3.1 Prezentare generală a raionului Șoldănești. Raionul Șoldănești este amplasat în partea de Nord-Est a Republicii Moldova. Coordonatele geografice… [308277]

III. REZULTATELE CERCETĂRILOR

3.1 Prezentare generală a raionului Șoldănești.

[anonimizat] a Republicii Moldova. Coordonatele geografice ale orașului sunt latitudine 47,8135 și longitudine 28,79 estică. Raionul face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru a Republicii Moldova. Drumul Național / European: [anonimizat] R-13. Accesul în oraș este favorizat de 5 drumuri.

Raionul Șoldănești este așezat pe ambele maluri ale rîului Ciorna pe o distanță de 4.5 km și are în medie o lățime de circa 4 km spre sud și 0.5 km spre nord. [anonimizat] o [anonimizat]. Raionul Șoldănești are în vecinătate următoarele localități: în direcția de nord la depărtarea de 3 km se află localitatea Șestaci; la depărtarea de 1 [anonimizat]; la distanța de 2 km spre sud orașul se învecinează cu satul Mihuleni și satul Parcani; de acemenea în partea sudică la depărtarea de 7 km se află satul Piscărești; [anonimizat] (Fig. 3.1.1).

Figura 3.1.1. Poziția geografică a raionului Șoldănești

Sursă: raport Șoldănești_2016

[anonimizat], fierului. [anonimizat]-romane, confirmate în localitate de 5 monumente. [anonimizat], [anonimizat] a meșterilor olari ce au confecționat vasele; fragmente din țevi de lut de la trei cuptoare. Începînd cu sec. IV pînă în sec. [anonimizat]. Vatra raionului Șoldănești nu a fost arheologic identificată. [anonimizat] e.n. [anonimizat] „La Luchiță”.

[anonimizat]. [anonimizat].[anonimizat] 0,5 m și 10-15 m.

Bazine acvatice:

În r-ul Șoldănești sînt 3 bazine acvatice.

1. Cel mai mare bazin acvatic se află la ieșirea din orașul Șoldănești spre satul Șestaci.

Are suprafața de 9 ha. Debit: 30 l/s. Adîncimea: 4 metri. Specii de pești: carp, caras, [anonimizat].

Bazinul este dat în arendă pentru creșterea peștelui și amenajarea teitoriului. Cantitatea depește vîndut anual este de aproximativ 1,5 tone. Bazinul are lungimea de 125 metri.

2. Bazinul acvatic amplasat în com. Olișcani pe strada Regiei în regiunea Fabicii de fermentare a tutunului. Suprafața: 1,30 ha. Debit: 5 l/s. Specii de pești: caras, șuvaică, băbușcă, șalău, biban, crap.

3. Bazinul acvatic din apropierea localității după panoul „Drum bun”.

3.2 [anonimizat], care în mai multe lupte s-[anonimizat] a meritat o [anonimizat], unul dintre care se va numi apoi Șoldănești. Cea mai veche amintire a unui sat Șoldănești de peste prut o găsim într-un document din 22 septembrie 1411, prin care Alexandru Voievod dăruiește lui Petru Șoldan, șoției sale, fiica boierului Giulea Pîntece, și fratelui său Miclăuși, sălașele tătărăști de la Tamărtașăuți pe Șomuz, după care numele de odinioară al satului se schimbase după numele proprietarului: Șoldănești. Mai tîrziu, cînd pe moșia Șoldănești se va înființa tîrgul cu acelaș nume, el va fi numit Fălticeni. În alt document datat cu 30 martie 1500 se spune că Ștefan Vodă întărește mănăstirii Pobrata 5 sălașe de tătari de la Tamărtașăuți pe Șomuz. Numele de familie Șoldan, Șoldăscu se întîlnesc des și în sec. XIX, fiind unul din cele mai vechi din Moldova. Astfel se confirmă că localitatea Șoldănești are la temelia sa o origine antroponomică-numele boieresc Șoldan.

Recensămîntul din 1817 a stabilit la Șoldănești existența a 52 gospodării țărănești; personalul supus fiscului se compunea din 58 bărbați, iar cel scutit de impozite – 5 văduve. Recensămîntul a mai înregistrat o moară pe apa Ciornei, pămînt arabil, pășuni și fînețe, mult mai puțină pădure. Administrativ localitatea se supunea ținutului Orhei devenit, capitală de județ în 1836. În anul 1835 se face o nouă cartografie asupra populației Basarabiei, care arată în satul Șoldăneșni un număr total de 304 suflete, de unde 166 bărbați și 138 femei. Alte date cu referire la populația din Șoldănești au fost culese la 1897 și prezintă localitatea din punct de vedere etnic o mare majoritate de români – 247 persoane – alături de care trăiau un număr de 73 evrei.

La 21 august 1894 în urma valorificării sectorului Râbnița-Bălți au fost puse în aplicare un șir de stații, printre care și cea din Șoldănești. La sfîrșitul secolului XIX la stația Șoldănești se aflau anual în circulație mărfuri în volum de 1-1.3 mln. puduri pentru export, printre care produse cerealiere, vin, tutun, lâna. Un loc aparte a ocupat morăritul. Putem vorbi de o anumită tradiție a morilor de apă amplasate pe rîul Ciorna. Și astăzi se pot vedea pe malul Ciornei pietrele de temelie, care arată locul unei mori de apă. Pe lîngă prelucrarea pămîntului, ocupație practicată de locuitorii satului, o altă îndeletnicire cu un grad înalt de ocupare a fost vităritul. În cele 93 gospodării țărănești care includeau în 1904 un număr de 520 locuitori se creșteau 283 vite cornute mari. În anul 1916 Șoldăneștii constituiau 860 locuitori, 359 bărbați și 334 femei ce denotă o creștere demografică. În economie sunt introduse morile cu abur. În 1911 a fost dat în folosință oficiul poștal și telegrafic.

În perioada 1918-1944 comuna Șoldănești a avut în subordonarea sa mai multe sate vecine, însă făcea parte în continuare din plasa Rezina care dispunea de prerogative de control asupra activităților autorităților comunale. Localitatea neîntrerupt a constituit o unitate administrativă în cadrul județului Orhei, subordonat prin legea din august 1938 ținutului Nistru. Reforma agrară din 1921 a exercitat o influență pozitivă asupra vieții economice a comunei Șoldănești.

În afară de cereale, dintre culturile tehnice cultivate în Șoldănești a fost tutunul. În anul 1930 în comună se numărau 7 cultivatori de tutun care constituiau împreună cu alții din localitățile vecine Circumscripția Casei Autonome a Monopolurilor de cultura tutunului Șoldădești, ce se subordona Direcției generale a Regiei monopolurilor statului.

Începutul învățământului popular are începutul în anul 1863 odată cu deschiderea școlii parohiale. La 22 octombrie 1902 se deschide o școală primară de o singură clasă a ministerului învățământului public. În baza legii din 26 iulie 1924 pentru învățămîntul primar se stabilea durata de studii de la 4 la 7 ani obligatoriu.

Pentru asigurarea unui cadru unitar de ocrotire sanitară în anul 1928 la Șoldănești își începe funcționarea un serviciu medical permanent.

Primele știri asupra unei biserici la Șoldănești, cu Hramul Sf. Voievozi, se referă la sfîrșitul secolului XVIII. Alte informații despre biserică se referă la hramul Arhanghelului Mihail, datată de la 1804. Edificiul era din lemn, cu acoperișul din lemn. În anul 1930 după apartenență religioasă populația se prezenta astfel: 1276 ortodocși, 5 greco-catolici, 1 romano-catolici mozaici. În 1957 activitatea bisericii a fost interzisă, dar edificiul nu a fost demolat fiind utilizat pentru activități economice. La 14 noiembrie 1993 a fost redeschisă biserica din localitate.

3.3 Așezarea georgafică, clima și descrierea teritoriului localicății Olișcani

Relieful

Teritoriul zonei cercetate este situat în limitele Podișului Nistrului, relieful este moderat fragmentat și reprezentat prin podișuri, dealuri joase și vîlcele largi, iar interfluviile au formă de șiruri deluroase. Pe alocuri se întîlnesc dealuri izolate în formă de cupolă. Altitudinile absolute sunt cuprinse între 200-300 m. Altitudinea maximă deasupra mării 338 m, (dealul Zahorna). Pe povîrnișuri sunt răspîndite eroziuni și alunecări de teren. Altitudinea localității variază între un minim de 140 m și un maxim de 145 m față de nivelul mării.

Clima

Figura 3.3.1. Variația temperaturii în luna mai recent, localitatea Olișcani

Sursă: http://m.moldovenii.md/city/details/id/549

Zona climacterică este temperat continentală (Fig. 3.3.1).

Valorile temperaturii:

temperatura medie anuală: 9,0° C;

temperaturile medii multianuale în luna ianuarie: -3,4° C;

temperaturile medii multianuale în luna iulie: 20,5° C;

temperatura maximă absolută: 32,0° C;

temperatura minimă absolută -15,0° C.

În continuare v-om prezenta date de studiu a valorilor lunare a temperaturii din localitatea Olișcani pe parcursul anului 2017 până în mai 2018 (Fig. 3.3.2).

Figura 3.3.2. Valorile temperaturii pe lunile ianuarie – augrust 2017, localitatea Olișcani

Sursa: http://www.meteo.md.

Figura 3.3.2. Valorile temperaturii pe lunile septembrie – decembrie 2017, localitatea Olișcani

Sursa: http://www.meteo.md.

Figura 3.3.2. Valorile temperaturii pe lunile ianuarie – mai 2018, localitatea Olișcani

Sursa: http://www.meteo.md.

Cantitatea anuală de precipitații (Fig. 3.3.3):

Iarna – 316 mm;

Primăvara – 180,7 mm;

Vara – 160,5 mm;

Toamna – 90 mm.

Adâncimea maximă de îngheț: 50 cm.

Figura 3.3.3. Valorile cantității precipitațiilor, temperaturii aerului lunare, localitatea Olișcani

Sursa: http://www.meteo.md.

Calitatea aerului

Nivelul de poluare a aerului în s. Olișcani, r-ul Șoldănești după concentrațiile de fond este la limita permisă de normele sanitare ce duce la consecințe grave pentru mediul înconjurător, economie și sănătatea populației. Conform calculelor îndeplinite de Inspectoratul Ecologic de Stat cu folosirea “Manualului pe Inventarierea Emisiilor în atmosferă” și a datelor naționale privind bilanțul termoenergetic și indicii de producere, emisiile anuale antropice la următoarele substanțe în aerul atmosferic în raza r-lui Șoldănești în perioada 2017 – 2018 variază de la 0,41 pînă la 0,75 pentru suspensii solide, dioxid de sulf, dioxid de azot, formaldehida, și sulfați solubili. Surse principale de poluare ale aerului sunt mijloacele de transport, sectorul energetic, cauzele fiind: utilizarea excesivă a mijloacelor uzate de transport, folosirea carburanților de calitate joasă, lipsa instalațiilor de purificarea emisiilor, utilizarea tehnologiilor de producere depășite, lipsa unui monitoring al poluării aerului cu recuperare a prejudiciului cauzat. Aproape 90% din masa totală a emisiilor este generată de sursele mobile.

Schimbări climaterice

În utima perioada se observă o încălzire accelerată a climei ce duce la perturbații climatice pe care le trăim în prezent (seceta, ploi torențiale, inundații etc.). Pentru localitatea Olișcani este relevant faptul că în ultimii ani fenomenul de ariditate s-a accentuat dramatic. Am avut secete succesive, ceea ce nu s-a mai consemnat niciodată, nici în datele climatice înregistrate, nici măcar în cronicile vremii. Vara secetele sant mai frecvente și mai grave, iar insuficiența de apă în sol – mai sporită. Precipitațiile în formă de averse conduc la spălarea mai intensă și la degradarea continuă a solurilor. Se anticipează o mai mare instabilitate a timpului si crește riscul calamităților naturale.

În scopul prevenirii sau minimalizării urmărilor de schimbări climaterice, APL întreprinde acțiuni pentru atenuarea consecințelor schimbării climei. În acest scop, se prevede utilizarea cu pricepere a resurselor energetice, realizarea proiectelor în domeniul eficientei energetice, schimbarea radicală a sistemelor de control a tehnicii și calității combustibilului, o mai bună deservire a automobilelor și limitarea importului mijloacelor de transport vechi.

Atenuarea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul agriculturii rezidă în renunțarea la arderea resturilor vegetale pe câmpuri.

Valorificarea potențialului de extindere a pădurilor în scopul ameliorării situației ecologice, inclusiv al stocării emisiilor de gaze cu efect de seră, constituie o componentă principală a politicii ecologice a satului.

Volumul lucrărilor de plantare a pădurilor nu satisfac cerințele actuale. Este necesar de a extinde considerabil suprafața terenurilor împădurite, implicându-i în aceste lucrări cetățenii localității.

Trebuie să se prevadă împădurirea zonelor de protecție a râurilor și bazinelor acvatice, a terenurilor degradate, precum și sădirea fâșiilor forestiere antierozionale. Importanța rămâne problema protecției spațiilor verzi din oraș, asupra cărora este exercitată o presiune neadecvată continuă.

Deșeuri

În ultimii 20 ani una din problemele prioritare din localitate era sistemul depășit de salubrizare a zonei date. Localitatea nu dispunea de un sistem modern de colectare, depozitare, procesare și reutilizare a deșeurilor. Această situație influența negativ calitatea mediului natural, precum și aspectul estetic al comunității. Grație conjugării eforturilor reprezentanților APL, a liderilor ONG și a reprezentanților sectorului privat cu suportul PNUD Moldova în anul 2009 a fost implementat proiectul „Modernizarea serviciului de salubrizare din r-ul Șoldănești” în cadrul căruia a fost construită rețeaua de platforme de preselectare a deșeurilor și 3 ECO căsuțe. Actualmente este implementat proiectul interregional „Îmbunătățrea sistemului integrat de management al deșeurilor solide în raioanele Șoldănești, Rezina și Florești” implementat de ADR Centru și finanțat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ)” în cadrul căruia a fost completată rețeaua de platforme pentru preselectarea deșeurilor, a fost reparat și dotat sediul ÎM „Regia Apa Șoldănești”. Acum întreprinderea comunală este dotată cu tehnică motorizată: Excavator VOLVO, buldozer marca SHANTUI SD22, două autospeciale MAN (KAOUSSIS), tractor marca XUZHOU KAT 1304 și a 4 remorci marca SHANDONG JUWEL 7, echipamentului de reciclare a deșeurilor, două tractoare MTZ etc. Deșeurile din raion sunt evacuate de către ÎM „Regia Apa Șoldănești” o dată la două zile.

La momentul actual în sat nu există o gunoiște modernă amenajată cu capacitate suficientă de acumulare a deșeurilor menajere. Această situație inevitabil duce la poluarea continuă a mediului ambiant (apă, aer, sol) și crează premise suplimentare pentru creșterea nivelului de morbiditate al populației. În acest context este prevăzut în cadrul aceluiași proiect GIZ în anul 2016 să înceapă construcția poligonului modern de stocare a deșeurilor menajere solide.

La etapa actuală circa 850 gospodării (33%) din raionul Șoldănești beneficiază de acces la sistemul de canalizare.

3.4. Aspecte generale privind resursele naturale din localitatea Olișcani

Apa potabilă:

Aprovizionarea cu apă potabilă reprezintă un indice important în aprecierea calității vieții și asigurării unui mod sănătos de viață. În satul Olișcani doar aproximativ 2/3 din locuințe sânt conectate la rețeaua cu apă potabilă și rețeaua de canalizare. Lungimea totală a rețelei de apă constituie 12 km, dintre care 50% are peste 350 ani, acest fapt creând riscuri evidente pentru funcționalitatea apeductului.

Ape subterane:

Se întîlnesc multe izvoare de apă potabilă, apele subterane se află la adîncimile cuprinse între 0,5 m și 10-15 m.

Calitatea apei:

Pînă în 2007 localitatea nu avea stație de purificare a apelor reziduale. Apele reziduale se revărsau direct într-un râuleț artificial din centrul orașului, apoi în râulețul Ciorna, care se revarsă în Nistru. La moment funcționează 1 stație de purificare la care 1/3 din locuitori au acces la sistemul de canalizare și la stația de purificare.

Solul

Pe teritoriul localității Olișcani solurile se caracterizează prin fertilitate înaltă în special predomină cernoziomurile tipice, levigate, obișnuite și carbonatate, soluri cenușii și cenușii închise de pădure. Bonitatea medie a solului conform datelor din Cadastrul Funciar al Republicii Moldova este de 74 puncte, media pe raioanele republicii fiind de 63 puncte.

Printre principalele resurse minerale aflate pe teritoriul raionului se evidențiază resursele nemetalifere, cea mai mare parte a rezervelor se află în apropierea com. Mihuleni – zăcăminte de calcare, com. Olișcani – pietriș, în apropierea or. Șoldănești, com. Olișcani, Mihuleni, Vadul-Rașcov – argile, com. Alcedar, Dobrușa, Răspopeni – nisipuri. Pe teritoriul satului nu există zăcăminte naturale.

Biodiversitatea

Fâșii verzi protective. Satul Olișcani dispune de fîșii verzi de protecție, plasate în diferite regiuni ale orașului pe lîngă case de locuit, diferite întreprinderi și instituții, precum și de-a lungul drumurilor. Suprafața totală a fâșiilor verzi este de 33,9 ha, dintre care 28 ha se află în proprietatea statului, iar 5,9 ha sînt proprietate publică a UAT. Fâșiile amplasate de-a lungul drumurilor, din jurul școlilor și caselor de locuit sînt îngrijite.

Fondul funciar

Suprafața totală a terenurilor este de 620,18 ha, dintre care cea mai mare parte o reprezintă terenurile agricole, iar cea mai mică este ocupată de bazine acvatice.

Suprafața intravilanului la finele anului 2016 este de 179,11 ha, dintre care teritoriul aflat în proprietate publică reprezintă 25,91%, teritoriul destinat industriei și transportului – 12,80%, teritoriul aflat în prorietatea asociațiilor de “Întovărășire” – 1,29%.

În același timp în sat există terenuri cu destinație industrială neutilizate. La momentul actual suprafața acestor terenuri este de 9,32 ha, ele reprezentînd în perspectivă o sursă suplimentară pentru completarea bugetul local (vânzarea celor aflate în proprietate publică), precum și o oportunitate pentru sectorul privat în crearea și dezvoltarea noilor unități de producere și servicii.

Flora

În vecinătatea satului Olișcani, r-ul Șoldănești se află 107,2 ha de zonă împădurită, situație ce evidențiază comunitatea de alte centre raionale din regiune. La momentul actual aceste păduri nu sînt suficient explorate atît prin prisma dezvoltării turistismului, precum și industriei forestiere. Pădurea prezintă aici o dumbravă caracteristică regiunii cu stejar pedunculat, combinat cu alți copaci și arbuști: artar, ulm, castan, prun, molid, nuc, salcie, corni, porumbari. Învelișul de iarbă din poienițe e dens și strîns, constă din: hirușor, golomăț, păiuș, rourică; multe specii caracteristice dumbrăvilor de nord − sînziene, cinci-degete, mierea-ursului. Pe teritoriile adiacente orașului se întîlnesc și o serie de plante medicinale cum ar fi menta, mușețelul, coada soarecelui, cimbrul, cicoarea, traista ciobanului. În pădurile din preajma or. Soldanești se întîlnește mesteacănul – specie mai rară pentru flora regiunii. Această diversitate floristică se datorează climei relativ blînzi și a reliefului ce menține vegetația naturală.

Fauna

Pădurile din preajma satului Olișcani, r-ul Șoldănești găzduiesc specii de mamifere (dihore de pădure și de stepă, veverițe, popindaul pătat, bursuci, căprioare, vulpi, iepuri de cîmp, mistreți) păsări (rațe, barza albă, bîtlanul, vulturi, grauri, pițigoi, ciocănitori, porumbei și rîndunele, reptile (șopîrlă de cîmp, năpîrcă), pești (carp, biban, șalau, babusca) și insecte.

De remarcat însă, că activitatea economică și ritmul accelerat de construcții a redus semnicativ arealul natural al diverselor specii de animale, păsări și insecte, al caror număr este într-o scădere continuă.

Gestionarea deșeurilor

În ultimii 25 ani una din problemele prioritare din localitate era sistemul depășit de salubrizare a satului. Localitatea nu dispunea de un sistem modern de colectare, depozitare, procesare și reutilizare a deșeurilor. Această situație influența negativ calitatea mediului natural, precum și aspectul estetic al comunității. Grație conjugării eforturilor reprezentanților APL, a liderilor ONG și a reprezentanților sectorului privat cu suportul PNUD Moldova în anul 2009 a fost implementat proiectul „Modernizarea serviciului de salubrizare din satul Olișcani, r. Șoldănești” în cadrul căruia trebuie să fie construită rețeaua de platforme de preselectare. Deșeurile din localitate sunt evacuate de către ÎM „Regia Apa Șoldănești” o dată pe săptămână.

3.5 Obiectul strategic de o importanță unională la șantierul bazei militare din pădurea Olișcanilor, raionul Șoldănești

Acum 20 de ani, odată cu prăbușirea imperiului sovietic, s-au stopat și lucrările la șantierul bazei militare din pădurea Olișcanilor, raionul Șoldănești, obiect strategic de importanță unională (Fig. 3.5.1).

La acel moment, baza, conform unor informații, era aproape gata să fie dată în exploatare. Acolo urma să fie dislocat un punct de comandă de rezervă pentru Statul-Major al Direcției Sud-Vest al Statului-Major al Forțelor Armate ale Tratatului de la Varșovia, relevă www.cuvântul.md.

Când însă au apărut primele semnale de destrămare a URSS, la obiectul din pădurea Olișcanilor, unde deja fusese cheltuite sume enorme de bani publici (circa 32 milioane de ruble), lucrările au încetat. După retragerea trupelor sovietice, baza a fost abandonată, iar în 1991, prin decret prezidențial, tot armamentul, munițiile, tehnica militară, bazele militare și celelalte bunuri care aparțineau unităților militare ale armatei sovietice dislocate pe teritoriul republicii au fost declarate patrimoniu național.

Din toate construcțiile de pe timpuri au rămas doar scheletele a două blocuri administrative și a unui bloc locativ. Pe terenul împădurit de-a binelea zac plăci de beton, pietroaie. Teritoriul de circa 20 ha este brăzdat de o mulțime de șanțuri.

Figura 3.5.1. Zona șantierului bazei militare din pădurea Olișcanilor, raionul Șoldănești

Sursa: www.benia.livejournal.com

Buncărele au 13 nivele în adâncime, dar nu sunt scări care să le unească. Spațiul intern al primul buncăr este divizat în multe odăi cu numeroase uși și găuri de diferite mărimi și forme. De la nivelul de sus spre cel de jos — nicio scară (Fig. 3.5.2).

Pentru ca buncărele să nu fie inundate de apele de la suprafață și cele subterane, au fost montate camere frigorifice speciale care trebuiau să înghețe solul din preajmă. Din acele camere au rămas doar niște țevi ruginite. Din spusele foștilor angajați, din buncăre sunt patru ieșiri subterane, două din acestea ducând spre blocurile administrative.

Figura 3.5.1. Aspectul buncherelor

Sursa: www.benia.livejournal.com

3.6 Protecția ecologică a spațiilor verzi din zona cercetată

Spațiile verzi și ecoturismul rural, ca activitate economică, prin veniturile înregistrate din exportul de servicii, numărul locurilor de muncă create, valoarea investițiilor și efectul său multiplicator reprezintă actualmente unul din cele mai dinamice domenii de dezvoltare, având un rol recreativ, de odihnă. Domeniul turismului în general și al turismului ecologic în special este unul prioritar pentru dezvoltarea social-economică. Turismul constituie cca 1% din PIB-ul național, însă această ramură poate diversifica substanțial economia localităților rurale, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă. În prezent, în Republica Moldova, fluxul turiștilor străini a scăzut substanțial până la nivelul de 100-150 mii de persoane anual, dintre care doar cca 20 de mii vin prin filiera agențiilor de turism naționale, iar restul vin individual motivați de imaginea creată de Moldova în perioada sovietică, la rude și prieteni sau datorită întreținerii relațiilor de afaceri cu partenerii autohtoni.

Oportunitățile dezvoltării turismului ecologic și a spațiilor verzi, în linii generale, sunt:

1. Cca 80% din toate resursele turistice din republică sunt concentrate pe teritoriul localităților rurale, dar care nu sunt utilizate la justa lor valoare. Aceasta înseamnă că poate fi obținut un beneficiu din exploatarea zonei de protecție în scopuri turistice a oricărui monument natural sau istoric, iar fluxurile bănești înregistrate de antreprenori aici, potrivit legislației naționale, să fie orientate pentru protecția și promovarea lor, dar și la plata taxelor, impozitelor din venitul înregistrat.

2. Există structuri ale societății civile (Federația Națională a Fermierilor, ANTREC Moldova, ACSA, Agroinform ș.a.) în teritoriu, care promovează interesele gospodăriilor țărănești, dispun de personal salarizat, oficii și bază tehnică de informare, parteneriate cu societățile similare din străinătate.

Astfel, este constituită o rețea la nivel național care poate facilita comunicarea între potențialii antreprenori în turismul ecologic și piață turistică. Orice antreprenor poate beneficia, achitând doar cotizația de membru, de serviciile de asistență, școlarizare, schimb de experiență, promovare și se poate folosi, totodată, de marca și imaginea unei organizații naționale din care face parte.

3. Cadrul normativ-regulatoriu existent este suficient de permisiv: standarde clare pentru amenajarea unei pensiuni turistice, posibilitate de lansare în afacere prin patenta de antreprenor (25 lei pentru patenta ce permite cazarea până la 7 persoane) sau prin extinderea activității gospodăriei țărănești deja înregistrate, regulamente clare de funcționare a zonelor de protecție a unor arii natural protejate, în care sunt specificate modalitățile de antreprenoriat posibile.

4. Resurse umane suficiente și capabile să gestioneze afaceri turistice prin antrenarea de către proprietarii afacerilor a managerilor, care au absolvit instituții cu catedre specializate în turism și servicii hoteliere.

5. Conjunctura favorabilă: moda pentru turism în zone liniștite, apropiate de natură, apropierea de piețele turistice europene.

Actualitatea și complexitatea problemei, metodele și căile de creștere a eficienței potențialului ramurii turistice prin valorificarea înaltă a patrimoniului existent trebuie studiate în continuare.

Studiul spațiilor verzi și a ecoturismului a apărut sub formă de acțiuni de opunere împotriva poluării mediului și se manifestă cel mai frecvent prin activități care contribuie la ocrotirea diferitelor obiective naturale în ansamblu (râuri, lacuri, țărmurile mărilor etc.), a unor obiecte naturale luate sub protecția statului (rezervații, monumente naturale concrete) și sociale (localități în întregime, case de locuit).

Problemele turismului și mediului au fost evidențiate în cadrul multor conferințe consecrate ocrotirii mediului. Astfel, s-a constatat că dezvoltarea turistică trebuie să fie suportabilă, pe termen lung, sub aspectul ecologic, viabilă și rentabilă economic și echitabilă sub aspect etic și social pentru populația locală. Pentru ca turismul să poată contribui la o dezvoltare durabilă, el trebuie să integreze mediul natural, cultural și uman. Turismul trebuie să respecte echilibrul fragil, care este characteristic multor destinații turistice.

În ultimele două decenii ale sec. XX, ecoturismul începe să se manifeste tot mai mult ca o nouă știință menită să arate relația existentă dintre dezvoltarea industriei turistice și problemele de poluare, protecție și conservare a mediului. Între turism și mediu există o relație complexă, legăturile dintre ele manifestându-se în ambele direcții (mediul natural prin componentele sale: apă, aer, sol, floră, faună etc.) reprezintă resurse de bază ale turismului, iar pe de altă parte, activitatea turistică are influență asupra mediului ecologic, modificându-i elementele componente.

Impactul produs de activitățile turistice și protecția mediului înconjurător. Chiar dacă în ariile protejate de stat din țara noastră nu există un turism bine organizat, cunoașterea tuturor aspectelor cu mediul joacă un rol important în stabilirea strategiei de protecție pentru fiecare zonă protejată în parte.

Turismul, ca oricare activitate umană, participă implicit la degradarea și poluarea mediului înconjurător și a potențialului turistic, fie prin presiunea directă a turiștilor asupra peisajului, florei și faunei sau a altor obiective turistice, ori fie prin concepția greșită de valorificare a unor zone, puncte și obiective turistice.

Amplificarea activităților de turism în forme tot mai variate și dinamice a condus în timp și spațiu la apariția unor forme de poluare pe care le produc acestea, fără însă a avea gravitatea celor declanșate de activitățile industriale și din transporturi.

Poluarea fizică și chimică. Sezonalitatea în timp și spațiu a consumului turistic constituie un factor de poluare fizică de foarte mare însemnătate. Efectele poluante ale supraaglomerării, din cauza sezonalității activităților turistice, pot fi datorate fie consumatorilor de turism, fie prestatorilor. Printre efectele ce au ca sursă consumatorii, putem aminti degradarea peisajului prin agasarea naturii, dotărilor și monumentelor de artă și apariția fenomenului inflaționist al prețurilor datorită cererii excesive.

Amenajarea turistică necorespunzătoare a teritoriului reprezintă un factor de poluare, atât fizică, dar și economică, constituind cea mai gravă formă de degradare a resurselor turistice de către turismul însuși. Neconcordanța calitativă și cantitativă dintre resursele turistice și dotările aferente duce la disfuncționalități în exploatare, cu repercusiuni în eficiența economică și starea fizică, corporală a dotărilor și resurselor.

Poluarea aerului. Activitățile turistice grupate pe forme de turism sau luate independent pot conduce la reducerea calității aerului. Astfel, în sezonul turistic, când circulația turistică se află la cote maxime, se poate produce poluarea aerului prin gazele de eșapament produse de autoturismele turiștilor, numărul mare de autocare. Lipsa unor amenajări adecvate privind depozitarea deșeurilor menajere, a gunoaielor, poate produce poluare olfactivă a aerului din localitățile turistice. Față de activitățile industriale, cele turistice au un impact mai redus asupra alterării calității aerului.

Poluarea apei. Poluarea apelor mai este produsă și prin turismul neorganizat prin campamente în locuri situate pe malurile apelor, lacurilor sau în perimetrul apelor freatice, unde turiștii prin gunoaiele depuse și detergenții folosiți la spălarea mașinilor, pot contribui la scăderea calității apelor de suprafață și subterane. Comportamentul turiștilor de a arunca oriunde gunoaiele și propriile dejecții, cu deosebire în lacuri, ape curgătoare conduce la creșterea concentrației de bacili coliformi care pot fi vectori de producere a unor afecțiuni.

Poluarea solului. Această formă de poluare afectează mai ales prin extinderea amenajărilor turistice și de transporturi, care determină, scoaterea din circuitul forestier și agricol a unor importante suprafețe (realizarea de parcări, stații de alimentare cu combustibil etc.). Solurile sunt afectate îndeosebi de cantitățile de deșeuri solide care, prin anumite procese fizice și chimice, pot afecta calitatea acestora. Modul de colectare și de depozitare a deșeurilor solide, provenite din activitățile turistice, va asigura și menținerea curată a solurilor.

Influența poluării asupra vegetației. Speciile vegetale sunt tot mai valoroase pentru păstrarea parametrilor de calitate a mai multor componente ale mediului înconjurător. Vegetația arbustivă și ierboasă naturală, prin varietatea speciilor component, oferă o mai mare varietate peisajelor naturale, sporind caracterul de atractivitate.

Influența poluării asupra faunei. Speciile faunistice sunt valoroase sub aspectul rarității pentru domeniul științific și ecologic, pentru domeniul pescuitului și al vânătorii. Extinderea amenajărilor turistice, circulația turistică intensă determină reducerea habitatelor naturale pentru multe dintre animalele sălbatice. Practicarea braconajului, a pescuitului și vânătorii necontrolate poate conduce la scăderea dramatică a efectivelor de faună sălbatică.

Poluarea estetică. O destinație turistică devine atractivă prin ambianța estetico-ambientală, care se traduce prin personalizarea oricărei atracții turistice, prin arta peisagistică. Degradarea rezervațiilor naturale și a monumentelor naturii prejudiciază, de asemenea, potențialul turistic pe care-1 lipsește de aportul științific, cognitiv-educativ, estetic, al unor obiective cu caracter de unicitate sau de rară spectaculozitate, sau a unor habitate naturale care au păstrat un echilibru biologic virgin. Degradarea acestor monumente și rezervații naturale poate fi provocată în mare măsură, de activitățile economice necontrolate, afectarea lor aducând prejudicii incalculabile, atât sub aspect științific, cât și economic, prin diminuarea posibilităților de valorificare turistică a lor.

Legislația națională nu specifică clar termenul de funcționalitate turistică, dar practica în domeniu desemnează un obiect sau teren ca având funcționalitate turistică, dacă reprezintă: a) o atracție deosebită pentru vizitatori; b) o parte a unui traseu turistic; c) element de infrastructură ce asigură accesibilitatea fluxului turistic; d) spațiu pentru amplasarea structurilor de deservire a turiștilor.

Spațiu verde – sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane și extravilane ale localităților urbane și rurale (peisaje naturale, construcții rutiere, locative), important din punct de vedere estetic, biologic și ecologic, care include, de regulă, o comunitate de vegetație și animale.

Spațiile verzi ale localităților rurale sunt compuse din suprafețe acoperite de vegetație spontană, care sunt foarte reduse – cca 15% din terenurile Republicii Moldova. Resursele biotice spontane numără 1.806 specii de plante cu flori, 70 de specii de mamifere și 281 de specii de păsări. Potrivit legii cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale, în Republica Moldova este instituit un sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane și extravilane ale localităților urbane și rurale, important din punct de vedere estetic, biologic și ecologic.

Rezervațiile naturale sunt spații naturale valorificate intens în turismul internațional. Acestea constituie valoroase resurse naturale, din punct de vedere științific, și sunt destinate păstrării și restabilirii unui sau mai multor componente ale naturii pentru menținerea echilibrului ecologic. Se administrează în scopul conservării biodiversității prin ameliorarea condițiilor de habitat și asigurarea integrității și continuității speciilor floristice și faunistice. Pe întreg teritoriul țării sunt repartizate dispers 63 de rezervații naturale. Ele reprezintă suprafețe ocupate de anumite specii de floră și faună, care prin valoarea lor științifică și estetică necesită protecție.

Administrația publică locală este responsabilă de respectarea regulamentului rezervației natural și ale altor rezervații specificate infra, care se află în raza teritoriului subordonat. Legislația în vigoare încurajează odihna, recrearea și turismul în locuri special amenajate (cu implicarea antreprenorilor locali) și interzice manifestările de turism neorganizat. Rezervațiile naturale din Republica Moldova (cu 12% din suprafața totală a fondului ariilor naturale protejate) sunt aproape în totalitate gestionate de AS „Moldsilva”.

Rezervațiile peisagistice reprezintă teritorii naturale delimitate în scopul armonizării relațiilor dintre om și natură, conservării peisajelor geografice pentru generația actuală și generațiile viitoare.

În Republica Moldova sunt 41 de rezervații peisagistice, cea mai mare fiind ,,Pădurea din Hâncești” cu o suprafață comparabilă cu rezervația „Codrii”. Peisaje reprezentative sunt în „Pădurea Hârbovăț”, complexul geopaleontologic din bazinul râului Lopatnic, Valea Adâncă, Codrii Tigheci, Rudi-Arionești, Valea seacă „Tamașlâc”, „La Castel”, Fetești, „Călărășăuca”, „La 33 de vaduri”, Trebujeni, Saharna, Țâpova, „Grădina Turcească”, Cosăuți, Căpriana ș.a., majoritatea fiind accesibile ofertelor turistice și excursioniste. Rezervațiile peisajere ocupă jumătate din fondul ariilor protejate de stat și sunt aproape în totalitate gestionate de AS „Moldsilva”.

Rezervațiile de resurse sunt obiecte specifice pentru ecoturism, când se valorifică potențialul natural depozitat pe anumite teritorii, ca de exemplu în cazul documentării privind colecțiile pedologice ale unor țări. Pe teritoriul Republicii Moldova este atestată o gamă foarte variată de soluri. Aici sunt cca 745 de tipuri de soluri diferite, principala bogăție pentru agricultură reprezentând cernoziomul (circa 80% din suprafața țării). În țară sunt protejate de stat 13 rezervații cu soluri reprezentative, ca de exemplu la Talmaza, în balta Nistrului Inferior.