I.1. Prezentarea Regiunii de Nord-Est [308507]

I.1. [anonimizat]-Est a [anonimizat], este o parte din vechea regiune istorica a Moldovei. Cu o suprafata totala de 36.850 kmp si o populatie rezidenta de 3.256.282 locuitori (1 ianuarie 2016), [anonimizat].

Geografic, [anonimizat] ([anonimizat]), [anonimizat]-Nasaud ([anonimizat]) [anonimizat] (Regiunea Centru).

Beneficiind de o [anonimizat], [anonimizat], a zonelor rurale, a turismului si a resurselor umane.

Fig.1. [anonimizat] ( www.wikipedia.ro )

1.1. Relief

Regiunea este caracterizata printr-o imbinare armonioasa a tuturor formelor de relief, 30% reprezentand muntii, 30% [anonimizat] 40% revine podisului. Aceasta ultima forma de relief ocupa peste 70% [anonimizat]. [anonimizat] 2000 m in Nord (Vf. Pietrosu, Vf. Rarau, Vf. Giumalau, Vf. [anonimizat]. Hasmasu Mare) si cu o scadere de inaltime spre Sud ([anonimizat], [anonimizat]). Subcarpatii au inaltimi cuprinse intre 700-800 m si inconjoara muntii ca un brau strans. [anonimizat]: Campia colinara a Moldovei, [anonimizat]. [anonimizat] a regiunii este cunoscuta si sub numele de Podisul Sucevei cu o inaltime medie de 500 metri si este faimoasa pentru “obcinele” sale ([anonimizat]).

1.2. [anonimizat]-Sud, cele mai mari bazine hidrografice revenind Siretului (42.890 kmp) si Prutului (10.990 kmp). Prutul constituie granita naturala a [anonimizat] o distanta de cca. 680 km.

Multe din cursurile de apa ale regiunii au beneficiat de ample lucrari de amenajari si regularizare. Pe raul Bistrita s-au amenajat de sapte microhidrocentrale inca din anii '70 si, [anonimizat] („Izvorul Muntelui”), cu un volum la nivel normal de retentie de 1.130 mil.mc

1.3. Clima

Diferitele tipuri de relief creeaza zone climatice cu diferente semnificative intre cele muntoase si cele de deal si de campie. In zona muntoasa a regiunii (zona vestica a [anonimizat]), [anonimizat].

In zona subcarpatica de dealuri si campie ([anonimizat], Bacau), [anonimizat], Vaslui), [anonimizat], iar iernile sunt reci si de cele mai multe ori fara zapada.

Temperatura medie anuala a aerului este de 2 șC in zona de munte si de 9 șC in zona subcarpatica de dealuri si campie.

I.2. [anonimizat]

2.1. [anonimizat] o [anonimizat]:

-Bucuresti – Bacau – Roman – Suceava – Siret (punct de control si trecere a frontierei) – drumul

european E85;

-Suceava – Vatra Dornei – Cluj (E576) care face legatura cu drumul european E60 Cluj Napoca – Oradea;

-Bacau – Brasov – Pitesti drumul european E574, care face legatura cu drumul international E70

Craiova – Vidin – Scopje;

-Bucuresti – Barlad – Albita – Chisinau – drumul european E581, care strabate judetul Vaslui;

-Roman -Tg. Frumos cu ramificatie catre Botosani (E58) si Iasi (E 583).

Un aspect important il constituie ponderea drumurilor modernizate in totalul drumurilor publice din regiune, care la 31 decembrie 2015 este de numai 34,76%. Daca la acest procent se adauga inca 16,42%, reprezentand ponderea drumurilor cu imbracaminti usoare asfaltice la 31 decembrie

Daca mai tinem cont ca, din totalul drumurilor modernizate sau cu imbracaminti usoare, aproximativ jumatate sunt cu un pronuntat grad de uzura, cauzata de exploatarea intensiva a cailor rutiere intre resedintele de judet si polii de dezvoltare din regiune cu ramificatii spre punctele de trecere a frontierei de stat, a oraselor regiunii si cu regiunile invecinate, se poate concluziona ca este necesar a imbunatati calitatea infrastructurii rutiere regionale.

Fig.2. Reteaua TEN-T rutiera Regiunea Nord-Est

Regiunea are un grad bun de acoperire cu infrastructura de tip rutier ce asigura accesibilitatea necesara catre obiectivele turistice, insa cu un grad insuficient de modernizare, in special la nivelul drumurilor judetene si comunale, situatie ce determina timpi de deplasare crescuti catre acestea.

2.2. Infrastructura feroviara

Reteaua de cai ferate se prezinta la un nivel comparabil cu media pe tara in ceea ce priveste dotarea tehnica si lungimea tronsoanelor, dar conditiile geografice si de amplasament impun unele restrictii de circulatie.

Regiunea este traversata de doua din cele opt magistrale feroviare, care faciliteaza un acces direct si relativ rapid catre 2 zone de potential turistic Iasi si Suceava, dar un acces indirect catre zona turistica a judetului Neamt.

-Bucuresti – Bacau – Suceava – Siret spre Ucraina- magistrala 500;

-Bucuresti – Iasi – Ungheni spre Republica Moldova – magistrala 600.

In regiune exista unele areale fara acces la calea ferata (in care se regasesc si 7 orase – Slanic Moldova in Bacau; Darabani, Flamanzi si Stefanesti in Botosani; Brosteni, Cajvana si Solca in Suceava).

Principalele motive ale lipsei conectivitatii sunt reprezentate pe de o parte de configuratia terenului, in aceasta categorie incadrandu-se: sudul judetului Suceava si nordul judetului Neamt (partea central-nordica a Carpatilor Orientali), vestul judetului Vaslui si estul judetului Bacau (colinele Tutovei), iar pe de alta parte de lipsa de interes in derularea unor proiecte investitionale care sa vizeze extinderea retelei de cale ferata in Regiunea Nord-Est.

Astfel, se poate observa ca 43,8% din populatia regiunii nu are acces la reteaua de cai ferate ale regiunii, la care se adauga 7,8% din populatie aflata de-a lungul liniilor inchise, ponderea totala ajungand la 51,6%.

2.3. Infrastructura aeriana

Transporturile aeriene de care beneficiaza regiunea, sunt sustinute de o infrastructura specifica formata din trei aeroporturi care deservesc curse interne si zboruri externe. Cele trei aeroporturi sunt situate in orasele Iasi, Bacau si Suceava.

Aeroportul Iasi este primul aeroport din Romania, fiind infiintat in anul 1932 si este destinat traficului

aerian intern si extern de pasageri, cu avioane scurt si mediu curier, avand o pista de decolareaterizare de 2.400 metri lungime.

Aeroportul Iasi este certificat ca aeroport international si este format din 3 terminale, cu 14 birouri de check-in si o capacitate de 680 de pasageri/ora. Companiile aeriene ce opereaza pe Aeroportul Iasi sunt:

– Tarom cu zboruri directe catre Bucuresti, Madrid, Roma, Londra, Bologna, Torino, Tel Aviv si Munchen;

-Austrian Airlines cu zbor direct catre Viena;

– Wizz Air ce zboara catre Venetia –Treviso , Milano – Bergamo, Londra, Larnaca (Cipru), Catania, Bologna,Tel Aviv si Roma

– Blue Air, cu zboruri catre Bucuresti, Cluj Napoca, Timisoara, Paris, Londra, Roma, Barcelona, Bruxelles si Koln.

– In sezonul de vara, de la Aeroportul Iasi opereaza si AirBucharest cu chartere catre Antalya si Aegean

– Airlines pentru destinatiile Zakynthos, Rhodos si Heraklion.

Aeroportul Iasi a inregistrat o crestere spectaculoara a numarului de pasageri, atingand un maxim de 881.157 pasageri in anul 2016 comparativ cu 131.318 pasageri in 2008. In 2016, aeroportul lasi s-a situate pe pozitia 4 in topul celor 16 aeroporturi din Romania, din punct de vedere al traficului aerian comercial de pasageri.

Aeroportul Bacau a fost deschis traficului aerian public de calatori si marfa la data de 1 aprilie 1946. Cu o pista de 2500 m lungime si 80 m latime si o suprafata totala de peste 200 ha, Bacau este cel mai mare aeroport din zona nord estica a Romaniei. Datorita dezvoltarii traficului intern si international, la data de 30 decembrie 1975, Aeroportul Bacau a fost declarat prin decret prezidential, aeroport international, statut reconfirmat in 2002 prin hotarare de guvern.

In prezent, pe Aeroportul Bacau opereaza curse aeriene regulate ale companiei Blue Air. Blue Air ofera zboruri directe catre Milano (Bergamo), Londra (Luton), Roma (Fiumicino), Paris (Beauvais), Bologna, Bruxelles, Dublin si Torino (Cuneo) – operate cu aeronave B737.

Aeroportul Bacau a inregistrat o crestere anuala a numarului de pasageri, astfel incat la nivelul anului 2016 se constata ca 414.676 persoane au folosit serviciile aeroportuare comparativ cu 117.378 persoane in 2008.

Aeroportul Suceava (Stefan cel Mare) este situat pe teritoriul orasului Salcea, la aproximativ 15km est de Suceava si 40 km de Botosani, accesul fiind asigurat prin drumul national DN29.

Primele curse aeriene au operat pe Aeroportul Suceava in 1960, iar din anul 1963 beneficiaza de o pista betonata (1.800 m x 30 m), dispozitiv luminos de apropiere si platforma de imbarcare – debarcare (127 m x 72 m).

Aerogara aeroportului a fost construita in anul 1982, avand o capacitate de 250 de pasageri pe ora si este compartimentata pe fluxuri de plecari, sosiri, atat pentru pasagerii din traficul intern cat si pentru cel extern.

Aeroportul „Stefan cel Mare” Suceava a fost inchis in perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015 pentru modernizare.

Aeroportul Suceava este destinat traficului intern si extern de pasageri cu avioane scurt si mediu curier, fiind deservit de operatorii aerieni Tarom pentru Bucuresti si Wizzair pentru Milano – Bergamo, Venetia- Treviso si Londra.

Prin intemerdiul celor trei aeroporturi regionale existente, se remarca premizele pentru asigurarea accesibilitatii pentru turistii straini, fie direct din aeroporturi catre tari precum Austria, Germania, Italia, Marea Britanie, Belgia, Spania, Franta, fie indirect cu escala in Bucuresti.

I.3. Forme de turism

3.1. Turismul activ

In Regiunea Nord Est, practicarea turismului activ are conditii foarte bune de dezvoltare datorita potentialului oferit de Carpatii Orientali. Se pot practica drumetiile montane, sporturi de iarna, dar si activitati specifice turismului de aventura si sportiv: alpinismul, escalada, mountain bike, zboruri cu parapanta.

In momentul actual, cea mai importanta componenta a turismului activ o reprezinta sporturile de iarna. In Regiunea Nord Est, cea mai mare parte a domeniului schiabil amenajat se afla concentrat intr-un areal care apartine judetului Suceava.

In prezent, in Regiunea Nord Est, statiunile/localitatile montane unde se pot practica aceste sporturi de iarna sunt Vatra-Dornei, Gura Humorului, Slanic Moldova, Durau, Sucevita, Malini si Carlibaba.

3.2. Turismul balnear

Turismul balnear este o forma specifica a turismului de odihna care a luat o amploare mare nu atat caurmare a dorintei de a preveni anumite imbolnaviri, cat, mai ales, cresterii surmenajului si a bolilor profesionale provocate de ritmul vietii moderne. Europa ca si tara noastra se afla intr-un proces de imbatranire demografica, pensionarii fiind cel mai important grup tinta pentru turismul de sanatate.

Turismul balnear se practica in statiuni recunoscute pentru proprietatile lor terapeutice pentru apele minerale si termale, pentru namoluri, mofete.

Conform HG 852/2008, lista statiunilor turistice din Romania include 8 statiuni turistice de interes national si 4 statiuni turistice de interes local din Regiunea Nord-Est care au o si componenta balneara sau climaterica activa. Astfel, statiunile turistice de interes national din regiune sunt: Slanic Moldova si Targu Ocna – judetul Bacau, Piatra Neamt si Targu Neamt (care include si baile Oglinzi) – judetul Neamt si Campulung Moldovenesc, Gura Humorului, Vatra Dornei, Sucevita – judetul Suceava, iar cele de interes local sunt Baltatesti si Durau – judetul Neamt, Pojorata – judetul Suceava, zona Moinesti-Bai – judetul Bacau.

Statiunile balneare Vatra-Dornei si Slanic Moldova se numara printre cele mai mari statiuni, incluse in circuitul international, cu un numar total de locuri cuprins intre 2.500 si 8.500.

3.3. Turismul cultural

Regiunea Nord-Est beneficiaza de un valoros patrimoniu turistic cultural, reprezentat prin numeroase monumente istorice, edificii religioase, muzee si case memoriale, manifestari populare traditionale, etnografie, importante institutii culturale si de stiinta, personalitati locale.

Evenimente culturale importante se desfasoara in localitatile natale ale marilor compozitori, scriitori sau de care se leaga cariera artistica a acestora.

In acest context, poate fi mentionat Tescani, judetul Bacau, dat fiind faptul ca opera Oedip a fost compusa la conacul Marucai Cantacuzino Rosetti din Tescani. Conacul de la Tescani a fost donat de Enescu statului roman cu conditia ca acesta sa construiasca aici un centru de cultura pentru artisti. Centrul Cultural "Rosetti Tescanu – George Enescu”din Tescani organizeaza anual cateva evenimente culturale: Festivalul international de muzica in aer liber „Enescu -Orfeul Moldav”, Festivalul si Simpozionul International „George Enescu”, tabara internationala de pictura infiintata acum 30 de ani.

Manifestarile cultural-artistice dedicate marelui poet Mihai Eminescu, organizate de catre Complexul memorial din Ipotesti, judetul Botosani, sunt:

“Festivalul national de muzica folk pe versuri de Mihai Eminescu” – 14-15 iunie la Ipotesti cu spectacole in amfiteatrul in aer liber

“Zilele Mihai Eminescu” – 14-15 iunie cand se decerneaza Premiul National de poezie Mihai Eminescu

“Porni Luceafarul…”- 14-15 iunie omagierea poetului Mihai Eminescu printr-un concurs de creatie si interpretare a poeziei eminesciene.

Alte festivaluri cu traditie in Regiunea Nord-Est sunt Festivalul de Teatru de la Piatra-Neamt, Vacantele Muzicale din Piatra-Neamt, Festivalul de Umor de la Vaslui.

Un loc aparte in peisajul cultural al orasului Campulung Moldovenesc il ocupa Festivalul International Intalniri bucovinene, ajuns la a XVII-a editie, recunoscut ca cel mai mare festival de folclor din Europa.

In municipiul Botosani se organizeaza in perioada 21-23 septembrie „Festivalul comunitatilor etnice”, festival ce isi propune conservarea si valorificarea specificului cultural al etniilor (evrei, rusi, lipoveni, greci, romi, polonezi etc). Fiecare etnie se prezinta cu ceea ce ii este specific: portul, muzica si dansurile populare.

In cadrul „Festivalului datinilor si obiceiurilor de iarna” organizat in perioada 16-18 decembrie in municipiul Botosani sunt prezentate obiceiurile specifice zonelor etnografice din judetul Botosani in preajma sarbatorilor de iarna.

3.4. Turism ecumenic

In zona turistica a Moldovei se afla o adevarata „salba” de manastiri si biserici, care trebuie sa stea mereu in atentia circuitelor turistice. Potentialul turistic pentru practicarea turismului ecumenic in Regiunea Nord-Est este reprezentat de: monumentele de cult care adapostesc ramasite pamantesti ale unor sfinti (Sfanta Parascheva la Iasi); edificii cultural – religioase, cum ar fi manastirile din Nordul Moldovei si Bucovina; destinatiile religioase unde au loc manifestari religioase, cum ar fi: sarbatorile legate de Craciun, Paste in Nordul Moldovei si Bucovina, hramuri ale manastirilor si bisericilor etc.

3.5. Turismul rural si agroturismul

Turismul rural a capatat o deosebita amploare in ultimii ani in tara noastra. Regiunea Nord-Est intruneste conditii deosebite pentru desfasurarea acestei forme de turism:

-valoros patrimoniu cultural si istoric – muzee, case memoriale, biserici, manastiri, conace, hanuri si curti domnesti. Multe dintre aceste asezaminte de cult sunt unice in lume prin frumusetea lor;

-zonele rurale sunt pastratoare ale datinilor, traditiilor, mestesugurilor si obiceiurilor stravechi, unde talentul si atractia catre frumos se materializeaza in adevarate opere de arta – ceramica, covoare tesute manual, cojocarit, tesaturi, instrumente populare, masti;

-frumusetea zonelor deluroase si montane, calitatea aerului deosebit de curat, existenta unei faunei si flore bogate, cu multe specii pe cale de disparitie, a parcurilor naturale si a ariilor protejate;

-consumul de alimente proaspete (inclusiv cura de fructe si legume), degustarea vinurilor, rachiurilor, a unor preparate din gastronomia taraneasca sunt argumente serioase pentru practicarea turismului rural. Se remarca astfel calitatea deosebita a produselor ecologice obtinute in aceste zone.

Prin valorile sale culturale, istorice, etnografice, naturale si socio-economice, satul moldovenesc poate deveni un produs turistic de mare originalitate si de marca pentru turismul din Regiunea Nord-Est.

Un numar in crestere de turisti straini, din Franta, Belgia, Olanda, Elvetia, Germania, Spania, Israel, Italia, Luxemburg, SUA prefera sa se cazeze in casele oamenilor, atrasi de posibilitatea trairii unei experiente cu totul noua pentru cei mai multi dintre ei, viata la tara intr-o ferma adevarata.

La nivel regional, in anul 2016 exista 352 de pensiuni agroturistice, ocupand locul doi pe tara, dupa regiunea Centru.

Oferta de agrement in turismul rural este reprezentata de echitatie, drumetii pedestre, cicloturism, pescuit si vanatoare, vizite la stane, degustarea unor produse specifice bucatariei taranesti, organizarea de festivaluri tematice, specifice zonelor geografice: al pastravului, al sarmalelor, al branzeturilor, al vinului, etc.

Un exemplu de succes il constituie "Festivalul National al Pastravului" care are loc in comuna Ciocanesti, judetul Suceava, in cadrul caruia sunt organizate activitati precum: coborarea cu pluta, ocupatie traditionala in zona, dar si demonstratii de sport extrem, river rafting, tras cu arcul, concursuri de pescuit, gastronomie, dar si parade ale portului popular, a calaretilor, a carutei gospodarului.

3.6. Turismul de afaceri si evenimente

Turismul de afaceri este un domeniu prin excelenta dinamic la nivelul intregii lumi. In ultimii 15 – 20 deani, circulatia turistica mondiala are din ce in ce mai des drept motivatie participarea la congreseinternationale, expozitii si targuri specializate, forumuri de afaceri, sesiuni de training si programe deteam building.

Formele turismului de afaceri care se practica in Regiunea Nord-Est sunt :

-calatoriile de afaceri individuale (delegatiile), comune multor profesii, pentru care persoanele implicate accepta sa se deplaseze in afara orasului de resedinta;

-turismul de reuniuni, intalniri, care include gama larga de evenimente (conferinte, seminarii, team-building-uri, lansari de produse, intalniri anuale etc.) ale unor companii sau asociatii, pentru a facilita comunicarea cu si intre angajati, clienti, actionari sau membri;

-targuri si expozitii, foarte diverse, destinate in general prezentarii de produse;

-evenimente „corporate”, incluzand forme de distractie pe care companiile le ofera celor mai valorosi clienti sau potentiali clienti, pentru a construi sau a intensifica relatiile de afaceri.

Turismul de afaceri este considerat principala sursa de venituri pentru industria hoteliera autohtona. In ultimii ani, o data cu intrarea pe piata romaneasca a marilor companii straine, numarul celor care vin in Romania in interes de afaceri a crescut considerabil. Hotelurile, agentiile de turism, cursele aeriene de linie, toti actorii implicati in acest sector al economiei au simtit o crestere a acestui sector in ultima perioada.

Daca in anii trecuti turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hoteliera urbana, in ultima vreme si turismul rural a inceput sa ofere solutii pentru turismul de afaceri. Specialistii care se ocupa de turismul rural au constatat ca daca pana nu demult se mergea numai pe hoteluri, acum din ce in ce mai multe evenimente se desfasoara in turismul rural.

3.7. Ecoturismul

Ecoturismul este o forma de turism in care principala motivatie a turistului este observarea si aprecierea naturii si a traditiilor locale legate de natura si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: conservarea si protejarea naturii, folosirea resurselor umane locale; caracter educativ, respect pentru natura – constientizarea turistilor si a comunitatilor locale; impactul negativ minim asupra mediului natural si socio‐cultural.

Alaturi de cadrul natural, spatiul romanesc beneficiaza si de un potential etnografic si folcloric de mare originalitate si autenticitate. Aceasta zestre spirituala reprezentata prin valori arhitecturale populare, instalatii si tehnici populare, mestesuguri traditionale, folclor si obiceiuri ancestrale, sarbatori populare etc., la care se adauga numeroase monumente istorice si de arta, vestigii arheologice, muzee, amplifica si completeaza potentialul ecoturistic al tarii.

In Romania, Parcul Vanatori Neamt a implementat unul dintre primele programe de ecoturism in jurul anului 2000, beneficiare a unui grant GEF (Global Environment Facility).

De asemenea, in cadrul unui proiect demarat de Parcul Natural Vanatori Neamt si Asociatia „Tinutul Zimbrului” si sustinut printr-un parteneriat incheiat cu primariile din microregiunea suprapusa peste Parcul Natural (Targu Neamt si comunele Agapia, Vanatori Neamt, Baltatesti, Cracaoani), Asociatia „Valea Ozanei”, Tinutul Zimbrului a fost desemnat destinatie ecoturistica in luna septembrie 2016. Pana in prezent doar alte trei zone din Romania au mai fost certificate ca destinatii ecoturistice – Mara-Cosau- Creasta Cocosului, Tara Hategului-Retezat si Zarnesti- Piatra Craiului.

Certificarea ca destinatie ecoturistica recunoscuta de catre Ministerul Turismului conduce si la promovarea intensa, la nivel national si international, a Tinutului Zimbrului.

3.8. Turismul oenologic (vini-viticol)

Forma de turism care poate fi practicata in Regiunea Nord-Est datorita existentei unei traditii viticole recunoscute, centre de degustare, vinoteci in renumite podgorii Cotnari, Bucium – Iasi, Husi.

Cotnari dispune de o impresionanta si valoroasa vinoteca, cu vinuri incepand din anul 1956. Din productia 1956, vinoteca Cotnari SA se afla 1.793 sticle, din soiul Grasa de Cotnari, iar 343 sticle vor fi pastrate, in premiera nationala, ca si valori in Tezaurul BNR.

Zona viticola Cotnari reprezinta portdrapelul vinurilor romanesti, ocupand un loc fruntas printre vinurile de pe piata mondiala. In plus este o confirmare a calitatii vinurilor autohtone – la care Cotnari exceleaza, fiind singurul producator de vinuri din soiuri romanesti din Romania, premiat cu medalia de aur la concursuri internationale de vinuri.

Cu un istoric atestat documentar inca din 1469, cand Stefan cel Mare dona Mitropoliei din Suceava o suprafata de vie din dealul Socola, Podgoria Bucium este una dintre cele mai importante din zona Moldovei. Oficial, bazele podgoriei s-au pus in anul 1949, societatea avand in exploatare 1.050 ha de vita de vie si 400 ha de pomi fructiferi, fiind una dintre cele mai mari din Moldova.

Vinuri alese specifice podgoriei Husi (Busuioaca de Bohotin – Husi, Zghihara, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Aligote, Muscat Otonel, Feteasca neagra, etc.) pot fi degustate intr-un cadru deosebit, inconjurat de vii, la vinoteca Grupului Scolar Agricol "Dimitrie Cantemir". Foarte aproape de Husi, in satul Averesti, poate fi vizitata vechea crama boiereasca, unde pot fi degustate vinuri specific zonei.

Muzeul Vini-viticol din Husi cuprinde peste 500 de obiecte pretioase prin valoarea lor de reprezentare, remarcandu-se colectia de instrumente si unelte vini-viticole, avand si o zona expozitionala cu 150 de figuri zoomorfe si antropomorfe din butuci naturali de vita de vie. Oenologul Avram Tudosie a amenajat si modernizat vechea crama-pivnita, adaugand o sala-laborator de prezentare si degustare a vinurilor. De asemenea, a infiintat o vinoteca unica in tara, colectionand vinuri din podgoria Husi si din alte podgorii din tara.

Muzeul Viei si Vinului din Harlau este structurat pe o serie de coordonate etnologice fundamentale, menite sa ofere cateva repere din cultura vietii traditionale romanesti, din zona Harlaului. Urmarind astfel ideea de viata si continuitate, salile muzeului surprind prezenta vinului in cadrul celor trei mari momente de trecere din existenta omului: nasterea cu botezul, nunta si moartea cu inmormantarea. Astfel sunt prezentate obiecte originare, alaturi de sugerarea unor obiceiuri si credinte -practici mitico-magice specifice acestor momente.

Turismul oenologic fructifica oportunitatea de a petrece un sejur in gospodaria unor podgoreni, care ofera posibilitatea de participare activa la intregul "ritual" (pregatirea butoaielor, cules, zdrobit, tras manual la teasc etc.) de obtinere a vinurilor in conditii naturale, de degustare a unor vinuri de casa si a mancarurilor traditionale moldovenesti.

I.4. Cererea turistica

Numarul de turisti in Regiunea Nord-Est a inregistrat o crestere procentuala de 46,76%, de la 725 mii de turisti in anul 2008 la 1.064 de mii turisti in anul 2016, iar numarul de innoptari inregistreaza o crestere de 29,24%, de la 1.676 mii persoane in anul 2008 la 2.166 mii persoane in anul 2016.

Majoritatea turistilor care viziteaza Regiunea Nord-Est sunt romani, proportia strainilor fiind de 12,59%, la nivelul anului 2016, sub media nationala de 22,63%.

Aria geografica de provenienta a turistilor straini cuprinde majoritatea tarilor europene, precum si unele state extraeuropene (SUA, Israel). In anul 2015, cei mai multi turisti straini care viziteaza Regiunea Nord- Est provin din Italia (13,68%), Germania (11,81%), Republica Moldova (11,5%), Spania (8,35%), Franta (7,1%).

Potentialul de crestere a numarului de turisti straini este ridicat, in special pe segmentul turismului cultural. Dispunand de un potential semnificativ, turismul de sanatate si wellness este un alt domeniu de interes pentru piata externa, in prezent acesta fiind exploatat doar intr-o masura redusa.

Judetul cu cel mai mare numar de turisti in anul 2008, cat si in anul 2016, ramane Suceava. Numarul de turisti a crescut de la 229 mii la 329 mii, al innoptarilor de la 530 mii la 733 mii, dar durata medie de sedere a scazut de la 2,31 mopti/turist in anul 2008 la 2,23 nopti/turist in anul 2016.

Durata medie de sedere a turistilor straini in Regiunea Nord-Est este relativ constanta in perioada analizata – 2 nopti/turist strain, valoarea fiind mai ridicata decat cea inregistrata la nivel national in anul 2016 (1,95 nopti/turist).

La nivel judetean, cea mai ridicata valoare a duratei medii de sedere se inregistreaza in judetul Bacau, 2,53 nopti/turist si 3,11 nopti/turist strain, iar cea mai scazuta valoare este specifica judetului Vaslui, 1,43 nopti/turist.

Analizand preferintele turistilor care viziteaza Regiunea Nord-Est pe tipuri de destinatii, se constata ca 75,58% dintre sosiri se inregistreaza la nivelul municipiilor si oraselor, doar 24,48% alegand localitati rurale, dar in crestere fata de situatia inregistrata in anul 2008 cand ponderea turismului rural a fost de 20,23%.

In ceea ce priveste optiunea turistilor care viziteaza Regiunea Nord-Est pentru categoria de confort a structurilor de primire turistica, se observa ca domina sosirile in cadrul structurilor de primire turistica de 3 stele (49,05%), urmand sosirile in cadrul structurilor de 4 stele (27,28%) si 2 stele (18,87%). Ponderea turistlor care prefera locatii de 5 stele este inca redusa, doar 0,74%, remarcandu-se faptul ca sunt mai multi turisti straini care prefera un grad de confort sporit – 1,31% fata de 0,66% turisti romani.

Se remarca o diferenta majora a optiunii turistilor straini care prefera cu preponderenta structurile de primire turistica de 4 stele (48,90%) si 3 stele (40,92%).

Motivatiile turistilor sunt foarte diverse: unii turisti cauta odihna si relaxarea, altii aventura, unii turisti prefera natura, in timp ce alti turisti vor sa descopere locuri noi sau sunt interesati de obiectivele culturalistorice sau de manifestarile culturale. Refacerea sanatatii se numara, de asemenea, printre motivatiile turistice frecvent intalnite. Exista o segmentare destul de bine conturata a pietei turismului in functie de caracteristici ale turistilor precum varsta, situatia familiala, nivelul de instruire, nivelul veniturilor. Daca tinerii prefera turismul activ (turismul montan, turismul sportiv si cel de aventura) si opteaza pentru durate mai scurte ale sejurului, familiile cu copii se indreapta cu precadere spre turismul rural si cel balnear. Varstnicii sunt interesati indeosebi de turismul balnear si intr-o masura ceva mai mica de turismul cultural.

Castele, conace si palate din Regiunea Nord-Est

Judetul Botosani

Conacul Alexandrescu de la Guranda

Fig.3. Conacul Alexandrescu de la Guranda ( www.monitorulbt.ro )

Conacul a fost construit în 1905 la comanda soților Mihai și Mathilde Alexandrescu, Mihai fiind un boieraș valah stabilit în Moldova la sfârșitul secolului al XIX-lea, către 1890, potrivit casei de licitație.

Moșia familiei Alexandrescu, aflată la 40 de kilometri de Botoșani și 90 de Iași, a devenit nu doar reședință, ci și sursă de venit, domeniul fiind extins cu sute de hectare.

Construcția principală a fost finalizată în 1905, proiectul fiind semnat de un arhitect venețian. Imobilul împrumută din arhitectura tipică vremurilor, stilul neoromânesc fiind cel mai în vogă la cumpăna dintre secole.

Clădirea cu motive decorative, care îi oferă un aspect aparte, monumental, are ancadramente cu cărămizi, iar balcoanele sunt încadrate în lemn.

Moștenitoarea conacului a fost unica fiică a soților Alexandrescu, Yvonne (1890-1974), care avea să intre în marea familie Cantacuzino, căsătorindu-se cu Ion Cantacuzino (1888-1954), alături de care a avut o fiică, Claudina (născută 1914).

După exproprierile din cursul anului 1948, conacul a intrat în posesia statului comunist, care, din 1949, a instalat în conacul de la Guranda o unitate spitalicească. Din anii 2000, conacul areintrat în proprietatea familiei, prin moștenitorii săi.

Suprafață terenului este de 16,48 hectare, iar cea construită de 1.334 de metri pătrați. Conacul are 23 de camere și cinci băi, prețul pe metru pătrat fiind stabilit la 225 de euro. Imobilul beneficiază de anexe de 440 de metri pătrați și un lac pe o suprafață de două hectare.

Proprietatea poate avea destinație de castel de vânătoare, centru medical, centru social, complex multifuncțional, complex turistic, pensiune, reședință bifamilială.
Conacul Alexandrescu de la Guranda are un preț de pornire de 300.000 de euro și o estimare stabilită între 500.000 și 700.000 de euro.

Judetul Neamt

Palatul Cnejilor

Fig.4. Palatul Cnejilor ( www.turismistoric.ro )

Palatul Cnejilor este un palat ruinat situat în satul Ceahlău din comuna Ceahlău (județul Neamț). El a fost construit în secolele XVII – XVIII de către boierii din familia Cantacuzino ce stăpâneau moșiile din împrejurimi în incinta fostului schit Hangu.

Obținând dreptul de proprietate în 1839, Cantacuzinii transforma așezarea mănăstireasca în curte boierească fortificată, modificând chiliile, construind anexe, întărind zidul de incintă. Astfel s-a născut Palatul Cnejilor, în fapt o locuință boierească aflată la limita între conac și palat, clădită după toate regulile feudale.

Perioada de strălucire a Palatului Cantacuzin de la Schit a durat între anii 1840-1852 când a fost vizitat de Wilhelm von Kotzebue, Alexandre Dumas, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi și Alecu Russo. Cheltuind peste măsura pentru a menține un fast nobiliar cu care au fost învățați, Cantacuzinii rămân datori și își pierd toate proprietatile. Domnitorul Grigore Alexandru Ghica le-a scos moșiile la licitație. Moșia Hangu, unde se află Palatul Cnejilor, a fost cumpărată în anul 1852 de Smaranda Sturza pentru suma de 142.000 galbeni austrieci și olandezi. Cu toate acestea membrii familiei Sturza nu au locuit în castel, lăsându-l în părăsire.

În prezent, din Schitul Hangu nu au mai rămas decât biserica și ruine de ziduri și turnuri. Palatul Cnejilor se află în proprietatea Primăriei comunei Ceahlău, care nu are bani să-l întrețină. Familia Sturdza nu a revendicat această clădire.

Ca urmare a lipsei de interes, zidurile de incintă și turnurile s-au surpat pe mai multe porțiuni, iar în incinta celor două turnuri rămase încă în picioare au început să crească mesteceni. Una dintre gospodăriile aflate în vecinătate s-a extins pe terenul fostului schit, amenajând acolo cotețe. Materialele de construcții de la praznicarul aflat în afara incintei au fost depozitate în apropiere de biserică, apăsând asupra terenului pe care se află beciurile. Toate inițiatevele s-au limitat până în prezent doar la declarații publice și idei de proiect. Specialiștii de la Complexul Muzeal Neamț au estimat că acest proiect de restaure ar costa 2,5 milioane euro.
Alexandre Dumas, în romanul Strigoiul Carpaților, s-a folosit de o poveste ce se întâmpla chiar în jurul turnului de la Hangu. Potrivit unui preot din zonă, încă din secolul al XX-lea localnicii vedeau noaptea focuri albastre ce ardeau și luminau deasupra unor așa-zise comori ascunse și uneori erau însoțite de unele sunete. Se spune că acele flăcări albastre s-ar aprinde și arde la fiecare șapte ani deasupra comorilor blestemate.

Judetul Vaslui

Conacul Prezan de la Schinetea

Fig.5. Conacul Prezan ( www.informatii-romania.ro )

Conacul din Schinetea este un conac care se află în partea de nord-vest a satului Schinetea din județul Vaslui și care a fost construit de către familia mareșalului Constantin Prezan (1861-1943) în secolele al XIX-lea și al XX-lea.

În anul 1896, colonelul Constantin Prezan, adjutant regal pe lângă Prințul moștenitor Ferdinand cumpără, împreună cu soția sa Olga, moșia de aproximativ 1.100 hectare și conacul din satul Schinetea din comuna Dumești, aflate astăzi în județul Vaslui.

La începutul secolului al XX-lea, s-a construit aici un parc, un beci, o fântână și o casă a administratorului, care avea grijă de conac în lipsa proprietarului.

După sfârșitul primului război mondial în care îndeplinise funcția de șef al Marelui Cartier General al Armatei Române, generalul Prezan se retrage la moșia sa de la Schinetea. Printr-o lege elaborată de Camera Deputaților i se conferă dreptul de a purta toată viața uniforma militară și de a se bucura de onorurile și avantajele materiale și de gradul avut în timpul războiului. Deși statul român i-a oferit o casă în București, iar Academia Română l-a ales ca membru de onoare, Prezan rămâne la Schinetea. A fost înaintat la gradul de mareșal al Armatei Române în 1930, odată cu generalul Alexandru Averescu. Prezan a fost senator de drept în mai multe legislaturi și membru al Consiliului de Coroană. În anul 1939, Prezan a construit un corp nou de clădire. În total, conacul avea 25 camere.

Naționalizat de autoritățile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital pentru persoane adulte cu handicap psihic sever. După revoluția din decembrie 1989, dr. Olga Macarie, nepoata mareșalului Prezan, a revendicat conacul și terenul înconjurător.

Olga Macarie a donat la 1 octombrie 2002, conacul și terenul înconjurător către Muzeul Județean "Ștefan cel Mare" din Vaslui. În conac au fost expuse obiecte originale, fotografii, arme, medalii, documente, uniforme militare care i-au aparținut mareșalului Prezan.

În ultimii ani, conacul a ajuns într-o stare de degradare avansată, necesitând urgent lucrări de consolidare, restaurare și punere în valoare

Judetul Bacau

Palatul Ghika-Comănești

Fig.6. Palatul Ghika-Comănești ( www.hailabord.ro )

Pe la sfârsitul secolului al XIX-lea, mai precis in anul 1890, Dimitrie N. Ghika a angajat pe arhitectul italian Albert Galleron sa construiasa acest palat, pe care l-a daruit apoi fiului sau, Nicolae Ghika. Acest palat, de o dimensiune imensa si bine elaborat ca arhitectura, a fost folosit ca resedinta, locuinta si reprezentanta pentru administratia domeniului.

Palatul era inconjurat pe la anul 1895 de un imens parc cu o suprafata de 11 hectare, despre care se spune ca era la vremea aceea una din cele mai frumoase „gradini” din tara.

Stilul eclectic in care a fost construit acest palat este specific sfârsitului de secol XIX. Aici sunt imbinate trasaturi ale arhitecturii europene din deceniile anterioare cu cele clasiciste. Monumentul este construit pe doua nivele, cu doua parti simetrice fata de centrul cladirii, marcat de stâlpi din piatra. La etaj se afla un balcon cu colone ornamentate in stil ionic care sustin un mic fronton clasic, profilat pe acoperis. Pe fronton se afla odinioara blazonul familiei de boieri Ghika. In turnul de pe coltul din dreapta orologiul a incetat demult sa mai bata, doar blazonul este supus intemperiilor naturii asa cum si palatul a fost supus vremurilor nu totdeauna prielnice. Turnul de veghe al palatului strajuieste la scurgerea timpului, fiind cel mai fidel martor al tuturor evenimentelor care s-au petrecut pe mirifica Vale a Trotusului.

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, trupele armatei sovietice au devastat si pradat palatal. Au fost distruse cele doua oglinzi venetiene din care au mai ramas doar ramele din lemn, fiind capturate forte multe bunuri cultural-artistice de valoare. Dupa anul 1948 ansamblul Ghika a fost trecut in proprietatea statului, fiind folosit ca scoala profesionala, casa pionierilor s.a. in tot acest timp palatul a suferit o serie de degradari.

Situatia juridica din prezent nu permite ca palatului sa-i fie facute reparatii capitale. Incepând cu anul 1989, in palat a fost organizat Muzeul etnografic al Vaii Trotusului de munte si o sectie de arta contemporana a Muzeului de arta din Bacau, precum si o expozitie cu obiecte de epoca care au apartinut boierilor Ghika.

Palatul Stirbei din Darmanesti

Fig.7. Palatul Stirbei ( www.orasuldarmanesti.ro )

Palatul Stirbei a fost construit la sfârsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XX de Gheorghe Stirbei si Elisabeta Baleanu. Este amplasat pe un platou aflat la altitudinea de 600 m. se poate ajunge pe partea stânga a Vaii Uzului, pe un drum ce se desprinde din sosea si care urca pe dealul Maguricea.

Palatul a fost construit de maestri italieni, dupa planurile arhitectului Nicolae Ghika Dudesti. Este o constructie masiva din caramida pe 4 nivele (subsol, parter si doua etaje, partial P+1 în zona terasei semicirculare), cu o aripa (în „L”) numai parter + etaj si alte doua corpuri parter, anexate acesteia din urma. Intrarea principala se face pe o terasa cu scari ample.

Încaperile corpului principal destinate zonei oficiale (de primire, salonul mare, sufrageria, birourile, sera, scara principala) au dimensiuni mult mai mari, cu deschideri pâna la 10 m.

Între anii 1947-1977 cladirea a functionat cu destinatia de sanatoriu T.B.C. Din 1978 devine tabara pentru copii. În tot acest timp monumentul a suferit numeroase degradari.

Acum cinci ani, Administratia Taberelor Bacau a realizat ca starea avansata de degradare pune in pericol viata copiilor care isi petreceau vacantele aici si a inchis castelul. A fost aprobat un plan de restaurare care a demarat in anul 1994. Lucrarile, care ar fi trebuit sa duca la restaurarea cladirii, ramin insa de la an la an neterminate. Pana acum au fost schimbate instalatiile electrice, sanitare si de incalzire. Exteriorul castelului este aproape de finalizare, iar sarpanta prin care patrundea ploaia a fost si ea schimbata. Incaperile nu au insa geamuri, iar intemperiile si schimbarile de temperatura afecteaza interiorul.

Alaturi de valoarea istorica si arhitecturala, Castelul din Darmanesti si-ar gasi un binemeritat loc si intr-o istorie a tehnicii. La resedinta Stirbestilor se afla inca in functiune cea mai veche aductiune de apa din judet. Realizata in 1908 de ingineri germani, lucrarea alimenteaza si astazi cu apa potabila cladirile mai noi si mai vechi ale Taberei Darmanesti.

Castelul Ghika – Dofteana

Fig.8. Castelul Ghika ( www.hoinariromani.ro )

Construcția a fost proiectată ca un castel de vânătoare pentru familia Ghika. Situat de-a lungul Văii Trotușului, Castelul de la Dofteana a fost construit în stil romantic în anul 1889.

Castelul are 4 nivele (demisol, parter, etaj și mansardă). Demisolul este construit din blocuri de piatră, iar pereții celor două etaje sunt din cărămidă. Pereții exteriori sunt finisați cu plăcuțe ceramice, având aspect de cărămidă roșie, pe care observăm și niște frumoase decorațiuni bine amplasate, ce dau castelului un aer de eleganță.

Palatul Ghika a avut o istorie zbuciumată. Între 1941-1944, aici a fost stabilit Comandamentul armatei germane a Wehrmachtului, după ce au fost întoarse armele împotriva Germaniei fasciste, palatul fiind mai apoi devastat de către armata sovietică.

În 1949 a fost naționalizat împreună cu cele 12.000 ha de pădure, toate trecând în proprietatea statului.

Cu timpul, palatul a servit ca sediu al unor instituții publice, spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă. De-a lungul timpului pe lângă devastări din partea armatei germane, sovietice, nici comuniștii nu au plecat cu mâna goala de la palat, iar localnicii nu au ratat nici ei ocazia de a lua câte ceva. Așa toată avuția celor 33 de camere a fost irosită, în prezent clădirea fiind goală.

Din păcate nici după sfârșitul perioadei comuniste castelul nu a avut o soartă mai bună. Din lipsă de moștenitori, primăria Dofteana a trecut castelul și parcul din domeniu public în domeniu privat. În continuare a fost devastat apoi deconectat de la toate utilitățile. Primăria, neavând fonduri pentru întreținere și reabilitare, l-a scos la vânzare. După mai multe licitații, a fost cumpărat de actualul proprietar, cu tot cu parcul de 3,8 hectare. Din păcate, nici până în ziua de azi, castelul nu a fost reabilitat.

Castelul Roșu din Hemeiuș

Fig.9. Castelul Rosu din Hemeius ( www.primariahemeius.ro )

Construit între anii 1864-1866, în stil gotic târziu englezesc (așa-numitul stil Tudor), imediat recognescibil dupa turnul crenelat de pe partea nord-estică și frontonul în trepte, cu oarece elemente din goticul venetian, castelul – cunoscut odinioară sub numele de Castelul Roșu, datorită cărămizii aparente – este situat în mijlocul unui mare parc englezesc (devenit apoi un faimos parc dentrologic în perioada comunistă, după ce în anul 1955 clădirea și parcul din jur au intrat în patrimoniul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice) care nu este decât o rămășiță din vechiul și vastul domeniu din ținutul Bacăului al marelui vornic Costache Cantacuzino-Pașcanu.

Deși ar putea deveni o atracție turistică, Castelul „Schonburg – Waldenburg“, imobil care se află în lista Patrimoniului Național, este ținut în conservare și nu poate fi vizitat, potrivit responsabililor din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), instituție care îl are în administrare.

Clădirea este construita din caramidă, având parter, etaj și parțial demisol. Prezintă elemente (în structură și decor) aparținând eclectismului Europei Occidentale din secolul al XIX-lea. Întâlnim astfel o împletire de elemente gotice, baroce (turn, fronton, ancadramente la ferestre etc.) cu elemente de factură orientală (intrarea laterala cu coloane și capiteluri bogat decorate, elemente de decor pe fatada, etc.) În anul 1999 conacul este dezafectat și se află în stare destul de avansată de degradare, fiind afectată în mod deosebit structura de rezistență (corpul de cladire, turnul în mod special).

Castelul Roșu din Hemeiuș are aceeași soartă ca și alte obiective de patrimoniu național din județul Bacău, pentru care nici autoritățile locale, nici Ministerul Culturii nu ridică niciun deget. Clădirea a devenit inutilă, ba mai mult, o sursă de cheltuieli pentru administrator. Deși s-ar putea crea parteneriate, astfel încât castelul să intre în circuitul turistic și cultural regional, deocamdată nu s-a făcut niciun demers în acest sens.

Judetul Iasi

Palatul Culturii Iasi

Fig.10. Palatul Culturii Iasi ( www.palatulculturii.ro )

Palatul din centrul Iașilor, conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, este o îmbinare fericită a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc. Marcând puternic arhitectura vechii capitale a Moldovei, Palatul s-a impus ca o adevarată efigie încă de la apariția ei în peisajul urbei.

Palatul a fost construit între anii 1906-1925 după planurile arhitectului I.D. Berindey, s-a impus prin dimensiunile sale remarcabile. Astfel, turnul central al clădirii, care atinge 55 de metri înălțime, făcea ca Palatul să fie considerat în epocă cea mai înaltă clădire din oraș cu o amprentă la sol de 7330 mp și o suprafață desfășurată de 34.236, 35 mp.

În afara monumentalității și frumuseții ei, clădirea se distingea prin instalații și echipamentele tehnice moderne, achiziționate din Germania, precum și prin feroneria realizată de Casa Haug și de renumitele firme franceze Krieger, Mericier și Bagvès. Mobilierul Palatului de Justiție, în stil neogotic, a fost proiectat și realizat în celebrele ateliere Albert Goumain din Paris și de către firma Mappel din Anglia.

Edificiul se deschide printr-un hol generos – Holul de onoare, conceput în stil neogotic, spațiu care se finalizează cu o boltă în ogivă decorată cu vitralii. Decorațiunile spatiului au fost concepute în două etape diferite: epoca de început, până în anul 1914, numită epoca lui Carol I (1866-1914), și epoca lui Ferdinand I (1914-1927), diferențiate prin stilul în care acestea au fost realizate. Epoca lui Carol este preponderent neoclasică, epoca lui Ferdinand este predominant barocă, îmbinată cu Art Nouveau. Este cunoscută implicarea reginei Maria, o mare iubitoare de Art Nouveau, în cea de a doua etapă, în Sala Voievozilor găsindu-se și monograma acesteia.

În prima perioadă de edificare, stilul folosit a fost sobru și sever, în a doua etapă ornamentele s-au multiplicat, iar elementele decorative au fost marcate puternic de baroc: capitelurile compozite, console în acoladă decorate cu elemente florale și vegetale sau console simple și elegante neoclasice, frize decorative cu elemente vegetale, florale sau zoomorfe și multe scuturi heraldice, multe cu semnificație istorică heraldică, multe doar decorative. Sigur a doua etapă a fost preferată de Berindey, acesta fiind un mare arhitect al detaliilor, care a excelat în realizarea acestora. Arcadele în arc frânt, ornamentate cu muluri, sunt realizate alături de arce în plin cintru, arce aplatizate (cu un cintru sau trei cintre, mâner de coș) ornamentate cu elemente artistice (fleuroni, mascaroni și blazoane).

Sala Voievozilor, situată la etaj, este cea mai frumoasă și monumentală încăpere a palatului, fiind ornamentata distinct de celelalte sali. Numele sălii se datorează unei celebre galerii de portrete ale domnilor Moldovei, pornind de la Decebal, Traian și Aurelian, trecând apoi la întemeietorii statului medieval și continuând seria conducătorilor acestui teritoriu până la regele Carol al II-lea. În zona de vest a sălii se află un monumental șemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă un „Arbore istoric”, împodobit cu portretele celor mai însemnați domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul regelui Ferdinand.

Primul Război Mondial și anii grei ce au urmat au amânat realizarea finisajelor, pentru mai mulți ani, făcând ca inaugurarea oficială să aibă loc abia la 11 octombrie 1925, în prezența familiei regale, regele Ferdinand și regina Maria. În anul 1955, vechiul Palat de Justiție a devenit Palat al Culturii, găzduind unele din cele mai de seamă instituții culturale ale țării, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Național Muzeal „Moldova” Iași care cuprinde patru muzee de talie națională: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, și Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural.

Palatul Roznovanu

Fig.11. Palatul Roznovanu ( www.turism-iasi.ro )

Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași. Impresionantă prin somptuozitate și prin fastul interioarelor, a fost construită în deceniile 7 – 10 ale sec. XVIII-lea și restaurată între anii 1830 și 1833 de către cunoscutul arhitect Gustav Freywald, cel care a proiectat și Catedrala Mitropolitană din Iași.

În ansamblu, ca arhitectură dar și prin frescele interioare și statuile ce împodobeau în 1830 exteriorul, palatul aparține stilului neoclasic, cu elemente ornamentale electico-baroce. Până în 1891 când este vândută statului, clădirea este reședință a familiei Rosetti – Roznovanu, cea mai puternică și mai influentă familie din arena politică moldavă a urbei. Fiind una din cele mai importante case ale Iașului în epocă, a găzduit numeroase personalități și a fost martora unor evenimente istorice semnificative.

La sfârșitul sec.XVIII (1788), se stabilește la Palat, generalul rus Romanov și mai apoi, întreaga diplomație rusă, aflată aici în perioada Regulamentului Organic (1829 – 1831). De altfel, în 1866, familia Roznovanu, susținută de forțe politice din Rusia, încearcă organizarea unui complot ce urmărea urcarea în scaunul Moldovei, a lui Nunuța Roznovanu, dar planul se soldează cu un eșec. Un eșec a fost și încercarea fostului domnitor Mihail Sturdza, stabilit aici în 1858 de a reveni la putere, la 10 ani de la plecarea din țară. Figuri marcante se perindă prin saloanele Palatului în deceniile 7-8 ale sec.XIX: M.S. Carol I, Natalia Kescu (care va deveni Regina Serbiei în 1882), celebra Hariclea Darclée etc.

Între anii 1892 – 1892, Palatul Roznovanu va fi folosit ca reședință temporară a familiei regale, o parte din spațiu fiind alocat autorităților locale. Clădirea a jucat un rol deosebit pe scena istoriei mai ales în Primul Război Mondial, între 1916 – 1918, când a găzduit sediile ministerelor conducerii politice refugiate de la București. În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului, își avea biroul M.S. Regele Ferdinand I, iar în actuala Sală de ședințe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918, Consiliul de Război al României. În deceniile 2-4 ale secolului XX, Palatul cunoaște din nou strălucirea vieții mondene de altădată, pentru ca, din 1944 să devină sediul Comitetului Orășenesc de Partid și din 1970 sediul Primăriei Iași.

După 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii.

Palatul Mitropolitan Iasi

Fig.12. Palatul Mitropolitan Iasi ( www.turism-iasi.ro )

Palatul Mitropolitan din Iași este o clădire istorică din municipiul Iași, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și refăcută în perioada 1902-1905, în care se află reședința mitropoliților Moldovei și Bucovinei. Edificiul este situat în centrul orașului Iași, la sud-vest de Catedrala Mitropolitană.

Între anii 1959-1962, după alegerea ca mitropolit al Moldovei și Sucevei a lui Iustin Moisescu (1956-1977), au avut loc ample lucrări de sistematizare a întregului ansamblu mitropolitan. S-a construit o terasă largă în fața intrării principale (de pe latura de vest) în Catedrala Mitropolitană, s-au demolat unele clădiri vechi și s-au construit trei edificii maiestuoase: Cancelaria mitropolitană (unde se află sala de festivități, arhiva și birourile cancelariei), Protopopiatul Iași (unde funcționează astăzi Biblioteca ecumenică "Dumitru Stăniloae") și Căminul preoțesc (denumit astăzi Casa Epivata). În vara anului 1963, s-au efectuat diferite lucrări de consolidare și renovare a Palatului Mitropolitan. S-a recompartimentat spațiul interior, s-au montat pardoseli cu marmură și parchet și s-au restaurat picturile din paraclis.

În perioada anilor 1998-2000, în timpul păstoririi mitropolitului Daniel Ciobotea (1990-2007), s-au efectuat ample lucrări de restaurare, consolidare și modernizare a palatului mitropolitan. Astfel, s-au extins spre est sufrageria de la parterul clădirii, s-a amenajat o terasă către grădina palatului, s-a pictat în frescă Paraclisul "Duminica Tuturor Sfinților" și s-a amplasat pe fațada nordică a clădirii un mozaic în stil bizantin cu chipul Sfintei Parascheva.

În curtea palatului se află un element decorativ în formă de mitră recuperat în anul 2001 de pe acoperișul reședinței mitropolitane din Iași.

Palatul Sturdza de la Cozmești

Fig.13. Palatul Sturdza de la Cozmești ( www.haipelanoi.ro )

Palatul Sturdza de la Cozmești este un palat construit în stil neogotic în anul 1816, de către vistiernicul Grigoraș Sturdza în satul Cozmești (comuna Stolniceni-Prăjescu).

Începând din anul 1803, moșia din satul Cozmești (comuna Stolniceni-Prăjescu) apare menționată în documente ca aparținând vistiernicului Grigoraș Sturdza. În anul 1816, acesta a construit aici, după planurile arhitectului Iosif Demesovici, un palat pe locul unor case boierești mai vechi.

De-a lungul timpului, palatul a suferit mai multe modificări. Mihail Sturdza (1794-1884), viitor domn al Moldovei în perioada 1834-1849, a ridicat un al doilea etaj al palatului. Acesta a murit la Paris, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urma sa mai mulți copii din căsătoriile sale. Copiii săi s-au certat pentru împărțirea averii uriașe lăsate de fostul domnitor, care cuprindea și moșia Cozmești.

Moșia Cozmești a fost moștenită în anul 1884 de către Grigore M. Sturdza (1821-1901), fiul din prima căsătorie a lui Mihail Sturdza cu Elena Rosetti. Acesta era cunoscut sub porecla de "beizadea vițel", pentru că făcea exerciții fizice ridicând pe umeri un vițel. A urmat studii la școlile de la Paris și Berlin, apoi a participat la Războiul Crimeii (1853-1856), în calitate de general turc, sub numele de Muhlis Pașa. După ce a încercat să devină domnitor al Moldovei, candidând în anul 1859 împotriva propriului tată, el a îndeplinit după răsturnarea lui Cuza în anul 1866 funcțiile de deputat și senator în Parlamentul României. Alături de moșia Cozmești, el a moștenit și moșia Cristești.

În prezent, Palatul de la Cozmești găzduiește Centrul de orientare, calificare și plasare a tinerilor peste 18 ani proveniți din centrele de plasament în vederea integrării socio-profesionale.

Palatul Sturdza de la Miroslava

Fig.14. Palatul Sturdza de la Miroslava (www.miroslava-iasi.ro )

Palatul Sturdza de la Miroslava a fost construit la începutul secolului al XIX-lea de către familia boierului moldovean Vasile Beldiman. În această clădire a fost deschis la 24 octombrie 1831 Institutul de Educație pentru Fiii de Nobili, care a funcționat până în anul 1834, când absolvenții primei promoții (printre care și Mihail Kogălniceanu) au plecat împreună cu profesorii lor francezi să-și continue studiile la Paris

La începutul secolului al XX-lea, palatul s-a aflat în proprietatea principesei Olga Sturdza (1884-1971), fiica principelui Alexandru Mavrocordat și a Luciei Cantacuzino-Pașcanu. Ea a înființat în februarie 1917 în acest palat Orfelinatul "Principesa Olga M. Sturdza". La 1 septembrie 1919, aici s-a deschis Școala superioară de agricultură de la Miroslava, înzestrată cu peste 200 ha teren arabil.

În anul 1946, principesa Olga Sturdza a donat statului palatul, terenul agricol (peste 200 de ha), parcurile și toate dependințele, acestea devenind proprietatea Școlii agricole. În septembrie 1974, Școala superioară de agricultură s-a transformat în Liceul Agroindustrial Miroslava, redenumit în mai 1991 ca Grupul Școlar Agricol "Mihail Kogălniceanu".

În prezent, în această clădire este amenajat Muzeul Etnografic al Agriculturii Moldovei și biblioteca Liceului Agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava. Muzeul a fost deschis în mai 1980, după șase ani de acumulări intensive, cu concursul specialiștilor de la Muzeul Etnografic al Moldovei – Complexul Iași. El a funcționat ani de zile în doar trei săli ale Palatului Sturza, iar astăzi este extins în 12 camere, dintre care unele de foarte mari dimensiuni, ocupând practic în întregime palatul menționat

În prezent, edificiul are nevoie de reparații capitale, existând deja fisuri în pereți. În perioada iernii, el nu este folosit deoarece nu dispune de instalații de încălzire

Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Fig.15. Castelul de la Miclăușeni ( www.miclauseni.ro )

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015

Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime.

În timpul primului război mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniții ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniți. În anul 1921, prin Legea agrară, țăranii de pe moșia Miclăușeni au fost împroprietăriți cu aproape 1.700 de hectare de pământ, parcelate în 810 loturi.

În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823.

Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

În anul 1960, Castelul de la Miclăușeni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, aici funcționând și școală specială. În noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, se pare că de la o țigară lăsată aprinsă. Atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansardă. În anii acelei folosințe nefericite, mai precis în 1985, mansarda și acoperișul castelului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți, contribuind la degradarea progresivă a imobilului.

În anul 2004, obținând o finanțare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 2,4 milioane de lei (adică 685.700 euro), Mitropolia Moldovei și Bucovinei a început restaurarea castelului

Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași

Fig.16. Palatul Cantacuzino-Pașcanu din Iași (www.turism-iasi.ro )

Palatul Cantacuzino-Pașcanu, numită și Casa Cantacuzino-Cozadini, este o clădire din municipiul Iași, construită în 1840 de către marele logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu. Palatul este situat în centrul orașului, pe Bd. Carol I nr. 2, lângă clădirea fostei Fundațiuni „Regele Ferdinand I”, astăzi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea palatul este cumpărat de stat pentru Corpul IV de armată, aici fiind adăpostite Comandamentul, Brigada de artilerie, Serviciul de Geniu și alte unități militare. Casa continuă să fie reședință regală pentru Carol I și prințul moștenitor Ferdinand și soția sa Maria.

În timpul Primului Război Mondial, datorită ofensivei armatelor Puterilor Centrale soldată cu ocuparea Bucureștiului, conducerea României se refugiază la Iași care devine astfel capitala de război a țării. În această perioadă reședință oficială a regelui Ferdinand a fost casa lui Cuza din strada Lăpușneanu (Ulița Mare). Regina Maria împreună cu copiii, după ce a așteptat mai bine de o săptamână în trenul regal oprit în gara Grajduri, a putut în final să se adăpostească în casa Cantacuzino-Pașcanu, casa pusă la dispoziție de Ministerul de Război.

După război clădirea a rămas în proprietatea reginei Maria, aceasta donând-o în 1929 Fundațiuni „Regele Ferdinand I” pentru a instala aici un institut cu internat pentru educația fiicelor de ofițeri, institut care a primit numele de «Institutul de Educațiune „Regina Maria”». Această instituție administrată de Fundațiunea „Regele Ferdinand I” a funcționat aici până spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1944 clădirea devine întâi un lagăr pentru militarii Armatei Roșii iar apoi, după ofensiva trupelor sovietice în marea Bătălie de la Iași de la sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie, pentru militarii români, germani sau italieni prizonieri ai sovieticilor.

Între 1945-1965 clădirea își schimbă din nou destinația, devenind Căminul „Ion Niculi” al studenților politehniști ieșeni. În 1965 clădirea devine Palatul Pionierilor, dechiderea oficială a noii instituții fiind la 16 ianuarie 1966. O ultimă schimbare de nume survine după decembrie 1989 când devine Palatul Copiilor.

Palatul Braunstein

Fig.17. Palatul Braunstein Iasi ( www.turism-iasi.ro )

Palatul Braunstein este un monument de arhitectură construit la începutul secolului al XX-lea (1913), în Iași. Clădirea adăpostește "Galeriile Cupola", sala de expoziții a Uniunii Artiștilor Plastici.

Impresionant prin somptuozitate, palatul a fost construit pe locul unor mai vechi construcții aflate în proprietatea lui Adolf Braunstein, un antreprenor evreu care deținea mai multe magazine în împrejurimi la acea vreme. Cupola palatului a fost inaugurată în 1915. De-a lungul timpului, clădirea a avut diverse funcții, printre care hotel, bancă, sediu de partid.

În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, funcționând aici, pentru o perioadă, Magazinul Victoria, apartamentele de la etaj având destinație de locuințe sociale. După căderea comunismului în 1989, unele părți din clădire au fost retrocedate, ulterior fiind răscumpărate, clădirea ajungând astfel în proprietatea primăriei.

În prezent, clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, având gradul de risc seismic 0, căutându-se soluții pentru a fi consolidată și restaurată.

Palatul “de pe ziduri’’ Iasi

Fig.18. Palatul “de pe ziduri’’ Iasi ( www.turism-iasi.ro )

Palatul a fost construit în anul 1812, după cum atestă devizul de lucrări și alte acte aflate la Arhivele Statului Iași. Construcția s-a efectuat după planurile arhitectului Martin Kubelka, care a realizat și planurile turnului-clopotniță. Plecând de la faptul că turnul-clopotniță a fost refăcut în perioada 1819-1833, unii autori au afirmat că acest palat ar fi fost construit între anii 1818-1819.

Acest edificiu este o construcție cu o arhitectură neoclasică cu parter și etaj, având intrarea principală în curtea mănăstirii. Palatul a fost o construcție gândită ca un palat din timpul renașterii italiene, având în mijloc o scară interioară. Inițial fațada opusă intrării în palat dădea spre grădină și lacul amenajat în jurul mănăstirii, pe unde se intra cu barca printr-o intrare cum erau cele pentru calești, care astăzi a fost zidită. Astăzi această fațadă iese din planul zidului mănăstirii spre exterior.

După mutarea de aici a închisorii militare a Corpului IV Armată, această clădire a devenit casă parohială. La palatul de pe ziduri s-au efectuat lucrări de consolidare între anii 1966-1970, ultima restaurare datând din perioada 1982-1983.

Palatul Cantacuzino-Pașcanu din Pașcani

Fig.19. Palatul Cantacuzino-Pașcanu din Pașcani (www.inpascani.ro )

Construit între 1640 – 1650 de marele vistiernic Iordache Cantacuzino, cumnatul domnitorului Vasile Lupu. După câțiva ani în 1664 construiește biserica Sfinții Voievozi la care se ajungea printr-un frumos pasaj acoperit. Pe la 1812 palatul ajunge în posesia lui Iordache Rosetti Roznovanu, iar în secolul următor va trece în posesia familiei Ghe. I Brătianu de la care a fost expropiată.

În anii comunismului aici a funcționat Casa Pionerului care după 1990 s-a transformat în Clubul Copiilor. Clădirea și terenul este revendicat de surorile Maria și Ileana Brătianu care locuiesc în Franța.

Palatul face parte din patrimoniul național și aparține Ministerului Educației, care nu are fonduri pentru răscumpărare. La început palatul a fost construit și folosit ca loc de adăpost și adunare pentru vânătoare. Clădirea construită pe două nivele, la parter erau încăperi mici cu plafonul boltit și o încăpere mare, unde se dădeau recepții; plafonul acestei încăperi a fost realizat din lemn de nuc lustruit; ușile de la intrarea principală și de la parter au tocul din piatră de granit; scările interioare au fost din lemn de stejar. La etaj există o încăpere mare cu plafonul tot de nuc lustruit; planșeul holului de aici era susținut de stâlpi de stejar lustruit. Din construcția inițială nu a mai rămas decât foișorul, restul clădirii a fost refăcut pe vechea fundație. La intrarea în curtea feudală a fost construit un portal, care avea în ambele părți locuințe pentru robi, curtea fiind împrejmuită cu un zid de piatră. Este monument istoric înscris pe Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii

Conacul Carp din Țibănești

Fig.20. Conacul Carp din Țibănești ( www.ziaruldeiasi.ro )

Conacul din Țibănești este un conac construit la începutul secolului al XIX-lea de familia boierilor Carp în satul Țibănești din județul Iași.

În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești a adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă.

În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform procesului verbal întocmit cu acel prilej, aflându-se conacul cu 12 camere, o cramă, trei pivnițe, o lăptărie și locuința administratorului. La acel moment, imobilul era într-o stare nu prea bună, fiind necesare lucrări de reparații. Conacul a fost reparat, iar în următorii 50 de ani s-au făcut doar lucrări curente de întreținere.

În conac s-au instalat pe rând sediul C.A.P.-ului Țibănești, sediul asociației agricole locale și, în final, Clubul Copiilor.

În iunie 2009, Ordinul Arhitecților din România, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp" din Țibănești, Consiliul Local și Primăria Țibănești, a organizat la conacul din localitate un "Atelier de forjat fier", unde să se învețe tehnicile tradiționale și moderne a fierului forjat ornamental pentru restaurarea monumentelor istorice.

În prezent, Conacul Carp din Țibănești se află în proces de restaurare.

Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni

Fig.21. Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni ( www.bzi.ro )

Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni este un conac construit în anul 1730 de hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu în satul Deleni (județul Iași). El este înconjurat de un zid de incintă din piatră.

Între anii 1888-1889, Grigore Ghica-Deleni a făcut unele reparații, clădirea fiind reamenajată la începutul secolului al XX-lea de către arhitectul Nicolae Ghika-Budești, cu meșteri italieni. Castelul din Deleni are două etaje, cu corpul central decroșat având fațada principală cu pilaștrii adosați cu capiteluri ionice.

În timpul celui de-al doilea război mondial, timp de doi ani (1944-1946), în castelul din Deleni au fost încartiruite trupe sovietice. Soldații sovietici au devastat clădire, punând pe foc ușile, ferestrele și mobilierul vechi și distrugând obiecte valoroase. Clădirea a găzduit un timp Căminul cultural din Deleni (din 1949), devenind apoi sediu al unui Preventoriu TBC, destinație pe care o are și azi.

Direcția Monumentelor Istorice a efectuat în anul 1962 o serie de reparații capitale. Ansamblul Conacului Cantacuzino-Deleanu din Deleni a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015

Actori implicați în conservare, restaurare, promovare și exploatare turistică

Cei mai importanți actori din Regiunea de Nord-Est implicați în problematica castelelor, palateor și conacelor sunt:

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, instituția de profil supremă a cărei putere decizională se repercutează asupra tuturor instituțiilor din teritoriu;

Autoritatea Națională pentru Turism (A.N.T);

Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Iasi;

Consiliul Județean Iasi;

Muzeul Județean de Istorie și Artă;

Autoritățile locale (primării și consilii locale);

Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural;

Agenții turistice, etc.

Tabelul 1. Clasificarea palatelor, castelelor si conacelor din Regiunea de dezvoltare Nord-Est

Fig.22. Clasificarea palatelor, castelelor si conacelor dupa secolul de constructie

Fig.23. Clasificarea palatelor, castelelor si conacelor dupa stilul architectural

Fig.24. Clasificarea palatelor, castelelor si conacelor dupa familia care le-a construit

Fig.25. Clasificarea palatelor, castelelor si conacelor dupa utilizarea actuala

Fig.26. Clasificarea palatelor, castelelor si conacelor dupa stadiul actual

Fig.27. Clasificarea palatelor, castelelor si conacelor dupa posibilitatea de vizitare