Disciplina de Medicină Dentară Preventivă, Comunitară și Sănătate Orală Dragulin S. Costin-Mihai LUCRARE DE LICENȚĂ Conducător științific- Prof…. [308444]

Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” din Timișoara

Facultatea de Medicină Dentară

Specializarea Medicină Dentară

Departamentul 1

[anonimizat] S. Costin-[anonimizat]. Univ. Dr. Daniela Jumanca

T i m i ș o a r a

2 0 1 7

Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” din Timișoara

Facultatea de Medicină Dentară

Specializarea Medicină Dentară

Departamentul 1

[anonimizat] S. Costin-[anonimizat]. Univ. Dr. Daniela Jumanca

T i m i ș o a r a

2 0 1 7

Cuprins:

[anonimizat] 80-90% din populație. Cauzele principale ale pierderii de țesut dentar sunt : [anonimizat] , [anonimizat] ,prin care acizii din stomac ajung în cavitatea orală.

Metodele de refacerea a stucturilor dentare sau de îndepărtare a leziunilor carioase sunt multiple și depind de întinderea procesului carios. Printre acestea se numără : [anonimizat], obturațiile radiculare și tratamentele protetice.

[anonimizat], și mult mai ieftină din punct de vedere financiar față de tratamentele complexe ale cariilor. Este bine să se prevină și nu să se aștepte creșterea leziunilor până în stadiul în care este necesar să se îndepărteze un strat important de țesut dentar.

Metoda cea mai simplă și eficientă este periajul regulat și corect a dinților , folosind paste corespunzătoare de dinți și schimbândule periodic.

[anonimizat] a [anonimizat] a realiza o remineralizare a smalțului și protejare a acestuia și a dentinei , [anonimizat] a cariei și eliberare diferitelor concentați de fluor.

[anonimizat] , de a [anonimizat] a [anonimizat] a îi indica peria de dinți conform patologiei dentinare a acestuia ( [anonimizat], duri) , de a sugera diferite paste dinți și de a explica pacientului importanța prevenției și a consultului dentar periodic.

În cadrul acestui studiu vor fi prezentate : caracteristicile smalțului, a [anonimizat] a cristalelor din pastele de dinți la nivelul structurilor dure dentare.

I. Partea generală:

1.Smalțul

1.1 Definiție smalț și structură

Voi aborda pe scurt caracteristicile si implicațiile clinice ale smalțului precum și rolul acestuia asupra dintelui.

Este cunoscut faptul că smalțul derivă din ectoderm cu origine epitelială având o [anonimizat], numite ameloblastoame sau adamantoblaste(1)

[anonimizat] , celulele ce sunt responsabile de formarea smalțului sunt distruse. Totuși , în anumite situații, el poate beneficia de depunere de precipitate de fosfat de calciu de origine salivară sau exogenă pe suprafața sa.(2)

Smalțul acoperă coroana anatomică a dintelui , formând un înveliș protector , el fiind una dintre structurile cele mai dure din organism cu conținut de > de 90% substanță minerală. Grosimea acestuia diferă in funcție de grupul dentar si de suprafața pe care se află după cum este structurat în următorul tabel :

Tabel 1 – Gradul de grosime al smalțului în funcție de zona unde este localizat.

Grosimea ce mai mare este regăsită pe suprafețele ce intervin activ în procesele de masticație : suprafețe ocluzale, margini incizale, zone în care se exercită cea mai mare presiune în timpul actului masticator(2 kilograme forță/dinte) , din care , dacă doar a 100 parte ar ajunge la țesutul pulpar, ar determina leziuni ireversibile.(3)

După cum am amintit mai sus , grosimea smalțului este diferită si scade progresiv , către coletul dentar , zonă in care ia contact cu cementul radicular sub formă de muchie îngustă . Această interfață purtând numele de joncțiune smalț- cement.

Ca și aspect de suprafață , smalțul prezintă neregularități ce îsi i-au origine din dezvoltarea sa filogenetică și ontogenetică . Pe suprafața ocluzală la nivelul molarilor și a premolarilor, smalțul este prevăzut cu șanțuri ce se termină cu fosete, marcând astfel locurile de unire ale cuspizilor. De asemenea, la nivel molar, atât pe suprafața orală cât și pe suprafața vestibulară , smalțul prezintă o fosetă ce reprezintă terminarea șanțului oro-vestibular ce se continuă de pe suprafața ocluzală pe cea vestibulară . La nivelul dinților frontali, se observă o fosetă denumită foramen caecum , fiind situată la întâlnirea dintre cingulum și restul coroanei dentare. În ce a ce privește suprafețele distale, meziale și vestibulare (in 1/3 inferioară) , smalțul are o structură netedă și lucioasă . Foarte important de ținut minte este faptul că zonele cele mai susceptibile la leziuni carioase sunt șanțurile și fosetele deoarece la acest nivel periajul este mai ineficient și oferă condiții de adăpost pentru microorganisme(streptococ mutans și saguis) datorită concavității lor , creând astfel un potențial cariogen . De aceea aceste zone vor fi supuse unui examen clinic mai precis pentru a depista leziunile de demineralizare incipiente.

1.2 Caracteristicile smalțului

Culoarea smalțului poate să varieze între albastru-cenușiu , alb-albastră și alb-gălbui în funcție de calitățile sale și grosimea sa variabilă. În mod normal el este translucid având una dintre cele două tente amintite mai sus. Această culoare este direct proporțională cu gradul de mineralizare, vârsta pacientului, structura prismelor de smalț, culoarea dentinei subiacente, compoziția chimică și grosimea țesuturilor dentare ( dentină și țesut pulpar) . Culoarea alb-albastră se poate întâlni la dinții hipermineralizați având uneori un aspect de fildeș . În schimb la dinții hipomineralizați , smalțul este foarte translucid. De precizat faptul că la dinții din dentiția primară culoarea smalțului este mai translucidă având o nuanță mai deschisă față de smalțul din dentiția permanentă. La nivelul coletului dentar , datorită culorii gălbui a dentinei ce transpare și deoarece smalțul este mai subțire în această zonă , acesta are o culoare alb-gălbuie. După cum am amintit un factor ce influențează culoarea smalțului este si vârsta pacientului. Astfel cu cât este mai înaintat în vârstă pacientul, cu atât culoarea smalțului va avea o nuanță mai închisă , mai gălbuie datorită uzurii dentare și transparenței dentinei sau cenușie datorită diverșilor coloranți alimentari , suprafața acestuia devenind mai puțin lucioasă și mai netedă . Culoarea smalțului poate devia cu ușurință de la cele amintite, îmbrăcând o paletă largă de nuanțe influențate de diversele modificări biologice , mecanice și chimice ale țesuturilor dentare precum și de alte influențe din mediul exterior.

Rezistența smalțului este corelată cu gradul său înalt de mineralizare și cu structura sa complexă : gruparea crestelor în prisme ce sunt separate de substanță interprismatică și traiectoria curbă a prismelor de smalț ce are rol de absorbant al șocurilor ocluzale prevenind astfel fracturarea lui. În afară de forțele ocluzale , smalțul este supus și la forțe de tracțiune,torsiune și compresiune. Darotită gradului mai redus de deformare al smalțului, acesta este mai sensibil la forțele de tracțiune decât dentina , având ca rezultat posibile fracturi sau rupturi longitudinale (4) .

Duritatea smalțului este apropiată cu cea a diamantului și mai mare decât a oțelurilor fiind situată între 5-8 grade pe scara Mohs. La nivelul suprafețelor ocluzale ale molarilor și premolarilor smalțul prezintă cea mai mare duritate, în timp ce la nivelul suprafețelor laterale ale coroanelor dentare și în profunzimea smalțului , se regăsește cea mai mică duritate a acestuia.

Din punct de vedere radiografic , smalțul este radioopac , având o radioopacitate mai mare decât cea a osului, cementului și a dentinei. Astfel , în urma unui examen radiografic se pot observa zonele de demineralizare ale smalțului, putând fi astfel determinate precoce leziunile carioase într-un stadiu incipient. Tot o dată datorită radioopacități sale diferite față de celelalte structuri dentare , prin contrast se poate observa gradul de afectare al smalțului , cariile secundare marginale de la nivelul raportului dintre restaurare și dinte, cât și aprecierea diverselor tratamente din punct de vedere al corectitudinii acestora.

Față de excitațiile chimice, fizice si electrice , smalțul este un foarte bun izolator . Însă datorită diverselor imperfecțiuni structurale : grosime mică a smalțului, displazii, hipoplazii, transmiterea excitanților enumerați spre profunzime, este favorizabilă .

Chimic, smalțul este format dintr-o componentă minerală ,una organică și apă.

Tabel 2 – Componentele smalțului din punct de vedere chimic

Componenta minerală a smalțului se împarte cu un procentaj major de 90% reprezentat de fosfații de calciu sub formă de cristale de hidroxiapatită divers orientate, 3% flourapatită care este mai puțin solubilă în acizii organici decât hidroxiapatita si 7% carbonați,silicați și fosfați.(5) Ionii minerali ai smalțului sunt calciu, fosfor,carbonat, potasiu și sub 1% natriu, magneziu și clor reprezentând constituenții majori. Constituenții minori sunt reprezentați de fluor , staniu, zinc, fier, bariu, cupru, wolfram,vanadiu, crom, cobalt, aur, cupru etc.

Hidroxiapatita are o compoziție diversificată , depinzând de componenta genetică sau de componentele microelementelor fluidelor din corp . Această concentrație de microelemente variază în hidroxiapatită , deoarece în timp concentrația microelementelor folosite de ameloblaste din circulația sangvină variază. Cristalele de hidroxiapatită au forme și dimensiuni variabile , lungimea fiind de 45-90 nm , lațimea 60-70 nm și grosimea 25-39 nm . Legătura cu substanțele organice și schimbul de ioni e facilitată printr-un strat hidratat ce înconjoară apatita. Cristalele de hidroxiapatită sunt împărțite în două părți : prisme de smalț și smalț interprismatic. Cel din urmă , se găsește ca un ansamblu continuu ce înconjoară prismele de smalț, mai puțin baza lor, loc în care cele două structuri se întrepătrund. Prismele de smalț și substanța interprismatică, nu diferă ca și componente chimice foarte mult, ci ca și orientare a cristalelor din compoziția lor, substanța interprismatică având o înclinare de circa 40-45 de grade . Prisma de smalț este considerată unitatea fundamentală a smalțului, având o înclinare aproximativă a cristalelor din compoziția sa de aproximativ 25-30 de grade. Comunicarea dintre suprafața smalțului și joncțiunea amelo-dentinară este realizabilă datorită acestei înclinări a cristalelor din prisma de smalț. Aceste prisme sunt descrise pe larg de Retzius ca fiind asemanătoare unor cordoane înguste , mineralizate, cu contur poligonal, care parcurg smalțul de la joncțiunea amelo-dentinară până la suprafața sa exterioară.(7) În ce privește numărul prismelor de smalț, este imposibil de spus, deoarece acestea sunt de ordinile milioanelor, variind în funcție de dinții pe care se inseră, la dinții cu coroane mari, molarii superiori , fiind circa 15 milioane de prisme , în timp ce la dinții cu suprafață coronară mai mică ca și incisivii laterali inferiori , numărul prismelor este de 5 milioane .Grosimea prismelor este în medie de 4-8 microni, iar lungimea lor este variabilă în funcție de zona în care sunt situate , la nivelul cuspizilor sunt mai lungi, în timp ce la nivelul coletului sunt mai scurte . Prismele de smalț și smalțul interprismatic, sunt despărțite de tecile ce înconjoară prismele de smalț. De asemenea, de a lungul traictelor pismelor de smalț, se pot observa microscopic serii de striații transversale și lini paralele denumite striurile lui Retzius. Striațiile transversale sunt perpendiculare pe axul lung al prismei de smalț , având un aspect de discuri suprapuse albicioase sau întunecoase , ele fiind mai vizibile la smalțul hipocalcificat. Aceste straiții reprezentând zone de intensitate variabilă de mineralizare datorită activității metabolice din timpul zilei sau nopții și tot o dată reprezintă formarea ritmică și depunerea ciclică a matricei de smalț, cât și calcificarea acestuia. Liniile de creștere ale lui Retzius sau striurile paralele ale lui Retzius se găsesc la o distanță mai mare decât striurile transversale , fiind vizibile sub forma unor linii paralele întunecoase, echidistante și clare ce reflectă un ritm de 7-10 zile. Striurile lui Retzius sunt considerate ca fiind trasee cu rol în diferențierea perioadelor de formare ale smalțului , datorate din cauza curburii prismelor și pigmentării smalțului , provocată de diverse tulburări de mineralizare. Liniile de creștere ale lui Retzius urmăresc conturul dintelui , la nivelul coletului, în zona de joncțiune amelo-cementară au un traiect perpendicular, la jumătatea coroanei dentare , traiectul lor devine oblic, iar cu cât înaintează spre suprafața incizală și ocluzală acestea devin pralele sau verticale cu axul lung al dintelui și la nivelul cuspizilor traiectul devenind curb sub formă de arcuri . Important din punct de vedere clinic , este orientarea prismelor de smalț , deoarece trebuie evitarea tăierii lor și în cazul în care nu se poate evita , acesta se va realiza perpendicular . Bizotarea acestora sau paralelizarea prismelor se realizează atunci când nu este necesară tăierea acestora. Importanța realizării celor două tehnici este de a da dintelui rezistența necesară în urma unei restaurări la presiunile exercitate din timpul masticației.

Smalțul conține și apă proporționată astfel : 97-99% legată de moleculele protetice ce are un grad de evaporare peste 800-1000 grade celsius si 1% apă liberă situată în spațiile interprismatice ce se evaporă la o temperatură de 200-400 grade celsius.

Imediat după erupția dinților, smalțul preia sau cedează microelemente prin difuzie sau schimburi de ioni cu componenții salivari sau cu componenții alimentari , existând pe unele arii procese slabe de demineralizare și remineralizare(6).

Componenta organică a smalțului, se prezintă sub forma unui gel cu structură complexă . În structura smalțului intră mai multe substanțe organice , cu precădere colagenul ce se găsește sub formă solubilă 1/3 și sub formă insolubilă 2/3. În structura smalțului porțiunea insolubilă este alcătuită din colagen 2/3 și keratine , aceste fracțiuni insolubile fiind structurate în lanțuri polipeptidice.Keratinele smalțului sunt de mai multe tipuri : keratine speciale de tip alfa , de tip beta-keratine, eukeratină și pseudokeratină. Aceste keratine au în alcătuirea lor amino-acizi atipici specifici colagenului ca și hidroxiprolina și hidroxilizina. Partea solubilă din alcătuirea smalțului este alcătuită din colagen 1/3 , proteine serice, fosfoproteine, proteine solubile cu conținut bogat de hidroxiprolină , având ca reprezentant principal glicoproteina cu conținut peste 4% de glucide –hexoze și hexozamine , proteine legate de calciu, peptide ce au amino-acizi asemănători cu cei din colagen , lipide (colesterol și acizi grași nesaturați), acizi organici( lactic și citric) glucide preponderent în stratul superficial al smalțului(galactoză, manoză, glucoză, amnoză, xiloză, fucoză și mucopolizaharide hexa-sulfat, acid hialuronic și condrotoin-4-sulfat.Schimburile cu țesuturile înconjurătoare sunt realizate lent de colagen , keratine și scleroproteine .

1.3 Caractere morfo-funcționale ale smalțului

Din punct de vedere al caracterelor morfo-funcționale, structural, grosimea smalțului prezintă 3 straturi : un strat extern aprismatic, un strat intern de smalț aprismatic și un start prismatic alcătuit din prismele de smalț și substanță interprismatică, ambele fiind formate din cristalite.

Structurile de suprafață de la nivelul smalțului reprezentate de fisuri, smalț aprismatic, perikymatii și cuticule de smalț, urmând ca în urmaătoarele rânduri a fi explicate pe scurt structura și rolul lor.

Capul extern al lamelor de smalț sunt reprezentate de fisuri , ce au un spațiu îngust la suprafața smalțului. Lungimea fisurilor este variabilă de la 1 mm pănă la o lugime egală cu grosimea smalțului. Cu cât fisurile sunt mai lungi acestea devin și mai groase. Fisurile se pot găsi pe toate suprafețele smalțului , fiind cu precădere la nivelul coletului în joncțiunea amelo-cementară orientânduse spre ocluzal.

Smalțul aprismatic , reprezintă zona externă a smalțului cu grosimea de 30 de microni. Acesta este format în ultima fază a amelogenezei reprezentând un ultim produs de secreție al ameloblaștilor înainte da a-și înceta activitatea. Are un aspect mai omogen ca și smalțul subiacent. Se găsește într-o porporție mai mare la nivelul coletului și mai puțin la nivelul cuspizilor. Aspectul său este lamelar, amorf și pluristratificat, fiind mai mineralizat decât restul prismelor de smalț. Datorită uzurii dentare , acesta dispare.

Capătul extern al striilor paralele ale lui Retzius sunt reprezentate de perikymatii . Acestea apar sub forma unor șanțuri transversale pe suprafața externă a coroanei dentare , în jurul coroanei dentare sunt circulare , între ele sunt paralele și la nivelul joncțiuni smalț-cement se găsesc la intervale neregulate. La nivelul coletului se găsesc în număr mai mare, iar spre muchia incizală și suprafața ocluzală, numărul lor scade. La fel ca și smalțul aprismatic, odată cu vârsta , datorită uzurii dentare se șterg. Din punct de vedere clinic, datorită atriției , proces de uzură dentară , fragmentele desprinse din perikymatii se interpun între arcade rezultând uzura dentară.

Cuticulele smalțului sunt împărțite în 3 starturi : cuticulă primară, cuticulă secundară și cuticulă terțiară , fiind alcătuite din material organic. Cuticula primară , are o grosime de 0,2-1 microni, prezentându-se ca un strat acelular și material organic , fiind rezultată ca ultimul produs de secreție al ameloblaștilor , după încetarea formării matricei organice a smalțului. Aceasta își are continuitatea în lamelele smalțului, făcând corp comun cu acestea. Are un rol de protecție . datorat gradului de rezistență la baze, enzime și acizi , însă dispare rapid de pe suprafețele ocluzle datorită masticației, ea rămânând o perioada mai îndelungată pe suprafețele proximale.Alături de unirea epiteliului adamantin intern , intermediar și unirii cu ameloblaști , se formează membrana Nasmyth, ce acoperă toată coroana dentară în timpul erupției. Membrana Nasmyth va dispărea odată cu masticația, periajul dentar și abraziunea . Cuticula secundară prezintă o grosime de 2-10 microni , apărând în timpul erupției dentare pe arcadă . Este alcătuită din epiteliul gingival care va fi perforat de dinte în momentul erupției sale și epiteliu adamantin redus ce se formează datorită lipirii epiteliului adamantin intern cu cel intermediar. Datorită unirii epiteliului gingival cu epiteliul adamantin redus , se va forma inserția epitelială , care la finalul erupție va fi atașată de coletul dinților , având rol în protejarea ligamentului alveolar, spațiul periodontal și ligamentul dentar de acțiunea diverșilor factori de iritație din cavitatea bucală. Cuticula de abraziune sau terțiară , apare imediat după erupția dintelui pe arcadă . ea dispărând odată cu abraziunea .Poartă numele de cuticulă de abraziune deoarece apare după erupția dintelui, fiind de natură exogenă . Este destul de diversificată, în ce a ce privește alcătuirea sa : glicoproteine, detrisuri bucale, celule sangvine de serie alba, ce au trecut de șanțul gingival, celule epiteliale descuamate. Din punct de vedere clinic, aceasta se depune constant în cavitatea bucală, având un rol de formare a plăcii bacteriene, putând chiar compromite anumite tratamente dentare sau chiar să favorizeze apariția de carii secundare.

În funcție de vârstă smalțul prezintă diferite modificări. Aceste modificări structurale pot fi de mai multe origini enumerate în următorul tabel :

Tabel 3 – Originile modificărilor structurale ale smalțului

Tabel 4 – Modificările smalțului datorită vârstei și cauzele acestora

La finalul amelogenezei, smalțul nu prezintă remanieri tisulare.

Vulnerabilitatea smalțului la atacul acid este diferită în funcție de calitatea mineralizării lui. Smalțul este solubil în momentul în care este expus unui mediu acid, însă această solubilitate este neuniformă și scade de la joncțiunea amelo-dentinară spre suprafață. După cum am precizat, vulnerabilitatea sa la mediul acid depinde de gradul de mineralizare a smalțului și gradul de fluorizare al său , cu cât acestea sunt mai mari, cu atât solubilitatea în mediul acid și demineralizarea scad , remineralizare ocupând un rol important. Această solubilitate a smalțului în mediul acid , este una dintre cauzele apariție de eroziuni , de procese carioase si de modificări de culoare. O metodă de prevenire a demineralizării și a combaterii solubilității smalțului în mediu acid este aplicarea topică de fluor, manoperă numită fluorizare, cu rol în aducerea unui raport pozitiv de fluor la nivelul dintelui, pentru a-i conferi rezistență mai mare și protecție împotriva atacului acid.

Demineralizarea smalțului este realizată de ionul de hidrogen, ce realizează la nivelul procesului carios o creștere a ionilor de calciu, magneziu, carbon, acid carbonic și acid fosforic , aceștia în condițiile unui ph acid formează fosfatul octocalcic și dicalcic dihidratat . În momentul revenirii la un ph neutru, datorită prezenței de ioni de calciu și fosfatsuprasaturați, rezultă o hidrolizare și o formare de hidroxiapatită și carbonat de calciu.

Demineralizarea smalțului cum am amintit depinde atât de valoarea ph-ului cât și de durata de acțiune a sa. Valoarea critică a ph-ului este de 5,5-5,0 .

2 Remineralizarea smalțului

Factorul de remineralizare este diferit la fiecare individ , unii având un grad mai rapid de remineralizare, iar alții o viteză mai mica sau scăzută. Orice zonă a dintelui poate produce evoluția, stagnarea, sau vindecarea leziunii carioase , în funcție de anumite condiții.

2.1 Factori ce influențează remineralizarea

Un prim factor este structura țesuturilor dure dentare afectate. Remineralizarea este influențată de suprafața implicată ( oral, vestibular, proximal, ocluzal) , de compoziția biochimică a structurii dentare afectate și de mărimea suprafeței distruse de la nivelul smalțului. Rezistența smalțului este greu de realatat, aceasta formându-se în cursul procesului de formare al dintelui, de mineralizare pre- și post-eruptivă și de suscebilitatea la carie a fiecărui dinte. Localizarea de pe diferitele suprafețe dentare determină o evoluție diferită a cariilor dentare. Leziunile carioase având un caracter individualist pentru fiecare zona a dintelui.

Un alt factor al remineralizării , este reprezentat de stadiul și caracteristicile leziunilor. Remineralizarea leziunilor carioase reversibile depinde de gradul de demineralizare anterioară și de evoluția petei albe cretoase, care poate fi o evoluție spre carie, vindecare sau staționară. Petele albe cretoase sunt leziuni active, incipiente , de culoare albă , pigmentară ce se pot prezenta sub forma unor linii sau pete , cu suprafață rugoasă.Aceste pete cretoase , se descoperă prin inspecție , și au un prognostic favorabil la tratarea prin remineralizare naturală sau manopere artificiale de preventive a evoluției cariei.

Al 3-lea factor este pelicula dobândită, cu accente pe grosimea și natura ei. Astfel , pelicula are ca și reprezentant un film glicoproteic de natură salivară ce este absorbit imediat de coroana dinților periați. Compoziția și grosime sa sunt variabile. La nivelul cristalelor de fluoroapatită și hidroxiapatită , prezintă o grosime mai mare , realizând o protective mai ridicată , în timp ce la nivelul apatitei obișnuite , grosimea este mai mică . Calitățile sale și prezența sa, relevă cantitate de ioni minerali pierduți de dinți în fluidul bucal în momentul demineralizării, procesul ulterior de remineralizare , fiind favorizat de cantitatea de săruri reținute în peliculă și în placa bacteriană .

Printre factorii de remineralizare se găsesc și caracteristicile plăcii bacteriene. Remineralizarea începe la nivelul suprafețelor dentare ce sunt acoperite de tartru , exceptând cazul în care se intervine cu o modificare de curățire a suprafețelor dentare. Intervenția plăcii în procesul de remineralizare depinde de conținul în ioni de fluor, calciu , fosfat, tipul de ph , permeabilitatea și grosimea sa. Menținerea integralității smalțului este realizată și de concentrația de ioni din placă , deoarece la nivelul conexiuni dinte-placă , datorită prezenței lor suprasaturate nu permit demineralizarea smalțului la un ph cu anumite valori. Se consideră că la nivelul plăcii se găsește o concentrație de ioni de calciu și fosfat de 3 ori mai mare ca și în salivă . Ph-ul de la nivelul cavității bucale, a plăcii dentare și a dinților variază în funcție de puterea de tampon și de concentrația de ioni de calciu și fosfat de la nivelul plăcii. La nivelul unei plăci tinere și subțiri circulația fluidului oral este permisă prin grosimea ei. Acest mecanism permite ca ph-ul plăcii să fie rapid normalizat datorită uni aport de ioni anorganici de natură salivară. De asemenea , ionii anorganici , substanțele antimicrobiene și substanțele salivare tampon, ajung în structura profundă a plăcii, chiar până la nivelul interfaței dinte-placă. Poziția dintelui, retentivitățile artificiale sau naturale, aderarea de metabolism ale microorganismelor și produșilor lor poate influența grosimea plăcii.

Unul dintre factorii remineralizării este și fluxul salivei și compoziția ei. Saliva, joacă rolul unui ultrafiltrat de origine izotonă. Ea este secretată de glandele salivare prin acinii secretori. Saliva secretată în cavitatea bucală este de tip hipoton , datorită schimbărilor pe care le suferă pe treaiectul sistemului canaliculelor glandelor salivare până în cavitatea orală. Modificările chimice ale salivei se produc prin absorbția ionilor de clor și sodiu și eliberarea de la nivelul ductelor salivare de ioni de potasiu . Rolul principal este de a asigura sistemul de tampon și ionii anorganici pentru realizarea remineralizării, la care i se adaugă tipul de alimentație și controlul plăcii dentare ce diferă de la individ la individ. Reflexul gustativ și mecanic realizează o stimulare directă a producției de salivă , reflexul condiționat, generând o producție de salivă indirectă. Reflexul gustativ este produs printr-o stimularea a papilelor gustative , nervilor faciali și gloso-faringiani. Mecano-receptorii localizați la nivelul țesuturilor moi, ligamentelor dento-parodontale, mușchilor mobilizatori de la nivelul mandibulei și a capsulei aparatului temporo-mandibular sunt responsabili de reflexele mecanice. Se consideră ca reflexul mecanic sau componenta masticatorie , realizează o stimulare mai scăzută ca și valoare decât componenta gustativă a salivei. S-a demonstrat că fluxul salivar poate crește de 20 de ori mai mult în urma unei stimulări a secreției cu o soluție acidă. Accelerarea clearance-ul alimentelor cât și scăderea timpului de staționare în cavitatea bucală sunt date de creșterea salivară. Participarea salivară vindecă rapid leziunile incipiente, realizând și o bună rezistență față de următoarele atacuri acide. La nivelul leziunilor de subsuprafață remineralizarea se poate realiza în 3 săptămâni datorită pătrunderii ionilor anorganici în profunzime și scăderii ph-ului. Stimularea salivară prin alimente necariogene, utilizarea gumei de mestecat fără zahăr , realizează o remineralizare rapidă care în comparație cu remineralizarea obținută în mod normal, este de 2 ori mai rapidă.

Dieta , mai exact component alimentară ca și factor al remineralizării produce efecte directe și indirecte la nivelul metabolismului plăcii dentare . Dacă în compoziția dietei se regăsesc elemente reparatorii ca fluorul și calciul, riscul producerii de leziuni carioase este diminuat. Demineralizarea este necompensată de intervenția salivei și a substanțelor de remineralizare utilizate , atunci când individul utilizează alimente cu înalt grad cariogen, crescând astfel apariția cariilor.

Unul dintre factorii importanți ai remineralizării este prezența fluorului . Acesta se găsește intr-o concentrație anume în fluidul oral, cu rol în protecția cariogenă. Fluorul la nivelul dinților se încorporează în structurile de suprafață , înlocuind ionii din cristalul de apatită , generând astfel o serie de avantaje : crește volumetric cristalul , scade solubilitatea acidă , cristalele noi de fluorhidroxiapatită având o rezistență mai crescută, crește raportul calciu –potasiu, reducând pierderile de calciu , rezultând o rezistență mai mare la atacurile acide și producerea leziunilor carioase . Încorporarea treptată de fluor prin consumul de alimente ce conțin fluor sau ape cu fluor și printr-o aplicare topică de fluor prin gel, paste de dinți, ape de gură , concentrația de fluor se globalizează în florură de calciu la nivelul suprafeței dentare, care în momentul atacului acid eliberează fluor , stimulând o remineralizare rapidă , prin formarea cristalelor de fluorhidroxiapatită care sunt mai rezistente la atacurile aide viitoare.

Pierderile de 30 % ale componentei cristalului sunt observate în momentul absenței fluorului , rezultând o demineralizare puternică, în timp ce în cazul unui aport mare de fluor se observă o îmbunătățire a câștigului de substanță anorganică de 16 % .

Factorii favorizanți ai remineralizării se găsesc în sărurile minerale fără de care remineralizare nu este posibilă . Fluidul oral difuzează calciu, fluor, fosfat în placa dentară , unde se acumulează, fluorul ajungând la o concentrație de 50-100 de ori mai mare față de concentrația acestuia din salivă. Calciu și fosfatul ce sunt eliberate din cristalul demineralizat nu părăsesc leziunea incipientă de carie. Remineralizarea este facilitată artificial și profilactică prin aducere de ioni anorganici . Prin demineralizarea structurilor dentare care vor fi reținute la interfața placă-dinte se formează alte substanțe minerale importante în procesul de remineralizare.

Obiectivele remineralizării sunt de a opri evoluția leziunilor carioase, de a vindeca leziunile incipiente și de a îmbunătăți maturarea posteruptivă a dinților.

2.2 Soluții de remineralizare

În afară de salivă care produce o remineralizare la o grosime de 100 microni, se adaugă soluții de remineralizare mai puternice ce ajung la o grosime de 1-2 mm.

Tabel 5 – Soluții de remineralizare și acțiunea acestora

II. Partea specială:

1. Scopul Lucrarii

Am ales să tratez tema diferitului grad de remineralizare și efectele pastelor de dinți asupra smalțului, deoarece , la ora actuală la nivelul României, indicele de carii , gradul de periaj și corectitudinea periajului este foarte scăzut în comparație cu alte țări europene. Prin mijlocul acestei teme , încerc să trag un semnal de alarmă și să evidențiez importanța periajului și folosirii unei paste de dinți corespunzatoare , atât pentru sănătatea orală , pentru prevenirea apariției de leziuni carioase cât și pentru beneficiile pastei de dinți de a ajuta la remineralizarea smalțului , și de a stopa sau repara leziunile incipiente și marmorațiile.

Proporția apariției cariilor dentare este alarmantă în România , afectând 80-90% din populație. Una din cauzele pierderii treptate și localizate a structurilor dure dentare este nerespecatarea unei igiene orale corespunzătoare la care i se adaugă și folosirea alimentelor bogate în zaharuri, cafeaua, fumatul , stresul , sucurile acidulate . Toți acești factori se pot controla printr-un periaj corect și prin folosirea unei paste adecvate , având un rol important în repararea smalțului, contribuind de asemenea și la o creștere a protecției împotriva aparițiiei cariilor.

Tehnica periajului , timpul de periaj și pasta folosită sunt foarte importanți , fiecare contribuind la sănătatea orală a pacientului și la menținerea durității smalțului.

Hipersensibilitatea dentară este produsă datorită expunerii dentinei, sau a tubulilor dentinari , datorită deteriorării și distrugerii smalțului. Folosirea unei paste de dinți corespunzătoare oferă structurii dentare o ameliorizare a sensibilității dentare și chiar o reparare a smalțului în funcție de gradul de deteriorare a dintelui prin desensitivizare datorită conținutului de potasiu din pastele de dinți cu rol în depolarizarea nervilor dentari. Pastele de dinți cu conținut în stronțiu realizează o sigilare la nivelul tubulilor dentinari , prevenind stimularea nocivă a pulpei dentare.

Din dorința de a evidenția problemele expuse anterior, a degradării smalțului și evindențierea beneficiilor utilizării pastelor de dinți , fiecare fiind diferită din punct de vedere a compoziției, am ales să tratez prin intermediul acestei lucrări diferitele grade de remineralizare a smalțului și a dentinei dinților, cît și consencințele neutilizării pastei de dinți , prin realizarea unui studiu efectuat pe un enșantion de dinți ce i-am demineralizat și periat cu două paste de dinți diferite , demonstrând astfel importanța utilizării pastei de dinți corespunzătoare , a unui periaj corect și un timp de periaj de 2-3 minute .

Astfel în următoarea parte a lucrării de licență ,,Refacerea structurilor dentare demineralizate cu ajutorul pastelor de dinți’’ am putut observa și analiza activitatea benefică a pastelor de dinți și gradul de atașament al cristalelor din pasta de dinți la nivelul smalțului și dentinei.

2. Material și metodă

In cadrul acestui studiu, am ales două paste de dinți produse de GlaxoSmithKline (GSK) , existente pe piața românească : Sensodyne Repair and Protect și Sensodyne ProNamel. Am încercat prin utilizarea celor două tipuri de paste dentare să observ gradul de remineralizare și cantitatea depunerii cristalelor din pastele de dinți pe suprafața dentară .

În acest scop am utilizat un număr de 30 de dinți extrași în scop ortodontic sau din motive parodontale.

2.1 Pasta Sensodyne Repair and Protect

Imagine 1 – Pasta de dinți Sensodyne Repair and Protect

Pasta de dinți Sensodyne Repair and Protect , este recomandată în special la pacienți cu hipersensibilitate dentară.

Formula de bază a pastei dentare , este florura de sodiu și tehnologia Novamin , formând un strat dur , reparator asemănător hidroxiapatitei , la nivelul zonelor sensibile ale dinților, oferind în același timp si un grad de protecție împotriva hipersensibilității dentare .

Tehnologia Novamin , este considerată o formulă nouă ce conține ioni de calciu și fosfat cu rol de a repara și proteja structura smalțului , de a trata în anumite proporții sensibilitatea dentară și de a proteja tot o dată și dentina. Datorită formulei Novamin , Sensodyne Repair and Protect , formează un strat protector pe suprafața dentinei în momentul expunerii acesteia și la nivelul canaliculelor dentinare. Potrivit firmei GSK , stratul nou format , este de 60 % mai dur decât dentina naturală , în alcătuirea acestei formule fiind preconizată neutilizarea apei.

Datorită compoziției pastei de dinți , disponibilitatea fluorurii de sodiu , în timpul periajului dentar permite un grad mai mare de încorporare a fluorului la nivelul stratului similar hidroxiapatitei după cum se poate observa și în secțiunea transversală din stratul nou format datorită utilizării pastei Sensodyne Repair and Protect cu 5% NovaMin și 1426 ppm fluor(NaF) în următoarea imagine unde cu roz se observă stratul de fluor și cu albastru stratul de dentină .

Imagine 2 – Secțiunea transversală din stratul nou format datorită utilizării pastei Sensodyne Repair and Protect

După contactul cu saliva , pasta dentară , datorită compoziției sale , reușește să crească nivelul ph-ului la nivelul cavității bucale , datorită schimbului ionic pe care îl face prin eliberarea ionilor de calciu și fosfat din particulele pastei Sensodyne Repair and Protect .

Datorită formulei Novamin pasta , este capabilă să formeze un strat protector , similar hidroxiapatitei. .

Imagine 3 – Stratul protector depus la nivelul dentinei și tubulilor dentinari, similar hidroxiapatitei (https://www.gsk-dentalprofessionals.co.uk/our-brands/sensodyne/sensodyne-repair-and-protect-(1)/)

Acest strat protector este cu pana la 50 % mai dur ca dentina .

Imagine 4 – Modificări ale microdurității în urma folosirii pastei dentare

Cu periajul dentar realizat de 2 ori pe zi , pasta Sensodyne Repair and Protect formează un strat de rezistență durabil , atât în interiorul tubulilor dentinari cât și peste aceștia închizândui și prevenind stimulii de declanșare a hipersesnsibilități dentinare. Studiile realizate de firma GSK au arătat că acest strat începe să se formeze încă de la prima utilizare a pastei de dinți. Stratul format fiind rezistent la îndepărtarea prin atacul acizilor alimentari .

Sensodyne Repair and Protect este formulată cu un raport de curățare pe peliculă (PCR) relativ la nivelul său relativ de abrazivitate a dentinei (RDA). Acest lucru îi oferă o bună performanță de curățare și ajută la prevenirea petelor dentare.

A fost demonstrat că ajută la eliminarea colorării stabilite și este, de fapt, comparabilă cu o pastă de dinți de albire comercializată la îndepărtarea petei de suprafață naturală.

Formula avansată de fluorură de staniu și tripolifosfat de sodiu din Sensodyne Repair and Protect construiește un strat rezistent la acizii ce acționează asupra dentinei expuse fără a provoca colorarea dintelui . Acest strat blochează stimulii dureroși de la atingerea nervului pentru a furniza o reducere a senzitivității dovedită clinic .

Tabel 6- Ingrediente pastă Sensodyne Repair and Protect

2.2 Sensodyne ProNamel

Imagine 5 – Pastă de dinți ProNamel

Această pasta își propune să realizeze o stimulare a procesului natural prin care saliva poate determina reântărirea suprafeței dentare după uzură în urma eroziuni , o oprire în evoluție și nu o reparare a eroziuni , pastele dentare , în general fiind incapabile de a produce o reversibilizare a eroziuni. Scopul acestui tip de pasta este de a reântări și de a crește duritatea smalțului vulnerabilizat în urma acțiunii acide, asigurând o protecție continuă împotriva substanțelor acide, asigurând o protective continuă împotriva eroziunii dentare induse de acestea. Datorită conținutului de fluor , aceasta oferă o reîntărire a stratului vulnerabil de smalț, și o reducere a pierderii suplimentare de smalț în urma eroziuni dentare. De asemenea datorită concentrației de fluor asigură o protecție și împotriva apariției leziunilor carioase, asigură un ph neutru ( 6,7-7,5). Compoziția pastei Sensodyne ProNamel , scade nivelul de abraziune , reducând astfel gradul de uzură dentară. Acest nivel redus de abraziune este dat în principiu de faptul că în compoziția pastei nu se găsește SLS din paste dentare normale , ci un detergent mult mai bland. Particulele abrazive din compoziția pastei , au rol de a îndepărta delicat petele exogene depuse la sprafața smalțului .

Smalțul deteriorat sau afectarea dentinei expuse are ca rezultat dureri dentare în momentul intrări în contact a dintelui afectat cu căldura , alimentele dulci , reci, aciditatea sau periajul. Principalul țel a pastei de dinți Sensodyne ProNamel , datorită conținutului de nitrat de potasiu , este de a calma durerile dentare , ducând la dispariția sensibilității dentare. Conținutul în potasiu de sodiu a pastei ,ajută la prevenirea cariilor dentare și protejarea acestora împotriva atacurilor acide provenite din alimentele și băuturile consumate de pacient .

Hipersensibilitatea dentinală apare în urma expuneri dentinei , la mediul înconjurător al cavității bucale. Ionii de potasiu din nitratul de potasiu regăsit în pasta de de dinți are proprietăți de a reduce această hipersensibilitate. Ionii de potasiu produc depolarizarea nervilor pulpari, întrerupând transmiterea durerii prin stimulii de durere. După cum am afirmat,conținutul de fluor al pastei protejează dintele de eroziuni prin acțiunea lui de remineralizare și prevenire a demineralizării dintelui. Încă din anul 1960 florura de sodiu era folosită ca agent anticariogen , efectele ei fiind benefice protejării smalțului.

Din punct de vedere a ingredientelor folosite în compoziția pastei de dinți Sensodyne ProNamel se regăsesc următoarele ingrediente în diferite proporții și împărțite în ingrediente active și excipienți.

Tabel 6- Ingrediente pastă Sensodyne ProNamel

Fluorul din pasta dentară se încorporează în hidroxiapatita din smalț pentru a forma fluorapatita . Fluorapatita , este mai puțin solubilă ca hidroxiapatita și mai rezistentă la atacul acid ca smalțul original înlocuit. De asemenea , fluorul inhibă metabolismul bacteriilor producătoare de acid care sunt responsabile cu producerea leziunilor carioase.

Tipurile de siliciu dentar acționează ca agenți de lustruire și curățare pentru a ajuta la îndepărtarea resturilor alimentare din dinți.

Gradul de silice din produs oferă un nivel de abrazivitate care este scăzut față de majoritatea celorlalte paste de dinți, dar se încadrează în cel recomandat în standardul internațional ISO 11609 pentru produsele pentru îngrijirea dinților.

Produsul este aplicat topic și astfel farmacocinetica ingredientelor active nu este relevantă pentru eficacitatea acestuia.

3. Protocol de lucru

În cadrul studiului de a observa gradul de remineralizare produs la nivelul smalțului în urma folosirii pastei de dinți , am utilizat 30 de dinți extrași în scop ortodontic sau din motive parodontale.

Studiul a început prin secționarea transversală a dinților extrași cu ajutorul unui disc diamantat montat la o piesă dreaptă . După secționarea dinților , am realizat o demineralizare a acestora utilizând acid ortofosforic de concentrație 36 %. Timp de de două săptămâni , am depozitat dinți în pahare de coca-cola , pentru a produce o demineralizare și un atac acid mai intens. La sfărșitul celor două săptămâni am scos dinții din coca cola și am împărțit probele astfel : 15 jumătăți de dinți le am depozitat într-un pahar gol fără a le realiza un periaj sau vreo metodă de remineralizare , ele reprezentând proba 1 în care se observă efectele atacului acid și demineralizări. Restul jumătăților , le am împărțit în proba 2 și proba 3 . Imersia în coca-cola și demineralizarea cu acid ortofsforic au fost realizate în scop de a simula o leziune carioasă .

La probele 2 și 3 am realizat timp de 2 săptămâni un periaj dentar zilnic , de 2 ori pe zi, cu 2 paste diferite de dinți : Sensodyne PronNamel și Sensodyne Repair and Protect. Timpul de periaj utilizat a fost de 2 minute jumătate pentru fiecare secțiune. Proba 2 reprezentând secțiunile periate cu Sensodyne ProNamel și proba 3 reprezentând secțiunile periate cu Sensodyne Repair and Protect.

La finalul celor 2 săptămâni de periaj , am realizat o analiză microscopică cu scanare (SEM)

Imagine 6 – Microscop elctronic de baleiaj (SEM)

3.1 Caracteristicile microscopului elctronic de baleiaj (SEM)

Domeniu de utilizare: probe conductoare – sau/și probe care se examinează pregătite convențional(metalizate) ;probe neconductoare – posibilitatea analizării fără pregătire (nemetalizate); probe incompatibile cu vidul: funcționare în mod ESEM (presiunea mediului) (probe cu conținut de apă, de exemplu hidrogeluri);

Putere de rezoluție a microscopului : 3,0 nm pentru imagini cu electroni secundari ( SE Imagini în toate cele trei moduri de funcționare); 4,5 nm pentru imagini cu electroni retrodifuzați;

Tensiune de accelerare: 200 V – 30 kV;

Mărire: maxim 1 000 000X

3.2 Analiza microscopică a celor 3 probe

proba 1 – secțiune demineralizată și imersată în cola

proba 2 – secțiune demineralizată , imersată în cola și periată cu Sensodyne PronNamel

proba 3 – secțiune demineralizată , imersată în cola și periată cu Sensodyne Repair and Protect a fost împărțită în 2 zone , astfel : zona 1 – dentină și zona 2 – smalț .

Magnificațiile utilizate în analiza microscopică au fost de : 60X ,1000X, 2000X și 3000X , reușind ca la fiecare magnificație să se observe diferite grade de remineralizare sau depuneri de cristale din pastele de dinți.

4. Rezultate obținute

4.1 Situația inițială – Dinți demineralizați și imersați în soluție de coca-cola , timp de 14 zile :

Imagine 7 – Proba 1 – Dinte imersat în coca-cola, Magnitudine – 60 X

Imagine 8 – Proba 1 – Dinte imersat în coca-cola, Magnitudine – 1000 X , Zonă Smalț

Imagine 9 – Proba 1 – Dinte imersat în coca-cola, Magnitudine – 2000 X , Zonă Smalț

Imagine 10 – Proba 1 – Dinte imersat în coca-cola, Magnitudine – 3000 X , Zonă Smalț

Imagine 11 – Proba 1 – Dinte imersat în coca-cola, Magnitudine – 1000 X , Zonă Dentină

Imagine 12 – Proba 1 – Dinte imersat în coca-cola, Magnitudine – 2000 X , Zonă Dentină

Imagine 13 – Proba 1 – Dinte imersat în coca-cola, Magnitudine – 3000 X , Zonă Dentină

4.2 Dinți demineralizați și tratați cu pasta Sensodyne ProNamel :

Imagine 14 – Proba 2 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne ProNamel , Magnitudine – 60X – Aspect Smalț și Dentină

Imagine 15 – Proba 2 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne ProNamel , Magnitudine – 1000X – Zonă Smalț

Imagine 16 – Proba 2 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne ProNamel , Magnitudine –2000X – Zonă Smalț

Imagine 17 – Proba 2 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne ProNamel , Magnitudine – 3000X – Zonă Smalț

Imagine 18 – Proba 2 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne ProNamel , Magnitudine – 1000X – Zonă Dentină

Imagine 19 – Proba 2 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne ProNamel , Magnitudine – 2000X – Zonă Dentină

Imagine 20 – Proba 2 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne ProNamel , Magnitudine – 3000X – Zonă Dentină

4.3 Dinți demineralizați și tratați cu pasta Sensodyne Repair and Protect :

Imagine 21 – Proba 3 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne Repair and Protect , Magnitudine – 60X – Zonă Smalț

Imagine 22 – Proba 3 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne Repair and Protect , Magnitudine – 1000X – Zonă Smalț

Imagine 23 – Proba 3 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne Repair and Protect , Magnitudine – 2000X – Zonă Smalț

Imagine 24 – Proba 3 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne Repair and Protect , Magnitudine – 3000X – Zonă Smalț

Imagine 25 – Proba 3 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne Repair and Protect , Magnitudine – 1000X – Zonă Dentină

Imagine 26 – Proba 3 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne Repair and Protect , Magnitudine – 2000X – Zonă Dentină

Imagine 27 – Proba 3 – Dinte imersat în coca-cola și tratat cu Sensodyne Repair and Protect , Magnitudine – 3000X – Zonă Dentină

5.Concluzii

În urma studiului efectuat pe eșantionul de 30 de dinți , ce au fost demineralizați și apoi periați cu 2 paste dentare diferite Sensodyne ProNamel și Sensodyne Repair and Protect, s-a putut demonstra gradul de depunere a cristalelor din pastele de dinți la nivelul diferitelor structuri dure dentare.

În proba 1 , stucturile dentare demineralizate și neperiate, prezintă atât la nivelul smalțului cât și a dentinei , diferite zone de atac acid și leziuni carioase incipiente , zone ce se pot observa foarte bine în imaginile realizate la magnificația de 2000 X . Atât smalțul cât și dentina , sunt vizibile afectate de acțiunea nocivă a zaharurilor , acizilor și diferitelor substanțe ce se găsesc în coca-cola . De asemenea , prin demineralizarea incipientă cu acid ortofosforic , procesul atacului acid și formarea petelor albe cretoase sau a leziunilor carioase a fost grăbit , demonstându-se importanța unui strat mineralizat și sănătos ce servește în primul rând ca un element de apărare împotriva diverșilor agenți cauzatori de leziuni carioase, în cazul de față coca-cola.

Proba 2 , în care dinții au fost tratați cu Sensodyne Pronamel, se poate observa atât la imagine de ansamblu ( magnificația de 60X) cât și la restul magnificațiilor, depunerea cristalelor din pasta de dinți la nivelul dentinei și smalțului. Acțiunea benefică a pastei de dinți a permis înglobarea ionilor de potasiu și a fluorului la nivelul structurilor dentare, reușind printr-un periaj corect și frecvent( de 2X pe zi) , ca structura demineralizată , să se remineralizeze și să fie acoperită de un strat protector împotriva acțiunii acizilor din coca-cola. La nivelul imaginilor 14,16,18,19 se pot observa clar , cristalele depuse de forme diferite și de o mărime considerabilă. De asemenea canaliculii dentinari sunt obliterați , prevenind astfel sensibilitatea dentinară .

Dinții periați cu Sensodyne Repair and Protect , prezintă o acumulare de cristale la nivelul smalțului și a dentinei , însă de o mărime și concentrație mai mică ca Sensodyne Pro Namel. Deși Proba 3 , prezintă în copoziția sa noua formulă Novamin, se pare că în urma studiului efectuat, datorită concentrație de fluor mai mare din Pasta ProNamel, dinții periați cu aceasta au dezvoltat o protecție mai bună și un grad de remineralizare și de formare de cristale de hidroxiapatită , precum și o vindecare mai bună a leziunilor cariose.

Concluzia importantă a studiului , pe lângă faptul că pasta folosită în proba 2 a avut efecte mai bune ca cea din proba 3, este aceea de a sublinia importanța folosirii corecte a periajului și a pastelor de dinți, fiecare reușind să contribuie în funcție de compoziția pastei la apărarea împotriva factorilor nocivi de la nivelul cavității bucale . Factori ce pot fi combătuți printr-un periaj corect , reușind astfel să previi și să tratezi într-o oarecare măsură leziunile carioase incipiente .

De aceea, pacientul trebuie să învețe și să conștientizeze importanța prevenției și să aibe grijă de dinți săi , deoarece limita de salvare dintre o leziune ireversibilă ( pată albă cretoasă , marmorație și leziune carioasă ) și o leziune reversibilă este mică. Afectarea dentară poate fi ireversibilă, necesând astfel un tratament stomatologic cu îndepărtare de substanță dentară.

Astfel periajul dentar reprezintă primul stâlp de bază a prevenirii distrugerii țesuturilor dentare.

Bibliografie

1-cap 2.1 Structura smaltului; Implicatii clinice ; Manual de ontoterapie restauratoare , Mariana Brandusa Popa, Dana Cristina Bodnar,Constantin Marian Varlan, Editura Universitara „Carol Davila” Bucuresti, 2007 , pg 22

2- cap 2.1.1.1 pg 23 Structura smaltului; Implicatii clinice ; Manual de ontoterapie restauratoare , Mariana Brandusa Popa, Dana Cristina Bodnar,Constantin Marian Varlan, Editura Universitara „Carol Davila” Bucuresti, 2007

3 –cap 2.1.2. pg 27 – Caracterele fizice ale smalțului ; Manual de ontoterapie restauratoare , Mariana Brandusa Popa, Dana Cristina Bodnar,Constantin Marian Varlan, Editura Universitara „Carol Davila” Bucuresti, 2007

4-cap. 2.1.3.1 pg 31 – Componenta minerală; Manual de ontoterapie restauratoare , Mariana Brandusa Popa, Dana Cristina Bodnar,Constantin Marian Varlan, Editura Universitara „Carol Davila” Bucuresti, 2007

5- cap . 2.1.3 pg 30 – Caracterele Chimice ; Manual de ontoterapie restauratoare , Mariana Brandusa Popa, Dana Cristina Bodnar,Constantin Marian Varlan, Editura Universitara „Carol Davila” Bucuresti, 2007

6- cap. 2.1.4 Caracterele morfo-funcționale – pg 34; Manual de ontoterapie restauratoare , Mariana Brandusa Popa, Dana Cristina Bodnar,Constantin Marian Varlan, Editura Universitara „Carol Davila” Bucuresti, 2007

7 – cap XI Caria Dentară – Leziunea Incipientă ; 11.1.6.1 Leziunea de suprafață ; Prevenție primară în carie și parodontopatii , Conf. Dr. Marian Cuculescu, Șef de lucrări Dr. Ranga Roxana Cristina , ; Editura Didactică și Pedagogică, R.A.

8 – cap. XI , 11.1.7 ; 11.1.8; 11.1.9 – Prevenție primară în carie și parodontopatii , Conf. Dr. Marian Cuculescu, Șef de lucrări Dr. Ranga Roxana Cristina , ; Editura Didactică și Pedagogică, R.A.

9 – http://www.mhra.gov.uk/home/groups/par/documents/websiteresources/con2033547.pdf

10 – http://www.dental-tribune.com/htdocs/uploads/printarchive/editions/d1cf3ced770b357b8680782ce5b02f61_20-44.pdf

11- https://www.gsk-dentalprofessionals.co.uk/our-brands/sensodyne/sensodyne-repair-and-protect-(1)/

12 – Brosura GsK – Sensodyne 2014-2017.