PROGRAMUL DE STUDIU: GEOGRAFIA TURISMULUI [308420]
[anonimizat]: GEOGRAFIA TURISMULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]
2017
[anonimizat]: GEOGRAFIA TURISMULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
TURISM RURAL. POTENȚIALUL
TURISTIC AL COMUNEI
TINCA
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………..4
CAPITOLUL I. TURISMUL –ARGUMENTE ȘI NECESITĂȚI
1.1. Conceрte și definiții utilizate în turism ………………………………………………………………………..5
1.2. Conceptul de turism rural …………………………………………………………………………………………..7
1.3. Factorii care influențează dezvoltarea turismului…………………………………………………9
CAPITOLUL II. PREZENTAREA GENERALĂ A COMUNEI TINCA
2.1. Așezare, limite, vecini ………………………………………………………………………………………………….11
CAPITOLUL III. ELEMENTE DE POTENȚIAL TURISTIC NATURAL
3.1. Potențialul turistic al geologiei și reliefului………………………………………………………………………14
3.2. Potentialul turistic al climei și hidrografiei………………………………………………………………………16
3.3. Potențialul turistic al vegetației și faunei …………………………………………………………………………21
CAPITOLUL IV. ELEMENTE DE POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC
4.1. Potențialul turistic al edificiilor istorice și religioase…………………………………………..25
4.2. [anonimizat]……………………………………….28
4.3. Populația, și structura demografică………………………………………………………………28
4.4. Forța de muncă.………………………………………………………………………………….31
4.5. Economia, ocupații și meșteșuguri………………………………………………………………………………….31
CAPITOLUL V. ELEMENTE DE INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ
5.1. Infrastructură turistică de transport …………………………………………………………….33
5.2. Infrastructură turistică de cazare ……………………………………………………………….35
CAPITOLUL VI. TIPURI ȘI FORME DE TURISM RURAL
CAPITOLUL VII. AMENAJAREA ȘI PROMOVAREA STAȚIUNII BALNEOCLIMATICE 7.1. Conceptul de amenajare turistică…………………………………………………………………………………….47
7.2. Promovarea și publicitatea resurselor turistice din comună………………………………………………..48
7.3. Idei de promovare și amenajare a stațiunii balneoclimatice din comuna Tinca……………………..53
7.4. Analiza SWOT a stațiunii balneoclimatice Băile Tinca……………………………………………………..57
CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………………59
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE ……………………………………………………………………………………..61
INTRODUCERE
Turismul a [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], sate și țări cu potențial turistic este nemărginită.
Am ales să îmi redactez lucrarea de licență despre comuna Tinca și să vorbesc despre potențialul său turistic datorită faptului că doresc să aduc anumite îmbunătățiri din punct de vedere turistic, să o fac mai bine cunoscută prin resursele turistice de care dispune. Este o comună frumoasă, care merită vizitată mai ales pentru apele minerale din cadrul Stațiunii balneoclimatice de pe teritoriul acesteia, ape minerale care te vindecă de multe boli.
Consider că acestă comună poate fi valorificată mai mult fiind amplasată într-o zonă de câmpie, Câmpia Crișului Negru și care beneficiază de o climă blândă, dar și datorită faptului că în stațiune se practică turismul curativ în care numeroși turiști cu diferite afecțiuni se tratează în baza de tratament din stațiunea Băile Tinca. Ca urmare, comuna ar trebui să fie promovată mai mult pentru a fi cunoscută de mai mulți turiști care suferă de aceleași afecțiuni și care nu știu de existența apelor minerale de la Tinca, dar și de turiștii care doresc să se bucure de relaxare, de liniștea și calmul pe care comuna o beneficiază.
Un deosebit obiectiv turistic natural din cadrul acestei comune îl reprezintă Poiana cu narcise de la Goroniște care atrage numeroși turiști și localnici, dornici să se relaxeze, să facă drumeții în această zonă și să admire frumoasele narcise care înfloresc în luna mai.
În primul capitol doresc să definesc și să vorbesc despre turism, despre conceptul de turism rural și factorii care influențează turismul, urmând ca în capitolul al II-lea să fac o scurtă prezentare a comunei, să prezint pe scurt istoricul comunei, limite și vecini.
În capitolele III și IV voi descrie elementele potențialui turistic natural (geologie și relief, climă și hidrografie, vegetație și faună) și elementele potențialului turistic antropic (edificii istorice, religioase, economice, resurse atractive etno-folclorice, populatie, meșteșuguri, obiceiuri).
În capitolul V voi prezenta elementele de infrastructură turistică ale comunei, iar în capitolui VI voi descrie tipurile și formele de turism rural practicate în comuna Tinca.
În capitolul VII voi încerca să aduc câteva strategii de promovare a potențialului turistic din această comună și să propun câteva oportunitățăți de dezvoltare a stațiunii balneoclimatice, cum ar fi amenajarea unor activități de agrement prin care turiștii să se simtă bine, iar stațiunea să se dezvolte și să se modernizeze. Doresc să propun câteva modalități de promovare a comunei prin realizarea unor broșuri, pliante, afișe prin care turiștii să poată cunoaște mai bine stațiunea, posibilitățile de petrecere a timpului liber în comună și obiectivele turistice ale acestei localități.
CAPITOLUL I
TURISMUL –ARGUMENTE ȘI NECESITĂȚI
1.1. Conceрte și definiții utilizate în turism
Fiind prea ocupati și stresați cu problemele cotidiene, în care rutina pune un puternic accent pe viața noastră, făcându-ne să uităm să ne bucurăm de frumusețile naturii, suntem mereu în căutarea celui mai bun mod de petrecere a timpului liber. Pentru a ne satisface curiozitatea și pentru a descoperi cât mai mult din această lume frumoasă și misterioasă trebuie doar să îndrăznim și să ne rezervăm puțin din timpul nostru. Această dorință de călătorie și cunoaștere este mai degrabă o necesitate de refacere fizică și psihică care poate fi satisfăcută prin intermediul celei mai profitabile industrii al lumii contemporane și anume turismul.
Turismul este un fenomen al timpurilor prezente, bazat pe dorința de refacere și de petrecere a timpului liber, înafara reședinței proprii cu alt scop decât cel remunerativ. „Noțiunile de turist și turism sunt strâns intercondiționate, turistul reprezentând elementul motrice al întregului fenomen turistic, iar turismul este, în ultimă instanță, rezultatul activității de acest gen” (Cocean, 1993). “Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune generat de nevoia umană de cunoaștere, recreere și recuperare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități material superioare pentru majoritatea populației” (Cocean, 1993, p. 12-13).
Fără îndoială, turismul va rămâne și va reprezenta mereu o formă specifică de utilizare a timpului liber a cât mai multor persoane. Turismul cu o puternică influență asupra societății, apare ca un fenomen economico-social și include o serie de măsuri necesare pentru organizarea și desfășurarea diferitelor călătorii de agrement, de recreere, curative sau în alte scopuri, obținute prin intermediul unor societăți, agenții specializate, diferitelor organizații, sau pe cont propriu, pe o durata restrânsă de timp, cât și prin industriile alăturate care prezintă același scop, de satisfacere a nevoilor de consum turistic.
Cu trecerea timpului, noțiunea de turism și tot ce presupune această activitate s-a schimbat și s-a îmbogățit semnificativ, reprezentând de la începutul secolul nostru, un ansamblu de operațiuni care au ca și scop satisfacerea nevoilor turiștilor, alături de ospitalitatea care o implica aceasta.
Turismul reprezintă o activitate cu caracter recreativ care constă în parcurgerea pe jos sau cu mijloace de transport a unor distanțe cu scopul descoperirii, al vizitării anumitor regiuni pitorești, al unor localități sau a unor obiective turistice. Odată cu trecerea timpului, turismul își schimbă scopul de a călători pentru cunoaștere și cucerire de noi teritorii și devine azi o necesitate de refacere, fiind influențată de timpul liber și modul de viață al individului, de resursele financiare, și de gradul de dezvoltare al serviciilor.
În ultimii ani, turismul a evoluat foarte mult datorită îmbunătățirii nivelului de viață, a progreselor în domeniul transporturilor și comunicațiilor. De la apariția sa, turismul a avut la bază resursele naturale care au fost și sunt valorificate parțial (ape minerale și termale, peșteri etc) cât și cele antropice (muzee, monumente culturale, castele etc).
Motivațiile și alegerea locului de destinație sunt diferite de la o categorie de vârstă la alta, de la nivelul de educație și cunoaștere, de categoria socială, fiind suportate anumite transformări și adaptări care să fie pe placul și așteptările turiștilor. Cu ajutorul turismului, multe “țări sărace din motive naturale sau politice” au reușit să-și crească PIB-ul devenind astfel țări dezvoltate (ex: “Polonia, Grecia, Bulgaria, Estonia ș.a”), turismul constituind soluția și strategia optimă pentru reducerea problemelor economice ale țărilor slab dezvoltate.
Teritoriul joacă un rol important în turism, constituind factorul esențial al ofertei turistice, influența lui fiind dată de capacitatea de primire a teritoriului, dar și de gradul de atractivitate.
Resursele turistice alcătuiesc elementul care stă la baza practicării turismului, reprezentând „totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu” (Cocean, 1993, p.13), fie ele de natură antropică (muzee, case memorial, biserici, edificii religioase etc) cât si naturale ( relief, hidrografie, vegetatie, faună etc). Un alt factor esențial al ofertei turistice în reprezintă infrastructura- transporturile, căile de comunicație, care poate fi sporit prin investiții turistice, dar și dotările tehnice și edilitare (bazele de cazare și alimentație publică, rețeaua de servicii specifice turismului, mijloacele de agrement și tratament) care trebuie să valorifice la maxim fondul turistic.
Podusul turistic „reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor indispensabile bunei desfășurări a activităților de agrement și recuperare fizico-psihică” (Cocean, 1993, p.17).
Piața turistică „reprezintă aria de interferență a produsului turistic cu consumatorii săi, a unei părți a ofertei turistice cu cererea. „Piața turistică operează la rândul ei cu 2 concepte de bază și anume oferta turistică (exprimată în acest caz prin produsul turistic) și cererea turistică, ce include turiștii cu întregul lor cumul de opțiuni și necesități recreative” (Cocean, 1993, p.17).
Turismul a devenit în zile noastre accesibil tuturor, transporturile s-au ieftinit, ofertele turistice sunt tot mai variate și accesibile în care nu trebuie sa ai foarte multi bani ca să îți permiți o vacanță. Practicând turismul te dezvolți în primul rand pe tine însuți, înveți lucruri noi, descoperi culturi noi, intri în contact cu diferite tipuri de oamenii, cu modul lor de viată, te bucuri de frumusețile pe care fiecare țară în parte le are de oferit. Turismul este practicat de toate categoriile de vârstă, și ca urmare tipul de turism, durata desfășurării sejurului sunt diferite de la o categorie la alta. Turismul de grup a fost treptat înlocuit de către turiștii moderni cu turismul individual datorită faptului că fiecare turism dorește să își organizeze călătoria după bunul plac și să nu fie constrâns de un program dinainte stabilit. Turismul de grup este practicat în general de populația cu venituri mai modeste, de persoanele de grupa a III-a.
Turiștii pun tot mai mult accent pe valorile culturale și pe alegerea unui cadru natural dominat de liniște, contact direct cu natura și ferit de aglomerațiile urbane. Ca urmare a apărut oportunitatea de dezvoltare a turismului rural.
1.2. Conceptul de turism rural
„Turismul rural poate fi definit ca o formă particulară de turism, bazată pe o anumită „artă” a primirii turistului și a unui comportament diferit de cel practicat în mod obișnuit, în cadrul altor tipuri de turism. Din această perspectivă, turismul rural este o „stare de spirit” ce implică deopotrivă ospitalitate din partea comunității rurale și respect și considerație pentru mediul rural, din partea turistului” (Petrea, 2004). Turismul rural nu este un fenomen nou, acesta înființându-se la mijlocul secolului XIX în Franța și Elveția, odată cu declanșarea ideii „satelor turistice”, cazarea turiștilor la sate fiind practicată de decenii. Conceptul de turism rural începe să prindă contur spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, atunci când se concretizează o diversificare a formelor de turism. Datorită stresului și poluării din marile orașe industriale și ca o dorință de „evadare” din mediul urban, au apărut sejururi pe litoral și în mediul rural, iar mai târziu prin anii 80 ajungându-se ca 25% din populația Comunității Europene să opteze pentru a-și petrece vacanțele la țară.
Dorința de a-și satisface nevoile de refacere fizice și psihice, într-o zonă ferită de aglomerație, în care liniștea și frumusețile naturii domină, a determinat deplasarea turiștilor spre zonele rurale, iar dacă acestea sunt amplasate în zone montane, cererea este mult mai ridicată.
Aspectele care au determinat orientarea turiștilor către destinațiile de vacanță din mediul rural ar fi cauzate de: stresul cauzat de aglomerarea urbană; scăderea veniturilor populației ceea ce a dus la o reorientare în alegerea vacanțelor în funcție de resursele financiare de care dispune turistul; creșterea ofertei turistice din spațiul rural ca urmare al potențialului turistic; diversificarea ofertei turistice prin înființarea unor tipuri noi de activități turistice; valorificarea unor obiective turistice naturale și antropice din mediul rural din punct de vedere al atractivității, unicității, autenticității; dorința de îmbogățire a cunoștințelor despre cultura specifică prin contactul direct cu acestea și posibilitatea de a descoperi tradițiile, obiceiurile și meșteșugurilor zonei respective.
Turismul rural începe tot mai mult să prindă contur și sa fie o destinație regăsită în preferințele turiștilor europenii și nu numai. Nevoia de liniște, de relaxare prin natură, „de regăsire a liniștii interioare, depărtarea de stres, redescoperirea autenticului cultural, poluarea metropolelor, reîntoarcerea la valorile simple și la locurile natale sunt motivele care au făcut ca vacanța la țară să fie printre preferințele multor turiști” (Platona, 2003, p.33).
Turismul s-a dezvoltat treptat începând cu a doua jumătate a secolului XX. Preferința și alegerea vacanțelor în spațiul rural este puternic apreciată în special de oamenii care trăiesc în cadrul marilor aglomerări urbane, în condiții stresante, fiind considerată o metodă perfectă de refacere fizică și psihică.
Dintre modalitățile care stau la baza practicării turismului rural sunt: nevoia de refacere într-un loc liniștit, atractiv și pur cum este natura, cunoașterea, atractivitatea obiectivelor turistice naturale, odihna, consumul de alimente sănătoase și proaspete, diferite sporturi cum ar fi un traseu cu bicicleta, practicarea sporturilor de iarnă, diferite activități specifice locului respectiv- vânătoarea, pescuitul sportiv, echitația, drumețiile etc.
Pentru ca cei care locuiesc în mediul rural să fie principalii beneficiari, aceștia trebuie să fie participanți, să se implice în activitatea de turism rural, iar ospitalitatea tradițională a țăranului să fie completată și de o pregătire specifică, în vederea atragerii și motivării turiștilor.
Turismul rural poate constitui un rol important în procesul de dezvoltare a spațiului rural atât din punct de vedere local cât și regional. Satele cu un trecut istoric îndelungat, clădiri cu arhitectură specifică, cu obiceiuri și tradiții cultivate în timp, cu mod de viață propriu, reprezintă un principal mijloc de atragere și impresionare a turiștilor care doresc să cunoască aceste locuri.
“Turismul rural se desfășoară în ariile extraurbane, utilizează pensiunile și fermele agroturistice pentru cazare și servirea mesei și beneficiază de un mediu nepoluat și de atracțiile turistice sau create de om” (Bran,et all,1997).
Dezvoltarea turismului rural și promovarea obiectivelor turistice din spațiul rural, nu trebuie să afecteze mediul ambiant în mod negativ: dispariția unor specii de plante și faună, suprasolicitarea și depășirea capacității de suport ecologic, creșterea gradului de urbanizare, dispariția unor terenuri agricole, distrugerea anumitor specii de plante prin infrastructură, deșeuri.
Turismul rural este o formă de turism care cuprinde o serie de activități cu funcție turistică, începând de la cazarea turiștilor în mediul rural (gospodării proprii, pensiuni turistice, agroturistice) și până la participarea turiștilor la diferite activități specifice tradiției locale, la cunoașterea culturii, meșteșugurilor zonei, natura fiind cea care atrage turiștii să descopere, să invețe, să se relaxeze, să se vindece de anumite afecțiuni cu ajutorul apelor minerale și implicit pentru o vacanță în aer liber.
Turismul rural este reprezentat și este asemănat cu așezări rurale situate într-un spațiu nepoluat, în mijloc naturii, cu așezări care îsi păstrează autenticitatea și unicitatea prin tradiții, obiceiuri, cu un trecut istoric vast și care împreună constituie un produs turistic în care turiștii să se simtă bine și răsfățați. Turismul rural presupune valorificarea resurselor turistice.
Turismul rural este o formă de turism care dispune de numeroase resurse naturale și antropice care ar trebui valorificate mai mult pentru a le face mai cunoscute, pentru a nu le lăsa să se se deterioreze și pentru a dezvolta mai bine comunitățile rurale.
În concluzie, turismul rural își pune amprenta și în România, țara cu peisaje superbe, cu localități amplasate în zone rurale care impresioneză orice turist, cu numeroase resurse naturale, cu așezări rurale în care tradițiile sunt încă vii, cu obiceiuri și culturi unice și resurse turistice antropice, care reprezintă un început cu mari șanse de reușită. Datorită faptului că tehnologia și stresul din zonele urbane pune tot mai mare stăpânire pe societate, mereu vor exista turiși care vor căuta practicarea unui turism în zonele rurale, care să-i facă să uite de probleme, de stres și să se bucure de ceea ce natura are de oferit.
1.3. Factorii care influențează dezoltarea turismului.
O contribuție esențială și accentuată în dezvoltarea și evoluția fenomenului turistic o reprezintă următorii factori: demografici, economici, politici, psihologici și sociali care prin acțiunea și importanța fiecăruia influențează fenomenul turistic.
Factorii demografici
Omul reprezintă factorul esețial în turism, fără de care nu este posibilă și nu se poate vorbi despre activitatea de turism. Datorită creșterii demografice tot mai accentuate a populației globului se consideră un potențial tot mai mare asupra cererii turistice și asupra practicării drumețiilor și călătoriilor. Ca urmare, cu cât numărul populației actuale este mai ridicat cu atât șansele practicării turismului sunt mai mari.
Acestă creștere demografică nu este văzută numai ca potențiali turiști ci și ca factorul care accentuează nevoia practicării turismului în zonele neaglomerate asemenea localităților de reședință. Sporirea longevității a condus la o creștere a grupei vârstnice în structura populației, care are nevoie de recuperare a sănătății reprezentate prin turismul curativ. O sporire accentuată se poate observa și în ceea ce privește grupa tânără în care „numărul turiștilor aparținând acestei categorii crește proporțional cu ridicarea gradului de școlarizare a copiilor lumii, dornici să cunoască realitățile lumii în care trăiesc, dornici să cunoască realitățile lumii în care trăiesc, dar și a ridicării standardelor de viață actuale” (Cocean, 1993, p.19-20).
Factorii economici
Un alt factor care joacă un rol esențial în activitatea de turism sunt resursele financiare ale turistului. Acestea sunt cele care determină și influențează durata (scurtă sau lungă) timpului petrecut într-o destinație turistică, distanța, infrastructura, confortul bazelor de cazare și transportul (individual sau de grup). Turismul este o activitate pe care o practică populația care are cel puțin un trai decent sau un minim de existență și atunci cand veniturile pot suporta și alte cheltuieli înafara celor umane firești (hrană, adăpost, scolarizare etc). „O economie avansată presupune o largă dezvoltare a infrastructurii, a căilor de comunicație, dotările edilitare, o sporire a confortului și securității sociale” (Cocean, 1993, p.21-23).
Factorii politici
Aceștia pot influența în mod negativ activitățile de turism prin „regimul impus deplasărilor între state aflate în conflict sau cu orânduiri social-politice diferite” (Cocean, 1993, p.24), dar și datorită restricțiilor luate de guvernele unor țări pentru stoparea imigranților.
Factorii psihologici
Determină nevoia individului de relaxare, refacere, odihnă, de eliberare de stresul cotidian și de rutina din viețile oamenilor. Factorii psihologici sunt cei care influențează tipul de turism și modul de desfășurare a activității de turism. Factorii psihologici influentează și modul în care fiecare percepem un obiectiv sau o resursă turistică anume sau locul în care ne alegem destinația de vacanță. Același obiectiv turistic poate transmite fiecare turist o stare diferită, poate să placă sau sa displacă, ținând seama de preferințele turistului în parte. La fel, aceștia pot influența și modul în care fiecare turism se raportează la o anume activitate turistică, unii pot să se implice mai mult, să fie interesați și dornici să cunoască sau să învețe, pe când alții să fie mai dezinteresați sau nepăsători. Fiecare turist își alege tipul de turism pe care dorește să-l practice, destinația de vacanță unii preferând marea, iar alții muntele, factorii psihologici fiind cei responsabili cu aceste decizii și preferințe. Luând în considerare toți ceilalți factori implicați în actul turistic (economici, politici, sociali), factorii psihologici fiind cei mai importanți în fenomenul turistic.
Factorii sociali
În cadrul acestor factori timpul liber este cel care joacă un rol important. Datorită faptului că majoritatea zilelor dintr-un an le petrecem la locul de muncă, rămânand de multe ori peste program, iar o parte din timpul nostru ocupandu-l cu diferite activități casnice, timpul liber este un factor foarte important și prețios. Ca urmare dorim să-l valorificăm cât mai bine, investindu-l în călătorii și vacanțe pe placul nostru în care să ne relaxăm cât mai mult și să petrecem timp cu cei dragi. Timpul liber poate apărea la sfârșitul unei zile, la sfârșitul săptămânii sau în perioada concediilor. În funcție de durata timpului liber se evidențiază trei forme majore de turism: turism curativ desfășurat în vacanțe pe o perioadă mai lungă și distanță mai; turismul de recreere pacticat la sfârșit de săptămână și pe o distanță mai mică; turismul ocazional, practicat în zilele săptămânii, în interiorul metropolelor. Durata acestuia diferă foarte mult de la o țară la alta, de la o categorie socială la alta, respectiv de la o categorie de vârstă la altă categorie, persoanele de grupa a III-a, beneficiind de mai mult timp liber în comparație cu celelalte categorii de vârstă (Cocean,1993, p.25).
CAPITOLUL II.
PREZENTAREA GENERALĂ A COMUNEI TINCA
2.1. Așezare, limite, vecini
Comuna Tinca este situată în partea de sud-vest a județului Bihor (figura 1, 2.), România, iar din punct de vedere geografic, se află în partea de est a Câmpiei Crișurilor, la contactul cu Depresiunea Holodului, pe cele două maluri ale Crișului Negru (Râpa, Tinca și Gurbediu pe malul drept, iar Belfir și Girișu-Negru pe malul stâng). Satele care intră în componența comunei Tinca sunt: Gurbediu la vest, Râpa la est, la sud Belfir, spre sud-vest se află satul Girișu-Negru, iar în centru se găsește localitatea Tinca. Comuna se învecinează la vest cu comuna Tulca (cu o populație de aproximativ 5000 de loc.) la est cu comuna Holod, (cu o populație de aproximativ 7.200 de loc.) la sud cu comunele Batăr și Olcea (aprox. 5000 de loc.), Cociuba Mare (cu o populație de aproximativ 4500 de loc.) la nord cu Husasău de Tinca (cu o populație de aproximativ 4500 locuitori) la nord-vest se află comuna Mădăraș, iar la nord-est comuna Lăzăreni.
Comuna este așezată la o altitudine de 130 m, în zona stațiunii turistice Tinca și 244 m în estul teritoriului administrativ (Dealul Râpa din satul Râpa). Aceasta se află la o distanță de 24 de km de Salonta, 40 de km de Oradea și 592 de km de capitala țării. Comuna este traversată de meridianul 21 și 56 longitudine estică și paralelele de 46 47 latitudine nordică.
Istoric
Pe teritoriul comunei Tinca s-au găsit urme de așezări omenești din epoca veche a istoriei, mai exact din epoca pietrei, după cum susțin mărturiile arheologice, lingvistice și izvoarele nescrise.
Odată cu efectuarea săpăturilor arheologice de către Muzeul Tării Crișurilor pe terasa superioară a Crișului Negru, în punctual numit ,,Dealul Morii” s-au putut observa urme de așezări omenești, datând din epoca pietrei șlefuite (neolitic), dar cu toate acestea primele atestări documentare scrise au fost mult mai târzii, majoritatea fiind din perioada feudalismului timpuriu.
Având în vedere că Tinca și împrejurimile sale sunt amintite în acele documente scrise se poate spune că așezările din comună au un trecut îndelungat. Acest lucru este susținut de unii istorici care afirmă că Rogerius, autorul lucrării “Carmen miserabile” s-ar fi refugiat pe teritoriul comunei Tinca, împreună cu alți concetățeni de-ai săi, în urma distrugerii cetății Oradea de către tătari, în anul 1241. Populația satelor din cadrul comunei Tinca s-au confruntat începând cu sec XV-lea cu numeroase situații dificile atât ca urmare a exploatării sociale, a ocupației turcești și a numeroaselor incursiuni. Este de menționat situația cu care s-a confruntat poporul roman și implicit și populația acestor sate: distrugeri în urma invaziei turcești din anii 1555, 1597,1599 precum și inscripțiile care s-au realizat în 1552, 1557, 1605, 1692 în legătură cu obligațiile feudale ale iobagilor din aceste localități sunt menționate în documente. Cu toate urmările acestei perioade frământate, populația din această zonă a continuat să se ocupe cu, cultivarea pământului, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. Datorită dezvoltării localității Tinca și a agriculturii, după anii 1800, aceasta este ridicată la rang de oraș, în 1853 localitatea se constituie ca “centru de plasă” și are carte funciară, iar în 1855 devine „târg de câmpie”. Dezvoltarea economică a comunei se accentuează foarte mult odată cu construirea liniei de ferate Ciumeghiu – Holod, care este pusă în funcțiune în anul 1899, iar din 1900 se dezvoltă numeroase ateliere meșteșugărești și mori mecanice.Locuitorii comunei Tinca au participat la diferite evenimente din cadrul Primului și Al Doilea Război Mondial cum ar fi: Unirea Transilvaniei cu România și la luptele de eliberare a pământului românesc de sub stăpânire străină. Perioada comunistă a declanșat anumite transformări economice, în cadrul comunei Tinca, dar și constrângeri de ordin religios, politic și spiritual. Unii locuitori ai comunei fiind exploatați la canal, de unde nu s-au mai întors.
CAPITOLUL III.
ELEMENTE DE POTENȚIAL TURISTIC NATURAL
Potențialul turistic natural reprezintă unul din cele două părți ale potențialului turistic alături de cel antropic constituind cadrul natural și componentele sale, dintr-un teritoriu. Elementele aparținătoare cadrului natural incluzând și obiectivele turistice naturale sunt cele care exercită o mare parte din turiștii efectivi sau potențiali, cei care iubesc natura și doresc să cunoască tot ceea ce are acesta de oferit. Resursele turistice naturale reprezintă totalitatea elementelor care i-au naștere în mod natural, în forma lor nemodificată, fara intervenția factorului antropic. Potențialul turistic natural are un rol esențial în dezvoltarea turismului încorporând o mare complexitate și diversitate în ceea ce privește componentele cadrului natural ca atracții turistice și resurse propriu-zise.
Datorită faptului că pe teritoriul comunei Tinca se află stațiunea balneoclimatică Băile Tinca, cadrul natural (reprezentat prin elemente de relief, climă, vegetație, hidrografie) are o importanță foarte mare, deținând un rol fundamental în asigurarea condițiilor optime de mediu pentru realizarea tratamentului balneoclimatic. Relieful reprezintă suportul pe care se formează o stațiune balneoclimatică, climatică sau turistică, respectiv și tipul acesteia (de munte, de câmpie ș.a.); vegetația este cea care oferă efecte benefice mediului ambiant, și totodată poate influența pozitiv sau negativ starea de sănătate a organismului uman prin acțiunea factorii săi meteorologici. Un element important și esențial în cura balneară îl constituie hidrogafia reprezentată prin izvoare sau lacuri terapeutice.
3.1. Potențialul turistic al geologiei și reliefului
Comuna, din punct de vedere al așezării geografice este situată în Câmpia Vestică (Câmpia Crișurilor), (figura 3.) cu o mică parte din suprafață în zona de piemont a Dealurilor Vestice (Piemontul Codrului), mai exact în partea de vest a Depresiunii Holod. Altitudinea este diferită și variază de la circa 107 m în zona vestică a localității (satul Gurbediu) la 214,6 m (Dealul Capu Șesului) în partea de nord a satului Râpa ( în extremitatea de NE a comunei). În partea centrală a satului Tinca, altitudinea este în jur de 130 m, iar în zona stațiunii de 120 m. Teritoriul administrativ al Comunei Tinca are o suprafață de 14.199 ha, desfășurată pe cele două maluri ale Crișului Negru.
Ca și forme de mezorelief aceasta se încadrează în Lunca Crișului Negru (formată din pietrișuri mari și mărunte, inclusiv nisip) și platforma piemontană terasată, în partea nordică, iar ca și forme de micro-relief se întâlnesc văile temporare pe o direcție nord-sud, dealurile din Râpa (Dealul Burzăului) la nord, dealul Fonăului și dealul Husasăului.
Comuna Tinca are o suprafață de 145 km2, cea mai mare parte a suprafeței acesteia fiind reprezentată de Câmpia Crișului Negru (toată partea de sud a comunei), iar partea de nord fiind ocupată de două terase ale Crișului Negru. Lunca Crișului Negru este folosită la pășunat și fânețe naturale, iar în zilele cu ploi abundente, lunca este inundată.
„Câmpia Crișurilor reprezintă o unitate geografică cu trăsături caracteristice, însumând o suprafață de 3.059,6 km2, ceea ce reprezintă circa 25,5% din suprafața Câmpiei de Vest a României” (Berindei et all, 1977). Aceasta include lunca și terasele Crișului Negru, formând cinci terase inegale de la lunca Crișului Negru spre nord, cu un aspect de „amfiteatru natural, asimetric”. Orientarea acestuia făcându-se de la nord-est spre sud-vest și fiind reprezentat de treptele de altitudine. Altitudinea acestei zone scade din amonte spre aval de-a lungul Crișului Negru, de la circa 122 m, în partea de est a comunei (satul Râpa), la 107 m spre sud-vest (satul Gurbediu).
Ca protecție în urma inundațiilor, malul drept al râului a fost înălțat în dreptul satului Tinca prin amenajarea unui dig de pământ de câțiva km lungime, iar zona stațiunii Băile Tinca, situată pe prima terasă a Crișului Negru, este protejată suplimentar, peste digul de pământ fiind realizat un dig de beton, de circa 1,20 m înălțime.
„Câmpia Crișului Negru apare ca un culoar printre câmpiile înalte Miersig și Cernei, iar în vest se lărgește brusc, în special către sud (până la râul Sartiș), mergând până la Canalul Colector” (Posea, 1997). Partea de est și nord a comunei, nordul satului Tinca și zona satului Râpa este ocupată de Depresiunea Holod. Aceasta are în componența sa „dealuri interfluviale, cu aspect colinar, împădurite în general, cu altitudini reduse pentru acest tip de unitate de relief, dar proeminente în spațiu, față de zona de câmpie adiacentă, de circa 130 m altitudine. „Dealurile colinare sunt asimetrice, variate ca altitudine de la vest spre est, astfel: 176 m în Dealul Tinca – nord, 210 m în Dealul Râpa-nord, 214,6 în Dealul Capu Șesului, 210 în Dealul Burzeu, spre nord-estul comunei. Relieful deluros este dezvoltat pe formațiuni geologice mai dure, calcaroase (calcarele de la Râpa), mai rezistente la eroziune, ceea ce explică și altitudinea mai mare” (Maiorescu, coord. et all, 2016). Din punct de vedere al geologiei, formațiunile pe care este așezată comuna Tinca, au în fundament Depresiunea Panonică, alcătuită din roci metamorfice, străpunse de corpuri intruzive granitice și granodioritice (interceptate în foraje), asupra cărora intervine o cuvertură sedimentară formată din depozite miocene și pliocene. Structura fundamentului a fost evidențiată și demonstrată prin foraje de mare adâncime, efectuate înainte de anii 1990.
Ca urmare s-a constatat că fundamentul din zona Tinca, este ridicat sub forma unui horst, de-a lungul unor fracturi orientate în general NV-SE, pe care s-au instalat și corpurile vulcanice intruzive, acest fapt influențând circulația apelor subterane, prin încărcătura mineralogică, temperatură, emanații de CO2 dizolvat în ape și formarea acumulărilor de ape termominerale.
Cercetările au mai scos în evidență că în zona freatică, până la adâncimea de 280 m, s-au acumulat ape reci, generate în nisipuri pliocene, deschise prin lucrări de foraj. Datorită acestui fapt, după termalitatea și chimismul apelor stratale acvifere din zona Tinca sunt, fie reci, întâlnite până la 280 m adâncime, fie termale, situate sub acest nivel, în zona fundamentului.
Acviferul termomineral din profunzimea fundamentului a intrat în contact în ascensiunea sa cu ape mai reci din acviferul freatic din dând naștere apelor termominerale terapeutice de la Tinca.
3.2. Potențialul turistic al climei și hidrografiei
Din punct de vedere al așezării geografice, comuna Tinca este influențată de un climat continental temperat cu influențe vestice (oceanice), care beneficiază de veri călduroase și ierni mai blânde. Ca urmare, comuna este străbătută de masele de aer umede care circulă dinspre V spre NV, având un regim al precipitațiilor mai ridicat.
Localitatea Tinca beneficiază de existența unui bioclimat sedativ, indiferent de cruțare a organismului, cu unele nuanțe de excitare și cu efect de stimulare a organismului. Datorită faptului că localitatea este așezată într-o zonă omogenă din punct de vedere al reliefului, odihnitoare, ferită de sursele de poluare din cadrul centrelor urbane și de principalele artere de circulație, arealul beneficiază de un atribut de oază, în care domină de liniștea, calmul și aerul curat, cu factori alergeni puțini, care nu afectează organismul. (Maiorescu et all 2016).
Temperatura medie anuală se încadrează în jurul valorii de 10,5oC, iar temperatura medie cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie, valoarea acesteia fiind de circa 21oC. Cea mai scăzută medie lunară se întâlnește în luna ianuarie, de -1,5oC. Anotimpurile înregistrează următoarele temperaturi: primăvara 10,9oC, vara 20,3oC, toamna 10,7o C, iar iarna -16oC. Numărul în care zilele au o temperatură de peste 25oC sunt aproximativ 80. Înghețul își face apariția în prima parte a lunii octombrie. Lunile cele mai calde sunt iulie și august, iar timpul însorit în toamnele lungi se menține până la sfârșitul lunii noiembrie.
Fiind influențate de circulația maselor de aer oceanice, precipitațiile atmosferice prezintă valorii medii anuale cuprinse între de 600-700 mm. (în perioada caldă a anului, se înregistrează o cantitate medie de 300-400 mm, iar cea rece, se înregistrează 200-250 mm). Cele mai ploioase perioade se înregistrează la sfârșitul primăverii și la începutul verii, iar precipitațiile cele mai sărace se întâlnesc în intervalul iulie-octombrie, ceea ce duce la un deficit de umiditate. În ceea ce privește localitatea Tinca, numărul mediu anual de zile cu precipitații, se încadrează în intervalul mediu de 120-130 iar primele ninsori ce își depun stratul de zăpadă apar în general în a doua jumătate a lunii decembrie, iar ultima ninsoare se înregistrează de obicei în prima jumătate a lunii martie. Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă este de circa 40, iar grosimea maximă a stratului de zăpadă se înregistrează în luna februarie și nu depășește 40 cm.
În perioada lunilor mai-septembrie durata de strălucire a soarelui însumează anual 2.000 ore ceea ce face ca zona comunei Tinca să beneficieze de un nivel ridicat de însorire și de o perioadă proprice practicării curei balneoclimatice. Perioadele în care predomină calmul atmosferic au o frecvență de 20-40 %, iar viteza medie anuală a vântului nu depășește 3 m/s.
Valoarea nebulozitații medii anuale este de 6 zecimi, iar numărul mediu anual de zile senine se situează în intervalul 50-60, iar cel cu zile cu cer acoperit, între 100-110. În sezonul rece, mai exact în luna ianuarie, nebulozitatea este mai mare de 7 zecimi, în timp ce în luna iulie valoarea medie a nebulozității este de circa 4-5 zecimi.
Datorită faptului că în comuna Tinca este specific un climat temperat moderat, se pot practica activități atât vara cât și în anotimpurile de tranziție, fiind favorizate de durata de strălucire a soarelui relativ mare, de cantitatea scăzută de precipitații, climat care oferă condiții prielnice pentru odihnă, relaxare și petrecere a timpului liber, plimbări și drumeții în această zonă.
Hidrografia în comuna Tinca este reprezentată prin cursuri de apă (figura 4.) și izvoare de apă minerale. Teritoriul comunei aparține bazinului Crișului Negru și anume limita inferioară a cursului mijlociu. Crișul Negru are în Tinca un curs mediu-matur, o albie cu multe meandre, acumulări de aluviuni, insulițe, cursuri secundare, cu o albie majoră relativ lată. De la izvorul râului până la comună este o distanță de 92 de km. La Tinca, Crișul Negru măsoară o lățime a albiei minore de circa 40 m, iar adâncimea medie este de cca 3,5 m. Albia majoră este străbătută de mai multe cursuri secundare, printre care cea mai importantă este „Crișul Mort”, o albie părăsită în secolul trecut. Odată cu construirea unei noi albii, intrarea în „Crișul Mort” este închisă în partea superioară neprimind apă doar în cazul inundațiilor din cursurile din Tinca și din aval.
Debitul Crișului Negru are o intensitate mai mare primăvara decât toamna și crește de obicei de două ori pe an. Lunile în care este atins volumul maxim de apă sunt februarie, martie și aprilie, atingând aproximativ 45% din volumul anual. Înghețul apare de obicei în luna decembrie și ține până la sfârșitul lunii februarie, iar gheața junge la o grosime de până la 50 cm.
Apele Crișului Negru (figura 5.) sunt favorabile pentru irigații datorită faptului că acestea au un grad mai mic de mineralizare. Cei mai importanți afluenți ai Crișului, pe teritoriul sunt următorii: Valea Nouă, care trece prin satul Gurbediu, Valea Pustei, care trece prin satul Râpa, ambele fiind situate în partea dreaptă a Crișului Negru, iar în partea stângă „Rătășelul” care străbate satele Belfir și Girișu Negru. Debitul aceste cursuri de apă variază mult de la un anotimp la altul, în anotimpul ploios cantitatea apele crește semnificativ, iar în lunile secetoase aproape dispar (cu excepția Gurbediului).
Râul Crișul Negru își are obârșia în Munții Bihorului, iar la ieșirea sa din comuna Holod, în satul Râpa, îl premește ca afuent pe pârâul Holod, iar la circa 1 km mai în aval, în dreptul satului Râpa, confluează cu pârâul Pustei. Pe teritoriul comunei, râul măsoară circa 10 km lungime, are un curs sinuos, lățimea albiei minore fiind de circa 40 m, iar adâncimea medie atingând 3,5 m. Pentru a proteja zona în care este amplasată stațiunea de inundații, albia râului a fost deviată spre sud, cu circa 1 km.
Izvoare de apă minerale
În comuna Tinca, mai exact în stațiunea balneoclimatică „Băile Tinca” potențialul turistic al hidrogafiei este dat de existența surselor de ape minerale alcaline și alcalinoferoase (figura 6,7.) „ape bicarbonate, sodice, slab calcice și magneziene, uneori sulfatate și iodurate” (Pricăjan, 1972).
Apele minerale se acumulează, atât sub forma unor strate acvifere de adâncime, cantonate în depozitele pliocene, cât și în stratul acvifer freatic, care își are zona de alimentare în terasa inferioară și medie a Crișului Negru.
În viziunea lui Pricăjan, denumirea de apă minerală se dădea în trecut acelor ape subterane sau superficiale care puteau fi utilizate în scopuri terapeutice, însă în ultimii ani acestea și-au schimbat denumirea în ape curative. Noțiunea de ape minerale s-a extins, însumănd și ape cu o concentrație mai ridicată, care nu sunt neaparat folosite în cura balneară, dar care pot fi valorificate prin îmbuteliere și prin extragerea unor elemente existente în concentrații mari (bor, brom, iod etc).
„Apele minerale au o concentrație și compoziție chimică variată, iar limita de mineralizare pană la care pot fi considerate ape minerale rămânând neprecizată. Unii cercetători consideră drept limită inferioară o mineralizație totală de 1 g/kg, iar ca limită superioară, o mineralizare de 50 g/kg” (Pricăjan, 1972). În general, apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau forată artificial și îndeplinește una din condițiile următoare:
conținutul de săruri minerale dizolvate este de peste 1 g/l
prezența unor elemente chimice cu acțiune farmacologică cunoscută (brom, iod, arseniu, bariu, sulf, mangan etc.), în proporții minim necesare
conținut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentrații stabile (1000 mg CO2/l; 1 mg H2S/L (Cândea și Bran, 2001).
Apele minerale de pe teritoriul comunei Tinca sunt folosite în scop terapeutic de peste 150 de ani. Primul foraj pentru apă minerală s-a efectuat în anul 1884, când s-au pus bazele stațiunii Băile Tinca. După anii 1960 au fost realizate studii balneologice, analize fizico-chimice și farmacologice complexe, ca urmare a execuției mai multor foraje, dintre care cinci sunt în funcțiune chiar și azi, dovedindu-se științific calitățile terapeutice ale apelor minerale de la Tinca. Tratamentul cu ape minerale se efectuază atât prin cură externă, cât și prin cură internă (Maiorescu, et all 2016).
În stațiune sunt amplasate trei buvete cu apă minerală pentru cura internă, dar de la această sondă mai este dirijată o conductă în afara stațiunii, cu mai multe puncte de alimentare pentru consumul populației locale și a turiștilor ocazionali (figura 8.).
Apele minerale se găsesc într-o zonă liniștită, pe malul Crișului Negru. Bihorenii și instituțiile oficiale acreditate consideră că apele minerale, bicarbonate, calcice, magneziene, sodice de la Tinca fac minuni și te vindecă de orice boală. Izvoarele se folosesc în tratamentul multor afecțiuni, precum: afecțiunile tubului digestiv (gastrită, ulcer, colită), afecțiuni hepatobiliare (dischinezie biliară, colecistită, pancreatită), afecțiuni metabolice și de nutriție (diabet), afecțiuni ginecologice (sterilitate), afecțiuni asociate (reumatism degenerative și articulare), afecțiuni ale rinichiului și căilor urinare, afecțiuni neurologice periferice.
Băile sunt funcționale încă din anii 1930-1940, când pe lângă tratamente erau și în folosul comunității. Datorită unei clime blânde, de câmpie, condițiile geografice favorizează curele folosite în tratamentul oboselii cronice și al asteniei, nesolicitând organismul. În plus, aerul este bogat în ioni pozitivi datorită suprafețelor întinse de păduri. Beneficiind de această climă blândă și de izvoarele de ape minerale, Tinca primește anual mii de turiști sosiți la cură de una, două sau mai multe săptămâni.
„Termalismul apelor minerale de la Tinca se datorează prezenței unor compartimente ridicate ale fundamentului cristalin (horsturi), de-a lungul unor falii profunde, pe care s-au inserat corpuri intruzive fierbinți, granitice și gradioritice, care au contribuit la creșterea gradientului geotermic, spre 50-70oC. Majoritatea surselor conțin și CO2 liber (pus pe seama magnetismului subsecvent) sau CH4 (legat de prezența structurilor de hidrocarburi)” (Maiorescu et all, 2016).
3.3. Potențialul turistic al vegetației și faunei
Teritoriul comunei Tinca se întinde pe o suprafață de 14.199 ha, din care 1.211 ha în intravilan și 12.988 în extravilan, în interiorul căruia se află rezervația naturală, Poiana cu narcise de la Goroniște și situl de importanță comunitară ROSCI0155 Pădurea Goroniște. (figura 9.)
Peste 40% din suprafața UAT Tinca este ocupată de păduri, fânețe, pășuni și livezi, aproape jumătate din teritoriul comunei este zonă verde, la care se mai adaugă sezonier și suprafețe ocupate de celelalte culturi agricole (circa 50%). Stațiunea Tinca este localizată într-o zonă liniștită, care dispune de un întins Parc balnear și de extinse suprafețe de păduri. În completarea pădurilor, localitatea mai beneficiază suprafețe întinse de pajiști și fânețe naturale, de livezi și viță de vie, care oferă o ambianță peisagistică plăcută, de calm și liniște. O importanță deosebită asupra caracteristicilor florei și faunei din zona comunei o reprezintă relieful, altitudinea, condițiile climatice și poziția în teritoriu. Etajarea reliefului condiționează o etajare a vegetației pe trepte de altitudine, asociate cu fauna specifică. Cea mai mare parte a teritoriului comunei, conform PUG Tinca este folosită ca teren arabil (7.464 ha-52,6%), urmată de păduri și vegetația forestieră (3.507 ha-circa 25%), terenurile acoperite de pășuni și fânețe (2.192 ha-8,4%).
Livezile de pomi fructiferi, viile și pepinierele reprezintă 13 ha. Fondul forestier deține o parte însemnată din teritoriului administrativ al comunei Tinca (3.507 ha, 24,7% din suprafața comunei) fiind alcătuit în special de specii de gorun (de unde și numele Pădurii „Goroniște”) urmate de speciile de fag, ulm, frasin, carpen, în general, arbori cu lemne de esență tare. Pădurile contribuie la îmbogățirea caracterului peisagistic al arealului și formează un microclimat favorabil pentru sănătate. Pădurile din raza comunei Tinca sunt parcelate, delimitate de linii parcelare, accesibile și nepietruite. Fondul forestier din raza Ocolului Silvic Tinca are o zonă mlăștinoasă în suprafață de cca 5 ha, situată pe valea Topile, într-un singur loc. Comuna Tinca posedă în proprietate o suprafață de peste 1.000 ha de teren forestier care este în prezent în administrarea Ocolului Silvic Tinca.
Datorită faptului că atât în zona forestieră, cât și în zona de câmpie a comunei, trăiesc numeroase specii cu valoare cinegetică (cerb, căprior, iepure, mistreț, pisică sălbatică, viezure, vulpe, jder, fazan, potârniche etc), au fost organizate patru fonduri de vânătoare: Fondul cinegetic 31 Goroniște (8.195 ha), fondul cinegetic 27 Cociuba (9.392 ha), fondul cinegetic 36 Râpa (10.404 ha), Fondul cinegetic 38 Lunca (11.352 ha). Situl Natura 2000 „Pădurea Goroniște” (Rosci 0155), cu o suprafață de 807,2 ha, prezintă o importanță semnificativă datorită prezenței unor habitate acvatice, în care trăiesc populații din trei specii de amfibieni de interes comunitar și a două habitate de interes comunitar (păduri de stejar cu carpen și păduri ripariene).
Un element al potențialului turistic al vegetației în comuna Tinca este reprezentat de rezervația naturală de tip botanic și anume „Poiana cu narcise de la Goroniște” de pe teritoriul Pădurii Goroniște. Aceasta rezervație are o suprafață de 1 ha și este importantă din punct de vedere științific datorită speciei de narcise care crește la cea mai joasă altitudine din țară (100 m). Narcisele cresc dispersat între arborii de foioase, densitatea acestora fiind variabilă, de la zone compacte, cu diametrul de la 1 m la 10 m, până la zone în care exemplarele cresc izolat.
Pădurea Goroniște este localizată în partea de sud-vest a județului Bihor, în apropierea satelor Căuașd, Gurbediu si Husasău de Tinca, pe teritoriul administrativ al comunei Tinca.
Este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în zona de contact a Dealurilor Vestice cu Campia Miersig, pe teritoriul administrativ al comunei Tinca, satul Gurbediu. Scopul instituirii regimului de protecție pentru aria naturală protejată de interes național – Pădurea cu narcise de la Goroniște îl constituie conservarea biodiversității, a peisajului și tradițiilor locale, în vederea menținerii sau extinderii arealului a speciei protejate, narcisa. Din punct de vedere al proprietații, fondul forestier este în prezent în proprietatea comunelor: Tinca (211,5 ha), Tulca (468,1 ha) și Batar (253,9 ha) și doar o mică suprafață (19,6 ha) aparține încă statului român.
În zona stațiunii turistice cresc atât în mod natural cât și datorită plantării, arbori din speciile de foioase (gorun, stejar, tei, salcâm, castan etc.), conifer (brad, tuie) sau specii ornamentale (palmier). Pe lângă acestea se pot remarca, în parcul din jurul complexului balnear Crișul și pâlcuri de arbori ornamentali, asociate cu diverse specii floristice, cultivate, ce oferă turiștilor condiții ambientale benefice pentru odihnă și relaxare.
Fauna sălbatică constituie una dintre bogățiile naturale reprezentative pentru această zonă. Prezența pădurilor pe suprafețe însemnate (circa 25% din teritoriu) oferă un mediu prielnic pentru dezvoltarea unei faune bogate și diverse, cu o importanță deosebită atât din punct de vedere cinegetic, cât și din punct de vedere al biodiversității. În aria forestieră trăiesc specii de mamifere cu importanță cinegetică, care alcătuiesc fonduri de vânătoare (căprior, mistreț, vulpe, iepure etc.) numeroase specii de păsări sălbatice (uliu, huhurezul mic, șorecarul, cinteza de pădure, mierlă, coțofana, ciuful de pădure etc.), iar în zona pajiștilor de câmpie și de luncă trăiesc specii precum: iepure, vulpe, diverse păsări migratoare, care cuibăresc izolat, în colonii sau mixte (barza, gâsca sălbatică, cormoranul, stârcul, egreta mică, cocori etc.)
În apele râului Crișul Negru se găsește o faună acvatică diversă, reprezentată de circa 10 specii de pești: scobar, crap, știucă, clean etc., ce constituie un valoros fond pentru pescuit (Maiorescu, coord. et all, 2016).
CAPITOLUL IV.
ELEMENTE DE POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC.
Prin resursele turistice antropice înțelegem totalitatea elementelor tehnice, economice și culturale, care au apărut prin eforturile și creația umană și care se îmbină armonios în mediul înconjurător și în peisajele locale din fac parte. Cu toate că la început, resursele antropice au fost create cu totul în alte scopuri (majoritatea îndeplinind funcții economice, religioase, culturale, sociale, strategice etc), treptat aceaste funcții au fost înlocuite cu cea recreativă, devenind un obiect turistic propriu-zis. Obiectivele turistice antropice trebuie să îndeplinească anumite calități precum unicitatea, ineditul, originalitatea, vechimea pentru a fi îndeplini un potențial turistic valorificabil.
4.1. Potențialul turistic al edificiilor cultural-istorice și religioase
Alături de frumusețile naturale de care dispune comuna Tinca, aceasta se remarcă și prin originalitatea potențialului cultural, cu valențe turistice deosebite. Pe teritoriul administrativ al comunei sunt evidențializate două monumente de categoria B, ambele obiective incluse pe Lista Monumentelor istorice. Acestea pot reprezenta puncte de atracție pentru turiștii care sosesc în localitate: Biserica de lemn „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” (figura 10,11.) – este o biserică de mici dimensiuni care a fost construită în anul 1743 în comuna Căbești, satul Sohodol, județul Bihor. Fiind considerată de către credincioși prea mică și neîncăpătoare, aceștia au hotărât anul 1940 construirea în unei noi biserici, de zid, mai spațioase.
Datorită faptului micuța biserică de lemn nu a mai fost utilizată pentru serviciile religioase, și pentru a fi salvată de la ruinare, preotul Gh. Nemeș, din comuna Tinca, reușește strămutarea acesteia în comuna Tinca, în anul 1980 și restaurarea ei cu cele necesare cultului, inclusiv cu trei clopote care au fost donate de câțiva credincioși.
Scenele biblice și cele legate de istoria bisericii s-au păstrat destul de bine de-a lungul timpului și acoperă tot interiorul. Se poate remarca absida altarului, decroșată, de formă dreptunghiulară, iar naosul fiind despărțit de pronaos printr-un zid de bârne, accesul în acesta putându-se realiza printr-o ușă joasă. Din păcate nu se mai păstrează aspectul inițial al bisericii, partea de sus a turnului, coiful octagonal cu săgetă a avut de suferit fiind distrus de un trasnet și nu s-a mai reconstruit. Ferestrele ei mici, caracteristice acelei perioade, se pot observa în partea altarului. Pictura interioară a fost realizată direct pe lemn, de un pictor local, în jurul anului 1810, iconostasul a fost realizat pe pânză, iar canaturile ușilor de la pronaos și naos sunt frumos împodobite. Pe exterioarele bisericii sunt prinse cruci de eroi și se pot vedea și câteva înscripții.
În inventarul bisericii de lemn din Sohodol au existat cateva cărți vechi de cult, dintre care: Evanghelia tipărită la Bucuresti în anul 1723, Strașnicul tipărit la Blaj în anul 1753 precum și Catavasierul din 1769 și Strașnicul din anul 1773. Micuța biserică din Tinca adăpostește în interior o mică comoară de spiritualitate și artă religioasă românească. și uși împărătești preluate din bisericile de lemn dispărute din localitățile Călacea, Girișu Negru și Chesa.
Situl arheologic de la Râpa, punct „Dealul Moriilor” este situat pe terasa superioară a Crișului Negru. Săpăturile arheologice au scos la iveală în acest loc urme de așezări omenești datate din epoca pietrei șlefuite (Neolitic- cultura Criș), dar și așezări din perioada romană (secolele II și III) și medievală (secolele VIII-X).
În afară de obiectivele înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, pe teritoriul comunei mai sunt și alte elemente de potențial cu valoare turistică, cum ar fi:
Muzeul de Științe Naturale (figura 12,13.) este situat într-o clădire a parohiei reformate din Tinca, a fost înființat în anul 1950, prin donarea colecției particulare a lui Csák Kalman și deține materiale rezultate din cercetările de teren, realizate de către fondatorul acestuia în zona Crișului Negru Colecția este împărțită pe două domenii: geologie și zoologie. Expoziția de geologie prezintă cronologic evoluția geologică, modificările suferite de scoarța pământului în bazinul hidrografic Crișul Negru care mai rezervă suprize chiar și în zilele noastre biologilor și geologilor. Expoziția zoologică este foarte bine organizată și prezintă habitatele văii, animale împăiate prezentate în mediul lor de viață. Se pot observa numeroase specii de păsări, unele dispărute deja, cuiburile, chiar și ouăle lor, minerale rare, fosile, melci de mare, oasele de hienă și rinocer, craniul unui urs de peșteră și un splendid exemplar de somn. Csák Kálmán a realizat și o hartă a zonelor cercetate.
Clădirea a fost construită în anul 1885 de către Parohia Reformată Tinca, ca școală elementară. În anul 1948 a fost naționalizată, iar din 1956 până în prezent adăpostește muzeul. În 2005 se retrocedează și se efectuează lucrări de amenajare a unor spații pentru a deservi activităților culturale multiple. Printre elementele valoroase care se găsesc în colecția muzeului se poate menționa o mandibulă completă de mamut, material descoperit o dată cu săparea căminului la 8 m adâncime pentru turbină la moara de lângă stațiunea balneară (1932), în anul 1932. De asemenea, un alt exemplar rar este fragmentul de molar de mamut, descoperit în albia Crisului Negru, în anul 1964. Acest muzeu bogat în exponate atrage un număr din ce în ce mai mare de vizitatori.
Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” (figura 14.) din satul Tinca este o ctitorie a Regelui Carol al II-lea, iar în interiorul acesteia se remarcă unul dintre cel mai frumos iconostas din țară, fiind suflat cu aur.
4.2. Potențialul turistic al resurselor atractive etno-folclorice
Comuna Tinca iese în evidență și prin patrimoniul cultural imaterial: tradiții, obiceiuri, meșteșuguri (figura 15,16.) și port popular. Cu prilejul diferitelor festivități sau a unor activități cultural artistice, se pot admira de către turiști și costumele populare tradiționale specifice naționalităților românești și maghiare.
În cadrul comunei se organizează anual un eveniment, o manifestare culturală și sportivă care atrage un număr însemnat de turiști care se pot bucura și asista la întreg spectacolul, promovând astfel stațiunea: Zilele Tincanilor care are loc în luna august. Acest eveniment oferă prilejul de întâlnire cu fiii satului, se desfășoară concerte de muzică populară sau pop-rock, se organizează competiții sportive în Vadul Băilor Tinca (meciuri de fotbal, concurs de bograci etc.).
4.3. Populația și structura demografică
În anul 2017, populația comunei Tinca este în scădere față de anul trecut, fiind în anul 2016 de 8.351, iar în anul actual de 8.310 locuitori (figura 17.), conform informațiilor date de Institutul Național de Statistică, dintre care 4.190 de sex masculin și 4.161 de sex feminin. Tot în aceiași lună, ponderea cea mai însemnată din totalul populației comunei Tinca era ocupată de grupa de vârstă 20-64 de ani (57,1% din total), potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Acest procent scoate in evidență faptul că există un număr ridicat de persoane tinere și adulte în comună, care reprezintă de fapt resursele umane esențiale desfășurării și dezvoltării activităților economice din comuna Tinca.
Celelalte categorii de vârstă au obținut procente de 28,5% (grupa 0-19 ani) și 14,4% (populația de peste 64 de ani). „În ceea ce privește structurarea locuitorilor din comuna Tinca pe sexe, aceasta este una destul de echilibrată, dar se remarcă o ușoară predominanță a persoanelor de sex masculin în perioada 2012-2014, situație care s-a inversat între anii 2015-2016” (Maiorescu, 2016). Majoritatea oamenilor care locuiesc în comuna Tinca sunt români (59,82%), iar principalele minorități sunt constituite din maghiari (15,06%) și romi (14, 92%). În ceea ce privește ponderea de 10,20% din populație, nu se cunoaște apartenența etnică. (figura 18.)
Din punct de vedere confesional, majoritatea sunt ortodocși (52,68%), dar se pot remarca și alte minorități confesionale: baptiști (15,44%), reformați (5,98%), romano-catolici (8,24%) și penticostali (5,74%). Pentru 11,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. (figura 19.)
4.4. Forța de muncă
Cu privire la evoluția salariaților din comuna Tinca, în perioada 2010-2014 (ultima pentru care există informații statistice oficiale) numărul acestora a avut o evoluție destul de oscilantă. Ca urmare, cea mai numeroasă scădere a persoanelor cu statut de angajat a avut loc în anul 2011, iar cel mai însemnat număr de persoane cu un loc de muncă s-a înregistrat în anul 2010. Finalul perioadei analizate (2014) a constituit o ușoară creștere în comparație cu anul precedent.
În mod asemănător și evoluția persoanelor fără un loc de muncă din comuna Tinca a înregistrat o evoluție oscilantă. Astfel, se poate remarca din informațiile Institutului de Statistică, că anul cu cei mai puțini șomeri a fost 2014, iar anul cu cele mai multe persoane care nu aveau un loc de muncă a fost 2011. Referitor la evoluția șomerilor pe luni calendaristice, în anul 2015, se constată ca în primul trimestru numărul acestora a crescut, în comparație cu aprilie și până în decembrie cănd numărul a scăzut de la o lună la alta. Deopotrivă, se mai poate observa faptul că în toate lunile anului 2015, numărul șomerilor de sex masculin a fost mai numeros decât al celor de sex feminin, cu excepția lunii septembrie.
4.5. Economia, ocupații și meșteșuguri
Datorită amplasării satelor componente comunei Tinca, preponderent în zona de câmpie, activitățile predominante ale locuitorilor sunt strâns legate de creșterea animalelor și cultura plantelor. Din nefericire, datorită faptului că nivelul de dezvoltare a infrastructurii generale și a utilităților tehnico-edilitare este insuficient, acesta limitând confortul locuirii în mediul rural, reprezintă uneori și un incovenient în dezvoltarea și diversificarea economiei locale.
În ceea ce privește ramurile economice predominante ale comunei acestea sunt: agricultura, zootehnia, industria alimentară și industria prelucrării lemnului. Profilul economic al comunei Tinca a fost însă dominant agricol (agricultură, zootehnie, pomicultură, silvicultură).
Comuna Tinca, din punct de vedere al valorificării produselor agricole, deține o piață agroalimentară și un obor de animale, iar o parte din aceste produse sunt valorificate pe piața din orașele Oradea sau Salonta. Ca și activitate economică, mai poate fi amintită, și o schelă de extracție a țițeiului. Cea mai mare parte din necesarul de alimente: carne, lactate, legume și fructe si-o produc locuitorii comunei din gospodăriile proprii.
Tendințele de viitor pun accentul, în pricipal, pe creșterea animalelor, legumicultură, prelucrarea produselor animaliere- industria alimentară și prelucrerea lemnului.
Activităților economice din cadrul localității Tinca au arătat o evoluție mai complexă: s-au construit atât pentru populația comunei, cât și pentru circulația de tranzit, noi unități comerciale și de prestări servicii. Ca urmare a înființării numeroselor societăți comerciale, cea mai mare parte cu profil comercial sau de alimentație publică, perioada actuală și de viitor sunt avantajoase în ceea ce privește inițiativele private. Astfel în anul 2016, pe teritoriul comunei Tinca erau înregistrate 115 societăți comerciale, dar potrivit informațiilor preluate din Stategia de dezvoltare locală pentru perioada 2014-2020, un număr de 582 de agenți economici (persoane fizice autorizate, persoane juridice și instituții publice) își au sediul în comună.
Pe raza comunei își desfășoară activitatea și numeroși mici meseriași- în principal tâmplari, zugravi, zidari și mici comercianți. Se mai practică în comună și morăritul, panificația și se desfășoară activități de prestări servicii și comerț. Deopotrivă, târgul și oborul de animale din Tinca, cunoaște o vechime de peste 100 de ani și are loc în fiecare zi de luni a săptămânii.
Conform bazei de date a Autorității Naționale pentru Turism, în comuna Tinca funcționau (luna septembrie 2014) doi operatori economici care posedă două structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare clasificată (o societate pe acțiuni și o persoană fizică autorizată).
Se constată însă că atât activitatea balneoclimatică, de turism cât și cea de agrement constituie domenii cu tendințe reale de dezvoltare, în ceea ce privește potențialul resurselor hidrominerale cu caracter terapeutic. Pentru a susține, însă aceste domenii de activitate este neaparată nevoie de modernizarea infrastructurii generale și turistice și diversificarea structurilor balneare și de agrement.
CAPITOLUL V.
ELEMENTE DE INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ
5.1. Infrastructura turistică de transport
Accesibilitate
Accesul în comuna Tinca și respectiv în stațiunea balneoclimatică Băile Tinca, se poate realiza atât pe cale rutieră, ferovială cât și aeriană.
Pe cale rutieră, accesul se face dinspre câteva centre urbane reprezentative la nivelul județului, prin mijlocirea unor drumuri de importanță națională sau județeană (clasificate conform HG 782/2014, privind încadrarea în categorii funcționale de drumuri publice):
dinspre municipiul Oradea, reședința de județ (aflat la confluența a trei drumuri europene, importante pentru circulația turistică: E 60, E 79, E 671), accesul se realizează în cea mai mare parte pe drumuri europene: atât pe drumul european E 671, 13 km până la Leș, apoi 25 km pe drumul județean DJ 762A (Leș- stațiunea Tinca), (drum modernizat)
dinspre municipiul Salonta, situat pe E 671, care este și stație de cale ferată, accesul se realizează pe drumul județean DJ 795, cu o distanță rutieră de 24 km;
dinspre muncipiul Beiuș, situat pe E 79, accesul se realizează pe drumul european E 79 (18 km) și pe drumul județean DJ 795 (22 km), distanța rutieră totalizată fiind de 40 km.
Distanța față de București, pe ruta cea mai scurtă, București – Pitești – Sibiu – Deva – Ștei – Beiuș – Tinca, este de 550 km, iar distanța până la cel mai apropiat punct de frontieră este de 37 km;
Pe cale feroviară – varianta cea mai avantajoasă cale de acces este prin stația de cale ferată Salonta, situată pe linia secundară Timișoara – Arad – Ciumeghiu – Salonta – Oradea, din stația CFR Salonta există curse auto cu program fix, care fac legătura, pe cale rutieră, cu stațiunea Tinca, situată la 24 km. O altă variantă de acces feroviar este stația CFR Oradea (de pe magistrala București – Brașov – Cluj-Napoca – Oradea), de unde se poate folosi calea rutieră de acces spre stațiune, mai rapidă decât cea feroviară. Pe ambele linii magistrale feroviare circulă trenuri Regio și Interregio, cu vagoane de dormit și cu regim de rezervare a locurilor.
Aerian: cel mai apropiat aeroport (la 38 km) care poate deservi stațiunea Tinca este Aeroportul Internațional Oradea, fiind accesibil pe drumul european E 671 (Oradea – Arad – Timișoara, și fiind deschis oficial pentru traficul internațional de persoane și mărfuri.
Infrastructura rutieră
Rețeaua rutieră publică a localității este realizată de drumuri județene, comunale, drumuri de expoatare și de rețeaua stradală. Drumurile de exploatare (cele forestiere) pot fi efectuate pentru drumeție turistică, la fel cum este rețeaua de drumuri din aria protejată Pădurea Goroniște de la Gurbediu. Pe raza comunei, rețeaua de drumuri publice (județene și comunale) însumează 49 km, iar cele agricole, de exploatare, 15,5 km. (figura 20.)
Situația infrastructurii rutiere din UAT Tinca se realizează astfel:
drumuri județene
-DJ 709A (Batăr/DJ 709 – Girișu Negru – Belfir – Cociuba Mare – Petid – Pocola/E 79), care traversează teritoriul administrativ pe o direcție aproximativ V-E, intersectându-se în satul Belfir cu DJ 792A; drumul județean măsoară o lungime totală de 45, 57 km, din care, pe UAT Tinca străbate o distanță de aproximativ 7 km, drumul este modernizat, asfaltat, aflându-se într-o stare tehnică bună;
-DJ 792A (DN 79A/Bogsig- Olcea – Belfir – Tinca – Husăsău de Tinca – Miersig – Leș/E 671), cu o lungime totală de 42, 71 km, din care pe UAT Tinca sunt 11 km; reprezintă drumul de acces dinspre Oradea, modernizat, într-o stare tehnică foarte bună;
-DJ 795 (E 671/Salonta – Tinca – Holod – Vintere/E 79), în lungime totală de 46,10 km, traversează localitățile pe direcția V- E, pe 15 km;
Drumurile județene de pe teritoriul comunei Tinca totalizează 33 km.
drumuri comunale
-drumul comunal DC 90 (DJ 795/ Gurbediu – Husasău de Tinca/DJ 792A), cu o lungime totală de 6,0 km, din care, pe teritoriul administrativ sunt 4 km; drumul face legătura între cele două sate fiind doar un drum pietruit;
-drumul communal DC 102 (DJ 792A- Cociuba Mare/DJ 709A), lungime totală de 6 km, din care, pe UAT Tinca sunt doar aproximativ 2 km; un drum pietruit.
Drumul communal DC 94A realizează accesul spre situl Natura 200 Pădurea Goroniște și rezervația naturală Poiana cu narcise de la Goroniște, arii protejate cu valoare peisagistică și turistică deosebită.
rețeaua stradală din localitatea Tinca totalizează peste 25 km, fiind parțial modernizată și dispune de toate utilitățile necesare (electricitate, alimentare cu apă, canalizare).
Infrastructura ferovială
Comuna este străbătută de linia secundară Ciumeghiu – Holod, care trece prin satele Tinca și Râpa, unde există trei stații CFR (două halte, Gurbediu, Râpa și stația Tinca). Lungimea tronsonului de cale ferată de pe UAT Tinca este de circa 16,5 km (Maiorescu, coord. et all, 2016)
5.2. Infrastructura turistică de cazare
Turismul se poate practica numai în ipoteza existenței posibilităților de cazare și odihnă a turiștilor. Ca urmare, dintre elementele bazei turistice, capacitatea de cazare generează în cea mai mare măsură volumul fluxurilor turistice.
În stațiunea de interes local Tinca, județul Bihor există două structuri de primire turistică cu funcție de cazare clasificate și anume un Hotel Parc (figura 21, 22) (în prezent proprietatea societății SC TURISM CRIȘUL SA.), constituit din 2 corpuri (corpul A și corpul B) cu un total de 58 de camere și 119 locuri, încadrate la 2 stele și 3 stele (figura 23, 24) .Cele două corpuri din cadrul Hotelului Parc au următoarea componență: corpul A, care dispune de 60 camere cu câte 2 locuri (dintre care 19 sunt în circuitul turistic, clasificate la 2 stele) și corpul B, cu 35 de camere (de câte unul, două sau trei locuri), toate în circuitul turistic, clasificate la 2 (14 camere) și 3 stele (19 camere); împreună, cele două corpuri însumează 95 de camere, din care 40 nu sunt în circuitul turistic, fiind în proces de modernizare.
În ceea ce privește categoria de confort, din totalul locurilor de cazare clasificate, 61,3% sunt încadrate la 2 stele, iar 38,7% la 3 stele.
Cea de-a doua structură de primire turistică este pensiunea agroturistică, numită Oierul (figura 25, 26.) (operator economic CRĂCIUN V. ADRIAN) cu 4 camere și 8 locuri, încadrate la 3 stele.
(Sursa: https://www.google.ro/maps…)
În afara acestor structuri de cazare clasificate, mai există și posibilitatea de cazare în cadrul cabanei de vânătoare din Pădurea Goroniște, care beneficiază de 4 camere cu 8 locuri și grup sanitar propriu, o bucătărie amenajată pentru posibilitatea pregătirii mesei, inclusiv a vânatului (Maiorescu, coord et all, 2016).
Structuri de primire turistică cu funcții de tratament
Structurile turistice de tratament au ca și scop valorificarea factorilor terapeutici naturali foarte variați în ceea ce privește geneza și caracteristicile acestora și serviciile de tratament pe care aceste baze de tratament le oferă pacienților care vin să se trateze de diferite afecțiuni. Alături de apele minerale, termale, emanațiile mofetice uscate de CO2, nămolurile terapeutice de care turiștii beneficiază în această cură se adaugă și dotările tehnice în domeniul investigației, analize medicale care contribuie la diversificarea procedurilor (Ciangă, 2006).
În perioada anului 2006 a fost reabilitată Baza de tratament (figura 27, 28.) în comuna Tinca, echipată cu instalații și aparatură electrică modernă, de ultimă generație și o parte din baza de cazare (corpul B în întregime, corpul A doar parțial), prin fonduri nerambursabile, acordate de Guvernul României.
Stațiunea dispunând de o bază de tratament (figura 29, 30) modernizată, unde apa minerală se folosește atât pentru cura externă (hidroterapie, terapie cu aerosoli) cât și pentru cea internă (buvete), se pot realiza următoarele tipuri de proceduri terapeutice:
fizioterapie
băi calde cu apă minerală
împachetări cu parafină
kinetoterapie
masaj
Datorită rezervelor geologice de ape minerale, omologate de către ANMR, este asigurată funcționarea bazei de tratament, prin proceduri specifice. Datorită gradului de solicitare a zăcământului care este în medie de circa 50%, există posibilitatea diversificării procedurilor de tratament, după cum reiese din Programul de exploatare pe anul 2015 al zăcământului hidromineral Tinca. Baza de tratament dispune de un personal medical specializat în patologia specifică stațiunii, în balneoterapie și în tehnici de balneofiziokinetoterapie și recuperare. Aceștia sunt:
1 medic specialist, specializarea recuperare medicină fizică și balneologie
1 specialist în kinetoterapie
2 asistenți medicali, specializați în balneofizioterapie
1 băieș
1 maseur
Existența unui complex de instalații și dotări de medicină fizică adaptate profilurilor patologiei care se tratează în stațiunea Băile Tinca sunt: hidrokinetoterapie, kinetoterapie, termomasoterapie, electroterapie, pneumoterapie, terapie ocupațională și altele asemenea.
În interiorul bazei de tratament a stațiunii Băile Tinca se găsesc instalații și dotări de tratament și recuperare, pentru:
– utilizarea apei minerale în balneoterapie – căzi pentru băi cu apă minerală încălzită
– instalații pentru electroterapie (cabinet cu aparatură electrică specifică pentru fizioterapie)
– instalații pentru terapie cu aerosoli
– instalații pentru magnetoterapie
– aparat pentru laserterapie
– termoterapie – cabinete cu dotări pentru împachetări cu parafină încălzită
– masoterapie – cabinet pentru masaj
– kinetoterapie – sală cu aparatură pentru gimnastică medicală
În complexul balnear din cadrul societății SC Turism Crișul SA funcționează structuri de cazare (două corpuri de hotel), baza de tratament și structuri pentru alimentație, 280 locuri în unitate de tip restaurant clasic (două saloane și terasă acoperită), unde efectuează și diverse tipuri de regim alimentar pentru persoanele cu anumite probleme de sănătate, în funcție de recomandările medicului specialist (de exemplu, regim pentru diabetici, sau regim pentru persoane cu afecțiuni cardiace sau de stomac) (Maiorescu, coord et all, 2016).
CAPITOLUL VI.
TIPURI ȘI FORME DE TURISM RURAL ÎN COMUNA TINCA
În cadrul destinației turistice, modalitatea de petrecere a timpului liber poate fi structurată și analizată din mai multe puncte de vedere. În funcție de numeroase criterii de abordare a acestui aspect, se pot descoperi și analiza categorii diferite de turism, cu individualizare în tipuri și forme. În cadrul comunei Tinca se poate vorbi despre practicarea turismului curativ, turismul de recreere și cultural (figura 31).
Datorită existenței pe teritoriul acesteia a apelor minerale cu efecte terapeutice, turismul curativ este reprezentativ pentru Tinca atât pentru factori naturali de cură (ape minerale bicarbonate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase, bioclimatului sedativ, indiferent, de cruțare a organismului) cât și pentru infrastructura turistică existentă pe teritoriul comunei (bază de tratament balnear, structuri de cazare și alimentație)
Probabilitatea valorificării apelor minerale de la Tinca în tratamentul balnear a fost examinată prin studii și analize de către Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, autorizat în acest sens și consacrată de-a lungul timpului prin rezultate deosebite obținute în cura balneară. Pe fundamentul acestor studii au fost efectuate, de către medici balneologi, recomandări de utilizare a apelor minerale de la Tinca, atât în cura externă cât și în cura internă (Maiorescu, 2016). Tratamentul cu ape minerale de la Tinca este recomandat pentru tratarea numeroaselor afecțiuni cum ar fi: afecțiuni ale tubului digestiv (gastro-duodenite cronice, enterocolite cronice nespecifice), afecțiuni hepato-biliare ce necesită cure de colereză (dischinezii biliare, colecistite cronice nespecifice, sechele postoperatorii pe căile biliare), boli de nutriție și metabolism (diabet zaharat de tip II echilibrat, hiperuricemii, gută), afecțiuni reno-urinare, afecțiuni reumatismale degenerative cronice, afecțiuni abarticulare cronice, afecțiuni posttraumatice ale aparatului locomotor, afecțiuni neurologice cronice periferice, afecțiuni ginecologice cronice, afecțiuni respiratorii și ORL cronice. În scop profilactic, apele minerale de la Tinca sunt recomandate pentru: persoane sănătoase sau aparent sănătoase, cu factori predispozanți pentru îmbolnăvire, constituționali din mediul extern sau intern, surmenaj fizic și intelectual, activități stresante și alimentație cu orar neregulat și conținut crescut în iritante digestive, activități în mediu cu metale grele (Pb, Hg, As, Mn), potențial crescut pentru tulburări ale metabolismului glucidic (diabet chimic, asimptomatic, latent, potențial) (Maiorescu, 2016).
„Dezvoltarea turismului curativ este favorizată de exisența unor condiții climatice favorabile (absența poluării, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativă), prezența izvoarelor de ape minerale cu proprietăți terapeutice, a apelor termale ș.a., asociate eventual cu posibilitățile de aplicare a remediilor consacrate în „medicina” populară (fitoterapie, apiterapie, hidroterapie ș.a). Aplicarea unor terapii sau remedii homeopatice tradiționale câștigă tot mai mulți adepți. Existența disponibilităților de acest fel poate conduce la elaborarea unor oferte turistice care rivalizează cu cele consacrate” (Petrea, 2004, p.23).
„Turismul curativ se practică în stațiunile profilate pe utilizarea în scopuri balneare a unor resurse naturale, în special resurse hidrominerale și termale, emanațiilor mofetice, a nămolurilor terapeutice, pe un fond climatic și bioclimatic (montan, de litoral marin sau de saline) cu efecte benefice. Se adaugă acestora, proceduri terapeutice și tehnici moderne ce completează și accentuează efectul factorilor naturali” (Cocean 2006, p.183-184).
Turismul curativ a condus de asemenea la o formă coerentă de amenajare turistică, și anume stațiunea, a cărei proporție și complexitate s-a dezvoltat în timp. Ceea ce a condus la o ierarhizare diferită a stațiunilor de importanță națională și internațională, a celor de impact regional, de mică dimensiune și cu amenajări sumare sunt calitatea factorilor terapeutici naturali și modul de amenajare al utilizării acestora.
Turismul balneoclimatic este reprezentat și practicat de un număr format din câteva zeci de stațiuni care au constituit și constituiesc structura sistemului balneoturistic românesc, începând cu antichitatea romană. Turismul în stațiunile balneoclimatice, deși în prezent subapreciat și aparent perimat, rămâne o categorie caracteristică pentru turismul românesc, față de care se constată o accentuare din partea unor categorii sociale și de vârstă (mai ales categoria de vârstă a III-a). „Noile orientări ale turismului către modalitățile mai dinamice și către diversitatea activităților, vor impune reconsiderarea amenajării lor viitoare, astfel încât ele să devină oferte acceptate de categorii mult mai variate de turiști” (Ciangă.,2006, p.184).
În viziunea lui Cocean „turismul curativ poate fi considerat ca cel mai vechi tip de practicare a activităților turistice. Necesitățile legate de refacere și tratament au condus oamenii antichității să caute efectele tămăduitoare ale apelor termale și minerale, ale nămolurilor și curei heliomarine”. Descoperirile arheologice au dezvăluit dovezi ale unei practici curative intense. Trăsăturile acestui tip de turism sunt următoarele:
– numărul turiștilor care practică acest tip de turism este mai redus decât în cazul turismului de recreere, deoarece acesta include doar populația suferindă, sau cea doritoare de a preveni anumite afecțiuni;
– datorită faptului că majoritatea turiștilor se înscriu tot în regiunile urbane, unde rezistența organismului uman cedează mai devreme, crește ponderea populației rurale.
– turismul curativ se desfășoară cu oscilații neînsemnate pe întreaga durată a anului spre deosebire de turismul de recreere si de agrement, ceea ce diminuează mult apariția „vârfurilor” la nivelul fluxurilor și asaltarea ofertei peste limitele ei. Din această cauză acesta are un caracter echilibrat și poate fi optim organizat;
– distanța la care se practică acest tip de turism este strâns legat de natura afecțiunii și de poziția geografică, în raport cu domiciliul turistului, și a resurselor atractive. Ca urmare, distanțele lungi sunt generate de acești doi factori, indiferent de dorința practicanților.
– durata actului recreativ este și ea impusă de natura afecțiunii și eficiența tratamentului curativ. De obicei, perioadele în care se derulează acest tip de turism sunt medii sau lungi, singurul factor restrictiv, pentru afecțiunile mai puțin grave fiind mărimea concediului de odihnă.
– turismului curativ beneficiază de o eficiență economică mare datorită faptului că practicanții sunt nevoiți să folosească o infrastructură de profil și să consulte un personal de înaltă calificare, ceea ce crește mult costul serviciilor.
– în ceea ce privește dotările menite bunei desfășurări a activităților de refacere și îngrijire a sănătății sunt integrate elemente specifice (saune, băi de plante și nămol, săli de gimnastică recuperatorie, proceduri de terapie intensivă etc.) (Cocean, 2000 p.193-194).
În ceea ce privește practicarea turismul cultural în comuna Tinca, sunt incluse două obiective înscrise pe Lista Monumentelor Istorice și anume: Biserica de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” (ctitorită în anul 1743), o micuță și frumoasă biserică de lemn pe care turiștii o pot vizita și admira; și Situl arheologic de la Râpa, punct „Dealul Morilor”, ambele monumente istorice fiind de categoria B. Alături de acestea se mai includ în turismul cultural al localității și alte obiective: Muzeul de Științe Naturale, care adăpostește frumoase exponate, animale împăiate prezentate în mediul lor de viață; și Monumentul Eroilor, obiceiuri, tradiții și port popular, puse în evidență cu ocazia diferitelor evenimente.
Turismul cultural este o formă reprezentativă a turismului de mare amplitudine, desfășurat în special cu mijloace automobilistice și având la bază existența unui important patrimoniu cultural-istoric și etno-folcloric cu caracter original și uneori chiar cu valoare unicat. Acest tip de turism are în vedere utilizarea resurselor culturale din teritoriu (resurse artistice, istorice, obiceiuri), orientându-se spre menținerea și conservarea acestora. Atât satul cât și marile orașe pot constitui cadrul propice pentru dezvoltarea acestui turism. Baza de cazare pe care o utilizează acest tip de turism este concentrată mai ales în orașe, dar este folosită și baza de cazare a stațiunilor, precum și a obiectivelor turistice ce se desfășoară de-a lungul căilor de comunicație (moteluri, campinguri, popasuri turistice). Caracterul volant de mare oscilație este reflectat de numărul mare al persoanelor implicate, comparativ cu numărul relativ redus de nopți de cazare înregistrate de către aceștia.
Turismul cultural implică diferite categorii sociale și de vârstă în general categoriile tinere, elevi și studenți, practicat sub forma turismului școlar de învățare sau de descoperire și constă în vizitarea sit-urilor rurale a căror deosebire se datorează existenței monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor ș.a. sau participarea la organizarea unor sărbători sau datini tradiționale, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viața comunității: hramuri, nedei, nunți etc. Din nefericire, deși reprezintă cea mai frecventă formă de turism rural, infrastructura turistică precară a habitatului rural și lipsa unor oferte turistice corespunzătoare face ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra posesorilor patrimoniului turistic fiind redus (Petrea, 2004, p.22).
În viziunea lui Cocean, „turismul cultural este numit adesea și turism de vizitare deoarece practicarea sa presupune, invariabil, „vizita” la un obiectiv sau grupare de obiective sau resurse atractive. Menirea acestui tip de turism este complexă: în primul rând este instruirea prin îmbogățirea cunoașterii, în al doilea rând este recreerea resimțită pe plan spiritual prin aflarea unor adevăruri unor fenomene noi. Primordială rămâne însă în sfera condiționărilor nevoia de cunoaștere și numai ca derivat al ei, recreerea”. Dintre însușirile turismului cultural se pot enumera:
– turismul cultural mobilizează ambele categorii de populație, urbană și rurală, cu predominare a celei dintâi, fiindcă este mai puțin captivată în activități productive auxiliare.
– durata practicării actului turistic pentru acest tip de turism este de obicei redusă, majoritatea excursiilor adresate cunoașterii fiind cuprinse între 3-7 zile.
– în ceea ce privește eficiența economică a turismului cultural este cea mai scăzută dintre toate tipurile de turism. Fenomenul se explică prin caracterul său de tranzit și prin solicitarea infrastructurii turistice numai în cazuri de excepție. Creșterea ponderii celor care folosesc automobilul și rulotele generează o mare independență față de bazele de cazare în detrimentul funcționalității acestora.
– turismul cultural se centrează, în special asupra obiectivelor turistice de proveniență antropică, spre deosebire de turismul de recreere sau curativ, pentru care cadrul natural constituie majoritatea motivațiilor. Ca urmare, fluxurile de turiști se concentrează spre orașele vechi sau spre metropole cu concentrări masive de obiective de acest gen (Cocean, 2000).
În ceea ce privește turismul de recreere, turiștii se pot relaxa și face plimbări în aer liber pe drumurile parcelate și de acces, cu lățimi cuprinse între 10-20 m, care desparte parcelele din Pădurea Goroniște (circa 807 ha) și Pădurea Tinca (circa 12.000 ha). Traseele acestor alei de separare, efectuate într-un cadru natural deosebit de pitoresc, pun la dispoziție numeroase posibilități de parcurgere cum ar fi trasee de cicloturism, trasee pedestre, practicate în toate anotimpurile anului și cu o importanță benefică pentru sănătate prin diversele componente (aerosoli de pădure, o atmosferă bogată în oxigen, lipsită de praf și de alți factori potențiali poluanți).
O altă activitate turistică de recreere din cadrul comunei Tinca este luna mai în care se pot face excursii și plimbări la rezervația naturală „Poiana cu narcise” (figura 32, 33.) din Pădurea Goroniște, un obiectiv natural care atrage în fiecare an, numeroși turiști iubitori de natură și de frumoasele narcise care cresc în rezervație.
În Pădurea Goroniște este amplasată o cabană de vânătoare, în componența căreia sunt amenajate bănci cu mese de lemn pentru picnic, care pot constitui un mod de relaxare, odihnă, cură de aer și aerohelioterapie. Turiștii se mai pot recrea și în Parcul balnear, care deține o bogată vegetație arboricolă și floricolă, oferă un spațiu de odihnă destinat plimbărilor în aer liber, pe aleile amenajate, prin relaxare susținută de chioșcurile de lemn dotate cu bănci de odihnă amplasate la umbra copacilor, mobilier de lemn, specific parcurilor și un loc de joacă pentru copii. Tot în cadrul comunei se desfășoară în sezonul de vară, pe râul Crișul Negru diferite activități de agrement: îmbăieri, plajă, plimbări cu barca care reprezintă o atracție deosebită pentru turiști (Maiorescu, 2016). Turismul de recreere este practicat în general sub o formă neorganizată, individual sau împreună cu familia, incluzând petrecerea parțială sau integrală a concediului, într-un spațiu de cazare (casă, cameră mobilată) existent în mediul rural (Petrea, 2000, p.22). Scopul fundamental al practicării turismului de recreere este cel al satisfacerii nevoilor recreative ale populației implicată în munci solicitante, cu un mare consum de energie fizică și psihică sau cea care trăiește în habitate cunoscute prin stresul lor cotidian. Principalele trăsături ale turismului de recreere sunt:
– turismul de recreere implică cel mai mare număr de persoane, cea mai mare parte provenind din țările puternic dezvoltate și urbanizate
– o pondere însemnată a practicanților acestui tip de turism o reprezintă turiștii din mediul urban, care resimt cel mai mult dorința de a iesi în natură ca urmare a îndepărtări mai accentuate față de aceasta spre deosebire de cei din mediul rural care participă în procente minime.
– este practicat de toate grupele de vârstă, în special de populația tânără și cea matură.
– în locurile în care se concentrează o populație numeroasă, mai exact în zonele temperate ale globului, turismul de recreere constituie o supraîncărcare a infrastructurii, atât a bazelor de cazare cât și a căilor de acces formându-se astfel „vârfurile” cererii turistice, în cele două anotimpuri extreme: vara și iarna.
– distanța de deplasare este variată, în funcție de solicitările și posibilităților financiare ale fiecărui turist în parte.
– durata actului recreativ este și aceasta variabilă. În principal domină turismul de scurtă și durată medie, în concordanța weekend-ului sau unei fracțiuni din concediul de odihnă.
– în ceea ce privește eficiența economică a turismului de recreere aceasta este una dintre cele mai ridicate, deoarece turismul dorește să-și satisfacă necesitățile recreative prin utilizarea tuturor elementelor infrastructurii destinate acestui scop (Cocean, 2000, p.191-192).
Ca și forme de turism, ale turismului de recreere, în comuna Tinca se poate practica turismul de vânătoare și pescuit sportiv din cadrul Fondului cinegetic 37 Cociuba (gestionat de Asociația de Vânătoare Artemis Cociuba Mare), în care trăiesc specii de animale cu valoare cinegetică. Printre acestea se numără: cerbul, căpriorul, mistrețul, iepurele, fazanul, potârnichea, pentru care se aranjează deseori partide de vânătoare. Turiștii pasionați de pescuitul sportiv pot pescui în apele Crișului Negru, care include diferite specii de pești și care reprezintă o destinație ideală pentru iubitorii de această activitate de agrement.
O altă formă de turism care se poate practica în Tinca o reprezintă Turismul ecologic și științific datorită existenței unor arii naturale protejate de pe teritoriul comunei cum ar fi Rezervația naturală Poiana cu narcise de la Goroniște și Siturile Natura 2000: „Pădurea Goroniște” , „Crișul Negru” și „Câmpia Crișului Alb și Crișului Negru”, care reprezintă premisele necesare pentru exercitarea acestei forme de turism, implicându-i cu prioritate pe studenți, elevi și pe specialiștii din domeniu.
Turismul de sejur se poate extinde în localitatea Tinca datorită existenței unei baze materiale destinată turismului cum ar fi structurile de cazare, de tratament și cele de agrement.
Turismul de week-end poate constitui în comuna Tinca o formă de turism datorită faptului că este situată în apropierea municipiilor Beiuș (45 km) și Salonta (25km), care pot genera potențiali turiști. În situația punerii în practică a diferitelor proiecte de amenajare a comunei, această formă de turism are toate șansele șă se dezvolte foarte mult (Maiorescu, coord. et all, 2016)
CAPITOLUL 7.
AMENAJAREA ȘI PROMOVAREA STAȚIUNII BALNEOCLIMATICE
7.1. Conceptul de amenajare turistică
„Amenajarea teritoriului se dovedește a fi un proces continuu de proiectare a noilor dotări turistice, de recondiționare a celor existente, de redimensionare a acestora în funcție de oscilațiile cererii și ofertei turistice, de rentabilizare a activităților turistice” (Erdeli și Gheorghilaș, 2006). Amenajarea turistică are în vedere valorificarea resurselor turistice și asigurarea unei bune dezvoltări a anumitor regiuni, generând o creștere echilibrată.
„Amenajarea presupune transformarea de către om a unui sistem natural sau antropic sau înlocuirea unor componente ale acestuia, fiind necesar un studiu de evaluare a capacității de suport” (Cândea și Bran, 2001, p.84).
Strategia de amenajare implică câteva obiective: valoricarea la maxim a potențialului turistic; diminuarea sezonalității prin extinderea sezonului turistic și prin diversificarea ofertei turistice, organizări de festivaluri, trasee turistice etc, prin modernizarea zonei cu dotări funcționabile tot timpul anului; creșterea eficienței economice în activitatea de turism.
Datorită ritmului solicitant si stresant în care trăim, mai ales cei din mediul urban, posibilitatea și riscul de a manifesta anumite afecțiuni ale organismului (afecțiuni cardiovasculare, metabolice, degenerative, respiratorii etc) este foarte ridicat. La toate acestea se adaugă și reducerea eforturilor fizice datorită mecanizării și automatizării proceselor de producție, de desfășurarea a muncii în birouri, de delasarea în mijloace de transport ceea ce au ca și efect îmbolnăvirea organismului. Pentru a preveni sau a trata toate aceste afecțiuni sau posibile afecțiuni ale organismului uman, vacanțele de sănătate și curele balneoclimatice reprezintă cea mai bună soluție. Factorii terapeutici naturali constituie remedii cu acțiuni deosebite în tratarea și recuperarea pacienților. „În ceea ce privește amenajarea turistică a stațiunilor balneoclimatice, studiul a fost direcționat prioritar către delimitarea criteriilor de clasificare a stațiunilor balneoclimatice și climatice, prin analiza unei serii de indicatori de corelație între calitatea și cantitatea substanțelor minerale omologate și cererea de servicii de tratament balnear. În paralel, s-a realizat o analiză sintetică a turismului balnear românesc, atât din punct de vedere a echipării turistice a stațiunilor balneare, cât și din perspectiva unei strategii de dezvoltare a bazei materiale necesară tratamentului balnear” (Erdeli și Gheorghilaș, 2006, p.19).
Stațiunile turistice au fost examinate pe baza unor criterii cum ar fi funcția turistică pe care o îndeplinește stațiunea, așezarea geografică, importanța acesteia, calitatea peisajului, nivelul de organizare, criterii care fac mai ușoară dezvoltarea și echiparea lor, atragerea investițiilor, modernizarea și extinderea acestora precum și infrastructura.În ceea ce privește stațiunile românești de importanță internațională s-au evidențiat numeroase preocupări pentru modernizarea bazei de cazare, de tratament, a infrastructurii și al diversificării posibilităților de agrement care sunt încă insuficiente. Amenajarea turistică a stațiunilor balneoclimatice au avut ca scop valorificarea factorilor naturali terapeutici: ape minerale, termale, nămolul unor lacuri, emanații de gaze etc.
7.2. Promovarea și publicitatea resurselor turistice din comună
Promovarea presupune, în primul rând comunicarea, transmiterea de informații de la vânzător la cumpărător, al căror conținut se raportează la produs, la organizația sau întreprinderea care îl comercializează. Transmiterea informației se poate obține prin diverse mijloace, atât personale, cât și impersonale, iar scopul ei principal este de a convinge potențialii consumatori de beneficiile și avantajele pe care le vor aduce cumpărarea sau utilizarea produselor sau serviciilor oferite de o anumită organizație.
Pentru organizațiile de turism rural, publicitatea, publicațiile (cataloage, afișe, hărți și trasee, ghiduri turistice, pliante), târgurile, relațiile publice, precum și Internet-ul reprezintă principalele instrumente de comunicare cu piața și au un rol important în promovarea turistică.
Instrumentul comunicare constituie o relevanță specială în sectorul turistic, deoarece oferă produsului o anumită imagine. În turism, această imagine este esențială, deoarece factorii de distanță până la produs și inviolabilitatea serviciilor fac să poată fi vândute imagini și promisiuni care să răspundă unor eventuale așteptări din partea turiștilor. Administrațiile publice joacă un rol important în promovarea turistică, în principal asupra promovării zonelor și destinațiilor turistice. Cea mai bună promovare în turism se consideră a fi părerile favorabile și recomandarea rudelor sau prietenilor atunci când se hotărăște destinația călătoriei și planificarea acesteia (hotel, obiective turistice, trasee turistice, restaurante etc.)
Prestatorii de servicii turistice trebuie să se aibe în vedere oferirea unor produse de calitate turiștilor, amabilitate, responsabilitate, înțelegere, personalul să se ridice la nivelul așteptărilor turiștilor și satisfacerea nevoilor acestora pentru a-i face să revină și să convingă și alte persoane de serviciile de calitate pe care le deține acea bază de cazare. Publicitatea are și ea un rol important în promovarea turistică fiind metoda care ajunge la mai mulți beneficiari, prezentată la televizor, în paginile de publicitate dintr-o revistă, pe un site de pe internet etc. Scopul acestei publicități este de a face produsul, destinația turistică cât mai bine cunoscută, de a convinge într-un număr mai mare sau de a informa mai bine publicul despre produsul respectiv. Această modalitate de promovare în cele mai multe cazuri este plătit din fonduri publice fiindcă cheltuielile sunt foarte mari. Cele mai utilizate instrumente în promovarea turistică sunt afișele sau posterele și afișele electronice.
Afișul (figura 34) sau posterul este un instrument clasic al promovării turistice. Este o formă de prezentare atractivă a unei destinații turistice, prin intermediul unei fotografii mari.
Aceste afișe se utilizează pentru ornarea birourilor de turism rural, iar câteodată se dau cadou sau se vând. Pentru a utiliza în mod corespunzător afișele este nevoie să se dispună de un spațiu adecvat expunerii lor. În prezent, afișele electronice înlocuiesc afișele ca material publicitar în punctele de vânzare.
Studiile de piață indică faptul că pliantele au o incidență minimă în alegerea unei destinații, deși nu trebuie să se subestimeze rolul acestor publicații ca spijin în diversele acțiuni de comercializare. În ciuda noilor tehnologii, materialul tipărit este un instrument de comunicare indispensabil, a cărui eficiență depinde de capacitatea de a atrage publicul dornic de informație, iar conținutul trebuie să transmită un mesaj adecvat și trebuie să se distribuie în locul corect.
Pliantul (figura 35, 36) este un instrument sau un mijloc publicitar și comercial pe care îl posedă profesionistul din sectorul turistic cu scopul de a comunica informația și de a-și vinde produsul.
Principalul avantaj al pliantelor este că acestea prezintă un caracter promoțional și de popularitate, în afară de faptul că presupune o facilitate mai amplă de editare comparativ cu ghidurile turistice, ceea ce îi conferă o mare posibilitate de actualizare.
Pentru mai multe întreprinderi din sectorul turistic, promovarea și distribuirea pliantelor implică o atenție deosebită în bugetul lor de marketing. Funcțiile pe care le îndeplinește pliantul sunt: – acesta acționează ca un substituit al produsului
– înlocuiește sau suplimentează acțiunile publicitare
– face cunoscute caracteristicile produsului într-un mod precis și detaliat
Trebuie să i se dea o importanță deosebită modului de prezentare a coperții pentru a putea atrage atenția consumatorului și a-i stârni interesul. Pentru ca acest lucru să fie posibil, pliantul trebuie să aibe un design atractiv, un mesaj care să atragă privirea și interesul consumatorului, să dețină mai multe imagini decât text, să reprezinte un pliant util pentru consumatori (să includă, telefonul, date de contact, adresă, e-mail, cupoanele de rezervare etc.)
În ceea ce privește promovarea unei zone mai puțin cunoscute este esențial ca pliantul să conțină o hartă de localizare, înafara celor prezentate mai sus, pentru ca viitorul client să știe exact unde este locația respectivă și să se poată orienta. Dacă pliantele sunt puse în cameră, la dispoziția clienților atunci când se cazează într-un hotel sau casă rurală, clienții vor putea să se informeze în legătură cu ofertele speciale, cu eventualele obiective turistice din zonă, trasee turistice, resturante tradiționale etc, acești vor fi mai satisfăcuți, se va reduce munca personalului din locație, sau vor putea fi folosite ca instrumente de promovare atunci când vor dori să facă o recomandare rudelor sau prietenilor.
7.3. Idei de promovare și amenajare a Stațiunii Balneoclimatice din comuna Tinca
Pentru a-i face pe turiștii care vin în stațiunea balneoclimatică să se simtă bine, să fie satisfăcuți și pentru a diversifica cât mai mult oferta turistică este necesar ca stațiunea balneoclimatică să se dezvolte mai mult, să conțină cat mai multe activități de agrement, parcuri în care turiștii să se poată relaxa, ștranduri în aer liber ș.a. În ceea ce privește modernizarea și amenajarea stațiunii balneoclimatice, mai exact a parcului balnear (figura 37, 38) propun următoarele acțiuni de amenajare:
– amplasarea unor foișoare din lemn cu două băncuțe și o măsuță (figura 39.) în parcul stațiunii balneoclimatice prin care turiștii să se poată juca diferite jocuri în aer liber ( șah, table, cărți), să se relaxeze și să-și petreacă timpul liber într-un mod plăcut și distractiv.
– amenajarea unui ștrand cu apă minerală în incinta parcului balnear pentru ca turiștii să se poată relaxa în perioada verii. (figura 40)
– amenajarea parcului din incinta stațiunii cu aparate de fitness în aer liber (figura 41, 42). Turiștii care vin să se trateze în stațiune, inclusiv persoanele mai învarste vor putea să facă puțină mișcare și să-și îmbunătățească condiția fizică care este foarte importantă pentru sănătate.
– amplasarea unor balansoare din lemn pentru relaxare și odihnă (figura 43.)
Prestatorii de servicii turistice trebuie să fie conștienți că pentru a atrage clienții și pentru a-i reține cât mai mult timp și pentru a-i face să mai revină este necesar să acorde o atenție deosebită amenajării resurselor turistice, a infrastructurii turistice și organizarea unor activități turistice de agrement pentru a include numeroase forme de petrecere a timpului liber.
Modalitățile de promovare a resurselor turistice din comuna Tinca și a celor de ghidare a turiștilor care doresc să le viziteze s-ar putea realiza prin amplasarea unor indicatoare turistice pentru a-i ajuta pe aceștia să le găsească mai ușor. De exemplu astfel de indicatoare ar fi utile pe ruta de deplasare a turiștilor către Poiana cu narcise de la Goroniște și pentru localizarea Muzeului de Științe naturale și a bisericii de lemn.
7.4. Analiza SWOT a stațiunii balneoclimatice „Băile Tinca
Analiza SWOT cuprinde: Puncte tari, Puncte Slabe, Opotunități, Amenințări
CONCLUZII
Pentru ca turismul într-o destinație, stațiune sau localitate turistică să se poată dezvolta sunt necesare în primul rând fonduri economice astfel încât resursele și obiectivele turistice existente să poată fi valorificate și modernizate pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști, iar în al doilea rând este importantă imaginea pe care o fiecare țară, destinație sau zonă turistică o are în ceea ce privește activitatea de turism și cât de bine este aceasta cunoscută
Turismul rural sau agroturismul este acea formă de turism care valorifică potențialul cadrului natural și în care turiștii se cazează și iși desfășoară activitatea în mediul rural, se pot implica în activitățile gospodărești, pot cunoaște tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile zonei respective, pot consuma alimente sănătoase și cunoaște pe deplin tot ce presupune viața în mediul rural. Acesta este reprezentat de așezările rurale care sunt situate în zone nepoluate, departe de aglomerările urbane, într-un cadru liniștit, lipsit de stres, unde te poți relaxa și simți bine cu tot ce natura are de dezvăluit. De asemenea anumite zone rurale, mai păstrează încă vii tradițiile folclorice, obiceiurile, meșteșugurile, portul popular, arhitectura tradițională, mâncarea tradițională, datinile, constituind locul în care orice turist este primit cu ospitalitate. Comuna Tinca este locul în care funcțioanează cu succes o Stațiune Balneoclimatică, unde datorită existenței și efectelor benefice pe care apele minerale le au din cele mai vechi timpuri, numeroși turiști se tratează de diferite afecțiuni în stațiunea Băile Tinca. Aceasta este bine cunoscută la nivel local și este frecventată de multe persoane fie pentru consumul apelor, fie pentru practicarea turismului curativ.
Structurile de primire turistică din interiorul stațiunii dispun de camere cu un confort ridicat, modernizate, încadrate la 2 și 3 stele, iar turiștii sosiți sunt tratați în baza de tratament care dispune de toate utilitățile necesare tratării și recuperării acestora.
În vecinătatea stațiunii funcționează un frumos Muzeu de Științe Naturale, care deține numeroase exponate din bazinul hidrografic al Crișului Negru, animale împăiate, specii de păsări, fosilele diferitor animale, care atrage un număr impresionat de turiști, prin unicitatea sa și prin exponatele sale interesante. De asemenea un alt obiectiv turistic al comunei Tinca este reprezentat de Biserica de lemn Sf Mare Mucenic Gheorghe, un adevărat muzeu al artei religioase care mai păstrează scenele biblice pictate în interior, și cruci de eroi prinse pe exteriorul bisericii.
În peroada lunii mai, turiștii pot face plimbări și se pot relaxa în Poiana cu narcise de la Goroniște, rezervația naturală care găzduiește aceste frumoase flori, care cresc în cadrul Pădurii Goroniște la cea mai mică altitudine din țară.
Datorită faptului că, comuna Tinca este reprezentativă pentru turism prin practicarea turismului curativ, și datorită fapului că se tratează cu succes numeroși turiști, doresc să aduc câteva modalități de modernizare a stațiunii și mai exact a parcului balnear, prin care turiștii să se poată simți bine, să se extindă posibilitățile de petrecere a timpului liber, prin amenajarea unui ștrand cu ape minerale folosit în perioada anotimpului vara, balansoare din lemn pentru odihnă și relaxare, măsute pentru diferite jocuri, aparate de fitness în aer liber pentru ca turiștii să poată face sport care este foarte important pentru sănătate și pentru o viață cât mai bună.
Chiar dacă stațiunea se află într-o stare bună, modernizată, întotdeauna va fi nevoie de mai multe amenajări și de extindere a ofertei turistice pentru a oferi turiștilor satisfacere, condiții bune și cât mai multe activități de agrement prin care să se poată relaxa cât mai bine.
Pentru a face stațiunea mai bine cunoscută și la nivel național trebuie să fie promovată mai mult prin diferite acțiuni de promovare, pentru ca un număr cât mai mare de persoane să o cunoască și totodată să descopere beneficiile pe care apele minerale le oferă pentru sănătate.
Având în vedere potențialul turistic pe care îl are comuna Tinca și datorită faptului că este amplasată într-o zonă de câmpie, cu o climă favorabilă, aceasta poate fi valorificată și dezvoltată mai mult prin poiecte de amenajare, noi activități de agrement, pentru a contribui la dezvoltarea economică, generarea unor noi locuri de muncă conducând astfel la asigurarea unui trai mai bun a populației.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:
Berbecaru I., Botez M., (1977), Teoria și practica amenajării turistice, Editura Sport Turism, București
Berindei, I., O., Gh. Măhara, Gh. P. Pop, Aurora Posea, 1977 Câmpia Crișurilor, Crișul Repede, Țara Beiușului, Editura științifică și enciclopedică București
Blaga, L., Josan, N., Ilieș, Dorina, Camelia, (2004), Relieful și Amenajarea Teritoriului, Editura Universității din Oradea
Blanca, Garcia, Henche, (2004), Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București
Bran, Florina, Dinu M., Tamara, Șimon, (1997), Turismul rural, Edit. Economică, București
Cândea, Melinda, Bran, Florina, (2001), Spațiul Geografic Românesc, Editura Economică București
Ciangă, N., 2006, România. Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană
Cocean P., (1993), Geografia turismului, Editura Cluj Napoca (Univ. Babeș Bolyai)
Cocean P., (1999), Geografia turismului, Editura „Focul Viu”, Cluj-Napoca
Cocean P.,(2000), Geografia Turismului, Editura Universitații din Oradea
Comănescu, Laura, Ielenicz, M., (2003), Turism- Teorie și metodologie, Editura Universitară, București
Cristureanu, Cristina, Zadig, Rodica, Baron, P., (1982), Economia turismului, A.S.E., București
Erdeli,G., Gheorghilaș A., (2006), Amenajări turistice, Editura Universitară, București
Grigore, P., Câmpia de Vest a României ( Câmpia Banato-Crișană), Editura Fundației „România de Mâine”, București, 1997
Ilieș, M., (2007), Amenajare turistică, Editura Casa Cărții de știință, Cluj Napoca
Maiorescu, Georgeta (coordonator), Tudorache D., Niculescu, Alina, Rădulescu A., (2016), Studiu de fundamentare pentru testarea ca stațiune balneoclimatică a unui areal al comunei Tinca, “Băile Tinca”
Petrea, Rodica, (2004), Turismul rural în Munții Apuseni, Edit. Universității din Oradea
Platona, Iulia, (2004), Turismul rural, Edit. Universității din Oradea
Pricăjan, A., (1972), Apele minerale și termale din România, Edit. Tehnică
Simion, Simona, Alina, (2011), Turismul rural în Maramureș, teză de doctorat; Facultatea de Geografie, Cluj Napoca
21. http://www.gal-eurocrisana.ro/monografii/comuna-tinca, data accesării 9.04.2017
22. http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/poiana-ww.jpg , data accesării 9.04.2017
23.https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/ed/Narcissus_augustifolius.JPG/284pxNarcissus_augustifolius.JPG, data accesării 11.04.2017
24.https://www.google.ro/maps?q=tinca&um=1&ie=UTF8&sa=X&ved=0ahUKEwikhoWKwdbUAhXCtBoKHeD6AwsQ_AUICygC,data accesării 11.04. 2017
25. http://www.bihon.ro/apa-tamaduitoare-la-tinca/1357684,data accesării 26.04.2017
26. http://www.dsoradea.ro/upload/articol/151/Pl%20mgmt%20Goroniste.pdf, accesat 26.04.2017
27. http://www.dsoradea.ro/index.php?idmenu=130&vanzari=130 , accesat în 26.04.2017
28. http://www.welcometoromania.ro/DN79/DN79_Tinca_Biserica_lemn_Sohodol_r.htm , data accesării 27.04.2017
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A
LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR
Titlul lucrării ________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
Autorul lucrării _____________________________________________
Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea _________________________________________ din cadrul Universității din Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar ______________.
Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) _____________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________,
declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.
Oradea,
Data Semnătura
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROGRAMUL DE STUDIU: GEOGRAFIA TURISMULUI [308420] (ID: 308420)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.