvaniei. Chiar acest amplasament determină și intensificarea efectelor negative asupra teritoriului din proximitatea exploatărilor. Pozitia cristalinului Munților Plopiș, de horst neregenerat înspre NV si NE, face ca soclul cristalin să devină pat de alunecare pentru sedimentele depuse peste acesta, reprezentat de strate de cărbune intercalate cu strate argiloase, nisipoase.Pe lângă aceste aspecte de ordin geologic, elementele climatice joacă și ele un rol important în accentuarea efectelor negative asupra teritoriului. Datorită particularităților oceanice din această regiune, clima devine un factor declanșator a unor procese de versant, impunând ritmul și intensitatea acestora (Linc Ribana, Nistor, 2000) .

Activitățile de extragere a resurselor de cărbune din subteran s-au oprit înainte de anii 2000, însă efectele asupra teritoriului sunt vizibile, și determină procese active în această regiune. După încetarea lucrărilor de extragere a resurselor, au început procese de ecologizare și de reintroducere a spațiului în folosință agricolă. Această situație este prezentă în cadrul exploatărilor de la Derna, Varviz și parțial la Budoi.

La Derna, în ceea ce privește siuația minei, a fost mai ușor de gestionat, deoarece aici s-au făcut exploatări doar prin mine, iar cărbuni extrași au fost transportați la Voivozi. După încetarea lucrărilor, intrările în mine au fost blocate sau chiar distruse prin prăbușirea tavanului și ulterior umplerea cu pământ. Galeriile existente au determinat prăbușiri ale terenului, însă formele negative rezultate au fost acoperite cu pământ de către localnici, aceștia plantând ulterior și salcâmi pentru susținere. În timp s-au prevenit prin aceste amenajări eventualele alunecări de teren și surpări determinate de infiltrarea apei prin goluri. Astfel, doar o mică porțiune din arealul ocupat de fostele exploatări nu a putut fi reintrodus în folosință agricolă (fig.20.).

Probleme în ceea ce privește ecologizarea zonei din jurul Dernei, în urma opririi activităților economice, s-au întâlnit pe fostul loc de extragere și prelucrare a țițeiului. Aici a trebuit mai întâi efectuată oprirea și conservarea sondelor, iar ulterior îndepărtarea construcțiilor existente: parc, baterii de cazane-abur și stația de tratare a apei pentru cazane. Acest teritoriu a fost nivelat și începe să fie ocupat cu vegetație (fig.21.) . Construcțiile care nu au fost conservate sunt aflate în stadii avansate de degradare.

În cadrul fostelor mine de la Varviz, efectele rămase sunt și mai puțin vizibile. Una dintre intrările în mină este închisă, iar spațiul din apropierea acesteia a fost introdus în folosință agricolă. A doua intrare este inundată (fig.22.), deoarece galeriile acesteia treceau pe sub vale, iar datorită prădușirilor și proceselor erozionale albia văii s-a adâncit puternic, preluând oparte din nivelul galeriei. În apropiere de aceasta mai este prezent doar un zid, care proteja calea ferată.

La Budoi, odată cu încetarea lucrărilor de extragere a caărbunelui s-a demarat un proces de ecologizare și revitalizare a zonei, în special a spațiilor acoperite cu halde de steril. În cadrul acestui proces de ecologizare s-a redus spațiul ocupat cu material steril (fig.23., fig.24), restul arealului din cadrul haldei, fiind acoperit cu vegetaței.

În cadrul carierei se fac terasări din materialul steril rezultat în urma exploatărilor, pentru a impiedica ulterioarele alunecări de teren. Aceste terasări încep să fie acoperite de vegetație. În partea centrală a carierei s-a format altă acumulare lacustră, în care se scurg apele de pe pereții carierei (fig.25.), iar în partea N a carierei s-a amenajat lacul format prin acumulări pluviale (fig.26.) . În partea NV și N a carierei erau prezente alunecări de teren, care au fost stopate odată cu realizarea terasărilor și ridicării nivelului de bază al patului de alunecare, în prezent în acel areal fiind ocupat cu vegetație care oferă mai multă stabilitate.

În cee ce privește suprafața ocupată cu halde de steril s-a început printr-un proces de aranjare a materilului în urma căruia a rezultat o suprafață cu aspect de depresiune. Deși întrega suprafață a fost acoperită cu vegetație, sunt vizibile intense procese de versant (fig.27.) . Pentru a împiedica procesele de versant datorită precipitațiilor s-au construit câteva drenuri pentru captarea apelor, însă stratul de sol nu este atât de consolidat astfel efectele produse de condițile climatice nu au putut fi stopate, ci probabil atenuate. Pe versantul N al haldei ecologizate s-au format ogașe evoluate în partea superioară și ogașe de dimensiuni mai reduse în partea inferioară dând aspectul de badlands(fig.29.). Pe versantul S sunt prezente ogașe dar și ravene cu înălțimea/adâncimea de 150-200 cm și cu lățimea de 100-150 cm (fig.28.). Direcția de migrare a formațiunilor de șiroire rezultate este spre bază, unde se unesc într-o ravenă de dimensiuni mult mai mari, pe malurile căreia s-au plantați salcâmi pentru a împiedica intensificarea acestor procese de instabilitate a terenului.

La Voivozi, fiind centrul înreprinderii și locul de unde se încărcau vagoanele, mare parte din cărbunii aduși din restul minelor erau depozitați pe jos, fiind mai nocivi decât haldele propriu-zise. În prezent acest areal este acoperit cu vegetație, fiind nivelat inițial (fig.30.) . Aici fiind o zonă plată, nu există riscuri ca și în cazul altor halde, unde sunt prezente intense procese de versant.

Localitatea Borumlaca a fost înconjurată de exploatări miniere: în E localității au fost extrageri de suprafață, în partea V și SV erau prezente intrări în mine, iar în prezent exploatările de la Vărzari s-au extins până aproape de localitate. Efectele din teritoriu nu sunt atât de grave, datorită intensității exploatărilor. În partea estică a rămas un lac, folosit de animale sau pentru pescuit (fig.14.). În apropiere de acesta fiind vizibile urmări ale exploatărilor, sub forma prăbușirilor. În locul fostelor intrări în subteran și de-a lungul galeriilor, s-au produs alunecări de teren sau prăbușiri de dimensiuni relativ reduse. Locurile de aerisire (fig.31.) și sistemul de venitlație sunt acoperite (fig.32.) , iar vechile locuri de scurgere a apelor existente în cadrul galeriilor, funcționează și în prezent: evacuând apele din galerii (fig.33.). Vechile clădiri din Valea Cerului, care au funcționat ca sediu al sectorului Borumlaca au fost parțial reabilitate, transformate ca sediu pentru o fabrică de încălțăminte.

În cadrul carierei de la Vărzari, exploatările de cărbune sunt active, iar acest lucru determină o intensificare a proceselor de degradare a mediului. Inițial efectele nu au avut mare impact asupra mediului, însă în urma modificărilor rezultate de ultimele extracții mai ales extinderea arealelor, până în apropierea drumului județean DJ108H și chiar trecând pe cealaltă parte, starea mediului s-a deteriorat complet. Alunecările de teren prezente în V haldei, cu patul de alunecare orientat spre localitățile Vărzari și Varviz, sunt datorate galeriilor minei (fig.34). Intensificarea acestor alunecări a fost posibilă datorită extragerii de material de la baza versantului, în urma exploatării cărbunilor. În urma acestor exploatări intense, care au durat aproximativ 8 ani, între 2007 și 2015 au rămas areale lacustre, halde de steril (fig.35, fig.36.).

După anul 2015 aceste areale au rămas abandonate, astfel s-a instalat vegetația. Datorită instabilității microformelor generate de depozitarea materialului steril, au început să își facă apariția procese de versant, generate în special de precipitații: ogașe și ravene pe versantul E al haldei (fig.37., fig.38.). Dimensiunea și densitatea acestora nu este atât de mare ca în cazul celor de la Budoi. Pentru a împiedica sau mai bine zis stopa aceste procese s-a început proces de nivelare a suprafețelor, cu material steril rezultat în urma depozitării cărbunilor. (fig.39. ).

În partea NV a terioriului vizat, este prezent sediul firmei care execută lucrări de extragere din cariera. Lângă acest sediu se depozitează cărbuni aduși din carieră, care sunt cântăriți și ulterior vânduți. În urma acestui proces rămân deșeuri care ard mocnit (fig.40).

Propuneri de valorificare/optimizare a funcționalității a arealului modificat minier

Așa cum am arătat în capitolele anterioare, acest spațiu a suferit foarte mult în urma proceselor de exploatare a resurselor, în special cele de cărbune. Efectele sunt simțite atât de către populația din aceste zone, cât și de tot ceea ce înseamnă mediu natural și antropic. Odată cu extinderea exploatărilor, s-a modificat și spațiul încojurător, astfel: arealele care cândva erau folosite exclusiv în scopuri agricole, astăzi sunt suprafețe imense care adăpostesc halde de steril, în majoritatea formându-se acumulări lacustre (Vărzari, Borumlaca, Budoi).

Odată încehiat procesul de ecologizare, arealele ar trebui introduse într-un proces de optimizare pentru a deveni în cel mai scurt timp funcționale pentru diferite activități. Autoritățile din aceste zone au încercat să reducă, cât de mult posibil aceste efecte, însă dimensiunea sau mai bine zis extinderea lor pare să fie mult prea mare.

În majoritatea cazurilor, în urma închiderii minelor au rămas doar urme ale fostelor locuri de intrare, de aerisire sau doar locul marcat al fostelor intrări.

Dacă luăm ca și caz particular exploatările de la Budoi, aici extragerile miniere s-au încheiat cu mult timp în urmă, însă au rămas extragerile de suprafață în cadrul carierelor și arealele de depozitare a meterielelor sterile rezultate în urma acestora. Pentru a reduce efectele negative asupra mediului s-a demarat un proces de ecologizare. Deși lucrările de ecologizare pare să stacneze, urmele fostelor depozite de material steril încă sunt vizibile.

Pentru valorificarea acestui areal, propun ca în jurul lacului care a fost ecologizat, să fie amenajat pentru a se putea practica activități recreative. Această amenajare presupune construirea de locuri de odihnă, precum și introducerea atât a haldei, carierei și a intrării în mină într-un traseu cicloturistic care pornește din Pădurea Neagră, având ca temă vizitarea fostelor exploatări miniere. Dacă în cadrul celor de piatră încă se exploatează, chiar în apropiere de Pădurea Neagră,. carierele și minele de cărbune, în care exploatările au încetat, au intrat într-un proces de ecologizare a spațiului. Pe lângă aceste obiective legate de activitățile extractive, turiștii vor putea vizita: izvorul de apă minerală, mănăstirea Voivozi, cascada Pădurea Neagră/ Dubina, restul izvoarelor situate de-a lungul drumului județean DJ108H.

Conform proiectelor normative ale Ministerului Economiei, privind manualul de închidere a minelor, principalele etape în ceea ce privește închiderea unei exploatări sunt:

degajarea suprafeței haldei;

reprofilarea;

amenajarea stratului de sol vegetal acoperitor;

însămânțarea (controlul eroziunii);

construcția traseelor de drenaj și circulație;

împădurire. (Anexa 9)

În cazul exploatărilor de la Vărzari, se observă demararea procesului de închidere a carierei formate în jurul drumului județean, care s-a transformat ulterior în haldă de steril, în partea NV a acesteia fiind depozitați cărbunii aduși din carieră. Aceasta se extinde până aproape de localitatea Cuzap, iar deșeurile sunt folosite pentru nivelarea suprafețelor din cadrul haldei.

Prima etapă de remediere a haldelor a fost depășită în cadrul haldei de la Vărzari, deoarece nu fost necesar demararea acestui proces de eliberare a haldei.

Următoare etapă presupune relocarea materialului steril, pentru a se nivela suprafața, ținând cont de configurația reliefului înainte de începerea lucrărilor de extracție. Analizând profilul transversal al arealului înainte de începerea lucrărilor și congurația acestuia în prezent (fig.41.) se poate observa un oarecare echilibru între cei doi versanți și restul elemetelor în trecut . În prezent, acel echilibru a fost distrus: în partea suprafețele ocupate cu halde au coborât sub nivelul drumului.

Astfel arealul din partea de E a drumului se va nivela ținând cont atât de poziția arterei rutiere, cât și a văii Varvizel. La N de sediul firmei și de locul de depozitare al cărbunilor aduși din carieră se vor face terasări pentru stoparea alunecărilor de teren și pentru prevenirea ulterioarelor procese de versant. În jurul sediului se va păstra configurația prezentă a spațiului, dar și funcția de depozitare a cărbunilor scoși din carieră, pentru vânzare.

În partea V a drumul județean, materialul steril va fi adus la același nivel cu artera rutieră, fiind depozitat sub formă de terase, pentru a împiedica evantulele procese de versant. Acest proces este în desfășurare în partea SV a zonei, fiind realizate primele terase și nivelarea suprafeței în apropiere de drumul județean.

Faza de drenare sau secare a acumulărilor lacustre care s-au format între depozite, spre valea Varvizel, care curge paralel cu drumul județean DJ191A. Valea va fi îndiguită, lărgind albia minoră pentru a preveni ulterioarele inundații.

În urma terasărilor și a nivelării, se va amplasa un strat de sol vegetal, având rolul de a preveni infiltrarea apelor. Covorul vegetal va fi reprezentat de salcâmi, în cadrul teraselor prentu susținerea solului, această specie având un ritm bun de creștere și rețeaua radiculară fiind foarte bine dezvoltată.

Având în vedere folosința anterioară a spațiului, în special arealul dintre vale și drumul județean, pregătirea pentru utilizarea agricolă presupune procese mai complexe. Astfel după drenarea văii și după nivelarea terenului, acesta va fi copertat cu un strat dublu de sol vegetal, cu grosimi între 1 și 2,5 m. Stratul bazal are rol de etanșare, fiind mult mai compact. Peste acest strat urmeză stratul de sol vegetal- humic, având rol de evapo-transpirație pentru stratul anterior, fiind pregătit pentru demararea proceselor agricole.

În cadrul procesului de valorificare a funcționalității arealului dintre localitățile Vărzari și Varviz, trebuie avut în vedere utilizarea trecută a acestui areal: agricultură, pășunat, pădure. Astfel odată încheiate procesele de ecologizare, propun demararea unui proces de plantare de pomi fructiferi și salcâmi, care oferă o mai bună susținere a terenului. Partea din areal situată în imediata proximitate a drumului județean poate fi folosită atât pentru plantații, dar și pentru culturi agricole.

Aceste plantații se vor face pe etape: inițial se vor planta salcâmi, pe terasele înalte și în apropierea pădurii, prezente în NV și SV haldei. Pentru alegerea pomilor fructiferi care s-ar putea planta în acest areal, trebuie avut în vedere rețeaua radiculară și capacitatea de adaptare la condițiile climatice și de sol existent.

Prin demararea acestor procese de optimizare a arealului modificat minier, se va încerca reducerea efectelor generate de activitățile miniere, dar și generarea de activități care să includă populația activă din acest teritoriu.

Concluzii

Pe parcursul acestei lucrări am încercat să arat efectele negative care au rezultat odată cu exploatarea excesivă a resurselor și dificultățile întâmpinate în ceea ce privește procesul de ecologizare.

Până la sfârșitul anilor 1990, efectele în urma exploatărilor nu erau atât de vizibile, datorită modului organizat de muncă: cărbunii erau scoși din subteran în vagonete pe șine, încărcați în vagoane și transportați. Odată cu evoluția tehnologiei, cantitatea de cărbuni extrasă era mult mai mare, mai ales odată cu trecerea de la extragerea prin intermediul minelor, la exploatarea din cariere cu ajutorul utilajelor.

Odată formate, haldele de steril situația terenurilor nu mai poate fi readusă la starea avută înainte. Cu toate acestea procesele de ecologizare demarate în cadrul haldelor aduc o îmbunătățire în ceea ce privește calitatea mediului și o stabilitate din punct de vedere al depozitelor.

Așa cum am arătat în cazul haldei de la Budoi, pe parcursul ultimilor 10 ani s-au observat unele îmbunătățiri în ceea ce privește halda de steril dar și cariera. În cadrul carierei s-au făcut terasări din materialul steril rezultat în urma exploatărilor. Halda de steril, a fost acoperită cu vegetație, cu toate acestea nu s-a împiedicat apariția proceselor de versant, în special în partea superioară a haldei.

În cazul haldei de steril și a carierei de la Vărzari, după derularea procesului de ecologizare, arealul va reintra în folosință agricolă.

Prin intermediul acestei lucrări am dorit să arat cât de dificil este să se optimizeze un areal modificat minier. Până să se ajungă la punctul de revitalizare, acesta trebuie trecut print-un amplu proces de ecologizare.

Bibliografie

Bîdiliță, Florina, (2001), Bazinul hidrografic Bistra – Barcău – Studiu geomorfologic, lucrare de licență (manuscris), Univ. „Ștefan cel Mare” Suceava, Suceava

Bradu, M., Chiriac, A., Măhăra, Gh., (2010), Monografia județului Bihor volumul I , Editura Universității din Oradea, Oradea

Fazecaș, G., Moisa, G., Marta, D., Tivadar, N.,(2011), Istoria comunei Suplacu de Barcău , Editura Univerității Oradea, Oradea (pag. 125)

Ianovici, V. (1976) Geologia Munților Apuseni, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Mândruț Octavian, 2011, Geografia regională a României, “Vasile Goldiș” University Press, Arad

Moisa, G., Șipoș, S., (2016) Monografia istorică a comunei Derna, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea

Moțiu, P., T., (2008), Îndrumar de lucrări practice la pedologie – soluri forestiere, Editura Universității din Oradea, Oradea

Pop, Gr., P., (2006), Carpații și Subcarpații României, Editura Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Velcea, Valeria, Savu, Al., (1982) , Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești, Editura didactică și pedagogică București, București

***1998, Ilieș, Dorina, Resurse minerale utile din regiunea Derna – Voivozi – Suplacu de Barcău ( județul Bihor), în Analele Universității din Oradea, seria Geografie, Tom VIII, 1998

***2000, Linc, Ribana, Nistor, S., Forme ale reliefului antropic în perimetrul minier Budoi (județul Bihor) în Revista de geomorfologie, nr. 2/ 2000

***2000, Ilieș, Dorina., Aspecte privind mediul geologic în zona Derna-Voivozi-Suplacu de Barcău, în Analele Universității din Oradea, seria Geografie

***2003, Manualul de inchidere a minelor- Anexa 9

***2012, Lista obiectivelor miniere, a căror închidere a fost aprobată prin Hotărârea de Guvern

http://jurnalul.ro/stiri/observator/ligniti-batjocura-din-valea-bistrei-141059.html accesat 10.03.2018