Munții Parâng studiu geografic complex [308319]

[anonimizat] – studiu geografic complex

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. Căpățînă Claudia

Absolvent: [anonimizat] 2018 –

Cuprins

INTRODUCERE………………………………………………………………………………3

[anonimizat]……………4

CAPITOLUL I [anonimizat]…..5

CAPITOLUL II INFLUENȚA FACTORILOR NATURALI ……………………………9

2.1 Influența reliefului în procesele de umanizare……………………………………………………………..9

2.2 Influența apelor curgătoare……………………………………………………………………………………..11

2.3 Influența climei……………………………………………………………………………………………………..12

2.4 Influența solurilor………………………………………………………………………………………………….12

2.5 Influența vegetației și faunei……………………………………………………………………………………13

2.6 Influența resurselor naturale……………………………………………………………………………………15

CAPITOLUL III AȘEZĂRILE UMANE ȘI POPULAȚIA………………………………………..16

3.1 Istorie și continuitate ……………………………………………………………………………………………..16

3.1.1 Repere arheologice și istorice continuitate …………………………………………………………….16

3.2 Așezările umane…………………………………………………………………………………………………….26

3.2.1 Orașele……………………………………………………………………………………………………………26

3.2.2 Satele………………………………………………………………………………………………………………28

3.2.3 Tipologia așezărilor rurale…………………………………………………………………………………31

3.3 Populația ……………………………………………………………………………………………………………..32

3.3.1 Evoluția numerică a populației……………………………………………………………………………..32

3.3.2 Densitatea populației……………………………………………………………………………………………37

3.3.3 Structura populației pe grupe de vârstă ………………………………………………………………….38

3.3.4 Structura etnică…………………………………………………………………………………………………..42

[anonimizat] …………45

4.1 Agricultura……………………………………………………………………………………………………………45

4.2 Industria……………………………………………………………………………………………………………….46

4.3 Servicii…………………………………………………………………………………………………………………47

4.3.1 Turismul…………………………………………………………………………………………………………….47

4.3.2 Transporturile……………………………………………………………………………………………………..55

4.3.3 Poștă și telecomunicații……………………………………………………………………………………….56

CAPITOLUL V ELEMENTE DE GEOGRAFIE CULTURALĂ………………………………..57

5.1 Mediul instituțional………………………………………………………………………………………………..57

5.1.1 Repere sanitare……………………………………………………………………………………………………58

5.2 Educație și cultură………………………………………………………………………………………………….59

5.2.1 Mass-media………………………………………………………………………………………………………..59

5.2.2 Învățământ………………………………………………………………………………………………………..60

5.2.3 Etnografie și folclor…………………………………………………………………………………………….61

5.2.4 Arhitectura populară……………………………………………………………………………………………64

CAPITOLUL VI ASPECTE DE INFRASTRUCTURĂ EDILITARĂ…………………………65

6.1 Alimentarea cu apă, energie electrică și gaze…………………………………………………………….65

6.2 Sistemul de canalizare……………………………………………………………………………………………67

6.3 Salubritatea………………………………………………………………………………………………………….68

CAPITOLUL VII CALITATEA MEDIULUI ȘI PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII DURABILE………………………………………………………………………………………………………………69

7.1 Calitatea mediului………………………………………………………………………………………………….69

7.2 Perspectiva dezvoltării durabile……………………………………………………………………………….70

7.3 Programe și strategii de dezvoltare economico-socială a zonei……………………………………78

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………84

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….86

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………….87

INTRODUCERE

Lucrarea propune o analiză complexă a munților Parâng, cuprinzând atât partea de geografie fizică, cât și partea de geografie umană și economică.

Lucrarea de față este structurată în 7 capitole.

În capitolul I este prezentată poziția geografică a Munților Parâng și constituția geomorfologică a acestora.

Capitolul II prezintă influența reliefului, apelor curgătoare, climei, solurilor,vegetației și faunei și a resurselor naturale asupra zonei Munților Parâng.

Capitolul III prezintă așezările umane și populația, din cele mai vechi timpuri până la momentul actual.

În capitolul IV se prezintă elementele economico-sociale cum ar fi agricultura,industria,turismul și transporturile.

Capitolul V prezintă elemente de geografie culturală ale zonei, în care sunt prezentate numărul de unități de învățământ,etnografia și folclorul zonei, dar și arhitectura populară.

Capitolul VI prezintă infrastructura edilitară a fiecărui oraș studiat, fiind evidențiate date despre alimentarea cu apă, energie electrică și gaze, canalizare și salubrizare, iar în ultimul capitol sunt prezentate strategiile de dezvoltare economico-socială a zonei Munților Parâng.

Pasiunea mea pentru frumusețea spațiului montan m-a determinat să studiez în profunzime munții Parâng, pentru a contribui și eu la mai bună cunoaștere a acestei zone.

CONTRIBUȚII ISTORICO-GEOGRAFICE LA CUNOAȘTEREA ZONEI

În vederea realizării lucrării am studiat diverse publicații, din domeniul geografiei fizice, dar și din domeniul geografiei umane și economice.

La elaborarea lucrării asupra Munților Parâng am studiat câteva lucrări mai importante si anume:Geografia României, vol. I, Geografia fizică; Geografia României, vol. III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei; Cucu, V., Geografia așezărilor rurale; Cucu, V.,Geografia orașului; Surd, V. Geografia așezărilor.

La elaborarea lucrării de licență m-am axat pe date statistice obținute de pe site-ul Institutului Național de Statistică, dar și pe informații identificate pe diferite site-uri de impact cu privire la zona studiată.

Studiul pe teren mi-a întregit percepția asupra zonei studiate, iar graficele, tabelele, hărțile și pozele incluse în text evidențiază importanța acestei zone în perspectiva dezvoltării durabile.

CAPITOLUL I POZIȚIA GEOGRAFICĂ, constituție geomorfologică

POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Din punct de vedere administrativ, munții Parâng aparțin județelor Gorj, Hunedoara și Vâlcea.

Fig. nr. 1 Poziția Munților Parâng în cadrul Carpaților Meridionali

Sursa: https://www.google.ro/search?q=muntii+parang+%C3%AEn+cadrul+carpatilor+meridionali&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjpxb3S7LLbAhXG3iwKHfXwBskQ_AUICigB&biw=1536&bih=700#imgrc=MP5yVJV6VG-CvM:

Din punct de vedere fizico-geografic, Munții Parâng aparțin Carpaților Meridionali și ocupă o suprafață de circa 1100 kmp în vastul spațiu carpatic dintre Jiu, Strei și Olt. Munții Parâng sunt amplasați în treimea vestică a Carpaților Meridionali, într-un poligon cu axa nord-sud, lungă de circa 33 km și cu axa est-vest lungă de 32 km.

Fig. nr. 2 Munții Parâng – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

Sunt delimitați la nord de Munții Șureanu, iar spre sud delimitarea este făcută de șirul depresiunilor Novaci și Baia de Fier. La vest,sunt mărginiți de Valea Jiului,iar delimitarea estică este reprezentată de râul Olteț și de râul Lotru.

Fig. nr. 3 Trasee turistice în Munții Parâng

Sursa: https://www.google.ro/search?q=muntii+parang&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjN18aM3LLbAhXLXCwKHabxC4EQ_AUICigB&biw=1536&bih=700#imgrc=wM8FGj7oIIratM:

constituție geomorfologică

Din punct de vedere geomorfologic, Munții Parâng sunt asemănători masivului Făgăraș,relieful fiind caracteristic munților înalți cu roci cristaline, având creste alpine, circuri glaciare, iar suprafețele de denudație sunt restrânse și etajate.

Zona centrală și de est este caracterizată prin prezența granodioritelor. În zona nordică și vestică sunt mai răspândite șisturile cristaline. Rocile sedimentare, puține, sunt evidențiate la periferia masivului: Pietrele Albe (vest), Mănileasa – Runculeț, Tîrnovu Mare, Baia de Fier (cheile Galbenului) etc.

În prezent, se consideră că aria munților Parâng aparține mai multor unități geologice, după cum urmează:

1.Pânza Getică, puțin răspândită în Parâng: un petic redus ca dimensiune, pe stânga văii Jiului, la intrarea în defileu; în zona Obârșia Lotrului-Poiana Muierii-Muntele Capra și eventual munții Câmpii (situați între Jiul de Est și Jieț), dacă se admite că limita nordică a Parângului trece pe valea Jiului de Est. Rocile aparținând Pânzei Getice sunt puternic metamorfozate și reprezentate prin paragnaise, micașisturi, gnaise cuarțo-feldspatice, amfibolite. Vârsta lor este apreciată la circa 850 milioane de ani, adica precambriană.

2. Unitatea Danubiană este prezentă prin două mari grupuri de roci: Grupul Drăgșan, ocupând partea de nord a munților Parâng, și Grupul Lainici-Păiuș, în sud, despărțite între ele printr-o linie mediană orientată est-vest. Grupul Drăgșan este alcătuit în special din roci amfibolitice și gnaise micacee, iar în Grupul Lainici-Păiuș predomină rocile calcaroase,grafitoase și gnaisele cuarțitice cu biotit, foarte strâns asociate cu roci granitice (granitul din Parâng).

Rocile aparținând acestor două grupuri sunt de asemenea puternic metamorfozate, iar vârsta lor este considerată tot precambriană.

Roci mai slab metamorfozate și de vârstă mai tânără sunt cele care aparțin așa-zisei formațiuni de Latorița: probabil devoniană, răspândită pe aria în care sunt cantonate și rocile aparținând Grupului Drăgșan. Rocile acestei formațiuni se întâlnesc la est de valea Jiului și la izvoarele văii Lotrului, fiind reprezentate prin diferite tipuri de gresii metamorfozate, calcare cristaline, șisturi sericitoase și roci eruptive bazice metamorfozate.

Rocile mai tinere, jurasice și cretacice, pot fi și ele foarte slab metamorfozate și sunt reprezentate predominant prin calcare.

Cele mai noi depozite sunt cele terțiare,întâlnite pe rama sudică a masivului și în partea de nord-vest(bazinul Petroșani).

CAPITOLUL II INFLUENȚA FACTORILOR NATURALI

2.1 Influența reliefului în procesele de umanizare

Cu toate că este cel mai însemnat dintre munții cuprinși între Olt,Jiu și Strei,Munții Parâng rămân ca o ramificație sudică față de cumpăna de ape principală a Carpaților,care trece din Munții Lotrului, direct în Munții Șureanu.

În general, configurația Munților Parâng este datorată rețelei hidrografice,care a disecat suprafața Borăscu și a contribuit la alcătuirea unor culmi dispuse în trepte. Modelarea reliefului se datorează în mare parte și ghețarilor cuaternari,precum și înghețului și dezghețului, care prin sfărâmarea rocilor au ușurat eroziunea fluviatilă și glaciar.

Axul orografic major al munților Parâng o formează o culme principală, jalonată de vârfurile Parângul Mic (2074 m), Cârja (2405 m), Stoienița (2421 m), Gemănarea (2426 m), Parângul Mare (25l9 m),Setea Mică (2278 m), Setea Mare (2365 m), Mohorul (2337 m), Urdele (2228 m), Păpușa (2136 m), Micaia (2170 m), orientându-se în mare parte, de la vest spre est, dar descriind în partea vestică două arcuri cu concavitatea spre nord, culmea menținându-se pe o distanță de peste 40 km,la o altitudine de peste 2000 m. Prin altitudinea lor maximă,Vf. Parângul Mare (2519 m) din Munții Parângului ocupă locul al doilea în ierarhia Carpaților Românești, după Munții Făgăraș.

Fig. nr. 4 Vârful Parângul Mare

Sursa: https://www.travelguideromania.com/ro/varful-parangul-mare-al-patrulea-cel-mai-mare-varf-din-romania/

Culmea principală are un profil transversal asimetric(culmi nordice scurte și culmi sudice prelungi). O mare dezvoltare,pe culmea principală o are relieful larg vălurit,adesea plat,al suprafeței tip Borăscu, pe care se ridică vârfuri cu forme greoaie(Iesul, Setea Mare,Păpușa).În afară de culmea principală se mai evidențiază o serie de ramificații sudice,culmi prelungi,acoperite în partea înaltă cu păduri și stâncării rare,iar în partea mijlocie și în partea joasă cu păduri. Din aproprierea vârfului Mândra, o altă culme viguroasă se aliniază spre sud-vest,prin vârful Țapul,spre vârful Recii. Spre nord,ramificațiile sunt mai numeroase,dar scurte și abrupte,printre cele mai însemnate fiind Iezerul-Cărbunele-Stefanul și Cârja-Mija.

Munții Parâng se caracterizează prin îmbinarea celor două tipuri de relief glaciar carpatin: alpin (cu creste ascuțiteși văi glaciare) și carpatic (cu interfluvii plate și vârfuri conice cu circuri de mici dimensiuni). Tipul de relief alpin este caracteristic zonei dintre Mohorul și Parângul Mic, iar tipul de relief carpatic este specific zonei Iezer-Urdele-Micaia.

Cele mai extinse complexe de modelare glaciară se întâlnesc în obârșiile Jiețului și Lotrului. Trebuie menționate circurile glaciare Găuri și Zănoaga Verde, unde în afara de modelarea datorată proceselor glaciare, apar forme de relief carstic (doline,lapiezuri,chei,grote,etc.).

Relieful dezvoltat pe calcare se aliniază în două zone: zona nordică și zona sudică. În zona nordică, calcarele apar insular și etajat.De menționat sunt aflorimentele de pe cumpăna de ape dintre Jiu,Sadu și Polatiștea,cu grosimi de la câțiva metri (la vest de vârful Petriceana) la circa 100 m (pe dreapta văii Polatiștea). Dolinele și avenele apar pe platoul Gropul-Sapa-Petriceana-Pietrele Albe, iar pe versanții muntelui Gropul se remarcă lapiezuri verticale. Cel de-al doilea aliniament calcaros, cel sudic, se întinde între văile Cernădia și Olteț,continuând adânc în rama sudică a munților Căpățânii.

2.2 Influența apelor curgătoare

Rețeaua hidrografică a munților Parâng aparține bazinelor Jiului și Oltului.

Bazinul Jiului are o suprafață de 10.469 km2. Jiul este râul central al Olteniei și are lungimea de 348 km. Acesta se formează la Iscroni, din unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est, primul adunându-și apele din munții Retezat și Vâlcan, iar ultimul din munții Parâng și Șureanu.

Bazinul Gilortului are o suprafață de 1.348 km2 și lungimea de 116 km. Drenează principalele cursuri de apă din flancul sudic al Parângului. Gilortul izvorăște de sub Parângul Mare (la 2340 m alt.) și, după un lung traseu intramontan cu chei, repezișuri, cascade, iese la Novaci (460 m alt.). Afluenții săi cei mai importanți sunt Blahnița, Cărpinișul, Alunișul, Galbenul. Toți afluenții se varsă în Gilort în afara limitelor montane.

Bazinul Oltețului are o suprafață de 2474 km2, iar lungimea de 184 km. Izvorăște de sub Curmătura Oltețului,la 1600 m alt., curge între munții Parâng și Căpățânii circa 20 km, iese din munte prin Cheile Oltețului se varsă în Olt. Din Munții Parâng primește puțini afluenți, printre care și Ungurelul.

Bazinul Lotrului are suprafața de 1024 km2 și o lungime de 76.6 km. Este un râu intramontan prin excelență, se formează la 1770 m alt., din unirea pâraielor Câlcescu și Zănoaga Mare, coborând spre nord în trepte glaciare, apoi străbătând o mică cheie în dreptul muntelui Cărbunele. De la Obârșia Lotrului își schimbă brusc cursul spre est, ieșind din ținutul munților Parâng.

Pe lângă bogăția deosebită a apelor curgătoare, Munții Parâng adăpostesc 22 de lacuri importante, 18 lacuri mai mici și peste 25 de ochiuri de apă, în marea lor majoritate de origine glaciară. Prin acest număr de lacuri, Munții Parâng se situează pe locul trei în ierarhia Carpaților Românești. Lacurile glaciare pot fi grupate astfel: cele din bazinul Jiețului, cele din bazinul Lotrului, cele din bazinul Latoriței, din bazinul Gilortului, alte lacuri naturale.

2.3 Influența climei

Clima Munților Parâng este caracteristică munților înalți din Carpați, observându-se diferențieri între versanții sudici, cu clima mai blândă, mai expuși la lumina soarelui (dovadă prezența pădurilor de foioase până aproape de 1400 m alt.) și versanții nordici, cu clima mai rece, unde coniferele au o dezvoltare mai amplă.

Datele climatice variază altitudinal, permițând separarea a două zone, prima între 800 și 1850 m alt., iar cea de-a doua între 1850 m alt. și 2519 m alt.

În prima zonă,situată între 800 și 1850 m alt., climatul este cel caracteristic munților mijlocii. Temperatură medie rămâne pozitivă, media lunii iulie oscilează între 18-20 grade C, iar a lunii ianuarie între -5 și -6 grade C. Primăvara, temperatura este de 2-4 grade C, mai scăzută decât toamna, ca urmare a marelui consum de căldură necesar topirii zăpezii. Vânturile dominante sunt cele de nord-vest. Adesea se resimte foehnul, care provoacă unele avalanșe.

În cea de-a două zonă,situată între 1850 și 2519 m alt., temperatura medie anuală scade sub 0 grade C, amplitudinea termică medie anuală sub 18 grade C, în timp ce amplitudinile diurne rămân sub 6 grade C. Temperaturile minime absolute pot depăși -25 grade C, iar numărul zilelor cu îngheț oscilează între 250-265, putând atinge chiar valori mai mari.

În munții Parâng, sezonul rece se întinde pe o perioadă de aproximativ 8 luni, din octombrie până în mai, de obicei cu zăpadă persistentă în zonele înalte. În sezonul cald (iunie-septembrie) alternează perioade umede cu perioade uscate, favorabile drumeției. Lunile august, septembrie și prima parte a lunii octombrie, cu mici excepții, sunt deosebit de favorabile drumețiilor montane.

2.4 Influența solurilor

Tipurile de soluri prezente în Munții Parâng sunt cambisolurile și spodosolurile: brune acide, podzoluri montane, de pajiști alpine.

2.5 Influența vegetației și faunei

Vegetația și flora prezintă în munții Parâng o etajare în funcție de zonele climatice.

Zona pădurilor de foioase (500-1400 m alt. pe versanții sudici și 500-1200 m alt. pe versanții nordici) are în componența sa predominant stejarul (Quercus robur) și carpenul (Carpinus belutus), în partea inferioară a etajului, și fagul (Fagus silvatica), frasinul de munte (Fraxinus ornus) și mesteacănul (Betula verrucosa) etc. În zona de fânețe, alături de păiuș (Agrostis tennuis) apar gladiolele sălbatice (Gladiolus imbricatus) sau planta insectivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), iubitoare de locuri umede. În locurile umbroase se întind tufe de ferigi (Dryopteris filixmas) și feriguțe (Polypodium vulgare).

Zona molidului, restrânsă pe versanții sudici (1200-1800 m alt.) și mult mai extinsă pe cei nordici (1000-1750 m alt.), este dominată de molid (Piecea abies). În văile mai adăpostite este răspândit și bradul (Abies alba). În valea Latoriței este ocrotit un frumos pachet de larice (Larix deciduas). Pajiștile din zona molidului sunt acoperite mai ales cu țepoșică (Nardus strica) și păiuș roșu (Festuca rubra). În apropierea cabanei Rânca pot fi întâlnite suprafețe de ierburi, între care se află păștița (Anemone ranunculoides), floarea paștelui (Anemone nemorosa), pulmonariță (Pulmonaria officinalis), etc.

Zona golului de munte (1750-2159 m alt.) este ocupată de pajiști subalpine și alpine și deseori, mai ales pe flancurile nordice, de grohotișuri și stâncării. În această zonă predomină plantele erbacee: țepoșica, părușcă (Festuca supine), iarba mieilor (Agrostis rupestris). Frumusețea locurilor este sporită de tufărișurile viguroase de jneapăn (Pinus mugho), bujor de munte (Rhododendron kotschyi), afin, merișor (Vaccinium uliginosum) etc.

Pe înălțimile Iezerului, Mohorului, Pietrei Tăiate, etc. își etalează florile plantele pitice: ochiul găinii (Primula minima), ventriceaua (Chrysanthemum alpinum) etc. În afara bogăției de smârdar și jnepeniș care îmbracă stâncăriile și ocrotesc pajiștile din preajma locurilor Câlcescu, Păsări, Setea Mare, mai cresc vuietoarea (Empetrum nigrum), angelica (Angelica urchangelica), iar pe calcarele din muntele Găuri apare și floarea de colț (Leonthopodium alpinum).

Fauna munților Parâng este asemănătoare cu cea a celorlalți munți din Carpații Meridionali, cu unele influențe specifice nord-vestului Olteniei și Banatului.

Câteva dintre speciile caracteristice faunei mediteraneene își fac simțită prezența pe partea sudică a Munților Parâng sunt: vipera cu corn, broasca țestoasă de uscat, călugărița. Acestora li se adaugă rareori zăganul, care tranzitează din Balcani și munții Macedoniei, până către căldările Gemănarea, Roșiile, Dereșul și Găuri.

Dintre animalele specifice zonei alpine și subalpine, Munții Parâng ocrotesc capra neagră, cu efective în creștere în zonele Găuri, Dereșul, Roșiile, Slivei, Mija, migrate din munții Lotrului.

Alte specii sunt ursul, vulpea, pisica sălbatică, pârșul cenușiu, râsul, ș.a. În stâncăriile piscurilor alpine își fac cuibul acvila de munte și corbul. În pădurile întinse din Parâng viețuiesc căprioara, cerbul, etc.

Dintre păsări, făgetele și molidișurile ocrotesc ciocănitoarea de munte, cintița, gaița, ș.a. În poienile din preajma golurilor trăiesc cocoșul de munte, ierunca și multe alte specii. În stâncăriile din căldarea Mândrei se ascunde fluturașul de stâncă, pasăre cu un colorit viu, pus în evidență numai în timpul zborului.

Apele lacurilor de munte (cum sunt lacurile Roșiile și Câlcescu) sunt de multă vreme sălașul păstrăvului indigen, lacul Câlcescu fiind singurul populat cu păstrăvi pe cale naturală. Prin efortul silvicultorilor au fost populate cu puiet de păstrăv lacurile Iezerul Latoriței, Setea Mare, Dereșul, Roșiile, Mija, Mândra, Lacul Verde, etc.

În munții Parâng există o rezervație naturală mixtă, din anul 1982,întinsă pe o suprafață de cca. 500 ha, în zona localității Novaci.

În apropierea localității Bumbești se află o rezervație forestieră Pădurea Chitu – Bratcu, ce ocrotește o pădure de conifere de 1418 ha. Tot în apropierea localității Bumbești se găsesc rezervațiile geologice Piatra "Sfinxul Lainicilor" – 1 ha și Stâncile de la Rafaila -1 ha.

O rezervație geologică și botanică din anul 1932 este situată în jurul Lacului Câlcescu, Rezervația Câlcescu (cca. 50 ha) cuprinde căldarea glaciară, având lacul Câlcescu (3.02 ha, 9,6 m adâncime, 1935 m alt.) și regiunea din jur.

Cea mai importantă rezervație științifică speologică este Peștera Muierilor, declarată monument al naturii din anul 1955. Peștera se află situată în apropierea localității Baia de Fier, în versantul drept al cheilor râului Galbenul.

Rezervația se întinde pe o suprafață de 19 ha. Galeriile Peșterii Muierilor au o lungime de aproximativ 3600 m și sunt dispuse pe 4 niveluri de carstificare. Nivelul inferior, la rândul său împărțit în două sectoare, nordic (1500 m) și sudic (880 m), prezintă importanță științifică, constituind rezervația speologică și fiind inaccesibilă turiștilor. Etajul superior al Peșterii Muierilor, situat la 40 m altitudine față de talvegul văii, cuprinde o galerie orizontală lungă de 573 m, electrificată și amenajată pentru vizitare. Pot fi admirate numeroase stalactite și stalagmite, care au forme ce impresionează, căpătând denumiri specific precum Orga, Altarul, Candelabrele, Cadâna, Moș Crăciun, Dropia, Domul Mare, Uliul Rănit, Sala Perlelor, etc.

În peșteră se găsesc colonii de lilieci, miriapode, pseudoscorpioni, paianjeni și numeroase alte nevertebrate inferioare. În Galeria Urșilor există un schelet de urs de peșteră. De asemenea, au fost descoperite schelete ale unor mamifere, cum ar fi leul, hiena și lupul de peșteră.

În zona Băii de Fier se află Peștera Iedului, declarată monument al naturii, speologic, având o suprafață de 14 ha.

2.6 Influența resurselor naturale

Munții Parâng beneficiază de resurse de cărbuni superiori (huilă) în Depresiunea Petroșani, de roci de construcție (calcar, marmură), de suprafețe forestiere întinse, pășuni alpine și forță a apelor utilizată în hidrocentrale. Potențialul turistic reprezintă o resursă în curs de valorificare.

CAPITOLUL III AȘEZĂRILE UMANE ȘI POPULAȚIA

3.1 Istorie și continuitate

3.1.1 Repere arheologice și istorice

Orașul Petroșani

Primele semne ale prezenței oamenilor pe aceste meleaguri se găsesc încă din epoca paleoliticului, și mai apoi, a păstorilor din vremea dacilor liberi, dar primii locuitori ai așezării de azi pot fi considerați 20 de iobagi din localitatea Petros, colonizați în Petroșeni în anul 1640.
Fig. nr. 5 Orașul Petroșani

Sursa:https://www.google.ro/search?q=orasul+petrosani&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=kabwPxBHP0lPlM%253A%252C1GzhZ8-053IczM%252C_&usg=__Teada2mnSnAYC3bSEjICc74tGsE%3D&sa=X&ved=0ahUKEwjN2tyImL3bAhVFjiwKHREDDvgQ9QEIZjAI#imgrc=kabwPxBHP0lPlM:

Povestea oficială a Petroșaniului începe în anul 1788, când numele localității este consemnat în cartea „Călătorie de la Postdam la Constantinopol”, a ofițerului prusac Gotze. Abia în 1818 numele localității Petroșani este menționat în acte oficiale, odată cu recensământul care atestă prezența a 233 de locuitori, a căror ocupație principală era păstoritul.

După anul 1840, regiunea cunoaște o dezvoltare rapidă, întrucât au început exploatările la suprafață ale cărbunelui descoperit în zona care avea să devină cel mai mare bazin carbonifer din România și unul din cele mai importante din Europa.

Istoria cărbunelui și descoperirea acestuia în Petroșani este strâns legată de numele fraților Hoffman din Rușca Banatului, a boierul Maderspach Carol, moștenitorul unor pământuri mai întinse în Valea Jiului, și de „Societatea de mine și de cuptoare”, din Brașov, care, în anul 1850, începe „exploatarea” în direcția sud-vest.

Intrigat de descoperirile făcute, statul îndrumă directorul minier din Zlatna (K.K. Berghauptmannschaft) să facă la rândul său cercetări în Valea Jiului, astfel că, în 1857, se stabilesc 16 puncte fixe în care să se înceapă viitoarea exploatare. Statul își rezervă, așadar, pentru exploatare în regie proprie, dealurile dinspre Petrila, deci nord-vest. 
Pe de altă parte, Societatea brașoveană ocupa, până la 1865 un număr de 77 porțiuni de teren, fiind finanțată de consorțiul „Wiener Bankverein” din Viena, iar statul își rezervă pentru sine 71 astfel de porțiuni. Nici unul si nici celalalt nu începe însă exploatarea care, în lipsa unei căi ferate, nu putea fi rentabilă.

În 1865, după un plan elaborat de inginerul Freund, încep lucrările la calea ferata iar noul traseu, de la Simeria la Petroșani, se deschide oficial la 18 august 1870. 
Odată cu lucrările pentru deschiderea căii ferate, se începe și exploatarea efectivă a cărbunelui.
Astfel, putem afirma că, după anul 1848, dezvoltarea localității este strâns legată de dezvoltarea industriei miniere. În anul 1918, după Marea Unire, regiunea Petroșani este inclusă în noua organizare teritorial–administrativă a județului Hunedoara. Până în anul 1920, Petroșaniul era cunoscut sub denumirea Petroșeni (denumire păstrată și azi de către țăranii băștinași, așa-numiții „momârlani”), dar din 14 februarie 1921 așezarea va deveni așa cum o știm și azi, și anume Petroșani.

La 4 ianuarie 1924, comuna Petroșani devine oraș, iar la 1 martie 1968 devine municipiu.
De asemenea, din anul 1948, orașul Petroșani devine și centru universitar, prin înființarea „Institutului Cărbunelui”, astăzi Universitatea Petroșani, ce avea să devină una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior cu profil minier din România și din Europa (http://www.primariapetrosani.ro/informatii-utile/orasul-petrosani/)

Fig. nr. 6 Petroșani – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

Localitatea Petrila, străveche așezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului transilvan, la intersecția pârâului Jieț cu pârâul Taia este atestată, în diferite documente, atât în anul 1499, cât și în anul 1493.

La vremea când se închegau primele formațiuni statale românești feudale voievodatul ce se întindea în Banat între Mures și Dunăre, ajuns la apogeu sub voievodul român Glad (sec.IX-X), cuprindea în teritoriul său și Valea Jiului.

Mai târziu, aceste pământuri au făcut parte din voievodatul lui Litovoi ce se întindea pe ambii versanți ai Carpaților Meridionali, din ținutul Gorjului și pânăîn Țara Hațegului.

Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cande, datând din anul 1493. Este scris în acest hrisov că boierul Mihail Cande stăpânește moșiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei (Peterella), Maleia, lângă Petroșani (Malee), Rotunda, lângă Petroșani sau după unii autori Lonea (Ratond), Câmpul lui Neag (Nzakmezeu), Morișoara, în Vulcan (Marisowar), iar puțin după aceea, în 1501, lângă acestea se amintește Kaprisowar (Caprisoara), în Vulcan, ca fiindu-i proprietăți "ab antiquo". Chiar și mai înainte, în jurul anului 1493, regele Albert de Habsburg recunoscuse că Valea Jiului este proprietatea lui Niculae Cande, tatăl cneazului Mihail.

In timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), un hrisov trasează granița pe cumpăna apelor, scris în care apare menționat un Cande ca nemeș al Hațegului care a pus piatra de hotar împreună cu boierii olteni. In perioada evului mediu, Valea Jiului n-a avut o populație prea numeroasă, fiind lipsită de ogoare mănoase și drumuri accesibile, astfel încât satele erau destul de rare. De-abia în a doua jumătate a veacului trecut, odată cu descoperirea și exploatarea cărbunelui aflat în cantități uriașe în subteran, Valea Jiului cunoaște o creștere demografică continuă.

In cronicile vechi Petrila figurează (în anul 1733) sub denumirea de "In Sij In Petrila" "Dzij Petrila". După unii autori toponimul "Petrila" derivă din adjectivul latin "petrinus" ce se traduce prin "de piatră", în jur fiind multe toponime similare (Piatra Roșie, Pietrele, Petros).

La Jieț, localitate aparținătoare a Petrilei s-au găsit urme ale exploatării aurului aluvionar, de către daci și romani la locul numit Hududeu, unde au fost descoperiți și dinari romani. Dar ceea ce este remarcabil și ilustrat de dicționarul limbii române, editat de Academia Română, "petrila" (substantiv comun), înseamnă "drum pietros neasfaltat".

Oamenii locului, păstori și crescători de vite pe plaiurile bogate în pășuni, foloseau "piatra neagră care arde" la încălzit și la efectuarea schimburilor comerciale, straturile de huilă fiind întâlnite chiar la suprafață.

Inceputurile exploatării sistematice, cu mijloace rudimentare, a cărbunelui din Valea Jiului se regăsesc în anul 1840, când frații Hoffman și Carol Mederspach, proprietari austrieci de mine din Rusca Montană, atrași de bogatele zăcăminte carbonifere au pus bazele viitoarelor exploatări și întreprinderi miniere, continuând să cumpere de la proprietari și țărani eliberați un număr mare de posesiuni miniere.

Exploatarea zăcămintelor carbonifere a continuat de-a lungul anilor, dezvoltând o zonă mono industrială, activitatea economică preponderentă fiind aceea de exploatare și prelucrare a cărbunelui (http://www.orasulpetrila.ro/?page_id=132).

Fig. nr. 7 Petrila – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

Apariția și dezvoltarea orașului Aninoasa sunt legate de începuturile mineritului. Prima mențiune cunoscută despre Valea Jiului, în general, este actul de danie datând din 1493 prin care regale Ungariei, Vladislav al II-lea (1490-1516), acorda lui Mohai Kendeffy locuri din Valea Jiului ca: Pietrele, Malae, Rathond, Morysavar, Nyakmezy, ca apartanențe ale moșiei Râu de Mori din districtul Hațegului. Acestea nu erau indicate ca localități, ci ca locuri de pășunat. Două secole mai târziu, în Conscripția Românilor din Transilvania (1750), erau enumerate și câteva orașe din Valea Jiului: Olah Zsij (Jiul Românesc) cu 250 locuitori, biserică, un preot și un cantor (probabil parte din Coroiești-Vulcan și parte din Aninoasa) Iszkron Zsij (Jiu Iscroni) cu 110 locuitori și o biserică (probabil Iscroniul propriu-zis) Szerduk Zsij (Jiu Surduc) cu 105 locuitori și o biserică (probabil vechea denumire pentru Bărbătenii de Jos, zona Iscroniului, spre defileu).

Orașul Aninoasa are o istorie scurtă în timp. Întemeierea localității și dezvoltarea ei sunt legate de dezvoltarea mineritului în zona, prin inființarea exploatării carbonifere, care și-a început activitatea în 1890 și a fost amplificată mereu. Localitatea a fost menționată documentar prima dată în anul 1442 sub forma unei așezări întinse ca suprafață și se numea Bărbătenii de Jos care, după cum spune legenda, a fost numită astfel, după coloniștii care s-au așezat aici și care veneau din regiunea râului Bărbat. Cu toate acestea, vechimea așezării este mult mai mare, locurile fiind cunoscute pentru prelucrarea lemnului încă din perioada daco-romană. Numele așezării a fost schimbat mai târziu, acest nume fiind menționat pentru prima dată în anul 1733.

Ulterior, s-a dezvoltat o altă așezare, numită Anena, descrisă într-un document datând din 1442, ca fiind o regiune mare, regiune care a devenit ulterior Aninoasa.

Fig. nr. 8 Aninoasa – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

După părerea marelui istoric Nicolae Iorga, numele orașului vine de la copacul anin, a cărui scoarță era folosită pentru vopsirea îmbrăcămintei. Formarea localității a fost favorizată de deplasarea populației din Țara Hațegului, în secolele XI – XIII, hotarele Țării Hațegului întinzându-se până la hotarele de azi ale localităților Văii Jiului.

A fost atestată ca localitate în 1913. Din punct de vedere al organizăriiadministrativ-teritoriale, până în anul 1968 orașul a fost organizat în două comune: Aninoasa și Iscroni, vechile denumiri fiind "Anena" respectiv "Bărbătenii de Jos". Din anul 1968 Aninoasa a fost organizată în comună suburbană.

În anul 1989 Aninoasa a primit statutul de oraș, datorită importanței economice pe care o are în Valea Jiului, prin Legea 1/1989 a reîmpărțirii teritorial-administrative a țării.

În anul 1990 prin reîntoarcerea la Legea 2/1968 privind împartirea teritorial-administrativă a țării se face următoarea modificare: localitatea Aninoasa rămâne oraș cu satul aparținător Iscroni, al cărui teritoriu se restrânge de la podul de peste Jiul de Vest până la DN 66.

Pe teritoriul orașului Bumbești-Jiu este situat un castru roman, lucru ce dovedește vechimea sa precum și Mănăstirile Lainici și Vișina (secolul al XIV-lea) fondate de Nicodim. Odinioară era locuit de oameni liberi (moșneni).

Tot pe raza localității se regăsește clădirea Oficiului Vamal dintre Regat și Transilvania, clădire aflată în momentul de față în degradare. Orașul a fost scena unor lupte crâncene atât în primulcât și în al doilea război mondial, poziția sa geografică, la ieșirea din Defileul Jiului, fiind considerată strategică de armată.

În ianuarie 1999, Bumbeștiu Jiu a revenit în atenția publică din cauza luptelor de stradă dintre jandarmi și minerii conduși de Miron Cozma.

Fig. nr. 9 Bumbești-Jiu – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

Localitatea se întinde pe circa 6 km de la Vișina până în Comuna Curțișoara, aliniidu-se la poala dealurilor pe care se cultivă viță de vie și pomi fructiferi, până la lunca Jiului, azi în curs de includere într-un viitor lac de acumulare. Alte terenuri se întind pe munții Parâng până la limita administrativă cu județul Hunedoara. Odinioară aceste terenuri constituiau pășuni bogate pentru turmele de oi ale bumbeștenilor.

Orașul se împarte în două zone urbanistice distincte: Bumbești și Valea Sadului (denumită de localnici și „colonia”). Bumbeștiul este fostul sat Bumbești Jiu, marcat de case cu arhitectură veche, specifică zonei de sub-munte. Valea Sadului este un cartier de blocuri și unități comerciale, construit în jurul anilor 1940 – 1950 pentru a găzdui muncitorii aduși din toată țara la fabrica de armament.

Baia de Fier este una dintre așezările din țara noastră care, alături de alte câteva localități, a contribuit, prin resturile fosile umane descoperite de cercetători, speologi și istorici, pe teritoriul ei, la studierea apariției omului pe pământ cu mii de ani în urmă, precum și la conlocuirea lui, pentru un timp îndelungat, împreună cu animalele sălbatice sau domestice.

Cu toate că primele documente scrise care o introduc în istorie datează abia de la sfârșitul secolului al XV-lea (1480), existența Băii de Fier ca așezare umană este mult mai veche. Săpăturile arheologice întreprinse de Institutul de Arheologie al Academiei Romane, în anii 1951, 1953, 1955 în Peștera Muierilor din aceasta comună au scos la iveală mai multe unelte aparținând așa-numitei culturi musteriene din paleoliticul mijlociu (120.000 – 100.000 ani î.Hr.), cultură caracterizată printr-o tehnică mai evoluată față de tehnica paleoliticului inferior, precum și printr-o cioplire a pietrelor și a oaselor.

Fig. nr. 10 Baia de Fier – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

Cu ocazia acestor săpături au fost descoperite numeroase "vârfuri de mână" și răzuitoare "vârfuri de suliță" lucrate din os, prin șlefuire, precum și numeroase fosile de animale nordice ca: mamutul, rinocerul Siberian, ursul (ursus spelaeus), leul, hiena peșterilor (hyaena spelaea), vulpea (canis vulpes fosilis), capra ibex, diverse rozătoare și altele.

Au fost descoperite în aceeași perioadă numeroase fragmente ceramice provenite din vase aparținând mai multor culturi materiale ca: neoliticul timpuriu, Sălcuța, Cornișor, Coțofeni, Glina II – Aninoasa, prima și a doua epocă a fierului, (cultura dacică), epoca feudalăși recentă. Au mai fost descoperite în plus două podoabe din bronz: o sulă de aramăși o verigă din epoca bronzului (1700 – 1000 T.Hr.). Resturile fosile umane musteriene ale omului care a trăit în urmă cu peste 100.000 ani -un craniu, un fragment de mandibulăși celelalte oase descoperite în peșteră, aparținând unei femei în vârstă de 40 – 45 ani de tip "Homo sapiens fosilis" (omul de tip actual), "Peștera Muierilor", largă, călduroasă, lipsită de curenți, cu intrarea însorită, putea adăposti peste 200 suflete. Săpăturile au arătat că primii ocupanți au fost urșii peșterilor care își găseau aici bârlogul.

Din epoca fierului (1150 – 100 ani I. Hr.) a fost descoperită în peșteră o zăbală de cal, ceea ce indică folosirea calului ca animal de călărie. Săpăturile arheologice în anii 1957 – 1958, în fundul de căldare din spatele cheiului Galbenului au scos la iveală urmele cuptoarelor primitive de topit fier, a căror existență este mult mai recentă.

După aproape un mileniu și jumătate de lipsă de știri despre dezvoltarea în continuu a formațiunii sociale sătești, transformatăîn trib dac local peste care s-a suprapus, prin conlocuire, elementul romanic cu toată retragerea legiunilor romane de către Aurelian (271), Baia de Fier își face apariția în istorie pe bază de documente scrise.

Elementul caracteristic al acestei intrări în istorie îl constituie faptul că această formațiune socială săteasca apare de la început în conținutul documentațiilor sub numele de Băița, nume pe care continuă să-l păstreze, fără schimbare în toate documentele secolelor XV, XVI și până la jumătatea secolului XVII – când o găsim pentru prima dată individualizată sub numele actual de Baia de Fier.

Comuna Baia de Fier apare în documentele secolelor XV – XVI ca fiind alcătuită din două sate (Baia, Sohodolul), iar după aceea din trei sate (Baia, Sohodolul și Neagra – astăzi cătunul Negreni).

Pământul pe care s-a configurat, în urmă cu multe secole, actuala comună Baia de Fier, a fost stăpânit la început în devălmeșie. Dată fiind poziția de munte a acestei așezări țărănești, cu teren alcătuit mai mult din suprafețe cu fâneață naturală, plantații de pomi roditori, viță de vie și perdele de paduri naturale, deci cu mai putin teren propice culturilor de cereale si legume, locuitorii s-au dedicat inca din stravechi timpuri ocupatiei de crestere a vitelor, cirezilor de cornute si turmelor de oi pasunand in devalmesie pe mosia comunei, organizata sub obste sateasca.

Primul document păstrat până în prezent și care confirm în forma scrisă existentă istorică a satului Baia de Fier datează din 8 ianuarie 1480. Prin el Matei Basarab cel Tânăr, domnitorul Munteniei întărește boierului Avram Ticuci și fraților săi Bran, Radu și Pătru, stăpânirea peste 24 de sate, dobândite de ei "fie pa calea moștenirii, fie pe calea cumpărării, fie pe cale de zestre", moșii date mai mult de domn Dobrei, soția lui Ticuci, pentru "căci le sunt vechi ocine" printre care este enumerat și satul Băița.

Din acest document rezultă că satul Băița apare în istorie ca sat domnesc, pe care domnul îl donează după buna lui voie, împreună cu locuitorii de pe el, diferiților lui slujitori. Locuitorii apar ca clăcași pe moșia acestui Jupan Ticuci boier al voievodului Basarab cel Tânăr, și timp de sute de ani după aceea, starea jalnicăși condițiile economice ale locuitorilor au fost și au rămas legate de moșia care atrecut succesiv de la un boier la altul și de la aceștia la mănăstiri, fără a schimba însăși condiția juridică a locuitorilor. Documentul numește comuna Băița, nume care se reproduce și în documentele secolului al XVII-lea (1645), când comuna este identificată pentru prima dată sub numele de Baia de Fier.

Un alt document scris, păstrat până astăzi, datează din 9 martie 1502, în care se face mențiunea despre munții care aparțineau comunei, munți care poartăși astăzi același nume (Micaia, Coasta, Borra),în timp ce alții și-au pierdut denumirea și care nu au putut fi identificați.

De-a lungul timpului despre comuna Baia de Fier se vorbește în diferite documente ale vremii prin care se fac tranzacții de terenuri și bunuri între mănăstirea Hurezu, boieri și alte funcții domnești. De asemenea, masiva participare a locuitorilor comunei Baia de Fier la revoluția lui Tudor Vladimirescu este relatarea dintr-un document datat din 30 decembrie 1821.

De asemenea, în numeroase documente ale vremii se arată componența comunei Baia de Fier ca făcând parte din plaiul Novaci, situată pe ambele maluri ale pârâului Baia de Fier (astăzi Galbenul), se limitează la est cu comuna Polovragi, la vest cu Cernadia, la sud cu Poienari, la nord se întinde până la pârâul Latorița.Comuna se compune din trei cătune: Baia, Sohodolul și Neagra, cu o suprafață de 11.300 ha din care trei părți sunt ale satului și a unei părți a locuitorilor care sunt clăcași împroprietăriți.

Despre participarea locuitorilor la cele două războaie mondiale se menționează în numeroase documente scrise ale vremii.

A făcut parte din cadrul raionului Novaci, regiunea Oltenia până în anul 1968, când s-a stabilit o nouă impărțire administrativ – teritorială, când prin Legea 2/1968 s-a comasat cu comuna Cernadia, devenind comuna Baia de Fier, fiind alcătuită din localitățile Baia de Fier și Cernadia, alcătuire care se menține și astăzi (http://www.primariabaiadefier.ro/istoric/).

3.2 Așezările umane

3.2.1 Orașele

Novaci a fost declarat oraș în anul 1968, având o vechime de 500 ani de viață pastorală rurală. Localitatea s-a făcut cunoscută în țară printr-o sărbătoare populară de veche tradiție: Prinsul muntelui (Urcatul oilor la munte/ Ziua oierilor), organizată în pădurea Hirisești, aici adunându-se ciobani din ambele părți ale Carpaților.

Fig. nr. 11 Vedere din orașul Novaci

Sursa: https://www.google.ro/search?q=novaci&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj-mLT-m73bAhWEXCwKHeLwCIsQ_AUICygC&biw=1536&bih=748#imgrc=_fjIi0inrKTQcM:

Este situat în partea de nord-est a județului Gorj, în zonă de contact a Munților Parâng cu Subcarpații Olteniei, la 44 km de municipiul Târgu Jiu. Este așezat în arealul depresionar cu același nume, la 504 – 680 m altitudine, pe cursul mijlociu al pârâului Gilort.

Bumbești-Jiu este un oraș situat în județul Gorj,format din localitatea componentă Bumbești-Jiu (reședința), și din satele Curțișoara, Lăzărești, Pleșa și Tetila. Localitatea este situată la ieșirea Jiului din defileu. Pe teritoriul său este situat un castru roman, lucru ce dovedește vechimea sa precum și Mănăstirile Lainici și Vișina (secolul al XIV-lea).

Suprafața orașului Bumbesti-Jiu este de 214.000 de ha având ca vecini: la N județul Hunedoara, la S municipiul Târgu-Jiu, la E comunele Mușetești și Bălănești. iar la V comunele Schela și Turcinești.

Petrila este un oraș în județul Hunedoara, format din localitățile componente Cimpa, Jieț, Petrila (reședință), Răscoala și Tirici. Așezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului de Est, la intersecția pârâului Jiet, în Depresiunea Petroșani sau denumită popular "Valea Jiului", este atestată, în diferite documente, atât în anul 1499, cât și în anul 1493.

Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mărginit la est de masivul Șureanu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng, iar la vest de teritoriul municipiului Petroșani.

Aninoasa este un oraș în județul Hunedoara, format din localitatea componentă Aninoasa (reședința), și din satul Iscroni. Prima atestare documentară a așezării a fost în anul 1435, fiind declarată oraș în anul 1989.

Situat în partea de sud a județului Hunedoara, în bazinul carbonifer Valea Jiului, orașul Aninoasa are următorii vecini: La N și E se învecinează cu Municipiul Petroșani,la S cu județul Gorj, iar la V cu orașul Vulcan.

Suprafața totală a orașului este de 3.361 ha,fiind cel mai mic oraș din județul Hunedoara.

Petroșani este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Dâlja Mare, Dâlja Mică, Peștera, Petroșani (reședința) și Slătinioara. Este situat la o altitudine de 615–620 m în Depresiunea Petroșani sau popular "Valea Jiului", fiind principalul municipiu al acestei zone.

Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate a fost în anul1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient și se întoarce din Turcia prin țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani.

3.2.2 Satele

Baia de Fier este o comună în județul Gorj, formată din satele Baia de Fier (reședința) și Cernădia. Prima atestare documentară a așezării datează din secolul XV-lea (1480).

Denumirea comunei provine de la exploatarea primitivă a minereului de fier, care era purificat cu ajutorul apei ce era dirijată în gropi mari săpate în pămant și în care se punea minereul de fier. Pe teritoriul acestei au fost decoperit morminte ale soldaților români ce păzeau drumul construit de romani la poalele munților Parâng, și care ajungea la Castrul Roman zidit din Târgu-Jiu.

Suprafața teritoriului administrativ al comunei Baia de Fier este de 12.023 ha.

Crasna se află situată în extremitatea de nord-est a Județului Gorj, la poalele Munților Parâng, la 33 km de Tg. Jiu. Teritoriul administrativ cuprinde nouă așezări rurale, dispuse între 400 – 600 m altitudine, într-o unitate geomorfologică încadrată în Subcarpații Olteniei, dar spre extremitatea nordică se ajunge la peste 2.200 m, în vârfurile Gruiu – 2.345 m, Pâcleșa – 2.335 m și Mândra – 2.360 m, situate pe creasta principală a Munților Parâng. Circa jumătate din suprafața comunei aparține domeniului montan, ale cărui altitudini depășesc 1.300 m.

Fig. nr. 12 Vedere asupra comunei Crasna

Sursa: https://www.google.ro/search?q=crasna+gorj&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiVnPzMnL3bAhVB_iwKHUxkBkkQ_AUICygC&biw=1536&bih=748#imgrc=IvnOi_cDxXnfCM:

Suprafața comunei totalizează 20.908 ha, din care 11.215 ha sunt împădurite, 8.473ha sunt terenuri agricole, iar intravilanul reprezintă aproximativ 757 ha. Comuna Crasna are ca vecini orașul Novaci spre est, comuna Voineasa / județul Vâlcea spre nord-est, orașele Petrila și Petroșani spre nord și nord-vest, comuna Mușetești spre vest, comuna Bălănești spre sud-vest, Stațiunea balneoclimatică Săcelu și comuna Ciocadia Bengești spre sud.

Mușetești este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Arșeni, Bârcaciu, Gămani, Grui, Mușetești (reședința), Stăncești și Stăncești-Larga.

Teritoriul administrativ al comunei Mușetești este situat în partea de nord a județului Gorj, la o distanță de 25 km față de Municipiul Târgu Jiu, reședința de județ și la 40 km de Municipiul Petroșani. Se învecinează la N cu județul Hunedoara,la V cu orașul Bumbești Jiu, la S cu comuna Bălănești, iar la E cu comuna Crasna.

Fig. nr. 13 Comuna Mușetești – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

Suprafața comunei Mușetești este de 9.336 ha,dintre care: intravilan este reprezentat de 412 ha, iar extravilanul de 8.924 ha.

Polovragi este o comună situată în Depresiunea Polovragi, depresiune situată în partea central sud-vestică a țării, făcând parte din Depresiunea Subcarpatică Olteană cuprinsă între Bistrița Vâlcii și Tismana.

Comuna se învecinează la N cu comuna Mălaia, la V cu comuna Baia de Fier, la S cu comuna Alimpești și comuna Slătioara, iar la E cu comuna Vaideeni.

Fig. nr. 14 Comuna Polovragi – vedere satelitară

Sursa: Google Earth

Suprafața comunei Polovragi este de 8.495 ha,dintre care: intravilanul este reprezentat de 718 ha, iar extravilanul de 7.777 ha.

3.2.3 Tipologia așezărilor rurale

Satul reprezintă un spațiu geografic cu o anumită delimitare teritorială, în care apar structuri economice diferite determinate de activitatea productivă a comunităților umane în corelație cu

condițiile fizico-geografice.

In formarea habitatului rural și a peisajelorrurale un rol important revinefactorilor sociali,respectiv:

-coeziunea locuitorilor;

-permanența și omogenitatea structurilor sociale.

In funcție de caracterul relațiilor sociale,se disting:

1. însușirile societății comunitare;

2. tipul de habitat;

3. morfologia spațiului rural;

4. peisaje în curs de formare(nediferențiate).

Factorii de favorabilitate au oferit posibilitatea practicării în zona studiată a unei activitățipermanente și adaptarea activă la un anumit mod de viață corespunzător îndeletnicirilor practicate:

– agricole;

– silvice;

– pastorale;

– industriale (miniere).

După criteriul favorabilității și funcționalității, așezările rurale sunt de tip carpatic, iar nota dominantă este dată de frecvența mare a așezărilor mici.

3.3 Populația

3.3.1 Evoluția numerică a populației

Novaci.În perioada 1930-2002, populația orașului Novaci a crescut numeric, de la 4.684 locuitori în anul 1930 la 6.095 locuitori în anul 1966. In anul 1977 s-a înregistrat o micăcreștere a numărului de locuitori,acesta ajungând la 6.464 locuitori. In anul 1992, populația era de 6.427 locuitori, iar în anul 2002 aceasta a scăzut la 6.105 locuitori. La recensământul din 2011, populația era de 5.431 locuitori. In prezent,la 1 ianuarie 2018,populația orașului Novaci este de 5.666 locuitori.

Grafic nr. 1

Sursa: Institutul Național de Statistică

Bumbești-Jiu. În perioada 1930-2002, populația orașului Bumbești-Jiu a crescut numeric, de la 4.115 locuitori în anul 1930 la 8.624 locuitori în anul 1966. La recensământul din anul 1977 populația era de 10.193 locuitori,aceasta crescând la 11.111 locuitori în anul 1992. În anul 2002, populația a scăzut față de anul 1992, ajungând la 10.167 locuitori. În 2011, populația a ajuns la numărul de 8.932 locuitori, într-o scădere mare față de recensământul anterior.In prezent,la 1 ianuarie 2018,populația orașului Bumbești-Jiu este de 9.814 locuitori.

Grafic nr. 2

Sursa: Institutul Național de Statistică

Petrila. În perioada 1930-2002,populația orașului Petrila a crescut numeric,de la 10.496 locuitori în anul 1930 la 24.796 locuitori în anul 1966. În anul 1977, populațiaorașului era de 25.173 locuitori, crescând la 29.302 locuitori în anul 1992. Conform recensământului efectuat în 2002, populația era de 25.840 locuitori, după care a înregistrat o scădere,la recensământul din 2011 populația fiind de 22.692 locuitori. La 1 ianuarie 2018,populația orașului Petrila este de 24.542 locuitori.

Grafic nr. 3

Sursa: Institutul Național de Statistică

Aninoasa. În perioada 1930-2002, populația orașului Aninoasa a crescut numeric,de la 5.318 locuitori în anul 1930 la 6.751 locuitori în anul 1966. În anul 1977, populația orașului era de 4.983 locuitori, crescând la 5.552 locuitori în anul 1992. Conform recensământului efectuat în 2002, populația era de 5.106 locuitori, după care a înregistrat o scădere,la recensământul din 2011 populația fiind de 4.360 locuitori. La 1 ianuarie 2018,populația orașului Aninoasa este de 4.604 locuitori.

Grafic nr. 4

Sursa: Institutul Național de Statistică

Petroșani. În perioada 1930-2002,populația orașului Petroșani a crescut numeric,de la 15.405 locuitori în anul 1930 la 35.187 locuitori în anul 1966. În anul 1977, populația orașului era de 40.684 locuitori, crescând la 52.390 locuitori în anul 1992. Conform recensământului efectuat în 2002, populația era de 45.195 locuitori, după care a înregistrat o scădere drastică,la recensământul din 2011 populația fiind de 37.160 locuitori. La 1 ianuarie 2018,populația orașului Petroșani este de 42.138 locuitori.

Grafic nr. 5

Sursa: Institutul Național de Statistică

Baia de Fier. În perioada 1930-2002, populația comunei Baia de Fier a crescut numeric,de la 2.681 locuitori în anul 1930 la 3.940 locuitori în anul 1966. În anul 1977, populația comunei era de 4.282 locuitori, crescând la 4.472 locuitori în anul 1992. Conform recensământului efectuat în 2002, populația era de 4.378 locuitori, după care a înregistrat o scădere,la recensământul din 2011 populația fiind de 3.984 locuitori. La 1 ianuarie 2018, populația comunei Baia de Fier este de 4.247 locuitori.

Crasna. În perioada 1930-2002, populația comunei Crasna a crescut numeric,de la 5.306 locuitori în anul 1930 la 5.680 locuitori în anul 1966. În anul 1977, populația comunei era de 5.785 locuitori, crescând ușor la 5.847locuitori în anul 1992. Conform recensământului efectuat în 2002, populația era de 5.515 locuitori, după care a înregistrat o scădere,la recensământul din 2011 populația fiind de 5.133 locuitori. La 1 ianuarie 2018, populația comunei Crasna este de 4.804 locuitori.

Mușetești. În perioada 1930-2002, populația comunei Mușetești a crescut numeric,de la 2.543 locuitori în anul 1930 la 2.679 locuitori în anul 1966. În anul 1977, populația comunei era de 2.555 locuitori, scăzând ușor la 2.519 locuitori în anul 1992. Conform recensământului efectuat în 2002, populația era de 2.297 locuitori, după care a înregistrat o scădere,la recensământul din 2011 populația fiind de 1.985 locuitori. La 1 ianuarie 2018, populația comunei Mușetești este de 1.938 locuitori.

Polovragi. În perioada 1930-2002, populația comunei Polovragi a crescut numeric,de la 3.103 locuitori în anul 1930 la 3.457 locuitori în anul 1966. În anul 1977, populația comunei era de 3.085 locuitori, crescând ușor la 3.118 locuitori în anul 1992. Conform recensământului efectuat în 2002, populația era de 3.004 locuitori, după care a înregistrat o scădere,la recensământul din 2011 populația fiind de 2.820 locuitori. La 1 ianuarie 2018, populația comunei Polovragi este de 2.745 locuitori.

3.3.2 Densitatea populației

Cea mai mare densitate a populației se înregistrează în municipiul Petroșani (179,5 loc. / km²), fiind urmat de orașul Aninoasa cu 145,8 loc/km². În mediul urban, cea mai mica densitate a populației se înregistrează în orașul Novaci – 22,6 loc/km².

Cea mai micădensitate a populației se înregistrează în mediul rural, în comuna Mușetești (21,6 loc/km²), iar cea mai mare densitate se remarcă în comuna Polovragi – 33 loc/km².

*Datele din tabel sunt raportate la recensământul din 2011.

3.3.3 Structura populației pe grupe de vârstă si sexe

Grafic nr. 6 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe a orașului Novaci

Sursa: Institutul Național de Statistică

Piramida vârstelor orașului Novaci evidențiază faptul că populația adultă este preponderentă, urmată de populația vârstnică. Se observă tendința de îmbătrânire a populației acestui oraș.

Grafic nr. 7 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe a orașului Bumbești-Jiu

Sursa: Institutul Național de Statistică

Piramida vârstelor orașului Bumbești-Jiu evidențiază faptul că populația adultă este preponderentă, în special grupa de vârstă 45-49 ani, urmată de populația tânără și de cea vârstnică. Proporția tinerilor și vârstnicilor este echilibrată.

Grafic nr. 8 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe a municipiului Petroșani

Sursa: Institutul Național de Statistică

Piramida vârstelor municipiului Petroșani evidențiază faptul că populația adultă este preponderentă, în special segmentul 45-49 ani, urmată de populația tânără și de cea vârstnică. Se observă tendința de îmbătrânire a populației acestui municipiu, însă numărul tinerilor este destul de important.

Grafic nr. 9 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe a orașului Petrila

Sursa: Institutul Național de Statistică

Piramida vârstelor orașului Petrila evidențiază faptul că populația adultă este preponderentă, urmată de populația tânără și de cea vârstnică. Ponderea tinerilor este mai mare decât a vârstnicilor, însă se evidențiază tendința de îmbătrânire a populației acestui oraș.

Grafic nr. 10 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe a orașului Aninoasa

Sursa: Institutul Național de Statistică

Piramida vârstelor orașului Aninoasa evidențiază faptul că populația adultă este preponderentă, în special segmentul 45-49 ani, urmată de populația tânără și de cea vârstnică. Se observă tendința de îmbătrânire a populației acestui oraș, însă numărul tinerilor este destul de important.

Datele folosite la realizarea celor 5 piramide sunt înregistrate la 1 iulie 2017.

3.3.4 Structura etnică

Grafic nr. 11

Sursa: Institutul Național de Statistică

Grafic nr. 12

Sursa: Institutul Național de Statistică

Grafic nr. 13

Sursa: Institutul Național de Statistică

Grafic nr. 14

Sursa: Institutul Național de Statistică

Grafic nr. 15

Sursa: Institutul Național de Statistică

Populația orașelor este preponderent românească. În orașele Aninoasa și Novaci populația de etnie romă este în proporție de 1%, în timp ce în municipiul Petroșani este de 2% și în orașul Bumbești-Jiu de 4%. În orașul Petrila și în municipiul Petroșani populația de etnie maghiară este în proporție de 5%, respectiv 6%.

CAPITOLUL IV INFLUENȚA ELEMENTELOR ECONOMICO-SOCIALE

4.1 Agricultura

Ocupația de bază a locuitorilor orașului Novaciși localităților din administrare este creșterea animalelor, alături de care s-au dezvoltat agroturismul, prelucrarea laptelui, prelucrarea lemnului, transporturile și comerțul.

Orașul Aninoasa este situat în zonă de munte, cu teren accidentat, din această cauză suprafețele cu terenuri arabile sunt situate în lungul râului Jiu de Vest, în apropiere de confluența acestuia cu Jiul de Est. Aceste suprafețe sunt foarte mici și de fertilitate redusă, o pondere mai mare având cultura cartofului. Suprafața mare a pășunilor și fânețelor face ca zootehnia să constituie ramura de bază a agriculturii.

În orașul Aninoasa,datorită condițiilor specifice de sol și climă, agricultura este de subzistență, neperformantă, în special pentru autoconsum, orientată spre obținerea producției de porumb, cartofi de toamnă, sfeclă furajeră, legume și fructe, fiind de importanță strict locală. Dintre ocupațiile tradiționale ale locuitorilor, cea mai semnificativă este creșterea animalelor, care, în prezent, începe să se revigoreze prin accesarea de fonduri în vederea înființării de ferme și ameliorarea pășunilor și fânețelor.

În orașul Petroșani,activitatea agricolă legată de cultura plantelor este foarte restrânsă, ea rezumându-se la activitatea producătorilor agricoli particulari ce cultivă îndeosebi pentru nevoile proprii, porumb și cartofi.

Suprafața agricolă totală din municipiul Petroșani este de 8.151 ha din care: arabil -133 ha; arabil în câmp-97,27 ha; în grădini familiare-30,78 ha; fânețe-4.989 ha și pășuni-3.029 ha. Creșterea animalelor este relativ dezvoltată în zonă. De remarcat este faptul că efectivul de animale se regăseste în gospodăriile proprii,pentru nevoi personale.

4.2 Industria

Principalele ramuri industriale la nivelul orașului Novaci sunt exploatarea și prelucrarea lemnului (cherestea, mobilă).

Industria în zonă este reprezentată prin industria mică – prin valorificarea cu eficientă sporită a resurselor existente, a producției analizate, descoperirea de noi posibilități de valorificare, prin modernizare și diversitate a produselor din lemn și articole populare.

În orașul Petrila,dintre ramurile industriale cea a mineritului reprezintă activitatea de bază a locuitorilor, chiar dacă s-a ajuns la un număr foarte mic de angajați în domeniu. Într-o continuă dezvoltare se află sectoare ce sunt reprezentate de firme private (prelucrarea lemnului, materiale de construcții, industrie alimentară), transport marfă și călători unde activitatea preponderentă o reprezintă comerțul alimentar și nealimentar. Activitatea de comerț alimentar și alimentație publică se desfășoară în 278 de societăți comerciale de pe raza orașului Petrila.

Pe raza orașului își desfășoară activitatea o societate comercială având ca profil de activitate producția de încălțăminte, cu un număr de 23 angajați, forța de muncă fiind constituită în procent de 90% din femei.

Pe teritoriul orașului Aninoasa, principala activitate economică a fost exploatarea cărbunelui. În timp, activitatea extractivă a fost trecută în conservare. În paralel, a fost restrânsă corespunzător și activitatea firmelor de producere a utilajului minier și a pieselor de schimb pentru utilaj minier.

În prezent, în Valea Jiului, pe lângă continuarea activității miniere, își desfășoară activitatea firme având ca obiect de activitate: fabricarea utilajelor pentru extracție și construcții, confecții metalice, lucrări și instalații, prelucrarea maselor plastice, exploatarea și prelucrarea lemnului, tâmplarie de aluminium, P.V.C. și lemn stratificat, activități de radiocomunicații, producerea de echipamente electrice, construcții, confecții, comerț, producerea și comercializarea produselor alimentare, prestări servicii.

4.3 Servicii

4.3.1 Turismul

Obiective turistice:

Depresiunea Novaci reprezintă un centru de concentrare a vieții pastorale.Novaci, veche așezare de oieri, devenită oraș din anul 1968, are o vechime de 500 ani de viață pastorală rurală. Localitatea s-a făcut cunoscută în țară printr-o sărbătoare populară de veche tradiție: Prinsul muntelui (Urcatul oilor la munte/ Ziua oierilor), organizată în pădurea Hirișești.

Stațiunea Parâng-Petroșani, atestată ca stațiune turistică de interes național din anul 2009, este situată la o altitudine de aproximativ 1800 metri, în Munții Parâng, al căror potențial turistic este deosebit de mare. Stațiunea a devenit tot mai mult cunoscută în rândul turiștilor,în special iubitori ai sporturilor de iarnă, datorită prezentei pârtiilor moderne de care aceasta dispune.

Zona turistică „Masivul Parâng” este constituită în principal din trei zone de teren construibil intravilan, situate în partea de Vest a versantului Parângului Mic, pe care se află aproximativ 140 de construcții: cabane, case de vacanță, dar și clădiri cu funcție de utilitate publică cum ar fi o stație releu a televiziunii naționale,o stație meteorologică și stații electrice.

Pe teritoriul administrativ al orașului Petrila se găsește un bogat fond turistic nu îndeajuns exploatat. La sud se află o salbă de lacuri glaciare, accesibile pe valea Jiețului, din DN 7A, la aproximativ 11 km de localitatea Jieț, trecând printr-o frumoasă zonă peisajeră, prin cheile Jiețului, rezervație naturală de gradul IV.

Arealul turistic Valea Jiului are un bogat fond turistic până în prezent nu îndeajuns exploatat. Favorizată de relieful Carpaților Transilvăneni, Valea Jiului oferă un cadru natural unic.

Valea Jiului este considerată o poartă de intrare în Parcul Național Retezat și de acces în Munții Parâng,Retezat și Vâlcan.

Din punct de vedere al bogăției faunei întreaga zonă este "înzestrată" de prezența ursului brun, caprei negre, mistrețului și lupului.

Teritoriul administrativ al orașului Bumbești Jiu se înscrie în arealul turistic montan și deține un valoros potențial turistic caracterizat printr-un cadru natural generos prin toate componentele sale, dar și prin importante atracții turistice antropice.

Deoarece accesul în zonă se asigură pe drumul național DN 67 și prin alte drumuri modernizate, se apreciază că se poate practica un turism complex, montan, sporturi de iarnă, rafting, alpinism, pescuit sportiv și vânătoare și turism cultural.

Structurile turistice de primire sunt reduse ca grad de confort și număr de locuri înregistrându-se ca structuri organizate complexul Lainici, motel Castrul Roman și motel Vișina, motel Europa.

Localitatea Crasna,centru al regiunii cu același nume, este situată la gura văii Blahniței, fiind punct de acces spre domeniul schiabil. Cursurile de apă din zonă pot fi folosite pentru promovarea turismuluide odihnă, pentru diversificarea gamei de servicii de agrement. De asemenea,fondul cinegetic și piscicol poate genera vânătoarea și pescuitul sportiv, păduriledin zonele montane și submontane.

Turismul cultural în localitate poate fi dezvoltat pe baza prezenței mănăstirii Crasna, situată într-o zonă deosebit de pitorească, dar și a schitului vechi, ctitorie din 1636. De interes în regiune sunt și bisericile de lemn din localitățile Cărpiniș și Stăncești-Larga.

Stațiunea turistică Rânca este situată la altitudinea de 1520 – 1580 m peversantul sudic al Muntelui Corneșu Mare (sectorul Parâng – Sud), fiind cea maispațioasă și comodă stațiune din arealul munților Parâng. Rânca este o stațiune în curs de dezvoltare, neavând nici statut de localitate componentă a orașului Novaci sau a comunei Baia de Fier.

În septembrie 2012, în stațiune a fost inaugurat Muzeul Civilizației Montane, sub egida Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Gorj. Aflat la 200 de metri de intrarea în stațiunea Rânca, este conceput ca un muzeu viu, în sensul că, pe lângă partea muzeistică efectivă care ține de istoria și tradițiile zonei pastorale a Gorjului, într-una dintre camerele locației vor fi utilaje pentru producerea tuturor produselorlactate.

Fig. nr.15 Stațiunea Rânca
Sursa:http://www.informatii-romania.ro/wp-content/uploads/2016/02/statiunea-Ranca-848×566.jpg

Comuna Polovragi își trage numele de la o plantă rară ce crește pe aici, "polovragi", folosită de un vraci vestit ce trăia în peștera din munte pentru a vindeca oamenii de boli ale stomacului și oaselor. Săpături arheologice făcute la Polovragi au dat la iveală urmele unei cetăți și ale unui cimitir de pe vremea dacilor. Se găsesc aici izvoare de apă minerală clorosodică, sulfuroasă, identice cu cele de la Pociovaliștea, de lângă Novaci, cu debite mari. La Polovragi, în fiecare an, în ziua de 20 iulie, are loc o mare nedeie, unde se adună gorjeni, vâlceni dar și transilvăneni.

Peștera Polovragi este celebră prin grota de intrare și prin galeriile de o lungime semnificativă, incomplet cercetată, inclusă în circuitul turistic. Peștera este săpată în versantul stâng al Cheilor Oltetului, la altitudinea de 670 m. Aici se întâlnesc liliecii de peșteră, iar în afara lor două specii de pasări foarte rare în țara noastră: lăstunul de stâncă și fluturașul de stâncă. Temperatura înăuntru este constantă: se înregistrează 10 grade Celsius atât vara, cât șiiarna.

Fig. nr.16 Peștera Polovragi

Sursa:http://www.mixdecultura.ro/wp-content/uploads/2014/03/pestera-polovragi-lacasul-misterios-al-lui-Zalmoxis.jpg

Mănăstirea Polovragi, datând din 1643, ridicată de Logofătul Danciu Pîrîianu sub domnia lui Matei Basarab. Biserica actuală este înălțată pe locul alteia și mai veche. Deasupra mânăstirii, pe un vârf de munte numit " Piatra Polovragilor", se înalță Crucea lui Ursache, monument memorial ridicat la 1800 în amintirea unui vătaf al plaiului Novacilor. Deasupra mânăstirii, pe un vârf de munte numit " Piatra Polovragilor", se înalță Crucea lui Ursache, monument memorial ridicat la 1800 în amintirea unui vătaf al plaiului Novacilor.

Fig. nr.17 Mănăstirea Polovragi

Sursa:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/64/Biserica_manastirii_Polovragi.jpg/1200px-Biserica_manastirii_Polovragi.jpg

Peștera Muierii este un monument al naturii ce datează din anul 1870. Peștera are o lungime de aproape 4 kilometri și a fost electrificată între anii 1963 și 1978, fiind, în mod evident, prima peșteră electrificată din România. A fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, nu de oameni, ci de râul care trece prin peșteră în drumul său spre vărsare, râul Galbenul. Este considerată o comoară din piatră, în interiorul căreia se regăsesc mai multe formațiuni carstice, și anume stalagmite, stalactite și coloane, formate prin picăturile de apă care se scurg de pe pietre. Interesant aici este faptul că, în funcție de formele pe care le iau, formațiunile carstice au primit diferite denumiri sugestive, care seamănă mai mult sau câtuși de puțin cu ceea ce se redă în denumirile lor: Domul Mic, Altarul,
Candelabrul, Moș Crăciun, Cadâna sau Turcul.

Fig. nr.18 Peștera Muierii

Sursa:http://www.montaniarzi.ro/wp-content/uploads//2015/08/pestera-muierii-1.jpg

Trasee turistice în Munții Parâng

Munții Parâng au creste abrupte, vârfuri de peste 2.400 de metri și lacuri glaciare adânci, cuprind rezervații naturale importante și sunt străbătuți de cea mai înaltă șosea din România, Transalpina. Traseele turistice din Parâng sunt accesibile și oferă priveliști impresionante călătorilor. Munții Parâng sunt cei mai mari ca suprafață dintre masivele muntoase ale țării noastre și principala atracție turistică a amatorilor de excursii care ajung în Valea Jiului. Munții Parâng sunt traversați de cea mai înaltă șosea din România, Transalpina, care ajunge la altitudinea de peste 2.000 de metri. În masiv sunt numeroase lacuri glaciare, cele mai cunoscute fiind Mija, Călcescu, Roșiile și Iezerul Înghețat. De asemenea, cel mai înalt vârf al masivului, Parângul Mare, are 2.519 metri. Peștera Muierilor, de pe valea Râului Galbena și Peștera Polovragi, de pe valea râului Olteț, completează numărul atracțiilor turistice din zonă, alături de stațiunea Parâng din vecinătatea municipiului Petroșani. Munții Parâng pot fi explorați pe mai multe trasee turistice. Cele mai importante dintre ele:

-traseu principal Petroșani – Cabana Rusu – Cabana Parâng. Traseul, marcat cu bandă roșie, este accesibil și iarna și poate fi parcurs, pe una dintre variante, în circa trei ore. Între Petroșani și Cabana Rusu, drumul este asfaltat. De la "Podul lui Rusu" se formează o scurtătură, marcată cu bandă roșie, care urcă direct la stâna Rusu. Această scurtătură este recomandată celor care urcă direct la cabana Parîng, fără să se oprească la cabana Rusu. A doua variantă a traseului spre Cabana Parâng este mai scurtă. Intinerariul începe de la marginea Petroșaniului, din zona Institutului de Mine. În apropiere de clădirea institutului, în partea dreaptă a șoselei, pe o potecă turiștii pot urca Dealul Moșie, traversând o pădure, unde marcajele pot fi văzute pe copaci. Urmând poteca, turiștii ajung pe culmea muntelui, unde se află izvoarele Slătinioarei. Urmează apoi un drum pe creastă, care ajunge la Cabana Rusu. Din acel loc, se continuă urcarea spre Parâng.A treia variantă este traseul de două ore care pornește de pe Strada Slătinioara. De la marginea cătunelor momârlanilor, începe un urcuș pe dealul Slătinioara, iar poteca se intersectează la un moment dat cu traseul Dealului Moșie – Cabana Rusu. De la cabana Rusu spre cabana Parâng este o potecă principală, marcată cu bandă roșie, care poate fi străbătută în circa o oră. Se trece pe lângă stânele Rusu aflatepe creastă și traversează apoi o pădure de brazi.

– traseu principal Cabana Obârșia Lotrului – Poiana Muierii – Petrila – Petroșani. Traseul poate fi parcurs în circa șapte ore și este accesibil și pe timp de iarnă. Este marcat cu triunghi roșu. Pornește din Obârșia Lotrului, pe șoseaua alpină în direcția muntelui Tartarău. După o oră și jumătate de la plecare, se întâlnesc stânele din Poiana Muierii. Poteca marcată traversează o pădure, o poiană și coboară spre cabana Lonea. Lungimea traseului până la Lonea este de 12 kilometri, iar până la Petrila de 14 kilometri.

-traseu principal Cabana Parâng – Vârful Cârja – Vârfu Parângul Mare – Șaua Piatra Tăiată – Lacul Câlcescu – Obârșia Lotrului. Traseul, marcat cu bandă roșie, începe din fața cabanei Parâng spre răsărit și poate fi parcurs în circa 12 ore. Este unul dintre cele mai lungi trasee din Parâng, însă este accesibil în timpul verii. Traseul străbate opt piscuri de petse 2.300 de metri, ajunge până la altitudinea de 2.518 metri și coboară apoi în căldarea lacului glaciar Câlcescu.

– traseu principal Stâna Roșiile – Vârful Sliveiul – Vârful Gemănarea – Vârful Cârja – Cabana Parâng. Traseul, marcat cu bandă roșie, poate fi străbătut în circa 5 ore. Nu este accesibil iarna, însă vara este indicat datorită priveliștilor pe care le oferă turiștilor: căldarea cu lacuri a Sliveiului și cea a Roșiilor, și „cetatea” de piatră a Stoeniței.

Fig. nr. 19 Trasee în Munții Parâng

Sursa: http://adevarul.ro/locale/hunedoara/trasee-turistice-parang-privelistile-magice-muntilor-inalti-hunedoarei-impodobiti-lacuri-glaciare-1_55eec2def5eaafab2c62a61e/index.html

– trasee ce pornesc de la debarcarea de pe telescaun, la cota 1685 metri. Debarcare telescaun (1685m) – Vf. Parângul mic – varianta creastă Marcaj: continuare bandă roșie. Timp de mers: 1 oră 15 minute. Debarcare telescaun (1685m) – Vf. Cârja (2407m) Marcaj: bandă roșie. Timp de mers: 2 ore 30 minute. Debarcare telescaun (1685m) – Vf. Parângul mare (2518m) Marcaj: bandă roșie; Timp de mers: 4 – 5 ore. Debarcare telescaun (1685m) – Lacul Mija Marcaj: bandă roșie, iar apoi punct galben. Timp de mers: 2 – 2 ore 30 minute. Saua Gruiul – Lacul Roșiile – Refugiul Agățat Marcaj: punct roșu. Timp de mers: 1 oră – 1 oră 30 minute. Debarcare telescaun (1685 m) – Lacul Câlcescu Marcaj: bandă roșie, până la Șaua Piatra Taiată, de unde continuă pe poteca marcată cu cruce roșie. Timp de mers: 6 – 7 ore.

4.3.2 Transporturile

Accesibilitatea în orașul Novaci se face pe cale rutieră. Nu există căi de comunicație feroviară în teritoriul administrativ al orașului.

Orașul Novaci are o bună accesibilitate, legătura rutieră cu reședința județului se poate asigura prin DN 67C (Transalpina – ce traversează orașul de la nord la sud) si DN 67 (Drobeta Turnu Severin – Tg. Jiu – Râmnicu Vâlcea), distanța fiind de 47 km, drumurile fiind modernizate. Orașul are un număr de 26 străzi, cu o lungime totală de 112,5 km, prin care se face legătura între oraș și toate satele componente.

Teritoriul orașului Bumbești Jiu are o bună accesibilitate atât de la centrul județului (municipiul Târgu Jiu), față de care se află la o distanță de 18 km și de orașul Novaci, față de care se află la o distanță de 37 km. Rețeaua de căi rutiere din oraș, analizată în contextul legăturilor cu comunele învecinate și cu legăturile de transport județean, este formată din:

-DN 66 Târgu Jiu – Petroșani;

-DJ 665 care face legătura cu orașul Novaci și cu zona de nord a județului;

-DC 149 care face legătura cu comuna Schela;

-DC 2, 3, 3A care asigură legătura cu satele aparținătoare.

Principalul drum care deservește orașul Aninoasa este DN66A, care pleacă din intersecția cu DN66, traversează localitatea aparținătoare Iscroni și o porțiune din Aninoasa. Din DN66A pornește drumul județean DJ666B care se desfășoară pe lângă pârâul Aninoasa, a cărui lungime este de 6 km+200 din DN66A până la ieșirea din localitate.

Transportul de mărfuri și călători se realizează pe calea ferată Petroșani – Lupeni-Bărbăteni, ce trece prin localitatea Aninoasa. Gara CFR se află în centrul de greutate al localității, dar este greu accesibilă datorită magistralei de termoficare de la Paroșeni spre Petroșani.

Lungimea totală a rețelei de drumuri din municipiulPetroșani este de aproximativ 146 km, din care 69 km reprezintă străzi modernizate (străzi asfaltate, pavate) și 77 km reprezintă străzi nemodernizate (străzi realizate din piatră, pământ).

Axa nord-sud a orașului este constituită din străzile 1 Decembrie 1918 și strada Livezeni. Până la cabana Rusu, drumul de acces este modernizat,iar în zona Parâng existä două drumuri: drumul interior care pleacă de la cabana Rusu până la cabana ANEFS și drumul forestier pe V. Gruniu.

Municipiul Petroșani se situează pe axa feroviară nord-sud ce leagă Transilvania de Oltenia, prin Valea Jiului (Simeria – Petroșani — Târgu Jiu – Filiași).Spre Transilvania există axa feroviară Petroșani — Simeria (cu ramificații spre principalele orașe Deva, Arad și Cluj).

În comuna Crasna, este prezentă următoarea rețea de căi rutiere: DJ 665 (DN 67 / Horezu – Vaideeni – Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Crasna – Curțișoara / DN 66 / E 79) ; DJ 661 (Crasna – Săcelu – Tg. Cărbunești – Țânțăreni / DN 66) – cu aproximativ 4 km pe teritoriul administrativ al comunei, între satul Crasna și limita administrativă a comunei); DJ 665C (Crasna/DJ 665 – Dumbrăveni – Buzești – Mogoșani – Colibași – Pojogeni/Dc 20), între satele Drăgoești – Buzești, aproximativ 5 Km lungime pe teritoriul comunei.

4.3.3 Poștă și telecomunicații

Orașul Novaci beneficiază de telefonie fixă – aparținând Telekom, Digi și UPC. De asemenea, exista internet, telefonie mobilă (Orange, Telekom,Vodafone).

Televiziunea și radiodifuziunea sunt bine recepționate pe teritoriul administrativ al orașului. S-a realizat instalarea rețelei de televiziune prin cablu pentru diversificarea și satisfacerea cerințelor cetățenești.

Pe teritoriul orașului Bumbești Jiu se află importante instalații de telecomunicații care deservesc nevoile locale, ale județului și la nivelul întregii țări. Astfel, pentru telefonia interurbană teritoriul orașului este străbătut de cablul coaxial Târgu Jiu – Petroșani și cablul cu fibre optice pe direcția Craiova – Târgu Jiu – Caransebeș.

Din punctul de vedere al telefoniei mobile, teritoriul localității este acoperit de antenele a trei companii (Vodafone, Orange, Telekom).

Orașul Petroșani beneficiază de telefonie fixă (Telekom,UPC,RCS & RDS), telefonie mobilă(Vodafone,Orange,Telekom și RCS&RDS), internet (UPC,Telekom,RCS & RDS, Orange,Netlog), iar televiziunea prin cablu este asigurată de UPC și RDS & RCS.

Comuna Crasna dispune de telefonie fixă pe cablu optic, racordată la centrala telefonică digitală, a cărei capacitate este insuficientă față de nevoile comunei, și servicii pentru telefonie mobilă GSM.

CAPITOLUL V ELEMENTE DE GEOGRAFIE CULTURALĂ

5.1 Mediul instituțional

În orașul Petrila funcționează următoarele instituții publice descentralizate :

Poliția orașului Petrila

CEC – Agenția Petrila

Banca Română de Dezvoltare – Agenția Petrila

Banca Comercială Română – Agenția Petrila

Servicii publice locale:

Primăria Orașului Petrila si Consiliul Local al Orașului Petrila

Serviciul Public Local de Asistență Socială Petrila (subordonată Consiliului Local al orașului Petrila) – servicii sociale

SC Edil Urban Serv SA Petrila – firmă subordonată Consiliului Local Petrila

În orașul Aninoasa nu se găsește niciun sediu de bancă, se găsește doar un bancomat al băncii BCR.

Sectorul bancar este bine dezvoltat la nivelul Văii Jiului, fiind prezente filiale/sucursale ale principalelor bănci de pe piațaromâneasca. De asemenea, este bine dezvoltat și sectorul asigurărilor.

Serviciile descentralizate ale statului care au sedii în municipiul Petroșani sunt:

Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara

Oficiul județean pentru Protecția Consumatorilor

Centrul Militar Zonal Hunedoara

Inspectoratul județean de Poliție Hunedoara

Comandamentul județean de Jandarmi Hunedoara

Grupul de Pompieri ” lancu de Hunedoara”

Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara

Casa Județeană de Pensii Hunedoara

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Hunedoara

Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Inspectoratul școlar al județului Hunedoara

Direcția de Sănătate Publică a județului Hunedoara

Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială

5.1.1 Repere sanitare

În orașul Bumbești-Jiu, spitalul orășenesc are o capacitate de spitalizare de 112 pături repartizate pe cinci secții de specialitate și trei compartimente. În localitate mai funcționează două farmacii particulare, și conform Ordonanței de urgență 124/1998, zece cabinete medicale. Pe lângă acestea în oraș mai există încă 2 cabinete stomatologice. De asemenea, mai există un dispensar școlar ce asigură și asistența medicală cu cadre medii la creșa din localitate. Recent s-a deschis un cabinet medical în satul Tetila, cabinet dotat cu aparatură modernă, realizat prin fonduri Phare. Pe raza orașului mai funcționează și un dispensar veterinar.

Orașul Petrila.In anul 2011, Spitalul de boli cronice al orașului Petrila a fost desființat. In prezent, în cadrul fostului spital funcționează douăsecțiiaparținând Spitalului de UrgențăPetroșani: îngrijiripaliative și interne. La ora actuală, asistența medicală profilactico-curativă a populației estimată la 25.680 de locuitori este asigurată de către 13 medici de familie.Pe raza orașului sunt 7 farmacii.

În orașul Aninoasa, asistența medicală primară și cea medicală profilactico-curativă a populației este asigurată de către medici de familie și medici specialiști din cadrul policlinicilor, Spitalului de Urgență Petroșani și spitalelor municipale din Vulcan și Lupeni. Există, de asemenea, 34 de farmacii. De asemenea, în oraș se găsesc 2 cabinete medicale individuale și o farmacie.

În municipiul Petroșani, asistența medicală este asigurată prin: Spitalul de Urgență, cu 917 angajați dintre care 107 medici în 26 de specialități medico-chirurgicale, 655 de paturi distribuite în 20 de secții și compartimente. Pe teritoriul municipiului există 11 cabinete medicale particulare și 19 farmacii din care 18 sunt particulare.

Pe teritoriul comunei Baia de Fier, există 2 cabinete medicale de familie, 4 cabinete stomatologice,o singură farmacie și 2 puncte farmaceutice.

Comuna Crasna dispune de 3 cabinete medicale de familie, o singură farmacie și 2 puncte farmaceutice.

5.2 Educație și cultură

În orașul Bumbești-Jiu, activitatea culturală, în forma organizată poate fi desfășurată în căminul cultural Curtișoara și la Casa de Cultură Ghe Tătărescu a orașului.

Locuitorii beneficiază de serviciile bibliotecii orășenești care funcționează în clădirea Casei de cultură Ghe Tătărescu.

Localitatea beneficiază și de un ziar local Puls care se distribuie gratuit.

Pe raza orașului Petrila, se află Casa de Cultură "Ladislau Schmidt" cu o capacitate de 300 de locuri, sala de ședințe și un foaier.In cadrul casei de cultură funcționează Biblioteca Orășenească Petrila și centrul PAPI.

Petrila poartă amprenta condițiilor speciale și aparte ale acestei zone. În devenirea sa este cultura rezultată din interacțiunea datinilor și tradițiilor și obiceiurilor populației eterogene care a lucrat și continuă să lucreze aici. Începând cu mijlocul sec. al XIX-lea, odată cu începerea mineritului carbonifer, pe aceste meleaguri au trăit la un loc românii localnici – momârlanii, românii veniți din alte zone ale țării, unguri, nemți, polonezi, cehi, italieni, austrieci, etc. În anii socialismului s-a produs o regresie – o estompare – a manifestărilor culturale specifice, a obiceiurilor și tradițiilor.

În orașul Aninoasa sunt 2 biblioteci în care se găsesc 17.063 de volume, iar numărul utilizatorilor este de 370.

În municipiul Petroșani, se desfășoară activități culturale în următoarele instituții: Casa de Cultura a Sindicatelor „Ion Dulămiță” cu o capacitate de 700 de locuri; Casa de Cultură a Studenților, Biblioteca Municipală, Biblioteca Universității din Petroșani, Muzeul Mineritului (monument istoric datând din anul 1920) și Muzeul Momârlanului.

5.2.1 Mass-media

Principalii reprezentanți ai mass-media din Valea Jiului sunt: Televiziunea Parâng care acoperă întregul areal al Văii Jiului, cu reportaje din zonă; One TV; Radio RCN; Gazeta Văii Jiului (cotidian); Matinal (cotidian); Opinia (săptămânal); Săptămâna Văii Jiului (săptămânal); Curierul Văii Jiului (săptămânal); Valea Jiului (săptămânal); Unda de șoc (săptămânal); Ecoul Văii Jiului (săptămânal); Pulsul Văii Jiului (săptămânal); Opinia cetățeanului (săptămânal); Mesager (publicația Consiliului Local și a Primăriei Municipiului Petroșani, săptămânal).

Televiziunile locale sunt MondoTV și Kapital TV, Kapital TV fiind postul cu cea mai mare acoperire din Valea Jiului.

5.2.2 Învățământ

În prezent, în orașul Bumbești-Jiu, procesul de învățământ se desfășoară prin: Școala Generală Nr.1 Bumbești Jiu; Colegiul Mihai Viteazul înființat în anul 1965 ca liceu teoretic și devenit ulterior colegiu; Școala generală Curtișoara- înființată în 1844 de către preotul Hristea Băloi; Școala generală Bumbești înființată în 1866 (nefuncțională); Școala generală Pleșa-înființată în 1949 de Mărculescu Nicolae (nefuncțională) în prezent centru de salvamont; Școala generală Lăzărești; Grădinița cu program prelungit Bumbești Jiu și Grădinița Bumbești.

Activitatea educativă se realizează, pe raza orașului Petrila prin intermediul unui număr de 8 grădinițe, 6 școli generale și a Grupului Școlar “Constantin Brâncuși”, acesta din urmă fiind unicul furnizor de formare profesională al tinerilor din oraș. Unitățile școlare dispun de un număr total de 199 cadre didactice care se preocupă de educația și calificarea elevilor. Grupul Școlar C-tin Brâncuși, fiind singurul liceu din orașul Petrila, asigură pregătire în următoarele profile și domenii: învățământ liceal de zi filieră teoretică (real și umanist), filieră tehnologică, școală de arte și meserii, an de completare mecanică și electromecanică.

Sistemul de învățământ din municipiul Petroșani este compus din: 9 grădinițe; 7 unități de învățământ primar și gimnazial; 4 colegii; un liceu privat; o școală postliceală privată; o universitate privată – filială și o universitate de stat.

Instituțiile de învățământ din comuna Crasna sunt: Școala Primară Aniniș,Grădinița cu Program Normal Radoși, Școala Gimnazială Radoși, Școala Gimnazială Cărpiniș, Școala Primară Crasna din Deal, Școala Primară Drăgoiești, Grădinița cu Program Normal Dumbrăveni, și Școala Gimnazială Dumbrăveni.

5.2.3 Etnografie și folclor

În așezările din Valea Jiului s-au păstrat obiceiuri străvechi, unele pre-creștine. Unele dintre cele mai cunoscute sunt: frățiile de cruce, încă prezente și astăzi, măsuratul oilor, înmormântarea în grădina casei și nu la cimitir. Sunt datinile momârlanilor, una dintre cele mai vechi comunități rurale din România. Din cauza exploatărilor miniere și dezvoltării urbanistice, oierii jieni, considerați urmași direcți ai dacilor, și-au retras gospodăriile înspre dealuri și munți. Ei sunt primii locuitori ai așezărilor de munte din valea Jiului, pe marginea Jiului de Est și a Jiului de Vest, cu mult timp înainte ca ținutul cărbunelui să atragă oameni din celelalte zone ale țării și din întreg Imperiul Austro-Ungar, cu secole înainte ca Valea Jiului să devină cea mai urbanizată zonă a Hunedoarei.

Fig. nr. 20 Momârlani

Sursa: http://www.tarancutaurbana.ro/povestea-momarlanilor-urmasii-dacilor-locul-unde-exista-cele-mai-vechi-obiceiuri-stramosesti/

Momârlanii au păstrat tradiții vechi, fascinante pentru cei care le vizitează locurile. Și-au ridicat casele la fel cum o făceau strămoșii daci, portul tradițional le era asemănător cu cel al dacilor înfățișați în scenele Columnei lui Traian, iar morții și-i îngropau în grădinile caselor, pentru ca sufletele lor să aibă parte de liniște. Hainele de sărbători ale momârlanilor constau din pantaloni strâmți și cămașa până la genunchi. Obiceiul îngropării morților în grădina din apropierea casei își are rădăcinile în urmă cu mai bine de 500 de ani, când exista credința că morții, ca și viii, trebuie să se afle în apropierea familiei, chiar și după ce au trecut la cele sfinte. Astfel, ei puteau să aibă parte de liniște și să nu se transforme în ființe malefice, să nu devină strigoi sau moroi. Locul în care oamenii erau îngropați căpăta denumirea de „morminți de ogradă” sau „morminți de curte”.

Printre sărbătorile specifice momârlanilor se numără Colindul pițărăilor și Nedeile.

Comunitatea momârlanilor este din ce în ce mai restrânsă, însă povestea, istoria și obiceiurile lor continuă să fie impresionante.

Urmele momârlanilor mai sunt păstrate în două muzee din Petroșani. Unul este în curtea Bisericii Sfânta Varvara. Deși cultura momârlănească păstrează manifestări păgâne precreștine, cum ar fi, pe lângă îngropatul morților în curtea casei, nedeile sau colindul Pițărăilor din Ajunul Crăciunului, momârlanii au fost receptivi creștinării, fiind foarte apropiați de biserică, ba chiar ajutând la reabilitarea ei.

Fig. nr. 21 Momârlani

Sursa: http://www.tarancutaurbana.ro/povestea-momarlanilor-urmasii-dacilor-locul-unde-exista-cele-mai-vechi-obiceiuri-stramosesti/

Relațiile strânse dintre momârlani s-au deteriorat în ultimii ani, renunțându-se și la obiceiul căsătoriilor doar între tineri momârlani. Acum, puțini dintre ei își mai cunosc originile, istoria și tradiția, puțini le mai respectă, iar comunitatea se macină din interior. În orașele Văii Jiului cu greu poate cineva să observe un momârlan, singurele ocazii fiind diminețile în care momârlancele coboară călare de la munte, mergând să vandă lapte „la blocuri”, unde locuiesc „barabele”, nume atribuit orășenilor încă din perioada austro-ungară, folosit și astăzi.

Asociația Culturală „Rapsodia Munților” Petrila organizează anual Festivalul-concurs național de folclor „Rapsodia Munților”. Festivalul este organizat de apreciata familie de dascăli petrileni, Ana și Iulian Doda, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local al Orașului Petrila, consilierul județean Doinița Maria Bălănesc, Asociația ,,Rosa Multiflora” și Asociația Culturală „Lirica”.

5.2.4 Arhitectura populară

Fig. nr. 22 Case ale momârlanilor

Sursa: https://i1.wp.com/www.tarancutaurbana.ro/wp-content/uploads/2015/10/64.jpg

Momârlanii își construiesc și acum casele la fel cum o făceau dacii, din bârne necioplite, încheiate la capete cu îmbucături de formă pătrată sau dreptunghiulară. Această populație a păstrat o serie de practici precreștine, între care, după cum am menționat, și obiceiul îngropatului morților în curtea de lângă casă.

CAPITOLUL VI ASPECTE DE INFRASTRUCTURĂ EDILITARĂ

6.1 Alimentarea cu apă, energie electrică și gaze

În Bumbești-Jiu, resursele de apă de suprafață ale orașului sunt constituite din rețeaua hidrografică a râului Jiu și a afluenților acestuia. Dacă râul Jiu, prin poluarea pe care o suportă înainte de intrarea în județ are categoria a III-a de calitate, ceilalți afluenți sunt de bună calitate și pot constitui surse de alimentare cu apă a localităților, așa cum este acumularea de pe pârâul Sadu.

Resursele de apă subterane sunt bogate în zonă studiată, astfel că întâlnim o hidrostructură complexă, de mari dimensiuni în care se dezvoltă pe verticală o succesiune de orizonturi acvifere.

În prezent, pentru orașul Bumbești distribuția se face printr-o rețea a cărei lungime totală este de 52 km.

Pentru gospodăriile individuale asigurarea căldurii necesare se face cu sobe cu combustibili solizi sau cu gaze naturale prin centrale și convectoare de apartament fiind desființat sistemul de încălzire centralizat.

Alimentarea cu gaze naturale privește atât consumatorii industriali cât și consumatorii casnici, orașul având aprobată funcționarea distribuirii de gaze.

Alimentarea cu energie electrică a localităților se asigură din sistemul energetic național prin intermediul liniilor electrice a stațiilor și posturilor de transformare (LEA 220 KVParoșeni – Târgu Jiu, LEA 110KV Paroșeni – Bârsești, LEA 110KV Paroșeni – Bărbătești, respectiv stațiile electrice de transformare 110/20KV și posturile de transformare).

În orașul Bumbești Jiu se află un producător de energie electrică prin centrala hidroelectrică de pe râul Sadu cu o putere instalată de 1.4 MW la care se vor adăuga în viitor centralele aferente complexului de lucrări hidroenergetice de pe râul Jiu.

In general se apreciază că problema alimentării cu energie electrică este soluționată pentru intravilanele localităților cu mici extinderi de rețea de joasă tensiune necesare pentru satul Tetila.

Alimentarea cu apă a localității Petrila se face din următoarele surse:

Sursa de suprafață de pe pârâul Taia ce alimentează rezervor

Captarea de suprafață Jieț ce alimentează rezervorul de 2×500 mc

Puțuri de apă în lunca Jieț ce alimentează rezervorul de 2×500 mc.

Rețeaua de distribuție a orașului Petrila are 2 zone distincte:

– O zonă cuprinde orașul Petrila unde rețeaua de distribuție e alimentată din rezervorul 2×1500 mc (captare Taia) și de rezervorul 2×500 mc din zona cimitirului

– conductele de aducțiune (cu diametrul Dn 200, 250, 300 mm) alimentează rezervoarele existente: 1×1500 mc Lonea (prin conducta Dn 250), rezervoarele 2×1500 mc Petrila (prin conducta Dn 300) și rezervoarele 2 x 500 mc Petrila din zona cimitir.

Alimentarea cu energie electrică a orașului este asigurată din Stația de 110/20/6 kV, numită FERO Petrila, amplasată în partea de sud-vest a orașului, pe malul stâng al Jiului de Est și racordată la sistemul energetic național SEN prin LEA 110 kV.

Distribuția energiei electrice în oraș este asigurată prin intermediul posturilor de transformare alimentate radial sau buclat pe medie tensiune prin linii electrice subterane sau aeriene și care acoperă pentru moment necesarul de energie electrică.

Consumatorii de energie electrică sunt divizati în:

– consumatori industriali, alimentați prin posturi de transformare proprii; 
– consumatori terțiari, alimentați de rețeaua de joasă tensiune (branșamente radiale); 
– consumatori casnici individuali sau în blocuri de locuit și neindustriali alimentati din rețeaua de joasă tensiune.

Iluminatul public este realizat cu corpuri de iluminat incadescente sau cu leduri montate pe stâlpi (din beton armat și țeavă metalică).

Satele aparținătoare orașului Petrila sunt alimentate cu energie electrică din aceeasi stație electrică FERO Petrila; liniile de înaltăși medie tensiune de alimentare au traseul pe terenuri agricole ocupate de fânețe, și se apropie de zonele locuite și de clădiri la distanțele permise de lege.

Alimentarea cu gaze naturale este extinsă.

Orașul Aninoasa este alimentat cu apă din trei de surse, și anume: prima sursă prin captarea apei de suprafață din pârâul Aninoasa. Apa captată este tratată într-o stație de tratare cu 4 filtre lente. Apa astfel tratată este înmagazinată într-un rezervor cu două compartimente, de 200 m³ fiecare. De aici apa se livrează consumatorilor casnici și industriali cuprinși în zona: Stație tratare-Coloniile Țucor.

A doua sursă de alimentare se realizează cu apa provenită din stația de tratare Valea de Pești. Apa ajunge gravitațional într-un rezervor de 800 m³,de unde tot gravitațional sunt alimentați toți consumatorii din aval de rezervor, rețeaua având ca punct final cartierul de blocuri din Iscroni.

A treia sursă de alimentare se realizează din rezervorul Zănoaga, care preia apă din râul Polatiște și aducțiunea de la Valea de Pești, apa distribuindu-se gravitațional tuturor consumatorilor situați în zonă: podul peste râul Jiu de Vest (DN 66A intersecția Livezeni).

Alimentarea cu apă în comuna Crasna se face în sistem centralizat – se face din mai multe izvoare, captate într-un rezervor de 150 m³, din care apa pornește gravitațional în rețea, a cărei lungime are 11 km, sunt alimentate în prezent satele Crasna, Cărpiniș, Radoși, Crasna din Deal și Dumbrăveni; se află în execuție extinderea rețelei de distribuție și pentru satele Drăgoești și Buzești.

6.2 Sistemul de canalizare

Locuitorii orașului Novaci și o parte din locuitorii satului Pociovaliștea dispun de un sistem centralizat de canalizare a apelor uzate menajere cu o lungime totală de 14,15 km. Apa menajeră este colectată intr-o rețea realizată din tuburi de beton. Epurarea apelor uzate se face intr-o stație mecano-biologică, cu capacitatea de 300 m³/zi, realizată în anul 2010.

Canalizarea și epurarea apei uzate din orașul Bumbești-Jiu se face pentru întreaga localitate excepție făcând satul Pleșa. Lungimea totală a rețelei de canalizare este de 27 km.

Din cele 5 localități componente, doar orașul Petrila dispune de rețele de canalizare. În oraș exista rețele de canalizare menajeră care sunt racordate la colectorul menajer principal Dn 500mm al Văii Jiului, paralel cu Jiul de Est, care descărca apele la stația de epurare Denutoni Petroșani.

Rețeaua de canalizare ale orașului Petroșani însumează 56 km. Întrucât există zone în care locuitorii beneficiază de alimentarea cu apă, dar nu au sistem de canalizare a apelor menajere este necesară extinderea rețelelor de canalizare. De asemenea este necesară reabilitarea rețelelor de canalizare, care sunt degradate din punct de vedere tehnic.

Stația de epurare Dănuțoni, în care ajung apele menajere din Municipiul Petroșani, dar și din localitățile Lupeni, Petroșani, Aninoasa și Petrila a fost reabilitată.

În comuna Crasna, rețeaua de canalizare se află în implementare.

6.3 Salubritatea

Serviciile de salubrizare și salubritate sunt asigurate prin Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat, prin Compartimentul salubritate salubrizare aflat în subordinea Consiliului Local Petroșani.

Sursa de poluare a factorilor de mediu o constituie în special haldele de steril de la exploatările miniere Dâlja și Livezeni.

Anual se colectează circa 40.000 mc deșeuri urbane care sunt transportate la depozitul dedeșeuri al municipiului. Compania de servicii municipale nu este adecvat dotată.

Transportul se realizează pe o distanță de 10 km. Locul de depozitare este neecologic.

Actualul depozit de deșeuri se află pe amplasamentul haldelor de steril ale E.M. Petrila-Sud. După depunerea deșeurilor, întreținerea rampei se realizează prin nivelare cu buldozere.

Depozitarea deșeurilor urbane se realizează în comun cu Petrila.

Structura de colectare a orașului Petroșani include 152 puncte de colectare gospodărești dotate cu: containere, europubele, camere de precolectare (boxe). 99% din punctele gospodărești sunt neîmprejmuite.

Deșeurile sunt transportate și depozitate între ramurile inactive 1, 2 si 3 ale Preparației Petrila, iar pentru nivelare se folosește un buldozer.

Orașul Petrila a constituit obiectul Planului de Acțiune pentru Mediu, rezultatul unei

inițiative a Inspectoratului de Protecție a Mediului Deva în colaborare cu Prefectura și Consiliul Județean Hunedoara, și a fost asistat și susținut financiar de Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est prin Oficiul local din București – REC România.

CAPITOLUL VII CALITATEA MEDIULUI ȘI PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII DURABILE

7.1 Calitatea mediului

Calitatea aerului

În rețeaua de supraveghere a poluării de impact, realizat de APM Deva, înValea Jiului au fost efectuate măsurători la următorii indicatori: dioxid de azot (NO2), dioxid de sulf(SO2), aciditate (HCl), pulberi în suspensie și pulberi sedimentabile.

La toți poluanții gazoși, valorile medii s-au încadrat în CMA prevăzute de STAS-ul decalitate a aerului nr. 12574 / 1987.

De asemenea pentru indicatorii “pulberi în suspensie” și “pulberi sedimentabile” valorile concentrațiilor medii anuale nu au depășit limitele admise, prevăzute în același STAS.

Se poate afirma că nivelul de poluare a aerului în Valea Jiului a scăzut semnificativ înultimii ani datorită exploatării corespunzătoare, modernizării și montării de noi instalații dedezprăfuire, dar și ca urmare a reducerii activităților legate de exploatarea cărbunilor.

La nivelul municipiului Petroșani, principalele surse de poluare a atmosferei cu substanțe chimice gazoase și solide în suspensie sunt constituite de: centralele termice; transportul auto; stațiile de ventilatoare de la unitățile miniere; procesele tehnologice (vopsitoriile, turnătoriile, sudura etc.).

Arderea combustibililor fosili în surse staționare și mobile reprezintă principala activitate umană – ca răspândire și intensitate – răspunzătoare de încărcarea atmosferei cu un complex de poluanți gazoși și solizi, de natură anorganică și organică. În cadrul acestui complex se remarcă, în primul rând, gazele acide: bioxidul și trioxidul de sulf, oxizii de azot, monoxidul și bioxidul de carbon.

Poluanții rezultați din arderea combustibililor solizi conduc nu numai la deteriorarea calității atmosferei, ci și a celorlalți factori de mediu, afectând astfel, direct sau indirect, omul.

Calitatea apei

În urma prelucrării datelor primare, privind indicatorii de calitate a apei, pe cale trei grupecaracteristice (RO – regimul de oxigen, GM – gradul de mineralizare și TS – toxice și specifice) înraport cu prevederile STAS nr. 4706 / 1988, apele râurilor Jiul de Est (28km) și Jiul de Vest (55km)se încadrează în categoria I–a de calitate.

Analizele efectuate la probele de apă din lacul de acumulare Valea de Pești, care servește laalimentarea cu apă a localităților din Valea Jiului, au pus în evidență faptul că acestea se încadreazăîn categoria I-a de calitate conform STAS nr. 4706 / 1988.

Rezultatele analizelor fizico – chimice și biologice pentru apele aceluiași lac indică niveleinferioare și mijlocii de traficitate (mezotrofe).

Calitatea solului

Poluarea și degradarea solului este puternic influențată de activitățile de exploatare acărbunelui (CNH Petroșani) în urma cărora au rezultat cantități importante de deșeuri minerale(halde de steril) și deșeuri industriale (cenușă, zgură, fier vechi, etc.), la care se adaugă depozitele menajere, specifice fiecărei localități.

Modalitățile de gestiune a deșeurilor de toate categoriile sunt tratate în paragraful următor.

7.2 Perspectiva dezvoltării durabile

În orașul Bumbești-Jiu, se au în vedere unele proiecte pentru dezvoltarea durabilă a orașului. Dintre acestea putem menționa:

Închidere și monitorizare post-închidere depozit deșeuri menajere Bumbești-Jiu

Amenajarea de spații închise pentru colectarea selectivă

Reabilitarea unităților de învățământ și dotarea cu mobilier specific pentru desfășurarea activității didactice

Reabilitarea Casei de cultură a Orașului Bumbești Jiu

Modernizarea sistemului de alarmare publică al orașului Bumbești Jiu

Înființarea celui de-al doilea parc industrial care să ofere sprijin pentru dezvoltarea mediului economic

Obiectivele dezvoltării locale pentru orașul Bumbești Jiu

Obiective în domeniul protecției mediului:

Protecția apelor de suprafațăși subterane:

-dezvoltarea și modernizarea alimentării cu apă potabilăîn localitățile ce aparțin orașului Bumbești-Jiu;

-retehnologizarea stației de epurare a apelor uzate colectate de retelele de canalizare;

-întreținerea luciilor de apă de pe teritoriul administrativ al orașului;

-identificarea în vederea eliminării a surselor de ape uzate evacuate direct în apele de suprafață.

Protecția solului:

-reconstrucția ecologică a terenului ocupat de depozitul de deșeuri existent;

-refacerea terenurilor degradate de alunecări și eroziune în zona orașului;

-utilizarea durabilă a resurselor.

Managementul deșeurilor:

-întocmirea și punerea în aplicare a unui plan local de gestiune a deșeurilor;

-introducerea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor refolosibile în oraș;

-minimizarea cantităților de deșeuri depozitate definitiv.

Resurse naturale și conservarea biodiversității:

-administrarea eficientă a monumentelor naturale și ariilor protejate;

-promovarea turismului și agrementului ecologic.

Ecologie urbană:

-respectarea Regulamentului urbanistic cu privire la menținerea și dezvoltarea spațiilor verzi amenajate.

Protecția atmosferei:

-aer ambiental a cărui calitate să asigure protecția sănătății umane, prin reducerea poluării industriale;

-aer ambiental a cărui calitate să asigure protecția sănătății umane și a mediului, prin reducerea poluarii datorată traficului rutier și calității căilor de transport.

Educație și acțiuni comunitare:

-creșterea capacității de participare a publicului la luarea deciziilor;

-accesul publicului la informația de mediu, în vederea conștientizării problemelor de mediu și creării unei atitudini civice.

Obiective în domeniul integrării europene:

-elaborarea și adoptarea de hotărâri, strategii și programe pe baza Strategiei de Dezvoltare Economicăși Socială a Uniunii Europene, Politicilor de Dezvoltare Regională, Politicii Agricole Comune și a altor documente programatice ale Uniunii Europene;

-realizarea unui plan de acțiune pentru implementarea politicilor publice ale UE la nivel de localitate;

-elaborarea unui portofoliu de proiecte pentru dezvoltarea economico-socială a orașului Bumbești Jiu în vederea accesării fondurilor europene;

-întocmirea și depunerea de cereri de finanțare, în vederea obținerii de fonduri externe nerambursabile, în cadrul programelor pentru care orașul Bumbești Jiu este eligibil;

-mediatizarea programelor guvernamentale, ale Delegației Comisiei Europene și ale organizațiilor din țarăși din străinătate prin care se acordă asistență financiară României.

Obiective în domeniul dezvoltării economice:

-dezvoltarea economică în acord cu tendințele majore ale comunității europene, respectând principiile dezvoltării durabile;

-modernizarea infrastructurii de transport;

-modernizarea și extinderea rețelelor tehnico-edilitare, pentru creșterea activității economice;

-îmbunătățirea mediului de afaceri prin atragerea investițiilor străine.

Obiective în domeniul agriculturii:

-trecerea la o agricultură cu exploatații private performante și profitabile;

-susținerea înființării de ferme familiale, formate prin cumpărarea sau arendarea de terenuri agricole;

-promovarea produselor agricole naturale în conformitate cu standardele europene;

-dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii care prelucrează materii prime oferite de agricultură;

-dezvoltarea mediului de afaceri pentru întreprinzătorii din agricultură.

Obiective în domeniul industriei:

-stimularea investițiilor prin acordarea de facilități la nivel local;

-sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii cu activitate  în sfera producției  și a prestărilor de servicii, astfel încât stimularea acestora să ducă la scăderea costurilor de producție și a serviciilor;

-susținerea întreprinderilor deja existente care fac față concurenței specifice economiei de piață în sistemul internațional;

-îmbunătățirea mediului de afaceri prin stimularea I.M.M.- urilor  și îmbunătățirea comunicării și accesului la informație;

-realizarea de parteneriat public-privat în vederea dezvoltării de activități economice;

-atragerea de capital străin prin acordarea de facilități investitorilor de către autoritățile locale;

-promovarea și mediatizarea potențialului economic și a oportunităților de afaceri locale;

-atragerea de investitori la Parcul Industrial.

Obiective în domeniul comerțului, turismului și serviciilor

-modernizarea comerțului stradal și a pieței agro-alimentare;

-atragerea marilor comercianți en-gros și en-detail care să ofere servicii și produse de calitate ridicată, la prețuri competitive;

-ridicarea nivelului calitativ și a calificării profesionale în domeniul comerțului și serviciilor;

-sprijinirea dezvoltării serviciilor în domeniul turismului;

-mediatizarea potențialului turistic și ofertelor în domeniu;

-diversificarea ofertei comerciale și a serviciilor și creșterea calității acestora;

-promovarea turismului cultural –religios.

Obiective referitoare la infrastructură:

-reabilitarea, extinderea și modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare (apă potabilă, canalizare și energie electrică);

-creșterea eficienței și a calității serviciilor publice de gospodărie comunală;

-dezvoltarea infrastructurii de transport în scopul extinderii racordării orasului la principalele axe naționale și europene;

-dezvoltarea rețelei de căi de comunicații urbane.

Construcții, terenuri:

-dezvoltarea pieței imobiliare, reforma în planificare urbană;

-ameliorarea condițiilor de locuit ale populației, în special ale tinerilor.

Obiective privind patrimoniu cultural:

–   protejarea valorilor culturale și istorice ale orașului;

–   promovarea valorilor culturale și istorice la nivel național și internațional.

Obiective privind sănătatea:

Obiective generale (la nivelul întregii țări):

-creșterea natalității

-creșterea speranței de viață

-scăderea mortalității

-ameliorarea calității vieții

-eficientizarea sistemului sanitar

-accesul echitabil la serviciile din sistemul sanitar.

Obiective specifice:

-îmbunătățirea funcționării unităților spitalicești existente, inclusiv a serviciilor de urgență;

-dotarea unităților medicale cu aparatură și echipamente moderne, în scopul îmbunătățirii și diversificării serviciilor oferite;

-dotarea cu aparatură necesară a cabinetelor medicale din școli, în funcție de nevoile populației de vârstă școlară;

-supravegherea permanentă a focarelor de risc din mediu și a populației supuse la diferite noxe, cu scopul de a preveni apariția îmbolnăvirilor;

-asigurarea pentru întreaga populație a orașului a serviciilor publice care influențează igiena personală – accesul la apă potabilă de calitate și în cantitate suficientă;

-încurajarea inițiativei particulare în sistemul medical;

-concentrarea eforturilor locale pe aspecte ale planificării familiale și ale sănătății copilului;

-dezvoltarea sistemului de Internet la nivelul Direcției de Sănătate Publică și al spitalelor locale, în vederea realizării achizițiilor publice în sistem electronic;

-implicarea comunităților locale în atragerea de surse de finanțare pentru completarea fondurilor alocate.

Obiective referitoare la cultură:

-o mai bună exploatare a exponatelor și realizarea unor programe culturale la Muzeul în aer liber de la Curtișoara;

-exploatarea spațiului în aer liber pentru diferite activități în domeniul păstrării  tradițiilor populare;

-dezvoltarea permanentă a fondului de carte al Bibliotecii Orășenești;

-continuarea lucrărilor de reabilitare a monumentelor de valoare națională;

-crearea condițiilor pentru asigurarea continuității manifestărilor și evenimentelor culturale tradiționale – festivaluri și concursuri de folclor, muzică, teatru, literatură;

-sprijinirea activității meșterilor populari tradiționali și încurajarea copiilor în conservarea valorilor tradiționale – dansuri și cântece populare, olărit, țesut.

Obiective privind educația:

-asigurarea unui management școlar și cultural profesionist;

-îmbunătățirea condițiilor în care se desfășoară activitatea de învățământ preșcolar, școlar și liceal prin:

-asigurarea din bugetul local și din alte fonduri a sumelor necesare funcționării unităților școlare în condiții adecvate procesului de învățământ;

-alocarea de fonduri pentru reparația clădirilor, fațadelor, pentru amenajarea curților școlare;

-măsuri active de eliminare a abandonului școlar și de reducere a numărului celor care au abandonat deja școala;

-sprijinirea activităților desfășurate de Clubul Elevilor;

-încurajarea implicării copiilor și tinerilor în activitățile comunitare;

-atragerea elevilor la acțiuni educative, sportive, lucrative pentru formarea proprie, protecția mediului, integrarea în societate.

Obiective privind protecția socialăși forță de muncă:

-identificarea nevoilor sociale ale comunității și soluționarea acestora în condițiile legii;

-înființarea, organizarea și furnizarea serviciilor sociale primare;

-dezvoltarea și gestionarea serviciilor sociale specializate în condițiile legii;

-încheierea de convenții și parteneriate și inițierea de programe de colaborare cu alte autorități locale, instituții publice și private, structuri asociative, precum și cu instituții de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale dezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate și cu prevederile planului județean de acțiune;

-elaborarea și implementarea de proiecte cu finanțare naționalăși internațională în domeniu;

-acoperirea cu servicii de asistență socială a tuturor categoriilor defavorizate de populație;

-îmbunătățirea calității serviciilor sociale și simplificarea modului de utilizare a acestora;

-asigurarea unor condiții minime de viață pentru persoanele defavorizate;

-acțiuni de mediatizare în vederea îmbunătățirii atitudinii și comportamentului general privind problematica integrării în societate a persoanelor marginalizate social;

-crearea unui sistem de suport pentru persoanele vârstnice.

Pe piața muncii, acțiunile întreprinse de A.J.O.F.M. Gorj au ca principal obiectiv creșterea gradului de ocupare a populației active. Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă în condițiile continuării  procesului de privatizare și restructurare, astfel încât rata șomajului să scadă. Se urmărește mutarea accentului politicilor de protecție a șomerilor de la măsuri pasive la măsuri active.

Direcțiile prioritare în vederea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă sunt:

-asigurarea unei dezvoltări economice susținute, cu impact direct asupra creșterii numărului locurilor de muncă, bazată pe dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii;

-combaterea muncii fără forme legale;

-promovarea de măsuri destinate prevenirii și combaterii șomajului în rândul tinerilor, în vederea creșterii ratei de ocupare a acestora;

-în contextul continuării procesului de privatizare și restructurare economică, se vor identifica alternative pentru ocuparea persoanelor disponibilizate;

-elaborarea de programe speciale adresate grupurilor de persoane care se confruntă cu dificultăți de integrare pe piața muncii: tineri, persoane cu handicap, persoane de etnie rromă etc.

-pentru prevenirea și combaterea șomajului de lungă durată, șomerii vor fi cuprinși în programe active de informare și consiliere privind cariera, în cadrul serviciilor specializate din AJOFM.

Obiective referitoare la culte:

-reabilitarea și consolidarea bisericilor de pe raza localităților.

-construirea unei biserici pentru localnicii din satul Curțișoara.

Obiectivele dezvoltării locale pentru municipiul Petroșani

Obiective privind dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de bază:

-Reabilitarea și modernizarea infrastructuriii de transport.

-Construire, reabilitare construcții publice de interes local.

-Reabilitare și reconfigurare rețele de preluare a apelor pluviale și stradale.

-Plan de mobilitate urbană.

-Regenerare economico-socială a comunităților urbane marginalizate — componenta de infrastructură.

Obiective privind creșterea competitivității economice:

-Dezvoltarea infrastructurii de afaceri.

-Revitalizarea ariilor rulare cu potențial agroozootehnic.

-Dezvoltarea infrastructurii de inovare,comunicații și IT.

-Sprijinirea investițiilor.

-Dezvoltarea sectorului IMM care să valorifice resursele locale.

-Incubator de afaceri- START UP pentru tineri.

Obiective privind dezvoltarea turismului:

-Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng.

-Mediatizarea potențialului turistic.

-Marketing turistic și îmbunătățirea serviciilor.

-Dezvoltarea turismului rural.

-Deschiderea căilor de acces către cetățile dacice din Munții Orăștiei.

Obiective privind protecția și îmbunătățirea calității mediului

-Modernizarea sistemului de colectare a deșeurilor din municipiul Petroșani.

-Regularizareapârâurilor.

-Ecologizarea râului Jiul de Est.

-Ecologizarea zonei montane Parâng.

7.3 Programe și strategii de dezvoltare economico-socială a zonei

Programele și strategiile de dezvoltare economico-socială ale zonei sunt:

Planul de dezvoltare locală a municipiului Petroșani pe perioada 2014-2020

Planul strategic de dezvoltare socio-economică a orașului Petrila 2016-2020

Planul local de acțiune pentru dezvoltare durabilă a orașului Bumbești Jiu în perioada 2014 – 2020

Strategia de dezvoltare durabilă a județului Gorj pentru perioada 2011-2020

Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Aninoasa pentru perioada 2007 – 2013

Plan local de actiune pentru dezvoltare durabilă a orașului Bumbești Jiu în perioada 2014-2020

Administrația publică locală a orașului Bumbești Jiu a înțeles necesitatea elaborării planului de dezvoltare socio-economică a localității care să constituie un instrument modern de guvernare la nivel local. Acest program este structurat pe prioritățile imediate ale localității.

Proiecte propuse în domeniul protecției mediului:

-Inchidere și monitorizare postînchidere depozit deșeuri menajere Bumbești-Jiu.

-Realizarea unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor (amenajarea zonelor de colectare, amenajare cu echipamente instalate permanent: coșuri, pubele ecologice; și transportul deșeurilor la groapa de gunoi cu ajutorul unui autotransportor cu compactare).

-Organizarea și susținerea de programe de educare și conștientizare a populației.

-Amenajarea de spații închise pentru colectarea selectivă.

– Modernizarea sistemului de alarmare publică al orașului Bumbești Jiu.

Parcul Național Defileul Jiului

-Realizarea studiilor de biodiversitate și monitorizarea următoarelor grupe faunistice: mamifere, amfibieni, reptile, nevertebrate, păsări, pești.

-Studiul stării de conservare a habitatelor și cartarea acestora.

-Realizarea unei baze de date a Parcului Național Defileul Jiului.

-Refacerea unor habitate degradate urmărindu-se creșterea nivelului populațional al unor specii de interes național și internațional.

Proiecte propuse pentru infrastructură:

-Reabilitare străzi și trotuare în localitatea Bumbești Jiu,centru civic și satele aparținătoare.

-Modernizarea drumurilor comunale sătești, vicinale și de incintă din orașul Bumbești Jiu și satele aparținătoare (Curțișoara, Tetila, Lăzărești, Pleșa, și cătunele Curpenoasa și Sublaz).

-Reabilitare parcări.

-Reabilitarea rețelelor de iluminat public local.

-Reabilitare alei și reamenajare spații verzi și dotarea acestora cu mobilier adecvat.

-Reabilitare cămine de nefamiliști.

-Reabilitare termicăși fațade blocuri.

-Reabilitarea și extinderea rețelei de distributie a apei potabile.

-Reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare inclusiv satul Plesa.

-Reabilitarea și punerea în funcțiune a bazinului de înot de lângă sala de sport.

-Realizarea de poduri și podețe în vederea supratraversării râurilor și pâraielor de pe teritoriul orașului Bumbești Jiu.

-Modernizare drumuri forestiere și drumuri de exploatație agricolă.

-Extinderea rețelei de alimentare cu gaze naturale în satul Pleșa, Tetila și Lăzărești.

-Reabilitarea, modernizare și extindere rețea energie electrică.

-Construirea de locuințe prin programul ANL și locuințe sociale.

-Modernizare și extindere piață agroalimentară.

-Modernizarea infrastructură informațională autoritate localăși instituții publice.

Proiecte propuse în domeniul economic:

-Urmărirea desfășurării lucrărilor pentru realizarea celor două hidrocentrale de la Dumitra și Luncani.

-Urmărirea și sprijinirea acțiunii de reabilitare a Parcului Industrial Sadu II.

-Sprijinirea persoanelor fizice și juridice care doresc să înființeze unități economice sau comerciale.

-Inființarea celui de-al doilea parc industrial care să ofere sprijin pentru dezvoltarea mediului economic.

Proiecte propuse în domeniul educației:

-Reabilitarea unităților de învățământ și dotarea cu mobilier specific pentru desfășurarea activității didactice.

-Implementarea unui sistem after school inclusiv realizarea infrastructurii aferente.

-Realizarea unui centru multifuncțional sportiv acoperit.

Proiecte propuse în domeniul sănătății:

– Reabilitarea modernizarea și dotarea unităților sanitare pentru desfășurarea activității medicale în condiții optime.

-Implementarea unei politici de personal care să atragă personal cu studii superioare.

-Achiziționarea și instalarea unei Stații de oxigen.

-Introducerea managementului calității în spital prin certificarea ISO 9001/2008, pentru mediu și pentru protecția în muncă etc.

-Informatizarea spitalului.

-Obținerea autorizațiilor necesare funcționării spitalului, inclusiv autorizarea unității de transfuzie sanguină.

Proiecte propuse referitoare la patrimoniu, culturăși culte:

-Reabilitarea Casei de cultură a Orașului Bumbești Jiu (fostul Club Muncitoresc).

-Reabilitarea Căminului cultural Curțișoara.

-Reabilitarea Căminului cultural Bumbești Jiu.

-Reabilitarea și sistematizarea incintelor la școala generală Bumbești Jiu și la școala Generală Curțișoara.

-Inființarea unui centru muzeal Castru Roman.

-Protejarea, întreținerea, consolidarea și restaurarea tuturor monumentelor istorice, indiferent de regimul de proprietate al acestora și de starea lor de conservare și punerea lor în valoare.

-Realizarea unui monument al eroilor și reabilitarea monumentelor existente pe raza localității

-Reparații finisaje interioare și exterioare la Bisericile de pe raza localității.

-Construcția unei Biserici Ortodoxe în zona Câineni.

Proiecte propuse pentru turism:

Parcul Național Defileul Jiului:

-Amenajarea de trasee montane, puncte de observare și realizare, modernizare căi de acces Plai Bumbești – Parcul Național Defileul Jiului.

-Realizarea unor puncte de informare și montarea unor panouri informative.

-Realizarea unor trasee educative și refacerea traseelor turistice existente.

-Realizarea unor puncte de belvedere cu coșuri de gunoi și băncuțe.

-Realizarea unor observatoare faunistice în diverse zone.

-Promovarea parcului Sit Natura 2000 și a avantajelor existenței în zonă a unui sit Natura 2000.

-Realizarea unui centru de informare turistică.

Proiecte propuse pentru protectia sociala:

-Inființarea unui cămin pentru persoane vârstnice.

-Centru de zi pentru copii care provin din familii cu situație financiară precară.

V. Portofoliul de Proiecte Prioritare

1.Reabilitarea, construirea, extinderea campusuluișcolar Colegiul Mihai Viteazul

2.Reabilitarea, extinderea, modernizarea și echiparea ambulatoriului integrat al Spitalului orășenesc Bumbești Jiu

3.Centrul de îngrijire de zi pentru copiii aflați în situații de risc

4.Reabilitareași modernizarea străzilor, trotuarelor, căilor de acces și parcărilor, precum și realizarea de noi parcări în centrul civic și zona C-uri

5.Sistematizare pe verticalăîn curtea Școlii Generale Nr. 1 orașul Bumbești Jiu

6.Realizarea bazei sportive cu gazon sintetic

7. Extinderea și reabilitarea sistemelor de alimentare cu apăși canalizare din județul Gorj

Planul de dezvoltare locală a Municipiului Petroșani pe perioada 2014-2020

Proiecte propuse pentru dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de bază:

Reabilitare drumuri,trotuare și alei în cartierele municipiului.

Pavaje pietonale.

Reabilitare poduri,podețe și punți pietonale.

Reabilitare sediu primărie.

Reabilitare Stadion Jiu.

Reabilitare Muzeul Mineritului.

Construire locuințe pentru tineri.

Reabilitare și reconfigurare rețele pluviale în municipiul Petroșani.

Regenerare economico-socială a comunităților urbane marginalizate din cartierele Colonie,Bosnia,Colonia Ianza,Venus-Saturn și Sașa.

Amenajare traseu velo spre zona Parâng.

Proiecte propuse pentru creșterea competitivității economice:

Reutilizarea suprafețelor de teren din Livezeni și Dâlja, în scopul dezvoltării de activități economice.

Sprijinirea înființării de centre de inovare,cercetare/dezvoltare și transfer tehnologic.

Elaborarea unei strategii de atragere a investitorilor.

Parteneriat cu factorii interesați în dezvoltarea de proiecte.

Mediatizarea programelor de facilități pentru crearea locurilor de muncă.

Proiecte propuse pentru dezvoltarea turismului:

Realizare de hărți,pliante de promovare a potențialului turistic a zonei Parâng.

Amenajare spațiu public din zona centrală.

Adoptarea și implementarea unei strategii comune cu administrațiile locale vecine din Valea Jiului,pentru turismul all-seasons.

Amenajare spațiu protejat pentru suprapopularea cu faună pentru vânătoare.

Promovarea sporturilor extreme și a turismului de adventură.

Amenajare de trasee mountain-bike.

Proiecte propuse pentru protecția și îmbunătățirea calității mediului:

Realizarea recensământului spațiilor verzi.

Plantarea de arbori ornamentali și fructiferi în spațiile verzi intravilane.

Acțiuni periodice de ecologizare a zonei montane Parâng.

Realizare Stație de transfer deșeuri și Stație de sortare deșeuri.

Ecologizarea râului Jiul de Est pe porțiunea de 7 km care traversează Municipiul Petroșani.

Amenajare amplasament pentru depozitarea deșeurilor din construcții și demolări.

Proiecte propuse pentru îmbunătățirea și promovarea imaginii Municipiului Petroșani:

Revizuire Plan Urbanistic General și Plan Urbanistic Zonal(Parâng).

Dotare cu mobilier urban.

Promovarea imaginii orașului prin mass-media locală și națională.

Realizare catalog de promovare a localității.

Organizare târguri locale.

Organizare activități cultural-artistice și de păstrare a tradițiilor locale.

Promovarea Planului de Dezvoltare Locală a Municipiului Petroșani.

CONCLUZII

Masivul Parâng se numără printre primele areale montane în care au fost create dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă din Carpații Românești.

Cu munții reuniți într-un lanț de o frumusețe și o originalitate rară, cu vârfurile lor falnice,acoperite de zăpezi veșnice, fac din această zonă turistică o poiană de vis.

Formele de relief spectaculoase,specifice zonei montane,de mare atracție peisagistică se remarcă prin vârfurile de înaltă altitudine,creste, elemente de relief glaciar(căldări glaciare,grohotișuri de pantă,cueste). Cadrul natural al acestei zone se înscrie în tabloul potențialului turistic cu o mare complexitate, diversitate și atractivitate peisagistică,aceasta reflectându-se în structura și valoarea acestuia.

Teritoriul Munților Parâng acoperă o zonă bogată de resurse naturale,regenerabile sau neregenerabile. Zona are un potențial pentru producerea energiei de biomasă.

Varietate formelor de relief și a condițiilor geologico-termice, stratigrafice și petrografice, au determinat a diversitate a bogățiilor subsolului, așadar subsolul teritoriului este cunoscut și pentru rezervele de grafit care se găsesc lângă Bala de Fier (râul Galbenu) și în zona Polovragi (râul Olteț), cărbune, petrol, gaz metan.

Teritoriul prezintă, de asemenea, un potențial ridicat pentru dezvoltarea turismului rural sau cultural, datorită numărului mare de monumente istorice.

Diversitatea potențialului turistic existent pe teritoriul Munților Parâng favorizează multiple modalități de petrecere a timpului liber, de recreere și de practicare a unor forme de turism, în concordanță cu oferta turistică a zonei.

Problema majoră a teritoriului este lipsa depozitelor de colectare a deșeurilor menajere. Gropile de gunoi actuate, pe lângă faptul că nu îndeplinesc normele UE din domeniu, au capacități epuizate sau la limită.

Furnizarea și accesul la serviciile medicale reprezintă o problemă cheie pentru asigurarea unei mai bune calități a vieții în comunitățile rurale și pentru dezvoltarea economică și socială a zonei rurale.

In cazul zonelor cu populație dispersată, apar provocări unice pentru gestionarea și utilizarea serviciilor. Este nevoie, de asemenea, să se îmbunătățească sprijinul comunitar pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi vârstnicii, mai ales către cei care trăiesc în locuri izolate.

Zonele naturate protejate constituie un obiectiv de importanță vitală pentru păstrarea echilibrului ecologic în teritoriu. Rezervațiile naturale create atât pentru frumusețea peisajului, cât și pentru însemnătatea lor științifică, constituie și un potențial valoros pentru dezvoltarea turismului.

BIBLIOGRAFIE

Cucu, V. (2000), Geografia așezărilor rurale, Edit. Domino, Târgoviște.

Cucu, V. (2000), Geografia orașului, Edit. Fundației “Dimitrie Bolintineanu”, București.

Gălățan-Jieț, D. (2016),Monografia etnografică a ținutului momârlanilor, Editura Măiastra, Tg. Jiu.

Gâștescu, P. (1998), Ecologia așezărilor umane, Ed. Universității București.

Iancu, S. (1970), Munții Parâng. Studiu geomorfologic (rezumatul tezei de doctorat), București.

Lascu I. (2004), Tradiții care dispar. Comunitatea momârlanilor din zona Petroșani, Editura Vatra, Craiova.

Popescu, N. (1974), Parâng, Edit. Sport-Turism, București.

Popescu N., (1986), Munții Parâng, ghid turistic, Editura Sport-Turism, București.

Surd, V. (2003), Geografia așezărilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

*** Geografia României, vol. I, Geografia fizică.

*** Geografia României, vol. III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei.

*** Planul de dezvoltare locală a municipiului Petroșani pe perioada 2014-2020.

*** Planul local de acțiune pentru dezvoltare durabilă a orașului Bumbești Jiu in perioada 2014-2020.

*** Planul strategic de dezvoltare socio-economică a orașului Petrila 2016-2020.

*** Strategia de dezvoltare durabilă a județului Gorj pentru perioada 2011-2020.

*** Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Aninoasa pentru perioada 2007-2013.

www.insse.ro.

https://www.bumbesti-jiu.ro/dezvoltare_urbana.htm.

http://www.orasulpetrila.ro/?page_id=136.

ANEXE

Trasee turistice în Munții Parâng

Traseul 1

Petroșani – Dl. Moșic – stațiunea Parâng – Vf. Cârja – Vf. Parângul Mare – Șaua Piatra Tăiată – Vf. Iezer – Pasul Urdele – Șaua Dengheru – Vf Micaia – Curmătura Oltețului

Traseul 2

Cabana Obârșia Lotrului – Valea Lotrului – Lacul Gâlcescu – Șaua Piatra Tăiată

Traseul 3

Peștera Muierilor – sub Țancurile Pleșii – Vf. Florile Albe – Stațiunea Rânca

Traseul 4

Crasna – Schitul Crasna – Dealul Drăgoieștilor – Muntele Molidvișu – pe sub Vf. Molidvișu – Șaua Groapa – Vf. Mândra – Vf. Parângul Mare

Traseul 5

Defileul Jiului – Valea Chițul – Piatra Argelii – sub Vf. Recii – Șaua Prisloapelor – Stâna Mormântul Florii – sub Vf. Ciocârliul Grivelor – Vf. Mândra – Vf. Parângul Mare

Traseul 6

Cabana Groapa Seacă – Plaiul lui Dăncilă – Lacul Verde (Lacul Înghețat – Lacul Cârja)

Fig. nr.1 Hartă traseu turistic – Lacul Câlcescu

Sursa:http://2.bp.blogspot.com/-JY84JhG8OA4/UE5MTlFUXFI/AAAAAAAAHs0/l7efh5wViEE/s1600/harta+traseu+lacul+calcescu+galcescu+transalpina.jpg

Fig. nr.2 Hartă a Munților Parâng

Sursa:http://www.tenereclub.ro/harti/carpatii_meridionali/Parang/muntii_parang_4_www.tenereclub.ro.jpg

Fig. nr 3. Hartă din perioada interbelică a Județului Gorj

Sursa:http://romaniainterbelica.memoria.ro/pictures/fullsize/287/Harta/75___harta_judet.jpg