Mediul de viață al organismelor vii. [308580]
[anonimizat] I
Coordonator științific:
PROF. UNIV. DR. RÎȘNOVEANU GETA
Autor
Costea (căs.Prună) Paula-Nicoleta
Școala Gimnazială Marin M.[anonimizat], 2018
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE
ROLUL ARIILOR PROTEJATE PENTRU
EDUCAȚIA ECOLOGICĂ
STUDIU DE CAZ PARCUL NATURAL COMANA
Coordonator științific:
PROF. UNIV. DR. RÎȘNOVEANU GETA
Autor
Costea (căs. Prună) Paula-Nicoleta
Școala Gimnazială Marin M.[anonimizat], 2018
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………5
Capitolul I ROLUL ARIILOR PROTEJATE………………………………………………………….7
I.1.Tipurile de arii protejate……………………………………………………………………………………15
I.2.Funcțiile ariilor protejate…………………………………………………………………………………..27
Capitolul II DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE COMANA
II.1.Caracterizarea unitaților hidrogeomorfologice din Parcul Natural Comana…………….34
II.2.Componentele biodiversității ([anonimizat])………………………………………………………………………………………………44
II.3.[anonimizat], [anonimizat]………………………………..51
Capitolul III ABORDAREA DIDACTICA
III.1.Importanța educației ecologice in școala romanească………………………………………….61
III.2.Metode didactice în ecologie……………………………………………………………………………69
III.3.[anonimizat]…………………………………………………..79
III.4.Rezultate obtinute…………………………………………………………………………………………..84
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….88
Anexa 1 Imagini din Parcul Natural Comana …………………………………………………………….93
Anexa 2 Chestionare pentru elevi………………………………………………………………………….100
Anexa 3 Chestionare pentru părinți…………………………………………………………………………102
Anexa 4 Teste de evaluare initială………………………………………………………………………….104
Anexa 5 Proiecte de lecție……………………………………………………………………………………..110
Anexa 6 Teste finale……………………………………………………………………………………………..116
INTRODUCERE
Educarea și informarea populației privind trecerea spre un model de dezvoltare durabilă și a factorilor de care depinde implementarea corectă a acestuia, reprezintă o prioritate pentru țara noastră care a adoptat strategia Uniunii Europene privind dezvoltarea durabilă (Vădineanu, 2004).
Supraexploatarea resurselor naturale și distrugerea habitatelor naturale pun în pericol de dispariție specii de plante și animale, distrugând astfel echilibrul ecologic și biodiversitatea. Una dintre măsurile importante luate pentru combaterea acestei probleme a fost înființarea parcurilor naturale.
Înființarea Parcului Natural Comana a fost realizată cu scopul de a proteja două rezervații, una pentru ghimpe (Ruscus aculeatus) și alta pentru bujorul de pădure (Paeonia peregrina), la care a fost adăugată balta Comana, ca rezervație naturală și arie de protecție avifaunistică. Iar pentru educatia ecologica a elevilor, ariile protejate sunt adevărate „săli de clasă în aer liber” în care elevii pot fi educați cu privire la importanța naturii și necesitatea conservării și a dezvoltării durabile.
Educația ecologică are la bază principii globale, integratoare și sistemice. Pentru a înțelege aceste principii este necesar să cunoaștem faptul că întreaga lume este în interrelație. Fiecare persoană trebuie să conștientizeze și să își asume responsabilitatea asupra impactului pe care viața ei o are asupra planetei (Geamănă, 2004).
Motivele pentru care am ales desfășurarea unor activității extracurriculare si a unor ore de biologie în Parcului Natural Comana împreuna cu elevii au fost urmatoarele: locuiesc și-mi desfășor activitatea didactică în Comuna Băneasa, județul Giurgiu, localitate situata la 20 de kilometri de Parcului Natural Comana, promovarea in rândul elevilor a educatiei ecologice deoarece majoritatea elevilor isi petrec zilele libere împreună cu părinții in zona de agrement a parcului și trebuie să cunoască importanța unui parc natural.
Scopul lucrării îl reprezintă conștientizarea elevilor asupra bunurilor și serviciilor furnizate de Parcul Natural Comana și a valorii economice a acestuia.
Acest parc, oferă privirii o panoramă deosebită, o oază de liniște și relaxare care te îndeamnă să uiți de problemele cotidiene și să traiești pentru puțin timp într-o poveste, m-a motivat și mai mult să-mi doresc să cunosc și să studiez mai aprofundat aceste zona împreună cu elevii, pentru a educa elevii in ,,respectarea naturii,,.
O altă motivație pentru alegerea temei provine din dorința de optimizare a unor modalități de atracție a elevilor pentru studiul stiințelor biologice printr-o cunoaștere mai aprofundată a diferitelor relații dintre factorii biotici – abiotici și conștientizarea importanței acestora, respectiv importanței protejării acestora.
Obiectivele propuse pentru a fi realizate pe parcursul cercetării în Parcul Natural Comana sunt următoarele:
să evalueze percepția elevilor asupra resurselor și serviciilor furnizate de Parcul Natural Comana
să formeze la elevi unele priceperi și deprinderi practice de lucru în mediul natural
(de îngrijire a plantelor și animalelor, de ocrotire și conservare a mediului înconjurător);
să formeze unele capacități de observare, explorare și acțiune directă asupra biodiversității;
să integreze rezultatelor cercetării în procesul instructiv-educativ.
CAPITOLUL I
ROLUL ARIILOR PROTEJATE
Într-o societate care se află în continuă dezvoltare economică, identificarea si caracterizarea principalelor cauze, care conduc la deteriorarea biodiversității precum și conservarea capitalului natural și a biodiversității, reprezintă o problemă de interes general.
Intervenția umana a contribuit la creșterea biodiversității prin selecție artificiala, datorită ingineriei genetice, dar și la scăderea acesteia prin modificarea sistemelor ecologice și presiunii antropice.
Pentru stoparea reducerii biodiversității s-au adus următoarele argumente și motivații:
– utilizarea ca surse de hrană și materii prime a resurselor regenerabile furnizate de
anumite specii;
– studierea interrelațiilor dintre diferite ecosisteme, pentru a înțelege cum funcțio-
nează acestea;
– pierderea definitivă a unor complexe de ecosisteme și forme unice de viață;
– schimbările produse de disparitia unor categorii de specii cheie, care pot duce la
modificării majore la nivelul ecosistemelor.(Autor, an)
Biodiversitatea trebuie conservată în toate zonele geografice deoarece oferă bunuri (plante și animale folosite ca hrană, medicamente), asigură servicii ( absorbția și reciclarea compușilor chimici rezultații în urma activităților umane) și menține procesele ecologice (stabilizarea climatului și circuitului hidrologic).
Deoarece unele sisteme ecologice naturale și seminaturale sunt intens afectate de activitățile umane, menținerea biodiversității depinde de măsurile manageriale specifice iar o dezvoltare economica nu se poate realiza fără o gestiune și utilizare durabila a bunurilor natural. (a,n)
Constituirea rețelelor ecologice care au rolul de a integra ariile protejate cu coridoa-rele de dipersie si migrație a populațiilor diferitelor specii, pentru a le permite supraviețuirea este considerată a fi un mecanism eficient pentru asigurarea obiectivelor de conservare, dar și de utilizare durabilă a resurselor naturale.(a,n)
Măsura a fost luată deoarece s-a observat că ariile protejate, manageriate și identificate izolat, s-au dovedit a fi ineficiente pentru protejarea si conservarea unor populații de speciilor. (a,n)
Principalele cauze sunt: activitățile economice din zonă, creșterea infrastructurii, dezvoltarea așezărilor umane, poluarea datorită creșterii necesităților umane , extinderea zonelor agricole, pășunarea intesivă, pescuitul necontrolat, iar în unele zone se practică așa-numita agricultură itinerantă.
Ca urmare, s-a dezvoltat Rețeaua Ecologica Pan Europeana (PEEN) care își propune să asigure un echilibru între componentele capitalului natural și sistemele socio-economice, deoarece nu se poate realiza o dezvoltare economică fară resurse naturale.
Pentru a-și atinge scopul, trebuie integrate ariile protejate într-un singur sistem pe baza unor principii și criterii standard, dar și dezvoltarea bazelor de date științifice și delimitarea ariilor de diferite categorii. (a,n)
Conștientizarea publicului despre importanța conservării și protejării biodiversitătii reprezintă un obiectiv strategic, care trebuie implementat în procesul educațional, în care oamenii pot fi educați și implicați.(A,n)
Procesul de dezvoltare a conceptului și politicii de stabilire a Rețelei Ecologice Europene a fost inițiat în 1993 o dată cu Declarația EECONET a celei de-a doua conferință de la Maastricht. Unul dintre cele mai importante aspecte ale Declarației se referă la necesitatea clară a dezvoltării unei Strategii de Conservarea Diversității Biologice și a Sistemelor Ecologice care trebuie să includă o Rețea Ecologică Europeană. Aceasta a condus la adoptarea legală în 1995, a Strategiei pentru Conservarea Diversității Biologice și Ecologice care a căpătat susținere politică la cea de-a treia Conferință Ministerială
,,Mediu pentru Europa,, în 1995 la Sofia. (Rîșnoveanu, 2004).
Strategia își propune:
– să identifice problemele din zonele protejate și să îmbunătățească obiectivele de
conservare deja existente;
– să implice publicul și sectoarele socio-umane în măsuri de protejarea și conser varea a zonelor protejate;
– să dezvolte instrumente legislative în domeniul protecției și conservării mediului.
Rîșnoveanu (2004) menționează principalele scopuri și obiective pe care strategia și le propune. Acestea fac referire la necesitatea reducerii amenințărilor la adresa diversității biologice, la creșterea rezilienței și întărirea coerenței structurii ecologice, precum și la implicarea și conștientizarea societății civile cu privire la problematica biodiversității.
Strategia își propune scopuri multiple, care integrează atât conservarea și restaurarea ecosistemelor cheie, a habitatelor, speciilor și a ecotonilor, dar și managementul și utilizarea durabilă a diversității biologice și ecologice, informarea și conștientizarea societății civile cu privire la problemele biodiversității, îmbunătățirea informațiilor despre diversitatea biologică și ecologică precum și asigurarea mijloacelor financiare adecvate pentru implemetarea Strategiei.
Sructura Rețelei Ecologice Pan-Europene cuprinde:
1.Arii propiu-zis protejate (include zone naturale si semi-naturale);
2.Coridoare, zone de pasaj / refugii (faciliteaza migrația și dispersia speciilor între habitatele lor);
3.Arii cu potential pentru reconstrucție (complexe de ecosisteme care pot fi reabilitate);
4. Zone tampon (zone de protecție a ariilor protejate de influentele externe).
1. ARIILE PROTEJATE
Conceptul de arie protejată parc național a apărut pentru prima dată în secolul al XIX-lea în S.U.A. În România, în anul 1467, este atestată documentar braniștea (braniștele sunt locuri în care nimeni nu avea voie să taie lemne, să cosească fân, să pescuiască etc. făra acordul stăpânului) dăriută de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Cozia (Stanciu & Florescu, 2009). Prima rezervație naturala din țara noastră a fost ,,Codrul secular Slătioara'' înfințată în anul 1904 (Stanciu & Florescu, 2009).
România, datorită poziției sale geografice, cuprinde o mare diversitate biologică exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât și de specii. Ecosistemele naturale și seminaturale reprezintă 47% din suprafața țării. Au fost identificate 783 tipuri de habitate în 261 de zone de pe întreg teritoriul țării.
Tabelul 1.Principalele tipuri de habitate (sursa:www.anpm.ro ):
În acord cu ANPM, pe teritoriul României au fost identificate:
• 3700 specii de plante, din care până în prezent 23 sunt declarate monumente ale
naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 rare.
– speciile caracteristice pășunilor reprezintă aproximativ 37% din totalul celor
existente în România.
– există 600 specii de alge și peste 700 specii de plante marine și costiere.
– speciile endemice reprezintă 4%, astfel, s-au identificat un număr de 57 de
taxoni endemici (specii și subspecii) și 171 taxoni subendemici
• 33802 specii de animale, din care 33085 nevertebrate și 717 vertebrate.
– dintre vertebrate, au fost identificate: – 191 specii de pești (9 specii periclitate),
– 20 specii de amfibieni (9 specii periclitate),
– 30 specii de reptile (6 specii periclitate),
-364 specii de păsări (din care 312 specii migratoare),
-102 specii de mamifere
Ariile protejate sunt considerate a fi printre cele mai eficiente mijloace de conservare a diversității biologice in situ, fapt evidențiat de asemenea in articolul 8 al Convenției pentru Conservarea Diversității Biologice (CBD).(Rîșnoveanu, 2004).
În prezent ariile protejate ocupă 22,68% din suprafața România, după cum reiese din imaginea preluată de pe situl ANPM, hartă cu valoare practică pentru conștientizarea elevilor
Fig.1.- Harta ARIILOR PROTEJATE din România (sursa:www.anpm.ro)
Conform ANANP la sfârșitul anului 2017 existau 985 de arii protejate, inclusiv siturile Natura 2000, dintre care:
– 3 rezervații ale biosferei (Delta Dunării, Rodna și Retezat);
– 25 parcuri naționale și naturale;
– 578 rezervații, dintre care:
– 44 rezervații științifice;
– 534 rezervații de conservare a naturii;
– 259 de Situri de Importanță Comunitară;
– 120 de Situri de Protecție Avifaunistică.
Distribuția tipurilor de arii protejate pe teritoriul României se prezintă, conform ANANP, astfel
Pe regiuni situația se prezintă conform Tabelului 2.
Conservarea biodiversității și capitalului natural se poate face: ,,in-situ" și ,,ex-situ":
Conservarea ,,in -situ,, presupune:
– stabilirea unui sistem de arii protejate și a unui management adecvat pentru conser-
varea ecosistemelor;
– protejarea speciilor din ecosistemele naturale sau semi-naturale;
– conservarea diversitatii reale si potentiale;
– conservarea sistemelor integratoare (habitate, ecosisteme), nu doar a speciilor.
Conservarea ,,ex-situ'' constă in:
– conservarea si protejarea organismelor vii in grădini zoologice si grădini botanice;
– conservarea durabila a resurselor genetice vegetale prin inființarea de ,,Bănci de
Resurse Genetice Vegetale''.
– pentru unele specii reprezintă ultima șansă de supraviețuire, deoarece habitatul lor
a fost redus.(Cogălniceanu, 1999)
O schema referitoare este prezentată de Cogălniceanu, pe care o preluăm si o prezentăm în tabelul 3.
Tabelul 3. Modalități de gestionare a biodiversității ( Managementul Capitalului Natural, Cogălniceanu, 1999).
Intervenția omului crește
Impotanța proceselor naturale crește
De obicei fiecare țara are propriul sistem de clasificare a ariilor protejate, iar denumirile pot fi diverse: parcuri naționale, rezervații naturale, rezervații științifice, parcuri forestiere, monumente ale naturii, parcuri forestiere etc.
Multe țări folosesc aceeași denumire pentru o arie protejată, dar obiectivele de management pot fi diferite.
În general ariile protejate pot include unul sau mai multe obiective de management:
– cercetări științifice;
– protecția sălbăticiei;
– turism și recreere;
– educație;
– menținerea serviciilor ecologice;
– utilizarea durabilă a resurselor din ecosistemele naturale etc.
TIPURILE DE ARII PROTEJATE
Pentru a se evita confuziile dintre denumirile ariilor protejate, sistemul IUCN a clasificat ariile protejate in 6 categorii principale:
I. REZERVAȚIILE NATURALE STRICT PROTEJATE
Sunt importante pentru cercetarea științifică și conservarea habitatelor terestre sau acvatice, în care se interzice desfășurarea oricăror activități umane, excepție fac activitățile de cercetare, educație și ecoturism, pentru a se asigura protecția anumitor specii de floră și faună, cu scopul de a fi monitorizate.
Sunt zone care posedă caracteristici unice, specii de floră și faună rareori amenințate.
Reprezintă forma cea mai veche de spații protejate și accesul populației este numai pe poteci, fără mașini sau câini.
Exemple de rezervații științifice de la noi din țară:
* Rezervația Științifică Piatra Rea;
* Rezervația Științifică Gemenele din Parcul Național Retezat;
* Rezervația Biosferei Delta Dunării Sacalin – Zătoane;
* Rezervația Pădurea Letea.
II. PARCURILE NAȚIONALE
Asigură protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice, prevenirea și excluderea exploatării resurselor naturale și a terenurilor. Sunt folosite pentru recreere, experiențe științifice, educative și activități tradiționale practicate numai de comunitățile din zonă, care sunt reglementate astfel încât să nu afecteze biodiversitatea din zonă.
Parcurile naționale cuprind peisaje deosebite, ecosisteme și specii rare, unde în majoritatea zonelor nu avem așezări umane și doar elemente naturale cu valoare deosebită (geologică, floristică, faunistică, speologică, pleontologică ).
La nivel național au fost desemnate 13 parcuri naționale, printre care:
* Parcul Național Retezat;
* Parcul Național Piatra – Craiului;
* Parcul Național Cheile – Bicazului;
* Parcul Național Cheile – Nerei.
III. MONUMENTE ALE NATURII
Sunt acele arii naturale protejate pentru o anumită formațiune terestră, formațiune geologică – peșteri, chei,cursuri de apă, cascade, formațiuni naturale, dar care sunt arii protejate mici cu valoare pentru ecoturism.
Exemple de monumente ale naturii din țara noastră:
* Munții Călimani – Doisperezece Apostoli;
* Orașul Slănic – Muntele de Sare Slănic Prahova;
* Munții Apuseni – Peștera Smeilor de la Onceasa;
* Parcul Natural Apuseni – Ghețarul Focul Viu;
* Orașul Sovata – Lacul Ursu.
IV. ARIILE PENTRU MANAGEMENTUL HABITATELOR / SPECIILOR
Sunt arii protejate desemnate pentru conservarea și menținerea habitatelor unde se găsesc specii din ce în ce mai rare sau amenințate (Narcissus stellaris, Crambe tataria , Populus tremula). Aceste arii protejate necesită intervenții periodice active cu scopul evitării deteriorării habitatelor și speciilor.
Exemple de rezervații naturale la noi în țară:
* Valea Neajlovului – Județul Dâmbovița;
* Dealul cu Fluturi – Județul Cluj;
* Dealurile Beștepe – Județul Tulcea;
* Lacul Tătarilor – Județul Sibiu.
V. COMPLEXELE DE ECOSISTEME TERESTRE / MARINE PROTEJATE
Sunt arii protejate ce oferă protecție și conservare ecositemelor naturale terestre sau acvatice, cu specii de flora și faună de interes comunitar, care contribuie la menținerea diversității biologice.
Ocupă suprafețe întinse unde se găsesc așezări umane, chiar și orașe, unde se impun restricții care vizează activitățile umane. Aceste restricții sunt stabilite pentru a asigura atingerea obiectivelor de conservare.
Exemple de parcuri naturale de la noi din țară:
* Parcul Natural Munții Maramureșului – Județul Maramureș;
* Parcul Natural Comana – Județul Giurgiu;
* Parcul Natural Porțile de Fier – Județul Mehedinți;
* Balta Mică a Brăilei – Județul Brăila.
VI. ARIILE PROTEJATE CU RESURSE GESTIONATE
Sunt arii protejate desemnate pentru protecția ecosistemelor naturale și utilizarea durabilă a resurselor naturale, cu scopul de a nu se permite exploatarea industriala a
resurselor naturale.
În țara noastră nu avem arii protejate care să intre în acestă categorie.
Aceste arii protejate ocupă suprafețe foarte mari și pot fi utilizate, fară a afecta biodiversitatea, doar de populațiile locale.
Sistemul de clasificare IUCN este internațional, oferă un limbaj comun, permite compararea ariilor protejate din întreaga lume și este util în managementul sistemelor de arii protejate.
Dar prezintă o serie de dificultăți în special legate de lipsa de obiectivitate în procesul de declarare, care conduce la inconsistente în clasificarea ariilor protejate la nivel internațional. Acestea pot fi asociate cu lipsa informaților și/sau a experienței celor care fac clasificările, rezultând probleme la identificarea corecta a ariilor protejate.
Sistemul IUCN este completat printr-o serie de convenții, acorduri și programe internaționale (sursă,Wikipedia).
– Convenția Ramsar (este un tratat interguvernamental-UNESCO, asupra zonelor
umede ca habitat al păsărilor acvatice – semnat în anul 1971);
– Convenția de la Berna (are ca scop conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa- 1979);
– Convenția de la Helsinki (a fost o tentativă de îmbunătățire a relațiilor dintre țările europene – semnată în anul 1975);
– Protocolul de la Cartagena (protocolul privind biosecuritatea – semnat în anul
2000);
– Convenția asupra patrimoniului cultural și natural mondial (plan de protejare
a bunurilor culturale și naturale din lume – semnată în anul 1972);
– Directiva habitate (conservarea habitatelor naturale și a florei și faunei sălbatice-
1992);
– Directiva păsări (conservarea păsărilor sălbatice – 1979);
– UNESCO-MAB (scopul organizației este de a contibui la pacea și securitatea
lumii prin colaborare între națiuni în educație, știință, cultură și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal). Patrimoniul Mondial UNESCO include în prezent 6 obiective culturale și 1 obiectiv natural – Rezervația Biosferei Delta Dunării, pentru:
* cea mai bine conservată deltă din Europa;
* cel mai tânăr pământ românesc, încă în extindere spre Marea Neagră;
* cea mai întinsă zonă compactă de stufărișuri de pe planetă;
* cea mai mare populație de pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) și creți (Pelecanus crispus) din Europa;
* mai mult de jumătate din populația mondială de cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus);
* jumătate din populația mondială de gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis);
* importantă rută de migrație și popas pentru păsările europene;
* mamifere dispărute în alte părți ale Europei: nurca, vidra, bizamul, câinele enot sau pisica sălbatică .
Conform legislației romănești deosebim diferite categorii de arii protejate:
1.3.1.Arii protejate de interes național, care includ categoriile: rezervații științifice, monumente ale naturii, parcuri naționale, rezervații naturale, parcuri naturale.
România are până în prezent 13 parcuri naționale, 17 parcuri naturale și peste 900 de
alte categorii de arii protejate.
2.3.1. Arii protejate de interes comunitar sau situri Natura 2000, care sunt arii de
conservare, arii de protecție avifaunistică, în care întâlnim specii rare sau periclitate.
Realizarea rețelei Natura 2000 se face prin implementarea:
* Directiva ,,Păsări'' 79/409/CEE- privind conservarea păsărilor sălbatice
* Directiva ,,Habitate'' 92/43/CEE – privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice.
3.3.1. Arii de interes județean sau local: includ zone cu valori reprezentative la
nivel local, stabilite numai pe domeniul public sau privat.
Exemple de arii de interes județean de la noi din țară:
* Lacul Panade – Județul Alba;
* Valea Zimbrilor – Județul Brașov;
* Vulcanii Noroioși de la Boz – Județul Alba;
* Tăurile și Turbăria de la Hoteni – Județul Maramureș.
4.3.1. Arii de interes internațional, cum ar fi:
4.3.1.1.Situri Natura 2000
4.3.1.2.Rezervații ale biosferei (Ex.Rezervația Biosferei Delta Dunării-Jud.Tulcea)
4.3.1.3.Situri RAMSAR (Ex.Parcul Natural Comana-Jud. Giurgiu),
4.3.1.4.Geoparcuri (Ex. Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului),
4.3.1.5.Situri naturale ale patrimoniului natural universal UNESCO
4.3.1.1. SITURILE NATURA 2000
Prin aderarea ca stat membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să implementeze legislația privind conservarea biodiversității prin realizarea rețelei Natura 2000. Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eșan-
tion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar, în vederea garantării menținerii acestor bogății naturale pe termen lung, asigurând resursele necesare dezvoltării socio-umane.
Rețeaua Natura 2000 include pentru conservare peste 180 de specii periclitate și
specii migratoare,peste 250 de tipuri de habitate, 200 de specii animale și 430 de specii de plante.
Conservarea trebuie să se realizeze printr-un management activ dar durabil, iar îndeplinirea acestui scop se face print-un act legislativ și fiecare țară membră trebuie să contribuie la dezvoltarea rețele ecologice Natura 2000.
Realizarea rețelei Natura 2000 se face prin implementarea a doua directive a Uniunii Europene, Directiva Habitate (care este implementată în trepte) și Directiva Păsări ( care este implementată în ziua intrării sale în vigoare).
Directiva Habitate Natura 2000 este o rețea ecologică formată din:
– Arii Speciale de Conservare (SAC)
Exemple: – Crișul Repede amonte de Oradea;
– Defileul Jiului;
– Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului;
– Tinovul Mohoș – Lacul Sf. Ana.
– Parcul Natural Comana – Județul Giurgiu
– Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA)
Exemple: – Balta Mică a Brăilei ;
– Cursul Dunării – Baziaș – Porțile de Fier ;
– Munții Apuseni – Vlădeasa ;
– Nisipurile de la Dăbuleni.
– Parcul Natural Comana – Județul Giurgiu
Conform legislației românești ariile protejate incluse în rețeaua Natura 2000 se înca- drează în următoarele categorii:
– SPAS (pentru conservarea a peste 180 de specii periclitate și specii migratoare, în acord cu Directiva Păsări);
– SACS (pentru conservarea a peste 250 de tipuri de habitate, 200 de specii animale și 430 de specii de plante, listate în anexele Directivei Habitate).
Scopul Rețelei Natura 2000 este de a asigura pe teritoriul statelor membre o rețea coerentă de situri pe baza unei abordări comune și standardizate care să permită menținerea sau refacerea habitatelor și speciilor într-o stare favorabilă de conservare în arealul lor natural (Rîșnoveanu, 2004).
Desemnarea siturilor Natura 2000 se face pe regiuni biogeografice, Europa a fost împărțită în 11 regiuni biogeografice, iar pe teritoriul României se găsesc 5 regiuni biogeografice: continentală, alpină, panonică, pontică și stepică.
Fig.2. – Harta bioregiunilor din România, conform Rețelei de arii protejate Natura 2000 (după www.mmediu.ro).
S-au delimitat un număr de 273 de SCI-uri și 108 SPA-uri pentru 118 specii de păsări, strict pe criterii științifice.
În siturile Natura 2000 sunt permise activități agicole tradiționale, cultivarea și obținerea produselor ecologice, activități de pescuit și vânătoare, cu condiția respectării măsurilor de management pentru conservarea speciilor.
Sunt permise construcții din materiale tradiționale specifice zonei, repectarea perioadelor de reproducere, iernat și cuibărit, promovarea și dezvoltarea ecoturismului.
4.3.1.2. REZERVAȚII ALE BIOSFEREI – Programul ,,OMUL ȘI BIOSFERA,,
,, Man and the BiosphereProgramme,,
Rezervațiile biosferei constituie o rețea de arii protejate care includ deopotrivă componente ale biodiversității și componente ale sistemelor socio-economice și au funcții multiple: de conservare, de cercetare și monitoring integrat de lungă durată, strâns legate de activitățile de dezvoltare socio-economică promovate în cadrul programului UNESCO-MAB (Rîșnoveanu, 2004).
Sunt rezervații care favorizează dezvoltarea durabilă datorită protecție mediului, dezvoltarea turismului, promovarea produselor tradiționale, conservarea tradițiilor culturale și populare ale zonei.
Rezervațiile biosferei se întind pe suprafețe mari și au o organizare spațio-temporală complexă, care integrează:
-sisteme naturale (reprezintând aria centrală- este zonă protejată și fără
intervenții umane),
– sisteme semi-naturale (reprezentând zone-tampon situate în jurul ariilor
centrale),
– sisteme dominante (sunt zone de tranziție, unde sunt permise activitățile
economice).
Exemple de rezervații ale biosferei: Delta Dunării (1991), Retezat (1979), Pietrosul Rodnei (1979).
Principalele caracteristici pe care le îndeplinește Delta Dunării, ca rezervație a biosferei, sunt (www. ddbra.ro):
a) conservă ecosisteme caracteristice și conține zone strict protejate, zone de utiliza- re tradițională a resurselor, cum sunt, de exemplu resursele piscicole sau stuficole și zone tampon pentru a reduce impactul activităților umane;
b) este un teritoriu sau o zonă costieră/marină în care oamenii reprezintă o compo- nentă integrală și care este administrată pentru obiective mergând de la protecția completă până la producția durabilă;
c) este un centru regional pentru monitoring, cercetare, educare și instruire asupra ecosistemelor naturale și administrate;
d) este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de știință, alți factori de decizie și populația locală cooperează în dezvoltarea unui program model pentru gestionarea sistemelor ecologice, pentru rezolvarea necesităților comunităților umane împreună cu conservarea proceselor naturale și utilizarea durabilă a resurselor biologice;
e) servește ca simbol al cooperării voluntare pentru conservarea biodiversității și utilizarea resurselor pentru binele oamenilor de pretutindeni.
4.3.1.3. SITURI RAMSAR (zone umede)
Convenția de la Ramsar este un tratat internațional asupra zonelor umede (bălți, mlaștini, ape naturale) în special ca habitat al păsărilor acvatice. Obiectivul major al tratatului îl reprezintă conservarea biodiversității și a resurselor zonelor umede, ca o contribuție la dezvoltare durabilă.
În România au fost desemnate până în prezent 19 situri ca zone umede de importanță internațională. Din 2012 au fost declarate 7 situri noi Wetlands of International Importance in Romania – majoritatea de-a lungul Dunării :
Blahnița. 30/08/2012; Dolj (SPA, SCI).
Bratul Borcea. 08/02/2012; Călărași, Ialomița; (SPA, SCI).
Calafat-Ciuperceni-Dunăre. 25/08/2012; Dolj; (SPA, SCI).
Canaralele de la Hârșova. 25/08/2012; Ialomița, Constanța; (SPA, SCI).
Ostroavele Dunării–Bugeac–Iortmac. 22/08/2012; Călărași, Constanța; (SPA, SCI).
Confluenta Jiu-Dunăre. 25/09/2012; Dolj; (SPA).
Dunărea Veche-Brațul Măcin). 25/08/2012; Brăila, Tulcea, Constanța; (SAC; SCI).
Exemple de zone umede: Delta Dunării (1991), Insula Mică a Brăilei (2001), Lunca Mureșului (2006), Complexul Piscicol Dumbrăvița (2006), Lacul Techirghiol (2006), Parcul Natural Comana (2012).
4.3.1.4. GEOPARCURI
Geoparcul este o arie protejată, cu limite bine definite, ce cuprinde elemente de geodiversitate și biodiversitate. Geoparcurile sunt zone cu așezări umane a căror existență este bazată pe promovarea tradițiilor și valorificarea resurselor naturale, pe principiul dezvoltării durabile.
Exemple de geoparcuri:Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Geoparcul Platoul Mehedinți desemnate prin HG 2151/2005 la categoria parcuri naturale.
4.3.1.5. SITURI ALE PATRIMONIULUI NATURAL UNIVERSAL UNESCO
Principalul obiectiv pe care UNESCO îl urmărește este protejarea patrimoniului universal. În România avem până în prezent 11 obiective recunoscute de către reprezentanții de la UNESCO și aproximativ 14 obiective pe lista de așteptare.
În prezent Comisia Națională a României pentru UNESCO a realizat documentația de aplicare și continuă monitorizarea demersurile pentru a include Parcul Natural ,,Porțile de Fier,, în lista rezervațiilor biosferei UNESCO.
În anul 2017, peste 24.679,4 de hectare de păduri valoroase de fag din România au fost incluse în Patrimoniul Natural al UNESCO, cu prilejul celei de-a 41-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial al UNESCO, care s-a desfășurat în Cracovia, Polonia.
Din cele 24.679,4 ha de păduri virgine de fag declarate sit al Patrimoniului Mondial Natural al UNESCO, 24.341,3 de ha se află în proprietatea publică a statului, administrate de RNP-Romsilva (www.rosilva.ro).
Exemple de situri naturale ale patrimoniului natural universal: Rezervația Biosferei Delta Dunării.
2. CORIDOARE, ZONE DE PASAJ/ REFUGII
Coridoarele ecologice (fâșii de terenuri sau zone de pasaj) sunt zone naturale, semi- naturale sau controlate de om, terestre sau acvatice, care permit indivizilor să treacă dintr-o zonă protejată , într-o altă zonă protejată prin aceste coridoare , în siguranța, asigurând supraviețuirea temporară a acestora.
Aceste coridoare ecologice pot fi:
a) liniare (zăvoaie, garduri vii) – sunt zone de pasaj împădurite care traversează drumuri, autostrăzi și căi ferate;
b) insulare ( bălți, pâlcuri de pădure, zone umede) – refugii folosite periodic de speciile migratoare.
Coridoarele ecologice îndeplinesc următoarele funcții:
– asigură perpetuarea speciilor, oferindu-le habitate specifice supraviețuirii lor;
– extinderea habitatelor naturale rămase, susținând populațiile vulnerabile din zonă;
– asigură deplasarea indivizilor unor specii către habitate care nu sunt ocupate încă;
– asigură migrațiile ciclice ale diferitelor specii prin zone prielnice;
– asigură integrarea ecologică a populației de-a lungul tuturor habitatelor utilizate.
Conectivitatea dintre ariile protejate, asigurată prin coridoare naturale sau prin lucrări de reconstrucție ecologică, este o condiție fundamentala pentru atingerea obiectivelor conservării diversității habitatelor și a sistemelor ecologice.
3. ZONELE TAMPON
Sunt stabilite cu scopul de a controla activitățile umane din zona apropiată a ariilor protejate, printr-un management adecvat care să permită reducerea impactului asupra zonei. Zonele tampon îndeplinesc următoarele functii:
– suport pentru managementul activitățile tradiționale din zonă;
– suport pentru managementul factorilor abiotici dintr-un ecosistem;
– o barieră pentru unele activități economice;
– suport pentru cercetări stiințifice și monitorizare.
I.2. FUNCȚIILE ARIILOR PROTEJATE
„Ariile protejate joacă un rol critic în menținerea vieții pe Pământ.” se afirma în
„Managementul ariilor protejate”, Ghidul Global al IUCN publicat în 2006.
Majoritatea ariilor protejate conțin valori care aduc beneficii comunităților și omenirii în general.
Ele reprezintă zone pilot pentru cercetarea, cunoașterea și aplicarea teoriilor privind implementarea conceptului de dezvoltare durabilă.
Resursele naturale regenerabile (plante, apă, animale, sol), neregenerabile (gaze naturale, petrol, cărbune ) și serviciile (stabilizarea climatului și circuitului hidrologic ) asigurate de către componentele Capitalului Natural (CN) reprezintă baza dezvoltării sistemelor socio-economice.
ʺOrice sistem ecologic natural sau seminatural absoarbe cantități mari de energie diluată și cheltuie de la 50-100% din energia absorbită de producătorii primari pentru a furniza o serie de resurse și servicii. Acest lucru înseamnă că ecosistemele ne furnizează o serie de resurse regenerabile sau neregenerabile foarte costisitoare din punct de vedere energeticʺ. (Vădineanu, 2004).
Componentele ecosistemului realizează patru funcții distincte:
„Funcția de reglare și control ce determină stabilitatea sistemului climatic, compoziția chimică și calitatea atmosferei, hidrosferei și solului, reciclarea materiei organice și a deșeurilor, retenția și reciclarea nutrienților metalelor grele.
Funcția de susținere: spațiu și substrat pentru așezările umane complexe industriale ferme agricole, recreere și turism. Cele două funcții oferă o serie de servicii.
Funcția de producție: resurse alimentare, materii prime, resurse de apă și resurse genetice.
Funcția informațională: informație științifică, inspirație culturală și artistică și educație. Aceste ultime două funcții oferă resurseʺ (Vădineanu, 2004) .
Serviciile ecosistemelor sunt acele bunuri și servicii ale naturii, pe care oamenii le utilizează pentru ei înșiși.
Evaluarea Ecosistemul Mileniului a Națiunilor Unite din 2000 clasifică serviciile ecosistemelor după cum urmează:
Servicii de aprovizionare ce sunt reprezentate de produsele obținute din ecosistem cum ar fi: hrana, apa, lemnul, fibre, combustibili, resurse genetice, produse medicinale naturale etc.
Servicii de sprijin ce sunt necesare pentru producerea tuturor celorlalte servicii ale ecosistemului precum: formarea solului, fotosinteza, producția primară, circuitul nutrienților și circuitul apei.
Serviciile de reglare sunt beneficiile obținute din reglarea proceselor ecosistemului precum: reglarea calității aerului, reglarea climei, reglarea eroziunii, purificarea apelor, reglarea dăunătorilor, polenizarea, reglarea pericolelor de dezastre naturale.
Serviciile culturale sunt alte beneficii decât cele materiale obținute de oameni de la ecosisteme precum: îmbogățirea spirituală, dezvoltarea cognitivă, experiențe de reflectare, recreere și estetice.
Clasificarea resurselor si serviciilor furnizate de ecosisteme după sistemul adaptat de Groot (2002) citat de Vădineanu (2004) este următoarea:
˶Valori cu semnificație ecologică;
Valori cu semnificație socio-culturală;
Valori cu semnificație economică directă;
Valori intrinseci fără corespondent pe piața monetară;˝
Kris Struyf în articolul Ecosystem service in Nature Education in the province of West Flandersdin 2013 susține că dispariția unei specii pune în pericol prosperitatea și bunăstarea populației.
Pierderile din natură au impact direct asupra economiei, dar acest lucru a fost până acum subestimat.
Biodiversitatea alături de serviciile ecosistemice vor juca un rol important în viitoarele strategii economice pentru a asigura o dezvoltare durabilă. În acest context este foarte importantă cunoașterea și evaluarea cât mai corectă a funcțiilor și serviciilor furnizate societatii umane de componentele capitalului natural.
Dezvoltarea rețelei de arii protejate reprezintă un element inițial al eforturilor naționale de a conserva biodiversitatea care însă, pe lăngă conservarea resurselor naturale și culturale, poate contribui major la dezvoltarea economică a comunităților locale și la reducerea sărăciei prin gama largă de servicii și beneficii sociale pe care le furnizează, care includ oportunități de angajare, cercetare, educație ecologică, recreere, turism (Rîșnoveanu, 2004).
Pentru a crește gradul de conștientizare a publicului larg asupra valorii resurselor și serviciilor ecosistemice, este necesar oferirea de exemple concrete din viața de zi cu zi și asocierea lor cu valoarea monetară corespunzătoare.
Conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității din structura capitalului natural este fundamentată și instrumentată în rețeaua de arii protejate (zonele pilot și coridoarele care le conectează) și aplicată la scara întregii țări (Vădineanu, 2004).
Înființarea de arii protejate și managementul eficient al acestora reprezintă o necesitate deoarece ele (Rîșnoveanu, 2004):
– integrează ecosisteme naturale și seminaturale reprezentative care pot fi evaluate și monitorizate pentru a caracteriza starea și tendințele dinamicii acestor sisteme în relație cu diferiți factori de comandă;
– furnizează beneficii sociale și economice, incluzând beneficiile din turism, utilizarea tradițională a biodiversității și conservarea ariilor naturale de valoareunică;
– sunt zone în care se dezvoltă cunoașterea necesară pentru asigurarea tranzițieila un model de dezvoltare durabilă;
– sunt zone ideale pentru susținerea programelor de educație și pregătire pentru dezvoltarea durabilă .
Ariile protejate cu funcțiile multiple asigură conservarea, reabilitatea și reconstrucția biodiversității și utilizarea durabilă a biodiversității, atât la scară regională cât și globală.
Ele pot deveni deci , sisteme în care activitățile umane sunt gestionate pentru a per- mite menținerea structurii și funcționării unei game întregi de ecosisteme cu scopul de a
furniza beneficii generațiilor prezente și viitoare (Rîșnovenu, 2004).
Rețeaua internațională de rezervații ale biosferei include componente ale biodiversității și componente ale sistemelor socio-economice, care au multiple funcții (Figura 3): de conservare, de cercetare și monitoring integrat de lungă durată, legate de activitățile de dezvoltare socio-economică promovate în cadrul programului UNESCO.
Fig. 3- Funcții ale rezervațiilor biosferei (UNESCO, 2002)
Ariile protejate oferă numeroase valori și beneficii, cum ar fi:
– peisaje naturale și seminaturale deosebit de frumoase (formațiuni de roci, cascade);
exemple: Rezervația Creasta Cocoșului-Munții Gutâi, Rezervația Pietrosul Mare, Cascada Urlătoarea, Cascada Mișina;
– conservarea diversității plantelor, unde România beneficiază de o zestre botanică
remarcabilă;
exemple: specia Paeonia peregrina ssp. romanica – bujor românesc, specia Ruscus aculeatus – ghimpe, din Parcul Natural Comana;
– conservarea faunei;
exemple: – filopodul Tanymastix motasi, Leuciscus borysthenicus, Egretta garzetta , Phalacrocorax pygmaeus sunt specii endemice și protejate din Parcul Natural Comana
– oferă habitate prielnice pentru creșterea, hrănirea și reproducerea speciilor;
exemple: Complexul lacustro-forestier al regiunii Comana, din Parcul Natural Comana, găzduiește specii de păsări migratoare (Chlidonias nige, Egretta alba, Ixobrychus minutus , Himantopus himantopus ).
– produse din plante (ceaiuri, siropuri, medicamente);
exemple: Rosa canina – măceșul, Tilia europea – teiul, Abies alba – bradul.
– turism și recreere (intinerare turistice stabilite, camping, plimbări cu barca);
exemple: Parcul de Aventura Comana situat în Parcul Natural Comana,
trasee în Munții Bucegi (Predeal- Șaua Baiului -Cabana Poiana Izvoarelor).
– cercetări științifice;
exemple: Rezervația de Ruscus aculeatus, Rezervația de Paeonia peregrina din Parcul Natural Comana.
– educație (laboratoare în aer liber, acțiuni derulate prin școli);
exemplu: în săptămâna ,,Școala Altfel" se pot organiza excursii de o zi în Parcul Natural Comana.
– produse animaliere (vânatul și pescuitul care sunt permise în anumite condiții);
exemple din Parcul Natural Comana : Abramis brama – plătica, Carassius auratus gibelio -carasul auriu, Silurus glanis- somnul, Sus scrofa – Mistreț, Lepus europaeus – Iepure de câmp, Capreolus capreolus – Caprioară .
– vestigii sau ruine preistorice și istorice;
exemple: Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia , Cetatea dacică Blidaru din Munții Orăștie, Fortul Piatra Roșie din Munții Șureanu.
– protecție socială și culturală;
exemple: se poate vizita Mănăstirii Comana, muzeul de istorie cu vestigii arheologice din Călugăreni, Moara de hârtie din Comana,
– păstrarea tradițiilor din zonă;
exemple: serbarea câmpenească "Sărbătoarea Bujorului" organizată de Administrația Parcului Natural Comana, Ansamblul Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor,din Comana.
– promovarea produselor locale;
exemple: caș, miere, siropuri, pește afumat, haine din lână,tradiționala ie, produse din papură și stuf, produse din ceramică, produse din lemn etc.
– oferă locuri de muncă și este o sursă de venit pentru localnici;
exemple: târgurile din zonă, serbările anuale, pensiunile din zonă, ecoturismul, culesul fructelor de pădure, călărie, parcuri de aventură, navigație.
– oferă protecție speciilor care sunt sensibile la intervenția umană;
exemple: sunt zone unde intervenția umană este redusă și se pot desfășura doar activități educative și științifice .
– protecție solului împotriva eroziunii;
ariile protejate garantează protecție împotriva eroziunii, pădurea având un rol important în stoparea eroziunii solului
– controlul circuitului hidrologic;
– retenția și reciclarea nutrienților ;
exemplu: componentele biotice din sol contribuie la ciclarea nutrienților, detoxifierea poluanților,
– controlul climei locale;
Stuful și papura modelează clima locală prin reducerea amplitudinilor termice între vară și iarnă (Nedelcu, 2010).
– absorbția deșeurilor
exemplu: degradează și descompun deșeurile activității umane
– protecție pentru agricultură
– asigurarea calității aerului
– epurarea apelor.
CAPITOLUL II
DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE COMANA
II.1. Caracterizarea unităților hidrogeomorfologice din Parcul Natural Comana
Parcul Natural Comana este o arie protejată de interes național, cu o suprafață de 24 963 ha cu scopul protejării diversității floristice și faunistice, a habitatelor unor specii rare sau periclitate, zone de interes științific sau peisagistic.
Parcul Natural Comana este situat în zona sudică a României, în Câmpia Româna,
districtul Câmpiei Burnazului, între orașele București și Giurgiu și reprezintă a treia zonă umedă a României, dupa Balta Mică a Brăilei și Delta Dunării.
Parcul Natural Comana are o mare biodiversitate , caracteristică unui peisaj aflat la limita dintre stepă și silvostepă.
Limitele Parcului Natural Comana sunt următoarele:
– Limita nordică si nord-estică se situează de-a lungul malului drept al râului Arges, din dreptul localității Gostinari si continuându-se până până în localitatea Grădistea,
continuă pe drumul județean 411, Grădistea-Comana, trecând pe la nord de Budeni, Brănistari, până la intersecția cu DN (E) 70-85, în localitatea Călugăreni, iar apoi se orientează pe acelasi drum, pe direcția N-V spre Singureni, străbătând localitatea Crânguri. (Dorobanțu și colab. 2011-2012).
– Limita vestică porneste din comuna Singureni, până la podul de peste Neajlov, se ramifică apoi spre partea stângă pe un drum agricol ce ajunge la Hulubesti, ajungând la perdeaua forestieră de pe terasa superioară a Neajlovului, pe care o include în parc, continuă pe curba de nivel până în apropierea colțului pădurii separând culturile agricole, mergând până la fântâna din deal, apoi coboară printre culturile agricole până la intrarea în Hulubești, intersectează drumul județean 603, la un km înainte de localitatea Ianculesti, traversând râul Câlniște. (Dorobanțu și colab. 2011-2012).
– Limita sudică porneste de la est de localitatea Ianculești, traversează localitatea Uzunu, își menține direcția până în comuna Mihai Bravu, în dreptul podului peste pârâul Dadilovăț, mergând la nord de pădurea Dadilov, limita se continuă spre sud urmând cursul pârâului Dadilovăț până la intersecția cu drumul gării pe care îl urmează si continuă să meargă paralel cu calea ferată (Bucuresti-Giurgiu) până la stația de pompare de la vest de localitatea Pietrele, se îndreaptă spre est urmând malul sudic al văii Comasca, trecând pe la sud de localitațile Pietrele si Puieni, până la podul din localitatea Prundu. (Dorobanțu și colab. 2011-2012).
-Limita estică porneste de la podul peste pârâul Comasca din localitatea Prundu si urmează spre nord, până în albia minoră a râului Neajlov, aval de vârsarea în Argeș.
Complexul Zboiu-Măgura din Parcul Natural Comana porneste de la limita estică a acestuia si urmează albia majoră a pârâului Zboiu, de la izvor până în dreptul pădurii Măgura, după care limita este dată de limita exterioară a pădurii Măgura, incluzând-o în totalitate în aria protejată. (Dorobanțu 2011-2012).
Fig.4.Harta administrativă a Parcului Natural Comana
(preluare din Planul de Management al PNC)
Parcul Natural Comana a fost desemnat atât ca sit Natura 2000 (în anul 2007) cât și ca sit Ramsar (în anul 2012), ce include zone acvatice, zone forestiere, pășuni, terenuri agricole, drumuri și localități rurale.
În opinia lui Maltby și colab., din 1996 ˝Zonele umede sunt sisteme dinamice ce fac trecerea între ecosistemele terestre și cele acvatice. Zonele umede îndeplinesc nouă funcții:
Controlul inundațiilor;
Refacerea rezervelr freatice;
Aportul freatic către suprafață;
Reținerea sedimentelor;
Reținerea nutrienților;
Exportul de nutrienți;
Reținerea carbonului;
Menținerea ecosistemelor;
Menținerea lanțurilor trofice ˝citat de (Rîșnoveanu, 2011).
Criteriile privind desemnarea Parcului Natural Comana ca sit Ramsar sunt:
1. Este o zonă umedă care conține un exemplar reprezentativ, rar sau unic aflat în regiunea biogeografică corespunzătoare. Balta Comana cu o suprafață de peste 1200 ha, reprezintă o zonă importantă pentru creșterare, hrănirea și reproducerea speciilor de păsări migratoare. Datorită caracteristicile de microdeltă, cu lacuri interioare și canale fluviale cuprinde o diversitatea mare de specii de plante și animale.
2. Este o zonă umedă în care se găsesc specii vulnerabile, amenințate sau comunități ecologice. Diversitatea habitatelor este mare în Parcul Natural Comana, în special cele caracteristice zonelor umede, unde se găsesc specii pe cale de dispariție, vulnerabile sau amenințate. În cadrul ariei protejate au fost identificate 1153 de specii vegetale, conform Olteanu și colaboratorii, dintre care 72 de specii prezentând grade diferite de pericol:
52 de specii sunt rare la nivel național,
3 specii rare la nivel internațional – Marsilea quadrifolia, Salvinia natans și Trapa natans ,
11 specii sunt vulnerabile,
3 specii sunt pe cale de dispariție la nivel național.
3. Balta Comana este a treia zonă umedă ca mărime din sudul României, după Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei si a doua ca biodiversitate după Delta Dunării.
4. Parcul Natural Comana este zonă de refugiu în timpul migrației: Crex crex, Anser albifrons, cuibăritoare: Vanellus vanellus, Picus canus, Egretta alba, și un loc de iernare pentru speciile care coboară din zonele alpine pe perioada iernii.
5. Este o zonă umedă care acceptă în mod regulat peste 20.000 de păsări.
6. Balta Comana și Pârâul Gurbanu sunt habitate de reproducere, de hrănire și de iernare pentru speciile de pești endemice Leuciscus borysthenicus și Cobitis megaspila.
Principalele obiective ale planului de management sunt:
promovarea gestionării durabile a resurselor regenerabile și neregenerabile
încurajarea ecoturismului;
dezvoltarea infrastructurii sitului;
mediatizarea rezultatelor activităților de conservare a biodiversității din zonă;
informarea permanentă a comunității locale cu privire la dezvoltarea parcului;
promovarea identității locale;
reconstrucția ecologică a anumitor zone;
promovarea activităților tradiționale;
gestionarea sustenabilă a resurselor naturale;
activități educaționale, turistice și organizate;
activități stiințifice;
asigurarea continua a regimului de protecției a ariei.
Parcul Natural Comana cuprinde trei arii naturale cu statut de protecție:
I. Rezervația Oloaga-Grădinari
II. Rezervația Padina Tătarului
III. Balta Comana
I. Rezervația Oloaga-Grădinari (249,4 ha), pentru protejarea speciei Ruscus aculeatus (ghimpe).
Fig. 5. Ruscus aculeatus (ghimpe)
În perioada 2000-2001, Institutul de Biologie din București a realizat studii de cercetare, unde a identificat în această rezervație 113 specii vegetale, excluzând speciile vernale.
Dintre speciile identificate în această rezervație, în lista roșie elaborată de Oltean
și colab.(1994) se menționează: Cardamine parviflora, Digitalis ferruginea, Orchis laxiflora, Ranunculus polyphyllus, Ruscus aculeatus.
II. Rezervația Padina Tătarului (231.4,4 ha), pentru protejarea speciei Paeonia peregrina ssp. romanica (bujor românesc-considerat Monument al Naturii), unde s-au identificat 102 specii vegetale, exceptând flora vernală. O altă specie importantă identificată în rezervație este Crocus flavus (brândușă galbenă).
Fig.6. Paeonia peregrina (bujorul românesc)
III. Balta Comana (1206,4 ha), habitat de zonă umedă pentru păsări și pești.
Speciile protejate din zonă sunt:
13 specii de mamifere (Sorex araneus, Neomys anomalus, Crocidura leucodon);
78 specii de păsări (Ardea cinerea, Ardea purpurea, Egretta garzetta);
6 specii de reptile (Emys orbicularis, Lacerta viridis, Lacerta agilis);
9 specii de amfibieni (Bufo viridis, Hyla arborea, Rana dalmatina );
15 specii de pești (Aspius aspius, Barbus barbus, Gobio gobio ).
Pe lângă cele trei arii naturale protejate se delimitează încă șapte zone noi cu valoare peisagistică, floristică și faunistică. Acestea sunt:
1.Fântânele – 163,6 ha de pădure, situată la 40-90 m altitudine, protejează mărgăritarul (Convallaria majalis), dar și Marsilea quadrifolia, specie periclitată la nivel european. În cuprinsul acestei rezervații au fost identificate 330 de specii vegetale, o rezervație cu mare varietate floristică (Carex strigosa, Cyperus serotinus, Leucanthemella serotina , Leucojum aestivum, Marsilea quadrifolia).
2.Măgura-Zboiu – 106,5 ha (păduri de silvostepă -Quercetum pubescentis, în structuri naturale și valea pârâului).
3.Puieni – 15,3 ha (cuprinde vegetație termofilă, specii forestiere xerice)
4.Crânguri – 117,2 ha (cuprinde păduri aluviale, specii lemnoase – Alnus glutinosa, habitate ocrotite cu arbori bătrâni).
5.Valea Hoților – 25,6 ha (conține păduri xerice alternate cu cele mezofile).
6.Valea Gurbanului – 110,4 ha (conține habitate umede cu rarități faunistice -Umbra krameri, Leuciscus borysthenicu și floristice- Centaurea rutifolia, Acinos rotundifolius).
7.Sărăturile Comana Grădiștea – 99,6 ha (include terenuri sărăturoase cu specii rare – Scilla autumnalis, Tunica prolifera, Scorzonerra canna).
Caracteristici ale apelor
a) Apele de suprafață
Zona Parcului Natural Comana, hidrologic este influențată de râul Argeș, afluent de ordin I al Dunării împreună cu afluenții săi direcți, râurile Neajlov și Sabar. Debitul acestor râuri este permanent și variabil în anii ploioși sau secetoși. Balta Comana este alimentată de Râul Neajlov având un regim hidrologic variabil. Influențele sistemului hidrologic asupra vegetației se resimt direct în zonele de luncă prin frecvența inundațiilor, cantitatea materialului aluvionar depus, nivelul pânzei freatice. Rețeaua hidrografică semipermanentă este constituită din văi secundare, cu debit de apă numai în timpul ploilor, care își încetează activitatea la scurt timp după încetarea acestora. Văile sunt scurte, adânci, uneori având versanți puternic înclinați și caracter torențial (Dorobanțu 2011-2012).
b) Apele subterane
În sectoarele de luncă, pânza de apă freatică se găseste la adâncimi care variază între 20 de centimetri (în zonele depresionare) si 2,5 – 3 metri pe grinduri. Acest lucru influențează puternic repartiția speciilor vegetale. Modificări importante în nivelul pânzei freatice s-au remarcat în lunca Argesului, ca urmare a săpării canalului Dunăre-Bucuresti, determinând coborârea pânzei freatice la 5 – 6 metri, fapt care a condus la uscarea în masă a arboretelor de plop alb, plop negru si plop euramerican. În urma construirii acestui canal, lunca Argeșului a devenit inaptă pentru speciile de zăvoi (salcie, plop alb, plop negru), fapt care a condus la schimbarea tipurilor de stațiuni (Dorobanțu 2011-2012).
Caracteristici ale climei
a) Regimul termic
Temperatura medie a lunii ianuarie este de aproximativ -3 grade Celsius și temperatura medie a lunii iulie este de aproximativ 25 grade Celsius. Prima zi de îngheț se manifestă la începutul lunii noiembrie iar ultima la începutul lunii aprilie. Rezultă o perioada de vegetație destul de lungă, regimul termic favorizând evoluția vegetației.
b) Regimul pluviometric
Precipitațiile medii anuale sunt în jurul valorii de 560 mm. Precipitațiile sunt mai abun- dente la începutul verii ( ajungând în luna iunie la 76 de milimetri) și mai diminuate la începutul toamnei si în timpul iernii (mai ales în luna februarie).
Evapotranspirația potențială anuală, în jur de 730 mm, depășeste cantitatea precipitațiilor anuale, datorită vegetației forestiere, nivelul cel mai mare al evapo- transpirației este în perioada de vegetație (aprilie – octombrie). Evapotranspirația reală este inferioară celei potențiale.
Valoarea cea mai redusă a umidității atmosferice medie anuale se înregistrează în luna iulie (61%), iar cea mai ridicată, în luna decembrie (80%). În perioada de vegetație umiditatea relativă este de 64 %.
c) Regimul eolian
Zona Bălții Comana este expusă în întregime acțunii vânturilor. Vânturile dominante sunt cele din nord-est si sud-vest, având intensitatea cea mai mare în perioada de iarnă, atingând o viteza de 27 – 54 km/oră.
Intensitatea maximă a deplasării maselor de aer se produce pe o durata medie de 10 zile anual, în restul timpului aceasta fiind mai scăzută (Dorobanțu 2011-2012).
Caracteristici ale solurilor
Condițiile climatice, formele de relief si materialul parental au determinat formarea de tipuri si subtipuri de sol caracteristice regiunii (brune roscate de pădure, în diverse stadii de podzolire). În prezent aceste soluri sunt încadrate în clasa luvisoluri roscate si respectiv
aluvisoluri. Datorită regimului pluviometric deficitar, capacitatea solurilor de aprovi- zionare cu apă este destul de mică.
Regimul deficitar de apă din sol constituie singurul factor limitativ pentru vegetația forestieră. Din punct de vedere al însusirilor chimice solurile sunt alcaline. Solurile sunt bine aprovizionate cu azot, potasiu si fosfor, iar datorită regimului favorabil de umiditate sunt bine valorificate de vegetație (Dorobanțu 2011-2012).
Tipurile de habitate
La determinarea tipurilor de habitatelor să se ia în considerație compoziția florei și faunei din zonă, adaptările lor ecologice dar și răspândirea în funcție de aceste adaptări.
Majoritatea habitatelor au drept componentă o asociație vegetală, cu excepția habitatelor din cadrul aceleiași asociații vegetale, unde structura biocenozei este dată de biomasa mare a speciilor dominante și a combinațiilor de specii dominante.
Identificarea habitatelor s-a realizat prin intermediul fitocenozelor caracteristice, în
funcție de speciile edificatoare (dominante) și indicatoare ecologic sau fitocenologic, dar și a caracteristicilor arealului studiat – localizare geografică, altitudine, relief, sol, etc.
Descrierea habitatelor prezente în SCI Comana se regăsește în Anexa Planului de management și s-a realizat după Gafta & Mountford (2008) și Doniță și col. (2005), (www.natura2000.ro).
II.2.Componentele biodiversității:
specii de floră si faună sălbatică, habitate naturale
Caracteristici ale vegetației
Criteriile de încadrare a vegetației din Parcul Natural Comana sunt:
Regiunea Biogeografica Europeană – Continentală
Ecoregiunea – Câmpia Gavanu-Burdea
Tipuri generale de habitate:
1.Vegetație: pădure, pajiște, pășune, fâneață, sărătură, stepă; zone umede;
2. Geomorfologice: câmpie, terasa, luncă, râu, baltă, izvor;
3. Geologice: sedimentare.
Flora Parcului Natural Comana, este caracterizată prin prezența a mai mult de 1 150 de specii vegetale (Tarnavschi și col. 1974), incluse în peste 20 de asociații vegetale (Nedelcu, 1967), alcătuită din specii erbacee, aproximativ 50% au origine eurasiatică și europeană și 12% fiind de origine mediteraneană.
Vegetația arborescentă cuprinde 87 de taxoni, dintre care 50 de taxoni sunt specii de arbori (Q. petraea, de Q. pubescens și Q. virginiana ) și restul 37 de arbuști.
În zonele umede întâlnim (Alnus, Salix și Populus), specii caracteristice zonelor umede, specii cu importanță științifică ( Ruscus aculeatus, Paeonia peregrina var. romanica, Convallaria majalis, Sanicula europaea, Salvia glutinosa și Marsilea quadrifolia), specii diverse de stuf (Phragmites australis ), specii endemice sau rare: Marsilea quadrifolia, Ranunculus polyphyllus, Cardamine parviflora, C. majovskii, Digitalis ferruginea,Orchis laxiflora, Paeonia peregrina, Dictamnus albus, Iris graminea, Iris variegata, Leuchantenella serotina, Carpesium cernuum, Nectaroscordum siculum (Paucă și colaboratorii,2000).
Întâlnim și numeroși arbori vârstnici, care ar putea fi declarați ,,monument al naturi,, aparținând genurilor (Quercus, Fraxinus, Ulmus, Alnus).
Pădurile din cuprinsul Parcului Natural Comana prezintă o importanță științifică deosebită prin faptul că pe o suprafață relativ restrânsă apar formațiuni zonale de silvostepă, formații zonale și extrazonale de cvercinee și formații intrazonale de păduri de luncă și zăvoaie (Paucă și colaboratorii, 2000):
Formații forestiere de silvostepă:
-Amestec de cer și gârniță cu stejar brumăriu;
-Amestec de stejar brumăriu și pufos cu cer și gârniță;
-Amestec de stejar pufos cu cer și gârniță;
-Stejar pufos pur din silvostepă pe substrat de loess sau lut;
-Amestec normal de stejar pufos și stejar brumăriu.
Formații zonale de păduri de cvercinee:
-Ceret normal de câmpie;
-Cereto-gârnițet de câmpie;
-Șleao-ceret de câmpie.
Formații extrazonale de păduri de cvercinee
-Șleau normal de câmpie;
-Stejareto-șleau normal de câmpie.
Formații intrazonale de păduri de luncă și zăvoaie
-Șleau normal de luncă din regiunea de câmpie;
-Șleau de luncă din regiunea de câmpie, de productivitate mijlocie;
-Stejareto-șleau de luncă;
-Stejareto-șleau de luncă de productivitate mijlocie;
-Șleau-plopiș normal de luncă din regiunea de câmpie;
-Frăsinet de luncă;
-Zăvoi de plop alb de productivitate superioară;
-Zăvoi de salcie din luncile apelor interioare.
Fitosociologic s-au descris următoarele asociați
În silvostepă: Quercetum pubescentis, Quercetum pedunculiflorae-cerris
În păduri de cvercinee: Quercetum cerris, Quercetum frainetto-cerris, Melico uniflorae-Tilietum tomentosae
În păduri de luncă: Ornithogalo-Tilio-Quercetum, Fraxino pallisae-angustifoliae-Quercetum roboris .
În pajiștile xerice au fost identificate asociațiile Medicagini-Festucetum valesiacae , Stipetum capillatae , Cynodonto-Poetum angustifoliae .
Fitocenologic au fost identificate 4 asociații vegetale grupate astfel:
Vegetația acvatică (Aquiherbosa)
1. Asociația Lemnetum minoris
2. Asociația Myriophyllo – Potametum lucentis
– subasociația myriophylletosum verticillati
Vegetația palustră (Paludes)
3. Asociația Scirpo – Phragmitetum
– subasociația phragmitetosum
– subasociația typhosum latifoliae
Vegetația lemnoasă (Lignosa)
4. Asociația Querceto-Fraxineto-Ulmetum
Caracteristici ale faunei
a) Fauna de nevertebrate cuprinde: nouă specii aparținând Încrengăturii Platelminthes și 12 Încrengăturii Mollusca , două gasteropode pulmonate endemice – Deroceras geticus și Daudebardia rufa getica, 10 specii de anelide , 15 specii de crustacei, una fiind endemică – filopodul Tanymastix motasi, și 80 de specii de insecte incluzând hidracarieni endemici – Tadjikotyas fibulata și Dacothyas savalescui sau relicte glaciare – Lebertia lineata și Hygrobates norvegicus, carabide- Familia Carabidae, au fost identificate 54 de specii, între care se numără și Lucanus cervus ( W. Knechtel, S. Panin -1944 citat de Paucă și col., 2000).
b) Fauna de vertebrate cuprinde:
31 specii de pești dintre care: specii endemice sau rare( Leuciscus borysthenicus, Cobitis megaspila, Umbra krameri, Misgurnus fossilis, Rhodeus sericeus amarus), specii de pești cu valente euritope (Carassius auratus gibelio, Pseudorasbora parva, Alburnus alburnu) și specii legate de un anumit tip de biotop (Gobio kesslery, Misgurnus fossilis);
10 specii de amfibieni reprezentanți ai Ordinului Urodela – Triturus vulgaris vulgaris și ai Ordinului Anura – Bombina bombina , Pelobates fuscus fuscus, Bufo bufo , Bufo viridis viridis, Hyla arborea arborea , Rana ridibunda ridibunda, Rana esculenta , Rana dalmatina ;
9 specii de reptile: Ablepharus kitaibelii fitzingeri , Lacerta agilis chersonensis, Lacerta viridis viridis, Proteus fragilis colchicus, Coronella austriaca austriaca, Natrix natrix natrix, Natrix tessellata tessellata, iar din Familia Emydidae, Emys orbicularis;
212 specii de păsări dintre care 78 de specii sunt specii protejate (menționate în anexele Convenției de la Berna și Directivei Păsări a Comisiei Europene): Phalacrocorax pygmaeus, Ardea cinerea, Ardea purpurea, Ardeola rallloides, Egretta alba, Egretta garzetta, Nycticorax nycticorax , Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Ciconia nigra, Cygnus cygnus, Anser anser, Crex crex, Accipiter gentilis, Accipiter nissus, Buteo buteo, Circus aeruginosus, Falco columbarius, Falco peregrinus, Falco subbuteo, Falco tinnunculus, Falco vespertinus, Bubo bubo, Asio otus, Athene noctua, Dendrocopos major, Dendrocopos medius, Dendrocopos minor, Dendrocopos syriacus, Picus viridis, Picus canus, Dryocopus martius, Alcedo atthis, Sylvia atricapilla, Sylvia borin ., Sylvia communis, Sylvia curruca, Sylvia nisoria, Lanius colurio, Lanius excubitor;
38 de specii de mamifere din Familia Mustelidae -Putorius putorius, Mustela nivalis, Martes martes, Meles meles, Lutra lutra, din Suprafamilia Feloidea – Felis silvestris, din Familia Cervidae – Capreolus capreolus, Cervus elaphus, din Familia Erinaceidae – Erinaceus concolor, din Familia Cricetidae – Cricetus cricetus, din Familia Myoxidae – Dryomis nitedula, Glis glis.
Relații și procese ecologice – abundența populațiilor de pe teritoriul parcului
Condițiile de mediu din sudul țării determină existența unei flore diversificate.
Inventarierea biodiversității de pe teritorul parcului și a asociațiilor vegetale, s-a realizat încă din 1960, (Negrean, 1960; Pașcovschi & Doniță, 1967; Dumitrașcu și col., 2011; Onete, 2011) fiind identificate aproximativ 1153 de specii.
Este posibil ca o parte dintre speciile evaluate să nu fie regăsite, populațiile fiind greu de depistat datorită lărgirii arealului lor de distribuție sau deja extincte, în urma schimbărilor climatice globale și impactului antropic.
Examinarea rezervațiilor naturale evidențiază faptul că acestea sunt zone unde se găsește cea mai mare bogație specifică, în zonele de margine sau în zonele de ecoton unde o comunitate fuzionează cu alta. Ecotonurile sunt bogate în specii și în hibrizi între acestea, fapt ce conferă facilitarea adaptării plantelor (prin dispersia semințelor și polenului) și migrației.
Ecotonul, cu nișele pe care le oferă pentru hibrizi, ajută și migrația genelor prin polen, având un rol vital în mișcarea populațiilor de plante.
Din cele 200 de plante superioare identificate în Balta Comana, în anul 2008, majoritate sunt specii intrate în mod secundar, datorită antropizării și condițiilor de mediu, dar s-a redus și numărul speciilor de plante acvatice (natante), iar numărul speciile palustre s-a diminuat.
Dintre speciile cunoscute care fac parte din flora Lacului Comana, s-au depistat specii mai rare (ferigile Salvinia natans, Nymphaea alba, Wolffia arrhiza, etc.), specii mai comune (Lemna gibba, Lemna trisulca) și mai multe specii de Potamogeton (plante acvatice, iubitoare de apă dulce Potamogeton lucens, P. perfoliatus, P. gramineus ), Ceratophylum (plante întâlnite în iazuri și mlaștini Ceratophylum demersum ).
Cele mai numeroase specii (specii cu caracter segetal, ruderal, invaziv, segetal-ruderal, adventiv-invaziv) din zonă sunt întâlnite atât în arealul lor natural dar și în culturile agricole, vii, livezi, margini de drum, zone cu gunoaie, etc.
Speciile adventive sunt cele cu origine în alte continente sau regiuni, care odată introduse în areal, intenționat sau accidental, pot să se răspândească și să amenințe diversitatea biologică (Anastasiu & Negrean, 2007).
În Parcul Natural Comana cele mai întâlnite specii adventive sunt:
Ailanthus altissima – cenușerul
Conyza canadensis – bătrâniș
Amorpha fruticosa – salcâmul pitic
Speciile ruderalele au apărut de-a lungul timpului ca părți integrante ale regiunilor locuite de oameni, fiind în competiție cu speciile cultivate, segetale, producând chiar pagube (Ciocârlan și alții, 2004).
În Parcul Natural Comana cele mai întâlnite specii ruderale sunt:
Conyza canadensis – bătrâniș
Abutilon theophrasti – teișor
În ecosistemele seminaturale este prezent gorunul (Quercus petraea ssp. polycarpa), frasinul comun (Fraxinus excelsior), frasinul caucazian (Fraxinus coriariaefolia), doua specii de frasin de luncă (Fraxinus oxycarpa, Fraxinus pallisae), mojdreanul (Fraxinus ornus), tei, ulm.
Speciile ierboase din fondul forestier, doar în cele 170 ha ale rezervației Fântânele, sunt în număr de peste 350 specii, de exemplu: specii rare ca Marsilea quadrifolia, Ranunculus polyphyllus, în zone mai umede Digitalis ferruginea, Iris variegata, specii coborâte din zona colinară Convallaria majalis, Circaea lutetiana, specii mediteraneene Cyperus serotinus, Ruscus aculeatus.
În Parcul Natural Comana se poate constată o evoluție a proceselor ecologice datorită:
degradării habitatului acvatic al Bălții Comana, din ultimele trei decenii,
lucrărilor de amenajare a bazinului hidrografic al Râului Argeș,
lucrărilor de regularizare a Râului Neajlov,
aridizarea în zonă a climei,
coborârea nivelului pânzei freatice,
suprafețelor intens pășunate din ecosistemele sărăturate,
exploatării pietrișului din luncile inundabile,
modificării cursurilor de apă pentru amenajarea lor în heleștee,
agriculturii intensive din zonă,
extinderea construcțiilor în aria protejată,
introducerea de noi specii.
II.3.Identificarea percepției populației față de structura,
funcțiile, resursele și serviciile furnizate de PNC, prin chestionare
aplicate elevilor și părinților
˶Chestionarul constituie instrumentul de cercetare cel mai frecvent utilizat în investigarea sociologică pentru culegerea datelor obiective (vârstă, nivel de educație, venit) cât și a celor subiective (percepții, atitudinii, opinii). Chestionarul este alcătuit dintr-un ansamblu de întrebări scrise, ordonate logic și psihologic.˝ (Vlăsceanu, Zamfir, 2010) citați de (Rîșnoveanu, 2010).
Capitalul natural furnizează populației umane o serie de resurse și servicii, fiecare dintre ele având o anumită valoare economică. Astfel a apărut necesitatea identificării importanței și valorii pe care societatea umană o acordă componentelor biodiversității și managementului acestora. O metodă de analiză socială o constituie ancheta cu chestionar standardizat (Rîșnoveanu, 2010).
˶Ancheta sociologică sau sondajul de opinie reprezintă o metodă imparțială, sistemică, care folosește tehnici, procedee și instrumente interogative specifice chestionarului sociologic și interviului ce permit colectarea unor informații relevante referitoare la cunoștințele atitudinile și comportamentele persoanelor pe baza unui eșantion reprezentativ al populației umane˝ (Geamănă și Rîșnoveanu, 2010).
Lucrarea de față are drept grup de lucru elevi ai claselor a Va – a VIII-a de la Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,, Băneasa, județul Giurgiu și părinții acestora.
Cercetarea a debutat cu aplicarea a două chestionare, primul (Anexa 2) adresat părinților elevilor. Al doilea chestionar (Anexa 3) a fost aplicat elevilor.
Eșantionul pentru chestionarul adresat părinților Anexa 2 este format din 50 persoane. Scopul chestionarelor a fost următorul:
-De a evalua gradul de informare al populației locale privind mediul și biodi- versitatea în general și în mod particular a PNC;
-De a observa care sunt percepțiile privind consecințele activității antropice asupra capacității productive și de suport a PNC.
– De a evalua gradul de informare al populației despre resursele și serviciile pe care le oferă PNC.
Vârsta celor chestionați este cuprinsă între 25-peste 65 de ani, distribuiți astfel: între 25-30 de ani sunt 2 persoane, 4 părinți au vârsta cuprinsă între 30-35 de ani, 17 dintre cei intervievați au vârsta cuprinsă între 35-40 de ani, 19 dintre respondenți au vârsta cuprinsă între 40-45 de ani, 3 au vârsta cuprinsă între 45-50 de ani, 2 dintre cei chestionați au vârsta cuprinsă între 50-55 ani, 1 persoană între 60-65 și 2 dintre cei chestionați au vârsta peste 65 de ani. La chestionar au participat 38 de femei și 12 de bărbați și asta deoarece în general mamele sunt cele care se ocupă mai mult de partea de instruire și educație a copiilor, în detrimentul taților.
La prima întrebare a chestionarului 100% dintre cei 50 respondeți au răspuns afirmativ că iubesc natura. Acest lucru reprezintă un fapt îmbucurător deoarece arată o disponibilitate mare față de mediu și problemele acestuia.
La întrebarea a doua privind timpul petrecut în natură 19 dintre localnici au răspuns că își petrec câteodată timpul liber în natură, iar 31 au răspuns că deseori ies în natură în timpul liber. Faptul că mai mult de jumătate dintre respondenți susțin că își petrec deseori timpul liber în natură înseamnă că aceștia pot observa ceea ce se petrece în spațiul comunității în care trăiesc
Fig.7: Răspunsurile părinților la întrebarea cât de des își petrec timpul în natură
A treia întrebare din chestionar a vizat cunoașterea de către părinți a ariilor protejate din zona noastră. La această întrebare 92% dintre persoanele intervievate au răspuns pozi-tiv și doar 8% au răspuns negativ.Fig.8: Răspunsurile părinților la întrebarea dacă cunosc ariile protejate din zona noastră.
La întrebarea a șasea privind vizitarea de curând a Parcului Natural Comana 35 dintre cei intervievați au răspuns pozitiv și doar 15 au răspuns negativ. Acest lucru înseamnă că peste 70% dintre respondenți au preocupări care îi determină să ajungă în PNC.Fig.9: Răspunsurile părinților la întrebarea dacă au vizitat PNC în ultima perioadă.
Fiind întrebați (întrebarea 7) ce aspecte pozitive le-au atras atenția în vizita la PNC, 12 dintre cei intervievați au răspuns că le-a plăcut faptul că PNC este frumos amenajat și cu multe posibilități de distracție, 9 dintre părinți au fost impresionați de promovarea și implicarea administratorilor de a atrage cât mai mulți turiști, 13 dintre respondenți au fost plăcut impresionați de diversitatea speciilor de flora și faună din zonă dar și a peisajelor naturale, 2 dintre cei vizați au fost încântați de amenajarea debarcaderului și 14 dintre părinți nu au răspuns deloc. Analizând toate răspunsurile reiese faptul că pentru mulți locuitori Parcul Natural Comana reprezintă o oază de liniște și relaxare, un spațiu în care se pot recrea.
Fig.10: Răspunsurile părinților privind aspectele pozitive observate în vizita la PNC
La întrebarea 8 privind aspectele negative care le-au atras atenția în timpul vizitei la PNC, 6 dintre intervievați au răspuns gunoaiele lăsate de turiști, 5 dintre respondenți au afirmat că i-au surprins în mod neplăcut comportamentul unor turiști, accesul dificil în incinta parcului, îi deranjează pe 6 dintre cei chestionați; 6 dintre cei intervievați nu au observat niciun aspect negativ, 6 dintre răspunsuri s-a referit la aglomerația din week-end și 21 dintre cei intervievați nu au răspuns. Acest lucru confirmă că încă există o lipsă de educație ecologică în rândul turiștilor dar și probleme administrative.
Fig.11: Răspunsurile părinților privind aspectele negative observate în vizita la PNC
La întrebarea numărul 13 privind resursele și serviciile pe care consideră populația locală că le oferă PNC, majoritatea celor intervievați au încercuit mai multe răspunsuri, dar nicio persoană nu le-a încercuit pe toate, acest lucru înseamnă că nu sunt cunoscute decât într-un procent scăzut resursele și serviciile furnizate PNC, fiind ușor observate în special cele de producție și cele de natură informațională și foarte puțin resursele și serviciile de reglare și suport.
Din cele 50 de persoane intervievate, 41 consideră că PNC oferă suport estetic și recreațional, 43 consideră că PNC conține peisaje naturale cu o mare diversitate de specii, 11 dintre respondenți consideră că în PNC se promovează păstrarea tradițiilor din zonă; pentru 18 dintre cei intervievați PNC oferă locuri de muncă pentru localnici, pentru 24 dintre cei chestionați PNC oferă protecție speciile ocrotite, doar 10 persoane au ales produse din plante si animaliere și 7 dintre cei întrebați au considerat că PNC furnizează si alte resurse și servicii.
Fig.12: Răspunsurile părinților privind resursele și serviciile pe care le furnizează PNC.
Astfel cei cu studii gimnaziale și profesionale au ales în general 1-2 resurse și servicii furnizate de PNC, cei cu studii liceale au ales în medie 3 variante, iar cei cu studii de licență si master au ales câte 4 -5 variante de răspuns. Nivelul de pregătire al celor intervievați este următorul:11 au studii gimnaziale, 11 au studii profesionale, 14 au studii liceale, 11 au studii de licență și 3 dintre părinți au studii de master.
Fig.13: Răspunsurile părinților privind nivelul de pregătire
Chestionarul din Anexa 3 a fost aplicat elevilor de la Școala Gimnaziala ,,Marin M.Țiculescu,, Băneasa în anul școlar 2017-2018, la clasele a V-a si a VIII-a. La chestio- narul aplicat elevilor, din 50 de elevi, 26 de respondenți au fost fete și 24 au fost băieți.
Elevii intervievați au vârsta cuprinsă între 11-17 ani, distribuția pe grupe de vârste este următoarea: 10 de elevi de 11 ani, 15 de elevi de 12 ani, 2 de elevi de 13 ani, 13 de elevi de 14 ani, 9 elevi de 15 ani și 1 elev de 17 ani.
Fig.14: Distribuția pe grupe de vărstă a elevilor chestionați
La întrebarea numărul 4 dacă elevilor le place să se joace în natură, toți au răspuns afirmativ în procent de 100%. Următoarea întrebare a vizat aspectul curățeniei locului în care își petrec timpul, răspunsurile au fost următoarele: 28 elevi își doresc ca locul de joacă să fie îngrijit, pentru 15 de elevi chestionați locul trebuie să fie foarte curat, iar pentru 7 elevi curățenia locului nu contează.
Acest lucru înseamnă că trebuie mărit, prin intermediul educației, procentul celor care își doresc ca locul din jurul lor să fie foarte curat.
Fig.15: Răspunsurile elevilor privind gradul de curățenie al locului unde se joacă
La întrebarea numărul 6 privind influența poluării asupra viețuitoarelor de pe Terra au răspuns afirmativ 48 de elevi și 2 au răspuns că nu știu. Acest lucru înseamnă că în majoritatea elevilor (procent de 96%) sunt conștienți de efectele negative ale poluării asupra viețuitoarelor.
Întrebarea numărul 7 privind măsurile ce ar trebui luate pentru protejarea organis- melor vii aceștia au reușit să surprindă prin răspunsurilor lor: 19 elevi au menționat deșeurile depozitate necorespunzător și reciclarea lor, 14 dintre ei au menționat despre extinderea pădurilor, 7 dintre elevii vizați doresc reducerea poluării, 2 elevi doresc cât mai multe rezervații naturale și 8 dintre ei sau nu au răspuns deloc.
La întrebările cu numărul 8 si numărul 9 dacă ariile protejate aduc avantaje comunităților locale și atrag mai mulți turiști toți au răspuns afirmativ în procent de 100%.
La întrebarea cu numărul 10 dacă elevii cunosc ariile protejate din zona noastră, 30 de elevii au dat ca exemplu Parcul Natural Comana și 20 dintre elevi au răspuns că nu știu.
La întrebarea cu numărul 11 elevii au fost întrebați dacă au vizitat în ultima perioadă PNC 29 dintre elevi au răspuns afirmativ și 21 de elevi au răspuns negativ.
Fig.16: Răspunsurile elevilor privind vizitarea PNC în ultima perioadă
Întrebați dacă cunosc specii de plante și animale protejate în PNC, elevii au răspuns astfel: un număr de 27 de elevi au dat ca exemplu bujorul de pădure, 3 elevi au răspuns bujorul de pădure și ghimpele, 9 elevii nu au răspuns deloc, 8 elevii nu știu și 3 elevii au dat alte răspunsuri.
Fig.17: Răspunsurile elevilor cu exemple de plante protejate din PNC.
La întrebarea privind bunurile și serviciile oferite de PNC, elevii au ales:
Fig.18: Răspunsurile elevilor privind bunurile și serviciile oferite de PNC.
Întrebați cum pot ei contribui la protejarea mediului, 25 dintre elevii au răspuns prin reciclare și strângerea gunoiului, 17 dintre elevii contribuie prin plantarea copacilor, 7 elevi nu știu sau nu au răspuns și 1 elev contribuie prin economisirea energiei și apei.
La ultima întrebare despre relizarea unui desen reprezentativ pentru promovarea PNC elevii au fost destul de creativi.
CAPITOLUL III
ABORDAREA DIDACTICĂ
III.1. IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN
ȘCOALA ROMÂNEASCĂ
”Natura și educația sunt asemănătoare, căci educația îl transformă pe om și, prin această transformare, creează natura”, după cum afirma Democrit, cu mult înainte de începutul erei noastre.
Pregătirea societății pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale, trebuie să înceapă din copilărie prin educația ecologică, care contribuie la formarea unei conștiințe și a gândirii ecologice despre natură.
În cadrul conferinței ONU de la Stockholm din 1972 (Conferința Națiunilor Unite privind Mediul), s-a lansat o importantă chemare în acest sens: "Apărarea și ameliorarea mediului înconjurător pentru generațiile prezente și viitoare a devenit pentru umanitateun obiectiv primordial". Chemarea reprezenta un semnal de alarmă privitor la deteriorarea biodiversității provocată de activitățile umane.
În 1975 UNESCO și PNUE lansează Programul Internațional de educație ecologică, iar doi ani mai târziu, în 1977, la Tbilisi reprezentanții a șaizeci de națiuni au ratificat setul de obiective ale educației ecologice.
Raportul final al conferinței de la Tbilisi cuprindea obiectivele educației ecologice:
a) Educația ecologică trebuie să clarifice întrebările legate de mediu și preocuparile față de interdependența economică, socială, politică și ecologică în mediul urban și rural;
b) Fiecărei persoane să i se ofere oportunitatea să dobândească cunoștințe, valori și
atitudini concomitent cu priceperile necesare pentru a proteja și îmbunătăți mediul;
c) Să creeze noi modele ale comportamentului individual, al grupurilor și societății spre mediu văzut ca un întreg(Palmer, 1998).
În raportul realizat la Tbilisi s-au făcut o serie de recomandări și aprecieri în ceea ce privește educația ecologică:
Presupune un proces ce se desfășoară de-a lungul întregii vieți;
Este interdisciplinară și holistică în natura sa și în aplicare;
Se apropie de educația ca întreg mai degrabă decât de un subiect;
Se preocupă de interrelațiile și interconectările între sistemele naturale și cele socio-umane;
Privește mediul ca pe un întreg, incluzând aspectele sociale, politice, economice, tehnologice, morale estetice și spirituale;
Recunoaște că resursele materiale și energetice actuale ne limitează posibilitățile;
Încurajează utilizarea unor tehnici de învățare ce au activități practice;
Poate fi încorporată în structura actuală a sistemelor de învățământ;
Încurajează clarificarea și dezvoltarea valorilor sensibile față de mediu (Palmer, 1998).
În 1992 la Rio de Janeiro, UNCED, formulează Agenda 21 ca fiind un program de acțiune pentru secolul 21, stabilind recomandări pentru guverne privind dezvoltarea durabilă a planetei.
Agenda 21 accentuează și necesitatea de a derula programe educaționale pentru dezvoltarea conștiinței față de mediu, precum și aceea de a desfășura programe de perfecționare a cadrelor didactice în acest sens. Pentru educatori sunt semnificative acele recomandări care specifică necesitatea introducerii educației ecologice și a educației pentru dezvoltare ca parte esențială a educației formale și non formale. De asemenea se propune guvernelor pentru anii următori, elaborarea unor „Strategii naționale” menite să integreze la toate nivelurile educației ca temă mediul și dezvoltarea (Geamănă, 2004).
Educația ecologică constituie baza dezvoltării durabile a societății, prin promovarea unei noi atitudini a indivizilor și a grupurilor generând o mai mare responsabilitate față de mediu (Toth, 2002).
Educația ecologică vine în sprijinul dezvoltării socio-economice durabile deoarece asigură baza teoretică a cunoștințelor de ecologie sistemică (Vădineanu, 2004).
Educația ecologică are rolul de a promova dezvoltarea durabilă și de a îmbunătăți capacitatea de informare a oamenilor, cu scopul a identifica si rezolva problemele legate de mediu.
Educația ecologică ajută orice persoană să:
afle despre mediu;
își formeze un comportament adecvat supraviețuirii sale și a tuturor formelor de viață de pe Pământ ;
ia atitudine față de problemele cu care se confruntă mediul;
formuleze soluții pentru rezolvarea problemelor de mediu;
aplice soluții viabile pentru o corectă rezovare a acestor probleme;
atragă atenția celor din jur asupra comportamentului lor față de mediu (Geamănă, 2005).
După cum susțin unii cercetători, a educa înseamnă a-i face pe elevi să însușească prin experiență proprie un sistem de valori prin intermediul căruia să se integreze moral în societate.
Literatura de specialitate definește educația ecologică drept un proces ce are scopul de a îmbunătăți calitatea vieții prin asigurarea cunoștințelor, deprinderilor, motivațiilor, valorilor și angajamentelor necesare oamenilor pentru a administra eficient resursele naturale și a-și asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.
Dacă ideile inițiale ale educației privind mediul au putut fi transmise în cadrul biologiei, geografiei, chimiei cu rezultate bune, în interpretarea actuală a educației ecologice, aceste discipline nu mai sunt suficiente având în vedere caracterul interdisciplinar al acesteia.
Activitatea noastră științifică și educațională trebuie să formeze viitorii cetățeni care trebuie să cunoască destul de bine perceptele vieții în sensul ei ecologic real.
Școala joacă un rol important în educația ecologică, deoarece tinerii petrec o mare parte din timp aici și pentru că este locul unde sunt transmise cunoștințe care au menirea de a dezvolta atitudinea pozitivă a elevilor față de problemele mediului înconjurător.
Copiii sunt un public important pentru educația ecologică deoarece ei sunt gestionarii și consumatorii de mâine ai resurselor, iar în unele cazuri, chiar pot influența radical atitudinile părinților și ale altor membri ai comunității față de problemele ecologice
(Radu, 2004).
Educația ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate școlară, activități științifice, artistice, practice, sportive sau religioase.
Educația ecologică include educația privind mediul deoarece nu vizează doar mediul natural și pe cel construit de om respectiv al interacțiunilor complexe om-mediu, dar și o serie de aspecte sociale, economice și culturale.
Educația ecologică constituie baza dezvoltării durabile a societății prin promovarea unei noi atitudini a indivizilor, generând o mai mare responsabilitate față de mediu. Astfel educația ecologică tinde să se identifice cu educația pentru dezvoltarea durabilă a planetei (Toth, 2002).
Neînțelegerea realităților și neluarea de măsuri tehnice și educaționale a oamenilor, înseamnă o pierdere ce se va reflecta pe multiple planuri, privind fauna și flora, integritatea biocenozelor și a ecosistemelor, a producției și integrității, dar și a sănătății.
În scopul realizării obiectivelor tranziției socio-economice durabile și al implementării planurilor de acțiune asociate, trebuie îndeplinite câteva cerințe cheie. Dintre acestea, educația publicului pentru a-i permite accesul la informație, interpretarea și înțelegerea corectă a acesteia, buna pregătire a politicienilor și a factorilor de decizie, precum și calificarea la cele mai înalte standarde a resurselor umane de profil, sunt recunoscute a avea un impact deosebit de puternic asupra deciziilor pe termen lung (Vădineanu, 1999).
În declarația adoptată în cadrul Conferinței de la Tbilisi (1977) se afirma că educația ecologică ar trebui să „încurajeze inițiativa, spiritul de responsabilitate și dedicație pentru edificarea unui viitor mai bun”.
Obiectivele educației ecologice se realizează prin formărea unei baze de cunoștințe, a unei gândiri ecologice dinamice și creative, a unor abilități și sentimente ecologice, priceperi, deprinderi și obișnuințe ecologice în procesele de identificare și rezolvare a problemelor.
Educația ecologică se poate realiza prin cele trei forme ale educației:
educația formală (realizată în unitățile de învățământ);
educația informală (realizată prin organizații neguvernamentale,mass-media, familie);
educația nonformală (realizată prin activități extrașcolare, muzee, expoziții, cluburi, etc.)
Sistemul educațional formal urmărește să asigure elevilor cunoștințele fundamentale ale ecologiei sistemice și șansa de a înțelege:
cum influențează activitățile umane mediul;
modul în care comportamentul individual influențează mediul;
varietatea problemelor de mediului;
soluțiile disponibile pentru remedierea problemelor de mediu;
necesitatea investigării și evaluării problemelor de mediu, cu scopul
remedierii.
Educația informală se realizează în special prin intermediul mijloacelor de comunicare, canale TV, computerizarea informației, acțiuni desfășurate de organizațiile nonguvernamentale sau cele realizate de comunitate și familie; constituie un proces continuu de achiziționare a cunoștințelor și conceptelor care nu se situează în nici unul din cadrele instituționale (Geamănă, 2004).
Educația nonformală se realizează în centre de educație permanentă, centre de recalificare și reconversie profesională, biblioteci, muzee, parcuri naturale, grădini zoologice și se caracterizează printr-o mare varietate de teme, flexibilitate foarte mare, caracter opțional și implicarea mai profundă în activitațile organizatorice a însăși persoanelor educate. Atunci când educația ecologică nonformală activează în stransă legatură cu educația formală poate completa acțiunile din școală (Geamănă, 2004).
Educația elevilor în domeniul protecției mediului trebuie să se facă începând de la
grădiniță, la toate disciplinele, interdisciplinar sau multidisciplinar și prin activități extrașcolare organizate de școală, fundații sau alte instituții.
Sistemul educațional actual din România se caracterizează prin lipsa acută a unei preocupări organizate, coordonate, sistematizate în privința educației ecologice. În ciuda faptului că se vorbește tot mai mult despre abordarea ecologică a problematicii lumii contemporane, materialul bibliografic referitor la aceste aspecte publicat la noi în țară este foarte redus (Geamănă, 2004).
Deși educația ecologică este introdusă ca opțional în curriculumul școlar, un procent foarte mare de cadre didactice au dificultăți în aplicarea concretă a cerințelor curriculare, în ceea ce privește acest tip de educație.
În școli, educația ecologică revine în general biologiei, ea trebuind să parcurgă anumite etape:
– Cunoașterea și observarea naturii se poate realiza prin descrieri, vizionări de filme, acțiuni extrașcolare (drumeții, excursii, expediții tematice), astfel elevii iau contact direct cu mediul înconjurător, se bucură de frumusețile naturii sălbatice și a unui mediu natural curat;
– Formarea sentimentului ecologic la elevi, de respect față de natură, de încântare, relaxare față de frumosul pe care ți-l oferă natura;
– Implicarea personală (prin discuții la clasă, profesorul reușește să sensibilizeze elevii în privința implicării fiecăruia în acțiuni de reciclare și conservare);
– Asumarea responsabilității (prin formarea unui comportament ecologic, elevii știu ce responsabilități implică relația lor cu mediul ambiant și cu societatea);
– Constituirea, la nivel de grup, a strategiilor de acțiune (în timp, educația ecologică asigură tinerilor modalitățile concrete de acțiune în orice situație- activități de protecție a mediului, de protejare și salvare a speciilor rare, de evitare a poluării).
Studiind Programele obligatorii pentru ciclul gimnazial se observă că Ecologia ca disciplină este subiect obligatoriu doar la clasele a V-a și a VIII-a. Ecologia este percepută ca o continuare a disciplinei Biologie și nu ca o materie distinctă ce abordează teme inter și transdisciplinare.
Câteva noțiuni sunt prezentate la geografie, educație tehnologică, fizică și chimie, dar modul în care acestea sunt prezentate diferă de cel în care sunt prezentate de ecologie neexistând o imagine unitară asupra fenomenelor.
Un curs de educație ecologică ar fi cel mai potrivit de introdus la nivelul claselor VII-VIII precum și în liceu. La acest nivel mulți elevi se află la un grad de dezvoltare care să le permită să rezolve probleme, să ia decizii și să fie capabili să dovedească o minimă participare publică, deprinderi care sunt inerente în educația ecologică (Geamănă, 2004) .
La liceele cu profilul Resurse naturale și protecția mediului începând cu anul 2006 la clasele X-XII nu s-a mai studiat disciplina Ecologie, prezentă în Planurile de învățământ din anii anteriori. În schimb s-a trecut la învățământul modular și teme importante de ecologie și protecția mediului au fost introduse în structura unor module specifice în care curriculumul care face parte din cultura de specialitate este foarte diversificat. Tot la liceu finalitățile educației ecologice sunt prezente în cadrul Standardelor de Pregătire de Specialitate pentru absolvenții liceelor cu profilul Resurse naturale și protecția mediului, în acord cu cerințele educative actuale.
Învățământul universitar se realizează în universități, colegii din România în cadrul unor departamente/facultăți/ secții cu profil ecologic; cursuri postuniversitare și studii doctorale; altor facultăți/colegii -cursuri cu profil ecologic (în cazul celor ale căror discipline de studiu necesită și astfel de cursuri).
Educația ecologică este sprijinită substanțial la nivel guvernamental în majoritatea țărilor europene pe diverse căi: prin finanțarea proiectelor educaționale în domeniu, sprijinirea pregătirii sau perfecționării cadrelor didactice, dar în România nu s-a ajuns la această fază. La nivelul unor inspectorate școlare (nu foarte numeroase) au loc diverse acțiuni pentru marcarea unor zile ca de exemplu Ziua Mediului (5 iunie) și organizarea de sesiuni de perfecționare în domeniul educației ecologice (Toth, 2002) .
Educația ecologică ar trebui să înceapă chiar din zona din imediata apropiere a locuinței. Apoi principiile educației ecologice se extind și asupra zonei adiacente locuinței precum școală sau locul de petrecere a timpului liber. Fiecare dintre noi observă procese și fenomene legate de degradarea calității mediului și toți avem responsibilitatea de a lua
măsuri sau a anunța organele competente, în legătură cu observarea unor nereguli.
Ineficiența instrumentelor de educație este datorată faptului că aproape în toate cazurile accentul cade pe aspectele teoretice, prezentate sectorial și fară a asigura o continuitate în predare. Componentele sistemelor suport sunt tratate separat nepermițând formarea unei imagini clare asupra componentelor ca structuri organizate, integrate ierarhiei sistemice (Vădineanu, 1999) .
Programele de formare și educare a publicului larg sunt ineficiente și limitate datorită slabei funcționări a organizațiilor nonguvernamentale precum și de imaginea distorsionată pe care acestea o furnizează în privința stării actuale a sistemelor socio-economice si a relațiilor acestora cu capitalul natural (Vădineanu, 1999) .
Educația ecologică presupune nu numai formarea unui comportament corect față de mediu, dar și implicarea activă și bine gândită în procesul de adoptare a deciziilor de mediu.
Toate meseriile pot și trebuie să aibă reguli specifice care să vizeze o atitudine atentă față de mediu, în cadrul domeniului lor de activitate, precum și să asigure respectarea strictă și implementarea corectă a tuturor acestor reguli. Este necesar ca toate instituțiile de educație și învățământ să aibă strategii proprii pentru a combina educația formală cu cea informală. Părinții și membrii familiilor trebuie să participe activ, să încurajeze și să colaboreze la dezvoltarea interesului pentru educația ecologică și calitatea mediului (Petre, 2006).
III.2. METODE DIDACTICE ÎN ECOLOGIE
Formarea conștiinței ecologice este rodnicia activității cadrelor didactice, în cadrul lecțiilor sau excursiilor, unde se pot aborda probleme de ecologie care să contribuie la formarea conștiinței ecologice.
Cadrele didactice constituie o cheie importantă pentru aplicarea cu succes a unui curriculum de educație ecologică, ca și în cazul oricărei alte programe de învățământ. Este foarte important ca aceste cadre didactice să fie pregătite astfel încât să dețină abilitățile cognitive și calitățile afective pe care urmăresc să le dezvolte la copiii cu care lucrează (Geamănă, 2005).
Învățământul, ca sistem și ca proces, reprezintă alternarea activităților de predare,
învățare, evaluare.
Predarea este latura procesului de învățământ intenționată, programată, organizată și conștientă de comunicarea (transmitere) de către profesor a cunoștințelor teoretice și practice, care stau la baza învățării (Bontaș, 2001).
În prezent profesorul nu mai are simplul rol de a transmite cât mai multe informații elevilor. Rolul acestuia a devenit unul complex ce are în vedere atât selectarea și organizarea informațiilor din domeniul ecologiei cât și adaptarea acestora la sistemul de gândire și la personalitatea fiecărui elev.
Învățarea este latura procesului de învățământ intenționată, programată, organizată și conștientă de asimilare și dobândire a cunoștințelor teoretice și practice de către elev pe baza predării și a studiului independent (Bontaș, 2001).
Evaluarea cunoștințelor este actul didactic complex, integrat întregului proces de învă-țământ și care asigură evidențierea atât a cantității cunoștințelor dobândite cât și a calității lor, care privește valoarea acestora la un moment dat – în mod curent, periodic și final (Bontaș, 2001).
Profesorul este cel care trebuie să identifice atât componentele ce intervin în procesul educativ cât și interdependențele ce se stabilesc între acestea. Proiectarea activității didactice presupune parcurgerea anumitor etape:
a) Clarificarea și enunțarea competențelor/ obiectivelor;
b)Stabilirea strategiei didactice a mijloacelor, metodelor și activităților de învățare;
c) Modalitățile de a evalua rezultatele.
„O strategie didactică se poate descompune într-o suită de acțiuni, operații, etape, reguli de desfășurare, reguli de decizie, corespunzătoare diferitelor secvențe ale instruirii/ autoinstruirii, dar se impune precizarea că fiecare decizie asigură trecerea la secvența următoare prin valorificarea informațiilor dobândite în etapa anterioară˝ (Ionescu 2007).
Un rol important în funcționarea strategiei didactice este deținut de metodele de învățământ, care acționează pe parcursul unei secvențe de instruire, dar și a unei întregi lecții. Acestea nu sunt altceva decât căile, modalitățile, procedeele, tehnicile și mijloacele adecvate pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ. Metodele sunt elemente influente și dinamice care „se află în interrelație nu numai cu celelalte componente ale strategiilor de instruire/ autoinstruire, ci chiar cu strategiile (considerate ca sisteme), interschimbându-și statutul și rolurile” (Ionescu, 2007).
Plecȃnd de la bogata sa experiență teoretică și practică, profesorul Ioan Cerghit realizează o clasificare riguroasă a metodelor de ȋnvățămȃnt, după cum urmează:
Metode de comunicare orală:
Metode expozitive
Metode interogative
Metoda discuțiilor și a dezbaterilor
Metoda problematizării
Metode de comunicare scrisă:
Tehnica lecturii
Instructajul scris
Metode de explorare a realității:
Metode de explorare directă:
Observarea sistematică și independentă
Experimentul de laborator
Metode de explorare indirectă: – Metode demonstrative
– Modelarea
Metode bazate pe acțiune:
Metode bazate pe acțiune reală: – Metoda studiului de caz
Metoda exercițiului
Metoda lucrărilor practice
Proiectul, tema de cercetare: – Acțiune
Metode bazate pe simulare: – Metoda jocurilor
Metoda dramatizării
Metoda ȋnvățarii pe simulatoare
Metode de raționalizare a predării- ȋnvățării:
Metoda activității cu fișele
Metode algoritmice de instruire (Cherghit, 1983).
Dintre metodele de explorare a realității cel mai des folosită este observarea sistematică și independentă.Aceasta poate fi făcută în sala de clasă sau în afara acesteia.
Pentru a cunoaște în condiții cât mai bune, sistemele biologice trebuiesc studiate strâns legat de mediul lor de viață. De aceea în plus față de lecțiile din clasă și laborator, unde se studiază în mare parte structuri și funcții în mod secvențial, elevii ar trebui să realizeze o imagine de ansamblu asupra sistemului de concept și competențe prin observarea și cercetarea sistemelor biologice în mediul lor de viață. Pentru că de multe ori observațiile realizate în mediu depășesc din punct de vedere al spațiului și al timpului limitele orelor de clasă, se recomandă realizarea acestora în cadrul activității de teren, excursii biologice și ecologice (Ciolac Russu, 2006).
Ariile protejate sunt adevărate „laboratoare” în care elevii pot fi educați despre importanța și protejarea naturii, necesitatea conservării și a dezvoltării durabile.
Natura este spațiul potrivit pentru ca elevii să exploreze și să investigheze plantele, animalele, mediile lor de viață dar și legăturile dintre acestea.
Natura poate fi cunoscută de către elevi în laboratoare de biologie dar și prin observații directe, determinări și masurători realizate în diferite ecosisteme terestre sau acvatice (parcul, rezervația din aproprierea școlii- Parcul Natural Comana).
În cadrul unui ecosistem se pot face investigații de cunoaștere a componentelor biotice (specii de plante și animale din zonă) și factorilor abiotici caracteristici biotopului (temperatura aerului, temperatura solului, mișcările vântului, etc.).
În ,,Activități practice de biologie – 2002" , autoarele Ghețe M. și Grosu M. prezintă cercetarea ecologică pentru gimnaziu cu următoarele etape:
1. Etapa pregătitoare – constă într-o documentare conform scopului cercetării;
– cunoașterea metodelor de lucru;.
– procurarea echipamentului și a aparaturii necesare.
2. Etapa investigațiilor de teren – este cel mai important moment deoarece cercetătorul vine în contact cu fondul problemei ce reprezintă subiectul investigației în urma căruia se adună material informativ.
Deplasările în teren presupun:
– un echipament adecvat;
– folosirea unor ustensile simple;
– respectarea normelor de protecție a mediului;
– notarea rezultatelor investigațiilor în fișe.
3.Etapa finală – constă în prelucrarea informațiilor și a materialului recoltat din care rezultă concluziile investigației științifice.
Investigarea mediului abiotic și biotic dintr-un ecosistem terestru.
A. Studiul factorilor abiotici:
– se determină cu ajutorul busolei poziția geografică a parcului;
– se apreciază suprafața luminată de soare cu ajutorul telefonului sau vizual
(folosind o scară de la 0 la 10: 0-3 cer senin, 3-7 cer parțial acoperit cu nori, 7-10 cer noros);
– se măsoară temperatura aerului (la marginea parcului, în interiorul parcului și în
covorul ierbos);
– umiditatea solului se determină prin observații directe conform scării (gradul 1- sol uscat, gradul 2-sol cu aspect proaspăt, gradul 3-sol umed, gradul 4-sol umed și rece, gradul 5-sol umed, nu se leagă, se întinde)
– se măsoară temperatura solului cu ajutorul unui termometru de sol;
– mișcările aerului (vântul) cu ajutorul anemometrului sau conform scării Beaufort;
– concentrația oxigenului.
B. Studiul factorilor biotici:
– se realizează o analiză calitativă (se recunosc plantele și animalele);
– se realizează o analiză cantitativă (apeciind numărul lor și distribuția în spațiu);
– se întocmește o listă cu speciile de plante și animale recunoscute;
– se fotografiază materialul biologic neindentificat sau organe ale acestuia (frunze,
flori, fructe, insecte, cuiburi) în vederea determinării;
– se colectează probe de sol în borcane sau pungi;
– se lucrează în echipă pentru a se aprecia distribuția în spațiu a plantelor și animalelor;
– se consemnează în fișă sau caiet adaptările organismelor vegetale și animale.
Investigarea mediului abiotic și biotic dintr-un ecosistem acvatic.
A. Studiul factorilor abiotici:
– se întocmește o schiță a zonei studiate;
– se determină cu ajutorul busolei poziția geografică ;
– se stabilește natura substratului;
– se măsoară temperatura apei cu termometrul reversibil, în diferite zone;
– se măsoară adâncimea apei cu ajutorul sticlei batrimetrice
– se determină transparența apei;
– se determină pH-ul apei cu ajutorul hârtiei indicatoare.
B. Studiul factorilor biotici:
– se observă plantele care cresc pe malul apei, în apă și la suprafața apei;
– se identifică plantele cu ajutorul atlasului botanic;
– se colectează alge de la suprafața apei;
– cercetarea animalelor din masa apei se face din punct de vedere calitativ și cantitativ;
– recoltarea calitativă se face cu ajutorul unui fileu planctonic care se trece de mai multe ori prin apă, materialul recoltat se depozitează în bidoane;
– recoltarea cantitativă constă în filtrarea prin fileul planctonic a unui volum cunoscut apă, materialul recoltat se depozitează în bidoane;
– se identifică animalele nevertebrate de pe suprafața plantelor;
– se recunosc păsările din zonă;
– se colectează cochilii de melci, pene, valve de scoici, etc.
– se observă și se fotografiază amfibienii, reptilele și mamiferele care trăiesc în apropierea apei;
– se descoperă relațiile existente între plante, animale dar și între plante și animale;
– sa observă adaptările organismelor vegetale și animale la mediu, notându-se în fise.
Investigarea mediului abiotic și biotic dintr-un ecosistem se poate realiza cel mai bine într-o zonă naturală sau seminaturală, cum ar fi o arie protejată, care oferă condiții prielnice de viață speciilor de plante și animale.
În cazul nostru Parcul Natural Comana este cea mai apropriată și cunoscută arie protejată din zona școlii.
Începând din clasa a V-a prin studiul făcut asupra morfologiei, anatomiei si fiziologiei plantelor elevii dobândesc cunoștințe despre rolul acestora în existența celorlalte organime, inclusiv omul.
Elevii descoperă că plantele:
– sunt singurele care realizează legătura dintre Pământ și Soare, asigurând baza vieții și a existenței organismelor animale și omului;
– asigură circulația apei în natură (un rol important îl au pădurile);
– sintetizează vitamine, alcaloizi, antibiotice, uleiuri eterice utilizate în medicină;
– prin procesul de fotosinteză elimină oxigenul necesar vieții, etc.
Lecțiile de zoologie pot furniza date privitoare la rolul animalelor în natură, astfel elevii descoperă că animalele:
– participă la circulația materiei și energiei acumulată de plante prin intermediul lanțurilor trofice;
– orice specie dintr-un ecosistem are un rol funcțional bine determinat;
– dispariția unei specii poate provoca un dezechilibru biologic.
În clasa a VII-a la anatomia și fiziologia omului elevii învață despre acțiunea poluanților asupra organelor și sistemelor de organe.
Elevii descoperă:
– la predarea lecției despre aparatul respirator, se prezintă elevilor efectele negative asupra alveolelor pulmonare și plămânilor , în inhalării aerului încărcat cu noxe și praf;
– creșterea zgomotului din orașe determină insomnii, halucinați auditive, tahicardie, determină scăderea funcțiilor corticale (atenția concentrarea), perturbarea ritmului cardiac.
În clasa a VIII-a la ecologie și protecția mediului elevii îmbină cunoștințele dobândite din clasele anterioare pentru a descoperii conexiunile și interacțiunile dintre organisme și mediul lor de viață, rolul lor în natură și cum trebuie să ne implicăm fiecare dintre noi în protecția lor.
Elevii descoperă – bunurile oferite de către natură societății;
– că viitorul omenirii depinde de protecția naturii;
– că poluarea mediului afectează sănătatea tuturor speciilor;
– orice dezechilibru din natură are repercusiuni asupra noastră.
Cadrele didactice trebuie să formeze sistematic conștiința ecologică în rândul elevilor care mai târziu vor lucra în comerț, agricultură, industrie, administrație, urbanistică, etc.
Conservarea biodiversității reprezintă o prioritate care nu se poate realiza fără educație.
Importanța educației pentru mediu s-a amplificat pe măsură ce omenirea a început să conștientizeze reducerea continuă a componentelor Capitalului Natural.
Activitățiile de educație desfășurate într-o arie protejată oferă eleviilor oportunitatea de a învăța despre plante, animale, habitatele în care trăiesc, ce le amenință, cum să le protejăm și conservăm.
Excursiile, vizitele didactice în grădini, parcuri și muzee sunt forme de organizare a procesului instructiv-educativ, unde elevii realizează activități în care aplică cunoștințele și deprinderile dobândite în laborator.
Scopul excursiilor poate fi introductiv, la începutul studierii unui capitol, sau poate fi recapitulativ oferind suportul optim pentru consolidarea și evaluarea cunoștințelor elevilor, pentru a realiza o serie de aplicații și a transfera cunoștințele și deprinderile (cum sunt cele de observare și investigare).
ˮO excursie bine organizată cu o tematică bine pusă la punct, deschide elevilor, noi oportunități de observare, studiere, cunoaștere, aprofundare și integrare a noțiunilor biologice în propriul sistem de cunoaștereˮ ( Ciolac Russu, 2006).
Pregătirea unei excursii constă în:
– stabilirea unui program
– întocmirea comenzilor pentru cazare, masă și transpor
– pregătirea bazei materiale necesare efectuării lucrărilor practice
– se face o documentație bibliografică despre zona vizitată (drumuri de acces, monumente istorice, obiective economice, peșteri, lacuri, rezervații naturale)
– profesorul se documentează asupra florei, faunei și asupra unor detalii fizico-geografice din zona organizării excursiei
– anunțarea elevilor cu privire la obiectivele excursiei
– organizarea lor pe echipe (echipe de zoologi, botaniști, geologi, fotografi etc.)
– prelucrarea normelor de disciplină și conduită
– fixarea sarcinilor de colectere de material și de prelucrare a acestuia.
"Excursia poate fi o variantă a unei lecții clasice de învățare prin descoperire, de aplicare de noi cunoștințe, de recapitulare sau chiar de evaluare. În funcție de obiectivele vizate și de intervalul de timp pe care se desfășoară, excursia poate fi realizată pe parcursul unei zile sau a mai multora, în timpul semestrului sau chiar în vacanță.˝( Ciolac, 2006).
Vizitele didactice completează cunoștinșele de biologie animală, vegetală unde se pot observa majoritatea păsărilor și mamiferelor învățate la clasă.
În general, conținutul și metodele de lucru în cadrul excursiilor și vizitelor didactice contribuie la consolidarea gândirii sistemice, ecologice și a concepției evoluționiste în mintea elevilor (Ciobanu, 2008).
"Vizita didactică, este o activitate de cunoaștere a sistemelor biologice având multiple scopuri, cum ar fi:
-cunoașterea adaptării organismelor la mediu;
-pentru a sprijini studiul sistemelor biologice într-o ordine evolutivă și înțelegerea sensului evoluției lumii vii ca efort de adaptare continuă la mediu;
-pentru a întării legătura dintre noțiunile teoretice însușite și aplicarea lor practică.˝
(Ciolac Russu, 2006)
Implicarea eleviilor în activității, proiecte de promovare și de informare a populației, despre rolul ariilor protejate în natură și în viața lor, contribuie la educarea ecologică în rândul tinerei generații.
Îndrumați de cadrele didactic, elevii pot realiza:
pliante și afișe pe tema protecției mediului, distribuite colegilor și locuitorilor din zonă;
creații propri de power point despre natură, cu imagini din rezervațiile vizitate cu școala sau cu părinții, prezentate în cadrul simpozioanelor;
proiecte de voluntariat unde participă la colectarea deșeurilor din rezervații sau parcuri, la amenajarea terenului din aproprierea școlii, unde plantează flori și puieți;
parteneriate cu ANPM- Giurgiu, prin care se promovează protecția mediului;
parteneriate cu ONG-urile din zonă;
parteneriate cu administrația rezervatiile din județ.
În cadrul școlii sau în diferite instituții (Primărie, Biblioteca comunală), elevii pot organiza o expoziție de fotografie, cu specii de plante, animale, peisaje, cu desfășurarea investigațiile de către elevii, fotografii realizate în timpul excursiei în Parcul Natural Comana.
Implicarea eleviilor în proiecte de mediu, în desfășurarea investigații în natură sau în laboratorul de biologie, urmărește cunoașterea lumii vii.
Metoda fundamentală de studiere a ecologiei în clasele gimnaziale și liceale este experimentul, care combină experiența cu acțiunea, favorizând relizarea unei mai strânse legături dintre teorie și practică.
Experimentul de laborator se caracterizează prin efectuarea de către elevi, în mod independent, în laboratorul de biologie, a unor activități de cunoaștere nemijlocită a sistemelor biologice prin aplicarea unor experiențe de fiziologie vegetală și animală, analiză, comparare și cercetare macroscopică, disecții, sub conducerea profesorului (Ciurchea și colab.1974).
Prin experimentele efectuate la orele de biologie, elevii descoperă importanța biodiversității în existența vieții pe Pământ, de exemplu:
– evidențierea fotosintezei prin producerea de amidon la o plantă terestră;
– evidențierea fotosintezei prin producerea de oxigen la o plantă acvatică;
– evidențierea conducerii sevei prin flori;
– punerea în evidență a procesului de transpirație;
– experimente de evidențiere a protistelor.
Experimentul la biologie se desfăsoară de regulă în cadrul unui laborator, necesitând echipamente si aparatură specifică. Din punct de vedere organizatoric, activitatea elevilor poate fi frontală (în cazul experimentului demonstrativ) sau se poate desfășura pe grupe sau individual, în cazul celorlalte tipuri de experimente (Costică 2012).
III.3. ORGANIZAREA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICO – PEDAGOGICE
Scopul acestei lucrări a fost creșterea gradului de informare a elevilor privind resursele și serviciile ecologice furnizate de către Parcul Natural Comana.
Obiectivele specifice ale cercetării urmăresc:
1. Să cultive dragostea elevilor față de natură;
2. Să le dezvolte gândirea critică, dar și gradul de cooperare;
3. Să îmbunătățească atitudinea elevilor față de mediul natural în care trăiesc.
Conform Noului Dicționar Universal al limbii române, termenul „ipoteză desemnează o presupunere, o supoziție pe baza căreia se explică un fapt. Ea este anticiparea unui răspuns posibil la o întrebare pe care și-o pune cercetătorul; ea reprezintă o anticipare referitoare la legătura dintre două sau mai multe variabile. Mai exact, ea reprezintă o predicție probabilă sau condiționată, un enunț/propoziție /afirmație /judecată de tip predictiv, cu un anumit nivel de probabilitate, referitoare la o posibilă relație cauzală între variabilele independente și cele dependente” (Oprea, 2007).
Ipoteza testată în cadrul lucrării este următoarea: dacă proiectarea activităților în natură sub formă de vizite și excursii în Parcul Natural Comana va crește gradul de informare și de implicare al elevilor privind resursele și serviciile oferite de acest ecosistem.
„Cercetarea pedagogică se conturează și ea atunci când apare o dificultate, teoretică sau practică și caută rezolvarea ei în mod sistematic până la formularea și testarea unor propuneri, concluzii (Joița,2002).
Perioada de cercetare s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2017-2018.
Cercetarea pedagogică se desfășoară în comuna Băneasa, Școala Gimnazială ,, Marin M.Ticulescu,, și Școala ,,Remus Begnescu,, Pietrele.
Conținuturile biologice valorificate în cercetarea pedagogică sunt din materia studiată la următoarele clase:
Clasa a V-a Explorarea viețuitoarelor în mediul lor de viață
Clasa a VIII-a Parcuri și rezervații naturale.
Eșantioanele de subiecți
Elevii implicați în studiul experimental sunt din Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,, Băneasa după cum urmează:
Clasa a V-a experimentală de la Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,,Băneasa;
Clasa a V-a martor de la Școala ,,Remus Begnescu,, Pietrele;
Clasa a VIII-a experimentală de la Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,, Băneasa;
Clasa a VIII-a martor de la Școala ,,Remus Begnescu,, Pietrele.
Variabila independentă
Variabila independentă din cadrul experimentului este implicarea elevilor din clasele experimentale în cunoașterea Parcului Natural Comana prin realizarea unor activități în natură care conduc la creșterea gradului de informare și de implicare a elevilor privind problemele cu care se confruntă mediul.
Variabila dependentă
Variabila dependentă: efectele și rezultatele introducerii variabilei independente vor fi sesizate la nivelul achizițiilor școlare ale elevilor (respectiv că se va asigura progresul școlar) și ale comportamentelor înregistrate (Muster, 1985).
Metodologia de cercetare / sistemul metodelor de cercetare
Sistemul metodelor de cercetare pedagogică reprezintă ansamblul metodelor și procedeelor utilizate în cercetarea științifică a fenomenului educațional. Acestea sunt căi operaționale în procesul cunoașterii fenomenului educațional, în studierea esenței și a articulațiilor acestuia, precum și în descoperirea de noi adevăruri (Muster, 1985).
În construirea cercetării am utilizat următoarele tipuri de metode:
1.Metoda observației sistematice
Este cea mai utilizabilă metodă de cercetare la latitudinea oricărui cadru didactic. Nu cere eforturi deosebite, nici fizice, nici materiale, singura condiție de realizat fiind principiul continuității și notarea constantă a observațiilor, mai ales obiectivă, corectă.
Pentru a cunoaște evoluția unui elev (intelectuală și comportamentală), profesorul se va axa pe observarea vocabularului, a memoriei și a gândirii. Aceasta îi va da posibilitatea
de a colecta informații relevante cu privire la capacitatea lor de acțiune și relaționare, a
competențelor și a abilităților de care dispun aceștia.
Testul a fost centrat pe elev, Eficacitatea metodei crește considerabil atunci când „observarea comportamentului elevilor este întreprinsă sistematic, presupunând:
a) Stabilirea obiectivelor acesteia (reperele) pentru o perioadă definită (cunoștințe acumulate abilități formate, capacitatea de a lucra în grup, atitudini față de colegi etc);
b) Utilizarea unor instrumente de înregistrare și sistematizare a constatărilor (fișă, chestionare, scală de apreciere)” ( Radu, 2000).
2 Experimentul psihopedagogic / didactic
Termenul „experiment presupune provocarea intenționată a unui fenomen în scopul studierii lui” (Oprea, 2007). Astfel se propune realizarea împreună cu elevii a mai multor activități în natură, cu scopul observării și înregistrării efectelor pe care acestea le provoacă, în vederea creșterii sau descreșterii interesului elevilor pentru studiul ecologiei, dar și a nivelului de cunoștințe asimilate de elevi prin intermediul acestor activități.
Metoda experimentului presupune parcurgerea a patru etape:
a)-etapa preexperimentală – diversitatea variabilelor implică elaborarea unor instrumente de cercetare specifice, în funcție de metodele de culegere a datelor utilizate: metoda autoobservației, metoda observației, metoda anchetei, metoda interviului, metoda testelor și a altor probe de evaluare scrise, metoda studiului de caz, metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare, metoda analizei portofoliilor / a produselor activității subiecților investigați.
Tot în cadrul acestei etape se stabilesc eșantioanele de elevi, împărțirea acestora în grupuri experimentale și grupuri de control, stabilirea variabilelor independentă și dependentă etc.
b)-etapa experimentală – constă în introducerea variabilei independente, care va produce schimbări în comportamentul elevilor.
c)-etapa postexperimentală – constă în aplicarea unor teste finale, cu scopul comparării rezultatelor cu cele obținute în urma administrării testelor inițiale,urmărind
progresul sau regresul nivelului de cunoștințe, dar în același timp se urmărește dacă se verifică ipoteza cercetării sau se infirmă.
d)-verificarea la distanță – are rolul de a stabili la un interval mai mare de timp, de ordinul lunilor, durabilitatea achizițiilor elevilor.
În funcție de tipul eșantionului, experimentul poate fi de trei feluri:
1. Experiment cu grup unic, care presupune doar o singură clasă de elevi – în acest caz se realizează la începutul experimentului testarea inițială, iar la sfârșitul experimentului testarea finală, urmând compararea rezultatelor acelorași elevi.
2. Experiment cu grup de control, adică se au în vedere clase de elevi paralele, cu un număr de subiecți aproximativ egal, urmând ca o clasă de elevi să fie supusă modificărilor intenționate ale profesorului, iar cealaltă clasă de elevi să-și desfășoare normal activitatea. În urma experimentului se compară rezultatele, se interpretează și se stabilește dacă se confirm sau nu ipoteza cercetării (Muster D, 1985).
3. Metoda anchetei s-a desfășurat în cadrul lucrării de față sub formă orală, a convorbirii profesor-elev și sub formă scrisă a chestionarelor. Ancheta orală de tipul întrebare și răspuns, a fost utilizată pe tot parcursul cercetării. Chestionarul s-a adresat la începutul cercetării, elevilor și părinților acestora.
4. Metoda Analizei produselor activității elevilor
Pentru a determina eficiența procesului de învățământ sau pentru a releva unele trăsături ale personalității elevilor este necesară analiza diferitelor produse ale activității lor (obiecte confecționate, lucrări scrise, caiete de teme), precum și studierea documentelor școlare.
Produsele activității elevilor, ce pot fi analizate și care pot aduce informații profesorului sunt: realizarea planșelor la biologie, portofolii tematice, machete tematice, etc. Ca urmare, putem spune că orice produs ieșit din mâna elevului, îl caracterizează, îl
descrie, îi trădează personalitatea, caracterul, cunoștințele, abilitățile, atitudinile, competențele.
Analiza produselor realizate de elevi, indiferent de domeniu, oferă atât posibilitatea unei reflecții retroactive și luarea de măsuri corective, cât și posiblitatea elaborării unor previziuni referitoare la dezvoltarea personalității elevilor, implicit a potențialului și chiar pentru o orientare profesională.
Testul a fost centrat pe elev, pe parcursul evaluării inițiale și a celei finale, pentru a constata și a verifica.
Interpretarea calitativă și cantitativă a datelor s-a făcut prin reprezentarea grafică, sub formă de tabele de comparație, privind eșantionul experimental si eșantionul de control.
Studiul s-a desfășurat în doua etape distincte și anume:
1)Evaluarea inițială – reprezentată de testul de evaluare inițială
Experimentul pedagogic a debutat la ambele clase cu aplicarea unor probe de evaluare inițială prezentate în (Anexa numărul 4) al căror scop a fost acela de a indica nivelul de pregătire inițial al elevilor din cele două clase dar și de a identifica eventualele diferențe dintre nivelul de pregătire al acestora.
1)Etapa formativă – reprezentată de Lecțiile 1-2 menționate mai sus
Activitățile de predare-învățare-evaluare desfășurate la cele două clase au constat în metode și tehnici diferite, în conformitate cu ipoteza de lucru. La clasa experimentală lecțiile s-au desfășurat sub formă de excursie, prezentate în (Anexa numărul 5) iar la clasa martor – alte metode didactice realizate în laboratorul de biologie .
2)Evaluarea sumativă – reprezentată de testul de evaluare sumativă. Activitatea de cercetare a fost finalizată la ambele clase cu proba de evaluare scrisă, prezentată în (Anexa numărul 6 ) probă care a avut rolul de a reevalua nivelul de pregătire al elevilor și de a indica evoluția performanței elevilor din clasa experimentală, la care s-a aplicat lecția excursie, comparativ cu cei din clasa martor, la care au fost utilizate alte metode de învățământ. Proba de evaluare de la finalul unității de învățare a arătat de asemenea în ce măsură a contribuit utilizarea excursiei didactice la îmbunătățirea performanțelor elevilor din lotul experimental față de cei din lotul martor.
III.4 REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA CERCETĂRII
Analiza rezultatelor inițiale
Testele de evaluare inițială (Anexa 4), susținute de elevii celor două clase au avut ca obiectiv identificarea nivelului de pregătire al elevilor din cele două clase și a eventualelor diferențe între capacitățile și competențele acestora, înainte de începerea experimentului pedagogic.
În stabilirea conținuturilor și a competențelor supuse evaluării s-a ținut cont atât de conținutul programei școlare în vigoare cât și particularitățile colectivelor de elevi și de trăsăturile caracteristice unei astfel de evaluări.
Susținerea testului s-a realizat în aceeași săptămână la ambele clase, astfel încât să nu existe premiază unor erori în evaluarea și aprecierea rezultatelor obținute. După corectarea testelor, s-au obținut următoarele rezultate:
Clasele martor test initiale
Clasele experimentale
În urma evaluării testelor inițiale și a analizei întreprinse asupra rezultatelor obținute, apreciez că acestea și-au atins obiectivele stabilite deoarece mi-au permis să determin nivelul de pregătire al elevilor din cele două clase și să stabilesc eventualele diferențe între capacitățile acestora.
Colectivele sunt eterogene, cu număr relativ redus de elevi .
Se observă că distribuția elevilor pe note și mediile pe clase sunt comparabile într-o măsură foarte mare, ceea ce indică faptul că, la începutul experimentului pedagogic, elevii celor două clase au plecat aproximativ de la același nivel de pregătire.
Analiza rezultatelor evaluării finale
Evaluarea sumativă a activităților de predare-învățare desfășurate la cele două clase s-a realizat prin intermediul unor teste de evaluare finală care au avut ca obiective, pe de-o parte, măsurarea gradului de îmbunătățire a performanțelor elevilor din cele două clase în urma desfășurării activităților de învățare, iar pe de altă parte să identifice în ce măsură a contribuit utilizarea lecțiilor tip excursie la aceste rezultate.Testele sumative (Anexa 5) aplicate elevilor din cele două clase a fost concepute în concordanță cu conținuturile, obiectivele de referință și activitățile de învățare din programa școlară de biologie. După corectarea testelor, s-au obținut următoarele rezultate:
Clasele martor testare finală
Clasele experimentale testare finală
Fig:.16 Rezultatele testului final aplicat la clasele a V-a
Fig:.16 Rezultatele testului final aplicat la clasele a VIII-a
Rezultatele obținute la toate clasele sunt conforme obiectivelor propuse, elevii au dobândit noile cunoștințele și și-au îmbunătățit performanțele.
Pe parcursul desfășurării activității de cercetare am constatat îmbunătățirea și a altor aspecte cum ar fi:
Interes crescut al acestora pentru activități practice și pentru îmbinarea activităților teoretice cu cele practice;
Au dobândit mai multă siguranță în mânuirea ustensilelor și aparaturii de măsurat;
Elevii au dat dovadă de mai multă seriozitate în rezolvarea sarcinilor de lucru;
Formarea de abilități pentru observare fenomenelor naturii;
Reactualizarea cunoștințelor biologice însușite anterior, s-a facut mai ușor;
Dezvoltarea comportamentului ecologic;
Au reținut cu mai multă ușurință informațiile pe care le-au verificat „cu mâna lor”, experimental.
BIBLIOGRAFIA
Anastasiu, P., & Negrean, G., 2007, Invadatori vegetali în România. București Editura Universității din București
Botnariuc, N., și Vădineanu A., 1982, Ecologie, Editura Didactică și Pedagogică București.
Bontaș, I., 2001, Pedagogie, Editura All
Cerghit, I., 1983, Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București
Ciurea, M., Ciolac-Russu, A., Iordache, I., 1974, Metodica predării științelor biologice, București, Editura Didactică și Pedagogică
Ciobanu, M., 2008. Didactica științelor biologice. București. Edit. Didactică și Pedagogică.
Ciolac, Russu A., și Cîrstoiu J., 2006, Didactica lucrărilor practice și practica biologică, Ministerul Educației și cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural, Ministerul Educației și cercetării
Costică, N., 2012. Suport de curs. Didactica Biologiei. Contract: POSDRU/87/1.3/S/63709
Ciocârlan, și alți, 2004, Flora segetală a României, Editura Ceres
Ciarnău, R., 2004, Ecologie și protecția mediului, manual clasa a X-a, Editura Economică Preuniversitaria.
Cogălniceanu, D., 1999, Managementul Capitalului Natural, Editura Ars Docendi, Universitatea București
Cogălniceanu, D., 2007, Ecologie și protecția mediului, Proiect pentru Învățământul Rural, Ministerul Educației și Cercetării.
Ciobanu, M., 2008, Didactica Științelor biologice, Editura Didactică și Pedagogică,
Dumitrașcu, M., și colaboratorii, 2011, Non-native and Native invasive terrestrial plant species in Comana Natural Park. Case studies: Amorpha fruticosa and Crataegus monogyna, Editura Academiei Române
Dorobanțu și colab., 2011-2012,
Găldean, , N., 2001, Ecologie și protecția mediului clasa a XI-a, Editura Economică Preuniversitaria.
Geamănă, N.A., 2004, Structura Sistemului de Formare și educare a resursei umanepentru dezvoltarea socio-economică durabilă a României, teză de doctorat.
Geamănă, N. A., 2005, Educație ecologică la vârsta preșcolară, Revista învățământului preșcolar nr.3-4.
Geamănă, N..A., 2009, Analiza socio-economică și evaluarea valorilor atribuite resurselor și serviciilor furnizatede ecosistemele acvatice în complexele socio-ecologice din Sistemul de Zone Umede al Dunării Inferioare, Conferința Națională a Societății Române de Ecologie –Galați 22-24 octombrie, 2009.
Grădinaru, G., 2013, Metode și tehnici pentru cuantificarea valorii serviciilor de ecosistem, Romanian statistical Review, nr. 5/2013.p. 12-28.
Ghete, M., și Grosu, M., 2002, Activități practice de biologie, Editura Didactică și Pedagogică
Godeanu, Stoica P., 2013, Ecologie aplicată, Editura Academiei Române, București.
Iordache, V., 2006, Lucrări practice de ecologie.
Ionescu, M., 2007, Instrucție și educație Paradigme, strategii, orientări, modele, Vasile Goldiș University Press, Arad.
Joița, E., 2002 Curs de pedagogie școlară, Tipografia Universității din Craiova.
Maltby, E., Dugan,P.J.,1994, Wetland Ecosystem protection , Mangement, and restoration:an Internationl Perspective In : Davis, S.M., Ogden, J.C.,(eds) Everglades : the Ecosystem and Its Restoration 741-56. Delray Beach, Fl: St. Lucie Press. În Rîșnoveanu, G.,(coordonator), 2011, Identificarea și caracterizarea sistemelor ecologice, editura Ars Docendi, Universitatea din București.p 466-467
Mohan, G. și Ardelean A., 1993, Ecologie și protecția mediului, Editura Scaiul București.
Mohan, R.,2007, Revista Natura, vol. 49, Arad 2007
Muster, D., 1985, Metodologia cercetării în educație și învățământ, editura Litera București.
Nedelcu, G. A., 1967, Vegetația acvatică și palustră a lacului Comana, Acta. Bot. Horti. Bucuresti.
Negrean, G., 1960-2000, Lista standard a plantelor spontane din România,
Olteanu, M. (coord.), și colaboratorii, 1994, Lista roșie a plantelor superioare din România, Studii, sinteze, documentații de ecologie, Acad.Românâ, Institutul de Biologie
Oprea I., Pamfil C., 2007, Noul Dicționar Universal al Limbii Române, Editura Litera international București .
Palmer, J., 1998, Environmental Education in the 21 century theory, practice progress and promise, Routiledge.
Pașcovschi, S., și Doinița N., 1967, Vegetația lemnoasă din silvostepa României, București, Editura Academică R.S.R
Păucă-Comănescu, M și colab., 2000, Stabilirea categoriei de rezervație a ariilor protejate constituite la Călugreni, Padina Tătarului și Comana în vederea realizării intervențiilor corespunzătoare în arboretele respective. Manuscris Institutul de Biologie
Păucă-Comănescu și colab., 2001, Pădurea Fântânele (Comana)- Arie de protejare a biodiversității native a pădurilor și zonelor umede din Câmpia Română, București, Editura Academiei Române
Petre, M., 2006 Conceptul de mediu-aparență și esență, Terra Magazin, nr. 9,p. 8-10.
Pîrvu, C. (Editor), 1980, Ecosistemele din România, Editura Ceres București.
Pîrvu, C, 1999, Ecologie generală, Editura Tehnică București.
Radu, A, 2004, Formarea conștinței ecologice imperativ al timpului, Buletinul informativ al REC Moldova, nr.12.
Radu, I., 2000, Evaluarea în procesul didactic , Editura Didactică și Pedagogică, București.
Rîșnoveanu, G., 2004, Managementul rețelelor ecologice, Editura Ars Docenti, Universitatea din București.
Rîșnoveanu, G., 2010, Caracterizarea sistemelor populaționale, Editura Ars Docendi, Universitatea din București.
Rîșnoveanu, G.,(coordonator), 2011, Identificarea și caracterizarea sistemelor ecologice, editura Ars Docendi, Universitatea din București.
Sanera, M., 1998, Environmental Education: Promise and Performance, Canadian Journal of Environmental Education, vol. 3, nr. 1, p.17-21.
Smyth, J., .2005, Environment and education: a viewof changing scene,Environmental Education on Research, vol 1, nr.2
Stugren, B., 1975, Ecologie generală, Editura Didactică și Pedagogică București.
Struyf, K., and Declerq L., 2013, Ecosystem Service, in Nature Educațion in the province of West Flanders, Ecosystem Services, Global Issues, Local Practices editat de :Sander Jacobs, Nicolas Dendoncker and Hans Keune., p. 389–392
Stancu, E., și Florescu, F., 2009, Ariile protejate din România, Editura Green Steps, Brașov
Toth , M., 2002, Mediul înconjurător în educație: educație ecologică, educație pentru mediu sau educație privind mediul? Editura Studium..
Vădineanu, A., 1998,. Dezvoltarea Durabilă. Teorie și Practică, Editura Universității din București.
Vădineanu, A., Negrei C., L P., 1999, Dezvoltarea durabilă. Teorie și practică. Volumul II. Mecanisme și instrumente, Editura Universității din București.
Vădineanu, A., 2004, Managementul dezvoltării o abordare ecosistemică , Editura Ars Docendi , București.
*** Agenția Națională pentru Protecția Mediului, – Arii naturale Protejate, 2018
*** Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, 2018
*** Planul de managemental al Parcului Natural Comana, 2016
*** Strategia Dezvoltării Învățământului Preuniversitar în perioada 2001-2004, reactualizare 2002, Planificare prospectivă până în anul 2010, , Prioritățile strategice ale sistemului educativ din România
WEBOGRAFIE
www.anpm.ro / accesat în februarie 2018
www.cnr-unesco.ro / accesat în martie 2018
www.ddbra.ro / accesat în februarie 2018
www.mmediu.ro / accesat în februarie 2018
www.natura2000.ro / accesat în martie 2018
www.rosilva.ro / accesat în martie 2018
www.edu.ro / accesat în aprilie 2018
Anexa 1
Imagini din Parcul Natural Comana
Fig. 1 Alisma plantago-aquatica (orig.) Fig. 2. Chaerophyllum temulentum (orig.)
Fig.3. Hedera helix (orig.) Fig. 4 Achillea setacea (orig.
Fig. 5 Anthemis austriaca (orig.) Fig. 6 Centaurea cyanus (orig.)
Fig.7. Brasica rappa (orig.) Fig.8. Butomus umbellatus (orig.)
Fig.9. Ajuga genevensis (orig.) Fig.10. Galeobdolon luteum (orig.)
Fig.11. Cornus sanguinea (orig.) Fig.12. Trifolium pratense (orig.)
Fig. 13. Muscari comosum (orig.) Fig.14. Ranunculus ficaria (orig.)
Fig.15. Galium odoratum (orig.) Fig.16. Verbascum phoeniceum (orig.)
Anexa numărul 2
Chestionar asupra evaluării resurselor si funcțiilor Parcului Natural Comana pentru părinții elevilor Școlii Gimnaziale ,,Marin M. Țiculescu,, Băneasa.
Iubiți natura?
a) Da; b) Nu.
Vă petreceți timpul liber in natură?
a) Câteodată; b) Deseori; c) Niciodată.
Cunoașteți ariile protejate din zona noastră?
a) Da; b) Nu.
În tara noastră ariile protejate aduc avantaje comunităților locale?
a) Deloc; b) Puțin; c) Mult.
Ariile protejate atrag mai mulți turiști?
a) Deloc; b) Puțin; c) Mult.
Ați vizitat Parcul Natural Comana în ultima perioadă?
a) Da; b) Nu.
Ce aspecte pozitive v-au atras atenția?
…………………………………………………………………………………………
Ce aspecte negative v-au atras atenția?
…………………………………………………………………………………..
Ce anume nu v-a plăcut când ați vizitat Parcul Natural Comana?
………………………………………………………………………………………
Vă mai amintiți cum arăta Parcul Natural Comana în urmă cu 15-20 de ani?
a) Mai bine; b) La fel; c) Mai rău.
Cum credeți că va arata Parcul Natural Comana peste 10 ani?
…………………………………………………………………………….
12. Cunoașteți un eveniment public organizat în fiecare an în Parcul Natural Comana?
……………………………………………………………………………………………….
13. Care sunt resursele/serviciile pe care le oferă Parcul Natural Comana din punctul dvs. de vedere?
a) turism și recreere;
b) peisaje naturale ;
c) păstrarea tradițiilor din zonă; ;
d) produse din plante;
e) produse animaliere ;
f) oferă locuri de muncă și este o sursă de venit pentru localnici;
g) oferă protecție speciilor care sunt sensibile la intervenția umană;
h) altele………………..
14. Nivelul de pregătire
a) Gimnaziu; b) Profesională; c) studii liceale; d) de licență; e) master; f) doctorale.
15. Genul dumneavoastră este?
a) Feminin; b) Masculin.
16. Vârsta dvs. este cuprinsă între:
a) 20-25 ani; b) 25-30 ani; c) 30-35 ani; d) 35-40ani; e) 40-45ani; f) 45-50ani; g) 50-55ani; h) 55-60ani; i) 60 -65 ani; j) peste 65 de ani.
17. Veniturile dumneavoastră sunt:
a) sub 1000 lei ;
b) intre 1000 si 2000 lei;
c) peste 2000.
Anexa numărul 3
Chestionar asupra evaluării resurselor și funcțiilor Parcului Natural Comana pentru elevii Școlii Gimnaziale ,,Marin M.Țiculescu,,Băneasa.
Numele……………………………………………………………………………….
Vârsta………………………………………………………………………………..
Domiciliu……………………………………………………………………………
Iți place să te joci in natură?
a) Da; b) Nu.
Îți place ca locul in care iți petreci timpul liber în natură să fie:
a) Foarte curat; b) Îngrijit; c) Nu contează
Credeți ca poluarea afectează viața organismelor vii de pe Terra?
a) Da; b) Nu; c) Nu știu.
7. Ce măsuri ar trebui luate pentru protejarea organismelor vii de pe Terra ?
Ex…………………………………………………………………………………
8. În tara noastră ariile protejate aduc avantaje comunităților locale?
a) Da; b) Nu.
9. Ariile protejate atrag mai mulți turiști?
a) Deloc; b) Puțin; c) Mult.
10. Cunoașteți ariile protejate din zona noastră?
Ex……………………………………… ………………………………………
11. Ați vizitat Parcul Natural Comana în ultima perioadă ?
a) Da; b) Nu.
12. Ce specii de plante și animale protejeajă Rezervația Comana?
Ex………………………………………………………………………..
13. Ce resurse (bunuri) și servicii crezi că ne oferă Parcul Natural Comana?
a) turism și recreere;
b) peisaje naturale ;
c) păstrarea tradițiilor din zonă; ;
d) produse din plante;
e) produse animaliere ;
f) oferă locuri de muncă și este o sursă de venit pentru localnici;
g) oferă protecție speciilor care sunt sensibile la intervenția umană;
h) altele………………..
14. Cum poți contribui tu la protejarea mediului?
………………………………………………………………………………………..
15. Realizează un desen reprezentativ pentru promovarea Parcului Natural Comana.
Anexa numărul 4
Teste inițiale la cele două clase martor și experimentală clasa a V-a
Test de evaluare inițială
Clasa: a V-a
Școala: Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,,Băneasa
Profesor: Prună Paula Nicoleta
Disciplina: Biologie, 1 oră/săptămână
Tipul testului: evaluare predictivă
Tema: Mediul de viață al organismelor vii.
Competente specifice vizate:
1.2. Identificarea elementelor componente ale unui ecosistem
Formarea deprinderilor de documentare și comunicare;
Demonstrarea unui mod de gândire ecologic în luarea deciziilor;
Să demonstreze înțelegerea consecințelor propriului comportament în raport cu mediu.
Conținuturi: Tipurile de ecosisteme
Obiective operaționale:
să definească ecologia;
să definească ecosistemul;
să caracterizeze cele două componente ale ecosistemului;
să clasifice ecosistemele în funcție de substrat și de influența antropică;
să recunoască adaptările organismelor la diferite tipuri de ecosisteme.
Test de evaluare inițial
Numele și prenumele……………………………………………………………………
Din oficiu vei primi 1 punct
Timp de lucru: 50 minute
1. Completați spațiile punctate:
a)Ecologia studiază interacțiunile dintre……………………..și…………………………..
b)Ecosistemul este alcătuit din: ……………. și …………………c)Biotopul cuprinde totalitatea factorilor……………….d) Biocenoza este reprezentată de populații de ………….. și ……….. .ce ocupă un teritoriu.
2. Încercuiți răspunsurile corecte:
a) Acvariul și parcul sunt: ecosisteme naturale ecosisteme artificiale
b) Lacul este: ecosistem acvatic ecosistem terestru
c) Biotopul reprezintă: totalitatea factorilor abiotici totalitatea factorilor biotici
d) Biotic înseamnă: fără viață cu viață
3. Într-un ecosistem, factor biotic este reprezentat de :
a. natura substratului
b. temperatură
c. viețuitoarele
d. umiditatea solului
4. Numiți doua ecosisteme diferite. Precizați o asemănare și o deosebire între componentele biocenozelor celor doua ecosisteme alese.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
5. Găsiți corespondența între cuvintele înscrise în cele două coloane:
1. ecosistem terestru a) acvariul
2. ecosistem artificial b) pădurea
3. ecosistem acvatic c)peștera
4. ecosistem natural d) râul
6. Grupați următorii factori componenți ai unui ecosistem în doua grupe, grupa factorilor vii și grupa factorilor nevii: temperatură, arbore, nori, șarpe, barză, stejar, sol, iarbă, ploaie, vânt, rocă, libelulă, brândușă, zăpadă, căprioară.
Barem de evaluare și notare
Teste inițiale la cele două clase martor și experimentală clasa a VIII-a
Test de evaluare inițială
Clasa: a VIII-a
Școala: Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,,Băneasa
Profesor: Prună Paula Nicoleta
Disciplina: Biologie, 1 oră/săptămână
Tipul testului: evaluare predictivă
Tema: Categorii și lanțuri trofice în ecosistem.
Competente specifice vizate:
Să identifice elementele componente ale unui ecosistem (1.1)
Să stabilească relații intre factorii de mediu si diversitatea animalelor (1.2)
Să evidențieze tipuri de comportamente (2.3)
Să exerseze utilizarea unor surse de informare (3.1)
Conținuturi: Relații trofice în ecosisteme.
Obiective operaționale:
1. să identifice ce relații se pot stabili între viețuitoarele unui ecosistem
2. să identifice categoriile trofice dintr-un ecosistem.
3. să recunoască relațiile trofice dintr-un ecosistem
4. sa întocmească scheme ale unor lanțuri trofice.
Test de evaluare inițial
Numele și prenumele……………………………………………………………………
Din oficiu vei primi 1 punct
Timp de lucru: 50 minute
1.Incercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
I.Formula lanțului trofic este:
a) C1-C2-C3-P
b) P-C1-C2-C3-D
c) D-C2-C3-P
II.Producătorii sunt organisme:
a) autotrofe
b) heterotrofe
c) fotoautotrofe
2. Definiți noțiunile: lanț trofic, rețea trofica.
………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………..
3) Asociați corect cele două coloane :
A)erbivori a) porcul mistreț, ursul
B)carnivori b) țânțarul, tenia
C)omnivor c) girafa, căprioara
D)parazit d) lupul, ghepardul
4) Dați exemplu de un lant trofic terestru si unul acvatic.
………………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
5. Grupați speciile de mai jos, astfel încat sã formați:
a) un lanț trofic terestru ,
b) un lanț trofic acvatic.
Alge, iarbã, stejar, rac, crap, omidã, vacă, știucă, broască, rădașcă, șarpe, șoparlă, uliu, lup
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Barem de evaluare și notare
Anexa numărul 5
Teste finale la cele două clase martor și experimentală clasa a V-a
Test de evaluare final
Clasa: a V-a
Școala: Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,,Băneasa
Profesor: Prună Paula Nicoleta
Disciplina: Biologie, 1 oră/săptămână
Tipul testului: evaluare predictivă
Tema: Protejarea și îngrijirea naturii.
Competente specifice vizate:
1.1 Identificarea unor grupe si specii din regnul Plantae
1.2 Stabilirea relației factori de mediu-plante
3.1 Reprezentarea structurii si funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor
4.1 Utilizarea corectă a terminologiei specifice ecologiei în diferite situații de comunicare.
Conținuturi: Viețuitoarele și mediul lor de trai
Obiective operaționale:
1. să recunoască plante ocrotite de lege din flora României,
2. să stabilească caracteristicile unor plante protejate,
3. să denumească locațiile din România unde există plante ocrotite de lege, cu ajutorul
hărților geografice,
4. să stabilească relații dintre factorii de mediu si plantele protejate.
Test de evaluare final
Numele și prenumele……………………………………………………………………
Din oficiu vei primi 1 punct
Timp de lucru: 50 minute
I. Asociați zona geografică din coloana A cu exemplul corespunzător din coloana B.
Coloana A Coloana B
1. Parcul Natural Comana a. Bujorul de pădure
2. Delta Dunării b. Floare de colț
3. Parcul Național Piatra Craiului c. Garofița
4. Parcul Național Retezat d. Pelicanul
II.Arborii pădurilor ne oferă…………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………….
III. Parcurile naturale:
a) protejează specii de plante și animale
b) protejează peisaje naturale
c) promovează păstrarea tradițiilor
d) promovează defrișarea
e) promovează ecoturismul
f) promovează braconajul.
IV. Delta Dunării este o arie protejată de tipul:
a) rezervație naturală
b) rezervație a biosferei
c) parc național.
V. Alcătuiește o listă cu plante și animalele protejate în Parcul Natural Comana. …………………………………………………………………………………………………………………………
VI. Proiectează trei măsuri de protecție a plantelor și animalelor pe cale de dispariție.
……………………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………..
Barem de evaluare și notare
Teste finale la cele două clase martor și experimentală clasa a VIII-a
Test de evaluare final
Clasa: a VIII-a
Școala: Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,,Băneasa
Profesor: Prună Paula Nicoleta
Disciplina: Biologie, 1 oră/săptămână
Tipul testului: evaluare predictivă
Tema: Parcuri și rezervații naturale.
Competente specifice vizate:
1.1 Identificarea unor grupe si specii din regnul Plantae
1.2 Stabilirea relației factori de mediu-plante
3.1 Reprezentarea structurii si funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor
4.1 Utilizarea corectă a terminologiei specifice ecologiei în diferite situații de comunicare.
Conținuturi: Protecția și conservarea mediului
Obiective operaționale:
1. să recunoască plante ocrotite de lege din flora României,
2. să stabilească caracteristicile unor plante protejate,
3.să denumească locațiile din România unde există plante ocrotite de lege, cu ajutorul
hărților geografice,
4.să stabilească relații dintre factorii de mediu si plantele protejate.
Test de evaluare final
Numele și prenumele……………………………………………………………………
Din oficiu vei primi 1 punct
Timp de lucru: 50 minute
I. Asociați zona geografică din coloana A cu exemplul corespunzător din coloana B.
Coloana A Coloana B
1. Parcul Natural Comana a. Bujorul de pădure
2. Delta Dunării b. Floare de colț
3. Parcul Național Piatra Craiului c. Garofița
4. Parcul Național Retezat d. Pelicanul
II.Rezervațiile științifice sunt zone protejate care au ca scop……………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………………….
III. Parcurile naturale:
a) protejează specii de plante și animale
b) protejează peisaje naturalec) promovează păstrarea tradițiilor
d) promovează defrișarea
e) promovează ecoturismul
f) promovează braconajul.
IV. Delta Dunării este o arie protejată de tipul:
a) rezervație naturală
b) rezervație a biosferei
c) parc național.
V. Alcătuiește o listă cu plante și animalele protejate în Parcul Natural Comana.
………………………………………………………………………………………………………………………..
VI. În ce situații plantele și animalele sunt declarate protejate prin lege?
………………………………………………………………………………………………………………………….
VII. Proiectează trei măsuri de protecție a plantelor și animalelor pe cale de dispariție.
………………………………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………….
VIII.Enumeră bunurile și serviciile oferite de o rezervație naturală……………………….
………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………
Barem de evaluare și notare
Anexa numărul 6
Proiectele didactice realizate la clasele experimentale
PROIECT DIDACTIC
Excursie didactică cu caracter aplicativ la disciplina Biologie
Locația: Parcul Natural Comana
Grupul țintă: clasa a V-a
Tema : Explorarea viețuitoarelor în mediul lor de viață.
Durata: 5 h
Școala: Școala Gimnaziala ,,Remus Begnescu,, Pietrele
Aria curriculară: Matematică și științele naturii
Profesor: Prună Paula-Nicoleta
Scopul: să înțeleagă complexitatea alcătuirii unui ecosistem acvatic și unui ecosistem terestru, formarea abilităților de caracterizare a factorilor abiotici, să descrie biocenozele specifice acestui ecosistem precum și adaptările viețuitoarelor la acest mediu de viață; să conștientizeze nevoia de a proteja apele și pădurilor dar și dezvoltarea dragostei fată de natură
Competențe specifice:
1.1 Identificarea unor grupe și specii de plante și animale
1.2 Stabilirea relației factori de mediu-plante
2.1 Utilizarea de metode și mijloace adecvate explorării/ investigării lumii
vegetale și animale
2.2 Realizarea de activități experimentale și interpretarea rezultatelor
4.1. Exersarea utilizării unor surse de informare
4.2 Prelucrarea datelor înregistrate și elaborarea concluziilor
5.1 Demonstrarea unui mod de gândire ecologic în luarea unor decizii
5.2 Demonstrarea înțelegerii consecințelor propriului comportament în raport cu
mediul
Obiectivele excursiei:
sa se orienteze in teren
să măsoare și să determine unii factori abiotici caracteristici ecosistemului
să recolteze, fotografieze și să determine plante și animale din Parcul
Natural Comana
să sesizeze adaptările plantelor și animalelor la mediul acvatic și terestru
Metode și procedee: conversația euristică, observarea sistematică, problematizarea, comparația, explicația.
Tipul de învățare: învățarea prin descoperire
Materiale necesare:
-pentru orientarea în teren:, busolă, binoclu, ruletă.
-pentru documentare: determinatoare și atlas botanic, atlas zoologic;
-pentru notarea observațiilor și etichetarea materialelor colectate: carnete pentru însemnări, creioane, etichete;
-pentru realizarea observațiilor asupra componentelor mediului termometre, corp flotator, ruletă, pahare
-pentru observarea componentelor biocenozelor și pentru colectarea de probe: ciorpac, lupe, pensete, pentru colectat material botanic: botaniere, presă de plante, ziare, mapă pentru ierborizat, etichete, pungi de plastic, plicuri pentru semințe și fructe, cutii de carton;
– fișe de observație corespunzătoare sarcinilor de lucru, materiale adunate pe traseu
Forme de organizare pe grupe de câte 6 elevi:
1. Grupa I caracterizarea biotopului Parcului Natural Comana
2. Grupa II observarea ,colectarea și fotografierea plantelor pentru observarea
adaptărilor plantelor la mediu de viață;
3. Grupa III observarea ,colectarea viețuitoarelor din râu și de pe sol pentru
observarea adaptărilor acestora la mediu de viață.
1. Prima etapă – pregătirea teoretică a excursiei:
Excursia se efectueaza înaintea programului scolar cu permisiunea conducerii. După obtinerea aprobarii se informeaza elevii.
Se stabilește tematica și obiectivele pedagogice concretizate cu cele din teren.
Se va stabili itinerariul final, care va fi adus la cunoștința direcțiunii școlii și a părinților.Se propune și se întocmește scopul activităților pe care trebuie să le desfășoare elevii în timpul desfășurării lecției – excursie.
Se realizează o bună documentație bibliografică asupra obiectivelor care se vizitează. Pregatirea elevilor: anuntarea obiectivelor excursiei, organizarea lor pe grupe, prelucrarea normelor de disciplina si conduita din timpul excursiei, precizarea echipamentului care trebuie luat, prelucrarea protocoalelor de colectare, observare, conservarea a materialului care va fi colectat. Apoi, se comunică elevilor ziua, ora și locul de întâlnire și de înapoiere din excursie.
2. Etapa a doua desfășurarea excursiei școlare:
Elevii incluși pe tabelul de participare în excursie se întâlnesc la școală potrivit datei și orei fixate și anunțate și se face prezența. Apoi, se verifică echipamentul și ustensilele necesare, se insistă pe disciplina pe care trebuie s-o respecte fiecare participant la excursie, pentru evitarea unor accidente.
Deplasarea s-a facut pe jos circa 2 km , iar cadrul didactic va reaminti traseul ce trebuie parcurs și locurile de popas (se atrage atenția elevilor să păstreze curățenia.)
Excursia propriu trebuie să țină tot grupul unit, elevilor li se prezintă zona pe care o vor vizita (caracteristici fizico-geografice, componenta fitocenozei, a zoocenozei); în faza a doua elevii vor lucra pe grupe în functie de sarcinile fiecareia, (dupa ce au fost instruiti în prealabil), colecteaza materiale, observă, întocmesc schite, scheme, hărti. Rezultatele observatiilor si ale cercetărilor se trec în fișele sau caietele de observație.
Ca profesor am îndrumat observația, folosirea corectă a materialelor și ustensilelor pentru măsurători, determinări, recoltări și conservări de material biologic natural precum și notarea corectă a rezultatelor. Am trecut pe la fiecare grupă de elevi discutând cu aceștia, răspunzând la o serie de întrebări și probleme ivite.
Grupele de elevi au comunicat între ele prin intermediul responsabililor de grupă în vederea completării listelor specifice.
Grupa I , va determina poziția geografică cu ajutorul busolei, temperatura aerului, solului, apei din râu (cu ajutorul termometrelor), substratul ,culoarea apei ,viteza apei, ph-ul apei.
Grupa II va observa plantele întâlnite în lac și în pădure, denumirea atunci când o cunosc, vor observa adaptările plantelor la mediu de viață acvatic și terestru.
Grupa III va observa animalele întâlnite în lac și pe marginea acestuia notându-le denumirea atunci când o cunosc, vor observa adaptările organismelor la mediu de viață acvatic și terestru.
Ca profesor am urmărit corectitudinea determinărilor făcute de către elevi .
La finalul timpului acordat observațiilor, elevii și-au verificat materialele, le-au ordonat, și-au completat observațiile notate, au purtat discuții asupra rezultatelor obținute.
Excursia s-a încheiat cu deplasarea elevilor spre școală unde au predat materialele colectate și instrumentele folosite.
Valorificarea ulterioară a excursiei s-a făcut într-o întâlnire în laboratorul de biologie, unde sub supravegherea profesorului materialul colectat a fost prelucrat, presat, uscat, conservat în vederea păstrării sale în laborator și folosirii ca material intuitiv în lecțiile de biologie.
Sarcini de lucru pentru fiecare grupă de elevi
1.Grupa I ( 6 elevi )
Obiectiv – măsurarea și determinarea unor factori ecologici
Sarcini:
1) Vor determina poziția geografică cu ajutorul busolei.
2) Măsurarea temperaturii apei cu termometrul.
3) Determinarea substratului.
4) Stabilirea culorii probei de apă comparând cu scara colorimetrică.
5) Se măsoară adâncimea apei la mal cu ajutorul unei mire gradate.
6) Se va măsura cu hârtie de tip indicator ph-ul apei.
Ustensile și materiale: termometru, busolă, pahare de sticlă, miră gradată, hârtie de tip idicator. Carnet de notițe și creion.
2. Grupa II (6 elevi )
Obiectiv: determinarea și recoltarea plantelor, din balta Comana și împrejurime, adaptările la mediu acvatic.
Sarcini:
1) Colectați alge cu fileul sau sita, apoi răzuiți pietre cu un cuțit.
2) Determinarea pe loc a plantelor cunoscute folosind la nevoie și determinatoare.
3) Recoltarea plantelor necunoscute în pungi de plastic cu etichete, în care se consemnează locul – determinarea ulterioară în laboratorul de biologie.Ce adaptări prezintă la acest mod de viață?
4) Sunt colectate plantele din albia majoră a baltei, sunt denumite pe loc cele care sunt recunoscute de către elevi, restul plantelor necunoscute fiind puse în pungi de plastic cu etichete, în care se consemnează locul pentru determinarea ulterioară în laboratorul de biologie.
5) Se întocmește o listă cu plantele întâlnite lângă apă, ce va fi finalizată în laboratorul de biologie.
Ustensile și materiale –ciorpac, lupă, determinatoare, pungi de plastic, etichete, caiete de notițe.
3. Grupa III (6 elevi)
Sarcini:
1) Se vor observa organismele din apă și de margine acesteia.
2) Priviți cu lupa pe suprafața plantelor și observați animalele nevertebrate.
3) Cu ajutorul unui ciorpac se vor preleva organismele din apă, vor fi triate întâi vertebratele și nevertebratele ulterior vor fi încadrate în încrengăturile corespunzătoare cu ajutorul atlasului zoologic și al determinatoarelor (se va finaliza în laboratorul de biologie).
4) Se vor observa organismele (păsări, nevertebrate, amfibieni, etc) de pe marginea apei și vor fi notate în carnețele
5) Ce adaptări prezintă organismele capturate la mediul de viață acvatic?
6) Se întocmește o listă cu organismele întâlnite în apă, aceasta va fi finalizată în laboratorul de biologie.
Ustensile și materiale: ciorpac, lupă, determinatoare, atlas zoologic, pungi de plastic, etichete, carnete de notițe.
Rezultatele observațiilor și determinările efectuate
Grupa 1
Grupa 2
Grupa 3
PROIECT DIDACTIC
Excursie didactică cu caracter aplicativ la disciplina Biologie
Locația: Parcul Natural Comana
Grupul țintă: clasa a VIII-a
Tema: Cercetarea ecosistemelor
Durata: 5 h
Școala: Școala Gimnaziala ,,Remus Begnescu,, Pietrele
Aria curriculară: Matematică și științele naturii
Profesor: Prună Paula-Nicoleta
Scopul: să înțeleagă complexitatea alcătuirii unui ecosistem acvatic și a unui ecosistem terestru, formarea unor abilități de caracterizare a factorilor abiotici, să descrie biocenozele specifice PNC precum și adaptările viețuitoarelor la acest mediu de viață; să conștientizeze serviciile și beneficiile oferite de PNC pentru a le proteja.
Competențe specifice:
1.1 Identificarea unor grupe și specii de plante și animale
1.2 Stabilirea relației factori de mediu-plante
2.1 Utilizarea de metode și mijloace adecvate explorării/ investigării lumii
vegetale și animale
2.2 Realizarea de activități experimentale și interpretarea rezultatelor
4.1. Exersarea utilizării unor surse de informare
4.2 Prelucrarea datelor înregistrate și elaborarea concluziilor
5.1 Demonstrarea unui mod de gândire ecologic în luarea unor decizii
5.2 Demonstrarea înțelegerii consecințelor propriului comportament în raport cu
mediul
Obiectivele excursiei:
sa se orienteze in teren
să măsoare și să determine unii factori abiotici caracteristici ecosistemului
să recolteze, fotografieze și să determine plante și animale din Parcul
Natural Comana
să sesizeze adaptările plantelor și animalelor la mediul acvatic și terestru
Metode și procedee: conversația euristică, observarea sistematică, problematizarea, comparația, explicația.
Tipul de învățare: învățarea prin descoperire
Materiale necesare:
– pentru orientarea în teren:, busolă, binoclu, ruletă.
– pentru documentare: determinatoare, atlas botanic, atlas zoologic;
– pentru notarea observațiilor și etichetarea materialelor colectate: carnete pentru însemnări, creioane, etichete;
-pentru realizarea observațiilor asupra componentelor mediului: termometre, ruletă, pahare
– pentru observarea componentelor biocenozelor și pentru colectarea de probe:, lupe, pensete, pentru colectat material botanic: presă de plante, ziare, mapă pentru ierborizat, etichete, pungi de plastic, plicuri pentru semințe și fructe, cutii de carton;
– fișe de observație corespunzătoare sarcinilor de lucru, materiale adunate pe traseu
Forme de organizare pe grupe de câte 6 elevi:
1. Grupa I caracterizarea biotopului Parcului Natural Comana
2. Grupa II observarea ,colectarea și fotografierea plantelor pentru observarea adaptărilor plantelor la mediu de viață;
3. Grupa III observarea ,colectarea viețuitoarelor din râu și de pe sol pentru observarea adaptărilor acestora la mediu de viață.
1. Prima etapă – pregătirea teoretică a excursiei:
Excursia se efectueaza înaintea programului școlar cu permisiunea conducerii. După obtinerea aprobarii se informeaza elevii.
Se stabilește tematica și obiectivele pedagogice concretizate cu cele din teren.
Se va stabili itinerariul final, care va fi adus la cunoștința direcțiunii școlii și a părinților. Se propune și se întocmește scopul activităților pe care trebuie să le desfășoare elevii în timpul desfășurării lecției – excursie.
Se realizează o documentație bibliografică asupra obiectivelor care se vizitează. Pregatirea elevilor: anunțarea obiectivelor excursiei, organizarea lor pe grupe, prelucrarea normelor de disciplina si conduita din timpul excursiei, precizarea echipamentului care trebuie luat, prelucrarea protocoalelor de colectare, observare, conservarea a materialului care va fi colectat. Apoi, se comunică elevilor ziua, ora și locul de întâlnire și de înapoiere din excursie.
2. Etapa a doua desfășurarea excursiei școlare:
Elevii incluși pe tabelul de participare în excursie se întâlnesc la școală potrivit datei și orei fixate și anunțate și se face prezența. Apoi, se verifică echipamentul și ustensilele necesare, se insistă pe disciplina pe care trebuie s-o respecte fiecare participant la excursie, pentru evitarea unor accidente.
Deplasarea s-a facut cu ajutorul microbuzului școlar , iar cadrul didactic va reaminti traseul ce trebuie parcurs .
Excursia propriu trebuie să țină tot grupul unit, elevilor li se prezintă zona pe care o vor vizita (caracteristici fizico-geografice, componenta fitocenozei, a zoocenozei); în faza a doua elevii vor lucra pe grupe în functie de sarcinile fiecareia, (dupa ce au fost instruiti în prealabil), colecteaza materiale, observă, întocmesc schite, scheme, hărti. Rezultatele observatiilor si ale cercetărilor se trec în fișele sau caietele de observație.
Ca profesor am îndrumat observația, folosirea corectă a materialelor și ustensilelor pentru măsurători, determinări, recoltări și conservări de material biologic natural precum și notarea corectă a rezultatelor. Am trecut pe la fiecare grupă de elevi discutând cu aceștia, răspunzând la o serie de întrebări și probleme ivite.
Grupele de elevi au comunicat între ele în vederea completării listelor specifice.
Grupa I , va determina poziția geografică cu ajutorul busolei, temperatura aerului, solului, apei din râu (cu ajutorul termometrelor), substratul ,culoarea apei ,viteza apei, ph-ul apei.
Grupa II va observa plantele întâlnite în lac și în pădure, denumirea atunci când o cunosc, vor observa adaptările plantelor la mediu de viață acvatic și terestru.
Grupa III va observa animalele întâlnite în lac și pe marginea acestuia notându-le denumirea atunci când o cunosc, vor observa adaptările organismelor la mediu de viață
acvatic și terestru.
Ca profesor am urmărit corectitudinea determinărilor făcute de către elevi .
La finalul timpului acordat observațiilor, elevii și-au verificat materialele, le-au ordonat, și-au completat observațiile notate, au purtat discuții asupra rezultatelor obținute.
Excursia s-a încheiat cu deplasarea elevilor spre școală unde au predat materialele colectate și instrumentele folosite.
Valorificarea ulterioară a excursiei s-a făcut într-o întâlnire în laboratorul de biologie
Sarcini de lucru pentru fiecare grupă de elevi
1.Grupa I ( 6 elevi )
Obiectiv – măsurarea și determinarea unor factori ecologici
Sarcini:
1) Vor determina poziția geografică cu ajutorul busolei.
2) Măsurarea temperaturii apei cu termometrul.
3) Determinarea substratului.
4) Stabilirea culorii probei de apă comparând cu scara colorimetrică.
5) Se măsoară adâncimea apei la mal cu ajutorul unei mire gradate.
6) Se va măsura cu hârtie de tip indicator ph-ul apei.
Ustensile și materiale: termometru, busolă, pahare de sticlă, miră gradată, hârtie de tip indicator. Carnet de notițe și creion.
2. Grupa II (6 elevi )
Obiectiv: determinarea și recoltarea plantelor, din balta Comana și împrejurime, adaptările la mediu acvatic.
Sarcini:
1) Colectați alge cu fileul sau sita, apoi răzuiți pietre cu un cuțit.
2) Determinarea pe loc a plantelor cunoscute folosind la nevoie și determinatoare.
3) Recoltarea plantelor necunoscute în pungi de plastic cu etichete, în care se consemnează locul – determinarea ulterioară în laboratorul de biologie.Ce adaptări prezintă la acest mod de viață?
4) Sunt fotografiate plantele din albia majoră a bălții și din apropiere , sunt denumite pe loc cele care sunt recunoscute de către elevi, cu ajutorul atlaselor, restul plantelor necunoscute vor fi determinate ulterior în laboratorul de biologie.
5) Se întocmește o listă cu plantele întâlnite lângă apă, ce va fi finalizată în laboratorul de biologie.
Ustensile și materiale –ciorpac, lupă, determinatoare, pungi de plastic, etichete, caiete de notițe.
3. Grupa III (6 elevi)
Sarcini:
1. Se vor observa organismele din apă și de margine acesteia.
2. Priviți cu lupa pe suprafața plantelor și observați animalele nevertebrate.
3.Cu ajutorul unui ciorpac se vor preleva organismele din apă, vor fi triate întâi vertebratele și nevertebratele ulterior vor fi încadrate în încrengăturile corespunzătoare cu ajutorul atlasului zoologic și al determinatoarelor (se va finaliza în laboratorul de biologie).
4. Se vor observa organismele (păsări, nevertebrate, amfibieni, etc) de pe marginea apei și vor fi notate în carnețele
5. Ce adaptări prezintă organismele capturate la mediul de viață acvatic?
6. Se întocmește o listă cu organismele întâlnite în apă, aceasta va fi finalizată în laboratorul de biologie.
Ustensile și materiale: ciorpac, lupă, determinatoare, atlas zoologic, pungi de plastic, etichete, carnete de notițe.
Rezultatele observațiilor și determinările efectuate
Grupa 1
Grupa 2
Grupa 3
Fișe de lucru
Grupa …………………………………………………………………………
Grupa…………………………………………………………………….
PROIECT DIDACTIC
CLASA: a V-a
ARIA CURRICULARĂ:Matematică și științe ale naturii
DISCIPLINA: Biologie
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Protecția plantelor
ȘCOALA: Școala Gimnazială ,,Marin M.Țiculescu,, Băneasa
PROFESOR: Prună Paula-Nicoleta
TEMA LECȚIEI: Plante ocrotite si modalități de protecție a naturii
TIPUL DE LECȚIE: Comunicare și însușire de noi cunostințe, varianta mixtă
SCOPUL LECȚIEI: Cunoașterea de către elevi a unor plante protejate și conștientizarea
necesitații protecției lor
COMPETENȚE SPECIFICE:
1.1 Identificarea unor grupe si specii din regnul Plantae,
1.2 Stabilirea relației dintre ,,factori de mediu-plante,,
3.1 Reprezentarea structurii si funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor
4.1 Utilizarea corectă a terminologiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare
5.1 Utilizarea în viața cotidiană a cunostințelor de biologie vegetală și animală.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:
O1: Să recunoască plante ocrotite de lege din României, pe baza imaginilor,
O2: Să stabilească caracteristicile unor plante protejate, pe baza imaginilor,cu identificarea a 3-4 exemple de plante protejate
O3: Să denumească locațiile din România unde există plante ocrotite de lege, cu ajutorul
hărților geografice, cu stabilirea locațiilor pentru 3-4 plante protejate
O4: Să stabilească relații dintre factorii de mediu si plantele protejate, pe baza informațiilor oferite.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) metode si procedee: observația, învațarea prin descoperire, conversația euristică,
explicația, jocul didactic, demonstrația
b) mijloace de învățământ: atlase botanice și zoologice, manual, fișe, retroproiector, hărți geografice, cartonașe cu imagini ale plantelor și animalelor protejate
c) forme de organizare a activității:
-frontală-pe parcursul prezentării noilor conținuturi
-pe grupe-pe parcursul jocului didactic
-individuală-pe parcursul evaluării
d) resurse:
-umane: elevii clasei a V-a
-temporale: 50 minute
-spațiale: laboratorul de biologie
EVALUARE: scrisă, orală, observarea sistematică a elevilor
BIBLIOGRAFIE:
• ELENA CROCNAN. 2017. Biologie – manual pentru clasa a V-a. Edit. Didactică și Pedagogică
• POPOVICI L., MORUZI C., TOMA I. 2009. Atlas botanic. Bucuresti. Edit.
Didactică si Pedagogică
• ȚIBEA F. 2004. Atlas școlar de biologie. Bucuresti. Edit. Didactică si Pedagogică
• CIURCHEA M., CIOLAC-RUSSU A., IORDACHE I. 1974. Metodica predării
științelor biologice. București. Edit. Didactică și Pedagogică
• CIOBANU M. 2008. Didactica știintelor biologice. București. Edit. Didactică și
Pedagogică
SCENARIU DIDACTIC
SCHEMA TABLEI
Plante ocrotite și modalități de protecție a naturii
-Plantele ocrotite de lege reprezintă acele plante a căror tăiere, smulgere, deteriorare este interzisă indiferent de anotimp sau de locul unde s-ar afla planta respectivă.
-Consecințele distrugerii acestor plante sunt: dispariția definitivă a unor specii din flora țării, amendă etc.
-Exemple de plante ocrotite:
→Bujorul românesc: -în pădurile de câmpie de exemplu în PNC
-floare de culoare roșie
→Iedera albă: -în Munții Bucegi, Postăvarul și pe Valea Prahovei.
-arbușt de 15—35 cm înalțime
→Nufărul termal (Drețe):- în apropierea băilor” 1 Mai,, în pârâuri unde temperatura
apei este crescută
→Floarea de colț-pe stâncile foarte înalte ale munților
-este acoperită cu peri catifelați
→Sangele voinicului: -în pajiștile alpine și sub
-pe brânele stâncoase și grohotișurile din Piatra Craiului
-floarea are culoare roșu-carmin
→Crinul de padure:- în zonele cu păduri de foioase, atât în regiunile de câmpie, cât
și în cele montane, se găsește și în PNC
-Alte exemple de plante protejate sunt: strugurii ursului, laleaua pestriță, papucul doamnei, căldărușă, ghințură galbenă, smârdar, ghimpe, bulbuci de munte, etc.
Fișă de evaluare
Încercuiți răspunsurile corecte. Este corectă o singură variantă de raspuns:
1. Nufărul termal are ca mediu de viață:
O apă poluată
O apă caldă
c ) O apă foarte rece și curată
Garofița Pietrei Craiului este întâlnită:
În zona de câmpie a României
Pe litoralul Mării Negre
Pe stâncării
Distrugerea unei plante ocrotite de lege poate avea ca și consecințe:
Dispariția plantei de pe teritoriul țării
O consecință pozitivă
Nici o consecință
II.Identificați plantele din imagini:
–––––––––––- –––––––––––-
Lista Parcurilor Naționale din România
Harta Parcurilor Naționale
Lista Parcurilor Naturale din România
Lista Grădinilor Botanice din România
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Mediul de viață al organismelor vii. [308580] (ID: 308580)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.