Analiza potențialului de dezvoltare a infrastructurilor verzi urbane în Municipiul Caracal [308561]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Evaluarea Integrată a Stării Mediului

Programul de studii: [anonimizat] a infrastructurilor verzi urbane în Municipiul Caracal

Îndrumător științific:

Conf. univ. Mihai Răzvan Niță

Absolvent: [anonimizat]

2017

[anonimizat]-lea, în S.U.A, când se urmăreau două direcții principale (conectarea parcurilor cu alte zone verzi urbane pentru beneficiul populației și conservarea ariilor naturale pentru beneficiul biodiversității) în încercarea de a integra conservarea naturii în planificarea teritorială (Niță, 2016).

[anonimizat], ca o [anonimizat], proiectată pentru a oferi o [anonimizat]. Infrastructurile verzi urbane sunt o structură spațială ce oferă beneficii oamenilor și au drept scop maximizarea capacității naturii de a [anonimizat] (European Commission, 2013).

[anonimizat], [anonimizat] ,,infrastructură verde urbană” poate fi definită ca ,,spațiu verde” în cadrul Legii nr. 24 din 15 ianuarie 2007 (Legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi urbane): [anonimizat] o [anonimizat] (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă, erbacee).

[anonimizat] a structurilor verzi. [anonimizat] (nu este necesar ca acestea să folosească elemente naturale).

[anonimizat] o definiție unică recunoscută pe scară largă. [anonimizat], anumite trăsături comune care stau la baza acestui concept. Acestea includ: infrastructurile verzi urbane reprezintă o [anonimizat]. Principiile de bază ale infrastructurilor verzi urbane sunt reprezentate de: multifuncționalitate ([anonimizat], sociale, ecologice), conectivitate și conservare. Termenul este utilizat pentru o rețea de infrastructuri verzi interconectate ce aduce beneficii suplimentare și sunt mai rezistente față de cele naturale (EEA, 2011).

Clasificarea infrastructurilor verzi

Clasificarea infrastructurilor verzi se poate face în funcție mai multe criterii precum: scara, funcțiile pe care le îndeplinesc sau alte caracteristici ale acestora.

The Environment DG a realizat o clasificare a infrastructurilor verzi care cuprinde toate tipologiile ce pot fi aplicate la nivelul statelor europene. Acestă clasificare cuprinde următoarele tipologii (EEA, 2011): zone cu valoare ridicată pentru biodiversitate în arii protejate într-o [anonimizat] 2000 alături de zonele tampon ale acestora; ecosisteme sănătoase și zone cu valoare ridicată din afara zonelor protejate (zone umede, pășuni, zone de coastă, păduri naturale); elemente de peisaj natural (patch-uri de pădure și garduri vii sau alte elemente care pot acționa ca eco-coridoare sau stepping stones pentru animalele sălbatice); patch-uri de habitat restaurate; elemente artificiale (eco-conducte, eco-poduri sau alte elemente care au rolul de a asigura conectivitatea infrastructurilor verzi); zone multifuncționale (în care utilizarea terenurilor ajută la menținerea sau restabilirea ecosistemelor sănătoase); zonele în care sunt puse în aplicare măsuri pentru a a îmbunătăți calitatea ecologică generală și permeabilitatea peisajului și ultima categorie, elementele urbane precum: parcurile bogate în biodiversitate, pavajele permeabile, pereții, fațadele și acoperișurile verzi, care găzduiesc biodiversitatea și care permit ecosistemelor să funcționeze și să livreze serviciile lor; aceste elemente ar trebui să conecteze, de asemenea, zonele urbane cu cele periurbane și rurale.

O clasificare funcțională sugerată de EPA în anul 2010 cuprinde următoarele categorii: spații de recreere pasive și active (caracteristice zonelor urbane), resurse de habitat și mediu (conservarea biodiversității), peisaje funcționale și resurse istorice și funcționale (Niță, 2016).

În România, infrastructurile verzi urbane nu sunt incluse în legislație, însă acestea pot fi asimiliate de spațiile verzi, astfel că se poate utiliza clasificarea spațiilor verzi din legislație și pentru infrastructurile verzi urbane cu mici adăugări/modificări. Conform legislației din România (Legea 24 2007 actualizată și republicată. Legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată în Monitorul Oficial nr. 764 din 10.11.2009) se compun din mai multe tipuri precum:

1) Spații verzi publice cu acces nelimitat:

a) Parcuri – spațiu verde, cu suprafața de minimum un hectar, format dintr-un cadru vegetal specific și din zone construite, cuprinzând dotări și echipări destinate activităților cultural-educative, sportive sau recreative pentru populație;

b) Grădini – teren cultivat cu flori, copaci și arbuști ornamentali care este folosit pentru agrement și recreere, fiind deschis publicului;

c) Scuaruri – spațiu verde, cu suprafața mai mică de un hectar, amplasat în cadrul ansamblurilor de locuit, în jurul unor dotări publice, în incintele unităților economice, socialculturale, de învățământ, amenajărilor sportive, de agrement pentru copii și tineret sau în alte locații;

d) Fâșii plantate – plantație cu rol estetic și de ameliorare a climatului și calității aerului, realizată în lungul căilor de circulație sau al cursurilor de apă;

2) Spații verzi publice de folosință specializată:

2.1) Grădini botanice, Grădini zoologice, Muzee în aer liber – instituție care dispune de un spațiu verde neacoperit, special amenajat, în vederea expunerii și studierii unor obiecte de artă, relicve, documente istorice și științifice și a educării publicului, parcuri expoziționale – spațiu verde special amenajat destinat informării publicului și promovării unor evenimente și zone ambientale și de agrement pentru animalele dresate în spectacolele de circ.

2.2) Cele aferente dotărilor publice: creșe; grădinițe; școli; unități sanitare sau de protecție socială; instituții; edificii de cult; cimitire; etc.

2.3) Baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanță

3) Spații verzi pentru agrement: baze de agrement; poli de agrement; complexuri și baze sportive.

4) Spații verzi pentru protecția lacurilor și cursurilor de apă – plantații realizate în lungul cursurilor de apă sau împrejurul lacurilor, al căror rol principal este de protecție a acestora;

5) Culoare de protecție față de infrastructura tehnică – plantații realizate în lungul căilor de circulație sau în jurul unor instalații cu potențial ridicat de poluare, în vederea ameliorării calității mediului și protejării infrastructurii aferente;

6) Păduri de agrement – pădure sau zonă împădurită în care se realizează diferite lucrări în vederea creării unui cadru adecvat petrecerii timpului liber.

La nivelul Municipiului Caracal există mai multe tipologii de spații verzi ce nu sunt întâlnite precum: grădini publice, grădini botanice sau zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziționale, zone ambientale și de agreement pentru animale dresate în spectacolele de circ, baze sau parcuri sportive pentru practicarea sporturilor de performanță, dar și păduri de agreement (acestea fiind existente doar în extravilanul municipiului). În clasificarea infrastructurilor verzi urbane utilizate de acest studiu sunt incluse și grădinile private aferente locuințelor de tip individual (casele) ce nu se regăsesc în cadrul Legii spațiilor verzi din România.

Infrastructurile verzi urbane sunt tot mai mult utilizate ca instrumente de realizare a unei dezvoltări urbane durabile, datorită multifuncționalității lor reprezentată de numeroasele beneficii economice, sociale și ecologice pe care le pot oferi. De asemenea, implementarea infrastructurilor verzi urbane poate fi considerat un indicator important al dezvoltării durabile a orașelor, deoarece acestea contribuie la sănătatea și bunăstarea oamenilor.

Scopul acestei lucrări este acela de a analiza potențialul de dezvoltare a infrastructurilor verzi urbane în municipiul Caracal.

Astfel, în vederea realizării acestui scop, lucrarea are ca obiective principale crearea unei imagini complete asupra situației existente din municipiul Caracal în ceea ce privește infrastructurile verzi urbane (identificarea tipologiilor existente, analiza caracteristicilor orașului care influențează dezvoltarea acestora în forma actuală), aplicarea unui chestionar de opinie locuitorilor municipiului pentru a observa ceea ce se înțelege la nivel social prin conceptul de infrastructură verde urbană, dar și care sunt cerințele acestora și, cel de-al treilea obiectiv a fost acela de a identifica zonele adecvate pentru dezvoltarea anumitor tipologii de infrastructuri verzi urbane.

Metodologie

Pentru elaborarea acestei lucrări de analiză și cercetare a dezvoltării infrastructurilor verzi urbane în municipiul Caracal, a fost necesară utilizarea mai multor metode specifice de cercetare.

Prima metodă folosită, a fost metoda analizei și sintezei, prin intermediul căreia am colectat informațiile și datele, plecând de la referințe cu caracter general, care m-au determinat să aprofundez cât mai mult.

Metoda observației. Municipiul Caracal este orașul meu natal, astfel că am analizat terenul acestuia cu mare ușurință. Cu ajutorul acestei metode, am analizat peisajul geografic al municipiului prin numeroase deplasări pe teren și am fotografiat diverse elemente importante pentru completarea lucrării.

Metoda analizei hărților topografice a fost abordată ȋn mod special ȋn prima parte a lucrării pentru a studia relieful și formele specifice ale acestuia.

Pentru realizarea lucrării, cele mai importante metode au fost cele informațional-geografice, cu ajutorul analizelor SIG reușind să elaborez niște modele geografice care au completat analiza domeniilor studiate.

Prima etapă în elaborarea acestei lucrări a fost acela de a analiza literatura de specialitate din domeniul infrastructurilor verzi și consultarea unor lucrări de referință în domeniu.

A doua etapă a fost aceea de a analiza municipiul Caracal prin cercetări pe teren și de a imortaliza fiecare element reprezentativ pentru această lucrare. A treia etapă și cea mai complexă, a fost elaborarea reprezentărilor grafice și a celor cartografice care au ajutat la exemplificarea concretă a rezultatelor obținute și au completat informația scrisă a acestui studiu.

Sursele de date statistice utilizate în analizele cu privire la numărul de locuitori, suprafețele verzi și alte zone funcționale au fost preluate din Planul Urbanistic General al Municipiului Caracal din anul 2013. De asemenea, pentru evaluarea infrastructurilor verzi urbane am folosit și o serie de indicatori bine cunoscuți în literatura de specialitate internațională: proporția spațiilor verzi în ceea ce privește suprafața totală (%) și proporția spațiilor verzi pe cap de locuitor (m2/loc).

Ca sursă de date spațiale, am utilizat imagini satelitare LANDSAT 8 OLI și Planul Urbanistic General, cu scara 1: 10.000. Pentru elaborarea reprezentărilor cartografice, am folosit materiale cartografice în format digital, precum și materiale din baza de date SIG pentru România, pe care le-am prelucrat cu ajutorul programelor software SIG dedicate. Baza de date SIG pentru România este disponibilă tuturor categoriilor de utilizatori, iar accesul și descărcarea datelor nu necesită costuri. Materialele cartografice au fost scanate anterior, iar operația de transferare a datelor din format raster în cel vectorial s-a realizat prin georeferențiere și vectorizare. Cu ajutorul tehnicilor GIS și a programelor software ArcGis 10.1 și ENVI 5.3, am realizat materialele cartografice din acest studiu.

Pentru a evalua nivelului de informare și interes al locuitorilor din Municipiul Caracal în ceea ce privește infrastructurile verzi urbane, am realizat un chestionar online prin Google Docs Form, iar cele 81 de rezultate obținute au contribuit la completarea analizei din cadrul acestui studiu. Rezultatele au fost transformate într-o bază de date gis cu ajutorul adreselor respondenților (acestea au fost înregistrate).

PARTEA A I-A – Situația existentă a municipiului Caracal în ceea ce privește infrastructurile verzi urbane

Capitolul 1. Așezarea geografică a arealului de studiu

Municipiul Caracal este situat în sudul României, în cadrul județului Olt. La nivelul județului, municipiul Caracal este localizat în jumătatea sudică a acestuia, la 40 de km de reședința județului și anume Slatina și 40 km față de orașul Corabia (fig. 1.1). Din punct de vedere administrativ, municipiul Caracal are o suprafață de 7.094,78 hectare, iar numărul populației stabile în anul 2016 era de 35.207 locuitori (I.N.S., 2016).

Fig. 1.1 – Harta localizării Municipiului Caracal

Municipiul Caracal este situat în Câmpia Română, în subunitatea acesteia și anume Câmpia Olteniei, în marginea estică a Câmpiei Romanațiului, la contactul dintre Câmpia Leu-Rotunda și Câmpia Caracalului (fig. 1.2).

Câmpia Romanațului este dominată de netezimea reliefului în trepte, format din câmpii laterale și terase, ce coboară spre margini. Aceasta este formată predominant din depozite loessoide, cu văi longitudinale, paralele, orientate pe direcția NV – SE (Coteț și Urucu, 1975).

Fig. 1.2 – Harta localizării municipiului Caracal în cadrul unităților de relief

Capitolul 2. Distribuția spațială a infrastructurilor verzi în cadrul municipiului Caracal

Cele șase categorii principale de infrastructuri verzi pe care le-am identificat conform Planului Urbanistic General al municipiului Caracal din anul 2013, sunt reprezentate de: grădini private (aceste au fost treptat transformate în mici terenuri agricole sau livezi), parcul Constantin Poroineanu (24 ha), cimitire (13 ha), scuaruri și zonele verzi aferente instituțiilor publice (15 ha), infrastructurile verzi de protecție (4,31ha) și infrastructurile pentru sport sau agrement (4,84 ha).

Se poate observa faptul că singurele tipologii ce sunt distribuite uniform la nivelul orașului sunt grădinile private. Harta din figura 2.1 reprezintă o distribuție a tipologiilor de spații verzi specificate în legislația României, la nivelul intravilanului municipiului Caracal.

Așa cum putem observa, la nivelul municipiului Caracal există mai multe tipologii de spații verzi ce nu sunt întâlnite precum: grădini publice, grădini botanice sau zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziționale, zone ambientale și de agreement pentru animale dresate în spectacolele de circ, baze sau parcuri sportive pentru practicarea sporturilor de performanță, dar și păduri de agreement (acestea există în extravilan). În cadrul Legii spațiilor verzi din România nu sunt incluse grădinile private aferente locuințelor de tip individual (casele), acestea fiind incluse pe hartă. De asemenea, pe hartă sunt trecute și unitățile teritoriale de referință pentru spațiile verzi și anume: V1 – Parcul Constantin Poroineanu, exemplu de arhitectură peisageră istorică; V2 -alte spații verzi protejate cu folosință publică legate de Centrul istoric-administrativ: Piața Victoriei și zona adiacentă – parte a zonei istorice protejate demolată în perioada socialismului; V3 – spații verzi diverse (plantații de aliniament, terenuri plantate pentru protecția infrastructurii, scuaruri etc.); V4 – complexe și baze sportive; V4a – Complexe și baze sportive în zona protejată (incluse în parcul Constantin Poroineanu); V5 – Zone de agrement – în general în vecinătatea apei și în relație cu aceasta, V5a – Agrement în zona protejată-(incluse-în-parcul-Constantin-Poroineanu).

Fig. 2.1 – Harta distrbuției infrastructurilor verzi din Municipiul Caracal conform legislației din România

Prelucrat după P.U.G Caracal, 2013

Capitolul 3. Particularități locale care determină favorabilități sau restrictivități pentru existența sau dezvoltarea potențială a infrastructurilor verzi urbane

Factorii de mediu

Din punct de vedere ecologic, infrastructurile verzi urbane moderează impactul activităților umane. Acestea contribuie la conservarea patrimoniul natural și cultural local prin protejarea biodiversității habitatelor.

Relief

Din punct de vedere al reliefului, municipiul Caracal este situat în Câmpia Caracalului ce are o altitudine medie de 95 m. (fig. 3.1).

Fig. 3.1 — Harta hipsometrică a unicipiului Caracal

Prelucrare după Harta topografică a unicipiului Caracal, scara 1:25.000

Relieful reprezintă un factor favorabil pentru dezvoltarea potențială a oricărui tip de infrastructură verde urbană datorită faptului că este un relief neted de câmpie.

Climat

Din punct de vedere climatic, amplasamentul se încadrează în zona climatului temperat continental cu patru anotimpuri dar și cu ușoare influențe continentale (Coteț și Urucu, 1975).

Temperatura medie anuală este de 11, 2 ° C, cantitățile medii de precipitații variază de la 400 la 500 mm/an (Iagăru, Vătămanu și Bălănescu, 2001), iar viteza vântului are maxime de 3 – 5 m/secundă, uneori însă mult mai mari, pe direcțiile dominante și viteze sub 3 m/secundă pe celelalte direcții, cu variații diurne în funcție de radiația solară (Crișan, 2013). Cantitatea destul de însemnată a precipitațiilor, impune presiune asupra rețelelor de canalizare. Vara, temperaturile depășesc adesea 30°C, suprafețele active betonate în cea mai mare parte, fac ca temperaturile resimțite să fie mult mai ridicate.

Climatul municipiului Caracal nu reprezintă un factor restrictiv pentru dezvoltarea potențială a infrastructurilor verzi urbane, însă va trebui să se țină cont de acesta la alegerea speciilor floristice ce vor fi utilizate în cadrul infrastructurilor verzi.

Creșterea suprafețelor spațiilor verzi va contribui la reglarea parametrilor climatici și combaterea apariției efectului de insulă de căldură, precum și la favorizarea unei circulații bune a aerului, reglarea umidității și a regimului vântului.

Hidrografie

Din punct de vedere hidrografic, pârâul Gologanu este singurul curs de apă permanent de pe suprafața municipiului Caracal, străbătându-l de la V la E prin zona centrală. Acesta a fost canalizat și de-a lungul său au fost construite o serie de baraje artificiale din care au rezultat câteva lacuri artificiale precum: lacul Obogeanu din Nordul parcului Constantin Poroineanu și lacul Opincaru din partea de Est a municipiului, folosite pentru irigații, dar și lacul Parc din parcul Constantin Poroineanu (Dincă, Grigorescu și Popovici, 2007).

Pârâul Gologanu și lacurile artificiale reprezintă un factor de favorabilitate pentru dezvoltarea potențială a infrastructurilor verzi urbane deoarece oferă spații pentru implementarea unor păduri de agrement sau zone de picnic pentru locuitori. În prezent, zonele verzi din jurul acestor lacuri nu sunt utilizate deoarece este interzis accesul (fig. 3.2).

Fig. 3.2 – Acces interzis în zonele verzi din apropierea lacului Parc

De asemenea, în partea nord-vestică a extravilanului municipiului Caracal, este localizată și rampa de deșeuri neconformă a orașului ce a fost închisă. Rampa de deșeuri se învecinează în partea sudică cu pârâul Gologanu, existând o distanță de doar 200 m de acesta. Din cauza faptului că nu s-au luat măsuri și nu a existat nici un fel de protecție pentru acest curs de apă, odată cu delimitarea zonei închise, depozitele de deșeuri s-au extins, acoperind pârâul Gologanu și vegetația din jurul acestuia (fig. 3.3).

Fig. 3.3 – Pârâul Gologan acoperit de depozite de deșeuri

Malul și zona din apropierea pârâului Gologan ar putea fi delimitate cu ajutorul unui gard viu și unul de protecție pentru ca depozitele de deșeuri să nu mai înainteze și să contamineze apa. Rampa de deșeuri închisă și reabilitată, alături de zona din jurul pârâului Gologan ar putea fi acoperite cu specii rezistente și cu creștere rapidă precum: salcâmul (Robinia Pseudoacacia), plopul (Populus Alba), salcia sau cătina albă (Hippophae Rhamnoides) și transformate într-o infrastructură verde urbană.

Fig. 3.4 – Zona închisă a rampei de deșeuri

Mediul biotic

Din punct de vedere al învelișului pedologic și al formațiunilor vegetale, în partea estică unde caracteristică este formațiunea de silvostepă, se impune clasa Molisolurilor (Cernisoluri conform S.R.T.S 2003) cu tipul cernoziom argiloiluvial tipic, fertil, cu o cantitate mare de humus, dar și asociații de cernoziomuri cambice și cernoziomuri argiloiluviale în crovuri și padini. În partea vestică unde caracteristică este zona pădurilor de foioase, se impune clasa Argiluvisolurilor (Luvisoluri conform S.R.T.S 2003) cu tipul solurilor brun-roșcate tipice, dar și asociații de soluri brun-roșcate tipice și soluri brun-roșcate tipice, erodate (Grecu, 2010).

Învelișul pedologic reprezintă un factor favorabil pentru dezvoltarea oricărui tip de infrastructură verde urbană, deoarece tipurile de sol întâlnite în arealul de studiu sunt bogate în humus și nutrienți, astfel că formațiunile vegetale se pot dezvolta.

Fig. 3.5 – Harta solurilor din Municipiul Caracal

Prelucrare după Harta Solurilor României, scara 1: 200.000

Factorii economici

Infrastructurile verzi urbane ar putea contribui la dezvoltarea economiei municipiului Caracal: fructe și legume (grădini urbane), compost și energie, ca rezultat al producției verzi urbane.

De asemenea, acestea pot contribui la creșterea valorii economice a unei zone, crearea unor noi locuri de muncă sau atragerea turiștilor și a investițiilor.

Întreținerea spațiilor verzi din municipiul Caracal este făcută de o firmă privată contractată de Primăria municipiului Caracal în anul 2015 și anume A.D.P.P. Caracal. Conform Hotărârii privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al UAT municipiului Caracal din anul 2016, pentru crearea registrului local al spațiilor verzi a fost alocat un buget de 200.000 lei. Bugetul alocat de Primăria municipiului Caracal ar putea reprezenta un factor restrictiv pentru dezvoltarea și întreținerea acestora, însă se pot accesa fonduri europene pentru acestea.

În cadrul municipiului Caracal, singura industrie existentă este industria alimentară reprezentată de două firme: S.C. MonteVerde SRL și Hame România, economia bazându-se mai mult pe servicii și agricultură.

Factorii sociali

O rețea de zone verzi ce poate interconecta zonele rezidențiale, zonele comerciale și zonele de recreere, ar putea contribui la îmbunătățirea accesibilității și atractivității orașului și ar putea încuraja oamenii să utilizeze bicicleta ca mijloc de transport sau transportul pedestru, în defavoarea transportului rutier. Infrastructurile verzi urbane pot oferi o gamă largă de activități care contribuie la promovarea stilului de viață activ (beneficiu pentru sănătatea locuitorilor). Infrastructurile verzi urbane pot oferi locuri pentru organizarea a diferite evenimente culturale precum: festivaluri, sărbători, spectacole de teatru. De asemenea, spațiile de joacă pentru copii pot fi construite în perimetrul acestor zone verzi urbane (fig. 3.6).

Fig. 3.6 – Spațiu de joacă pentru copii amenajat în locul fostei grădini zoologice din parcul Constantin Poroineanu

Din datele pe care le-am preluat pentru a construi piramida pe grupe de vârstă și sexe a Municipiului Caracal în anul 2016, a reieșit faptul că municipiului Caracal îi revine o piramidă de tip amforă în care primele grupe de vârstă (baza) se află în micșorare, mijlocul piramidei mult mai extins decât baza, în timp ce vârful este subțire. Ponderea cea mai ridicată în cadrul acestui tip de structură demografică o au femeile, în totalul populației Municipiului Caracal. Acest tip de piramidă caracterizează o populație ce are o dinamică regresivă și își justifică forma prin deplasarea intensă a tinerilor spre centre social-economice mai mari ale țării și chiar la muncă în străinătate, dar și sub fenomenul scăderii natalității și a creșterii mortalității în rândul populației vârstnice (Vlad, 2012). Categoriile de vârstă predominante în municipiul Caracal, conform fig. 3.7, sunt: 35-39 de ani, 45-49 de ani și 55-59 de ani.

Populația chestionată din cadrul acestor categorii de vârstă consideră că infrastructurile verzi urbane din cadrul municipiului Caracal nu sunt suficiente pentru a le acoperi nevoile.

Fig. 3.7 – Piramida populației pe grupe de vârstă și sexe în anul 2016

Sursa datelor: INSSE, 2016 (http://statistici.insse.ro/shop/)

Populația municipiului Caracal ar putea deveni un factor restrictiv pentru dezvoltarea infrastructurilor verzi în cazul în care anumite terenuri abandonate ce ar putea fi transformate în spații verzi pentru recreere sau pentru protecția orașului, ar fi terenuri private, iar proprietarul ar refuza să vândă sau să îl amenajeze corespunzător.

Capitolul 4. Evoluția zonelor verzi din municipiul Caracal

Evoluția zonelor verzi din municipiul Caracal s-a bazat preponderant pe considerente economice. Harta austriacă realizată de generalul Specht în anul 1970, înfățișează municipiul Caracal ca fiind înconjurat de păduri (fig. 4.1). Treptat, aceste păduri au fost înlocuite de terenuri agricole, livezi și vii ca urmare a creșterii numărului populației și a cererii de consum.

Fig. 4.1 – Caracalul pe harta lui Specht, 1790

Sursa: Teodorescu și Andone, 2012

Situația existentă a municipiului Caracal din anul 1864, pe baza Chartei României Meridionale, prezintă orașul ca fiind preponderant acoperit de pajiști și pășuni, dar și de grădini aferente locuințelor. De asemenea, se poate observa faptul că o mare pondere o au și terenurile agricole și viile (fig. 4.2). Acest lucru este datorat faptului că municipiul Caracal nu deținea o suprafață mare de spațiu construit.

Fig. 4.2 – Caracalul pe Charta României Meridionale, 1864

Sursa: Universitatea Babeș-Bolyai, 2011

Canalizarea pârâului Gologanu s-a desfășurat în perioada 1906 – 1908 (fig) (Crișan, 2011). După canalizarea acestuia, zonele verzi aferente canalelor colectoare (canale înierbate) au dispărut (fig. 4.3).

Fig. 4.3 – Centrul municipiului Caracal înainte de canalizarea pârâului Gologanu, 1886

Sursa: Crișan, 2011

Până la amenajarea singurului parc din municipiul Caracal, cele mai extinse zone verzi erau: grădina publică a Palatului administrativ (zona din apropierea primăriei muncipiului Caracal care în prezent a fost betonată) și Quadrilaterul, care în prezent este cunoscut sub numele de Scuarul Piața Victoriei (fig. 4.4 și fig. 4.5).

Parcul Constantin Poroineanu, monument protejat de arhitectură istorică și peisagistică, a fost realizat pe un fost heleșteu înconjurat de tăbăcării și depozite de deponii (fig. 4.8). Primele amenajări au fost făcute în anul 1905, apoi amenajarea a continuat din anul 1907 până în anul 1914 și a fost realizată de către inginerii peisagiști Redont și Pinard, prin asanarea heleșteului, plantarea de specii indigene (Aleea plopilor) și exotice, dar și crearea unei rețele de alei (Crișan, 2011).

După anul 1927, s-au realizat lucrări de reamenajare și sistematizare: pavarea parcului, construcția unor bănci din cărămidă și lemn. În anul 1960 s-a început amenajarea bazei sportive din Caracal (Stadionul Parc). Din cauza faptului că Parcul Constantin Poroineanu a fost amenajat într-o zonă mlăștinoasă, pe acest teritoriu se mențin mici suprafețe cu umiditate ridicată, mai ales în perioadele cu precipitații abundente (Crișan, 2011).

Fig. 4.8 – Parcul Constantin Poroineanu înainte de amenajare

Sursa: Arhivă personală

În trecut, zonele verzi din municipiul Caracal erau mult mai extinse, însă, ulterior, spațiile construite s-au extins în detrimentul acestora. Cele mai extinse zone verzi ale municipiului Caracal au rămas în continuare parcul Constantin Poroineanu și scuarul Piața Victoriei. Odată cu realizarea infrastructurii de transport, s-au realizat și aliniamentele de arbori de-a lungul acestora.

Fig. 4.8 – Diminuarea zonelor verzi ca urmare a extinderii infrastructurii rutiere și a zonelor construite

Sursa: Ionuț Jifcu, 2014

Capitolul 5. Inventarul sintetic al infrastructurilor verzi urbane existente în cadrul municipiului Caracal

Fig. 5.1 – Harta distribuției spațiale a infrastructurilor verzi urbane la nivelul zonelor funcționale și a cartierelor din municipul Caracal

Zona cu funcție rezidențială

În partea centrală și estică a municipiului Caracal sunt localizate zonele de locuire colective de tip bloc (P+3) și un singur imobil P+10. Această zonă nu dispune de foarte multe zone verzi, există doar aliniamente stradale și câteva grădini de bloc, iar spațiile de joacă pentru copii sunt dotate doar cu gazon.

Cele mai favorabile tipologii de infrastructuri verzi pentru această zonă funcțională sunt: pereții verticali verzi, grădinile publice, spații de joacă pentru copiii împrejmuite de garduri vii, sau acoperișurile verzi. Din cauza faptului că blocurile sunt dispuse la o distanță mică unul față de celălalt, cele mai potrivite infrastructuri verzi ar fi pereții verticali verzi sau acoperișurile verzi. Acoperirea clădirilor cu fațade vegetate are avantaje concrete și semnificative în ceea ce privește: eficiența energetică și performanța termică (reduce consumul energetic cauzat de instalațiile de răcire folosite pe timpul verii prin umbrire, pereții exteriori nu mai sunt expuși direct la razele solare-acționează ca un para-solar); îmbunătățirea calității aerului (rol de a filtra aerul); reducerea poluării fonice și protecție împotriva degradării clădirilor; combaterea efectului de insulă de căldură; creșterea suprafețelor spațiilor verzi; protejarea biodiversității (rol de coridor ecologic); îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din municipiul Caracal (rol estetic, menținerea sănătății locuitorilor).

Așa cum se poate observa și în figura nr. 5.1, cartierele cu cel mai mare acces la parcul Constantin Poroineanu (cea mai mare infrastructură verde din cadrul municipiului Caracal) sunt cartierele Centru, Bold și Protoseni, iar cartierele care au cel mai mare deficit de zone verzi sunt cartierele din partea estică și sud-estică a municipiului: HCC, Gară și Fânărie.

În cadrul cartierului HCC și al zonelor rezidențiale colective de tip bloc, există aliniamente de arbori și grădini publice care pot oferi atât servicii culturale (coeziune socială, sănătatea populației, recreere și relaxare), cât și servicii de reglare (prevenirea poluării, protecția solului, managementul apelor, sechestrarea carbonului, prevenirea efectelor climatice), însă aceste tipologii nu sunt existente și în zonele mixte (comercial și rezidențial) așa cum se poate observa și în figura nr. 5.2.

În restul municipiului Caracal, sunt localizate zonele de locuire individuală de tip case (P, P+1, P+2). Majoritatea acestor locuințe individuale dețin grădini private, de altfel acestea sunt și cele mai favorabile tipologii de spații verzi pentru acest tip de locuință. Chiar dacă unele locuințe au o înălțime mică, în cazul în care nu dispun de un spațiu mare pentru a amenaja o grădină, se poate lua în calcul și varianta fațadelor vegetate cu iederă sau alte plante cățărătoare (fig. 5.4)

Fig. 5.4 – Fațadă vegetată (iederă) utilizată pentru zona de locuire individuală de tip casă în cadrul municipiului Caracal

Zona mixtă (rezidențial și comercial)

Tipologiile de infrastructuri verzi favorabile a fi implementate în zonele spațiilor comerciale sunt: fâșiile plantate (în cazul în care nu există mult spațiu) , scuarurile, aliniamentele de arbori sau gardurile vii, dar și grădinile publice. Spațiile verzi implementate ar trebui să delimiteze zona rezidențială de cea comercială pentru ca acestea să contribuie la reducerea poluării aerului și a poluării fonice.

Zona cu funcție de producție/depozitare (industrie)

În partea nordică, estică și sud-estică a municipiului Caracal se află amplasate diferite depozite. Pentru diminuarea efectelor cauzate de concentrațiile de gaze provenite de la producția fabricilor, tipologiile de spații verzi favorabile ce ar putea fi implementate sunt: perdelele verzi sau gardurile verzi ce vor îmbunătății calitatea aerului, vor ameliora efectul insulei de căldură, vor reduce poluanții precum: oxidul și dioxidul de carbon, oxizii de sulf, PM 10 prin absorbție, dar vor reduce și emisiile de substanțe volatile produse de aceste depozite.

Zona de transport

Pentru reducerea zgomotului produs de trafic, cele mai favorabile tipologii de spații verzi ce ar putea fi implementate sunt aliniamentele de arbori în jurul infrastructurilor rutiere, ce vor contribui atât la absorbția zgomotului, cât și la absorbția gazelor nocive.

În partea estică a municipiului Caracal este localizată Gara Caracal, ce nu dispune de o suprafață mare acoperită cu spații verzi. Cele mai favorabile tipologii de spații verzi ce ar putea fi implementate în acest loc sunt scuarurile ce vor contribui atât la aspectul estetic al zonei, cât și la purificarea aerului.

Zona apelor

Pârâul Gologanu este singurul curs de apă permanent de pe suprafața municipiului Caracal, străbătându-l de la V la E prin zona centrală. În cadrul municipiului Caracal, pârâul Gologanu a fost canalizat și de-a lungul său au fost construite o serie de baraje artificiale din care au rezultat și câteva lacuri artificiale precum: lacul Obogeanu din nordul parcului Constantin Poroineanu și lacul Opincaru din partea de est a municipiului, folosite pentru irigații, dar și lacul Parc din parcul Constantin Poroineanu folosit de către localnici ca zonă de recreere (Dincă, Grigorescu și Popovici, 2007).

Într-un astfel de caz, tipologiile favorabile sunt reprezentate de spațiile verzi pentru protecție realizate în lungul cursurilor de apă sau împrejurul lacurilor, iar acestea sunt deja implementate în municipiul Caracal. De asemenea, zonele din jurul lacurilor pot fi împădurite și transformate în păduri de agrement sau zone de recreere/relaxare pentru beneficiul locuitorilor.

Zona terenurilor virane neutilizate

În partea vestică și sud-estică a municipiului Caracal există un număr mare de terenuri fără destinație, ce ar putea fi transformate în zone verzi. Și în acest caz, tipologiile de spații verzi preferabile sunt reprezentate de scuaruri sau parcuri (alegerea se face luând în calcul suprafața fiecărui teren). Din cauza faptului că municipiul Caracal deține doar un singur parc în partea vestică, și doar o zonă verde cu rol de agrement de dimensiune notabilă în partea centrală, locuitorii municipiului consideră necesară amenajarea a încă unui parc sau a unui spațiu verde destinat acestora, în partea sud-estică sau în alte zone ale orașului.

Zona instituțiilor (sănătate, de educație, culte, cultură, administrație publică)

În partea central-estică a municipiului Caracal, este localizat Spitalul Municipal. La nivelul acestuia se pot implementa tipologii de spații verzi precum: scuaruri, fâșii plantate, dar și grădini publice destinatate recreeri pacienților. În prezent, Spitalul Municipal Caracal deține o suprafață considerabilă amenajată cu spații verzi (fig. 5.5 , fig. 5.6).

Centrele de educație din cadrul municipiului Caracal au nevoie de grădini publice, fâșii plantate și scuaruri. De asemenea, pentru clădirile ce sunt localizate în imediata apropiere a străzii, este nevoie și de aliniamente de arbori pentru a proteja elevii de noxele și gazele de eșapament eliberate în atmosferă de autovehicule (fig. 5.7).

Fig. 5.7 – Aliniamente de arbori pentru protecție – Liceul Teoretic ,,Mihai Viteazul” din municipiul Caracal

Clădirile cu funcție de culte necesită spații verzi de tip grădină publică (având rol de recreere în cazul pelerinajelor), fâșii plantate sau scuaruri (rol estetic și ameliorarea insulei de căldură, purificare aer). Instituțiile de cultură și administrație publică necesită spații verzi de tip grădină, fâșii plantate sau scuaruri (fig. 5.8).

Fig. 5.8 – Scuar localizat în proximitatea clădirii Primăriei din Municipiul Caracal

Zona spațiilor comerciale/servicii

Tipologiile de infrastructuri verzi adecvate pentru a fi implementate în zonele spațiilor comerciale sunt: fâșii plantate (în cazul în care nu există mult spațiu) și scuaruri dotate cu fântâni arteziene. De asemenea, unele spații comerciale ce nu dispun de foarte mult spațiu (sunt localizate în imediata apropiere a străzii), dar clădirile sunt de dimensiuni mari, fațadele vegetate sunt cea mai bună soluție (fig. 5.9).

Fig. 5.9 – Lipsa infrastructurilor verzi în proximitatea unui centru comercial din municipiul Caracal

Fig. 5.10 – Lipsa infrastructurilor verzi în proximitatea unui Pieței Agro-Alimentare din municipiul Caracal

Cele mai extinse infrastructuri verzi urbane publice cu acces nelimitat, care îndeplinesc funcțiile de recreere, relaxare, agrement și sport din cadrul municipiului Caracal sunt: parcul Constantin Poroineanu, localizat în partea nord-vestică a municipiului Caracal și scuarurile din Piața Victoriei localizate în partea central a municipiului Caracal.

Parcul ,,Constantin Poroineanu” are o suprafață de 24 ha și este cea mai extinsă infrastructură verde urbană din cadrul municipiului Caracal. În perimetrul parcului sunt incluse complexe și baze sportive (fig. 5.11) dar și zone de agrement (fig. 5.12). Caracteristica de multifuncționalitate a parcului este redată prin multitudinea de funcții pe care le îndeplinește: reglarea microclimatului și purificarea aerului (este cea mai extinsă infrastructură verde din cadrul municipiului Caracal), conservarea biodiversității (fig. 5.13), funcția estetică (rol de înfrumusețare a orașului), recreere/relaxare și agrement (fig. 5.12).

Fig. 5.13 – Ocrotirea biodiversității

Capitolul 6. Evaluarea și cuantificarea beneficiilor infrastructurilor verzi urbane existente

Beneficii economice

Din punct de vedere economic, dezvoltarea și îmbunătățirea zonelor verzi poate avea beneficii semnificative prin creșterea valorii proprietăților și terenurilor din apropierea acestora. Prin urmare, investițiile din infrastructurile verzi urbane pot crește randamentul sectorului imobiliar (NENW, 2008).

Beneficii ecologice

Din punct de vedere ecologic, infrastructurile verzi urbane contribuie la: combaterea efectului de insulă de căldură, purificarea aerului, retenția apelor pluviale dar și protejarea biodiversității (scuarurile și aliniamentele de arbori pot juca rolul de coridoare ecologice între parcuri sau grădini, pot constitui adăposturi sau sursă de hrană pentru anumite specii de păsări sau insecte, contribuind astfel la conservarea speciilor).

În cadrul municipiului Caracal, toate tipurile de infrastructuri verzi urbane existente contribuie la ameliorarea efectelor încălzirii schimbărilor climatice, purificarea aerului (absorbția directă a poluanților, scăderea temperaturilor, producerea directă a oxigenului), dar oferă și beneficii hidrologice precum împiedicarea inundațiilor (retenția apelor pluviale) și îmbunătățirea calității apelor (Tiwary et al., 2009).

Beneficii sociale

Din punct de vedere social, infrastructurile verzi urbane ajută la îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din municipiul Caracal. Acestea contribuie la estetica municipiului, la amplificarea aportului de oxigen și au un impact pozitiv asupra stării generale de sănătate a comunității. De asemenea, infrastructurile verzi urbane constituie locuri de recreere și relaxare pentru locuitorii municipiului Caracal (Parcul Constantin Poroineanu, infrastructurile verzi aferente zonelor rezidențiale, etc.).

Evaluarea și cuantificarea beneficiilor infrastructurilor verzi urbane existente în Municipiul Caracal

Ecosistemele furnizează o gamă largă de servicii, multe dintre ele fiind de o importanță fundamentală pentru bunăstarea umană, pentru sănătate și supraviețuire.

Cu toate că importanța infrastructurilor verzi urbane are multe dimensiuni (ecologice, socio-culturale și economice), exprimarea valorii serviciilor ecosistemice în unități monetare este un instrument important pentru sensibilizarea și transmiterea importanței ecosistemelor și a biodiversității (Groota et al., 2012).

Relația cantitativă dintre biodiversitate, ecosistemele componente, procese și servicii este foarte dificilă de cuantificat. Pentru a descrie în mod corect interacțiunea dintre procesele ecologice, componentele unui ecosistem și serviciile acestora, sunt necesare două tipuri principale de indicatori: (1) indicatorii de stare și (2) indicatorii de performanță (Groot, 2010).

Suprafața intravilanului Municipiului Caracal este de 1.159, 91 ha, din care suprafața totală a spațiilor verzi este de aproximativ 61,15 ha.

Pentru a evalua beneficiile infrastructurilor verzi urbane din municipiul Caracal, am calculat doi indicatori de stare: indicatorul pentru proporția spațiilor verzi în ceea ce privește suprafața totală (Baycan-Levent et al., 2006) și indicatorul privind proporția spațiilor verzi pe cap de locuitor (Badiu et al., 2016).

Pentru calcularea acestor indicatori nu am luat în considerare grădinile private deoarece acestea nu sunt incluse în procesul de management și planificare urbană din România.

Indicatorul pentru proporția spațiilor verzi în ceea ce privește suprafața totală (Baycan-Levent et al., 2006) are o valoare de doar 5,27% din suprafața totală a orașului (1.159,91 ha).

Indicatorul privind proporția spațiilor verzi pe cap de locuitor (Badiu et al., 2016) are o valoare de aproximativ 21m2 pe cap de locuitor. Această valoare nu îndeplinește standardele europene de 26 m2 pe cap de locuitor și reprezintă aproximativ o jumătate din norma de 50 m2 pe cap de locuitor pe care o recomandă Organizația Mondială a Sănătății (Chiriac et al., 2009).

Evaluarea eficienței și funcționalității infrastructurilor verzi urbane trebuie să țină cont, în primul rând de multifuncționalitatea acestora, eficiența să fie abordată multicriterial, iar din perspectivă economică să se utilizeze analize de tip cost-beneficiu, care să acorde infrastructurilor verzi o valoare monetară, iar funcționalitatea să fie prioritizată conform scopurilor pentru care infrastructurile verzi au fost implementate, astfel se pot identifica problemele sau co-beneficiile pe care acestea le generează (Niță, 2016). Evaluarea infrastructurilor verzi este importantă pentru a diferenția această categorie de inrastructurile tradiționale și alte tipuri de zone verzi (multifuncționalitate, beneficii multiple, conectivitate).

6.1 Necesitatea dezvoltării infrastructurilor verzi urbane în cadrul municipiului Caracal

Calculare indicelui normalizat de diferențiere a vegetației este una dintre cele mai simple metode care pot fi utilizate pentru a cuantifica infrastructurile verzi urbane. NDVI este indicele de vegetație cu cea mai largă utilizare în analizele de teledetecție asupra învelișului vegetal. Acest indice măsoară vegetația sănătoasă, verde. Vegetația sanogenă (cu cantitate mai mare de clorofilă) absoarbe cea mai mare parte a cantității de lumină roșie pe care o primește, iar în schimb reflectă o mare parte din radiația în infraroșu apropiat. Vegetația uscată sau rarefiată reflectă mai mult din lumina roșie primită și mai puțin din radiația infraroșie. NDVI se calculează ca raport între diferența și suma dintre reflectanța în zonele de infraroșu și roșu a radiației electromagnetice. Valorile acestui indice sunt între -1 și 1, iar intervalul pentru existența vegetației, este, de obicei, între 0,2 – 0,8 (Rouse et al., 1973).

Fig. 6.1 – Indicele NDVI pentru Municipiul Caracal la data de 02 iulie 2016

Valorile indicelui de vegetație NDVI obținut prin prelucrarea imaginii LANDSAT 8 OLI pentru Municipiul Caracal la data de 02 iulie 2016, ne indică faptul că în zona centrală-rezidențială a orașului, vegetația este redusă, foarte redusă sau nu există, astfel că se poate afirma faptul că suprafața zonelor verzi din municipiul Caracal este destul de extinsă, însă acestea nu sunt distribuite corect la nivel spațial (fig. 5.1).

De asemenea, partea sud-estică a municipiului prezintă o zonă destul de extinsă cu valori foarte mici ale acestui indice. Rezultatele obținute prin calcularea indicelui de vegtație NDVI ne sugerează faptul că zonele rezidențiale de tip bloc din centrul municipiului pot reprezenta o zonă potențială de dezvoltare a infrastructurilor verzi urbane de tip fațade vegetate sau acoperișuri verzi.

PARTEA A II-A – Analiza potențialului de dezvoltare a infrastructurilor verzi urbane în municipiul Caracal

Capitolul 7 – Percepția locuitorilor asupra conceptului de infrastructură verde urbană

Pentru a evalua nivelul de interes al locuitorilor în ceea ce privește infrastructurile verzi urbane, am realizat un chestionar de opinie on-line cu ajutorul Google Docs Forms.

Chestionarele au fost completate on-line și au fost adresat către toți locuitorii municipiului Caracal, indiferent de categoria de vârstă, sex sau profesie. Grupul țintă este reprezentat de toți locuitorii municipiului Caracal, care manifestă un interes direct pentru dezvoltarea infrastructurilor verzi urbane. Metoda aleasă pentru completarea chestionarelor a fost cea on-line. A fost aleasă această metodă deoarece, astfel, respondenții au putut alege singuri când să răspundă la întrebările chestionarului, având un timp de gândire suficent pentru o completare justă, dar și pentru a evita problema riscului de influențare a răspunsului de către aplicant (Iojă, 2013).

Chestionarele au avut o dimensiune cantitativă pronunțată, pe cât posibil cu întrebări închise pentru ușurarea muncii respondenților și pentru facilitarea centralizării și cuantificării rezultatelor. Întrebările deschise au urmărit modul în care grupul țintă cunoaște problemele existente din municipiul Caracal. În plus, s-a urmărit dacă există o atitudine sau comportament favorabil pentru dezvoltarea infrastructurilor verzi urbane. Chestionarul cuprinde întrebări care vizează cunoștințele populației locale referitoare la semnificația infrastructurilor verzi urbane, beneficiile pe care acestea le pot oferi, dar și întrebări care vizează zonele verzi existente din municipiul Caracal.

Chestionarul cuprinde un număr de 4 variabile independente (categoriile de vârstă, sexul respondenților, nivelul lor de pregătire și ocupația), 6 întrebări cu variante pre-definite de răspuns și 2 întrebări cu răspuns liber, lăsând posibilitatea respondenților de a face completări proprii. Variabilele independente au fost introduse în chestionar din dorința de a afla câteva caracteristici ale populației și implicit ale persoanelor care manifestă un interes direct pentru implementarea unor noi tipologii de infrastructuri verzi urbane în municipiul Caracal.

Prima întrebare se referă la gradul de informare a cetățenilor asupra conceptului de infrastructură verde urbană. Se poate observa faptul că 53% dintre aceștia nu cunoșteau acest termen (fig. 7.1). Întrebarea a fost urmată de o definiție a infrastructurilor verzi pentru cei care au dat răspunsul ,,nu” și de o altă întrebare pentru cei care au dat răspunsul ,,da”: Cum ați defini dumneavoastră infrastructurile verzi urbane?. Din răspunsurile primite pentru definirea infrastructurilor verzi urbane, am observat faptul că o jumătate din populația care cunoștea termenul a asimilat infrastructurile verzi urbane cu spațiile verzi, iar cealaltă jumătate cunoșteau principiile infrastructurilor verzi: conectivitatea, multifuncționalitatea și conservarea.

Fig. 7. 1 – Rezultate întrebarea nr. 1

Conform rezultatelor obținute pentru întrebarea numărul 3, în cadrul municipiului Caracal, infrastructurile verzi urbane sunt percepute ca parcuri sau scuaruri. Aliniamente de arbori și cimitirele nu sunt considerate importante, iar beneficiile acestora nu sunt cunoscute de populație (fig. 7.2).

Fig. 7. 2 – Rezultate întrebarea nr. 3

În ceea ce privește percepția locuitorilor asupra multifuncționalității infrastructurilor verzi urbane, se poate observa din rezultatele pe care le-am obținut pentru întrebarea nr. 4, faptul că locuitorii municipiului Caracal sunt conștienți de rolul important și foarte important al infrastructurilor verzi în ceea ce privește funcțiile ecologice pe care le îndeplinesc: reglarea microclimatului, purificarea aerului, reglarea regimului precipitațiilor și păstrarea biodiversității (fig. 7.3).

Fig. 7. 3 – Rezultate întrebarea nr. 4

În ceea ce privește percepția locuitorilor asupra funcțiilor sociale, aceștia consideră că infrastructurile verzi au un rol important și foarte important pentru estetica orașului, dar și pentru receere/relaxare și agrement (fig. 7.4).

Fig. 7. 4 – Rezultate întrebarea nr. 4

În ceea ce privește funcțiile economice ale infrastructurilor verzi urbane, cei mai mulți locuitori au considerat că acestea sunt importante pentru turism și atragerea investitorilor, însă pe următorul loc au fost considerate neimportante, acest lucru sugerând faptul că majoritatea populației identifică infrastructurile verzi cu natura și sănătatea, dar nu și cu dezvoltarea economică a municipiului Caracal (fig. 7.5).

Fig. 7.5 – Rezultate întrebarea nr. 4

În ceea ce privește multifuncționalitatea infrastructurilor verzi urbane existente în municipiul Caracal, se poate observa din rezultatele pe care le-am obținut la întrebarea nr. 5, faptul că locuitorii municipiului Caracal consideră că zonele verzi existente îndeplinesc în mare măsură sau foarte mare măsură funcțiile ecologice precum: reglarea microclimatului, purificarea aerului și reglarea regimului de precipitații, dar nu și păstrarea biodiversității (acest lucru este datorat faptului că în municipiul Caracal nu există grădini zoologice sau botanice, iar locuitorii au identificat păstrarea biodiversității cu aceste două tipologii) (fig. 7.6).

Fig. 7.6 – Rezultate întrebarea nr. 5

În ceea ce privește funcțiile sociale (recreere, relaxare, agrement), se poate observa faptul că majoritatea locuitorilor consideră că infrastructurile verzi urbane existente nu îndeplinesc această funcție decât în mică sau foarte mică măsură. În schimb, conform rezultatelor, funcția estetică este îndeplinită corespunzător (fig. 7.7).

Fig. 7. 7 – Rezultate întrebarea nr. 5

Turismul și atragerea investitorilor sunt cele două funcții pe care zonele verzi existente, conform rezultatelor chestionarelor, nu sunt îndeplinite deloc de către zonele verzi existente (fig. 7.8).

Fig. 7. 8 – Rezultate întrebarea nr. 5

Conform rezultatelor obținute la întrebarea nr. 6, 73% dintre cele 81 de persoane chestionate consideră că zonele verzi existente în municipiul Caracal nu sunt suficiente pentru a le acoperi nevoile (fig. 7. 9).

Fig. 7. 9 – Rezultate întrebarea nr. 6

Conform rezultatelor obținute la întrebarea nr. 7, se poate observa faptul că majoritatea locuitorilor își doresc implementarea unei grădini botanice sau a unui parc în partea de sud-est a municipiului. În categoria altele sunt incluse zonele verzi cu flori, zone verzi pentru picnic și zone verzi pentru câini (fig. 7.10, fig. 7.11).

Fig. 7. 10 – Rezultate întrebarea nr. 7

Fig. 7. 11 – Rezultate întrebarea nr. 7

Conform rezultatelor obținute la întrebarea nr. 8, se poate observa faptul că majoritatea populației consideră faptul că responsabil de dezvoltarea/administrarea infrastructurilor verzi din municipiul Caracal este Primăria orașului, dar și faptul că aceștia consideră că ei reprezintă un grup important pentru administrarea și întreținerea zonelor verzi. În vederea unei dezvoltări durabile a orașului, este importantă dezvoltarea unor tipologii care să asigure servicii ecosistemice atât ecologice, cât și sociale și economice, iar în procesul de planificare să fie incluși și locuitorii municipiului Caracal, să existe o abordare participativă.

Fig. 7. 12 – Rezultate întrebarea nr. 8

În continuare, sunt prezentate cele 4 variabile independente (categoriile de vârstă, sexul respondenților, nivelul lor de pregătire și ocupația acestora).

Capitolul 8 – Analiza potențialului de dezvoltare a infrastructurilor verzi urbane în municipiul Caracal

Infrastructurile verzi urbane publice cu acces nelimitat care îndeplinesc funcția de recreere/ relaxare și agrement/sport din cadrul municipiului Caracal, sunt concentrate în partea centrală. Pentru a evalua nivelul de accesibilitate, am realizat o hartă a accesibilității populației la acestea. Această hartă se referă la timpul pe care îl parcurge un locuitor prin transport pedestru.

Pentru a calcula timpul parcurs într-o anumită distanță, s-a luat în calcul media de 1,2 m/s, sugerată de mai mulți autori precum: LaPlante, John N., Kaeser, Thomas P., de la Institute of Transportation Engineers în Journal of Transportation.

Se poate observa faptul că zonele periferice ale municipiului au o accesibilitate redusă (distanță de peste 1,45 km față de infrastructurile verzi) . Zona centrală a municipiului este singura zonă bine deservită de infrastructurile verzi publice cu acces nelimitat ce îndeplinesc funcțiile de recreere, relaxare și agrement.

Bufferul de 900 m a fost utilizat deoarece, conform US National Institutes of Health, populația consideră distanța de 900-1000 m, ca fiind o distanță pe care o parcurg fără efort. Această analiză sugerează faptul că, dezvoltarea unor tipologii de infrastructuri verzi urbane ce îndeplinesc funcțiile de recreere, relaxare, agrement sau sport ar trebui planificate și dezvoltate în zonele mai puțin accesibile ale municipiului.

Fig. 8.1 – Harta accesibilității pentru zonele verzi cu acces nelimitat care oferă servicii de recreere/relaxare și agrement

Pentru a identifica zonele adecvate pentru implementarea a noi tipologii de infrastructuri verzi urbane, am luat în considerare toate terenurile virane fără destinație din cuprinsul municipiului. Se pot observa în figura nr. 6, cele 5 terenuri fără destinație din cuprinsul municipiului Caracal dar și accesibilitatea populației la acestea. Terenul fără destinație din partea centrală a municipiului, este localizat în apropierea infrastructurilor verzi deja existente, astfel că nu este pretabil, iar singurul teren cu o suprafață de peste 1 ha pe care ar putea fi dezvoltat un parc, este localizat în partea vestică a municipiului, la o distanță foarte mare de spațiile rezidențiale din partea estică și sud-estică a municipiului.

Fig. 8.2 – Harta accesibilității la terenurile virane din cadrul municipiului Caracal

Pentru a descoperi terenul viran cu cea mai mare potențialitate, am realizat o analiză asupra acestora, utilizând mai multe criterii și anume: distanța față de școli, distanta față de zonele verzi existente și distanța față de drumurile accesibile pietonilor (tabel nr. 8.1).

Analiza a constat în descoperirea zonelor cu potențial și excluderea zonelor fără potențial. Astfel că, zonele cu potențial sunt reprezentate de zonele aflate la cel puțin 500 m față de școli și cel puțin 50 de m față de drumurile accesibile pietonilor, iar zonele fără potențial sunt cele aflate în apropierea zonelor verzi deja existente. După descoperirea zonelor potențiale, am interesectat terenurile virane fără destinație cu acestea și am avut ca rezultat două terenuri aflate în partea sud-estică a municipiului. Se poate observa în figura nr. 8.3 faptul că cele două terenuri cu potențial, sunt localizate în zona cu accesibilitate redusă, astfel că implementarea unei tipologii de infrastructură verde urbană în aceasta zonă ar aduce un plus locuitorilor.

Tabel nr. 8.1 – Criterii utilizate pentru a descoperi terenul viran cu cea mai mare potențialitate pentru dezvoltarea unei noi tipologii de infrastructură verde

Datorită faptului că ambele terenuri au o suprafață mai mică de 1 ha, nu se poate lua în considerare dezvoltarea unui parc sau a unei grădini botanice (aceste două tipologii sunt în topul preferințelor locuitorilor conform chestionarelor), însă se pot dezvolta noi tipologii precum: grădinile publice sau scuarurile.

Fig. 8.3 – Terenurile virane cu potențial pentru dezvoltarea infrastructurilor verzi urbane

Terenul care prezintă cea mai mare potențialitate, are o suprafață mai mică de 1 ha, mai exact 4202 m2 și este localizat atât în apropierea colegiului Tehnic Matei Basarab și a căminelor de elevi aferente acestuia, cât și în apropierea unor zone rezidențiale, iar ca regim juridic este în proprietatea primăriei Caracal.

În figurile 8.4 a și b, se poate observa situația prezentă a acestui teren. Acesta este considerat de către locuitorii din proximitate, ca fiind o zonă problemă deoarece generează situații neplăcute precum: apariția de vectori transmițători ai diferitelor boli (țânțarii), dar și apariția unor depozite neorganizate de deșeuri care afectează calitatea locuirii.

Cu ajutorul unui layer existent pe ArcGis online, am realizat un model de infrastructură verde ce ar putea fi implementată pe acest teren. Conform chestionarelor aplicate, locuitorii municipiului își doreau zone dotate cu scuaruri cu flori, zone cu locuri de joacă pt copii și zone verzi pentru câini, dar și zone de picnic, astfel că am încercat să adaug în modelul propus toate elementele pe care locuitorii le-au menționat.

Fig. 8.5 – Model de infrastructură verde propusă

De asemenea, pentru ca această suprafață să îndeplinească și funcția ecologică, pe lângă cea socială, am adăugat atât elemente verzi, cât și elemente albastre (fântană arteziană), iar pentru ca funcția economică să fie îndeplinită, am dispus și o zonă de unde se pot achiziționa produse alimentare (fig. 8.5).

Concluzii

Obiectivele propuse au fost îndeplinite cu succes prin acest studiu asupra potențialului de dezvoltare a infrastructurilor verzi urbane din municipiul Caracal.

Conform rezultatelor, infrastructurile verzi urbane din cadrul municipiului Caracal sunt lipsite de diversitate, fiind caracterizate de infrastructuri verzi tradiționale precum parcurile urbane sau scuarurile.

Domeniile cu valori scăzute ale indicelui NDVI, dar și zonele cu accesibilitate redusă, ar trebui să reprezinte domeniile prioritare pentru dezvoltarea și implementarea a noi tipologii de infrastructuri verzi urbane care să ofere beneficii multiple atât mediului, cât și populației municipiului Caracal.

Deși locuitorii municipiului Caracal își doresc implementarea unei grădini botanice sau a unui parc în partea de sud-est a orașului, acest lucru nu este posibil deoarece terenurile virane disponibile au o suprafață mai mică de 1 ha.

Terenurile virane neamenajate din cuprinsul municipiului, reprezintă principalele zone potențiale pentru dezvoltarea infrastructurilor verzi urbane, iar autoritățile din municipiul Caracal ar trebui să ia în calcul acest lucru. Dezvoltarea unor infrastructuri verzi pe terenurile virane, ar putea fi o soluție benefică pentru dezvoltarea durabilă a orașului și, în același timp, ar putea acoperi o parte din cerințele populației.

Conchidem afirmând că factorul social și nevoile acestuia reprezintă în mod cert cheia pentru o planificare eficientă a infrastructurilor verzi urbane, deoarece orașul are un profil specific – unicat, pe bază căruia se dezvoltă, iar tendințele viitoare se află într-un racord continuu față de cerințele locuitorilor.

Bibliografie

ARUP.(2016). Cities Alive. Green Builiding Envelope [Online]. Disponibil la: file:///C:/Users/Ingrid/Downloads/Green%20Building%20Envelope%20Final.pdf.[Accesat la data de: 03. 12. 2016].

Badiu, D., L., Chincea, I., Iojă, C., Niculae, M., I., Niță, M., R., Pătroescu, M., Vânău, G. (2014). The Diversity Of Urban Green Infrastructures In A Former Industrial City In Romania. Case Study – Reșița International Multidisciplinary Scientific Geoconferences, Conference Procededins, Volumul 2, pp. 703-710.

Badiu, D.L., Iojă, I., C., Pătroescu, M., Breuste, J., Artmann, M., Niță, M.R., Grădinaru, S.R., Hossu, C., A., Onose, D., A. (2016). Is urban green space per capita a valuable target to achieve cities’ sustainability goals? Romania as a case study, Ecological Indicators, Volume 70.

Baycan-Levent, Tüzin, Vreeker, R., Nijkamp, P. (2006). A Multi-Criteria Evaluation Of Green Spaces In European Cities. European Urban and Regional Studies, P. 193–213.

Chiriac, D., Humă, C., Stanciu, M. (2009). Spațiile Verzi – O Problemă A Urbanizării Actuale. Revista Calitatea Vieții, XX, 3–4, p. 249–270.

Coteț, P., Urucu, V. (1975). Județul Olt. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Crișan, V. (2011). Plan urbanistic general Municipiul Caracal, Volum 1 Memoriu General [Online]. București. Disponibil la: http://www.primariacaracal.ro/fisiere/urbanism/Informatii%20privind%20PUG/memoriu-pug.pdf, [Accesat la data de: 18. 11. 2016].

Dincă, R., D., Grigorescu, V. și Popovici, S. (2007). Monografia Municipiului Caracal, Geamăna: Editura Tiparg.

Environmental Assessment Agency (2011). A framework of indicator system for evaluation of green spaces in metropolitan regions. The case of Randstad, Netherlands.

EEA. (2011). Green infrastructure and territorial cohesion. The concept of green infrastructure and its integration into policies using monitoring systems. In E.E. Agency, EEA Technical report No 18/2011.

EPA.(2010). Green infrastructure. Case studies. Municipal Policies for Managing Stormwater with Green Infrastructures: EPA Office of Wetlands, Oceans and Watersheds.

European Comission. (2013). Building a Green Infrastructure for Europe, Luxembourg: Publications Office of the European Union, ISBN 978-92-79-33428-3.

Farooq, A. (2012). Landsat ETM+ and MODIS EVI/NDVI Data Products for Climatic Variation and Agricultural Measurements in Cholistan Desert, Global Journal of Human Social Science, Volume 12 Issue 13 Version 1.0.

Grecu, F. (2010). Geografia câmpiilor României. Note de curs, Volum I. București: Editura Universității din București.

Groota, R., Branderb, L., Ploega, S., Costanzac, R., Bernardd, F., Braate, L., Christief, M., Crossmang, N., Ghermandii, A., Heina, L., Hussainj, S., Kumark, P., McVittiej, A., Portelal, R., Rodriguezg, L.C., Brinkm, P., Beukeringb, P. (2012). Global estimates of the value of ecosystems and their services in monetary units, Ecosystem Services Volume 1, Issue 1,50–61.

Groot de R.S., Alkemade, R., Braat L., Hein L., Willemen, L. (2010). Challenges in integrating the concept of ecosystem services and values in landscape planning, management and decision making, Ecological Complexity 7, 260–272.

Iagăru, G., Vătămanu, V. și Bălănescu, D. (2001). Clima și solurile județului Olt. Craiova: Editura Sietch.

Iojă, I., C. (2013). Metode de cercetare și evaluare a stării mediului. București: Editura Etnologică.

Jifcu I. (2014). Caracalul De Altădată. Atunci Și Acum Online]. Disponibil la: https://slatinadealtadata.wordpress.com/2014/01/31/caracalul-de-altadata-atunci-si-acum, [Accesat la data de: 27.11.2016].

INS (2011). Rezultate definitive ale Recensământului Populației și al Locuințelor – 2011 (caracteristici demografice ale populației). Population and Housing Census – 2011.

Manea, G., Vijulie, I., Tîrlă, L., Matei, E., Cuculici, R., Tișcovschi, A., Cocoș, O. (2015). Biourbanism – a solution for mitigation of urban climate. Case study Bucharest city [Online]. Disponibil la: http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2015/1/Manea.pdf , [Accesat la data de: 27.11.2016].

LaPlante, John N., Kaeser, Thomas P., The Continuing Evolution of Pedestrian Walking Speed Assumptions. (2004). Institute of Transportation Engineers. ITE Journal.

Monitorul Oficial al României. (2001). Legea nr. 351 din 6 iulie 2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități [Online]. Disponibil la: http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/secIV/lege351.pdf, [Accesat la data de: 20. 11. 2016].

Monitorul Oficial al României. (2009). Legea nr. 24 din anul 2007 actualizată și republicată. Legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților [Online]. Disponibil la: http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_spatii_verzi.php, [Accesat la data de: 21.11.2016].

NENW (2008). The economic value of green infrastructure. Natural Economy Northwest (NENW). [Online]. Disponibil la: http://www.naturaleconomynorthwest.co.uk/resources+reports.php [Accesat la data de: 03. 12. 2016].

Niță, M., R. (2016). Infrastructuri verzi – o abordare geografică, București: Editura Etnologică;

NENW (2008). The economic value of green infrastructure. Natural Economy Northwest (NENW). [Online]. Disponibil la: http://www.naturaleconomynorthwest.co.uk/resources+reports.php [Accesat la data de: 03. 12. 2016].

Ploughcroft. (2016). Ploughcroft Green Roof Savings Calculator [Online]. Disponibil la: http://www.ploughcroft.co.uk/ [Accesat la data de: 03. 12. 2016].

Primăria Municipiului Caracal. (2013). P.U.G Caracal, Pl. 02 – Situația existentă – zonificare funcțională [Online]. Disponibil la: http://www.primariacaracal.ro/fisiere/Consiliul-Local/Proiecte-Dezbatere/2.%20PARTE%20DESENATA/PL%2002%20-%20SITUATIA%20EXISTENTA%20-%20ZONIFICARE%20FUNCTIONALA.pdf, [Accesat la data de: 04. 11. 2016].

Raum. (2008). Proiect reabilitare termică [Online]. Disponibil la: http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2014-01-20-16446501-0-proiect-reabilitare-termica-blocuri-lana-canepa.pdf, [Accesat la data de 27.11.2016].

Rouse, J., Haas, R., Schell, J., Deering, D. (1973). Monitoring Vegetation Systems in the Great Plains with ERTS. Third ERTS Symposium, NASA: 309-317.

Schilling, J. Logan, J. (2008). Greening the Rust Belt: A Green Infrastructure Model for Right Sizing America`s Shrinking Cities. Journal of the American Planning Association 74.

Teodorescu, N., D., Andone, A. (2012). The Built Patrimony Of The Jewish Community In Caracal [Online]. Disponibil la:

http://anale-arhitectura.spiruharet.ro/PDF/1_2012/4.Evreii%20din%20Caracal,%20final.pdf [Accesat la data de: 15. 03. 2017].

Tiwary, A., Sinnett, D., Peachey, C.J., Chalabi, Z., Vardoulakis, S., Fletcher, T., Leonardi, G., Grundy, C., Azapagic, A. and Hutchings, T.R. (2009). An integrated tool to assess the role of new planting in PM10 capture and the human health benefits: a case study in London. Environmental Pollution 157, 2645–2653.

Tracada, E., Caperna, A. (2013). Biourbanism for a Healthy city.Biophilia and sustainable urban theories and practices. [Online]. Disponibil la: http://www.academia.edu/4349997/Biourbanism_for_a_Healthy_City_Biophilia_and_Sustainable_Urban_Theories_and_Practices, [Accesat la data de: 20. 11. 2016].

Tracada, E., Caperna, A. (2012). Complexity and Biourbanism.Thermodynamical Architectural and Urban Models integrated in Modern Geographic Mapping, Proceedings of the Theoretical Currents II: Architecture & Its Geographic Horizons Conference – University of Lincoln, UK, 1-12.

Babeș-Bolyai University (2011) Digital Approaches In Cartographic Heritage: Digitizing, Georeferencing And Publishing On Web Of The ”Charta României Meridionale” [Online]. Disponibil la: http://www.charta1864.ro/ [Accesat la data de: 08. 04. 2017].

Vlad, M., I. (2012). Analiza geografică a calității vieții în orașele din regiunea de dezvoltare sud-est a României. Teză de doctorat. Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București.

Anexe

Anexa nr. 1 – Zone verzi publice cu acces nelimitat

Anexa nr. 2 – Zone verzi publice de folosință specializată aferente dotărilor publice

Anexa nr. 3 – Zone verzi pentru agrement: baze de agrement; poli de agrement; complexuri și baze sportive

Anexa nr. 4 – Zone verzi pentru protecția lacurilor și cursurilor de apă – plantații realizate în lungul cursurilor de apă sau împrejurul lacurilor, al căror rol principal este de protecție a acestora