Administrarea afacerilor în servicii de ospitalitate [308560]

[anonimizat], [anonimizat]. Univ. Dr. Valentin Toader

Student: [anonimizat]

2018

Capitolul 1. Prezentarea zonei Cavnic

Termenul de „turism” și „turist” provine din verbul englezesc la infinitiv „ to tour” [anonimizat] a călători, a colinda, a vizita, [anonimizat] 1700. Acest cuvânt galic provine din cuvântul francez „tour”(călătorie, [anonimizat], drumeție în circuit) care la rândul său provine din grecescul „tornos”, respectiv latinescul „tornare”, pâstrând semnificația de circuit (William F. Theobald, 1994). Sufixele „ism” și „ist” [anonimizat], persoana care exercită această activitate.

Folosirea termenilor respectivi a [anonimizat], când familiile britanice înstărite au început așa numitul „Grand Tour”, [anonimizat] a calătorii și pentru a acumula cunoștințe noi. [anonimizat], [anonimizat], franceză și rusă.

O definiție a turismului acceptată ulterior, a fost a profesorului elvețian W. Hunziker, din 1940: „[anonimizat]-o stabilire permanent și o activitate lucrativă oarecare”( W. Hunziker, 1940).

World Tourism Organization (WTO) definește turismul și industria turistică astfel: „[anonimizat] o perioadă mai mică de un an și al căror scop principal al deplasării este altul decât migrația sau obținerea unui loc de muncă în cadrul unei organizații rezidente în locația sau locațiile geografice vizitate.”

[anonimizat] „o ramură a economiei, [anonimizat], pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activități remunerate în interiorul locului vizitat”.

[anonimizat]. Aceste persoane sunt numite vizitatori ([anonimizat]) și turismul are de a face cu activitățile desfășurate de către aceștia în destinațiile respective.

[anonimizat]-cultural. Turismul are numeroase efecte pozitive asupra economiei ([anonimizat] a [anonimizat]), de asemenea există și efecte negative (inflația, [anonimizat], costurile incidentale.

La fel ca și efectele economice, și efectele asupra mediului pot fi pozitive (contribuie la protecția și conservarea mediului) sau negative (construcția infrastructurii generale, poluarea destinațiilor, consumul excesiv de resurse naturale). Aceste efecte negative ale turismului pot distruge mediul de care depinde turismul.

Efectele socio-culturale negative ale turismului se regăsesc în stiluri de viață (globalizarea),viața tradițională dispare, discriminarea, infracționalitatea crește și apar conflicte interculturale. De asemenea turismul poate genera și efecte socio-culturale pozitive, deoarece impune dorința pentru pace, mândria tradițiilor culturale este accentuată.

Dacă este gestionat bine, turismul poate avea un rol pozitiv în dezvoltarea economică și socio-culturală, dar și mediul înconjurător poate profita de pe baza turismului.

După toate cele prezentate, putem spune că turismul prezintă o oportunitate de dezvoltare imensă pentru multe țări și regiuni.

Prezentare fizico-geografică

Așezare, poziție geografică

Cavnic, ca și unitate administrativ-teritorială este constituită doar dintr-o singură localitate. Este situat geografic la poalele Munților Gutâi, în nord-vestul României, în centrul județului Maramureș la o distanță de 32 km de Baia Mare și 30 km de Sighetul Marmației.

Orașul Cavnic, etimologic provine din latinescul ,,cave " însemnând peșteră, adâncitură, pivniță. Acestă denumire vine de la activitate principal a locului, respective mineritul.

Cavnicul este un oraș așezat la altitudine pe un teren cu denivelări puternice cu diferențe între 550 metri și 1050 metri, aflat între vârfurile Gutâiului (1448 metri), Mogoșa, Rotunda și Hija, pe o vale pitorească orientat N-NE. Orașul este străbătut de valea Râului Cavnic, Valea Gutâiului și afluenții lor.

Cavnicul se învecinează la N cu Ocna Șugatag, la NV cu Șișești, la N-E cu Budești și Băiuț, iar la S cu Cernești. Datorită faptului că orașul Cavnic este o localitate de munte, dispune de locuri pitorești și peisaje deosebite, clima și relieful fiind perfecte pentru practicarea turismului, a sporturilor de iarnă și a sporturilor neconvenționale.

Acest oraș, datorită faptului că administrează un teritoriu de 2359 ha și o populație de peste 5000 de locuitori, ocupă locul de oraș cu influență locală de polarizare de rangul II, în cadrul Regiunii de Dezvoltare Nord Vest. Fiind caracterizat de un declin economic, ca urmare a închiderii minelor și un potențial de polarizare slab, ca urmare a lipsei convergenței și interconectivității cu zonele alăturate (nu are localități aparținătoare).

Singura cale de acces este cea rutieră, pe drumul județean DJ 184 care străbate orașul, Cavnicul este așezat la DJ Baia Sprie-Cavnic, și face legătura cu DJ 109F Budești – Cavnic și DJ 182 C care face legătura cu Târgu Lăpuș, prin Copalnic Mănăștur. Distanțele dintre localitățile învecinate: Șurdești- 9 km, Baia Sprie 19 km, Budești 15 km, Băiuț – 21 km. Cavnicul nu are cale ferată, cea mai apropiată stație CFR se află la Baia Mare. Conectarea cu căile aeriene are loc pe Aeroportul Internațional Baia Mare (Tăuții Măgheruș).

Sursă:

Forme de relief

Cavnicul este un oraș așezat la altitudine pe un teren cu denivelări puternice cu diferențe între 550 metri și 1050 metri, aflat între vârfurile Gutâiului (1448 metri), Mogoșa, Rotunda și Hija, pe o vale pitorească orientat N-NE.

Înclinarea versaților se prezintă într-o mare gamă de valori, cele de peste 30° sunt dominante, fiind cele care se întâlnesc în zona montană; in sectorul Munceilor Băii Mari, Cavnicului si Băiuțului acestea variază în medie între 10ș și la 15°.

Zone de risc natural Tabel 1.1.1 Zone de risc

Zone vulnerabile în funcție de riscurile naturale (orice fenomen seismic, vulcanic, atmosferic, hidrologic, precum si incendiile, care, din cauza frecventei, a gravitații, și a locației, pot afecta grav societatea), precum alunecările si surpările de teren, cutremurele de pământ, inundațiile, avalanșele, incendiile forestiere si erupțiile vulcanice.

Tabel 1.1.1 Zone de risc

Sursă:

Clima

Clima orașului Cavnic este caracteristică zonei montane cu veri mai răcoroase și ploi abundente, iar iarna lungă cu precipitații sub formă de zăpadă. Temperatura anuală medie se situează între 7 ° C și 7.5 ° C, dar în locurile înalte poate coborî până la temperaturi cuprinse între 4 ° C și 5 ° C.

Ca și riscuri climatice trebuie să avem în vedere: grindina, seceta, polei, inundații, îngheț timpuriu sau târziu și dezghețul târziu. Toate aceste riscuri pot aduce pagube în agricultură, transporturi și funcționalitatea economică.

Sursă:

Scurt istoric al mineritului în Maramureș

Județul Maramureș se învecinează cu județele Cluj, Bistrița, Sălaj, Suceava, Satu Mare și se situează în nordul României la graniță cu Ucraina. Maramureșul dispune de o varietate mare de resurse naturale cum ar fi:

Minereuri cuprifere la Nistru, Poiana Botizii, Vișeu, Baia Borșa;

Minereuri polimetalice la Ilba, Nistru, Băița, Herja, Baia Sprie, Șuior, Cavnic, Băiuț, Țibleș, Baia Borșa, Vișeu; minereuri cuprifere la Nistru, Poiana Botizii, Baia Borșa, Vișeu:

Minereuri aurifere la Săsar, Valea Roșie, Dealu Crucii, Șuior, Băița;

Minereuri de fier și mangan la Răzoare;

Depozite de bentonită la Valea Chioarului și Răzoare;

Acumulări de șisturi bituminoase la Vișeu, Borșa, Săcel și Târgu Lăpuș;

Roci diverse și foarte utile, cum ar fi: andezite, amfibolite, calcare, gresii, tufuri vulcanice,

Roci folosite pentru placaje decorative, roci silicoase pentru abrazivi, pietriș și nisip în

albiile râurilor Someș, Lăpuș, Tisa, Iza, Vișeu, Ruscova.

Sursa:

Maramureșul încă din cele mai vechi timpuri a fost o zonă cu activitate economică în minerit și metalurgie, chiar din anul 1329 locuitorii din zona Baia Mare au avut ca ocupație principală mineritul, fiind sursa principală de existență.

Primul act care atestă mineritul în zona Baia Mare datează din anul 1347 fiind privilegiul emis de Ludovic I, prin acest atestat au fost puse bazele organizării mineritului în acestă zonă dar totodată au fost reînnoite privilegiile anterioare ale orașului.

Cele mai importante resurse exploatate în acestă zonă au fost găsite în Cavnic, Băița, Ilba, Nistru, Baia Sprie, Băiuț, Vișeu și Țibleș. Minele Maramureșene au fost importante centre de extracție care conțineau plumb, cupru, zinc și minereuri auro-argintifere.

În anul 1588 principele Sigismund Báthory decide să dea în arendă minele de aur și argint baronului Herberstein. O adevărată resursă a economiei tării, aceste mine se află în Cavnic, Baia Mare, Baia Sprie și Băița.

Figură.1.2.1 Mineri în Maramureș

Sursă:

Începând cu secolul al XV-lea, mineritul înflorește din ce în ce mai mult, pe atunci oamenii care lucrau în mină coborau în subterane pe scări de lemn și cu ajutorul unor funii, iar minereul era scos în coveți și coșuri. Figură.1.2.1 Mineri în Maramureș

Anii 1710-1717 au fost marcați de marea ciumă dar și de tătarii care au pătruns în Cavnic și amenințând cu devastarea. Cei care au ținut piept tătarilor au fost localnicii care au primit ajutor din parte localnicilor din Șurdești, răzbind împotriva tătarilor.

În următoarea perioadă, mai exact în anul 1722 minele din Cavnic au fost repartizate Direcțiunii minelor din Zlatna. Începând cu acestă repartizare, mineritul a cunoscut un progres prin descoperirea unor noi filoane, instalarea unor noi trolii de extracție și a pompelor pentru evacuarea apei din galerii.

De aici a început, încetul cu încetul, o dezvoltare a mineritului, iar în anul 1748 a fost înființat Inspectoratul Minier în Baia Mare.

Sursă:

Scurt istoric al mineritului în orașul Cavnic

Conform bazei de date a mineralelor (mindat.org), lista gemelor existente la Cavnic sunt:

• Ankerita • Arsenic

• Arsenopirita • Barit

• Bournonit • Calcita (Manganoan)

• Calcopirita • Calcostibit

• Covellit • Dolomita

• Fluorit • Galena

• Aur • Gips

• Selenit • Helvit

• Hübnerit • Marcasit

• Orpiment • Proustit

• Pyrargyrit • Pirita

• Cuartz • Realgar

• Rodocrozit (descoperita la Cavnic) • Sfalerit

• Stibina • Tetraedrit

• Wavellit • Whewellit (kapnicit – descoperita la Cavnic)

• Wurtzit • Zinkenit

Sursa:

Încă din secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. există urme ale activității miniere, precum conducte de apă din lemn, puțul de extracție din mina Dealul Crucii. Urmele unor exploatări din epoca romană din Cavnic sunt menționate în documentele istorice, care descriu inclusiv modul de gestionare a bogățiilor și procedeele de exploatare a minereurilor: romanii au utilizat șteampuri primitive , acționate de apă, și foloseau procedeul de amalgamare; munca era făcută de coloniști specializați, sclavi și localnici din împrejurimi; în Maramureș mineritul era practicat de localnici, sub forma mineritului artizanal; zăcămintele cele mai bogate le exploata satul.

Pe vremea împăratului Rudolf, în anul 1604, pentru exploatarea minelor de aur s-a făcut apel și la ortaci din alte părți ale lumii, atunci au ajuns și în Cavnic mineri ruteni, germani și slovaci, iar o mare parte din ei stabilindu-se definitiv aici.

În 1753 exploatarea minieră din Cavnic se lărgește și începe lucrul în galeria de coastă Iosif. Se deschid și noi mine în muntele Șișca(Csicsa), în anul 1763, de asemenea în anul 1776 se adâncește galeria verticală Borcuter, iar în 1784 deschizându-se filoanele Terezia și Pârâul, asta aduce o îmbunătățire a tehnologiei folosite aducându-se mașini de spălat minereu, noi tipuri de șteampuri acționate cu forța apei.

Doar la sfârșitul secolului al XVIII-lea au apărut instalațiile de prelucrare, topitori și șteampuri, iar tot atunci se deschid și mine noi precum Valea Roșie, Usturoi, Valea Borcutului, Ferneziu, Băiuț, Ilba, Nistru.

"Capnicul, de la început, a fost o localitate minieră cu pietre argintoase și este exploatat tocmai de 500 de ani" precizare confirmată în ordinal de inspecție, Visitationis Decretum dată din anul 1836.

La început datorită felului în care minereurile erau extrase din mine, de exemplu aurul era extras din minereul scos în procent de doar 30-40%, chiar și mai puțin, dar o dată cu dezvoltarea tehnologiilor de exploatare și prospecțiune geologică rezultatele pot fi cu totul și cu totul diferite de cele din trecut. Chiar și condițiile de lucru, anterioare dezvoltării tehnologice, ale minerilor reflectă condiții grele de muncă și trai. Părăsirea locului de muncă era interzisă, iar dezertarea ducea la prinderea si readucere minerului la locul de unde dezertase, fiind de asemenea și pedepsit.

Cei care lucrau la cuptoare lucrau câte 10 ore iar cei de la șteampuri 12-14 ore pe zi fiind răsplătiți cu o sumă foarte mică de bani. Pe lângă aceste condiții grele acestă muncă se desfășura și în condiții periculoase, ne fiind luate măsuri de securitate a muncitorilor din mine.

Exista oricând posibilitatea de prăbușire a galeriilor, care erau slab armate, iar de asemenea viața minerilor erau puse în pericol și de gazele emanate. Nici serviciul medical nu era foarte bine organizat, uneori era chiar inexistent. Toate aceste condiții au dus la răzvrătiri din parte minerilor pentru îmbunătățirea sistemului.

Sursă:

Pe timpul domniei Imperiului Austo-Ungar, Trezoreria Coroanei a concesionat mina de aur din Cavnic unei societăți engleze, Rota Aurra Mines Limited. Iar în acestă perioadă, mai exact în anul 1862 este deschisă o topitorie unde aurul era pur și de bună calitate.

Așa Cavnicul a devenit în acestă perioadă un important centru minier al Europei nu doar al României. Calitatea obținută în extracția aurului de aici s-a datorat aducerii tehnologiei în care se folosea cianurarea în procesul de prelucrarea aurului, tehnologie adusă chiar din Africa de Sud.

În anul 1876 a fost extinsă activitatea acestei topitorii, Logolda, iar pe lângă aur, Cavnicul devine celebru și pentru florile de mina care au ajuns în marile muzee și expoziții ale lumii.

15 minerale din cele 2000 care sunt cunoscute în lume au fost identificate pentru prima dată în Cavnic. După anul 1900 topitoria Logolda a fost închisă iar în ziua de azi există doar niște ruine ale aceste topitori. Figură 1.4.1 Ruine Logolda

Figură 1.3.1 Ruine Logolda

Sursă:

1918 moment în care statul Român reușește să dobândească aceste proprietăți miniere din Maramureș aflate în mâna Ungariei și a fost înființată chiar și o regie a statului care poartă denumirea de ,, Regia Întreprinderilor Miniere și Metalurgice ale Statului, din Ardeal”. După anul 1924 aceste mine din nordul tării ajung la un nivel de vârf al tehnologiei datorită unor investiții mari care au avut loc.

În anul 1929 a urmat mare criză economică care s-a întins până în anul 1935, criză care a afectat și mineritul din acestă zonă precum și economia întregii țări. O dată cu ieșirea din marea criză și mineritul a reușit să revină și să ajute la dezvoltarea economiei Maramureșene. Cu ajutorul mineritului au reușit să contribuie la formarea și dezvoltarea economiei românești după cel de-al Doilea Război Mondial.

În anul 1945 mineritul din nord intră în componența Societății Minaur iar din 1948, o dată cu naționalizarea, intră în Direcției Regionale Baia Mare a Centrale Auro-Argintifere și a metalelor neferoase.

Cea mai bună perioadă a mineritului din nordul țări a fost cunoscută după instalarea regimului comunist. În această perioadă au fost deschise noi mine, de asemenea s-a dezvoltat metalurgia și cercetarea, iar exploatarea minereurilor din această zonă au devenit sursă pentru industria românească. Baia Mare fiind cel mai mare agent economic, aici fiind prelucrată întreaga cantitate de aur ce ajungea în posesia BNR și 75% din producția de cupru, plumb și multe alte metale neferoase.

După anul 1989 urmează perioada de declin, în urma negocierilor care au avut loc pentru aderarea României la NATO și UE, au urmat unele consecințe, una dintre acestea fiind închiderea mineritului neferos.

Orașul Cavnic a intrat în declin după anul 1989, motivul pentru care minele au fost închise în totalitate este ineficiența economice și ecologice ale extracției raportate la nivelul tehnologiilor actuale pe plan mondial.

În 1997 a fost semnată prima disponibilizare din mineritul din nordul tării, de către Victor Ciorbea , fiind concediați circa 15 000 de ortaci. Aceste concedieri au continuat până în anul 2007, când a fost închisă compania cu totul.

Sursă:

După toate aceste disponibilizări mulți din cei care lucrau în aceste mine au devenit cazuri sociale, alții au reușit să se pensioneze, alții au participat la cursuri de reconversie profesională și s-au orientat către alte domenii de activitate fie aici în țară, fie în străinătate.

Sursă:

Închiderea minelor a fost un uriaș pas în spate pentru localnici fiind nevoiți să găsească alte metode de conviețuire. O parte dintre cei peste 1000 de oameni care au rămas fără loc de muncă au hotărât să investească în turism, unii au investit în pensiuni turistice, cabane și locuri de campare în vecinătatea pârtiilor iar alții au investit în domeniul schiabil. La început totul a fost modest apoi au fost atrași cei cu potențial financiar care au investit treptat în această zonă.

Sursă:

Date statistice despre minerit în jud. Maramureș

În următoarea parte este prezentată o analiză statistică a numărului mediu de salariați, câștigul mediu net lunar din industria extractivă a județului Maramureș, începând cu anul 1991 până în anul 2016.

Figură 1.4.1 Numărul mediu al salariaților pe categorii de salariați, activități ale economiei naționale la nivel de secțiune CAEN Rev.1, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si județe

Sursă:

Observăm că începând cu anul 1991 numărul de salariați în industria extractivă a scăzut întru-un mod accelerat. Figură 1.4.1

Între anii 1996 și 1998 a avut loc cea mai mare scădere a numărului de angajați datorită semnării primei disponibilizări ale mineritului din nordul țării de către Victor Ciorbea în 1997.

Aceste disponibilizări au continuat până în 2007 când s-a ajuns la un număr de doar 684 de angajați în industria extractivă a județului Maramureș.

După anul 2007 numărul de angajați a rămas aproape constant, existând un număr mediu de 421 de angajați până în 2016.

Am ales să împart veniturile medii pe două perioade de timp datorită trecerii de la ROL la RON în anul 2005 și pentru a putea observa mai bine evoluția salariului net.

Figură 1.4.2 Câștigul salarial nominal mediu net lunar pe activități ale economiei naționale (secțiuni si diviziuni) CAEN Rev.2, sexe, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si județe 1991-2004

Sursă:

Figură 1.4.3 Câștigul salarial nominal mediu net lunar pe activități ale economiei naționale (secțiuni si diviziuni) CAEN Rev.2, sexe, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si județe 2005-2016

Sursă:

Începând cu anul 1991 salariul mediu net a avut o tendință crescătoare datorită devalorizării banilor si a nivelului inflației din România.

Pornind de la un salariu mediu de 10.323 ROL în 1991 s-a ajuns la 8.032.008 ROL în 2004. Figură 1.4.2

În 2005, când s-a făcut trecerea la leul nou RON, salariul mediu net era de 964 RON.

Acesta a fluctuat ținând cont de salariul mediu pe economie, ajungând la o valoare de 1544 în anul 2016. Figură 1.4.3

Capitolul 2. Evoluția turismului în Cavnic

2.1 Trecerea de la minerit la turism

Cavnicul se află la poalele munților Gutâi și Mogoșa, pe o vale îngustă chiar în centrul județului Maramureș și la doar 30 de km de orașul Baia Mare. Populația orașului se află la un număr de peste 5000 de locuitori. Printre obiectivele turistice ale orașului se numără Biserica romano-catolică Sf. Varvara datând din anul 1812, Stâlpul Tătarilor, Logolda fiind ruinele primei topitorii de metale prețioase construite în secolul al XIX-lea și Rezervația Naturală ,,Grădina Regelui" formată în anul 1742.

Cavnicul la începutul existenței sale a fost un important centru de exploatare a metalelor neferoase și nobile precum aur, argint, cupru, plumb, zinc, wolfram și alte metale. După închiderea minelor a existat un declin economic deoarece peste 1000 de oamenii au rămas fără loc de muncă. Atunci, Cavnicul fiind cunoscut ca polul zăpezii din Maramureș, datorită iernilor care erau mai lungi acolo, a început să își dezvolte activitatea turistică, acest lucru începând abia în 2002 când a avut loc deschiderea pârtiei de schi Icoana.

Din păcate fosta mină nu a fost transformată în muzeu, iar la Logolda unde se afla prima și cea mai eficientă topitorie, acum turiștii pot vedea doar o ruină. Figură 2.1.1

Figură 2.1.1 Ruinele topitoriei Logolda

Sursă:

Forme de turism practicate în zona Cavnic:

Evidențiind potențialul turistic deosebit de bogat și complex al județului Maramureș sunt propuse diverse forme de turism care se pot dezvolta in zona Cavnicului:

– turism balnear- Ocna Șugatag

– turism rural – posibil datorită păstrării tradițiilor, obiceiurilor, meșteșugurilor de către comunitățile locale din zonă

– turism de tranzit- pe E81, DN18, DN19, DN1C, respectiv Valea Vișeului, VLEA Izei, depresiunile Lăpuș și Copalnic-Mănăștur, Sighet și Negrești Oaș

– turism cinegetic- datorită marii varietăți a fondului cinegetic din pădurile zonei

– turism piscicol și de agrement- pe lacurile naturale (Nistru, Bodi-Ferneziu, Bodi- Bia Sprie), antropizate(Firiza)

– turism științific- cu vizitarea rezervaților naturale- Ocna Șugatag cu arborete de gorun și larice, Tăul Morărenilor, Creasta Cocoșului, Cheile Tătarului, Mlaștinile Vlășinescu, rezervația de castan comestibil, arealul fosilifer de la Chiuzbaia, Lacul Albastru s.a.

– trasee tematice cum ar fi: circuitul minelor, circuitul bisericilor de lemn, circuitul mânăstirilor.

In propunerile de dezvoltare a turismului accentul se pune pe dezvoltarea circuitului montan- drumeție, alpinism, sporturi de iarnă. Sunt propuse pentru statutul de stațiunii turistice de importanță națională punctele turistice de la Izvoare, Mogoșa Șuior.

Prin Programul multianual de Dezvoltare regională 2004-2006- Dezvoltarea infrastructurii regionale- sunt propuse proiecte de realizare a infrastructurii turistice din zona Cavnic, pentru extinderea domeniului schiabil și crearea conexiunilor între punctele turistice în vederea creșterii accesibilități si măririi varietății ofertei de servicii de sport și agrement.

Sursă:

2.1.1 Atracții turistice care nu sunt legate de minerit

Cavnic este printre puținele orașe din România care a reușit să-și schimbe tipul principal de activitate. Localnicii au fost nevoiți să renunțe la minerit, industrie care le aduceau venituri înainte de Revoluție, și s-au orientat către turism.

Aceștia au profitat de faptul că orașul se află într-o zonă montană și au construit câteva pârtii de schi chiar deasupra vechilor galerii, pe versanți.

În anul 2007 au fost făcute lucrări de amenajare iar suprafața schiabilă a ajuns la 8,5 Km, 7 pârtii: Icoana 1, Icoana 2, Roata 1, Roata 2, Rainer 1, Rainer 2 și Pârtia Albastră având lungime de 800-2200 de metri și înclinație între 19-37 de grade, aceste sunt perfecte atât pentru cei profesioniști dar și pentru începători. Majoritatea sunt dotate cu nocturne de iluminat, telescaune, tunuri de zăpadă. Totodată au fost deschise numeroase pensiuni, moteluri și cabane iar autoritățile locale susțin că mulți turiști atât români cât și străini au ales această destinație turistică, având acces convenabil din DJ 184, drum care traversează orașul și baza domeniului schiabil.

Sursă:

Infrastructura de practicare a sporturilor de iarnă:

Pârtiile de schi:

Turismul s-a dezvoltat în zona Cavnic datorită susținerii de către administrația publică locală a orientării strategice înspre dezvoltarea turismului. Acest tip de turism este centrat pe practicarea sporturilor de iarnă și a turismului hibernal. De asemenea există și alternative pentru turismul de vară care au ca și scop creșterea gradului de ocupare din structurile turistice.

Pârtiile de schi din zonă s-au modificat considerabil de la an la an. În această perioadă sunt dezvoltate două zone schiabile, pârtia Roata și Icoana care au următoarea infrastructură:

Pârtiile ”Roata”

Este prezent un climat potrivit pentru practicarea sporturilor de iarna (schi, snowboard) până la începutul lunii Aprilie. Fiind pârtii noi si moderne în ultima perioadă au devenit cel mai important loc de schiat din nord-vestul României.

Pârtiile de schi de la Roata sunt dotate cu trei instalații de teleschi cu posibilitate de acces in sistem handsfree, sunt nivelate la standarde europene si sunt foarte bine întreținute.

Pârtia Nivel dificultate Lungime

Roata 1 Mediu 920m

Roata 2 Ușor 1030m

Rainer 1 (Roata 3) Greu 800m

Rainer 2 (Roata 4) Greu 1000m

Pârtia Albastra (Roata 5) Mediu/ușor 2250m

Lungime cumulata: 6000 m

Sursă:

Pârtiile ”Roata”

– au o lungime cumulată de 6 km, gradul de adresabilitate pe nivele de performanță a schiorilor fiind maxim:

• un traseu pentru începători de 1,9 km, inclinare medie 14%;

• pârtie cu dificultate medie de 2,3 km , inclinare medie 21%;

• o pista de 2,1 km pentru avansați, inclinare medie 33%.

Diferența de nivel „Plecare-Sosire” este de cca 310 m, pârtiile pornesc de la o

altitudine de 950 m pana la 1260 m, având o inclinare medie de 24%, din care pârtiile ușoare 14%, pârtiile medii 21% si pârtiile grele 33%.

Roata 1 intră în funcțiune pentru minim 10 persoane, iar Roata 2 pentru minim 50 de persoane:

Preț întreg

2 urcări: 8 lei;

5 urcări– 18 lei;

12 urcări – 35 lei;

20 urcări – 55 lei;

30 urcări – 70lei;

60 urcări – 130 lei;

abonament/zi: 80 lei.

Sursă:

Pârtiile „La Icoană”

Pârtia Nivel dificultate Lungime

Icoana 1 Medie 800 m

Icoana 2 Medie 700 m

Icoana 3 Fun Park și Free style

Icoana 4 Mică 120 m

Lungime cumulată: 1620 m

Sursă:

Diferența de nivel „Plecare-Sosire” este de cca 160 m, având o înclinare medie de 22%, din care pârtiile ușoare 10%, pârtiile medii 22%.

Icoana 3 dispune de dotările necesare pentru fun park și free style, fiind foarte solicitată de către turiști -practicanți ai sporturilor de iarnă de toate vârstele.

Pârtiile sunt dotate cu instalații de transport pe cablu, ratrac, instalație de iluminat

nocturnă.

Sursă:

Rezervația Grădina Regelui, una din atracțiile Cavnicului, rezervație natural fiind o pădure de lariță. Larița este un arbore rășinos cu Frunze lungi în formă de ace, care cad toamna și mai poartă numele de zadă. Figură 2.1.1.1

Figură 2.1.1.1 Rezervația Grădina Regelui

Sursă:

Vârful Creasta Cocoșului, un alt obiectiv turistic la o înălțime de 1428 metri, un traseu montan care duce la o rezervație care se întinde pe o suprafață de 50 de hectare, fiind declarată rezervație geologică. În această rezervație naturală trăiesc animale ocrotite precum uliul, corbul, acvila țipătoare mică, de stâncă sau acvila aurie, codobatura vânătă.

Figură 2.1.1.2 Vârful Creasta Cocoșului

Sursă:

Totodată turiștii care sunt dornici de aventură și doresc să se bucure de natură pot să se bucure de mai multe trasee montane precum: Figură 2.1.1.3

Cavnic (Centrul orașului) – Aleea Vasile Lucaciu – Valea Berbincioarii – La Căsuța (Mogoșa, capătul Telescaunului Șuior). Marcaj bandă albastră – 2 h – grad de dificultate: ușor;

Cavnic Valea Șuior – Poiana Mlejnița – Secătura – Creasta Cocoșului. Marcaj triunghi roșu – 3,5-4 h – grad de dificultate: mediu;

Cavnic – La cruce (bifurcația cu drumul de la Oanta) – Vârful Prislop – Vârful Văratec – Vârful Secu. Marcaj banda roșie – 8-9 h – grad de dificultate: mediu;

Cavnic – La cruce (bifurcația cu drumul de la Oanta) – Pasul Neteda – Vârful Gutâiul Mic (sau Trei Apostoli ) – Vârful Gutâi – Gutâiul Doamnei – Creasta Cocoșului. Marcaj bandă roșie (3/4 traseu de creastă) – 4-5 h – grad de dificultate: mediu spre greu;

Cavnic (Mina Bolduț) – Valea Gutin (drumul de acces la Cabana Gutin 2,5 Km) – Cabana Gutin – Jgheabu Mare – Gutâiul Doamnei – Creasta Cocoșului. Marcaj cruce albastră – 2.5-3h – grad de dificultate: mediu.

Sursă:

Figură 2.1.1.4 Hartă Cavnic

Sursă:

Cei care vin la Cavnic pot vedea în centru Stâlpul Tătarilor, acesta a fost ridicat în anul 1717 în urma înfrângerii tătarilor care au invadat orașul. Acesta are o înălțime de 3 metri iar pe acesta se poate citi o inscripție latină ,, Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris”, în anul 1717 până aici au ajuns tătarii. Figură 2.1.1.4

Figură 2.1.1.4 Stâlpul Tătarilor

Sursă:

Un alt obiectiv turistic al orașului Cavnic este Paltinul secular care se află în curtea bisericii. Acesta este declarat un monument al naturii și are o vârstă de peste 200 de ani, are o înălțime de 30 de metri și un diametru de 1,32 de metri. Figură 2.1.1.5

Figură 2.1.1.5 Paltinul secular

Sursă:

2.1.2 Atracții turistice legate de minerit

Logolda. Figură 2.1.2.1

Figură 2.1.2.1 Ruine Logolda

Sursă:

Povestea Logoldei a început când Trezoreria Coroanei Imperiale a concesionat minele din Cavnic unei societăți engleze, care avea sediul la Paris, în 1856. Ulterior, în 1862, englezii au construit o topitorie de aur. Toponimul acesteia este evident, gold traducându-se aur din limba engleză. Logolda s-a remarcat prin calitatea deosebită a aurului produs aici încă de la început. Faptul s-a datorat unei tehnologii cu cianurare, adusă din Africa de Sud. Astfel, Logolda a devenit una dintre primele locații în care în procesul de prelucrare a aurului s-a folosit cianura. Vechile metode nu duceau la obținerea unor rezultate atât de bune deoarece erau mult mai rudimentare.

Anul 1876 a marcat extinderea activității topitoriei. A fost perioada de vârf în prelucrarea aurului, la Cavnic, în urmă cu un secol și jumătate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, topitoriile locale au avut un randament foarte bun datorită procedeele metalurgice de înalt nivel, cheltuielile de valorificare a materialelor fiind cu 50% mai mici decât în alte părți. Nu numai calitatea aurului era deosebită aici, dar chiar și specialiștii s-au dovedit a fi de prim rang, fiind consultați de cei din țările învecinate.

Cu toate acestea, la începutul secolului trecut, topitoria s-a închis. Chiar dacă englezii nu mai sunt prin Cavnic, prezența acestora se regăsește, totuși, în Cărțile Funciare vechi, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unde englezii dețineau mai multe terenuri din Cavnic. Sunt mai bine de 15 nume de englezi cu proprietăți miniere în Cavnic.

Sursă:

Muzeul Born Ignac și Papp Simon. Figură 2.1.2.2

Figură 2.1.2.2 Muzeul Born Ignac și Papp Simon

Sursă:

Micul muzeu dedicat celor doi reputați fii ai Cavnicului, Ignaz von Born (cu numele maghiarizat Born Ignac 1742-1791), pasionat de studiul mineralelor, minier, metalurgist de renume mondial, și dr. Papp Simon-1886-1970, geolog, profesor universitar dr. academician de renume mondial, reputat prospector de zăcăminte minerale/ petroliere inclusiv în Noua Guinee. In 1776 Ignaz von Born a fost chemat de către împărăteasa Maria Teresa la Viena pentru a cataloga și pune-n ordine mineralele colecției imperiale. Fiind deosebit de apreciat, Ignaz von Born a fost numit consilier aulic la departamentul geologic. Inventivul von Born a pus la punct tehnologia amalgamării cu mercur pentru a spori puritatea metalelor extrase, metodă aplicată imediat după aceea în minele din Ungaria. Două minerale descoperite de către Ignaz von Born -bornina si bornitul- îi poartă numele. W. A. Mozart s-a inspirat din numele lui von Born la creionarea personajului principal din Flautul fermecat.

În vitrinele muzeului sunt expuse flori de mină Figură 2.1.2.3, lămpi minerești cu carbid, măști minerești anti gaz, fotografii, înscrisuri, schițe, fragmente de hărți și stampe, inclusiv câteva discuri perforate de hârtie folosite de către primele mașini electronice de calcul iar pe lângă pereți, diferite mostre de roci minerale, fragmente filoniene, flori mari de mină, țâncușe, târnăcoape minerești dar și sacastauă împletite din papură, destinate dospirii aluatului pentru pâine și cozonaci alături de un lenker-saniuță de lemn cu volan, celebră în zona Cavnicului unde se organizează și azi pasionante concursuri de lenkere.

Sursă:

Figură 2.1.2.3 Flori de mină

Sursă:

Capitolul 3. Analiza ofertei și a cererii turistice în Cavnic

3.1 Oferta turistică în Cavnic

Localnicii încearcă să atragă mai mulți turiști prin organizarea sărbătorii Lenker-ului în luna Februarie, târgul tradițional al meșteșugului în luna martie, zilele orașului Cavnic în luna august.

Potrivit Institutului Național de Statistică orașul Cavnic oferă 7 structuri de primire turistică, cu o capacitate totală de cazare de 227 de locuri, repartizate astfel:

Tabel 3.1.1 Număr structuri primire în Cavnic (UM: Număr unități)

Sursă:

În orașul Cavnic există după cum am specificat și mai sus 2 hoteluri, Hotel SuperSchi și Hotel Restaurant Roata.

Figură 3.1.1 Hotel SuperSchi

Sursă:

Hotel SuperSchi Figură 3.1.1 este clasificat la 3 stele și se află la poalele pârtiei de schi Roata. Capacitatea hotelului este de 58 de locuri de cazare împărțite în 24 de camere, pe lângă acestea hotelul oferă și o zonă de spa care conține saună, jacuzzi, cuibar cu apă sărată, salină.

Există și o sală de conferințe cu o capacitate de 50 de locuri. Hotelul oferă acces și la alte activități, de exemplu pe timp de iarnă oferă acces la 7 Km de pârtie, există o scoală de schi cu monitori atestați AMPSR, dotată cu pârtie separate pentru începători și bandă de urcare. Iar pe timp de vară turiștii se pot da pe tubbing, se poate face plajă în locul special amenajat, teren de tenis, există și un parc de aventură.

Figură 3.1.2 Hotel Restaurant Roata

Sursă:

Hotel Restaurat Roata Cavnic Figură 3.1.2 clasificat la 3 stele, deschis în decembrie 2007, se află în apropierea pârtiilor de schi. Hotelul are o capacitate de 80 de locuri dispuse în 30 de camera dotate cu TV color, minibar, internet wireless, baie cu duș sau jacuzzi, uscător de păr, produse cosmetice.

Se poate alege dintre 5 camere matrimoniale cu pat suplimentar (canapea extensibilă), dintre care 2 de lux cu jacuzzi, 16 camere matrimoniale, 6 camere cu 3-4 paturi single, 2 camere twin, 1 apartament și o cameră single.

Pe lângă cele două hoteluri, în orașul Cavnic exista și 3 pensiuni turistice, Pensiunea Bryanna, Pensiunea Ana și Pensiunea Adina.

Figură 3.1.3 Pensiunea Bryanna

Sursă:

Pensiunea Bryanna Figură 3.1.3, o afacere de familie, se află în Valea Cavnic la marginea pădurii, un loc liniștit la aproximativ 100 m de stradă și la doar 5 minute de mers cu mașina de pârtiile de schi Icoana și Roata. Totodată pensiunea se află la 10 km de Biserica de lemn din Șurdești și la 20 km de Mănăstirea Bârsana.

Pensiunea dispune de o capacitate de 15 locuri dispuse în 6 camere. Toate camerele dispun de încălzire centralizată, minibar, televizor, internet, uscător de păr și baie proprie. Există o bucătărie comună unde turiști își pot prepara singuri mâncarea, aici dispun de cuptor cu microunde , aparat de cafea și frigider. Iar în grădină turiștii se pot bucura de terasă, un loc amenajat pentru grătar și un loc de joacă pentru copii.

Figură 3.1.4 Pensiunea Ana

Sursă:

Pensiunea Ana Figură 3.1.4 oferă 40 de locuri în 14 camere dotate cu televizor și acces gratuit la internet, baie proprie cu duș și uscător de păr. Centrul localității Cavnic se află la 1,5 km, iar la 3 km se află cea mai apropiată pârtie de schi. La o distanță de 10 km se află Biserica din lemn Plopiș, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, iar Mănăstirea Bârsana este la 20 km de Pensiunea Ana.

Ca și zone publice se număra, o bucătarie comună utilată și o terasă cu facilități de gratar. Oaspeții pot lua masa în sala de mese sau pot beneficia de șemineul prezent. În incinta pensiunii se găsește un spa și un centru wellness.. Proprietatea pune la dispoziție o parcare privată gratuită.

Figură 3.1.5 Pensiunea Adina

Sursă:

Pensiunea Adina Figură 3.1.5 este o proprietate rustică situată la 5 km de Pârtia Icoana. Oferă preparate culinare tradiționale și posibilitatea de cazare pentru 6 persoane în 3 camere cu TV, acces gratuit la internet, încălzire centrală.

Rezervația naturală Creasta Cocoșului se află la 10 km. În preț este inclus micul dejun, iar mesele de prânz și cină sunt disponibile la cerere. Oaspeții se pot relaxa în grădină și pot utiliza chioșcul și facilitățile de grătar, iar copii se pot distra la locul de joacă. Este disponibilă o zonă comună de living/luat masa cu o chicinetă și TV, parcare privată, gradină.

La cele două hoteluri și trei pensiuni se adaugă și două pensiuni agroturistice, Cabana Filip și Complex SummerTime.

Cabana Filip se află în Cavnic, la 250 m de pârtia de schi Roata și la 500 m de pârtia de schi Icoana. Este disponibil acces Wi-Fi gratuit, oaspeții pot beneficia de barul prezent sau se pot relaxa pe terasa acoperită.

Toate camerele de la Cabana Filip au vedere la munte. Baia este echipată cu papuci și articole de toaletă gratuite. La parter oaspeții au la dispoziție o bucătărie comună complet utilată. Există de asemenea o cameră de zi cu jocuri și televizor.

La proprietate se găsește un depozit pentru echipament de schi și o parcare de care clienții beneficiază gratuit. Se pot oferi și masaje. La 1,5 km se află traseele de drumeții și ciclism montan din Munții Gutâi.

Sursă:

Complexul SummerTime se află în Cavnic, județul Maramureș, la 6 km de stațiunea de schi Cavnic, și oferă facilități de grătar, o terasă și o piscină sezonieră în aer liber. Oaspeții pot lua masa la restaurant. Accesul WiFi în întreaga proprietate și parcarea privată sunt gratuite.

Camerele sunt dotate cu TV cu ecran plat. Unele unități au vedere la munte sau la piscină. Camerele au baie privată. Printre facilități se numără articole de toaletă gratuite și un uscător de păr. La proprietate există un lounge comun.

Sursă:

3.2 Cererea turistică în Cavnic

Tabel 3.2.1 Sosiri ale turiștilor pe luni și tipuri de unități (UM: Număr persoane)

Sursa:

Putem observa că cei mai mulți turiști care se cazează în unitățile de cazare din Cavnic, în majoritate se cazează în unitățile de primire de tip hotel.

Oana Poienar, proprietar al unui domeniu schiabil din Cavnic, susține că perioada cea mai aglomerată este în sezonul de iarnă, perioada sărbătorilor, vacanțelor prelungite cât și mini-vacanțele de sfârșite de săptămână. Ceea ce înseamnă că activitatea este una sezonieră, depinzând în totalitate de anotimp.

Conform Institutului Național de Statistică în anul 2017 în structurile de primire din orașul Cavnic au sosit următoarele numere de persoane:

Figură 2.1 Sosiri ale turiștilor pe luni (UM: Număr persoane)

Sursă:

În Graficul de mai sus putem observa cum cererea este mai mare în perioada de iarnă și având o ușoară creștere în perioada de vară, lunile Iulie și August, fiind perioada prielnică pentru tabere și drumeții.

În această perioadă se desfășoară Zilele orașului, Primăria Cavnic și Camera de Comerț și industrie Maramureș, împreună cu sponsorii, organizează o serbare cu concerte live cu trupe românești pentru toate gusturile, muzică populară, concursuri de tenis de masă, șah, skandenberg, trasul tirului (camionului), concurs de joagăre, meciuri de fotbal, ciclism, tombole, expoziții, etc. Aceste serbări atrag un număr considerabil de turiști.

Figură 2.2 Înnoptări ale turiștilor în hoteluri pe luni (UM: Număr persoane)

Sursă:

Figură 2.3 Înnoptări ale turiștilor în pensiuni pe luni (UM: Număr persoane)

Sursă:

Figură 2.4 Înnoptări ale turiștilor în pensiuni agro pe luni (UM: Număr persoane)

Sursă:

Capitolul 4. Revigorarea Cavnicului

Revigorarea Cavnicului ar putea avea la bază metalul care l-a făcut celebru în urmă cu câteva secole – aurul

Figură 4.1 Ruine Logolda

Sursă:

Un sit industrial din Cavnic, Maramureș ar putea beneficia în scurt timp de o finanțare pentru revalorificarea sa. În acest oraș se găsește fosta topitorie, cunoscută sub denumirea de Logolda Figură 4.1, Această topitorie ar putea sta la baza construirii unui centru multifuncțional, care ar pune pe picioare din nou un oraș aflat în decădere. Fostul oraș minier, după închiderea minelor, a decăzut acum din punct de vedere economic, dar s-ar putea salva tocmai prin punerea în valoare a trecutului său mineresc.

Un astfel de centru ar presupune o sală pentru spectacole, pe vechile ruine ale topitoriei, o sală de expoziție în care să se prezinte modalitățile de extracție și de prelucrare a minereului, un circuit în miniatură al transformării minereului în aur, un traseu într-una din fostele galerii, o moară, o brutărie etc. Toate acestea sunt in acest moment doar la stadiul de idei, însă, corect gestionate și implementate de oamenii potriviți, pot naște o investiție care să ridice Cavnicul.

Povestea Logoldei a început când Trezoreria Coroanei Imperiale a concesionat minele din Cavnic unei societăți engleze, care avea sediul la Paris, în 1856. Ulterior, în 1862, englezii au construit o topitorie de aur. Logolda a ieșit în evidență datorită calității deosebite a aurului produs aici. Faptul s-a datorat unei tehnologii cu cianurare. Astfel, Logolda a devenit una dintre primele locații în care în procesul de prelucrare a aurului s-a folosit cianura. Vechile metode nu duceau la obținerea unor rezultate atât de bune deoarece erau mult mai rudimentare.

Anul 1876 a marcat extinderea activității topitoriei. A fost perioada de vârf în prelucrarea aurului, la Cavnic, în urmă cu un secol și jumătate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, topitoriile locale au avut un randament foarte bun datorită procedeele metalurgice de înalt nivel, cheltuielile de valorificare a materialelor fiind cu 50% mai mici decât în alte părți. Nu numai calitatea aurului era deosebită aici, dar chiar și specialiștii s-au dovedit a fi de prim rang, fiind consultați de cei din țările învecinate.

Ruinele topitoriei ar putea devenii un centru cultural multifuncțional, cu săli de expoziții, muzeu și o sală de spectacole.

Figură 4.2 Muzeu minerit

Sursă:

În muzeu se pot expune, în vitrine, flori de mină, lămpi minerești cu carbid, măști minerești anti gaz, fotografii, înscrisuri, schițe, fragmente de hărți și stampe, diferite mostre de roci minerale, fragmente filoniene, flori mari de mină, țâncușe, târnăcoape minerești, etc. Figură 4.2

În cei 200 km de galerii de mină se află o diversitate mineralogică aparte. Două dintre varietățile găsite aici sunt unice în lume și au fost botezate pornind de la etimologia localității: kapnit și kapnikit. Din cele 2.000 de tipuri de minerale, 15 au fost identificate pentru prima dată în minele din Cavnic. Florile de mină de aici sunt constituite în principal din carbonați și sulfuri metalice. Valoarea lor este dată de culoare și perfecțiunea formelor. Cele mai întâlnite sunt cuarțul, stibina, galena, calcopirita, plumbozitul, calcita, baritina etc. Tot de aici provine și celebrul diamant de Maramureș, o varietate de cuarț (piatră semiprețioasă), considerat o raritate mineralogică. Popular, acesta se numea dragă.

Sursă:

În acest muzeu se poate reloca Muzeul Born Ignac și Papp Simon, muzeu aflat azi într-o stare deplorabilă. Muzeul minier din Cavnic a fost amenajat în 2003 de Muzeul Țițeiului din Zalaegerszeg Ungaria, pentru a introduce vizitatorii în tainele mineritului și pentru a povestii despre doi geologi renumiți Born și Papp născuți în Cavnic. Puțini au auzit despre Born Ignác (1742-1791) care a devenit renumit pentru cercetarea minereurilor, iar Bornita îi poartă numele. Metoda lui de extracție metal-argint a devenit recunoscută în întreaga Europa.

Geologul Papp Simon (1886-1970) a avut un rol important în dezvoltarea tehnologiei de extracție a țițeiului. Experiențele sale acumulate în Albania, Asia Mică, Noua Guinee, Canada, USA, Germania au fost împărtășite colegilor. Muzeul din fosta clădire a Întreprinderii Miniere prezintă 45 de fotografii, documente, statuia lui Papp Simon, flori de mină unelte și bustul lui Born.

Sursă:

Figură 4.3 Lift mină

Sursă:

În interiorul muzeului, va exista o gură de intrare special amenajată pentru cei care doresc să exploreze adâncurile, așa cum au făcut odinioară minerii căutători de aur, care va fi legată de una dintre fostele galerii, Cu ajutorul unui lift Figură 4.3, turiștii purtând un echipament de miner, vor putea coborî până la o anumită adâncime, pentru a explora pe viu mineralele atât de renumite ale Cavnicului.

Figură 4.4 Procesare minereu

Sursă:

În același cadru, ar putea fi amplasată o linie în care un vizitator poate observa întregul ciclu tehnologic și chimic al transformării minereului în aur iar mai apoi într-un lingou adevărat. Figură 4.4

O gură de mină se află în apropiere de Logolda, de unde, probabil, aurul era adus pentru prelucrare. Legând de topitorie această galerie de mină , într-un ansamblu unitar, se poate reînvia tradiția de extracție și prelucrare a minereului. Acest loc permite și alte investiții, urmărind aceeași tematică tradițională. Ateliere meșteșugărești, o moară, o brutărie în stilul clasic etc. Toate cuprinse sub cupola Logoldei