3.1. Documentarea bibiliografică 3.2. Modelarea statistică 3.3. Modelarea cartografică 3.4 .Limitele cercetării 4. REZULTATE 4.1. Context geografic… [308469]

CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. CONTEXT ȘTIINȚIFIC

3. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Documentarea bibiliografică

3.2. Modelarea statistică

3.3. Modelarea cartografică

3.4 .Limitele cercetării

4. REZULTATE

4.1. Context geografic și economic

4.2. Context istoric

4.3. Dinamica profilului economic

4.3.1. Evoluția numărului total de firme

4.3.2. Evoluția cifrei de afaceri

4.3.3. Evoluția profitului

4.3.4. Evoluția numărului total de salariați

4.4. Rolul turismului în dezvoltarea capacității de polarizare

4.5. Capacitatea adaptivă a sistemelor teritoriale cu funcționalitate turistică și rolul funcționalității turistice în dezvoltarea capacității de adaptare la crizele structurale

4.6. Perspectivele dezvoltării turismului ca factor de multiplicare în economia locală.

5.CONCLUZII

6. BIBLIOGRAFIE

7. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], dar mai ales de punerea lor în practică. Este esențial sa fie identificate zonele strategice și sa fie valorificate.

[anonimizat] a anteprenorilor, a schimbării mentalității în plan managerial. Astfel, [anonimizat] a [anonimizat]-[anonimizat].

Scopul acestei lucrări este ca printr-o abordare statistică să arăte evoluția sectorului 4 din punct de vedere al dinamicii anteprenoriale. Fiind parte administrativă a [anonimizat] 4 [anonimizat] o piață a produselor.

[anonimizat], profit, și salariații din sector .Evoluția este ilustrată de grafice care pun în evidență dinamica anteprenorială.

[anonimizat] a capitalei.

Abordarea aceasta se vrea a [anonimizat], care urmărește întelegerea cât mai simplă dar corectă a tuturor informațiilor statistice studiate și prezentate în lucrare.

II. [anonimizat].

Folosind aceste concepte s-[anonimizat] a distribuției spațiale de către caracteristile geografice (Christensen și Mc.Cord, 2013). [anonimizat] (Hanser și Winther, 2015). Elizabeth Rapopport pune accentul pe o nouă abordare „inhabitating (populare)- o formă eficientă de învățare în contextul actual, care scoate în evidență rolul populării în durabilitatea urbană și anume: facilitarea fluctuației internaționale a modelului de planificare”. Tot ea arată în studiul ei cum Corpul de Infomații Internațional își încurajează clienții să includă în proiectele importante de dezvoltare urbană, propuneri de planificări durabile (Rapopport, 2015). Referitor la zonele urbane, studiile indică că sunt destinații căutate pentru muncă, peisaul urban fiind într-o continuă schimbare (Marvell și Simm, 2016). Într-un articol care analizează scrierile autorului Arnold Bennett am găsit o cercetare care arată cum schimbarea modelelor spațiale de transport, produc și schimbări ale morfologiei și peisajului urban (Hudson, 2016). Durabilitatea urbană include și orașele de tip „eco”, care sunt privite drept noul model de planificare, având ca scop final o politică consenuală între toate aspectele vieții sociale ale dezvoltării urbane; Practic, orașele de acest tip sunt și reflectă procesele politice (Mössner, 2016).

În sens larg orașul poate fi privit ca un obiect de planificare, fiind mai mult un proces dinamic și mai puțin o entitate statică.( Aliste și Musset, 2014).

Foarte importante în restructurările urbane sunt sediile centrale ale marilor firme, pentru că economia orașelor unde sunt localizate centrele de comandă depinde direct de acestea: „ deoarce sediile firmelor joacă un rol important în modelarea structurii urbane este esențială investigarea influenței pe care o are poziționarea sediilor în cadrul orașelor (…) influnța economică globală a acestora, atât în planul economic urban cât si în plan regional, poartă denumirea de Headquarters economy ” (Pan et al., 2015). Firmele din sectorul privat au specialiști în planificare, din domeniul arhitecturii, designului urban dar și ingineri care care dezvoltă un plan principal, de bază, menit să ghideaze proiectele urbane durabile (Rapoport, 2015). Economiile urbane dar și cele regionale pot fi privite ca sisteme de creștere, rezultatul combinării interacțiunilor dintre capital și firme. În cazul acestor sisteme, creșterea nu e doar rezultatul dotărilor de capital existente, ele fiind și rezultatul intermediierii unui set de factori instituționali (Huggings, 2016).

În literatura de specialitate apar concepte mai noi cum ar fi conceptul de tranziții durabile, care poate fi explicat ca un context de dezvoltare, ca urmare a interacțiunii globale, naționale și urbane (Mans, 2014), dar un concept mai des întâlnit este acela de gentrificare- fenomen occidental de modernizare a zonelor urbane unde, locuitorii originali sunt obligați din cauza forțelor economice, să se mute, iar în locul lor vin oameni cu o situație financiară superioară. Este posibil ca gentrificarea să fie rezultatul reamenajării construcțiilor rezidențiale. (Zhang et al., 2014). Acest concept este de fapt, un proces endogen, parte integrantă a proceselor de dezvoltare urbană. Adică, pe de o parte, o fuziune a propietarilor, administrațiilor și firmelor centrale și pe de altă parte, deplasarea chiriașilor si a propietarilor mai săraci, asigură succesul unui astfel de process de ubanizare ( Kim și Shin, 2012).

Când vorbim despre urbanizare, trebuie să ținem cont, în afara orașului în sine, și de regiunule aflate în vecinătatea acestuia deoarce chiar dacă un grup de centre urbane are ca rezultat, la nivel global, o cantitate inegală a producției economice, se acordă o atenție deosebită felulului în care influențează procesele urban-economice asupra spațiilor situate între zonele metropolitan (Harrison și Heley, 2015). În ceea ce privește prețurile terenurilor din zonele urbane, ele sunt date de câțiva factori determinanți și se bazează în general pe tranzacțiile imobiliare. Totuși, daca luăm în considerare ceilalți factori care modelează valoarea terenurilor (topografia sau locurile de muncă accesibile), descoperim că sunt necesare mai multe eforturi independente ale orașelor pentru a obține autorizații de construcții (Kok et al., 2014). Prin ghidarea planificării și dezvoltării urbane, și cu ajutorul strategiilor de dezvoltare regională se aduce un aport indirect așezărilor rurale, adică modificării spațiale și a distrubuției acestora. Majoritatea așezărilor rurale se găsesc pe lângă zonele unde sunt terenuri de construcții urbane, deci efectul extinderii orașelor se resimte la aceste așezari, care pot deveni regiuni în curs de urbanizare rapidă (Li, et al., 2016). Totuși, în ceea ce privește extinderea orașelor, aceasta poate fi atenuată politic în statele unde planificările de cazare au un rol important, și noile unități de cazare au un procent mai mare în zonele dezvoltate anterior , pe când terenurile de la periferie sunt mai puțin utilizate. Modele de dezvoltare au astfel, modificări care scot în evidență atât intercțiunile pieței , cât și structurile geografice (Paulsen, 2014).

Investițiile de capital privat și propietățile de afaceri, sunt esențiale în dezvoltarea orașelor. Trebuie analizate cu atenție atât strategiile și practicile investitorilor cât si relațiile acestora cu toți cei implicați în producerea bunurilor provenite din afaceri. În ultimii ani, globalizarea acestor activități a generat modificări în geografia investiției imobiliare (Halbert et al., 2014).

Asociațiile anteprenoriale sunt menite să stimuleze investițiile de capital. Centrele de planificare din orașe folosesc aceste asociații cu scopul de a atrage finanțe pentru anumite inițiative munincipale dar și pentru creșterea bugetelor publice. Deși reușesc să atragă investiții, de multe ori apar și probleme mai complicate, astfel că, practica de planificare anteprenorială ajută la buna funcționare a relației dintre planificarea flexibilă și economia urbană dar cea mai mare parte din produsele sale sunt direcționate către atragerea de proiecte similare, așa luând naștere un cerc vicios, iar planificatorii nu mai au capacitatea de a distrubui bunurile publice unde sunt necesare (Margalit și Alfasi, 2016).

Funcțiile urbane sunt legate atât de dezvoltarea orașelor, cât și de activitățile oamenilor, mai ales de cele spațio-temporale, nevoile de transport dar și de tendințele de afaceri. S-au folosit diverse surse de date, în analiza acestor funcții cum ar fi imaginile de la distanță și hărțile cognitive (Zhou și Lang, 2016).

III.METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 Documentarea bibliografică

Există numeroase studii de strategie urbană și antreprenorială. Cu o dezvoltare din ce mai accentuată și o globalizare în plină desfășurare, aceste studii au luat o mare amploare în ultimii ani. Baza de date Thomson Reuters (platforma Web of Science) a fost principalul motor de informații pentru contextul științific. Rezultatele le-am accesat pe baza termenilor specifici și anume: geografie urbană, dezvoltare urbană, dezvoltare durabilă, economie urbană, dezvoltare regională, planificare economică, turism urban, urbanizare. Informațiile oferite de Primăria Sectorului 4 au fost și ele foarte utile, mai ales documentul ce conține strategia de dezvoltare a sectorului.

Pentru relief, climă, și istoric, am folosit ca surse de informare lucrări științifice pe baza titlurilor care oferă cunoștințe despre evoluția Bucureștiului cum ar fi de exemplu, lucrările lui Vintilă M.Mihăilescu și ale Elenei Dumitrescu.

3.2. Modelarea statistică

Modelarea statistică a constat în realizarea unor matrice de tendințe pe baza datelor puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică. Matricele au fost realizate sub forma unui tabel ce conține secțiunea domeniilor de activitate conform datelor CAEN din perioada 2000-2012 privind următorii indicatori economici: număr de firme, cifră de afaceri, profit și numărul de salariați.

Domeniile de activitate sunt structurate alfabetic astfel: A.Agricultură, Sivicultură și Pescuit; B.Industria extractivă; C.Industria prelucrătoare; D.Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze de apă caldă și aer condiționat; E.Distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare; F.Construcții; G.Comerț cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor; H.Transport și depozitare; I.Hoteluri si restaurant; J.Informații și comunicații; K.Intermedieri financiare și asigurări; L.Tranzacții imobiliare; M.Activități profesionale științifice și tehnice; N.Activități de servicii administrative și activități de servicii suport; O.Administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public; P.Învățământ; Q.Sănătate și asistență social; R.Activități de spectacol culturale și recreative; T.Activități ale gospodăriilor private în calitate de angajator de personal casnic; activități ale….; U.Activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale.

Pentru fiecare indicator am divizat datele în cele trei sectoare de activitate: primar, secundar și terțiar. Pe baza rezultatelor din matricea de tendințe am apelat la metoda grafică, și am realizat grafice care să ilustreze evoluția fiecărui indicator în parte de-a lungul perioadei menționate. Pentru a arăta evoluția indicatorilor în domeniul turismului am ales graficele de corelație care evidențiază turismul în raport cu numărul total al indicatorilor, și cu numărul din servicii al acestora. Pentru selectarea datelor din turism am utilizat același model de matrice, respectiv am adunat datele din domeniile care activează în turism pentru a afla totalul.

Tabel 1-Model matrice de tendință

3.4 Limitele cercetării

Dacă articolele sunt numeroase, totuși lipsa cărților de specialitate, a studiilor mai ample în acest domeniu de strategie urbană creează dificultate în legarea anumitor informații. În România, dezvoltarea anteprenorială, este și ea în stadiu de evoluție, deși, bineînțeles într-un ritm destul de lent, cauzat de lipsa fondurilor și chiar a gândirii manageriale încă nu foarte bine definită la noi. Lucrarea de față este o cercetare detaliată ce necesită o bază de date mare, care să cuprindă toată evoluția antreprenorială a sectorului 4.

În ceea ce privește practica pentru licență, am întâmpinat probleme în obținerea și colectarea datelor de la Primăria Sectorului 4, care era în plină schimbare internă. Strategia de dezvoltare nu era pusă la dispoziție, iar personalul era dezorientat, nu știa cine ar putea sa îmi ofere aceste informații. Într-un final, în urma unei cereri depuse, după un anumit timp am primit și un răspuns cu date privind strategia de dezvoltare a sectorului.

Așadar, sursele de informare nu sunt foarte multe, deci, cercetarea este rezultatul unor concluzii luate în urma analizării efective a datelor statistice.

IV. REZULTATE

4.1 Context geografic și economic

Orașul București cu rang de munincipiu, este capitala României dar și cel mai important centru economic, politic, financiar-bancar, cultural, commercial, stiințific, turistic și informațional al țării.

Coordonatele geografice ale munincipiului sunt paralela de 44o25’ latitudine nordică, care se intresectează cu meridianul de 26o10’ longitudine estică și se întinde pe o suprafață de 228 km2 . Geografic, se află în Câmpia Vlăsiei, în partea centrală a Câmpiei Române.

Altitudinea zonei orașului este cuprinsă la nord între 90 de metri, și 70 de metri la sud. Relieful este ușor înclinat nord-vest spre sud-est, condiționată de vaile principale ale râurilor Dâmbovița și Colentina.

Sectorul 4 se află la 268 5’45’’ longitudine estică dar și la 448 24’49’’ latitudine nordică. Are o suprafață de 32 km2, și este situat în partea de sud a Bucureștiului.

Sectorul începe din Piața Națiunilor Unite și are patru limite: de nord, de sud, sud-vest, de est și de vest. Astfel, limita de nord cuprinde până la 1800 metri, râul Dâmbovița, la est de podul Dâmbovița, care se află pe Șoseaua Vitan-Bârzești. Limita de sud, are în componență linia de centură, spre vest, pană la aproximativ 2400 metri de Șoseaua Berceni, limita de sud-vest cuprinde linia de centură până la Șoseaua Giurgiului, pe Drumul Bercenarului (cu direcție nord-vest). Limita de est este linia convențională (direcție sud-vest), care continuă pe strada Pechiu Ion, apoi Șoseaua Berceni și continuă până la linia de centură (inclusiv cimitirul Berceni). În ceea ce privește limita de vest, aceasta este cea mai complexă, având următorul traseu: Șoseaua Giurgiului-Calea Șerban Vodă-Strada Mitropolitul Iosif-Strada Cuțitul de Argint-Strada Sergent major Anucuța Ilie-Strada Mitropolitul Filaret-Strada Gazelei-Piața Rahovei-Strada Antim-Strada Sfinții Apostoli- inclusiv Piața Națiunilor Unite.

Așadar, în componența sectorului se află două cartiere: Berceni și Progresul, dar și o parte a cartierului Vitan. Principalele artere sunt: Bulevardul Constantin Brâncoveanu, Bulevardul Tineretului, Bulevardul Metalurgiei, Șoseaua Berceni, Șoseaua Giurgiului, Șoseaua Olteniței și Calea Văcărești.

Relief

Câmpia Română Centrală (Bucureșteană) prin structură și fragmentare, este cea mai complexă din Câmpia Română, în comparație cu sectorul estic ce cuprinde Bărăganul și cel vestic, de peste Argeș. Sectorul central începe de la poala dealurilor subcarpatice (alt. între 200 și 500 metri) pe un front cu o lungime de 120 km și se termina în grui, sub 50 metri, la vărsarea Dâmboviței în Argeș.

Limitele Câmpiei Bucureștiului:

Nord-Est și Est: până la Valea Pasărea

Sud-Est și Sud: Câmpul Călnăului, Lunca Argeș-Sabar

Sud-Vest: Lunca Argeș-Sabar

Nord-Vest: Câmpia Titu

Mod de formare: În urma mișcărilor de înălțare a munților Carpați și a Subcarpaților, s-a format prin acumulări mari de aluviuni care au fost acoperite cu depozite de loess, fiind rezultatul retragerii lacului cuaternar. A devenit o depresiune exondată la începutul Holocenului, câmpia fiind mai apoi fragmentată de cursul râurilor ce o străbăteau.

Altitudinile din Câmpia Bucureștiului sunt mai mari în partea de nord-vest (100-115 metri), și mai mici în partea de sud-est (50-60 metri), în lunca Dâmboviței.

În sectorul 4, foarte important de menționat în ceea ce privește relieful, este Valea Dâmboviței cu cele două maluri: cel drept, care este mai înalt (10-15 metri) dar și mai abrupt. Cel de al doilea mal, cel stâng, este mai coborât, ajungând în amonte până la 4-5 metri. Valea este săpată în loess și are patru terase pe malul stâng. După amenajarea cursului, se găsesc piscuri (de exemplu piscul Uranus-Mihai Vodă) dar și popine cum ar fi Dealul Mitropoliei, Movila Mare sau Colina Radu Vodă.

La nord, între Valea Dâmboviței și râul Sabar în sud, se desfășoară Câmpul Cotroceni-Berceni care scade în altudine de la 90 metri (în vest) la 60 metri (în sud), are o densitate de 0,5-1 km/km2 și trepte hipsometrice.

Rețeaua hidrografică cuprinde Răul Dâmbovița, Râul Colentina, Râul pasărea dar și lacurile antropice: Lacul Tineretului, Lacul Văcărești și lacul din Parcul Carol.

Râul Dâmbovița izvorăște din Munții Făgăraș, fiind un afluent al răului Argeș. Zonele pe care le străbate în sectorul 4 sunt: Piața Unirii, zona Timpuri Noi și mai apoi Văcărești.

Foto nr.1– Râul Dâmbovița. Sursa: romania-insider.com

Lacul Tineretului poartă numele parcului în care se află, și este un lac alimentat din pânza freatică în mod natural, având o suprafață de 13 ha.

Fig.1- Harta Lacului Tineretului. Sursa: Google Maps.

Lacul Natural Văcărești a devenit un ecosistem acvatic, cu o faună și o vegetație bogată,

ce reprezintă un potențial turistic natural important.

Foto nr.2- Parcul Natural Văcărești. Sursa: Parcnaturalvăcărești.ro

Clima

Fiind localizat în București, sectorul 4 are, ca și capitala, un climat temperat-continental caracterizat de patru anotimpuri diferite. Domină mase de aer polar maritimă dar și continentală urmate de influențe tropical-maritime și cele tropical-continentale. Climatul variză de la vest, unde sunt influențe oceanice și submeditereneene, la est, unde se intâlnesc influențe aride, fiind așadar, un climat de tranziție.

Morfologia urbană a orașului, dar și Pădurile Cernica și Brănești, precum și celelalte condiții locale determină modificări în procesul de desfășurare a fenomenelor atmosferice. Astfel apar diferențieri între zona urbană și cea a regiunilor înconjurătoare.

Extinderea și urbanizarea orașului a adus modificări în evoluția anumitor parametri meteorologici. Analizele ce se efectuează multianul asupra temperaturii aerului, a precipitațiilor, a nebulozității dar si a alor fenomene arată în mod evident, cum factorul urban influențează procesele climatice locale.

Fiind situat în partea de sud a Bucureștiului, în sectorul 4, valorile medii anule în ceea ce privește temperatura aerului sunt mai mari cu 0,50C decât cele din periferiile situate în nordul capitalei.

Tabel nr.2- Limitele temperaturii medii anule ale aerului înegistrate în București și împrejurimi

Tabel nr.3- Mediile lunare ale presiunii atmosferice dar și diferențele acestora (1931-1960), la Filaret și Băneasa

Tabel nr.4- Diferențele cantităților medii lunare și anuale ale precitațiilor (mm), pe timp de vară în București (1896-1960 .

4.2 Context istoric

Vintilă M.Mihăilescu a studiat evoluția orașului București arătând care ar fi fost limitele orașului la întemeiere: „ Avem motive, de ordin geografic și istoric, sa spunem că întemeietorul satului a intuit bine când și-a ales ostrovul situat între brațele gârlei Bucureștioara ce pornea din Lacul Icoanei și ajungea în spatele a ceea ce astazi este Spitalul Colțea, unde se afla un lac. Aici, se bifurca astfel: unul dintre brațe urma traseul Str. General Florescu, Calomirescu, apoi I.Barasch și Labirint, și apoi ieșea peste colina Radu Vodă, la Dâmbovița. Cel de al doilea braț, trecea pe lângă Calea Moșilor, urmând să treacă printr-o uliță pitorească, ce se numea cândva Bazaca, iar la Dâmbovița se deschidea în apropiere de fostele hale centrale (…). Așadar, numele de Bucureștioara, este luat de la satul cu numele București. Deci, dacă și așezarea și cetatea ce erau situate în cursul inferior al Bucureștioarei, purtau denumirea de București, ne dăm seama că și vechiul București se afla tot aici, pe la Sf.Gheorghe Vechi, aceeași locație unde a avut loc primul târg al Bucureștilor”.

Istoria sectorului 4, se confundă evident, cu istoria Bucureștiului. Administritativ, prima dată este menționat indirect în ,,Catagrafia orașului” (1798), unde scrie că orașul era compus din cinci plăsi și anume: Plasa Gorganului, Târgului, Târgului de Afară, Broștenilor și Plasa Podului Mogoșoaiei. Dintre toate acestea sectorului 4 îi corespundea Plasa Broștenilor. Cartierele în limbajul de atunci purteau denumirea de mahalale și erau în numar de 18 în această plasă.

Lista denumirilor mahalalelor conform Catagrafiei politei bucureștenilor din 1798:

Mahalaua Apostol: cuprindea zona Lânăriei și a Văcăreștilor.

Mahalaua Arhimandritul: Pe strada Sfinții Apostoli (fiind chiar la limită de sectoare, astăzi face parte din sectorul 5)

Mahalaua Bărbătescul: denumită după Biserica Bărbătescu Vechi dar și a zonei care aparținea boierimii din Bărbătești.

Mahalaua Broștenilor: este un fost sat de pe lângă București.

Mahalua Dobroteasa: se afla în jurul bisericii cu același nume, în prezent se află în sectorul 3.

Mahalaua Foișorul: apartenență geografică în sectorul 4, era situată în zona Radu Vodă.

Mahalaua Golescul sau Mahalaua Domniței Bălașa: Biserica există și astăzi pe strada Sfinții Apostoli nr.65, fapt ce confirma apartenența acesteia la sectorul 4.

Mahalaua Popescul: poartă numele unei vechi boieri din Popești.

Mahalaua Sârbi: drumul spre fostul sat ar fi Calea Văcărești de astăzi.

Mahalaua Staicul: subidiviziune a Mahalalei R.Vodă.

Mahalua Vlădica: denumită dupa Mitropolitul țării căruia i se spunea vlădica.

În anul 1929, prin noua lege de organizare a administrației locale, Bucureștiul se împărțea astfel: Sectorul Galben, Sectorul Negru, Sectorul Albastru și Sectorul Verde. Sectorul 4 se afla integral în sectorul Albastru.

În 1950, sectorul 4 purta denumirea de Raionul Nicolae Bălcescu deoarce capitala era compusă din 8 raioane la vremea aceea, până în anul 1968 când au devenit sectoare.

Zone istorice în sectorul 4: Câmpia Filaretului este cunoscută pentru reverberațiile unioniste. Pe data de 11 iunie 1848 au mărșăluit pe strada Filaret pentru a-l obliga pe domnitorul Gh.Bibescu să semneze noua Constituție, întocmită pe baza Proclamației de la Islaz și să recuoască noul guvern condus de N.Bălceascu. Apoi, cateva zile mai târziu, pe data de 14 iunie, se formează noul Guvern Provizoriu al Țării, aclamat tot pe Câmpia Filaretului, această luptă a bucureștenilor pentru a scăpa de controlul rușilor și al turcilor, au creat premisele pentru Unirea din anul 1859, din data de 24 ianuarie.

Dealul Filaret este cunoscut prin câteva exclusivități ale vremii: Gara Filaret ( prima gară CFR din București-1869), București-Giurgiu: prima linie din România de cale ferată, Autogara Filaret (1960). Foarte important de menționat este iluminatul străzilor cu gaz în anul 1871 prin Uzina de Gaz Filaret.

Prima expoziție urbanistică a avut loc în anul 1935, în Parcul Libertății.

Din puncte de vedere turistic, cel mai important este de menționat că în sectorul 4 a existat o stațiune de schi. La începutul secolului XX, exista o groapă de gunoi ce purta denumirea de Valea Plângerii. Mai apoi, în anul 1974 pe acel loc s-a deschis Parcul Tineretului. Aceasta groapă era de fapt o mlaștină plină cu mizerii, un adevărat loc infect.

Această Vale a Plângerii în anul 1933, prin autoritățile care au fost foarte extreme de inspirate, a devenit o adevărată stațiune schi. Groapa de gunoi a fost netezită și a fost amenajată în mod profesionist, cu trei pârtii speciale pentru nivelul fiecărui ,,turist”. Astfel exista o pârtie pentru copii cu săniuțe, una pentru nivelul de începător și cea de a treia, care era destinată pentru perfecționare. Autoritățile s-au ocupat foarte serios și de iluminatul pârtiilor cu ajutorul refelectoarelor, iar cu ajutorul zapezii, aceasta zonă a Bucureștiului a fost transformată într-un adevărat obiectiv turistic, extrem de tentant atât financiar, cât și pentru timpul de deplasare.

Foto nr.3- Groapa de gunoi Valea Plângerii; Sursa: Revista „Realitatea româneascã (1930)

Despre atmosfera din acest loc inedit, găsim o relatare a unui reporter în Publicația Ilustrația Română: ,,În fiecare zi, vin aici doritori să practice sporturi de iarnă, și care nu pot din diverse motive să meargă la munte. Nu pare să conteze că peste această vale ce cândva se adunau gunoaie, acum acoperită de zăpada imaculată se află toată aglomerația orașului, clădiri, turlele bisericilor, și restul orașului! Schiurile alunecă fără probleme pe pistele bine bătătorite, iar în acel moment dispare totul…si casele și valea plângerii.” (19 ianuarie 1938).

Foto nr.4- Stațiunea de ski din Cartierul Berceni; Sursa: Revista „Realitatea româneascã”- (nr. 167, 1930)

Foto nr.5- Pârtia de schi de la Cocioc; Sursa: Publicația „Ilustratiunea românã” (nr 5-1933)

Foto nr.6- Pârtia de schi de la Cocioc; Sursa: Publicația ,,Ilustrațiunea română” (19 ianuarie, 1938)

Modificări în sector au mai avut loc, iar un exemplu în acest sens este că în trecut, tot în cartierul Berceni, un punct de atracție turistică îl reprezenta Mănăstirea Văcărești. Construită între anii 1716-1724 la inițiativa lui Nicoale Mavrocordat, în stil brâncovenesc cu picturi de o valoare artistică deosebită. Aici, au funcționat cândva o tipografie, o bibliotecă, dar și o școală de limbă greacă. În anul 1986, Nicoale Ceaușescu a decis dărâmarea complexului monahal, iar în prezent, aici s-a construit complexul comercial Sun Plaza, în apropiere de Piața Sudului.

Foto nr.7- Mănăstirea Văcărești. Sursa: www.creștinortodox.ro

Fig.nr.2-Harta cu localizarea aproximativă din trecut a Mănăstiri Văcărești; Sursa: Google Maps

Foto nr.8-Complex comercial Sun Plaza. Sursa: Arhivă personală

Context istoric economic:

Dupa Revoluție, prin privatizare au apărut societățile pe acțiuni și s-au format adevarate zone industriale: IMBG cu 11 firme ( printre care Ademb SA, Metallum SA, General Turbo SA), Splaiul Unirii cu un număr de patru firme ( Splai SA , Industria Bumbacului SA, Dâmbovița SA, Pionerul SA), zona George Coșbuc-Parcul Libertății cu zece firme ( Concordia construcții SA, Ascensorul SA, ș.a), zona Progresul cu trei firme ( Celpi SA, Transporturi auto Progresul și Energo utilaj SA), și zona Mărășești cu șapte firme ( cele mai importante fiind: Adesgo SA, Electroconstrucția și Concordia SA).

Totuși, activitatea industrială în sectorul 4 a apărut începând cu anul 1877, când pe Dealul Filaretului au fost înființate o întreprindere metalurgică, apoi fabrica ,,Leon și Mandrea” (pielărie), Tăbăcăria lui G.Alexandrescu și Tăbăcăria Costamagno în 1881. De menționat în anul 1875, Cărămădăria Serdarului Filipescu (cu mașini) și Fabrica Ciurel (bazalt artificial). Fabrica de chibrituri Filaret în anul 1879, apoi în 1961 a fost înființată Uzina ,,Danubiana” (de anvelope), urmate apoi de alte întreprinderi cum ar fi IMBG-ul meționat mai sus.

4.3. Dinamica profilului economic

Bucureștiul este centrul economic cel mai important al țării. Este compus din șase sectoare administrative și în fiecare dintre ele se găsesc întreprinderi operațioanale cu performanțe economice.

În ceea ce privește infrastructura, cele mai multe investiții au fost destinate zonei centrale a sectorului, deoarece sectorul 4 nu a avut o finanțare suficientă care să susțină reabilititarea tuturor străzilor sau să asigure utilitățile. Totuși, în ultimii zece ani în zona de sud a sectorului s-au făcut investiții imobiliare masive.

Ritmul de dezvoltare al zonei a scăzut economic, ca o consecință a criezi economice ce a afectat investițiile imobiliare. Astfel, regenerarea urbană are de suferit și apar diverse probleme în sector cum ar fi: dificultatea dezvoltării infrastructurilor de transport și socială din cauza terenurilor private (ele fiind majoritare în această zonă), lipsa căilor de acces, transportul de mărfuri este dificil, precum și dezvoltarea afacerilor, din cauză că trebuie să se folosească rute ocolitoare pentru a avea acces la linia de centură.

În subcapitolele următoare vor fi prezentate statistic evoluția următorilor indicatori economici: firme, cifră de afaceri, profitului, pierderi și numărul de salariați, în perioada 2000-2012, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INSSE). De asemenea, pentru fiacare indicator în parte, am analizat principalele sectoare de activititate și anume: primar, secundar și terțiar.

4.3.1. Evoluția numărului total de firme

Tab.nr.4-Matrice de tendință firme

În sectorul 4, sunt în prezent 18.382 de firme conform Registrului Comerțului București.

Așa cum se poate observa în graficul de mai jos, din anul 2000 (când se înregistra un număr total de 4874 de firme) numărul acestora a avut o creștere continuă până în anul 2008, când numărul lor a ajuns la 18872. În sectoul 4, unitățile mai mici de producție sunt favorizate mai mult decât agenții economici mai mari. Astfel, cele mai dezvoltate sunt IMM-urile, adica întreprinderile mici și mijlocii, mai ales cele de prestări servicii.

Fig.nr.3- Evoluția numărului total de firme în perioada 2000-2012 din sectorul 4 al Munincipiului București

Creșterea numărului de firme, se datorează în principal investițiilor de capital strain. Per ansamblu, 54% din investițiile străine sunt concentrate în capitală. În ceea ce privește infrastructura, cele mai multe investiții au fost destinate zonei centrale a sectorului, deoarece sectorul 4 nu a avut o finanțare suficientă care să susțină reabilititarea tuturor străzilor sau să asigure utilitățile. Totuși, în ultimii zece ani în zona de sud a sectorului s-au făcut investiții imobiliare masive.

Ritmul de dezvoltare al zonei a scăzut economic începând cu anul 2008, ca o consecință a criezi economice ce a afectat investițiile imobiliare și nu numai. Astfel, regenerarea urbană are de suferit și apar diverse probleme în sector cum ar fi: dificultatea dezvoltării infrastructurilor de transport și socială din cauza terenurilor private (ele fiind majoritare în această zonă), lipsa căilor de acces, transportul de mărfuri este dificil, precum și dezvoltarea afacerilor, din cauză că trebuie să se folosească rute ocolitoare pentru a avea acces la linia de centură.

Daca ne referim la sectoarele de activitate, cel primar, care cuprinde agricultura, sivicultura, piscicultura, și industria extractivă are o dezvoltare mult mai slabă și joacă un rol mai puțin determinant în economie, în comparație cu sectorul secundar, sau cel terțiar. Așa cum ne indică graficul de mai jos, involuția firmelor din domeniul agriculturii este cauzată de ultilizarea terenurilor agricole din zona limitrofă a sectorului 4 ca terenuri pentru construirea complexelor rezidențiale sau alte facilități comerciale și industriale.

Fig.nr.4- Evoluția numărului total de firme din sectorul primar în perioada 2000-2012, din sectorul 4 al Munincipiului București

Cu toate acestea, și numărul firmelor din sectorul primar a crescut începând cu anul 2000 de la 33 de firme, până la 150 de firme în anul 2012 datorită potențialului agricol valorficat. Evident, criza economică a cauzat o scădere ușoară a numărului acestora în anii 2009, 2010 și 2011, dar firmele de activități agricole au revenit în forță odată cu anul 2012.

Sectorul secundar este mult mai dezvoltat. Tendințele pozitive de creștere sunt evidente până în anul 2008, cand au înregistrat un număr maxim de 3603 de firme. Atât industria prelucătoare cât si industria construcțiilor au suferit și ele în urma crizei economice, astfel că dupa anul 2008 tendința este una descendentă așa cum se poate observa în grafic.

Activitățile industriale au o diversitate mare în sectorul 4 de la lacuri, vopsele, mașini unelte…până la preparate din carne, încălțăminte și mobilier, ș.a. În ceea ce privește industria prelucrătoare următoarele activități au un număr mai însemnat de firme: fabricarea painii; fabricarea prajiturilor și a produselor proaspete de patiserie (80 de firme în anul 2012), fabricarea altor articole de îmbracaminte, de încălțăminte, precum și fabricarea de construcții metalice și parti componente ale structurilor metalice (62 de firme în anul 2012) sau activitățile de tipărire. Industria constucțiilor între ani 2005 și 2008 a avut o creștere spectaculoasă, cel mai mare număr de firme îl înregistrează lucrarile de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale cu 564 de firme în anul 2012 și dezvoltarea (promovarea) imobiliară cu 262 de firme în anul 2012.

Fig.nr.5-Evoluția numărului total de firme din sectorul secundar în perioada 2000-2012, din sectorul 4 al Munincipiului București

Sectorul terțiar, al serviciilor este cel mai dezvoltat în sectorul 4 cu un număr total de 15128 (în 2008), fiind vizibil pe toate planurile (intermedieri financiare, transport, servicii culturale, comerț, turism, etc.). Se remarcă cu un număr impresionant de firme (586 în anul 2012) comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovechiculelor și motociletelor. Evident și aici criza economică și-a făcut simțite efectele, deocarece în anul 2008 numărul acestora a ajuns la 6312, după care a mai scăzut treptat. Activitățile profesionale, științifice și tehnice au crescut și ele semnificativ, de la 432 de firme (în anul 2000) la 2913 (în 2012). Informațiile și comunicațiile dețin și ele un număr de firme bogat care a continuat să crească chiar și după criza economică, de la 1170 în 2008, la 1180 în anul 2012. La un număr de firme de ordinul sutelor se încadrează și activitățile de transport, hoteluri, sau cele de sănătate și asistență socială. La polul opus, se află activitățile de administrație publică și apărare; asigurări sociale din domeniul public (cu un număr maxim de 5 firme în anul 2012) dar și organismele extrateritoriale. Deci, putem spune cu siguranță că sectorul serviciilor are un rol major în economia sectorului 4, dar și a munincipiului București în totalitate.

Fig.nr.6-Evoluția numărului total de firme din sectorul terțiar în perioada 2000-2012, din sectorul 4 al Munincipiului București

4.3.2. Evoluția cifrei de afaceri

Statistic, 21% din companiile active din țară sunt localizate tot în capitală, care la rândul ei, are un aport la produsul intern brut de 14%. În activitățile economice din capitală, 30% din cifra de investiții se află în sectoarele 4,5 și 6.

In sectorul 4, ca de atlfel în tot Bucureștiul, cifra de afaceri este semnificativă în primul rând pentru domeniul serviciilor (sectorul terțiar),domeniul industriei și al construcțiilor (sectorul secundar) si mai puțin de domeniul agriculturii (sectorul primar).

Cifra de afaceri a avut o tendință ascendentă în perioada 2000-2008, când s-au facut investiții masive, ajungând la 27.580.408.687 RON (în 2008). Criza economică a cauzat cifrei de afaceri, astfel că, în următorii ani tendința a fost una de scădere, cu o ușoară revenire în anul 2011 după cum ne indică și graficul, ca mai apoi să scadă din nou în anul 2012, la 23.871.015.259 RON.

Tabel nr.5-Matrice de tendință cifră de afaceri

. Efectele crizei s-au resimțit mai ales în sectorul secundar și cel al serviciilor. De exmplu, domeniul tranzacțiilor imobiliare (administrarea imobilelor pe bază de comision sau contract), dar și domeniile de fabricație (a încălțămintei, a mobilei, fabricarea articolelor din blana, etc.) sau comerțul (comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare, intermedieri în comerțul cu materii prime agricole, intermedieri în comerțul cu mobilă, articole de menaj și de fierărie, comerț cu ridicata al florilor și al plantelor, comerț cu ridicata al mașinilor pentru industria miniera și construcții).

Fig.nr.7- Evoluția cifrei de afaceri totale din perioada 2000-2012

Sectorul primar, care cuprinde agricultura, sivicultura, piscicultura, și industria extractivă are o dezvoltare mult mai slabă și joacă un rol mai puțin determinant în economie, în comparație cu sectorul secundar, sau cel terțiar. În ceea ce privește acest sector este evident după cum vedem în grafic că traictoria acestuia este destul de oscilantă.

În 2003 apare o scădere mai vizibilă a cifrei de afaceri, însă, odată cu anul 2005, traictoria cifrei de afaceri este într-o evidentă creștere până în anul 2008, cand a ajuns la 48.396.772,4 RON. Din cauza crizei economice dar și a tehologiei ce nu se ridică la standardul performanței moderne, eficiența sectorului primar are de suferit. De asemenea, structurile organizatorice neperformante își pun și ele amprenta în mod negativ asupra acestui sector. Astfel, începând cu anul 2009 cifra de afaceri se află într-o continuă scădere, până la 14.136.596,4 RON (în anul 2012).

Domeniile de activitate care au adus la tendința de creștere sunt cele din agricultură mai ales cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producatoare de semințe, dar și a activităților în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor), exploatarea forestieră.

În schimb, domeniile care au dus la scăderi ale cifrei de afaceri sunt cele din sivicultură dar și cele din industria extractivă cum ar fi extracția cărbunelui inferior, extracția pietrei ornamentale și a pietrei pentru construcții, extracția pietrei calcaroase, extracția pietrișului și nisipului; extracția argilei și caolinului.

Fig.nr.8-Evoluția cifrei de afaceri din sectorul primar, în perioada 2000-2012

Sectorul secundar, are o tendință de creștere aproape continuă. În anul 2000, cifra de afaceri era de 820.950.456,6 RON. Ca și în cazul sectorului primar, anul 2003 este o excepție de la tendința ascendentă, unde apare o ușoară scădere. Din anul 2004 cifra de afaceri și-a reluat traictoria pozitivă și crescut foarte mult pană a ajuns la 7.301.225.500 RON în anul 2008. Aceasta este de altfel, și cea mai mare valoare înregistrată a cifrei de afaceri. Domeniile care au influențat aceasta creștere sunt cele de prelucrare, mai ales din industria alimentară (fabricarea produselor de panificație, patiserie, cofetărie și produsele făinoase în general, etc.), textilă (fabricarea de articole confectionate din textile, fabricarea articolelor de imbracaminte și accesorii, fabricarea încălțămintei), activități de tipărire, fabricarea de mobilă pentru birouri și magazine, a mobilei în general, repararea echipamentelor electronice și optice, instalarea masinilor și echipamentelor industriale.

După criza economică, cifra de afaceri a scăzut și a rămas constantă fără a mai înregistra un curs pozitiv de creștere. Domeniile care au cauzat acest lucru sunt: industria alimentară (fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasare), prelucrarea și conservarea cartofilor, fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor, ș.a), fabricarea produselor textile, fabricarea articolelor de papetarie, fabricarea gazelor industriale, fabricarea produselor chimice și farmaceutice, producția de metale feroase și neferoase, fabricarea utilajelor pentru extracție și construcții, fabricarea produselor de morărit, fabricarea condimentelor și ingredientelor, fabricarea vinurilor din struguri, finisarea materialelor textile, etc.

Fig.nr.9-Evoluția cifrei de afaceri din sectorul secundar, în perioada 2000-2012

Despre sectorul terțiar, putem spune ca este fără îndoială sectorul cu cea mai mare cifră de afaceri. Domeniul serviciilor, prezintă o evoluție în ascensiune aproape pe toată periaoda. Dacă în anul 2000 cifra de afaceri era de 1.957.405.964 RON, în anul 2008 cifra a crescut la 19.795.215.463 RON. Interesant este faptul că și după criza economică, cifra de afaceri nu a scăzut ci a stagnat cumva aproape la aceeasi valoare, dar o dată cu anul 2011 au apărut niște fluctuații: în acest an valoarea a crescut brusc și a ajuns la o valoare maximă de 21.587.677.646 RON, ca tot brusc mai apoi, să scadă la 17.781.875.426 RON în anul 2012.

Domeniile care au înregistrat creșteri mari sunt: comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovechiculelor și motociletelor (mai ales comerțul cu amanuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare), informații și comunicații (se remarcă activitățile de producție cinematografică, video și de programe de televiziune, precum și activitățile de consultanță în tehnologia informatiei), tranzacții imobiliare (cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii, agenții imobiliare) dar și activitățile profesionale științiice și tehnice (în special activitățile de consultanță pentru afaceri și management).

La polul opus se află domeniile ce au produs cifră de afaceri mai mică: distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare, administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public etc.

Fig.nr.10-Evoluția cifrei de afaceri din sectorul terțiar, în perioada 2000-2012

4.3.3. Evoluția profitului

Evoluția totală a profitului în sectorul 4 al Munincipiului București prezintă un trend ascendent în general, până în anul 2008 când a și atins valorea maximă: 1.818.628.436. Profitul a început sa crească mai ales începând cu anul 2005 când investițiile străine directe au fost din ce în ce mai multe. Mai ales investițiile de tip ,,greenfield” care presupun încă de la început investiții realizate de investitori straini, sau în colaborare cu aceștia. Totuși, acest tip de investiții a avut o traictorie asendentă doar până în anul 2009, iar în perioada de după criza economică au mai scăzut. Domeniile care au favorizat creșterea profitului sunt mai ales cele din sectorul terțiar, îndeosebi al serviciilor.

Profitul scade odată cu criza în toate sectoarele de activitate, când intră pe o traictorie descendentă continuă fără a se mai redresa, după cum se observa în graficul de mai jos și după cum vom vedea în cele ce urmeză când profitul va fi analizat pentru fiecare sector în parte.

Tabel nr.6-Matrice de tendință profit

Fig.nr.11-Evoluția profitului total, în perioada 2000-2012

Sectorul primar are un profitul cel mai mic în comparație cu celelalte sectoare, deținând doar 1% din procentul total.

Analizând graficul putem spune că tendința este una de creștere, aceasta fiind remarcabilă și extrem de evidentă în anul 2007 când ajunge la 8.724.644 RON. Această creștere se datorează în primul rând domeniului agricol, siviculturii și pisciculturii care are o pondere de 92% din totalul sectorului primar, în timp ce industriei extractive îi revine doar 8%. Cu excepția anilor 2006, 2007, 2008 și 2009, valoarea profitului se află sub linia de tendințe.

Domeniile care au crescut valoarea profitului în perioada 2006-2009 sunt: cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producatoare de semințe, creșterea animalelor (în special a porcinelor și a păsărilor), activitățile în ferme mixte (cultură vegetală combinată cu cresterea animalelor), cultivarea strugurilor acvacultura în ape dulci, extracția pietrisului și nisipului.

Domeniile cele mai afectate de criza economică au fost: activitățile auxiliare pentru producția vegetală, creșterea animalelor, cultivarea altor plante permanente, cultivarea condimentelor, plantelor aromatice, medicinale, sivicultura, exploatarea forestieră, activități de servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor naturale etc.

Fig.nr.12-Evoluția profitului din sectorul primar, în perioada 2000-2012

Sectorul secundar are un procentaj de 29% în cadrul sectorului 4 al capitalei.

În cazul sectorului secundar se disting trei perioade de evoluție: prima este cea care ne indică o traictorie ascendentă a profitului între anii 2000-2005, cea de a doua este perioada cu valorile maxime (62.693.377,2 RON) pe care le-a înregistrat profitul între anii 2005-2008, și cea de a treia perioada de evoluție este cea de scădere, ca urmare a crizei economice după anul 2009.

Cele mai profitabile domenii sunt: fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasare), fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie, fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor, fabricarea de articole confecționate din textile, fabricarea altor articole de îmbracaminte și accesorii n.c.a., fabricarea hârtiei și cartonului ondulat și a ambalajelor din hârtie și carton, alte activitati de tiparire n.c.a., fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice, fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții.

Mai puțin profitabile sunt umătoarele domenii: fabricarea sucurilor de fructe si legume, prelucrarea și conservarea cartofilor, fabricarea produselor făinoase, fabricarea articolelor de îmbracaminte din piele, fabricarea coloranților și a pigmenților, fabricarea săpunurilor, detergenților și a produselor de întreținere, fabricarea produselor farmaceutice de bază, fabricarea parfumurilor și a produselor cosmetice (de toaletă).

Fig.nr.13-Evoluția profitului din sectorul secundar, în perioada 2000-2012

Sectorul terțiar are un procentaj de 70% , bineînțeles fiind cel mai mare, profitul venind mai ales din sectorul serviciilor.

Tendința este una ascendentă dupa cum ne indică si graficul, dar și în acest sector putem vorbi de trei perioade evoluție: perioada de creștere continuă a profitului între anii 2000-2005, perioadă în care profitul a ajuns în anul 2005 la 751.701.239 RON. Umătoarea perioadă este una mult mai profitablă între anii 2005-2008, când profitul crește semnificativ ajungând la o valoare maximă de 1.444.333.222 RON în anul 2007. După criza economică, apar fluctuațiile și între anii 2009-2012, profitul scade sub linia de tendință.

Domeniile care aduc cel mai mare profit din sectorul terțiar sunt: tranzacțiile imobiliare, recuperarea materialelor reciclabile sortate, întretinerea și repararea autovehiculelor, comerț cu ridicata de piese și accesorii pentru autovehicule, intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții, intermedieri în comerțul cu textile, confecții din blană, încalțăminte și articole din piele, intermedieri în comerțul cu produse diverse, comert cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe ale altor produse, etc.

Scăderi ale profitului, produc domeniile cu servicii de mutare, depozitări, activitățile de telecomunicații prin rețele fără cablu, administrarea piețelor financiare, activităție de închiriere a diferitelor produse, activitățile de ambalre, administrație publică și apărare.

Fig.nr.14-Evoluția profitului din sectorul terțiar, în perioada 2000-2012

4.3.4. Evoluția numărului total de salariați

Tabel nr.6-Matrice de tendință salariați

În sectorul 4 al Munincipiului București, numărul total al salariaților a crescut în mod constant până în anul 2010 când a început sa scadă. În anul 2000 numărul a pornit de la 82596 de salariați. Conform matricei de tendință numărul a început să crească semnificativ o dată cu anul 2005, pentru ca în 2008 să înregistreze numărul cel mai ridicat: 116947 de angajați.

Microîntreprinderile active dețin cel mai mare număr de angajați și mai ales cele care activează în sectorul terțiar. Domeniile cu cel mai mare număr de angajați sunt: producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat), comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și a motocicletelor, informații și comunicații, activități de servicii administrative și activități de servicii suport, activități de spectacole culturale și recreative, alte activități de servicii.

Domeniile cu cel mai mai mic număr de salariați aparțin mai ales sectorului primar.

După criza economică evident, numărul salariațiilor a scăzut din cauza restructurărilor. Astfel, după anul 2009 traictoria descendentă a continuat pâna în anul 2012, când s-a ajuns la un număr total de 90395, număr ce se află sub linia de tendință.

Fig.nr.15- Evolția numărului total de salariați, în perioada 2000-2012

Sectorul primar, deși are în general cel mai mic număr de angajați, prezintă o traictorie ascendentă în perioadă studiată, cu două variații foare mari: prima, în anul 2004 când numărul salariațiilor crește brusc de la 746 ( în 2003) la peste 1000 și păstrează ritmul de creștere, înregistrând în anul 2008 un număr de 5953 de salariați. Acestă creștere este datorată sectorului privat care a investit în tehnologiile de prelucrare a produselor agricole din acea perioadă. Cea de a doua varație apare după criza economică când în anul 2010 numărul scade brusc, ajungând iar sub 1000, mai exact la 726 de salariați.

Sectorul agricol deține cel mai mare număr de firme din sectorul primar, deci și cei mai mulți angajați, mai ales de la periferia capiatelei. Majoritatea sunt implicați în activitățile de cultivare a cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producatoare de seminț, cultivarea altor plante din culturi nepermanente, activitătți în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor), în sivicultură un număr mai însemnat de salariați s-a înregistrat între anii 2006-2008 mai ales în domeniile de exploatare forestieră și activități de servicii anexe silviculturii iar în pisciultură se remarcă avacultura în ape dulci.

Un număr mai mic de salariați sunt implicați în activități de cultivare a fructelor semințoase și sâmburoase, cultivarea plantelor pentru înmulțire, cresterea ovinelor și caprinelor, activitati auxiliare pentru creșterea animalelor, ș.a.

Fig.nr.16-Evoluția numărului de salariați din sectorul primar, în perioada 2000-2012

În ceea ce privește sectorul secundar, deși înregistrează un număr mai mare de salariați, tendința este una negativă, descendentă. Acest lucru este cauzat de faptul că oamenii sunt din ce în ce mai atrași de sectorul serviciilor, care este cel mai profitabil.

După cum indică graficul de mai jos doar între anii 2005-2008 apare o creștere mai vizibilă a numărului de angajați, numărul maxim fiind atins în anul 2005 când a ajuns la 50466 de angajați. Această creștere se datoreaza în primul rând industriei prelucrătoare care în 2005 înregistra 37162 de salariați. După anul 2006 numărul a scăzut constant, și chiar s-a accentuat după criza economică, iar în anul 2012 numărul de angajați din sectorul terțiar a ajuns la 30136, mai puțin chiar decât anul 2000 cand numărul angajaților era de 44512.

Domeniile cu un număr însemnat de angajați sunt: fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie, producția de băuturi răcoritoare nealcoolice; producția de ape minerale și alte ape îmbuteliate, fabricarea articolelor de îmbracaminte, încălțăminte și accesorii, activități de tipărire, fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții, fabricarea produselor din beton pentru construcții, fabricarea de mobilă, repararea mașinilor, dezvoltare (promovare) imobiliară, lucrări de constructții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale.

Domenii cu un număr mai mic de salariați: lucrări de construcții a proiectelor utilitare pentru electricitate și telecomunicații, lucrări de demolare a construcțiilor, lucrări de pregatire a terenului, etc.

Fig.nr.17-Evoluția numărului de salariați din sectorul secundar, în perioada 2000-2012

Sectorul terțiar, este cel mai dezvoltat în sectorul 4 al Munincipiului București, cu un număr total de 594091 de salariați.

Tendința este de creștere, lucru datorat mai ales întreprinderilor mici și mijlocii care au în mare parte un capital privat de investiții. În anul 2000 numărul era de 37697 de angajați, evoluând pe parcursul anilor până a ajuns la un număr maxim de 64982 de salariați în anul 2008. Evident că și sectorul terțiar a fost afectat de criza economică, cand numărul salariaților a început sa scadă, iar între anii 2009-2010 s-a menținut în jurul numărului de 59468 de salariați (2012).

Firmele care înregistrează un număr important de salariați își desfășoară activități în următoarele domenii: întreținerea și repararea autovehiculelor, comerțul cu ridicata și cu amănuntul de piese și accesorii pentru autovehicule, intermedieri în comerțul cu produse diverse, transporturi rutiere de mărfuri, restaurante, activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune, activități de consultanță în tehnologia informației etc.

Domeniile din sectorul terțiar cu un număr mai mic de angajați sunt: comerțul cu amănuntul al ceasurilor și bijuteriilor în magazine specializate, transporturi prin conducte, activități de editare, activități ale portalurilor web, leasing financiar, activități de evaluare a riscului de asigurare și a pagubelor, etc.

Fig.nr.18- Evoluția numărului de salariați din sectorul terțiar, în perioada 2000-2012

4.4. Rolul turismului în dezvoltarea capacității de polarizare

Gestiunea urbană are ca și prioritate dezvoltarea economică. În cazul munincipiului București din care face parte sectorul 4, își propune sa atragă noi segmente de firme, investiții și bineînțeles vizitatori. Dezvoltarea strategică a capacității de polarizare aparține autorităților locale și determină noi viziuni de elaborare a unor planuri menite să permită apariția piețelor competitive (vizitatori, piețe de export, locuitorii și lucrătorii, și nu în ultimul rând piața de afaceri și industrie) ce au scopul de răspunde pozitiv la cererile cumpărătorilor.

Bucureștiul ca și capitală a țării este principalul centru polarizator mai ales al regiunilor învecinate. Acest lucru a influențat puternic și populația sectorului 4, care în anul 2011 înregistra 287.828 de locuitori adică 15.6% din totalul populației din București.

Fig.nr.19- Populația Bucureștiului pe sectoare

Sectorul cel mai populat al capitalei este sectorul 3, urmat îndeaproape de sectorele 6 și 2. Sectorul 4 este al patrulea și în cazul numărului de locuitori, iar sectoarele 5 și 1 au cea mai mică populație din cadrul munincipiului.

În cele ce urmeaza sunt prezentate câteva categorii de populație, pe baza datelor oferite de Institutul Național de Statistică.

Fig.nr.20- Populația stabilă pe grupe de vârstă (2011)

Se observă o majoritate a localnicilor de vârstă medie, lucru ce duce la îmbătrânirea populației din care rezultă un fenomen de dependență, adică creșterea numărului de persoane care depind efectiv de cei din câmpul muncii.

Fig.nr.21-Populația stabilă pe sexe și medie de vârstă (2011)

Din punct de vedere al populației stabile pe sexe, femeile sunt în număr mai mare (154.087), decât bărbații (133.741).

Fig.nr.22-Populația stabilă după etnie (2011)

Etnia română este majoritară în sectorul 4, cu un procentaj de 88.77%, în timp ce alte etnii reprezintă doar 1,62% din populația sectorului. Restul, de 9,61% au fost indisponibili.

Fig.nr.23-Populația stabilă de peste 10 ani după nivelul de educație (2011)

După nivelul de educație, cel superior și liceal au fiecare un procentaj majoritat de 24%.

Fig.nr.24-Distribuția populației active pe categorii ocupaționale (2008)

Piața de muncă din Sectorul 4 indica în anul 2008 că cea mai mare parte din populația Sectorului 4 era angajată în domeniul de comerț cu ridicata și amănuntul; repararea autovehiculelor, lucru prezentat anterior în subcapitolul de evoluție a numărului de salariați din perioada 2000-2012.

Mobilitatea teritorială a populației, fie sub tip de ,,naveta”, sau definitivă spre București arată capacitatea sa de polarizare.

Rolul turismului este reflectat de piața vizitatorilor, care este alcătuită din vizitatori ce au ca scop vizită de afaceri (întruniri, conferințe sau semnarea unor contracte) și de cealaltă parte, vizitatori care nu acest scop ci sunt doar turiști sau doar tranzitează zona. Pentru atragerea acestor vizitatori s-au înființat birouri de turism ce dețin fonduri pentru promovarea turismului în Sectorul 4. Scopul atragerii de turiști în acest sector este acela de a stârni interesul pentru întreg orașul. Totuși strategia trebuie să evite creearea de neplăceri pentru rezidenți și locuitorii sectorului (afectarea mediului înconjurător, supraaglomerarea etc.), prin întocmirea unui proiect ubanistic care sa aibă în vedere profilul turiștilor în realizarea corectă a unei infrastructuri specifice turismului.

4.5 Capacitatea adaptivă a sistemelor teritoriale cu funcționalitate

turistică și rolul funcționalității turistice în dezvoltarea capacității de adaptare

la crizele structurale.

Sistemele teritoriale reprezintă de fapt ansamblurile funcționale ale realității teritoriale, ce are mai mulți componenți care dezvoltă realații de interdependență și au un caracter dinamic. Funcțiile sistemelor teritoriale sunt complexe și se referă atât la partea de suport fizic cât și la cea de diferețieri teritorale, adică la organizarea și calitatea vieții de locuire. Dacă ne referim la dezvoltarea teritorială a Bucureștiului, (și nu numai), atunci sistemele terioriale reprezintă fundamental definirii acestui tip de dezvoltare. Sistemul teritorial al capitalei este unul extrem de complex, de tip heterogen, adică puternic antropizat. Acestă antropizare are la bază criterii ce privesc atât nivelul de umanizare și nivelul activității economice, la care se adaugă caracterul temporal și tipul spațial al antropizării. Organizarea antropică este motorul devoltării din zilele noastre. Scopul sistemelor teritoariale este acela de a utiliza optim resursele naturale, astfel încât dezvoltarea să fie una echilibrată și nu haotică, care sa afecteze viitorul pe termen lung. Deci, o schimbare a modului de organizare a spațiului pentru o dezvoltare durabilă, lucru care este de dorit și pentru capitala României.

Funcționalitatea este un principiu al sistemelor teritoriale, care ajută la aprecierea dinamicii acestora. Funcționalitatea turistică este cuprinsă în planul general de dezvoltare economică a orașului București care pune accent pe contribuția turismului și a pieței de găzduire a activităților de afaceri. Aici intervine managementul din turism, care alături de marketingul strategic, mai ales cel combinat, care pot avea ca rezultat dorința vizitatorilor de a combina deplasarea în interes de afaceri cu cea în scop recreativ, activitate ce ar antrena eforturile investiționale în capitală.

Funcționalitatea turistică este prezentă și foarte importantă în tot Muninciupul București, deci și în sectorul 4. Turismul urban a atras de-a lungul timpului agenți economici care datorită strategiilor de marketing integrat au atras turiști din sfera afacerilor sau au promovat Sectorul 4 ca loc de construcție a unei firme sau extinderea de fililale ale unor firme deja existente. În acest subcapitol vom analiza rolul funcționalității turistice în raport cu principalii indicatori economici prin realizarea de corelații grafice.

Fig.nr.25-Corelația dintre numărul de firme din secotorul serviciilor și numărul de firme din turism, în perioada 2000-2012

În corelația dintre numărul total de firme din sectorul serviciilor și firmele ce își desfășoară activitatea în turism, observăm pe grafic că relația dintre valori este apropiată. Numărul firmelor a crescut mai ales între anii 2005-2008, datorită investițiilor străine, investiții care au dus la înregistrarea a 15033 de firme în anul 2008, acesta fiind și anul cu cele mai multe firme din întreaga perioadă analizată (2000-2012). Același lucru se întâmplă și cu firmele din turism ce au înregistrat și ele o creștere continuă înregistrând numărul maxim în anul 2004, când au ajuns de la 95 (în 2000) la 402.

Firmele din turism au un procentaj de 3% din totalul serviciilor. Ele își desfășoară activitățile în următarele domenii: hoteluri și restaurante, alte servicii de cazare, activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor.

Firmele care s-au dezvoltat foarte mult în cadrul serviciilor sunt cele care au activitate în comerț, informații și comunicații dar și în activitățile profesionale și tehnice.

Fig.nr.26-Corelația dintre numărul de firme din turism și numărul total de firme, în perioada 2000-2012

Tendința ascendentă a firmelor din perioada 2000-2012, este datorată și de dezvoltarea firmelor cu activitate în turism, care prezintă a evoluție pozitivă, dar care deține un procentaj ceva mai mic decât în corelația anterioară, de doar 2%. Între anii 2000-2005 în ambele cazuri numărul de firme a fost mai mic, înregistrând un număr total de 46063 de firme, respectiv 930 de firme cu funcții turistice.

Între anii 2005-2009 s-a produs ritmul cel mai intens de creștere, mai ales în cazul turismului cu firme din domeniile de hoteluri și restaurante, alte servicii de cazare, activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor.

După anul 2009 și până în 2012 numărul firmelor din turism a mai scăzut din cauza crizei economice, lucru care a afectat și toate firmele în general, indiferent de domeniul în care a activat.

Observăm așadar, ca ritmul de dezvoltare menține cam aceeași traictorie și în cazul numărului total de firme, dar și a celor din turism, acest lucru arată o dezvoltare echilibrată a sectorului de servicii în raport cu turismul.

În ceea ce privește corelația dintre numărul salariațiilor din turisim și cel al salariațiilor din servicii observăm că în anii 2000-2003, există un un raport de echilibru. Apoi, începând cu anul 2005 și până în 2007 numărul salariațiilor din serviciu are o pondere mai mare, mai ales datorită domeniilor de întreținere și repararea autovehiculelor, comerțul cu ridicata și cu amănuntul de piese și accesorii pentru autovehicule, intermedieri în comerțul cu produse diverse, transporturi rutiere de mărfuri. Anii 2008-2010 aduc iar un raport de echilibru, dar se observă totuși o tendință de creștere ușor mai accentuată pentru numărul salariațiilor din turism, fapt ce duce la o pondere mai mare a numărului lor în anii 2011-2012, când înregistrează un număr maxim de 1998 de salariați datorită domeniilor cu activități în hoteluri și restaurante, alte servicii de cazare, activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor.

Fig.nr.27-Corelația dintre numărul de salariați din servicii și numărul de salariați din turism în perioada 2000-2012

Reprezentarea grafică a corelației dintre numărul total de salariați și numărul salariților din turism indică două perioade de supremație a numărului de salariați din turism: între anii 2000-2003 și cea de a doua, între 2010-2012. Salariații din turism activează în următoarele domenii de activitate: hoteluri și restaurante, alte servicii de cazare, activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor.

Observăm că între anii 2004-2009 datele favorizează numărul total al salariațiilor, creștere produsă de sectorul secundar și cel terțiar. Domeniile care au înregistrat un număr mai mare de salariați în această perioadă sunt: fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie, fabricarea altor articole de îmbracaminte, activități de tipărie, fabricarea mobilei, comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, transporturi rutiere de mărfuri, activități de consultanță în tehnologia informației, activități ale agenților și broker-ilor de asigurări.

Fig.nr.28-Corelația dintre numărul de salariați din turism și numărul total de salariați în perioada 2000-2012

Corelația dintre profitul firmelor din turism și cel al serviciilor, arată că cel din urma deține un profit mai mare pe general. Domeniile cele mai profitabile sunt cele din comerț cum ar fi: comerțul cu amănuntul de piese și accesorii pentru autovehicule, intermedieri în comerțul cu produse diverse, comerțul cu ridicata al îmbracamintei și încălțăminte, ș.a, dar și activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune, activități de realizare a soft-ului la comandă, închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, agenții imobiliare.

Observăm în anii 2007-2008 și 2012 un profit mai favorabil firmelor din turism, fapt ce se datorează domeniilor de hoteluri și restaurante, alte servicii de cazare, activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor.

Fig.nr.29-Corelația dintre profitul din servicii și profitul din turism, în perioada 2000-2012

Graficul ce reprezintă corelația dinte profitul total și profitul din turism, scoate în evidență

aportul pe care il aduce profitul în ambele cazuri dezvoltării anteprenoriale și economiei Sectorului 4.

Perioada anilor 2000-2004 este una echilibrată cu o tendință de creștere în toate sectorele (primar, secundar, terțiar) dar și în rândul firmelor cu activitate turistică în domeniile de cazare, restaurante și agenții turistice.

Profitul total crește vizibil între anii 2005-2008 mai ales datorită domeniilor: cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producatoare de semințe, fabricarea încălțămintei și a îmbrăcămintei, fabricarea articolelor din materiale de plastic, fabricarea de mobilă, și evident, datorită serviciilor din comerț, informații și comunicații, transporturi, etc.

După criza economică, profitul total se resimte mai mult decât în cazul firmelor de turism, astfel că între anii 2009-2012, turismul suferă pierderi mai puține comparabil cu profitul general.

Fig.nr.30-Corelația dintre profitul din turism și profitul total, în perioada 2000-2012

F

În urma corelației dintre cifra de afaceri a firmelor din turism și cea a serviciilor, observăm raportul de echilibru prezent pe aproape toată perioada studiată și mai ales între anii 2000-2004. În această perioadă se fac investiții private în tot sectorul terțiar și mai ales în servicii, care include și activitățile de turism. Astfel tendința de creștere a sectorului terțiar se reflectă din plin atât asupra serviciilor cât și asupra turismului.

Cifra de afaceri din servicii este mai dominantă în perioada 2005-2010, înregistrând cifre mai mari din domeniile: intermedieri în comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor, transporturi rutiere de mărfuri, prelucrarea datelor, activități de telecomunicații prin rețele cu cablu, activități de consultanță în tehnologia informației, administrarea paginilor web și activități conexe,

Cifra de afaceri a firmelor cu funcționalitate turistică câștigă teren vizibil între anii 2011-2012 în urma cifrei de afaceri mai mare din domeniul hotelier, de alimentație publică (restaurante) și evident ale agențiilor turistice

Pentru servicii, domeniile care aduc scăderi ale cifrei de afaceri în anii 2011-2012, sunt comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor, comerțul cu amănuntul al peștelui, servicii de mutare, activități de difuzare a programelor de radio, administrarea piețelor financiare, activități juridice.

Fig.nr.31-Corelația dintre cifra de afaceri din turism și cifra de afaceri din servicii, în perioada 2000-2012

În ceea ce privește cifra totală de afaceri corelată cu cifra de afaceri din turism, acestea prezintă perioade de echilibru (anii 2004-2005), și perioade în care au arătat o creștere a cifrei fiecare în parte.

Pentru cifra totală de afaceri remarcăm perioada anilor 2005-2009 când domină printr-o cifră ce a ajuns la un număr maxim de 27.580.408.687 RON în 2008, cifră ce cumulează toate domeniile de activitate din sectorul primar (unde se evidențiază domeniile de agricultură și sivicultură), din sectorul secundar ( remarcăm domeniile din industria prelucrătoare: fabricarea alimentelor, fabricarea de materiale textile, fabricarea de mobilă, activități de tipărire) și din sectorul terțiar (comerțul cu ridicata și amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor, tranzacții financiare: activități ale agenților și broker-ilor de asigurări, tranzacții imobiliare: cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii, agenții imobiliare etc.). Între anii 2000-2004, o cifră mai mică de afaceri au înregistrat domeniile de activitate din comerțul cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine, proiecția de filme cinematografice, activități de management (gestiune și exploatare) a mijloacelor de calcul, activități ale holdingurilor, servicii de reprezentare media.

Cifra de afaceri din turism domină însă între anii 2000-2004 și revine ca factor dominant și în perioada 2011-2012 datorită domeniilor de hoteluri și restaurante, alte servicii de cazare, activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor.

Fig.nr.32-Corelația dintre cifra totală de afaceri și cifra afacerilor din turism, în perioada 2000-2012

4.6. Perspectivele dezvoltării turismului ca factor de multiplicare în economia locală

Muninicipiul București se remarcă prin rolul istoric și geopolitic, prin încărcătura culturală și spirituală. Cândva orașul purta titulatura de ,,Micul Paris”, pe care o merita din plin datorită potențialului turistic de care dispune capitala. Patrimoniul cultural și architectural din Sectorul 4 este variat: muzee, instituții, biserici, monumente, și atrage turiști în tot timpul anului. De asemenea aici se pot practica mai multe forme de turism urban pe lângă cel cultural și anume: turism de agrement (evenimente de divertisment, teatru în aer liber, târguri națioanale și internaționale, festivaluri etc.), turism sportiv, de cumpărături, sau de afaceri.

Deși există numeroase atracții turistice, potențialul turistic al Sectorului 4 nu este pe deplin valorifcat. Există dificultăți în conceperea unor politici coerente de dezvoltare a turismului urban, deoarce din păcate, de cele mai multe ori cooperarea dintre sectorul privat și cel public rămane în stadiu incipient. Aceasta înseamnă ca cei din sectorul privat au niște inițiative ce de obicei nu ajung sa se pună în practică, iar la nivelul sectorului public, autoritățile nu fac eforturi suficente pentru a stabili un management instituțional adecvat. Astfel, moștenirea culturală și istorică este gestionată necorespunzător, fără respectarea principiilor durabilității pe de o parte, iar pe de altă parte, nivelul de specializare al serviciilor turistice stagnează fără a prezenta un ritm de dezvoltare favorabil.

Pentru rezolvarea acestor probleme soluțiile cele mai bune at fi un management unitar și coerent între autoritățile locale și sectorul privat, adică ceea ce este denumit de specialiști managementul calității prestațiilor turistice. Câteva dintre măsurile ce se impun ar fi: analiza atentă a mediului și a patrimonului turistic, pregătirea profesională a angajaților din turism, îmbunătățirea serviciilor de cazare, alimentație și informare turistică, și promovarea inteligentă a obiectivelor turistice din Sectorul 4.

Obiectivul principal este ca Sectorul 4 sa devină atracția principală a orașului datorită potențialului său turistic, și astfel sa contribuie semnificativ la dezvoltarea urbanismului turistic din București și la economia acestuia prin fluxul de turiști și cheltuielile acestora, prin menținerea unui echilibru între cerințele turiștilor și cele ale rezidenților sectorului, astfel încât dezvoltarea zonei să nu afecteze în mod negativ viața localnicilor, ci din contră, să ajute la ameliorarea calității vieții acestora.

În patrimoniul cultural al Sectorului 4 remarcăm edificiile religioase, care pe lângă aspectul confesional, reprezintă și o filă de istorie a arhitectonicii Bucureștiului. Cel mai bun exemplu în acest sens este ansamblul patriarhial de pe Aleea Dealul Mitropoliei, alee pavată cu piatră cubică și poziționată în centrul capitalei. Această colină este o atracție turistică importantă, un punct istoric și un reper al ortodoxiei românești. Biserica este ctitoria Voievodului Constantin Șerban Basarab, care a decis construcția bisericii în anul 1654 și începând cu anul 1661 a devenit reședință mitropolitană, fiind denumită mai apoi ,,maica tuturor bisericilor Valahiei”. În anul 1925, a devenit oficial Catedrala Patriarhală. Complexul cuprinde Biserica, Paraclisul, Palatul Patriarhal și fostul Palat al Deputaților, iar pe lângă acestea o clopotniță și statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Ridicarea Bisericii a fost finalizată în anul 1958 și are hramul ,,Sfinții Impărați Constantin și Elena”, și este pictată în stil bizantin. În anul 1774 aici au fost aduse moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov sărbătorit la data de 27 octombrie, prilej cu care atunci se adună anual mii de pelerini.

Paraclisul a fost construit în secolul al XVII-lea și păstrează o inscripție grecească în versuri, ce aparține renumitului poet Dimitrie Notara.

Clopotnița este clădită de Voievodul martir Constantin Brâncoveanu în anul 1698, cu scopul de a facilita accesul în mănăstire.

Palatul Patriarhal este extins de către arhitectul Gheorghe Simotta cu o sală a Tronului, cancelariile și apartamentul Patriarhului. În interior sunt expuse tablouri cu scene istorice, dar și veșminte și obiecte din cultul bisericesc.

De-a lungul timpul, mai multe evenimente din istoria țării au avut loc aici, mai ales în fostul Palat al Deputaților (până în 1997) ridicat pe locul unde exista cândva Divanul Domnesc. În această clădire a fost ales ca domn al Țării Românești și al Moldovei, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a cărui statuie se află pe Dealul Patriarhiei, inaugurată în anul 2004 și sculptată de Paul Vasilescu.

Foto nr.9-Catedrala Patriarhală și Palatul Patriarhal Foto nr.10-Clopotnița

Foto nr.11-Paraclisul Patriarhal Foto nr.11-Statuia lui D.Al.Ioan Cuza

Sursa: www.patriarhia.ro

Un alt edificiu religos important ce intră în componența Sectorului 4 este Biserica Bucur. Este clasată ca monument istoric și potrivit legendei ar fi ctitoria ciobanului Bucur, de care se leagă etimologia denumirii de București. Oficial aceasta apare în documente abia în anul 1844. Are un pridvor asemăntor cu prispele caselor țărănești de la noi din țară, o turlă simplă, biserica având dimensiuni destul de mici.

Foto nr.12-Biserica Bucur. Sursa: www.creștinortodox.ro

În imediata apropiere a acestei biserici se află Mănăstirea Radu Vodă, care este un lăcaș de cult ce arhitectonic seamănă cu Biserica veche a manăstirii de la Curtea de Argeș, cu naos trilobat deasupra caruia se află o turlă mare, plus alte trei turle mai mici deasura pridvorului larg.

Foto nr.13-Mănăstirea Radu Vodă. Sursa: www.mănăstirearaduvodă.com

Alte edificii religioase vechi sunt: Biserica Domnița Bălașa (foto nr.14), ctitorie a Brâncovenilor, Catedrala Sfântul Spiridon Nou (foto nr.15), cel mai mare lăcaș de cult ortodox din București, are elemente neogotice, și Biserica Sfânta Ecaterina (foto nr.16) cu fațade construite în stil neoclaisc.

Foto nr.14 Foto nr.15

Foto nr.16

Sursa: www.creștinortodox.ro

De departe din punct de vedere arhitectonic în Sectorul 4, cea mai impresionantă clădire este cea a Palatului de Justiție. Regele Carol I, a pus personal piatra de temelie în anul 1860, iar planul de construcție a fost întocmit de arhitecții Ion Mincu și Albert Ballu. Este situată pe malul drept al râului Dâmbovița și are o suprafață de 27.700 m2, cu o formă de patrulater neregulat. În exterior are un corp central, o fațadă întărită de șase pilaștri unde se observă construcția specifică Renascentismului francez. În interior se află o Sală a pașilor pierduți, care ocupă un sfert din edificiu.

Foto nr.17-Palatul de Justiție din București. Sursa: www.obiective-turistice.ro

Foto nr.18-Palatul de Justiție-interior. Sursa: www.infortravelguide.ro

Mausoleul din Parcul Carol, reprezintă un alt punct de interes turistic. Are o înălțime de 48 de metri și a fost inaugurat în anul 1963. Este conceput ca o necropolă și are o formă stelată. Cele cinci arcade sunt vizibile de la o distanță destul de mare și sunt placate cu granit roșu. Arcadele sunt susținute de o incintă circulară placată cu granit negru.

În față există Mormântul Eroului Necunoscut, care a fost inaugurat la data de 17 mai 1923 și care între timp a devenit loc național de reculegere în cinstea românilor care au luptat pentru întregirea României, în Primul Război Mondial.

Foto nr.19-Mausoleul și Mormântul Eroului Necunoscut. Sursa: www.obiective-turistice.ro

Tot în parcul Carol este localizat și Muzeul Tehnic ,,Dimitrie Leonida”, creat de omul de știință în anul 1909. În actuala locație a fost amplasat în anul 1935, în fosta clădire a Pavilionului Industrial. În prezent, include exponate din: istoricul mecanicii, hiraulică, electricitate, mașini industriale, telecomunicații, ș.a. Printre exponatele de mare valoare care pot fi admirate în muzeu se numără primul automobil aerodinamic, moară de apă cu făcaie (sec. al XV-lea), machetele avioanelor lui Aurel Vlaicu și Henri Coandă, etc.

Foto nr.20-Muzeul Național Tehnic Foto nr.21-Avionul cu reacție al lui Henri Coandă

Sursa: www.mtn-leonida.ro

Parcul Carol este în sine o atracție turistică și găzduiește mai multe obiective dintre care amintim: Fântâna George Gr. Cantacuzino, Ansamblul peisagistic ,,Grota”, Arenele Romane, Fântana Zodiac.

Un alt parc ce include numeroase obiective turistice este Parcul Tineretului, și pe lângă vizitarea acestor obiective, este un loc potrivit pentru praticarea turismului de agrement deoarece în parc sunt amenajate spații speciale pentru practicarea activităților sportive cum ar fi basketul, fotbalul, sunt amenajate piste de karting, biciclete, există aparate de fitness, mese de șah, de ping-pong, există chiar și o zona de skating.

Foto nr.22-Skate zone în Parcul Tineretului. Sursa: www.bucuresti.tourneo.ro

Orășelul Copiilor este un spațiu destinat exclusiv activităților de recreere pentru copii și adolescenți dotat cu echipamente de divertisment cum ar fi trenulețele și caruselurile ce atrag copii ca un magnet.

Foto nr.23-Intrarea în Orășelul Copiilor. Sursa: arhivă personală

Alte obiective turistice din Parcul Tineretului: Crematoriul Cenușa (1928), Sala Polivalentă, Rozariul circular.

Casa memorială Tudor Arghezi este un repert cultural în Secoturl 4, deoarece aici a locuit poetul încă din anul 1930. A fost dorința poetului ca această reședință să devină casa memorială, ceea ce a și devenit în anul 1974. Casa mai este cunoscută și sub numele de ,,Mărțișor” și în interior găzduiește printer altele obiecte de artă, documente, fotografii care au aparținut lui Tudor Arghezi. Tot în acest sector se află și casa memorială a scriitorului George Bacovia.

Foto nr.24-Casa memorială Tudor Arghezi. Sursa: www.obiective-turistice.ro