Analiza potentialului turistic din judetul Satu-Mare [308333]

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: INGINERIE SI MANAGEMNT IN ALIMENTATIE PUBLICA SI AGROTURISM

PROIECT DE DIPLOMA

Coordonator Stiintific

Lector univ. dr. Nagy Otto

Absolvent: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]: [anonimizat]

2016

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], harnici, iscusiți, [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat]: Sătmarul, [anonimizat], zona Ierului.

Datorită complexității în ceea ce privește posibilitatea de a practica cât mai multe forme de turism, m-a [anonimizat]-Mare în turism.

[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] s-au folosit pentru a elabora lucrarea de față și care au fost etapele de parcurs pentru a ajunge la rezultatul final. [anonimizat], aduce în discuție următoarele aspecte ce fac referire la cine a [anonimizat] a mai scris legat de această temă și când s-a mai scris despre subiectul acesta. [anonimizat]-geografică a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], relief, climă, hidrografia, biodiversitatea și solurile acestuia. [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], așezările omenești și activitățile economice legate de acest județ. [anonimizat]-Mare, este vorba despre o scurtă descriere a [anonimizat]. [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]-Mare, [anonimizat] a rezolva aceste probleme. Iar tot aici apar propuneri de trasee turistice și activități turistice. În ultimul capitol Studiu de caz: Domeniu schiabil de la Luna Șes, este un capitol ce ne oferă un exemplu concret în inițiative luate de către administrația locală pentru a dezolta turismul local. Acest capitol reprezintă o extensie a capitolului șapte care reprezintă detalii legate despre acest proiect

Capitolul 1.METODOLOGIA CERCETĂRILOR

Metodologia cercetării reflectă metoda cea mai generală de cunoaștere a unui subiect care este studiat, astfel presupune o abordare generală asumată de către cel care efectuează cercetarea (cercetător) în a studia problema (procesul de cercetare). Astfel această lucrare încearcă să urmărească pașii care trebuie parcurși pentru a răspunde la chestiunile pe care le ridică tema abordată și scopul acesteia este de a ajunge la obiectivele cercetării prin rezolvarea acestora. De menționat este faptul că această activitate de cercetare admite exisistența a trei mari etape care se raportează la următoarele idei: stabilirea temei care urmează a fi cercetată, efectuarea cercetării și elaborarea lucrării pe temeiul rezultatelor obținute din urma cercetării efectuate.

Lucrarea de față a fost concepută printr-o metodologie diversificată care a impus anumite mijloace și procedee precum ar fi: colectarea datelor, identificarea și sortarea datelor, interpretarea datelor și analiza acestora, ancheta pe teren. Tot în lucrare s-au utilizat și metode specifice cercetării geografice ca: metoda geografică, metoda cartografică, metoda cantitativă, metoda sintezei, metoda analizei.

Mai întâi, am decurs la studiul pe teren, pentru a putea observa și indentifica cadrul natural, dar și obiectele de origine turistică. Studiul pe teren a constat în a vizita obiectivele turistice, urmată de vizitarea unităților de cazare, aprecierea infrastructurii de transport din județ, obținerea de informații necesare studiului de față de la autorități și instituțile abilitate legate de fluxurile turistice in județ, observarea formelor de turism ce sunt practicate și nu în ultimul rând documentarea prin ancheta de teren pentru a obține date statistice referitoare la zona studiată. Prin studiul efectuat de pe teren s-a remarcat faptul că există fluxuri majore de turiști, dar s-a constatat o degradare mare a infrastructurii rutiere (șosele cu multe denivelări și asfalt spart) și un număr redus de unități de cazare care să satisfacă fluxurile de turiști, mai ales în anotimpul verii.

După finalizarea studiului pe teren, a urmat cercetarea literaturii de specialitate, care a presupus anumite sarcini precum: lecturarea, conspectarea, sublinierea unor idei importante din literatura secundară de specialitate (monografii, cărți de referință), literatura terțiară de specialitate (indexuri de reviste) și din literatura primară de specialitate (articole științifice, teze) pe diverse teme (geologie, relief, populație, turism, ș.a.).

În final, s-a impus acțiuni de analiza și sortarea materialului obținut din urma studiului efectuat pe teren. S-au descris și interpretat imaginile obținute de pe studiul făcut pe teren, s-au verificat și selectat materialul bibliografic, iar datele s-au clasificat. S-au realizat materiale cartografice, s-au realizat fotografii, s-au sintetizat datele, iar în final s-au spus concluzile cu referire la potențialul turistic al județului Satu-Mare, care încă nu este destul de valorificat pentru industria turismului care ar putea genera fluxuri mari de turiști, îndeosebi turiști străini.

Capitolul 2.PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A JUDEȚULUI SATU-MARE

2.1. Poziție geografică

Zona studiată, în cazul nostru find județul Satu-Mare se află poziționat în partea de nord-vest a României, unde se intersectează trei mari unități de relief: Carpații Orientali, Podișul Someșan și Câmpia Tisei. Județul Satu-Mare ocupă o suprafață de 4.418 km², care reprezintă un procent de 1,9% din teritoriul statului român. Limita județului la nord este statul Ucraina, la vest este delimitat de statul Ungaria, la sud-vest se învecinează cu județul Bihor, la sud este delimitat de județul Sălaj, iar la est se află județul Maramureș.

Extremitățile județului Satu-Mare sunt: Tarna Mare situat în extremitatea nordică, localitatea Lelei din comuna Hodod care este situat în extremitatea sudică, localitatea Huta-Certeze din comuna Certeze find situat în extremitatea estică și localitatea Scărișoara Nouă ce aparține de comuna Pișcolt. Centrul polarizator și administrativ al județului este municipiul Satu-Mare.

2.2. Prezentarea fizico-geografică

2.2.1. Alcătuirea geologică

Din punct de vedere morfostructural județul este dominat de nord-estul Câmpiei de Vest, respectiv Câmpia Joasă a Someșului și mai aparține și de Dealurile Silvaniei într-o mică măsură. Câmpia este definită de formațiuni de proveniență lacustră și de proveniență deluvială (depozite leossoide și argile cărămizii din perioada Pleistocen), depuneri fluviatile (nisipuri, pietrișuri). Munții de origine vulcanică din nord-estul județului sunt Munții Oaș și Masivul Igniș, aceștia sunt constituiți din roci vulcanice, andezite, dacite, riolite. Depresiunea Oaș are în componența sa depozite flișoide din perioada Paleogen acoperite de depozite din perioada Miocen, Pliocen și Cuaternar.

Tot aici trebuie menționate și resursele din subsol, care sunt variate datorită structurii geologice care este una complexă. În Depresiunea Oaș se află zăcăminte de lignit care se găsesc în sedimentele din perioada Miocenului, Sarmațianului și Panonianului. Tot aici găsim și minereuri complexe ce sunt alcătuite din pirită, plumb, zinc, argint și cupru, iar pe lângă acestea se adaugă și minereul de fier. Andezitele, brecii andezitice și cinabru se află în Munții Oaș. În județul Satu-Mare se găsesc și rezerve de roci și materiale care sunt folosite în domeniul construcțiilor: andezite, calcare, gresii, nisipuri, pietrișuri și argile. În zonele cu rupturi tectonice, unde se întâlnesc roci andezitice cu roci sedimentare, dau naștere la izvoare de ape minerale, denumite și la nivel local cu termenul de borcut.

2.2.2. Relief

Unitățile majore de relief ce se regăsesc în județul Satu-Mare sunt: unitatea montană, unitatea colinară și unitatea de câmpie, dar cu toate acestea, relieful județului este dominat de unități de câmpie care alcătuiesc unitatea majoră de relief denumită Câmpia Joasă a Someșului (fig. 1), care acoperă parte de centru și de vest a județului. La est și la sud-est din județi se găsește culmile Munților Oaș și Igniș și culmea Codrului, care sunt despărțite printr-o vale, numită valea Someșului (fig. 1).

Unitatea montană este reprezentantă de munții care acoperă o mică parte din zona județului, fiind situați în partea de est a acestuia. Acești munți au o înălțime mică cuprinsă între valorile de 600 până la 1.200 de metri, chiar dacă aceștia sunt constituiți din roci dure. Înălțimea acestora este o cosencință ce se datorează scufundării din trecutul geologic și din cauza eroziunii fluviatile. Acești munți au înfățișarea unor platouri largi, care sunt fragmentate, de unde apar vîrfuri care au forma unor dyke-uri. Cel mai înalt vârf din județul Satu-Mare este vârful Pietroasa cu înălțimea de 1.200 metri, urmat de Muntele Mic cu înălțimea de 1.012 metri și Buiana cu 1.064 metri. Depresiunea Oaș (fig.1) este alcătuită din piemonturi, terase și lunci, astfel în depresiune se conturează bazinetele Negrești, Cămărzana și Tîrșolț. În zona cu piemonturi, se găsesc porțiuni cu dealuri piemontane înalte care sunt supuse puternic deteriorărilor.

Unitatea colinară, se regăsește doar în partea de sud și de sud-est a județului și este compusă din subunități ale Dealurilor Silvaniei. Aici trebuie menționat Culmea Codrului (fig.1), care se întinde pe o lungime de 25 kilometri sub forma unei culmi relativ netedă de 500 metri, din care apar măguri. La baza Culmii Codrului se află situat Dealurile Codrului (fig.1), care sunt fragmentate de afluenții râului Crasna. Acestea sunt alcătuite din nispuri, pietrișuri și marne.

Unitatea de câmpie, ocupă cel mai mult din teritoriul actual al județului Satu-Mare, care sunt alcătuite din subunități ale Câmpiei de Vest. Cea mai mare unitate relief reprezentativă este Câmpia Someșului care este constituită dintr-o multitudine de glacisuri, acesta are un relief plat ori ușor ondulat și este traversat de numeroase râuri și pârâuri, care unele seacă în anotimpul verii.

2.2.3. Climă

Teritoriul actual al județului Satu-Mare, poate fi împărțit în unități climatice după cum urmează: climă de munte în proporție de 10%, climă de dealuri în proporție de 50% și climă de câmpie în procentaj de 40%, astfel județul Satu-Mare este caracterizat climat temperat continental-moderat. Regimul climatic este caracterizat de aspecte diferite de la un areal la alt areal. Astfel putem preciza că pentru zona de câmpie, climatul este reprezentat de veri calde și umede, iar iernile sunt reci, iar câteodată apar viscole. Tot în această zonă, zăpada căzută este stabilă și prezintă straturi cu grosimi mai mari. În zona de dealuri, clima este caracterizată de valori termice mai scăzute și de creșteri ale precipitațiilor, în paralel cu altitudinea. În zona montană, verile sunt răcoroase, cu precipitații bogate, iar iernile sunt foarte reci, cu ninsori abundente. Tot în zona montană, zăpada apare în straturi groase și sunt stabile pe o perioadă mai mare.

Temperatura aerului arată înregistrări cu scăderi treptate din direcția vest către direcția est, care sunt cosecințe ale creșterii altitudini a reliefului. Mediile anuale ale temperaturii sunt cuprinse între valorile de 9,7°C în municipiul Satu-Mare și 5,5°C înălțimile cele mai mari din munții situați în nord-estul județului. Maxima care s-a înregistrat în acest județ până în momentul de față este de 39,5°C la Carei pe data de 10 august 1952. Minima care s-a înregistrat în județ a fost de -30,4°C la Satu-Mare pe data de 24 decembrie 1961.

2.2.4. Hidrografie

Județul Satu-Mare este alcătuită din trei mari artere hidrografice care sunt alcătuite din ape naturale și ape artificiale, astfel cele trei râuri sunt: râul Someș, râul Tur și râul Crasna. Putem spune că în zona de câmpie, terenul este foarte puțin înclinat, fapt care ne arată prezența cursurilor de ape care sunt liniștite, cu meandre, care cauzau inundații și nu în ultimu rând apele bălteau care au condus la formarea de mlaștini și bălți (un exemplu este râul Someș). Astfel a fost necesar intervenția omului asupra acestor zone umede, pentru a fi putea folosite în diferite scopuri. Râul Someș este compus din două râuri: Someșul Mic și Someșul Mare. Astfel, râul Someș izvorăște din Munții Apuseni (Someșul Mic) și mai izvorăște din Munții Rodnei, iar acesta se varsă în râul Tisa. Debitul mediu multianual al râului Someș este de 120 m³/s. Râul Tur este colectorul principal din zona de nord a județului (Țara Oașului), iar acesta izvorăște din Masivul Igniș și se varsă în râul Tisa. Al treilea râu principal din județ este râul Crasna care izvorăște de pe teritoriul județului Sălaj și se varsă în râul Tisa, iar debitul multianual pe care il are acest este de 3 m³/s.

În ceea ce privește lacurile din județ, cel mai important este lacul de acumulare de la Călinești-Oaș care se află pe râul Tur. Barajul de aici are și rol de protecție împotriva inundaților. Apele subterane cele mai importante din județul Satu-Mare se găsesc în zona Depresiunii Oaș și în Câmpia joasă a Someșului. Aceste ape sunt caracterizate prin faptul că sunt ape minerale și ape hipertermale.

2.2.5. Vegetația și fauna

Cu toate că diferențele altitudinale nu prea sunt evidențiate, județul Satu-Mare are o bogată și diversă vegetație, astfel în județ există următoarele zone de vegetație: zona de silvostepă, zona pădurilor de foioase, vegetația azonală și intrazonală. Zona de silvostepă este exisistentă pe areale restrânse, fiind localizate în sud-vestul extrem al județului. Aproape toată vegetația naturală a fost substituită cu terenuri agricole, cu excepția unor pajiști care au rămas dar au suferit modificări puternice. Zona pădurilor de foioase apare parțial, astfel aceasta este redată de păduri de cer (Quercus cerris), care apare împreună cu pajiști secundare de păiuș (Festuca sulcata), cu păduri de stejar (Quercus robur) și cu terenuri agricole. În sudul județului se află păduri de gorun în amestec cu pădurile de cer și în partea centrală și nordică a județului se găsesc păduri de gorun în amestec cu păduri de fag care alternează cu pajiști secundare ca: iarba vântului (Agrostis tenuis) și păiuș roșu (Festuca rubra). De menționat mai este faptul că pădurile de molid apar izolat, astfel se găsesc la baza munților Oaș și masivului Igniș. Vegetația azonală și intrazonală o întâlnim în Câmpia Someșului, aceasta este definită în special de vegetația asociată cu excesul de umezeală și este reprezentată de specii ca: Agrostis stolonifera, Poa trivialis. În prezent această vegetația a fost înlocuită cu terenuri agricole obținute prin lucrări de desecare și îndiguire. În depresiunea Oaș apar mlaștini oligotrofe cu flora specifică acestor mlaștini, în care se regăsește un relict glaciar (Drosera rotundifolia). Pe nisipurile din zona municipiului Carei există o vegetație arenicolă cu păiuș de nisip (Festuca vaginata).

În cea ce privește fauna din județ putem spune că în zona cu pădurile de foioase se pot găsi mamifere cu scop de a fi vânate: ursul, mistrețul, căprioara, cerbul, lupul, iepurele și vulpea. În zona de câmpie a județului întâlnim rozătoarele ca: popândăul, șoarecele. Tot în această zonă se află și păsări ca: uliul, graurul. De menționat mai este faptul că au fost aduse specii cu scop de a fi vânate ca: fazanul, cerbul lopătar.

2.2.6. Soluri

În general, solurile sunt marcate de factori fizico-geografici (poziție geografică, relieful, clima, apele, biodiversitatea și cel mai important roca parentală) care conduc la constituirea solurilor. În județul Satu-Mare, în zona de câmpie sunt întâlnite cernoziomuri argiloiluviale la sud de râul Crasna și soluri gleice și soluri brune la nord de râul Crasna. În zona de munte se găsesc soluri acide care sunt asociate cu andosoluri care a evoluat pe roci vulcanice. În Depresiunea Oașului apar soluri de tipul solurilor podzolice, iar în zona municipiului Carei se întâlnesc soluri de tipul solurilor nisipoase.

Capitolul 3.MEDIUL SOCIO-ECONOMIC AL JUDEȚULUI SATU-MARE

4.1. Istoricul apariției și dezvoltării județului Satu-Mare

Condițiile de natură fizico-geografice au impus pe teritoriul actual al județului Satu Mare condiții favorabile de dezvoltare pentru omul de Neanderthal și pentru Homo Sapiens Fosilis, astfel aceștia s-au amplasat pe terasele înalte din zona Țara Oașului.

În perioada epocii bronzului, în această regiune, au trăit creatorii culturii Suciu de Sus, iar ceramica lor se află în prezent în muzee. Un loc important în această zonă l-au deținut și dacii, care în decursul unui mileniu au zidit o civilizație prosperă atingând un punct maxim în locul de la Medieșu Aurit, unde s-au găsit și urmele a 13 cuptoare de ars vase, aceste cuptoare find cele mai mari din țara noastră. Spre sfârșitul secolului al IX-lea și la începutul secolului al X-lea, ținuturile sătmărene se aflau în cadrul voievodatului lui Menumorut, astfel maghiari după trei zile de lupte aprige, au cucerit cetatea Castrum Zotmar. Comitatul Satu Mare este situat la intersecția unor importante drumuri comerciale, deținând resurse și bogății naturale, iar aceasta a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1181. Comitatul Satu Mare a avut o istorie grea, din punct de vedere a unor evenimente memorabile, care au lăsat dovezi concrete pe parcursul secolelor. Cetățile puternice, ale căror ruine se mai găsesc și în prezent în localități ca: Satu Mare, Ardud, Carei, bisericile romanice ca cea din Acîș și bisericile gotice ca cele din: Ardud, Beltiug, arată bunăstarea și sârguința locuitorilor din aceste ținuturi. În vara din anul 1601, Principele Transilvaniei, Mihai Viteazul își amplasează tabăra pentru o perioadă de 20 de zile la Moftin, înainte de a pleca la Guruslău, unde acesta a condus ultima sa bătălie victorioasă.

Monumentul Ostașului Român din municipiul Carei, a fost creat de către sculptorul Vida Gheza în anul 1964, acesta reprezentând simbolul a ceea ce a reprezentat secolul al XX-lea în județul Satu-Mare, find un secol de mari războaie și catastrofe, un secol în care comunismul și-a lăsat amprenta, dar și un veac al marilor progrese și al speranței pentru mai bine, care s-a renăscut după anul 1989 în acestă zonă.

4.2. Populația, așezările umane și activitățile economice din județul Satu-Mare

Județul Satu-Mare se află situat în cadrul României în partea de nord-vest astfel, sub raportul poziționării cât și al diversității relațiilor socio-economice, și-a însușit comportamentul geodemografic. Din punct de vedere administrativ, județul Satu-Mare se plasează în cadrul Regiunii de dezvoltare Nord-Vest având o populație de 344.360 de locuitori care reprezintă un procent de 13,4% din totalul acestei regiuni. Aceasta are o densitate medie 77,9 locuitori pe kilometru pătrat, iar din populația totală, locutorii din mediul urban reprezentau un procent de 53%, iar populația din mediul rural reprezentau un procent de 47%. Județul Satu-Mare deține 2 municipii (Satu-Mare și Carei), 4 orașe (Negrești-Oaș, Tășnad, Ardud și Livada) și 220 de sate grupate în 59 de comune.

În ceea ce privește populația acestui județ, trebuie de menționat faptul că acesta a fost influențat de o serie de factori care fac referire la poziția actuală a județului. Dintre acești factori enumerăm următoarele:

originea a influențat prin faptul că în trecut specia umană s-a așezat în zone favorabile unde se putea practica agricultura, astfel se remarcă faptul că județul Satu-Mare este predominat de câmpie. Iar mai târziu au apărut și așezări în zonele unde existau resurse subsolice ceea ce a dat naștere la așezări rurale și mai recent la așezări urbane;

poziționarea la intersecția unor mari rute comerciale a așezărilor umane care a oferit o dezvoltare a unor localități care azi sunt foarte populate (exemplu: Satu-Mare);

relieful este un alt factor de importanță majoră care a influențat populația prin faptul că densitatea așezărilor umane este mai ridicată în partea de sud a județului față de partea de nord a județului. Cauza principală este faptul că în partea de nord este altitudinea mai ridicată și o zonă muntoasă pe când în partea de sud zona este de câmpie cee ace oferă mai multe avantaje dezvoltării populației umane din județ;

conflictele din istoria județului au fost și ele un motiv care să influențeze populația care a fost afectată de decimarea locuitorilor, de legislația impusă de către invadatori, etc.

Prin dinamica populației se înțelege totalitatea modificărilor ce determină numărul populației, structura și răspândirea populației unui teritoriu, într-un anumit interval de timp, ca urmare a nașterilor, a deceselor, a imigrărilor și emigrărilor. Distribuția spațială a populației din județul Satu-Mare a fost determinat de factori naturali și de către factori antropici. Factorii naturali care au influențat populația sunt: altitudinea – este un factor ce limitează prin dificultăți de adaptare fiziologică a corpului uman (frig, presiune scăzută, concentrație redusă în oxigen), climatul – condițiile de climă reprezintă un alt factor ce este esențial, care combinat cu altitudinea au ajutat foarte mult la formarea așezărilor umane, resursele de apă, resursele minerale și energetice, ș.a. Factorii antropici care

au influențat populația acestui județ sunt: sistemul social-economic – acesta reprezintă modul de organizare pentru subzistență al unei comunități, precum și gestionarea resurselor pentru subzistență, vitalitatea demografică – aceasta reprezintă comportamentul demografic al populației care este asociat cu standardul de viață, care conduce la repartiția inegală a populației în județ și sistemul social-politic – acesta este un factor hotărâtor prin faptul că statul poate interveni în dinamica populației.

Mișcarea naturală reprezintă schimbările survenite la nivelul numărului populației unui teritoriu în urma deceselor și nașterilor, deci primii indicatori care vor fi discutați sunt cei ai natalității și mortalității din județul Satu-Mare.

Natalitatea este elementul dinamic al bilanțului natural, acesta aflându-se, în comparație cu mortalitatea, într-o măsură mult mai mare sub controlul omului și poate înregistra, sub controlul omului, fie oscilații negative, ca în cazul nostru, fie oscilații pozitive. Analizând cartograma natalității se poate observa o rată modestă a natalității ca urmare a gradului ridicat de îmbătrânire a populației tipic pentru România. Observăm că declinul demografic nu este determinat de mortalitate, ci în special de procesul de îmbătrânire a populației și migrațiile externe. Un alt factor care influențează creșterea natalității în anunite areale, în special în zonele rurale este nivelul slab de informare al populației în legatură cu planificarea familială. Natalitatea este mai mare în unele zone din județul Satu-Mare, unde religia și tradițiile sunt importante și respectate.

Mortalitatea reprezintă acea componentă negativă a bilanțului natural, care înregistrează procesul demografic al deceselor într-o populație dată și într-o perioadă data de timp care de obicei este pe o perioadă de un an. Mortalitatea mai măsoară starea de sănătate a populației, astfel acesta este un fenomen puternic dependent de dezvoltarea economico-socială și de condițiile de sprijin al sănătății. În ceea ce privește valorile mortalității înregistrate în județul Satu-Mare, putem observa că ele se înscriu într-un ecart mult mai mare de circa 23‰ ceea ce ne indică faptul că populația se află într-un proces accentuat de îmbătrânire. Astfel, valorile reduse ale mortalității se regăsesc în arealele din jurul principalelor axe rutiere, ca urmare a infrastructurii dezvoltate și a accesibilității mult mai mari a populației la serviciile din domeniul sanitar. De asemenea, valorile reduse se observă și în partea nordică a macrojudețului, în aceste zone populația este extrem de redusă, iar partea nord-vestică a județului Satu-Mare unde se întâlnește turismul sezonier, prin peisaje, folclor, cultură și tradiții. Cauzele unor valori ridicate ale mortalității sunt de cele mai multe ori reprezentate de gradul de îmbătrânire al populației, accesibilitatea față de sistemul sanitar, nivelul de trai destul de scăzut, care duce la migrația populației tinere către zone atractive din punct de vedere financiar, dar și cauze geografice, precum izolarea sau accesibilitatea mijloacelor de transport care pot genera un număr ridicat de decese.

Valorile negative ale bilanțului natural sunt dominante în județul Satu-Mare. Valorile negative cele mai mari se observă izolat (exemplu sunt comunele Sansilău și Cehal), ca urmare a migrarii populației tinere către zonele urban dezvoltate.

În ceea ce privește structura populației, aceasta este foarte importantă pentru studiile demografice, economice și sociale a județului. Se poate observa faptul că județul Satu-Mare are o piramidă pe grupe de vârste și sexe sub formă de amforă, care are o tendință de îngustare la baza piramidei, și un inceput de îngroșare la vârful piramidei, transmințând faptul că se instalează un proces de îmbătrânire demografică.

Analizând structura piramidei pe grupe de vârstă și sexe, se poate observa că, în județul Satu-Mare, cea mai numeroasă este populația cu vârstă cuprinsă în intervalul 30-34 de ani care reprezintă peste 4 % la ambele sexe, din populația totală, iar aceasta este născută în perioada când natalitatea înregistra cote ridicate, datorită politicii impuse de către președintele Nicolae Ceaușescu în regimul comunist prin care s-a interzis și limitat întreruperile de sarcini.

Diagrama județului Satu-Mare, arată un procent destul de mare în sectorul terțiar, axat în special pe domeniul serviciilor. În cazul orașelor din județ, dar și în cazul unor comune, ele au o economie în special echilibrată.

În ceea ce privește etniile din județul Satu-Mare după ultimul recesământ era structurat după cum urmează: 188.155 de români, 112.580 de maghiari, 17.386 de romi și 4.983 de germani în special șvabi.

Fig. 3.5 Sectorele economice din județul Satu-Mare

Structura confesională a populației din județul Satu-Mare se remarcă prin faptul că majoritatea sunt de confesiune ortodoxă, apoi urmată de religia romano-catolică și reformată. La polul opus găsim și personae care s-au declarant atei ori nu au o religie.

Fig. 3.6 Structura confesională din județul Satu-Mare

Capitolul 4 .POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI SATU-MARE

Termenul de potențial este un termen care se referă la o entitate care îndeplinește toate condițiile pentru a realiza un anumit obiectiv, astfel potențialul turistic reprezintă totalitatea condițiilor fie ele naturale sau sociale care sunt condiționate de motivații și de necesități. Astfel zis, potențialul turistic este alcătuit din toate elementele fezabile pe care mediul natural împreună cu cel social le oferă pentru activități turistice. Se știe că potențialul turistic evoluează permanent prin noi surse de atracții turistice care au apărut datorită condițiilor naturale (chei, abrupturi, ș.a.) sau datorită intervenței omului (evoluția tehnologiei, acorduri diplomatice, ș.a.). Valorificarea acestui potențial are moduri și forme diferite care depinde de specificul zonei respective.

4.1. Potențialul turistic natural

Noțiunea de potențial natural ne duce cu gândul la mediul înconjurător în care nu a rămas amprenta omului, astfel potențialul natural reprezintă acele elemente naturale care au suferit puține schimbări din partea omului. Cu toate acestea există o dilemă care se referă la parcurile naturale deoarece acestea cuprind elemente naturale și totuși omul le administrează.

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea trăsăturilor esențiale ale componentelor naturale ale unui teritoriu. Acest tip de potențial este fundamental pentru o bună dezvoltare a turimului. Acesta este alcătuit din toate elementele cadrului natural care au ca țintă, turimul. La o simplă analiză acesta cuprinde elemente care pot fi categorisite, după cum urmează:

Coaste însorite, reprezintă viziunea clasică a turismului care are ca scop principal cura heliomarină;

Munții, care sunt acoperiți de păduri de conifere, reprezintă o atracție deosebită mai ales în perioada iernii;

Formele de relief, ce prezintă un caracter deosebit sunt o atracție turistică. De aici fac parte forme ca: conurile vulcanice, peșterile, cheile, etc.;

Râurile și lacurile sunt legate în general de activitățile de agrement, dar sunt căutate și pentru peisajele pe care le oferă;

Căderile de apă, sunt fenomene de mare amploare fiind puncte de atracții deosebite și spectaculoase, iar ca exemplu avem: cascadele;

Izvorele termale și izvoarele minerale, se localizează de obicei în zone muntoase și sunt căutate pentru cură externă și internă a organismului uman;

Învelișul vegetal și fauna sălbatică, reprezintă un alt punct de atracție turistică deorece acestea pot fi endemisme sau pot fi acumulate pe areale întinse, iar ca exemple de activități avem: safari, grădina botanică, etc.;

4.2. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic este reprezentat de acel mediu în care omul a intervenit considerabil de mult pentru al modifica pentru scopuri turistice. Acest potențial turistic antropic este împărțit în două categorii: potențialul cultural și potențialul economic.

Potențialul cultural este reprezentat de elemente ce provin din evoluția umană în lungul aniilor trecuți, care arată manifestările omului în trecutul lui. Acest potențial cultural este unul vast și difersificat care uneori impresionează. Dintre elementele care alcătuiesc potențialul cultural cel mai esențial element este elementul arhitectural, care îmbinat cu peisaje formează atracții cunoscute la nivel global de către turiști (exemple: piramidele din Egipt, Taj Mahalul din India, bisericile și mănăstirile din Bucovina, etc.). Acest element se apreciază în două moduri: fie ca unitate ori ca unitate dar integrat într-un peisaj ce îi conferă o unicitate. Potențialul arhitectural rămâne o componentă de bază a turismului contemporan. Elementul cultural propriu-zis împreună cu elemetul artistic adaugă valori care sunt găsite în: muzee, galerii de artă, case memoriale, astfel acesta alcătuiește patrimoniul cultural-artistic, iar tot aici se încadrează și festivalurile cultural-artistice.

Potențialul economic este acea parte practică în care se valorifică potențialul turistic. Ca și trăsături ce definesc potențialul economic sunt: financiar, care face referire la fluxurile turistice ce pot genera cetățenii cu ajutorul capacităților și posibilităților pe care le dețin; demografic, este foarte important pentru controla fluxurile de turiști și pentru a îngriji amenajările turistice; politico-militar, reprezintă o trăsătură care aduce modificări în fluxurile turistice prin reglementări asupra circulației, prin starea militară pe care o are un stat, prin acorduri diplomatice, ș.a.

Ca și concluzie este faptul că oricât ar fi de dezvoltat potențialul turistic, acesta va fi valorificat în funcție de repartiția în spațiu a resurselor financiare, cât și a resurselor umane, la care adăugăm și puterile care conduc anumite idealuri și scopuri.

Capitolul 5 .ACTIVITĂȚILE TURISTICE DIN JUDEȚUL SATU-MARE

5.1. Obiectivele turistice din județul Satu-Mare

Obiective naturale

Rezervații naturale din județul Satu-Mare

Cursul inferior al Râului Tur este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip mixtă. Această arie este sitută în județul Satu-Mare, pe teritoriul administrativ al următoarelor comune: Călinești-Oaș, Micula, Turulung și Porumbești și pe teritoriul orașului Livada. Rezervația naturală mixtă are o suprafață de 6.212 hectare, și reprezintă cursul inferior al Râului Tur, din comuna Călinești-Oaș, până la granița cu statul Ungaria. Aceasta este alcătuită din pășuni și fânețe, fânețe împădurite cu o bogată biodiversitate, heleștee și habitate cu o deosebită importanță avifaunistică.

Pădurea Runc de la Borlești. Reprezintă o arie protejată de interes național, ce corespunde categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip forestieră. Aceasta se află în județul Satu-Mare, fiind localizată pe teritoriul administrativ al comunei Pomi, în satul Borlești. Rezervația naturală forestieră are o suprafață de 6.850 hectare, și reprezintă o suprafață împădurită cu specii lemnoase de gorun (Quercus petrea) și fag (Fagus sylvatica), care sunt asociate cu cireș sălbatic (Cerasus avium), carpen (Carpinus betulus), alun (Corylus avellana) și păducel (Crataegus monogyna). Stratul ierbos este bine redat de către specii floristice, dintre care menționăm: toporaș (Viola pumila), firuță (Poa pratensis), rogoz (Carex acutiformis), sânziană (Galium vernum).

Dunele de nisip Foieni, alcătuiesc o arie protejată de interes național, ce corespunde categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip botanică. Aceasta este localizată în județul Satu- Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Foieni. Rezervația naturală se întinde pe o suprafață de 10 hectare, și reprezintă o arie din Câmpia Careiului, cu dune de nisip, unde sunt fixate în sol specii de vegetație termofilă, dintre care amintim: păiușul (Festuca vaginata) și specia ierboasă Corynephorus canescens.

Heleșteele de la Moftinu Mic, alcătuiesc o arie de protecție specială avifaunistică care este de interes național, ce corespunde categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip avifaunistic, această se află situată în județul Satu-Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Moftin, în satul Moftinu Mic. Rezervația naturală avifaunistică cuprinde o suprafață de 125,12 hectare, și reprezintă o arie cu luciu de apă, fiind înconjurată de plante hidrofile, stuf și papură, unde cuibăresc specii de păsări migratoare, unele fiind ocrotite prin legea statului, dintre care amintim: egretă (Egretta garzetta), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), buhai de baltă (Botaurus stellaris), lopătar (Platalea leucorodia).

Mlaștina Vermuș de la Sansilău. Este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a, fiind o rezervație naturală de tip botanică, care este amplasată în județul Satu- Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Sanislău. Rezervația naturală de tip botanică are o suprafață de 10 hectare ca și extindere, și reprezintă o mlaștină eutrofă cu o vegetație bogată, specifică zonelor umede, printre care se regăsesc specii ca: rogozul (Carex acutiformis), sunătoare (Hypericum tetrapterum), Hottonia palustris. În perimetrul acestei arii cuibăresc mai multe specii de păsări migratoare, printre care reamintim: rațe sălbatice, stârci cenușii, lișițe, egrete.

Pădurea de frasini de la Urziceni reprezintă o arie protejată de interes național, ce se încadrează în categoria a IV-a, aceasta este o rezervație naturală de tip forestieră. Această arie protejată este situată în județul Satu-Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Urziceni, mai exact în satul Urziceni-Pădure. Rezervația naturală forestieră are o suprafață de extindere pe 38,50 hectare și reprezintă o arie împădurită cu specii lemnoase de frasin (Fraxinus), care este în asociere cu stejar (Quercus robur), ulm de câmp (Ulmus minor), plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas).

Tinoavele din Munții Oaș este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a fiind o rezervație naturală, de tip botanică care este situată în județul Satu-Mare, pe teritoriul administrativ al comunei Cămărzana. Rezervația naturală alcătuită din Tinovul Cetățuia Mare – Cămârzana are un hectar, Tinovul de la Mărăușa care are 1,5 hectar, Tinovul Trestia ce are 0,4 hectare, Tinovul Tăul cu gândaci care are 0,5 hectare și Tinovul Izvorul Afânari ce este extins pe 0,3 hectare. Această arie reprezintă o zonă de mlaștină oligotrofă cu importanță științifică din punct de vedere al floristice, aici se găsesc specii de plante dintre care menționăm: ligularia (Ligularia siberica) mușchiul de turbă (Spaghnum squarossum), roua cerului (Drosera rotundifolia), bumbăcărița (Eriophorum angustifolium).

Situri de importanță comunitară (Sit Natura 2000)

Câmpia Careiului este un sit de importanță comunitară care este protejat, unde biodiversitatea este menținută într-o stare de conservare favorabilă florei și faunei, cât și habitatele de interes comunitar aflate în arealul zonei sunt protejate. Aria naturală este poziționată în extremitatea nord-vestică a Transilvaniei, aflată la limita de graniță cu Ungaria, fiind pe teritoriul județelor Bihor și Satu-Mare. Această zonă a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile din anul 2007.

rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 23.597 hectare. Aria protejată se suprapune în cea mai mare parte Câmpiei Ierului (sit Natura 2000) și include rezervațiile naturale: Dunele de nisip Foieni, Mlaștina Vermuș și Pădurea de frasini Urziceni.

Câmpia Ierului este un sit de importanță comunitară care a fost și ea desemnată în scopul protejării biodiversității și păstrarea într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar care sunt localizate în arealul zonei de protecție. Acesta se află pe teritoriile județelor Bihor și Satu Mare.

Obiective antropice

Obiective turistice istorice

Cetatea Ardud este situată în orașul Ardud, la contactul dintre Câmpia Someșului și zona colinară Codrul, pe drumul european E81, la 18 kilometri față de municipiul Satu-Mare. Orașul Ardud este atestat documentar de la anul 1215, fiind consemnat ca una din cele mai de seamă așezări din zona Sătmarului, cu cetate existentă încă dinaintea mariilor invazii tătare, menționată fiind sub numele de Castrum Ardud. Cetatea din piatră a fost precedată de către o cetate dacică. Cetatea avea o capacitate de adăposti circa 1.500 de soldați. Noul castel construit în stilul baroc în timpul lui Karoly Șandor, a fost finalizată în jurul anului 1730. În 1860 cetatea avea să sufere mari deteriorări. Groful Karoly Lajos ia acoperișul de pe castel având ca motiv că în timpul provizoratului a trebuit să achite impozite foarte mari. În 1896 se fac unele renovări asupra cetății, astfel unul dinte turnuri este refăcut în stilul neo-gotic dar dupa aceea v-a intra din nou în paragină. Astăzi, în cadrul programului "Circuitul Târgurilor Medievale din Transilvania de Nord" s-a făcut consolidarea, restaurarea și refuncționalizarea turnului de la sud-vest.

Castelul Karolyi din municipiul Carei, are o poziție strategică și o formă solidă, astfel în secolul al XVII-lea castelul din Carei face parte din sistemul de fortificații împotriva poporului turc. În secolele XVII și XVIII, cetatea din Carei a reprezentat în mai multe rânduri locul de derulare al unor întâlniri diplomatice importante. Printre altele, aici au avut loc negocierile pentru tratatul Păcii de la Satu Mare, din anul 1711. Acesta a reprezentat unele dintre cele mai importante evenimente din istoricul castelului. În anul 1797, Iosif Károlyi primește la rezidența castelului pe prințului Jozef de Habsburg, iar aproximativ un secol mai târziu, în anul 1884, prințul Rudolf de Habsburg petrece două zile la acest castel. O nouă schimbare a castelului, cea care conferă clădirii aspectul din prezent, are loc între anii 1894-1896 este transformat într-o clădire în stil eclectic, având aspectul unui castel cavaleresc din Evul Mediu. Structura de zid a castelului este păstrată aproape în totalitate, fiind însă adăugate mai multe turnuri de diferite forme și dimensiuni, care atribuie clădirii un aspect asimetric. Accentuarea impresiei de castel medieval este reușită cu ajutorul șanțului cu apă construit de în împrejurul edificiului. Intrarea principală a castelului a fost schimbată pe latura de vest, spre oraș. Un moment de remarcat, în viața castelului și a municipiului Carei este din perioada contemporană, când a fost în vizită regelui Ferdinand I al României împreună cu regina Maria, în anul 1919. În perioada interbelică o parte din clădire este rezervată pentru sanatoriu, iar restul fiind folosit pentru cazinou. În perioada celui de al doilea război mondial, cu acordul familiei Károlyi, a funcționat o școală militară, după care a funcționat un spital militar în anul 1944. În perioada regimului comunist, castelul găzduiește instituții culturale de interes public cum ar fi: muzeu, casa de cultură, biblioteca orășenească a municipiului Carei. În prezent, castelul găzduiește o expoziție muzeală de interioare istorice care reprezintă mediul de odinioară a castelului și o expoziție de istorie locală.

Castelul Wesselényi din Hodod a fost construit în centrul localității Hodod. Lângă poartă există pe câte un postament înalt, două vaze realizate în stil baroc. Intrarea în acest edificiu se face printr-un portic cu arcade sprijinite pe patru coloane. Deasupra ușii, se află blazoanele familiilor Wesseléntyi și Bethlen care sunt reunite în mâinile unui înger. De o parte și alta a ușii, se găsesc niște inscripții în rame care au stilul rococo. La dreapta castelului există clădiri anexe care delimitează o curte interioară. Două clădiri opuse din ansamblu au arcade și au reprezentat locuințele servitorilor, iar clădirea cealaltă a fost herghelia. Construcția acestui castel începe în anul 1761, când soții Wesselényi au încredințat lucrarea constructorului bavarez Josef Litrmant. După moartea în 1770 a lui Wesselényi Ferenc, lucrările de construcție sunt continuate de către fiul acestuia, Farkas. După ce constructorul bavarez și meșterii acestuia își schimbă ideeile de mai multe ori cu privire la construcția acestuia, lucrarea este finalizată în anul 1766. Blazonul dublu al familiilor Wesselényi și inscripțiile au fost construite de către Anton Schuchbauer. Timp de câțiva ani după naționalizare, castelul a fost, sediul primăriei, iar după anul 1989 a fost înapoiată moștenitorilor familiei Bánffy. Nu de mult, castelul a fost cumpărat de un antreprenor maghiar.

Castelul Lonyai din Medieșu Aurit. Medieșu Aurit este un sat din județul Satu-Mare care are în centru un castel în stil renascentist, cândva în inima întregii regiuni, acesta se numește Castelul Lonyai. Chiar și toponimia satului este în strânsă legătură cu castelul, astfel Mediesul Aurit provine din cuvântul maghiar “megye” care înseamnă județ sau comitat, iar adjectivul “aurit” are trimitere la bogăția castelului presupus că a fost decorat în interior numai cu foița de aur, în anul 1630 când castelul este construit în forma pe care o are în prezent și care indică începutul perioadei lui de glorie. Castelul exista însă înainte de câteva secole, astfel săpaturile arheologice atestă faptul existenței unor fortificații în acest loc încă din secolele IX-X, iar izvoarele menționează faptul că în secolul XIII, în anul 1278 exista o “vila Megyes”. La începutul secolului XVI domeniul, împreună cu castelul, aparținea familiei Bathory, fiind una din cele mai importante din Transilvania care îl cucerise în anul 1493 de la “neamul Pok” și care îl stăpânește vreme de un secol, până când prin succesiune ajunge în posesia lui Sigismund Lonyai. Sigismund Lonyai modifica edificiul conform cerințelor acelei perioade, astfel castelul trebuia să îndeplinească atât rol de apărare, fiind echipat corespunzător pentru a face față luptelor cu arme de foc, care includea și tunurile, iar celălalt rol era să răspundă necesitaților de locuire luxoasă pe care le impunea statutul de familie nobiliară. În anul 1707 castelul este incendiat în timpul revoluției lui Francisc Rakoczi. Ruinele edificiului sunt cumpărate în anul 1732 de către familia Wesselenyi, iar apoi de către familia Teleki, în posesia căreia se vor afla pe tot parcursul secolului XIX. În anul 1920 castelul este cumpărat de către regele Carol al II-lea, iar în 1940-1941 castelul este refăcut cu scopul de a deveni spital militar. Însă în anul 1945 castelul este distrus de către trupele uniunii sovietice. De atunci, castelul a rămas într-o stare de degradare continuă. În anul 1970, lucrările de consolidare a castelului au constat în punerea unor zăbrele de lemn la ferestre, turnarea unor centuri de beton și zidirea tunelurilor.

Conacul Boross din Medieșu Aurit. Venind dinspre orașul Livada pe partea stângă, puțin mai departe de drum, se află un conac. Acesta se află în Medieșu Aurit. Localnicii de acolo vorbesc de povestea tragică a fostului proprietar, care s-a spânzurat după război, astfel stăpânul conacului a fost Boross Zoltán, membru al uneia dintre marile familii de moșieri ai secolului XX. Conacul Boross a fost ridicat în anul 1869 de către Boross Ignácz, despre care sursele spun că a fost ofițer și a murit în anul 1886, iar Boross Zoltán a transformat conacul înconjurat de anexe gospodărești. După revoluție, acest conac nu a fost revendicat de către nimeni, și în prezent adăpostește locuințe sociale. În pivnița boltită a conacului funcționează o discotecă.

Conacul Grosz din Medieșu Aurit. Acest conac se află în Medieșu Aurit și este clădirea primăriei Medieșului Aurit, despre care foarte puțini știu că în trecut a fost locuința unei familii de evrei, Edward Grosz. Numele acestuia apare pe lista moșierilor de la începutul secolului al XIX-lea. După ce a venit războiul, familia a fost deportată. Cei care au supraviețuit au mers în străinătate și și-au schimbat identitatea. Astfel, unul dintre moștenitori, Horstein, schimbându-și numele în Haraszti, nu a fost trecut în cartea funciară a conacului, iar conacul este bine păstrat până în zilele noastre împreună cu hambarul. În preset în acest conca funționează primăria localității Medieșu Aurit.

Palatul Episcopal din municipiul Satu-Mare. Acesta este situat în municipiul Satu-Mare, a fost construit în deceniile trei și patru ale secolului al XIX-lea, astfel clădirea Palatului Episcopal a fost înălțată din inițiativa și cu sprijinul episcopului Hám János. Prima reședință episcopală a fost în casa ordinului iezuit, transformată și adaptată. Aici au locuit episcopii până în anul 1851. Palatul, la fel ca și Catedrala, a fost construit în stil clasicist. Fațada monumentală se definește prin simplitate și armonie. Monumentală casă a scărilor este decorată din anul 2006 cu un imens Isus Hristos răstignit sculptat în lemn, realizat în anul 1777. Una din bijuteriile Palatului Episcopal este capela. Tavanul este compus din casete de gips, care sunt ornamentate cu plăci de lemn și rozete din gips aurite. Sub tavan se pot vedea basoreliefuri cu figurile următorilor Sfinți: Sfinta Elisabeta, Sfântul Ștefan, Sfântul Emeric, Sfinta Margareta, Fericitul Eusebiu, Sfântul Adalbert și Sfântul Gerard. Mobilierul este executat din plop siberian, iar capela are un altar renumit. La parter se găsește arhiva diecezană. Vizitarea acestui edificiu este restricționată întrucât lucrările de prelucrare, sistematizare și pregătire a evidenței pe calculator a materialelor sunt în curs desfășurare și procesare. Biblioteca Palatului Episcopal este deținătoarea unor rarități care au o inestimabilă valoare, astfel o mare parte a publicațiilor ecleziastice din secolul XVI până în secolul XVIII, s-au regăsit în colecții franciscane și minorite, respectiv în parohii.

Obiective turistice religioase

Biserica reformată din Acâș este un monument istoric și de arhitectură din prima jumătate a secolului al XIII-lea, fiind unul din monumentele reprezentative pentru romanicul din Transilvania. Aceasta este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Satu Mare, iar în anul 1953 a fost declarată monument istoric. A fost construită în stil romanic timpuriu, materialul utilizat a fost cărămida smălțuită, iar zidurile, conform unui metode utilizate în acea vreme, au fost lăsate netencuite. Biserica are un aspect auster și sărac în profile. Structura este una de tip bazilical și a fost modelată după stilul bisericii abațiale de la Cluny din Franța. Acoperișul este din material de cărămidă.

Biserica romano-catolică din Ardud, a fost construită în stil gotic în anul 1482 de Bartolomeu Dragffy, care a fost voievod al Transilvaniei între anii 1493-1498, acesta a fost ctitorul faimoasei cetăți a Ardudului și pahamicul regelui Matei Corvin. Biserica a fost închinata Fecioarei Maria, și în ea a fost înmormântat comanditarul clădirii, care a trecut în neființa în ziua de Sfântu Dumitru, la vârsta de 54 de ani. Deoarece voievodul a îndeplinit funcții politice importante la Curtea regelui Matei Corvin, se presupune că biserica din Ardud a purtat, în anumite elemente de arhitectură, urmele stilului italian. În anul 1545 biserica este ocupată de către luterani și tot în acelaș an aici s-a întrunit primul Sinod protestant. În timpul asediului asupra cetății din anul 1565, biserica a suferit distrugeri, iar cripta familiei a fost deschisă și profanată de către ostași. La începutul secolului al XVIII-lea biserica era încă protestantă, dar în anul 1723 Alexandru Károlyi permite folosirea comună a lăcașului de cult de către maghiarii calvini și șvabii catolici colonizați. Prin unificarea sacristiei medievale cu capela laterală de pe partea nordică a bisericii s-a realizat o nouă capelă care era destinată catolicilor. Sanctuarul, care era aflat în folosința reformaților, a fost boltit de către Károlyi în anul 1730. În anul 1763 biserica revine definitiv în posesia cultului catolic, astfel relația între cele două confesiuni care împărțeau același lăcaș de cult s-a înrăutățit treptat și din acest motiv, în anul 1766, Károlyi Antal lasă biserica să fie a cultului catolic. Cutremurul din anul 1834 a afectat biserica medievală, care a fost restaurată în anul 1860, prin finanțarea lui Károlyi Lajos, iar în anul 1860 au loc importante lucrări de restaurare. Biserica are sala actuală, construită în stil neogotic, are trei nave, sanctuar poligonal și sacristia pe partea de nord, suprapusă de un oratoriu. Fiecare fereastră a bisericii se termină în partea superioară cu o ogivă, iar fațada exterioară a bisericii este dominată de contraforturi. Turnul din partea vestică a fost construit în aceeași perioadă, tavanul este plat, altarul principal este realizat în stil neogotic și are în centru reprezentarea Adormirii Maicii Domnului datată din secolul al XIX-lea.

Biserica romano catolică din Beltiug. Ctitorul acestei bisericii este voievodul Bartolomeu Dragffy, care a ridicat acest lăcaș de cult în cinstea Sfântului Ladislau. Același voievod care a ridicat și biserica din Ardud, în același an, căci și această localitate era tot în controlul familiei Dragffy. Clădirea în secolul al XVI lea avea să aparțină cultului protestant, ca și celelalte biserici din zonă. După anul 1597, este resfințită ca biserică catolică purtând hramul Sfântul Ladislau. Data de 6 septembrie 1862 este o dată importantă, deoarece are loc un incendiu în timpul căruia atât localitatea Beltiug, cât și biserica din Beltiug sunt arse, iar reconstrucția bisericii făcându-se la scurt timp după acest tragic eveniment. În secolul al XVII-lea biserica aparținea cultului calvinist, însă după ce localitatea Beltiug este colonizată cu șvabi, ea trece la cultul romano-catolic. În secolul al XIX-lea existau încă ancadramentele gotice ale ferestrelor sudice, biserica medievală fiind înconjurată cu un gard de înălțime redusă. Din punct de vedere al architecturii, stilul gotic își pune amprenta pe acest edificiu și aduce în prim plan elemente specific în cadrul acestuia, astfel, se observă  în primul rând, la ornamentațiile ferestrelor orgivale, în partea superioară a acestora. Poarta principală a clădirii este realizată tot în stil gotic, având în partea superioară o friză arcuită.

Biserica reformată din Bogdand. Surse scrise se referă la o biserică de zid existentă în anul 1470. Această clădire a fost lărgită la începutul secolului XVIII fiind construită partea de est, iar în anul 1840 a fost construită partea de vest. Din anul 1848 are aspectul din prezent. Turnul înalt de 26 metri a fost construit în anul 1863, în locul unui turn de lemn. Tavanul edificiului este casetat, unde pe unul dintre casete se vede stema familiei Wesselényi. Amvonul din piatră cu stema Wesselényi a fost construit în anul 1754 de Sipos Dávid, iar coroana amvonului a fost construită în anul 1934, masa domnului în anul 1911, iar orga în anul 1862 de către Jónás István. Clopotul cel mai vechi din turn a fost turnat în anul 1787.

Biserica de lemn din Bolda. Acesta se află în localitatea Bolda din comun Beltiug, județul Satu-Mare și datează din secolul al XVIII-lea. Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului”, iar biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica din Bolda datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a fost adusă aici în secolul al XIX-lea din satul vecin, numit Socond, mutarea bisericilor de lemn fiind un obicei des întâlnit. Pe partea de vest a bisericii se află intrarea, unde prispa are patru stâlpi de susținere și o piatră de moară sub partea de nord. Din prispă se urcă în cafas și la cele două clopote. Deasupra galeriei clopotelor, cu câte două ferestre pe fiecare parte, se află coiful care are baza octogonală, iar din mijlocul acestuia se înalță fleșa. De-o parte și de alta a turnului se află două turnulețe mici pe marginile bisericii, către apus. Turnul și acoperișul sunt acoperite cu șindrilă, iar pereții, din bârne orizontale, sunt acoperiți cu var. Cele patru ferestre ale bisericii din lemn sunt plasate astfel: două în naos și două în absida altarului, absidă ce are formă hexagonală. Deosebită este masa sfântului altar, care are piciorul cioplit în bardă și cu o bază decorată cu motivul funiei și linii orizontale. Pictura iconostasului, bine păstrată, este făcută în stilul bizantin tradițional, care datează din secolul al XVIII-lea. Ușile, mai noi, sunt pictate în stilul apusean de la începutul secolului trecut și înfățișează pe cei doi arhanghelii Mihail și Gavril, de aici concluzia că sărbătoarea acestora fiind, probabil, fostul hram al bisericii. În mijlocul bolții cilindrice se găsește un policandru din lemn sculptat care poate fi urcat sau coborât cu ajutorul unui scripete. Biserica a deținut câteva cărți vechi de cult și icoane pe sticlă de la Nicula, dintre care se mai păstrează două: „Maica Domnului cu Pruncul în brațe”, încadrată într-un chenar cu motive vegetale, și „Sfânta Treime”. Mai există, de asemenea, aici două cruci de binecuvântare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Toaca mecanică este încă una dintre lucrurile ce fac biserica unică, însă aceasta are nevoie de restaurare.

Biserica Romano-catolică „Sfântul Iosif de Calasanz„ din Carei. A fost construită între anii 1769-1778, din inițiativa și pe cheltuiala contelui Károlyi Antal, conform planurilor ale arhitectului vienez Franz Rosensting. Este cel mai frumos monument baroc din tot județul Satu- Mare. Biserica a fost sfințită de către episcopul de Agria, contele Eszterházy Károlyi, la data de 2 august 1779. Arhitectura corespunde noilor cerințe ale cultului catolic astfel: să adăpostească un număr mare de credincioși, iar altarul și amvonul care au un rol primordial în timpul slujbei, să fie vizibile din toate colțurile edificiului. În timpul cutremurului din anul 1834, biserica este grav deteriorată, dar între anii 1857-1860 au loc lucrări de restaurare finanțate de către contele Károlyi György.

Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova din Căpleni. Este situată în comuna Căpleni, județul Satu-Mare, fiind localizată la 6 kilometri de municipiul Carei. Biserica și noua mănăstire au primit hramul `Sfântul Anton de Padova`. Ansamblul monumentului din localitatea Căpleni este alcătuit din trei clădiri importante: biserica, mănăstirea franciscană și mausoleul care este lipit de biserică, care a fost folosit ca loc de înmormântare a familiei Karoly, iar mănăstirea franciscanilor a fost desființată. O deosebită valoare istorică și cât și artistică au cele 36 de sarcofage din bronz care se află în mausoleu, fiind decorate cu reliefuri și tablouri pictate, în care se odinesc membri ai familiei nobile Karoly.

Biserica de lemn din Corund. Aceasta se află în localitatea Corund din comuna Bogdand, județul Satu-Mare, și datează din anul 1723. Poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar biserica se află pe nouă listă a monumentelor istorice. Biserica de lemn din Corund este datată din anul 1723, unde inițial biserica a fost construită pe un deal din apropiere după care a fost strămutată în anul 1868 aproximativ 300 de metri în locul unde se află în prezent. În partea de răsărit are o absidă decroșată pentagonal și prispă pe latura de vest și latura de sud. Intrarea în biserică se face pe latura de vest. În exterior, pereții bisericii au un brâu sculptat ca o frânghie împletită, motiv care apare și pe verticală la portalul ușii de intrare a bisericii. În interiorul acesteia, peretele a fost pregătit pentru pictură cu grund de nisip și fâșii de pânză. Pe acest fond s-a făcut pictură murală care începe din pronaos unde, în partea vestică, este pictată ''Judecata de Apoi'' cu influență bizantină. În partea dreaptă a intrării e pictat Diavolul stând pe butuc într-un cadru în formă de semicerc.

Biserica reformată din Hodod. Istoria bisericii reformate din Hodod începe înaintea secolului XIII, unde săpăturile arheologice începute din anul 2006 scot la iveală o fereastră care este în stil romanic, iar sub sacristie se află o criptă. Actuala biserică a fost construită în secolul XV. Ferestrele înguste ale sacristiei și navei ne trimit la perioada casei Arpád și sacristia este sprijinită în exterior de contraforturi. Tavanul inițial al bisericii cu arcade a fost înlocuit cu unul plat, decorat cu motive florale. Intrarea vestică are boltă semicirculară, iar cea nordică are una ascuțită. Turnul construit în anul 1901 a înlocuit unul mai vechi și mai mic. Amvonul din piatră a fost realizat de către meșterul Sipos Dávid în anul 1754. Inscripția și blazonul fac referire la familia Wesselényi, care l-au comandat. În turn se găsesc trei clopote din secolul XVII, unde mai vechi clopot a fost turnat în anul 1603, iar cel mai mic în clopot în anul 1651, iar cel mai mare clopot în anul 1619. Acesta din urmă a fost adus din cetate. De menționat că turnul se scufundă, dar este stabil, spre deosebire de partea centrală a bisericii care se scufundă încontinuu, chiar dacă s-au luat măsuri de stabilizare, astfel renovarea a fost întreruptă și enoriașii au început construcția unei noi biserici pe un teren care este mai stabil.

Biserica de lemn din Lelei. Aceasta se află în localitatea Lelei din comuna Hodod, județul Satu Mare și datează din anul 1780. Biserica poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și se află pe nouă listă a monumentelor istorice.

Biserica reformată din Lelei a fost construită între anii 1783 și 1788, iar turnul cu patru turnulețe a fost construit în anul 1762. Fleșa prismatică a turnului are un guler proeminent și un foișor cu arcade. În turnul înalt de 20 metri, sunt adăpostite două clopote, cel mai vechi clopot fiind turnat în anul 1762. Orga bisericii a fost construită în anul 1888 de către Kolonits István și a fost recondiționată și electrificată în anul 2001, de către Molnár József.

Schitul „Sfântul Arhidiacon Ștefan” de la Luna Șes. Acesta se află în localitatea Luna din județul Satu-Mare. Este un complex monahal de o fermecătoare frumusețe arhitecturală și duhovnicească, care este alcătuită din biserică de lemn în stil maramureșean care are troiță, casă monahală din material de lemn și gard împletit în stil tradițional oșenesc. Biserica cu hramul “Sfântul Arhidiacon Ștefan” a fost sfințătă de către PreaSfinția sa Justin Hodea Sighețeanul, care este Episcopul Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, acesta a sfințit biserica în anul 2012. Lucrările la acest obiectiv mănăstiresc de la Luna Șes, au fost realizate prin grija Protopopiatului Ortodox Oaș, a Consiliului Local și a Primăriei orașului Negrești-Oaș.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Satu-Mare, este o catedrală ortodoxă aflată în municipiul Satu-Mare. Planul catedralei Adormirea Maicii Domnului a fost proiectat de către arhitectul Gheorghe Liteanu, care a fost un arhitect bucureștean ce a proiectat mai multe clădiri ale acestui municipiu. Construcția lăcașului a fost controlată direct de către arhitect între anii 1932-1937. Stilul architectural al acestei catedrale este stilul bizantin îmbinat cu motive tradiționale românești. Catedrala Adormirea Maicii Domnului, are forma unui patrulater, cu un corp central înalt care are prevăzut o cupolă și turnuri în fiecare colț, este ornamentată cu arcade sprijinite pe coloane. La exteriorul acesteia, intrarea în biserică este alcătuită dintr-un portal care este format din șase coloane cu arcade și de brâul median în formă de funie răsucită care reprezintă un simbol al aspirației spre divin. Interiorul acesteia cuprinde ornamente sculptate în lemn și picture, iar picturile au fost realizate de Eugen Profeta și Eremia Profeta. Clădirea se află în patrimoniul monumentelor istorice naționale, iar aceasta mai este cunoscută și pentru faimosul cor bisericesc. Și tot aici în patrimoniul ei se găsesc documente vechi ce oferă informații despre bisericile române din interiorul cetății Sătmar.

Catedrala greco-catolică Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, din municipiul Satu-Mare, este una din cele mai reprezentative clădiri ecleziastice ale municipiului, fiind declarată monument istoric. Pe locul inițial unde a fost ridicat edificiul de cult se afla o biserică construită între anii 1799 și 1803, în stil arhitectural baroc. În anul 1926, sub președinția doctorului Ilie Barbul, care era și prefectul județului, a fost instituită Asociația Româncelor Sătmărene, cu scop religios, scop filantropic și scop național, unde președintă fiind aleasă doamna Lucreția Eugenia Barbul. Până în anul 1932, când au început lucrările de construcție ale catedralei, doamnele din această asociație au adunat o sumă de 3,5 milioane lei care au fost folosiți la clădirea catedralei. În anul 1932 încep lucrările de dărâmare a vechii biserici. Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul Victor Smigelschi, care a fost fratele pictorului Octavian Smigelschi iar lucrarea în sine i-a fost încredințată lui Gheorghe Liteanu. Clădirea respectă planimetria bizantină îmbinând-o cu elemente specifice arhitecturii românești, păstrând structura spațiului ecleziastic în nartex, pronaos, naos și altar. Întreag edificiu este dominat de o cupolă centrală pe pandative cu un diamteru de 14 metri și o înălțime la vârful crucii de 40 metri. Razele de lumină pătrund prin arcadele largi ale tamburului cupolei și se resfrâng în interiorul acesteia creând o lumină difuză. Coloanele exterioare al clădirii au capitelurile sculptate iar placajul soclului este alcătuit sub forma unui brâu decorativ.

Catedrala romano-catolică din Satu-Mare. Aceasta are hramul "Înălțarea Domnului", și este catedrala a Episcopiei Romano-Catolice din județul Satu-Mare. Monumentul a fost ridicat la începutul secolului al XIX-lea în stil architectural clasicist de către arhitectul Hild József și este în prezent declarant monument istoric. Aceasta a fost construită pe locul unei vechi biserici în stil baroc. Catedrala Romano-Catolică din Satu-Mare a trecut prin numeroase reconstrucții, renovări, redecorări și extinderi de spațiu. Catedrala Romano-Catolică din prezent a fost construită în stilul arhitectural neoclasicist între anii 1830 și 1837, astfel se presupune că a fost proiectată de către arhitectul Jozsef Hild, dar nu există însă date sigure cu privire la acest lucru. Catedrala are pe fațada din centru un portic cu șase coloane, iar pe ambele părți ale fațadei clădiri înălțându-se turnuri ce au înălțimi de 40 de metri cu câte o cupolă în vârf. În exteriorul clădirii, în fața intrării centrale se află statuia Mântuitorului, statuia apostolului Sfântul Petru și statuia apostolului Sfântul Paul, iar în nișele de sub cele două turnuri se află statuile regilor Sfântul Ladislau și Sfântul Ștefan.

Biserica Reformata cu lanțuri din Satu-Mare. Aceasta a fost ridicată în secolul XVIII este unul dintre monumentele reprezentative ale municipiului Satu-Mare. Construcția clădirii s-a desfășurat pe parcursul a 9 ani între anii 1793 și 1802 într-o concepție arhitecturală de manieră barocă a lui Preinlich Sigismund. Această clădire face parte din tipul planimetric al bisericilor-aulă cu turn acroșat. Clădirea este înconjurată cu stâlpi legați între ei cu lanțuri forjate, iar de aici vine și denumirea "Biserica cu lanțuri". Aceasta păstrează valoroase piese de inventor cum ar fi: farfurii, discuri și potire, care datează dintre anii 1657 și 1679. Clopotul cel mare din turn este cel mai vechi clopot din municipiul Satu Mare care datează din anul 1633. Mobilierul din edificiu este realizat, în perioada aniilor 1799 și 1807, realizat din lemn de stejar, de către meșterul tâmplar Frits Iosif. În anul 1814 biserica este dotata cu o orgă realizata de către maestrul Galli.

Templul Mare din Satu-Mare. Este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Satu-Mare. El a fost construit între anii 1889 și 1892 în stilul arhitectural maur. Mai este denumit și Sinagoga de pe strada Decebal. Prezența evreilor în municipiul Satu-Mare este atestată documentar pentru prima dată în anul 1623, atunci când guvernatorul Transilvaniei, Gabriel Bethlen care a guvernat în perioada aniilor 1613 și 1629, permite stabilirea evreilor în Satu-Mare. Prima sinagogă din Satu- Mare a fost ridicată între anii 1852 și 1858 pe strada Decebal. Pe locul acesteia a fost construit ulterior templul din prezent. Templul Mare din municipiul Satu-Mare este una din clădirile cele mai distincte și originale ale municipiului. Această clădire este construită în stil arhitectural maur cu turnuri și turnulețe fațetate și se remarcă prin monumentalitate. Clădirea este alcătuită din parter și un etaj.

Biserica de lemn din Soconzel. A fost o biserică de lemn din comuna Socond, județul Satu- Mare. Biserica era datată relativ din anul 1777 și avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și era declarată pe noua listă a monumentelor istorice. Tradiția locală spune de amintirea unei biserici de lemn mai vechi, care se afla între satul Soconzel și satul Cuța, iar aceasta era folosită în comun de către cele două sate și aceasta probabil că a mai fost la un moment dat și sediul unei mănăstiri. Această biserică a ars pe data de 3 octombrie 2009. În present se păstrează ruinele carbonizate ale acesteia. Biseria este reprezentativă pentru zona etnografică Codru, unde biserica avea spațiul interior împărțit după canoanele bisericești în trei încăperi astfel: pronaosul, naosul și absida altarului. Pereții bisericii erau din bârne așezate orizontal, iar materialul folosit pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica. Pereții din lemn erau așezați pe un piedestal din piatră de râu. În biserica aceasta se mai păstrau, înainte de incendiul din 2009 și un număr de 5 icoane împărătești.

Biserica Reformată din Tășnad. Este cea mai veche Biserica Reformată, care este și înscrisă, pe lista monumentelor istorice din zona respectivă. A fost înălțată în anul 1476, în timpul domniei regelui Matei Corvin și este construită în stilul arhitectural neogotic. Inițial biserica era o biserică romano-catolică, dar în secolul XVI a fost preluată și transformată în biserică reformată. În urma invaziei turcilor din anul 1660, aceasta a fost incendiată și grav avariată. Timp de aproape 100 de ani, biserica nu a fost folosită, până în anul 1770, când s-au terminat lucrările de restaurare, a fost construită o biserică din lemn unde se țineau ceremoniile religioase. În anul 2011, s-a scos din turnul bisericii reformate o ladă veche pentru a fi dusă la restaurare. Însă în această ladă s-au găsit câteva sertare secrete în care s-au descoperit monede de argint, monede de bronz și scoici.

Obiective turistice culturale

Casa memorială a poetului Ady Endre din Ady Endre, este amplasată la 5 kilometri de comuna Căuaș, în localitatea omonimă. Complexul muzeal este alcătuit din două case dispuse în dreapta și stânga monumentului poetului astfel: casa veche, în care s-a născut poetul, și casa nouă folosită de către familie din perioada interbelică. Acesta s-a născut în anul 1877, Ady Endre a fost unul dintre cei mai importanți poeți a poporului maghiar al secolului al XX-lea. În anul 1957, datorită intervenției pictorului Aurel Popp, în urma unei restaurări, casa memorială a poetului a fost schimbată în muzeu. Casa, a fost construită după arhitectura locuințelor țărănești, iar aceasta este acoperită cu trestie și este alcătuită din trei încăperi. În camera din fața a casei sunt expuse piese de mobilier specifice camerei curate. Tinda, unde se află intrarea în casă, este aranjată cu obiecte casnice prezentând o bucătărie cu horn liber. În ultima cameră a casei se află patul în care, după tradiție, s-a născut poetul maghiar și vitrina cu documente și fotografii personale ale poetului. Casa nouă cuprinde patru camere. În prima cameră și în a treia cameră sunt expuse documente, fotografii, scrisori adresate poetului maghiar, dar și alte documente. În a doua cameră și în ultima cameră sunt etalate piese de mobilier, obiecte decorative și obiecte casnice, specifice epocii în care a trăit poetul maghiar.

Casa memorială ,,Vasile Lucaciu" din Apa. Localitatea este situată pe drumul european E671, la 38 de kilometri de municipiul Satu-Mare. Aici se găsește unul dintre monumentele care ne amintesc despre prezența lui Vasile Lucaciu, născut în localitatea Apa, în anul 1852. El a fost preot, om politic, profesor, marcând destinul poporului român din zona Transilvania. A colaborat la redactarea Memorandumului, pentru care a fost pedepsit cu 5 ani de închisoare. Casa memorială, a fost construită în anul 1847, și este specifică arhitecturii populare din respectiva zonă. Aceasta are formă dreptunghiulară, și este situată perpendicular pe șosea. Este construită din bârne de lemn, așezate pe talpă groasă de stejar, care sunt îmbinate prin platuire. Casa este joasă, iar acoperișul alcătuit din paie în două pante este prevăzut cu două șuturi trapezoidale, și cu un geam iluminator. Casa este alcătuită din trei camere, unde camera din față este camera curată, în mijloc o tindă și camera din spate. Interiorul din prima cameră este amenajat în stilul arhitectural rustic. În ultima cameră sunt prezentate cărți, fotografii, documente specifice perioadei în care a trăit și a activat marele om politic, Vasile Lucaciu.

Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” din Bogdand, este un muzeu județean din localitatea Bogdand, localitatea este aflată la 60 de kilometri de municipiul Satu-Mare, fiind în sudul județului, la granița dintre județul Sălaj și județul Maramureș. Casa este construită în jurul anilor 1880 și 1885 de către meșteri populari din Cristur, localitate din județul Sălaj, fiind transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László care a fost profesor. Aceasta este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind construită pentru oameni mai avuți.Casa are formă dreptunghiulară, dispusă perpendicular pe stradă, fiind clădită pe o fundație de cărămizi, combinată cu piatră de rău, pereții groși sunt clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Casa este înconjurată de un târnaț în formă de U, iar în partea dinspre stradă, pe lungimea casei și în spatele acesteia, susținut de 14 stâlpi de formă octogonală. Casa este alcătuită din 3 încăperi, unde în primul spațiu se află camera curată cu piesele de mobilier, costume populare și textile. Al doilea spațiu, unde se află intrarea este destinat pentru descrierea istoriei locale. În ultima încăpere se află amenajată o cameră de locuit cu piese de mobilier, obiecte ceramice, piese folosite la țesut. Colecția muzeală este filiala Muzeului Județean Satu Mare.

Teatrul Municipal din Carei a fost construit în anul 1907 sub îndrumarea maistrului Bede Antal, după proiectul lui Kopecsek Gyorgy, un arhitect celebru al acelor vremuri, care a proiectat și Filarmonica din Oradea și unele teatre din statul Ungaria. Construcția, care avea 200 de locuri, a purtat numele scriitorului careian Gall Joszef până în anul 1920, după care este numit Teatrul Carmen Sylva. Teatrul din Carei a avut trupă proprie de teatru, care a fost fondată în anul 1901. În anul 1920 trupa de teatru se destramă, iar edificiul este închiriat pentru proiecții de filme. După anul 1945, primește numele de Teatru Popular, iar în anul 1953 edificiul, construit în stilul arhitectural secesionist, a fost transformată atât în exterior, cât și în interior. Au fost desființate lojele, iar în locul acestora, a fost făcut un balcon și puse două rânduri de scaune cu o intrare pe mijloc, au mai fost executate două ieșiri și a fost modificat holul construcției. Între timp a dispărut și un candelabru extrem de prețios Prin lucrările de restaurare dintre anii 1953 și 1980, s-a distrus acustica sălii, astfel încât aceasta nu mai poate corespunde spectacolelor de filarmonică și muzică de cameră. După 1995, elementele clădirii construite ulterior au început să se desprindă de clădire, iar din 15 septembrie 2008 clădirea este închisă.

Cuptoarele dacice din Medieșu Aurit reprezinta un sit aflat la 5 kilometri de comuna Medieșu Aurit în partea de nord-est. Aceasta este localizată pe malul drept al râului Someș, la o distanță de 22 kilometri spre est de municipiul Satu-Mare. Situl arheologic se desfășoară pe o suprafață totală de aproximativ 12-15 hectare. Cercetările effectuate asupra acestui sit au scos la iveală existența a circa 120 de cuptoare care aveau ca scop: arderea ceramicii, fiind realizate de către dacii liberi și datează din anii 100 pana în anii 350 după Hristos. Acestea erau folosite la fabricarea vaselor pentru provizii, iar acestea au diametrul de peste 2 metri și sunt cuptoare unice. 7 dintre aceste cuptoare descoperite au fost restaurate și conservate de către Muzeul Județean Satu-Mare, iar așezarea cunoscută sub numele de "Cuptoarele dacice de la Medieșu Aurit" sunt aflate în prezent în patrimoniul Muzeului Județean Satu-Mare.

Muzeul Țării Oașului din Negrești-Oaș, s-a înființat în anul 1966, iar acesta este poziționat în apropierea centrului orașului Negrești-Oaș, fiind situat la 200 de metri de drumul național care vine dinspre Satu-Mare și merge spre Sighetu-Marmației. Este amplasat pe o suprafață de 1,5 hectare, fiin pe malul râului Tur. Muzeul cuprinde două secții după cum urmează: o expoziție permanentă cu o valoroasă colecție de etnografie, artă populară și Muzeul în aer liber. Arhitectura tradițională este redată de biserica de lemn din satul Lechința care datează din prima parte a secolului XVII, de către casele din localitățile Racșa, Moișeni și Negrești din perioada secolelor XVIII și XIX, care, împreună cu cele zece construcții de tip anexă, alcătuiesc trei gospodării complete, de două case moleculare din Gherța Mică și de casa de olar din Vama. În interioarele acestora sunt expuse piese valoroase din colecțiile de țesături, port popular, icoane, ceramică, mobilier și unelte ale muzeului. Secțiunea compusă din instalațiile tehnice, în special cele acționate de către apă, este partea cea mai atractivă a muzeului. De asemenea, muzeul din Negrești-Oaș este singurul loc în care se mai produce renumita ceramică de la Vama. Datorită reliefului din zona respectivă și a vegetației abundente deținută și având în vedere valoroasa colecție de etnografie și artă populară, Muzeul este foarte expresivă pentru toată zona etnografică Țării Oașului.

Muzeul Șvăbesc din Petrești. Localitatea Petrești este poziționată la 43 kilometri de municipiul Satu-Mare, pe drumul dintre Satu Mare și Oradea. Muzeul este una dintre cele mai reprezentative pentru arhitectura populară șvăbească. Aceasta a fost construită în anul 1881, este alcătuită din patru camere, două holuri, două bucătării, două pivnițe, iar casa se termină cu un grajd pentru animale. Pe toată lungimea casei se află un târnaț sprijinit pe stâlpi din lemn, care sunt fixați în tălpi de fontă, iar în partea superioară se găsesc ornamente florale traforate. Camerele sunt mobilate cu piese din lemn de brad care au fost confecționate de către meșteri locali, ornamentate prin pictură cu motive florale și motive vegetale stilizate, care sunt specifice șvabilor. Mai sunt prezentate obiectele care sunt folosite în industria casnică, din care menționăm: meliță, pieptene de fuioare, furci de tors, vârtelniță, război de țesut. În componența gospodăriei se află și șura în care se găsesc și utilajele agricole.

Muzeul județean din Satu-Mare. Această instituție este una dintre cele mai importante instituții de cultură ale județului Satu-Mare. Acest muzeu are în componența sa următoare secții și obiective patrimoniale: Secția istorie-etnografie, Secția de artă, Muzeul Orășenesc Carei cu secții de arheologie și științele naturii, Muzeul Orășenesc Tășnad cu secții de istorie și etnografie, Muzeul Șvăbesc Petrești, Muzeul Moților Scărișoara, Muzeul Maghiar Bogda, Complexul memorial ,,Ady Endre", Casa memorială ,,Dr. V.Lucaciu" din Apa, Casa memorială ,,Dr. Aloisie Tăutu" din Valea Vinului, Gospodăria codrenească din Chilia, Biserica de lemn din Soconzel, Rezervația arheologică Bobald-Carei, Cuptoarele dacice de la Medieșu Aurit, Muzeul etnografic în aer liber de la Măriuș, Casa țărănească, secolul XVIII din Călinești-Oaș. Clădirea actuală a sediului central a fost ridicată în 1936. Această clădire a avut destinații administrative fiind Prefectura județului în perioada interbelică, sediul Consiliului popular județean și al Comitetului județean Satu-Mare al Partidului Comunist Român. Aceasta a fost realizată în maniera școlii arhitecturale românești din deceniul al patrulea al secolului nostru, are două niveluri, remarcându-se ca element caracteristic linia dreaptă ce alternează cu arcurile semicirculare ale ferestrelor construcției, care articulează cele două fațade. Clădirea câștigă în monumentalitate prin cele cinci coloane adosate fațadei principale. De aici aveau loc discursurile dictatorului Nicolae Ceaușescu în vizitele sale la municipiul Satu-Mare. După evenimentele din anul 1989 aici a fost aplaudată cuvântarea susținută de către regele Mihai I și a reginei Ana.

Muzeul de artă din Satu-Mare. Clădirea care adăpostește în prezent secția de artă a Muzeului Județean, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stilul arhitectural neogotic, fiind declarată monument de istorie și monument de arhitectură, iar aceasta este cunoscută în municipiu sub numele de "casa Vecsey". Pe acest teren se afla în secolul al XVIII-lea o construcție ce era depozit al cetății Satu-Mare. În această clădire a fost semnată în anul 1711 pacea de la Satu- Mare, în urma înfrăngerii răscoalei lui Francisc Rakoczy al II-lea. Clădirea are o planimetrie în formă de "L" fiind alcătuită din două corpuri diferite ca stil arhitectural, care provin din perioade diferite de construcție. Pe locul acestor două clădiri era o veche construcție cu un etaj, cu un portal de intrare încadrat de un arc în plin centru, aparținătoare cetății Satu-Mare.

Teatrul de Nord din Satu-Mare. Inaugurarea oficială a primului teatru construit în municipiul Satu-Mare a avut loc în anul 1848. Arhitectul acestei prim edificiu a fost Friedl Janos. Municipiul nu a avut o trupă constantă de teatru, construcția fiind doar gazdă pentru trupele care doreau să-și prezinte spectacolele. În anul 1887, datorită sistematizări municipiului, edificiul a fost demolat cu promisiunea de a se construi un alt teatru. În anul 1889, s-a pus piatră de temelie a actualei construcții, astfel s-a păstrat tradiția, prin faptul că în pereți au fost îngropate câteva obiecte precum: monede, o istorie a teatrului și o listă cu numele demnitarilor localității din perioada respectivă. Teatrul de Nord este o clădire construită în stilul arhitectural neoclasic, având un etaj. Fațada acetuia, este realizată în trei registre, din care partea centrală este decroșată în profil semicircular, cu un acoperiș de tip cupolă, mai are la parter un pridvor susținut de către patru stâlpi. Ferestrele fațadei sunt boltite și au un ancadrament terminat în partea superioară cu frontoane triunghiulare care sunt decorative. Sala de spectacole a fost construită având o capacitate de 800 de locuri și este decorată în stucatură, având motive specifice epocii de atunci. Arhitecții care au realizat această construcție au fost Voijta Adolf și Voijta Szikszay.

Muzeul memorial Kölcsey Ferenc. Acesta a fost autorul imnului național maghiar, s-a născut în localitatea Săuca, localitate care azi se află poziționată în România, în județul Satu-Mare. Familia Kölcsey nu a trăit în acestă localitate, însă în momentul nașteri lui Ferenc, mama ei, Bölöni Ágnes se afla la părinții săi la Săuca. Astfel este posibil că fostul conac al familiei Bölöni azi să fie casa natală a lui Kölcsey. Casa memorială actuală nu este identică cu casa natală în care funcționează parohia greco-catolică a localității. Pe casa natală a poetului este o placă comemorativă, care are următorul text: "În această casă s-a născut Kölcsey Ferencz, marele patriot și poet în 8 august 1790”. Casa memorială a primit loc în clădirea din vecinătatea bisericii reformate, în clădirea din proprietatea acestei biserici reformate.

Muzeul Moților din Scărișoara. Scărișoara Nouă se află la o distanță de 5 kilometri de localitatea Pișcolt, care este centru de comună. Muzeul Moților care este amenajat în localitate este alcătuit din două clădiri, unde una cuprinde expoziție etnografică iar cealaltă cuprinde expoziție de istorie. Între cele două clădiri se află instalat bustul lui Horea, care este făcut din bronz. Moții din zona Munțiilor Apuseni, au fost colonizați în aceste locuri în anul 1924, dar au păstrat multe dintre tradițiile lor precum și dintre obiectele utilizate în viața de zi cu zi, atât în gospodăriile lor, cât și la munca de pe câmp. În prima cameră a expoziției de etnografie este aranjat un interior țărănesc. În a doua cameră este prezentat industria de ceramică și de textilă, împreună cu costume populare și vase de ceramică. În a treia încăpere se găsește unelte agricole și accesorii ale industriei ceramice folosite de către aceștia. Iar în ultima sală sunt expuse meșteșugurile cu uneltele folosite în cadrul ocupațiilor țărănești. Clădirea a doua cuprinde o expoziție care prezintă istoria locului și a regiunii respective de la descoperirile arheologice de pe timpul dacilor și romanilor, până la timpul martiriilor Horea, Cloșca și Crișan ori Avram Iancu. Aici se prezintă piese originale, fotografii, documente și lucrări de artă contemporană, realizate de către artiști plastici și artiști populari.

Muzeul orășenesc din Tășnad. Acest muzeu a fost amenajat în anul 1978, într-un vechi conac nobiliar, care a fost reconstruit în a doua jumătate a secolului XVIIl în anul 1771. Muzeul din Tășnad este compus din 4 săli expoziționale, care sunt grupate pe două secții astfel: arheologie-istorie locală și etnografie. Patrimoniul arheologic provine din săpăturile efectuate în zona limitrofă orașului Tășnad și cuprinde vestigii ale perioadei epocii neolitice, epocii bronzului și a epocii dacilor liberi. Diverse obiecte și documente din perioada epocii medievale cât și a epocii moderne completează colecția de istorie locală. Expoziția de etnografie pune în evidență principalele aspecte legate de cultura materială și spiritual care sunt specific zonei Tășnadului, cuprinzând o gamă variată de obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, care erau produse în centrele de olărit din Tășnad, Vama, Băița, Cehu Silvaniei, și unelte agricole tradiționale sau unelte folosite în atelierele meșteșugărești din zonă. Dispunând de mijloace tehnice primitive și cu materiile prime avute la îndemână, industria casnică textilă din zona Tășnadului a produs valori artistice de un remarcabil bun gust și rafinament. Prin diversitatea obiectelor expuse, prin gama largă de motive decorative folosite în ornamentarea acestora, colecția de textile a muzeului reprezintă creații artistice deosebit de valoroase și originale.

Casa memorială ,,Aloisie Tăutu" din Valea Vinului. Expoziția are un caracter memorial și este expusă în casa în care a trăit Aloisie Tăutu, care a fost canonic, istoric, participant la Mare Adunare Națională din data de 1 decembrie 1918, autor a numeroase lucrări teologice și lucrări istorice. Acesta s-a născut în 1895 în localitatea Terebești, și-a petrecut copilăria în localitatea Valea Vinului. El a urmat facultatea de teologie în Viena, fiind hirotonit ca preot în anul 1921. În anul 1928 a fost numit de către episcopul greco-catolic de atunci, Valeriu Traian Ferențiu, ca cercetător la Arhiva Vaticanului, unde și-a petrecut restul vieții, scoțând numeroase volume, din documentele găsite acolo. În casa acestuia sunt amenajate trei camere, astfel camera din față prezintă piese de mobilier, masă de birou cu accesoriile cu care a lucrat acesta, precum și fotografii și picturi ale familiei și prieteniilor lui. În a doua cameră se găsește mobilă care este pentru sufragerie. În ultima cameră, care este dormitorul, se pot observa piese de mobilier, furniruit cu lămâie, pat, noptieră, dulap, executate la începutul secolului XX.

Obiective cu valoare arhitecturală și valoare monumentală

Monumentul Ostașului Român din Carei. Monumentul reprezintă opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Inaugurat în anul 1964. Complexul monumental este realizat din piatră albă și are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 metri, adâncimea de 5 metri și înălțimea de 12 metri. Acest însemn comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu încrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscripționat următorul text: glorie ostașilor armatei române, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei.

Monumentul Păcii de la Moftinu Mare. În localitatea Moftinu Mare se află Monumentul Păcii de la Sătmar, care este un obelisc ridicat în amintirea eroilor care au căzut în Răscoala lui Rákóczi. Aici a fost ultima bătălie a războiului de independență, care s-a încheiat cu capitularea curuților în fața trupelor lobonților, iar ca consecință, în anul 1711 s-a încheiat Pacea de la Sătmar în casa Vécsey, în centrul vechi al municipiului Satu Mare.

Hotelul Dacia din municipiul Satu-Mare, se afla în centrul municipiului Satu-Mare, pe fostul amplasament al primăriei care a fost construită în anii 1768 – 1772, acesta apartine stilului secesion și reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri din Transilvania. În acest hotel, care are o arhitectură impresionantă și maiestuoasă, comparată ca unui palat, au fost găzduiți oaspeți în trecut mari personalități remarcante, cum ar fi : Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, regele Mihai I și președinții de după anul 1989. Hotelul a avut dotări la cele mai înalte standarde europene, pentru secolul XXI, având o capacitate de cazare de 107 locuri în camere cu 1 pat sau 2 paturi și apartamente. Alte facilitați care includea acest hotel au fost următoarle: salon restaurant cu orchestră, terasă, bar de zi, sală de conferințe, birou de schimb valutar, iar în clădirea hotelului era găzduită și filarmonica de stat. Pe lângă confortul și eleganța deosebită, hotelul mai oferea următoarele servicii suplimentare: videoconferinte, fax, e-mail, informații diverse, păstrarea și transportul bagajelor și valorilor, trezirea la ora solicitată, primirea și distribuirea corespondentei, comanda taxi, bilete la spectacole, de tren, de avion, ș.a.

Turnul Pompierilor din municipiul Satu-Mare are o înălțime totală de 47 metri și o înălțime cursivă de 34 metri, a fost construit în anul 1904 din inițiativa episcopului Gyula Meszlényi, fiind proiectat de către Ferencz Dittler și construit de către Lajos Vajnay. Datorită înălțimii, turnul oferă o privire de ansamblu asupra orașului Satu-Mare fiind folosit în acest sens pentru prevenirea incendiilor și protecția împotriva lor. În prezent, turnul este un obiectiv turistic de mare atracție fiind vizitat zilnic de aproximativ 50 de vizitatori.

Obiective peisagistice

Parcul dendrologic din Carei. Parcul castelului care se întinde pe 10 hectare în jurul castelului Karolyi, a fost înființat în forma lui inițială în secolul al XVIII-lea. Arborii exotici ce au fost plantați încă la începutul secolului al XVII-lea, fac ca la mijlocul secolul al XVIII-lea să devină deja o grădină renumită, având ca o curiozitate un lac cu broaște țestoase. Între anii 1792-1795, parcul se reorganizează după stilul englezesc. La începutul secolului al XIX-lea , parcul dendrologic se găsea în partea vestică a clădirii castelului Karolyi. Tot în aceea perioadă funcționa aici și o seră renumită pentru cultura cameliilor care a fost distrusă de incendiul din anul 1887. Cuprinde circa 110 specii exotice și indigene, unele fiind rarități ale florei dendrologice cultivate în România, iar altele reprezentând adevărate recorduri prin dimensiuni. Dintre esențele lemnoase valoroase, actualmente vegetează în parc un număr de 13 specii, printre care menționăm: ginkgo biloba, duglas verde, dud alb, salcam japonez, castan porcesc, tisa etc.

Lacul Călinești-Oaș. Este situat în apropierea comunei Călinești-Oaș, aceasta este localizată în partea de vest a depresiunii Oaș, la o distanță de 12 kilometri de orașul Negrești-Oaș și la o distanță de 46 kilometri de municipiul Satu-Mare, are o suprafață de 357 hectare. Acest lac este poziționat într-un decor natural, la baza munților Oaș. Lacul Călinești-Oaș se formeaza pe râul Tur. Pescuitul pe acest lac reprezintă una din activitățile mult cautate de către amatori și de pescarii profesioniști. Speciile de pești ce se întâlnesc aici sunt următoarele: crap, caras, platica, amur, avat, salau, somotel, rosioara.

Luna Șes reprezintă un spațiu deschis de circa 250 hectare, care se află la o altitudine medie de 500 metri, aflându-se la baza pantelor nordice ale vârfului Pietroasa cu altitudinea de 1201 metri și a Muntelui Mic cu altitudinea de 1013 metri. Aceasta este o stațiune turistică aflată în construcție.

Stațiuni balneare

Zona de câmpie și zona de deal cuprind importante resurse balneare care constau în ape termale și ape minerale, astfel principalele localități din județul Satu-Mare care prezintă resurse balneare sunt următoarele:

Tășnad. Această localitate este situată la 65 kilometri de municipiul Satu-Mare și este cel mai important centru balnear din județ, fiind singura stațiune turistică înregistrată a județului. Are ca factori terapeutici următoarele resurse: ape termale care au 70°C la sursă, ape cu brom, ape cu iod și ape cu clorură de sodiu. Aceste tipuri de ape sunt recomandate pentru afecțiunile reumatismale, afecțiunile ginecologice, afecțiunile cronice, boli profesionale, afecțiunile endocrine și afecțiunile de metabolism. Aici mai există ștranduri amenajate cu ape termale;

Beltiug. Localitate aflată la 35 kilometri de municipiul Satu-Mare, băile Beltiug, se află la aproximativ un kilometru distanță, pe drumul local. Această stațiune este una sezonieră cu izvoare de ape oligominerale, ape clorurate sodice, ape calcice, ape magnezice, ape feruginoase, care recomandate în afecțiunile reumatismale, afecțiunile ginecologice, ș,a. Aici există instalații pentru băi calde cu apă minerală;

Carei. Este al doile municipiu al județului, acesta fiind situat la 36 kilometri de către municipiul Satu-Mare. Carei are o stațiune sezonieră având ca factori terapeutici următoarele ape: ape minerale hipotone, ape termale cu temperaturi de 52°C, ape clorurate, ape iodurate, ape bicarbonate, ape sodice, ape calcice, ape magneziene. Stațiunea deține instalații pentru cură, iar aici sunt bazine descoperite, ce conțin apă minerală termală;

Acâș. Este situat la 38 kilometri de către municipiul Satu-Mare, are ca factori terapeutici: izvoare cu apă minerală termală, apă bicarbonată, apă sodică, apă hipotonă. Acesta deține ștrand cu apă minerală termală;

Ady Endre. Este o localitate situată la 15 kilometri de către municipiul Carei. Acesta are ca factori terapeutici izvoare cu apă termală ce au temperaturi de 72°C, apă bicarbonată, apă clorurată, apă sodică, apă hipotonă, care sunt indicate în afecțiuni reumatismale, afecțiuni ginecologice și afecțiuni endocrine. Aici nu există amenajări pentru turism;

Valea Măriei. Localitate aflată la 44 kilometri de municipiul Satu-Mare, și la 2,5 kilometri de localitatea Vama, aceasta deține ca și factori terapeutici următoarele izvoare: izvoare cu apă minerală bicarbonată, apă clorurată, apă sodică, apă carbogazoasă și apă izotonă;

Mihăieni. Aici există un ștrand amenajat.

Festivaluri, tradiții și obiceiuri

Festivalul Internațional al Pălincii din Satu-Mare. Reprezintă promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, care are ca scop creșterea vizibilității județului Satu-Mare pe harta turistică a României și promovarea produselor tradiționale. Acest proiect vizează activități menite să facă județul Satu-Mare o destinație atractivă pentru turism, afaceri împreună cu dezvoltarea produselor turistice și creșterea utilizării internetului în serviciile de promovare turistică.

Drumul Vinului Sătmărean. Acest proiect prevede realizarea efectivă a produsului turistic “Anul Viticol Sătmărean”, plecând de la cele trei trasee tematice identificate care sunt: Halmeu Vii – Turulung Vii – Orașu Nou Vii, Carei – Pir și Hodod și Dobra – Beltiug – Rătești – Ardud – Viile Satu Mare. În cadrul festivalului vor fi organizate concerte de muzică populară și un bal mascat, iar Consiliul Județean Satu-Mare își propune să transforme acest festival într-unul de tradiție. Pentru promovarea produsului turistic “Anul Viticol Sătmărean”, s-a propus derularea la o campanie de nivel național care este valabilă totodată și pentru a promova cele trei circuite turistice.

Trasee Sătmărene. Acesta constă în conceperea unor trasee tematice specifice turismului și promovarea lor prin instrumente de marketing în rândul grupurilor țintă identificate. Traseele identificate vor fi concepute în baza atracțiilor turistice identificate la nivelul județului, din care se conturează tipurile de turism consacrate la nivel județean cu potențial de atracție și investițional: turismul cultural, turismul religios, ecoturismul, turismul rural și turismul balnear.

Alte festivaluri și manifestări importante ce se desfășoară în acest județ sunt: La Satu-Mare (Zilele Municipiului, Festivalul Pălincii, Zilele maghiare Partium, Teatru fără bariere, Festivalul internațional al Romilor), zilele orașului, comunei sau satului se mai sărbătoresc și în alte localități ale județului Satu-Mare, cum ar fi: Carei, Negrești-Oaș, Ardud, Apa, Viile Satu, Odoreu, Botiz, Bârsău de Sus, Vezendiu, la acestea adăugăm și alte manifestări cum ar fi: Halmeu (Sărbătoarea Căpșunilor), Foieni (Ziua calului), Huta Certeze (Sâmbra Oilor). Festivalul Portului, Cântecului și Jocului Codrenesc din comuna Homoroade.

Grija omului pentru aspectul exterior, pentru modul în care apare în societate a constituit dintotdeauna un element definitoriu pentru istoria omenirii. Costumul popular reprezintă un document de viață și prin urmare el oglindește și istoria. Stâns legat de existență, costumul popular a reflectat în decursul timpului, mentalitatea și concepția artistică. Costumul de zi cu zi era simplu. El era alcătuit din cămașă, pindileu, zadia dinainte și zadia de pe cap. Prima piesă din costum asupra căreia ne oprim este cămașa. Acesta este realizată din pânză de cânepă țesută în gospodărie. Pindileul este poate cea mai spectaculoasă piesă. Cel de zi cu zi era simplu, la început din doi lați iar mai apoi dintr-un lat de pânză țesut din cânepă și fără ornamente. Pânza era încrețită la brâu, mai creață pe șolduri și la spate iar în față era aproape plată. Peste pindileu se purta zadia, care era realizată dintr-un lat de pânză. În același timp pânză este înlocuită de o zadie mai mult colorată și mai prețioasă din punct de vedere a materialului din care era realizat. Această zadie din par era de fapt din cașmir și oșencele o cumpărau cu sume mari din import. În picioare femeile că de altfel și bărbații, purtau opinci cu obiele din pănură de sac. În cap femeile purtau chischineu.

Localitățile de pe actuala suprafață a județului Satu-Mare aparțin de diferite subregiuni, ținuturi, și subdiviziuni etnografice, dintre care cea mai populară este Țara Oașului. Acestea se remarcă prin caracteristici geografice, etnografice și prin folclorul, religia, obiceiurile, tradițiile și dialectul vorbit de locuitori. Astfel zonele etnografice ale județului Satu-Mare sunt: Câmpia Crasnei și a Ierului, Codru, Câmpia Someșului și Țara Oașului.

Ca și concluzie dacă observăm este per ansamblu că distribuția obiectivelor turistice în județul Satu-Mare nu sunt uniforme, astfel acestea sunt localizate în o parte din ele în depresiunea Oaș și în sud-vestul județului Satu-Mare. Zona centrală are obiective turistice dar sunt concentrate în municipiul Satu-Mare. Cele mai raspândite obiective turistice sunt cele religioasem iar acestea au o pondere foarte mare în sud-vestul județului. Majoritatea obiectivelor turistice de tipul palatelor, conacelor și castelelor se regăsesc în zona centrală a județului. Festivalurile au o arie de răpândire în parte de nord-vest a județului.

5.2. Infrastructura turistică din județul Satu-Mare

Reprezintă totalitatea mijloacelor și instituțiilor economice, sociale sau culturale la care turistul apelează în perioada călătoriei și sejurului său. Din această categorie fac parte: magazinele comerciale de diverse tipuri, poșta și telecomunicațiile, băncile, oficiile de schimb valutar, instituțiile de asistență socială, instituțiile administrative, instituțiile culturale, instituțiile sportive.

Infrastructura de transport ne arată că în județul Satu-Mare se poate ajunge cu mașina dinspre Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare și punctele de trecere a frontierei Petea de la granița romano-maghiară și Halmeu de la granița romano-ucraineană, cu trenul se poate veni dinspre Baia Mare, Oradea sau Jibou, iar cu avionul există două companii astfel, compania națională TAROM oferă curse regulate spre Satu-Mare, iar compania Carpatair oferă curse regulate internaționale.

Infrastructura de cazare a județului este compusă din 17 hoteluri , 1 hostel, 11 moteluri, 16 vile turistice, 1 cabană turistică, 3 campinguri, 1 popas turistic, 1 căsuță turistică, 7 pensiuni agroturistice și 4 pensiuni turistice, conform datelor de pe institul național de statistică, iar acestea au ca dotări în general următoarele lucruri: restaurant, bar, terasă, piscină, jacuzzi, baze de tratament, sală de fitness, locuri de joacă destinate copiilor, parcare, crame, ș.a.

Oferta turistică a județului este foarte diversificată în ceea ce privește obiectivele turistice de care sunt religioase, culturale, zone de agrement, stațiuni balneare, ș.a.

5.3. Valorificarea potențialului turistic și forme de turism practicate în județul Satu-Mare

Scopul valorificării potențialului turistic constă în faptul de a crea acțiuni care să determine mobilitatea unei populații prin motivația lor. Factorul cheie în acest proces este turistul, iar mai mulți turiști alcătuiesc acea populație. Însă această mobilitate este condiționată de anumiți factori din care menționăm:

venitul, care limitează turistul la accesul vacanțelor;

structura socio-profesională, acesta este asociat cu venitul care creează particularități la categoriile de persoane;

vârsta, reprezintă un factor esențial care acționează perspicace;

rezidența, reprezintă un alt factor ce influențează fluxurile turistice;

comportamentul social, creează anumite schimbări în fluxurile turistice care sunt considerate sensibile. Acestea sunt considerate sensibile deoarece țin cont de diferențele de la un spațiu la altul în funcție de comportament.

Județul Satu-Mare nu are o instituție abilitată care să ocupe de buna funcționare a industriei turismului. Însă instituția care se implică în această problematică este Consiliul Județean Satu-Mare care este implicat în mod direct în a atrage fonduri pentru a finanța acest domeniu care este turismul. Administrațiile locale cum ar fi primăriile și consiliile locale doresc să se implice în domeniul turismului dar aceștia întâmpină obstacole cun ar fi lipsa de colaborare a celor din sectorul privat cu ei. Cu toate acestea există mai multe proiecte care au fost începute atât de cei din sectorul privat cât și de cei din sectorul public în ce priveste dezvoltarea industriei turismului din județul Satu-Mare. Se mai poate preciza faptul că există implicarea a patru noi localități din județul Satu-Mare, în industria turismului începând cu anul 2009. Aceste localități sunt: Botiz, Dorolț, Negrești-Oaș și Orașu Nou. De menționat mai este și faptul că doar în trei localități din județul Satu-Mare (Satu Mare, Tășnad și Negrești-Oaș) există și funcționează centre de informare turistică, cu toate acestea ele sunt slab echipate, ele dispun de puține materiale promoționale, însă la nivelul județului Satu-Mare s-au depus proiecte pentru construirea de centre de informare turistică, de către următoarele localități: Hodod, Bogdand, Certeze, Medieșu Aurit, Micula, Porumbești, Doba, Berveni, Valea Vinului, Acâș, Beltiug, Căuaș.

În ceea ce privește formele de turism care se manifestă în județul Satu-Mare sunt tipuri de turism ce se remarcă având unele trăsături cu o oarecare tradiție (drumețiile, turismul balnear, weekendul) la care adăugăm și forme de turism ca: agroturismul, turismul de afaceri, cel cu ocazia sărbătorilor tradiționale.

Turismul balnear. Județul Satu-Mare este bogat în resurse de ape termale și balneare care pot fi utilizate în scop curativ sau scop de agrement. Turismul balnear reprezintă formă de turism ce domină județul Satu-Mare, acest tip de turism creează cel mai mare număr de locuri de cazare și cel mai ridicat grad de utilizare al acestora. Conform Studiului privind Potențialul Energetic Actual al Surselor Regenerabile de Energie în România, publicat de către Ministerul Economiei în anul 2010, bazinul Crișul Negru-Someș, în care se află și județul Satu Mare, deține ponderea de 30% din potențialul energetic geotermal al României. Tot în acest bazin se află 18 sonde, la 1500 metri adâncime, care prezintă o temperatură de 77°C.

Turismul cultural, este o formă de turism esențială atât la nivelul regiunii de dezvoltare Nord-Vest, cât și la nivelul județului Satu-Mare, care este alcătuit din mai multe domenii din care menționăm următoarele: tradiții etnografice, meșteșuguri populare, monumente și valori arhitecturale, castele și cetăți medievale, conace, muzee și case memoriale, concerte și spectacole.

Turismul religios. În județul Satu-Mare sunt numeroase atracții din punct de vedere a locurilor bisericești și religioase, astfel menționăm următoarele: biserici, mănăstiri, locuri de pelerinaj, biserici de lemn.

Turism rural. La fel ca și în alte zone ale României, și în județul Satu-Mare, cererea în ceea ce privește turismul rural și agroturismul este în continuă creștere. Cifrele din statistică în acest sens sunt convingătoare astfel: în perioada 2005- 2015, numărul turiștilor sosiți în pensiuni agroturistice a crescut de la 170164 la 672756, la nivel național, respectiv de la 2967 la 7693, în județ. În cadrul județului Satu-Mare există multe localități care oferă condiții optime pentru practicarea acestui tip de turism și zone în care s-au păstrat stilurile de construcții tradiționale, meseriile tradiționale și obiceiurile populare, iar ca zone exemplare avem zona Țara Oașului și zona Codru. De asemeanea, există multe manifestări tradiționale care oferă elemente populare variate, începând de la portul popular, arhitectura populară, specialități gastronomice locale până la sărbători populare. Putem de asemenea să menționăm și faptul că zonele de vii și zonele de livezi din Carei, Viile Satu Mare au influență la creșterea potențialului în ce privește practicarea turismului rural. Însă din pacate, deși există potențial pentru această formă de turim, aceasta este puțin valorificată și activitate stabilă.

Turism sportiv. În județul Satu-Mare există un fond cinegetc variat care este compus din: cerbi, căprioare, lupi, vulpi, mistreți, iepuri, fazani, potârnichi, ș.a. la care adăugăm și importante resurse piscicole. Acestă formă de turism poate fi practicat, în județul Satu-Mare, atât pe cursul apelor naturale cum sunt: râul Someș, râul Tur, râul Crasna, dar și pe brațele moarte ale acestora, cât și pe cele artificiale, unde există numeroase lacuri potrivite pentru practicarea pescuitului. Nu există în județul Satu-Mare trasee turistice omologate, iar traseele de biciclete nu sunt cunoscute și nu există.

Ecoturismul. La baza acestui tip de turism, care admite conștientizarea ecologică și activitățile legate de natură, înclusiv observarea biodiversității, stau ariile naturale protejate din județul Satu Mare, printre care putem menționa următoarele: rezervația naturală „râul Tur”, dunele de nisip de la Foieni, pădurea de frasini de la Urziceni, mlaștina de interdune Vermeș, tinoavele din munții Oaș, rezervația Runc și heleșteele de la Moftinul Mic, rezervațiile de tip botanic, arii de protecție avifaunistică, rezervațiile mixte și rezervațiile naturale geologice. În ceea ce privește raportarea acestora la suprafața totală a județului Satu-Mare, aceste suprafețe de arii naturale protejate sunt foarte reduse în comparație cu media regională și cu media națională, dar cu toate aceastea, suprafața a mai crescut odată cu încadrarea unor arii în siturile Natura 2000. Dezvoltarea turismului verde poate contribui la păstrarea acestor zone aducând în același timp și venituri pentru populația județului.

Turismul montan se poate practica, în județul Satu-Mare, în munții Oașului și în munții Gutâiului, unde există atât trasee turistice bogate în peisaje spectaculoase cât și trasee pentru iubitorii de alpinism. Datorită ariei montane joase, județul Satu-Mare este mai puțin compatibil pentru practicarea sporturilor de iarnă, cu excepție fiind zona Luna-Șes, care are o poziționare favorabilă și potențial turistic pentru atragerea amatorilor și profesioniștilor de sporturi montane.

Turismul de afaceri. În județul Satu-Mare se organizează numeroase manifestări culturale, cu tradiție, expoziții, manifestări sportive, târguri, concursuri de dansuri populare, expoziții de pictură și prezentări de carte, festivaluri de muzică și festivaluri de teatru, baluri ș.a. Acestea se realizează în tot mai multe localități din județ, de obicei acestea se găsesc în cadrul zilelor orașului sau satului. De asemenea există o varietate largă de sărbători populare și festivaluri care pun în evidență elementele etnofolclorice specifice diferitelor zone. În ceea privește turismul de afaceri, care s-a dezvoltat pe măsura întrării pe piața internă a firmelor internaționale, de aici tragem concluzia că acestea apar, în general, în orașele mari, care pot asigura condițiile minime și necesare pentru organizarea de congrese, conferințe, întâlniri de afaceri.

Turismul de tranzit. În județ, turismul de tranzit, care reprezintă fără ședere peste noapte, se practică foarte des, consecință a poziției periferice a acestui județ. Integrarea localităților în traseele turismului de tranzit sunt impulsionate pe traseele unde există propuneri de dezvoltare infrastructurală pentru a asigura accesibilitate la nivelul județului astfel: Satu Mare – Carei – Oradea, Satu Mare – Zalău, Satu Mare – Negrești-Oaș – Săpânța, direcția Hust – Ujgorod, spre statul Ucraina și direcția Debrecen spre statul Ungaria. Poziționarea județului Satu-Mare în vecinătatea a două state a condus la nașterea turismului de tranzit. Populația a scos în evidență faptul că vecinătatea județului cu cele două state ca fiind un avantaj. De menționat mai este că variația prețurilor și regimul de liberă trecere a granițelor dintre România spre Ungaria și Ucraina a dus la dezvoltarea acestui turism de tranzit.

Turismul de sfârșit de săptămână poate fi practicat în zonele cu păduri, în zonele de agrement, în locurile pitorești, pe malurile râurilor și afluenților săi și pe lacuri. Astfel de zone cu potențial pentru turismul de sfârșit de săptămână sunt zonele periferice ale: municipiului Satu- Mare, Pădurea Noroieni, Pădurea Mare, Carei, Tășnad, Homoroade, Țara Oașului, Someș, Valea Turului, Călinești-Oaș, Andrid, Mujdeni, Crucișor, Apa etc. În aceste zone, dar și în alte zone, se pot face investiții în care să fie zone verzi, piste pentru hipism, piste de ciclism, ștranduri ș.a. Creșterea numărului de excursioniști este consecință, în general, a faptului că nu există destinații turistice consacrate în aceea zonă și ofertele turistice fiind foarte diverse și neprofesioniste. Există un interes foarte mare, mai ales pentru locuitorii din orașe, pentru excursii și pentru turismul de sfârșit de săptămână, care este strâns legat și de turismul de pescuit.

5.4. Fluxuri turistice în județul Satu-Mare

Principalele zone turistice din județul Satu-Mare sunt prezentate în următorul tabel:

Tabelul nr. 5.1 Zonele de interes turistic după numărul de turiști sosiți (sursa datelor: INS)

Aceste zone reprezintă din punct de vedere turistic interes, deoarece aici sunt localizate în general obiectivele turistice, infrastructura de cazare, infrastructura de divertisment, ș.a.

Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de turiști : români și străini.

Tabelul nr. 5.2 Tipuri de turiști după numărul de turiști sosiți (sursa datelor: INS)

Turiști străini care sosesc în județ sunt din punct de vedere numeric puțini. Cauzele ce determină acest fenomen este dat în primul rând de infrastructura rutieră prin accesibilitatea acestuia, prin capacitatea de cazare foarte mică și nu în ultimul rând prin managementul defectuos în ceea ce privește turismul.

Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri.

Tabelul nr. 5.3 Tipuri de structuri de cazare turistică (sursa datelor: INS)

În ceea ce privește structura de primire turistică, județul Satu-Mare are 17 hoteluri , 1 hostel, 11 moteluri, 16 vile turistice, 1 cabană turistică, 3 campinguri, 1 popas turistic, 1 căsuță turistică, 7 pensiuni agroturistice și 4 pensiuni turistice. Hotelurile din județ sunt localizate în municipiul Satu-Mare. De menționat este faptul că nu întâlnim următoarele structuri de cazare în județ: hoteluri apartament, bungalouri, hanuri, cabane de vânătoare și de pescuit. Structurile de primire turistică sunt concentrate în ariile mediului urban, dintre care două treimi sunt localizate în Municipiul Satu Mare. De remarcat este și faptul că localitatea Negrești-Oaș nu dispune de un hotel și orașul Ardud este singurul oraș din județ care nu dispune de o unitate de cazare.

Capacitatea de cazare turistică.

În anul 2010, la nivelul județului Satu-Mare, capacitatea de cazare turistică ce exista înregistra 1616 locuri, fapt ce reprezenta o scădere cu peste 1000 de locuri față de anul precedent, fiind cel mai scăzut nivel care s-a înregistrat de la revoluție până în prezent. Raportat la cifrele de la nivel național, județul Satu Mare deține 7,3% din capacitatea existentă la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest. La nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest capacitatea de cazare poziționează județul Satu-Mare pe penultimul loc, depășind doar valoarea capacității de cazare din județul Sălaj. Ca și comparație, județul Bihor, are capacitatea de cazare de cinci ori mai mare față de județul Satu-Mare, iar județul Cluj de patru ori mai mare față de județul Satu-Mare.

Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de turiști.

La nivelul județului Satu-Mare s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului înnoptărilor, care au ajuns la 135963 în anul 2011, după care a urmat o scădere în anul 2012, iar în anul 2013 iar a crescut numărul de înoptări, dar din 2014 au început să scadă treptat. Creșterea înnoptărilor este consecința a faptului că în mare parte turiștilor români, domină înnoptările turistice din județ. Din totalul de înnoptări majoritatea au fost ale turiștilor români.

Tabelul nr. 5.4 Înoptări ale turiștilor în județul Satu-Mare (sursa datelor: INS)

Vizitatori în muzee și colecții publice.

Capitolul 6.VIZIUNI CU PRIVIRE LA TURISM ÎN JUDEȚUL SATU-MARE

În urma cercetărilor efectuate pe teren, la care adăugăm consultarea literaturii de specialitate s-a efectuat o analiză SWOT care prezintă succint atât avantajele județului cât și dezavantajele acestui județ. SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezești Strengthts care reprezintă Forte, Puncte forte, Weaknesses care înseamnă Slăbiciuni, Puncte slabe, Opportunities semnifică Oportunități, Șanse și Threats care înseamnă Amenințări. Primele două privesc cazul de studiu și reflectă situația acesteia, iar următoarele două privesc mediul și oglindesc impactul acestuia asupra zonei studiate.

Propuneri de trasee turistice:

Traseul 1: Negrești-Oaș – Vama – Orașul Nou – Călinești-Oaș – Negrești-Oaș

Fig. 6.1 Traseul: Negrești-Oaș – Vama – Orașul Nou – Călinești-Oaș – Negrești-Oaș

Locul de întâlnire va fi în localitatea Negrești-Oaș, unde se va vizita Muzeul Țării Oașului și Muzeul în aer liber al Țării Oașului. După care turiștii se vor deplasa spre localitatea Vama unde vor vizita centrul de ceramică, iar aici turiștii vor avea parte de o experiență plăcută prin faptul că vor fi ajutați de către meșteri olari, astfel încât turistul își va face proprile vase de lut. După această activitate urmează un popas la complexul Mujdeni unde turiștii vor admira Lacul Mujdeni și pe urmă vor face o vizită la Mănăstirea de la Portăriță care a fost construită în anul 1993 de către starețul Gheorghe Băbut, un celebru misionar ortodox care cu ajutorul plantelor medicinale a ajutat la vindecarea multor boli. Apoi turiștii se vor deplasa către localitatea Călinești-Oaș unde vor vizita o casă memorială construită în sec XVIII-lea intitulată ,, Iacob Măcuț '' , iar tot aici turiștii vor putea admira la bordul vasului de agrement și barajul de la Călinești-Oaș. Spre seară este prevăzută întoarcerea în localitatea Negrești-Oaș.

Traseul 2: Bixad – Negrești-Oaș – Certeze – Huta Certeze – Bixad

Locul de întâlnire va fi în localitatea Bixad unde turiștii vor merge în vizită la Mănăstirea Petru și Pavel care a fost atestată documentar în anul 1689 condusă la acea vreme de călugărul Isaia Grecul care avenit de la Muntele Athos din Grecia. După vizitarea acestuia urmează deplasarea în localitatea Negrești-Oaș unde turiștii vor merge vizită la schitul ,,Luna Șes'' și în vizită la stațiunea de schi Luna Șes. După vizitarea stațiunii urmează deplasarea către localitatea Certeze unde turiștii vor merge în vizită la Biserica Mihail și Gavril construită din din material de piatră în anul 1817 de către preotul Ioan Batin. De aici va urma ca turiștii să se deplaseze spre localitatea Huta-Certeze unde vor face o vizită la Mănăstirea Sfintei Treime construită de către stareța Ieronima Selever în anul 2003 cu ajutorul unor măicuțe ce proveneau de la Mănăstirea Agapia din județul Neamț. De aici urmează apoi o vizită la cabana Sâmbra Oilor locul unde se desfășoară celebrul festival, ,,Festivalul Sâmbra Oilor'', iar seara se va face întoarcerea la localitatea Bixad.

Traseul 3: Racșa – Orașul Nou – Halmeu

Fig. 6.3 Racșa – Orașul Nou – Halmeu

Turiștii se vor întâlni în comuna Racșa unde la ciuperca din localitatea Racșa vor putea admira un superb spectacol de dansuri și de țâpurituri oferite de către localnici din comuna Racșa, și vor mai putea admira și frumusețea portului tradițional oșenesc. De aici va urma ca turiștii să se deplaseze în comuna Orașul-Nou unde vor vizita Muzeul Gospodăriilor și tot aici vor participa la festivalul vinului din localitate Orașul-Nou, unde vor putea degusta diferite soiuri de vin care sunt expuse. După va urma deplasarea în comuna Halmeu unde turiștii vor participa la renumitul festival al căpșunilor, iar seara va fi întoarcerea în localitatea Racșa.

Capitolul 7.STUDIU DE CAZ: DOMENIUL SCHIABIL DE LA LUNA ȘES

Domeniu schiabil reprezintă o zonă montană, care prin condițiile naturale oferă posibilitatea de a practica sporturi de iarnă cum ar fi: schiul, sania, snowboardul, bobul, skeleton, ș.a. Acest domeniu poate fi aranjat sau nu. În cele mai multe cazuri, acesta reprezintă un teren mixt în care sunt aranjate pârtii ce au grade de dificultate diverse, și sunt în conformitate cu declivitatea terenului, fiind deservite de mijloace mecanice de urcat și care sunt întreținute cu ajutorul mașinilor de bătătorit zăpada. Pentru a fi omologate pârtiile trebuie să respecte niște criterii de funcționare, dintre care cele care esențiale fac referire la delimitarea pârtiilor și la asigurarea tuturor măsurilor de siguranță pentru turiști. Totodată acestea trebuie să fie marcate prin panouri speciale care să asigure o informare corectă a turiștilor.

În general există niște principii de bază utilizate în amenajarea unui domeniului schiabil care să funcționeze, iar aceste principii sunt:

Amplasarea în condiții naturale favorabile, identificate în urma unor cercetări științifice;

Altitudine optimă către 1000-1200 metri în România;

Asigurarea accesibilității stațiunii prin construirea de căi de comunicații moderne și eficiente;

Amenajarea cu prioritate a dotărilor pentru practicarea schiului;

Capacitatea de cazare trebuie sa fie în corelație cu capacitatea pârtiilor amenajate (minim 6-8 metri de pârtie în lungime la un loc de cazare);

Concentrarea dotărilor pentru cazare în apropierea pârtiilor de schi pentru a limita deplasările inutile;

Conjugarea activităților turistice de bază (sporturi de iarnă) cu alte activități menite să sporească interesul și atracție pentru stațiuni (completare, diversificare);

Alegerea unei instalații pe cablu potrivite din punct de vedere al eficienței de exploatare, investiției, rentabilității.

Orientarea spre nord a pârtiilor este obligatorie până la 1600 metri, în etajul pădurilor, de regulă

între 800-1800 metri;

Separarea pârtiilor de amatori și cele de performanță (65% din pârtie să fie între 15-30% declivitate).

Viteza medie a diverselor tipuri de instalații pe cablu este următoarea: teleschi (2,5 m/s), telescaun (3 m/s), telegondola (5 m/s) și telecabină (7,5 m/s). Determinarea dificultății unei pârtii se face prin semnte și culori convenționale. Astfel în România culoarea verde este atribuită pentru pârtie de începători, culoarea albatru pentru pârtie fără dificultăți, culoarea roșie pentru pârtie intermediară și culoarea neagră pentru pârtie dificilă. Viteza medie pentru schiori recomandată astfel: pentru culoarea albastră viteza recomandată este de 0,8 m/s fiind destinată pentru cei începători, pentru culoarea roșie viteza recomandată este de 1,4 m/s fiind adresată pentru cei avansați, iar pentru culoarea neagraă viteza recomandată este 2,2 m/s fiind adresată celor profesioniști în schiat.

Factorii ce favorizează aranjarea unei pârtii de ski este redată de condițiile fizico-geografice (panta medie, expoziția versanților), de aspectele umano-geografice (accesibilitate, regimul juridic al terenului). Cei mai des utilizați indicatori tehnici în amenajarea unei pârtii sunt: lungimea pârtiei, lățimea pârtiei, diferența de nivel și panta pârtiei.

Scopul studiului vizează dezvoltarea unui turism durabil în Masivul Igniș în care componenta principală să fie reprezentată de sporturile de iarnă. Luna Șes reprezintă un spațiu ce se desfășoară aproximativ pe circa 250 de hectare, care are o altitudine medie de 500 metri, iar altitudinea la baza pantelor nordice către vârful Pietroasa este de 1201 metri și către vârful Muntelui Mic altitudinea este de 1013 metri. Luna Șes reprezintă o stațiune turistică aflată în stadiul de construcție. Proiectul acestei stațiuni are următorul slogan “kilometrul zero al turismului sătmărean”. Acest proiect are în vedere faptul de a valorifica potențialul natural al zonei.

În cee ace privește proiectul este vorba despre construcția și bineînțeles dezvoltarea zonei turistice respective. Proiectul prevede că la Luna Șes vor fi realizate modernizarea unui drum care are o lungime de 6,6 kilometri, iar tot aici sunt incluse și șapte poduri, proiectul prevede și un drum de acces la baza pârtiei de schi, care are o lungime de 1,8 kilometri, la care se adaugă o zonă de parcare pentru aproximativ 100 de autoturisme și 10 autocare, alimentăre cu apă și respective energie electrică, o rețeaua de canalizare și o stație de epurare, iar pârtia de schi va avea o lungime de 1800 metri. Tot aici se găsește în vârful pârtiei de schi un monument natural denumit Sfinxul Oașului, care reprezintă o formă de rocă de origine vulcanică ce se află poziționată în vârful Pietroasa la altitudinea de 1201 metri. În proiect mai sunt prevăzute și alte investiții ca: o linie de telescaun, o bază de salubrizare, deszăpezire și respectiv un pavilion al administrației. Conform datelor prezentate în proiect, valoarea totală a proiectului este reprezentată de suma de 60 milioane lei. Finanțarea acestui proiect provine de la bugetul local al orașului Negrești-Oaș, de la bugetul Consiliul Județean din Satu-Mare și din fondurile guvernamentale. Lucrările se vor desfășura pe trei stadia principale, după cum urmează:

Amenajarea drumului de acces către stațiune, canalizare și aducțiuni de apă. Acest obiectiv constă în modernizarea drumului comunal DC 75 care are o lungime de 6,6 kilometri și drumul de acces către pârtia de schi care prezintă o lungime de 1,8 kilometri, iar aici va fi inclus și stratul de bază din mixturi asfaltice, pe o lungime totală de 8,4 kilometri, realizarea a șapte poduri rutiere, podețe transversale și pentru drumurile în lateral, sprijiniri de maluri și lucrări de consolidare a versanților, lucrări hidrotehnice, șanțuri și rigole, reabilitarea canalizării menajere care există deja, realizarea de canalizare menajeră, conductă de aducțiune pentru alimentarea cu apă potabilă, zonă de parcare pentru aproximativ 100 de autoturisme și 10 autocare. Valoarea acestui obiectiv se ridică la suma de aproximativ 15 milioane de lei, iar termenul de începere a lucrărilor a fost anul 2010, iar în prezent acest obiectiv a fost finalizat în totalitate.

Amenajare pârtie de schi, montare de telescaune și sistemul de înzăpezire. Ansamblarea instalației de transport pe cablu, amenajarea pârtie de schi având o lungime de 1800 metri și crearea sistemului de înzăpezire a pârtiei de la Luna Șes. Valoarea acestui obiectiv se ridică la suma aproximativă de 21 milioane de lei, iar termenul de începere a lucrărilor a fost anul 2012, în prezent obiectivul a fost finalizat.

Alimentare cu energie electrică. Obiectivul a constat în întocmirea proiectului tehnic și execuția lucrărilor de alimentare cu energie electrică în zona turistică Luna Șes. Valoarea acestui obiectiv a fost de 3 milioane de lei, iar termenul de începere a lucrărilor a fost anul 2012, iar în present obiectivul a fost finalizat cu success.

Alte posibilități de investiții pe care Primăria și Consiliul Local vreau să le facă dar caută parteneri sunt pentru următoarele obiective, și anumea: construire de unități de cazare, de unități comerciale și de prestări servicii pe o suprafață ce se întinde pe 7,3 hectare; două pârtii de schi pentru începători având o lungime de 850 de metri; un teren de golf; o pistă pentru motocross; echitație; circuit de automobilism pe terenuri accidentate; dotări legate de agrement și sportive; amenajări în scop familial și un camping cu o capacitate de 120 de locuri de cazare. Conform celor declarate de către doamna primar al orașului Negrești-Oaș, aceste investiții private vor putea fi construite pe terenuri ce sunt concesionate către investitori.

CONCLUZII

După toate cele menționate în această teză de licență, putem conclude că turimul reprezintă viitorul acestui sector economic la noi în România. Avem printre cele mai multe resurse atât resurse naturale, cât și resurse antropice și ele trebuiesc să fie valorificate pentru o bună eficență.

Pe parcursul realizării acestei lucrari, am constat că există multe neajunsuri în ceea ce privește acest studiu, astfel exită documentație doar până în anul 2009, iar multe dintre măsurile luate și impuse sunt învechite și ele trebuiesc adaptate la noile condiții. Multe consilii și administrații locale arată lipsă de interes față de acest domeniu, la care adăugăm și lipsa interesului multor entintăți din domeniul privat. Pentru realizarea unei lucrări cu date recente și care să fie eficiente, este nevoie de date cât mai actuale, deoarece în acest domeniu schimbările sunt foarte frecvente.

Un studiu de acest tip are nevoie de mai multe resurse pentru a aduna informație și pentru a le redacta. Lipsa timpului poate conduce și la neajunsuri din puntul de vedere al acurateții lucrării, omiterea unor repere, sau a unor căi de redactare a lucrării. De asemenea este necesar și de un efort financiar pentru deplasările în teren, care reprezintă cea mai importantă sursă de informație pentru acestă lucrare.

O astfel de lucrare are nevoie de mai multe date din teren, vizitarea localităților, vizualizarea modului de organizare a acestora cu privire la turism, vizitarea obiectivelor turistice pentru a fi invetariate cât mai precis.

Un alt lucru care poate fi obsevat din aceste ieșiri în teren este calitatea drumurilor care duc la aceste obiective turistice, infrastructura și echipamentele de care acestea dispun, lucru care poate arăta interesul actual pentru acest domeniu la noi în țară.

Un alt lucru de menționat este faptul că multe din obiectivele turistice sunt degradate aproape complet sau se află într-o stare de degradare, ceeea ce reprezintă un semnal de alarmă deoarecem ruinarea acestor obiective ar conduce la micșorarea patrimoniului turistic al județului.

O altă problemă ce persistă în acest județ este locurile de cazare care sunt insuficiente și cele care există sunt concetrate în special în municipiul Satu-Mare, ceea ce reprezintă o problemă pentru turiști deoarece aceștia când fac deplasări către multe dintre obiectivele turistice din județ sunt aflate la distanțe considerabile care înseamnă pierdere din timpul turistuluim iar aici se ajunge la nemulțumiri din partea turistului. Iar tot aici problema se accentuează și mai tare datorită și infrastructurii de transport care este reprezentată de șosele ce au calitate foarte proastă, de transportul feroviar care are o viteză medie foarte mică, și de fluxul mic de circulație pe care îl oferă aeroportul din municipiul Satu-Mare.

Pe viitor trebuie consultată strategia Ministerului Turismului pentru dezvoltarea acestui sector, iar în caz că aceasta nu există, ar trebuie formulate mai multe studii independente și demonstra importanța acestui domeniu. Deși există câteva strategii de dezvoltare a turismului, ele au funcționat foarte eficient în localitatea Negrești-Oaș unde primăria a atras fonduri pentru dezvoltarea unei stațiuni de schi care se află localizată în localitatea Luna. Aceste fonduri au creat stațiunea în sine plus modernizarea infrastructurii rutiere. De menționat este faptul că și cei din domeniul privat colaborează cu primăria prin construirea de unități de cazare de exemplu care conduce la o bună dezvoltare a zonei. Acest fapt dacă ar fi luat exemplu de fiecare administrație locală din județul Satu-Mare ar conduce la dezvoltarea turismului foarte mult.

BIBLIOGRAFIE

Donisă, I. (1987) – Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Iași, Editura Universitatea Alexandru Ioan Cuza;

Muntele I., Iațu I. (2003) – Geografia turismului – Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală, Iași, Editura Sedcom Libris;

Ciangă, N. (2006) – România. Geografia turismului, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană;

Posea G. (1982) – Enciclopedia Geografică a României, București, Editura Științifică și Enciclopedică;

Bogdan A., Călinescu M. (1976) – Județul Satu-Mare, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România;

Săvinescu V., Radosav D. (1980) – Satu-Mare – Monografie, București, Editura Sport-Turism;

Cucu V., Iordan I., Alexandru D. (1984) – Geografia României – Geografia umană si economică volumul II, București, Editura Academiei;

Oancea D., Velcea V., Caloianu N. (1987) – Geografia României – Geografia fizică volumul III , București, Editura Academiei;

Koka Carol C. (2012) – Satu-Mare – repere de cronologie istorică, Satu-Mare, Editura Eco Print;

Pastor, I. (2006) – Managementul turismului rural, agroturismului și ecoturismului, Cluj- Napoca, Editura Risoprint;

Romanescu G. (2010) – Geografia fizică de la A la Z, Dicționar ilustrat, București, Editura Didactică și Pedagogică;

*** (1974) – Stațiuni balneare Românești, București, Ministerul Turismulu

Bibliografie online:

http://www.cjsm.ro/ – Consiliul Județean Satu-Mare (consultat în perioada februarie- mai 2016);

http://www.satu-mare.ro/ – Primăria Municipiului Satu-Mare (consultat în perioada martie-aprile 2016);

http://www.negresti-oas.ro/ – Primăria Orașului Negrești-Oaș (consultat în perioada august-septembrie 2015);

http://www.municipiulcarei.ro/ – Primăria Municipiului Carei (consultat în perioada august-septembrie 2015);

http://www.orasardud.ro/ – Primăria Orașului Ardud (consultat în perioada aprilie-mai 2016);

http://www.viziteaza-satumare.com/ – Programul Operațional Regional (consultat în perioada octombrie-decembrie 2015);

http://www.oasmuseum.ro/ – Muzeul Țării Oașului (consultat în perioada august-septembrie 2015);

http://e-castellum.eu/ – Proiectul Castellum – proiect transfrontalier (consultat în perioada aprilie 2016);

*** – Concepții și Orientare Modernă, Planificare Armonioasă și Strategică până în 2020 (consultat în perioada ianuarie-mai 2016);

*** – Strategia de Dezvoltare Turistică Transfrontalieră Satu-Mare – Transcarpathia (consultat în perioada aprilie-mai 2016).

ANEXE