Noi vă prețuim pentru că ne luminați mintea și sufletul [308270]

Valențe formative ale activitaților extracurriculare din ciclul primar

Cuprins

Capitolul I Educația nonformală: definitii si perspective

1.1 [anonimizat]. Rolul actual al scolii.

1.2 Extrascolar si extracurricular : [anonimizat]

1.3 Reglementari legislative privind activitatile extracurriculare in sistemul educational romanesc

1.4 Natura ,caracteristici si functii ale activitatilor extracurriculare

Capitolul II. PROIECTAREA, IMPLEMENTAREA ȘI EVALUAREA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE

2.1 Obiective generale ale activitatilor extracurriculare

2.2 Tipologia activităților extracurriculare

2.2.1 [anonimizat]

2.2.2 Activitățile extracurriculare desfășurate în afara mediului școlar

Excursiile și vizitele didactice

Taberele școlare

2.3 Manifestări pentru promovarea unor noi educații

2.4 Proiectarea și implementarea activităților extracurriculare

2.5 Aspecte generale ale evaluării activităților extracurriculare

CAPITOLUL I Educația nonformala: [anonimizat].Rolul actual al școlii.

Școala, [anonimizat], creșterea ritmului de însușire a cunoștințelor, în raport cu evoluția și exigențele societății contemporane.

Una dintre cerințele reale căreia educația trebuie să-i răspundă în această eră a reformelor este deschiderea spre postmodernitate. Însușirile cruciale ale învățăturei postmoderne în educație sunt (Sava S., Codorean G., 2005, pag. 8):

este adeptă pentru educația centrată pe persoană și pentru revalorizarea dimensiunii subiective a actului educațional;

[anonimizat], comportamentele celor ce sunt implicați în actul educațional nu sunt întotdeauna predictibile și raționale;

[anonimizat], relație în care elevul și profesorul sunt văzuți în integralitatea personalității lor;

[anonimizat];

[anonimizat], de construire a statutului și rolurilor sale;

preconizează o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat].Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului în care viața capătă alte aspecte decât cele din procesul de învățare școlară.[anonimizat], [anonimizat].

Circumstanțele educative din mediul formal al școlii nu dă însă mereu un cadru optim pentru afirmarea maximală a acestor acțiuni formative. Adesea, [anonimizat]. În ajutorul acestor aspirații vine însă educația extracurriculară ce poate apărea sub două ipostaze elementare (Ștefan M., 2007, pag. 137):

– educația informală înfățișând importanța întâmplătoare a mediului social, transmisă prin situațiile vieții de zi cu zi;

– educația nonformală, care se îndeplinește sub incidența unităților din sistemul de învățământ sau în cadrul unor organizații cu caracter educativ.

Educația formală vizază ansamblul influențelor intenționate și sistematice create în interiorul unei instituții specializate (școală, universitate) cu scopul formării personalității umane; scopul acestui model de educație îl institue introducerea treptată a elevilor în tainele cunoașterii și instrumentarizarea lor cu metode culturale ce le vor garanta o anumită autonomie educativă. Pregătirea este elaborată în mod conștient și gradat, fiind asigurată de oameni specialiști, pregătiți anume în acest sens. Educația formală aprobă o învățare sistematizată a cunoștințelor și ușurează dezvoltarea unor capacități, aptitudini și atitudini indispensabile pentru inserția individului în societatea dată.

Beneficiile principale ale educației formale sunt înfășișate de probabilitatea realizarii unei evaluării individualizate de tip formativ și dezvoltarea sistematică a deprinderilor de muncă intelectuală ale celui care se educă. “Evaluarea în cadrul educației formale revine cu deosebire fiecărui cadru didactic și instituției în ansamblu” (Cozma, 1988, pag.79).

Lecția desfășurată în sala de clasă nu trebuie considerată forma exclusivă de instruire și educare a elevului, cu atât mai mult cu cât în practica instruirii și autoinstruirii este prezentă o gama largă de forme diverse de activități: activități în afara clasei și activități extrașcolare, care reprezintă, de fapt activitățile extracurriculare.

Dezavantajele educației formale: centrarea exagerată pe realizarea competențelor prevăzută de programa școlară și limitarea libertății de acțiune a elevilor , fapt ce poate duce la producerea indiferenței, plictiselii sau monotoniei (Constantin Cucoș, 1996, pag.35).

Educația non-formală conține totalitatea influențelor educative ce se desfășoară în afara clasei (activități extra, para și perișcolare) ori prin intermediul unor activități opționale sau facultative. Acțiunile inglobate în acestă limită se definesc printr-o mare flexibilitate și vin în fixarea intereselor variate individuale ale elevilor, cu efecte formative (Cozma, 1998, pag.50). Această educație a fost dintotdeauna, ceea ce este nou astăzi în legătură cu această manieră de a educa rezida în organizarea ei planificată. In unele situații, educația non-formală poate fi o metodă de ajutor pentru cei care au șanse minime de a ajunge la o școlarizare normală: săraci, izolați, locuitori din zonele retrase, analfabeți, tineri în derivă, persoane cu nevoi speciale (Lansheere, 1992, pag.566).

Educația non-formală.

Referitor la educația nonformală, analizele sunt mai dificile datorită încărcăturii predominant psiho-sociologice a termenului formal. Acest termen „ desemnează o relitate edycațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întodeauna cu efecte formative” ( C. Moise; T. Cozma, 1996, p. 270 ). În pedagogie, „ educația nonformală ” exprimă sensul vechii sintagme de educație extrașcolară. Ea a fost definite de către Ph. Coombs ca „ întreaga activitate educativă organizată și sistematică, realizată în afara cadrului formal al educației, pentru a dispensa tipuri determinate de învățare unor subgrupe specific ale unei populații, în același timp, de adulți și de copii ” ( 1992, p. 565 ) .

Ea include, sublinia autorul :

Procesul de alfabetizare

Formarea profesională

Formarea tinerilor neșcolarizați

Diferite programe de dezvoltare comunitară

Educație pentru o nutriție sănătoasă

Educația nonformală a fost definită de către J. Kleis în 1973 drept „ orice activitate educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor special, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal ( stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor etc.)”

Educația nonformală este în strânsă legătura cu realizarea următoarelor obiective :

Să lărgească și să completeze orizontul de cultură, înmbogățind cunoștințele din anumite domenii;

Să creeze condiții pentru „ desăvârșirea profesională sau inițierea într-o nouă activitate” ( Elena Istrate, 1998, p. 13) ;

Să contribuie la recreerea și la destinderea participanților precum ți la petrecerea organizată a timpului liber;

Să asigure cadrul de exersare și de cultivare a diferitelor înclinații, aptitudini și capacități, de manifestare a talentelor;

Educația nonformală având un caracter mai puțin formalizat, are avantajul unui spațiu instructiv-formativ mult mai maleabil decât cel școlar, astfel îi oferă individului o mai mare libertate de acțiune, și permițând celor care se instruiesc atât o mai bună selectare a informațiilor și cunoștiințelor cât și o mai bună personalizare a modului de valorificare efectivă a acestora. Dezavantajul educației non-formale este condiționat de lipsa unor intervenții evaluative sistematice, fapt ce în lipsa unei autoevaluări aspre și reale poate duce la importante rămâneri în urme a beneficiarelor acestor forme de educație. Un alt posibil dezavantaj al educației non-formale este riscul apariției, datorită plasării sale în contextul extrașcolar, mai puțin rigid și formalizat, a unor abordări și implicari superficiale în activitate a participanților la acest tip de realizare a instrucției și educației. Din acestă cauză se recomandă o alternanță chibzuită și o ansamblare optimă a educației non-formale cu cea formală, în fapt prima examinând exemplificarea, aprofundarea și exersarea cunoștințelor oferite de către cea de-a doua.

Raportul dintre educația nonformală și cea formală este unul de complementaritate, sub aspectul conținutului, cât și în ceea ce privește formele și modalitățile de realizare.

Educația nonformală asigură legătura dintre instruirea formală și cea informală. Aceasta se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în afara sistemului școlar, cuprizând activități extraclasă/ extradidactice ( cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade, competiții etc. ) și activități de educație și instruire extrașcolare sub îndrumarea unor cadre specializate în proiectarea unor acțiuni educaționale, care asigură realizarea corelației subiect/ educator – obiect/ educat.

In concluzie, se poate observa ca cele două dimensiuni ale educației au câte ceva specific de îndeplinit (conform Pain, 1990, pag.233).

1.Educația formală oferă:

-ca demers începător, înglobarea individului în tainele muncii intelectuale organizate;

-probabilitatea de a formaliza cunoștințele, plecând de la achiziții istorice și practici reieșite din acțiune;

-identificarea achizițiilor individuale;

-formalizarea si concretizarea achizițiilor în alte modalități educative pe plan social;

2.Educația non-formală:

-răspunde adecvat la necesitățile concrete de acțiune;

-ușureză legătura cu cunoștinte plecând de la nevoile resimțite de educație;

-oferă un prim moment de abstractizare prin extragerea de cunoștințe din practică;

-demetizează funcția de predare;

1.2 Extrașcolar si extracurricular : delimitari conceptuale, tipuri si roluri

Termenul de „activități extracurriculare” este frecvent folosit în sinonimie cu cel de „activități co-curriculare” sau cu cel de „activități în afara clasei”. În primul caz, rezultă,importanța acestora în completarea Curriculumuului Național, iar în al doilea, separarea spațio-temporală de activitățile formale obligatorii. În literatura de specialitate, noțiunea este adeseori utilizată ca echivalent al „activităților extrașcolare”, de altfel în mod eronat, dat fiind că acestea înfățișează toate activitățile ce au loc în afara instituției de învățământ și acestea sunt doar o structură a activităților extracurriculare.

Sub aspect noțional, termenul „activități extracurriculare” se referă la totalitatea activităților care se organizează la nivelul instituțiilor de învățământ sau în afara acestora (dar sub tutela lor sau în colaborare), în grupuri de elevi sau individual, suplimentar față de conținuturile din Planurile- cadru de învățământ și din Curriculumul la decizia sau propunerea școlii. Activitățile extracurriculare se referă astfel la ansamblul activităților educative organizate și planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop educațional, dar mai puțin exigente decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu rolul completării formării personalității elevului asigurată de educația formală sau dezvoltării altor aspecte particulare ale personalității acestuia.

Educația nonformală există de mult timp. La începutul secolului XX s-a constituit în Germania o asociație a tinerilor intitulată „Wandervogels”, ca o reacție împotriva caracterului livresc al școlii și-i îndeamnă pe tineri să iasă din cadrul formal, pentru a călători, a cunoaște natura, țara.

Astăzi i se acordă o atenție mai mare în cadrul procesului de dezvoltare socio-economică a țărilor în curs de dezvoltare. Ponderea lor în procesul educațional este diferită de la o zonă la alta. În România, educația nonformală cuprinde o gamă variată de activități:

În cadrul școlii

Olimpiade

Cercuri de discipline cu caracter tematic sau pluridisciplinar

Competiții sportive

Sesiuni de comunicări științifice

Comemorări sau festivități

În afara școlii

Vizite

Excursii

Drumeții

Tabere

Activitatea pe cercuri din cadrul palatelor și cluburilor de copii

În organizarea activităților extracurriculare există o serie de dificultăți și facilități.

Dificultăți

Materiale- absența bazelor adegvate ( săli de sport, de club)

Absența competențelor în inițierea și desfășurarea activităților extracurriculare

Învingerea reticenței față de petrecerea timpului liber într-o formă organizată

Absența motivației cadrelor didactice pentru acest tip de activitate

Facilități

Disponibilitatea copiilor pentru activități în grup

Capacitatea dezvoltată a copiilor de a comunica spontan și liber

Posibilitatea de cunoaștere a copiilor

Accentuează obiective de tip formativ-educativ

Conținuturile educațiilor nonformale și informale sunt extrem de variate, determinate de opțiunile metodologice dar mai ales, în ceea ce ne privește, pentru a satisface nevoile și interesele diferențiate și individualizate ale copiilor și tinerilor.

Rolul activităților extracurriculare se întemeiază pe câteva trăsături :

Sunt folosite pe toate treptele de învățământ

Constituie un mijloc eficace și totodată suficient de nuanțat de completare a acțiunii instructive pe care o realizează școala; necesitatea realizării unei continue și cuprinzătoare în vederea instruirii elevilor și îndeosebi pentru formarea unor abilități, impune extinderea acțiunii de instruire dincolo de programul școlar și deci multiplicarea formelor de activitate instructiv educativă extrașcolară.

Prin caracterul lor facultativ, precum și prin conținutul adaptat intereselor elevilor, aceste acivități exercită o influență favorizată asupra motivației școlare

Oferă posibilităși de cultivare a aptitudinilor elevilor; multiplele forme de activitate și cu deosebire cercurile științifice, tehnice, literar-artistice, constituie tot atâtea șanse de aprofundare a unor domenii specifice, prin depășirea conținutului disciplinelor cuprinse în programul școlar.

Prin particularitățile organizatoare și metodologice pe care le prezintă, constituie modele de activități accesibile elevilor, care prefigurează capacitățile cerute omului nevoit să se instruiască în mod continuu și apt să folosească, în modul cel mai plăcut și util timpul său liber.

Prin faptul că antrenează un număr mare de elevi, activitățile extracurriculare se prezintă ca un mijloc larg, cuprinzător de realizare a ideii instruirii diferențiale.

Reglementări legislative privind activitațile extracurriculare în sistemul educațional românesc.

În ultimii ani, cadrul legislativ românesc a promovat o serie de aspecte specifice referitoare la organizarea educaiei nonformale, respectiv la statutul activităilor extracolare în relaie cu sistemul formal de educaie.

Legea educației naționale nr. 1/2011

Cadrul legal cu cel mai mare impact actual asupra învățării permanente este reprezentat de Legea educației naționale nr. 1/2011, care valorifică principiile educației permanente într-un spațiu amplu numit Învățarea pe tot parcursul vieții. Acesta reglementează cadrul general și integrator și stabilește responsabilitățile în domeniul educației permanente în România.

definește conceptul de educație și formare profesională pe tot parcursul vieții într-un mod integrat și coerent, ca „totalitatea activităților de învățarea realizate de fiecare persoană pe parcursul vieții în contexte formale, nonformale și informale, în scopul formării sau dezvoltării competențelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupațională” (art. 328, al. 2);

precizează reglementări care se adresează unor grupuri intă specifice i variate, în mod tradiional neglijate de documentele reglatoare anterioare;

stabilește modalităile de recunoaștere și certificare a competențelor obținute în contexte educaționale formale, informale și non-formale;

definete responsabilităi specifice ale diferitelor instane i promovează un parteneriat activ între ministere i alte instituii interguvernamentale în vederea implementării educaiei permanente;

prevede înființarea centrelor comunitare de învățare permanentă, cu rol de a implementa, la nivelul comunității, politicile și strategiile în domeniul învățării pe tot parcursul vieții.

face referiri la portofoliul de educație permanentă și la consilierea și orientarea carierei pe tot parcursul vieții,ca instrumente necesare pentru dezvoltarea personală a fiecărui adult.

Pentru punerea în practică a aspectelor referitoare la educaia permanentă, anterior specificate, au fost elaborate o serie de metodologii secundare la Legea educaiei naionale: Metodologia privind utilizarea instrumentelor Europass i Youthpass i serviciile de consiliere i orientare a carierei pe tot parcursul vieii – aprobată prin OMECTS nr. 1804/2012; Metodologia privind organizarea i funcionarea centrelor comunitare de învăare permanentă i Metodologia pentru identificarea, evaluarea i recunoaterea rezultatelor învăării dobândite în contexte nonformale i informale – aflate în prezent în dezbatere.

De asemenea, Legea educației naționale face prevederi explicite la activitățile extrașcolare:

prevede dreptul egal al tuturor elevilor la activități extrașcolare organizate de MEN;

stabilește contextele în care se derulează activitățile extrașcolare organizate de sistemul educațional;

face referiri la sursele de finanțare a activităților extrașcolare, prin finanțare complementară de la bugetele locale;

definește statutul și rolul palatelor și cluburilor copiilor ca instanțe instituționale cu rol de organizare a ofertei de activități extrașcolare;

prevede statutul de instructor de educație extrașcolar în rândul personalului didactic auxiliar și condițiile de ocupare a posturilor de către acesta.

Regulamentul de organizare și funcționare a unităților care oferă activitate extrașcolară (OMECTS nr. 5567/2011)

Acest cadru reglementează organizarea și desfășurarea activităților educative extrașcolare, de tip nonformal în unitățile de învățământ. Se pornește de la definirea educației nonformale ca parte integrantă a sistemului național de educație, alături de educația formală, și de la stabilirea scopului acesteia: „educația nonformală are ca scop dezvoltarea și diversificarea competențelor cheie și formarea competențelor specifice în funcție de domeniul și profilul activității extrașcolare” (art. 4).

Sunt preluate și dezvoltate aspectele generale menționate în legea educației, referitoare la: susținere financiară; unități organizatoare (palate și cluburi ale copiilor, tabere școlare, baze sportive, turistice și de agrement sau alte unități acreditate în acest domeniu); condiții de organizare și desfășurare. De asemenea, regulamentul stabilete contextul de funcionare a unităilor care oferă activitate extracolară.

Regulamentul de organizare a activităilor cuprinse în calendarul activităilor educative (OMECTS nr. 3035/2012)

Regulamentul este elaborat în acord cu prevederile generale ale legii educației și cu recomandările europene în domeniu. Regulamentul face referire la organizarea ofertei de activități educative, definite drept activităi care ”se desfăoară în afara orelor de curs i aduc elemente de noutate faă de disciplinele studiate de elevi prin curriculumul obligatoriu. Ele pot avea la bază informaiile acumulate i competenele dezvoltate de elevi pe parcursul anului colar, fiind complementare sau vizând aplicarea practică a acestor informaii i competene” (art. 2, al. 3).

Regulamentul reglementează organizarea Calendarului Activităilor Educative (CAE), care este structurat în trei pări: Calendarul Activităilor Educative Naionale; Calendarul Activităilor Educative Regionale și Interjudeene; Calendarul Activităilor Educative Judeene. Aceste calendare sunt elaborate prin selecția propunerilor de activități extrașcolare care vin din partea actorilor școlari din: inspectorate colare, unităi colare, palate i cluburi ale copiilor, ONG-uri, alți parteneri.

Parteneriatul educațional, ca set de intervenție complementară, apare ca o necesitate. În prezent, putem să construim o serie de parteneriate cu foarte multe instituții. Oferim o serie întreagă de instituții cu care se pot încheia parteneriate:

unități școlare din țară (de același nivel, de nivel mai mic, de nivel mai mare)

unități școlare din străinătate

centre universitare

Centrele Județene de Asistență Psihopedagogică

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Poliția

Direcțiile de Sănătate Publică

Protecția Mediului și Animalelor

Inspectoratele pentru Protecția Mediului

Inspectoratele pentru Prevenirea Incendiilor

Inspectoratele pentru Protecție Civilă

Oficiile de prevenire a Consumului de Droguri

Instituțiile de cultură: teatre, filarmonici, operă, balet, biblioteci, muzee, galerii de artă;

Instituțiile de sport: Direcțiile Județene de Sport și Turism, asociațiile sportive, etc.

Lăcașele de cult: biserici.

Astfel, obiectivele urmărite în cadrul acestor parteneriate pot fi:

îmbunătățirea procesului instructiv-educativ;

atragerea elevilor în activități utile și de relaxare;

îmbunătățirea relației profesor-elev, școală-comunitate;

îmbunătățirea frecvenței și diminuarea abandonului școlar;

determinarea părinților să colaboreze cu unitățile școlare.

Referine la resursele umane implicate în organizarea i desfăurarea activităilor extracolare

Procesul de organizare i monitorizare a activităilor extracolare în sistemul educaional implică resurse umane cu atribuii specifice:

Inspectori de specialitate– la nivelul Ministerului Educaiei Naionale, în cadrul Direciei Generale Educaie i Învăare pe tot Parcursul Vieii;

inspector educativ / inspector activităi extracolare – la nivelul inspectoratelor colare judeene;

consilier educativ / coordonator programe i proiecte educative colare i extracolare – la nivelul unităilor de învăământ.

Calendarului Activităilor Educative evideniază o varietate de activităi extracolare, care se derulează la nivel naional, regional, judeean sau la nivel local, în domenii precum: domeniul cultural-artistic (arte vizuale; culturi și civilizații; literatură; teatru; folclor, tradiții și obiceiuri; muzică; dans), domeniul ecologie și protecția mediului; domeniul educație civică, voluntariat, proiecte caritabile; domeniul sportiv turistic; domeniul tehnic; domeniul științific.

Consiliul Național al Elevilor (conform Regulamentului de organizare și funcționare ale Consiliului Național al Elevilor) „formulează propuneri pentru îmbunătățirea vieții școlare, a proiectelor școlare și extrașcolare” și de asemenea „organizează seminarii, întâlniri, conferințe, schimburi de experiență, competiții, tabere sau cursuri pentru formarea elevilor, acțiuni de caritate/strângere de fonduri”.

Articolul 107 al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede că „elevilor din învățământul preuniversitar de stat și particular le este garantată, conform legii, libertatea de asociere în cercuri și în asociații științifice, culturale, artistice, sportive sau civice, care se organizează și funcționează pe baza unui statut propriu, aprobat de directorul unității de învățământ”.De asemenea, exercitarea dreptului la reuniune, conform Articolului 15 alin. (2) din Convenția cu privire la drepturile copilului, nu poate fi supusă decât acelor limitări care sunt prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul siguranței naționale, a ordinii publice, pentru a proteja sănătatea și moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora. „Dreptul la reuniune se exercită în afara orarului zilnic, iar activitățile pot fi susținute în unitatea de învățământ, la cererea grupului de inițiativă, numai cu aprobarea directorului. Aprobarea pentru desfășurarea acestor acțiuni va fi condiționată de acordarea de garanții scrise, oficiale privind asigurarea, de către organizatori, a securității persoanelor și a bunurilor” (Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar). Tot Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede că „în cazul în care conținutul activităților care se desfășoară în unitatea de învățământ de stat și particular contravine principiilor sus-menționate, directorul unității de învățământ poate suspenda sau interzice desfășurarea acestor activități”.

Consiliul de administrație al unei unități școlare din învățământul preuniversitar (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „organizează activități de pregătire specială a elevilor pentru examene și concursuri școlare”.

Consiliul clasei (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „își desfășoară activitatea la nivelul fiecărei clase având ca principale obiective:

stabilirea modalităților de sprijinire a elevilor cu un ritm lent de învățare;

organizarea de activități suplimentare pentru elevii capabili de performanțe școlare”.

Activitățile vor fi atractive și vor fi orientate spre sarcini care să pregătească copiii / elevii pentru concursurile (inter)școlare, olimpiade. Munca acelor cadre didactice care vor sprijini copiii / elevii poate fi desfășurată în echipă, sau cadrele didactice își pot împărți tematica și pot intra pe rând să lucreze cu copiii / elevii. Climatul de lucru se recomandă a fi unul relaxat, calm care să mobilizeze motivațional, să stimuleze afectiv copiii / elevii pentru efort, pentru muncă de calitate.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are în conformitate cu H.G. nr. 231/07.03.2007 a înființat la nivelul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, Direcția Concursuri, Olimpiade Excelență care are următoarele atribuții (http://www.edu.ro/index.php/articles/c881):

elaborează și aplică de strategii și politici pentru selecția, pregătirea și susținerea tinerilor și a cadrelor didactice în activități de performanță înaltă.

organizează și coordonează strategii de pregătire, evaluări, seminarii științifice, concursuri, conferințe, în țară sau în străinătate;- coordonează activitatea centrelor de excelență regionale/județene;

propune Departamentului pentru învățământul preuniversitar din cadrul Ministerului Educației și Cercetării acordarea de burse de studiu în țară și în străinătate, de premii, precum și alte modalități de susținere a performanței pentru elevii laureați ai olimpiadelor și concursurilor internaționale;

realizează proiecte și asigură consultanță în domeniul identificării, pregătirii, stimulării și valorificării potențialului elevilor capabili de performanță;

elaborează, în vederea informării publice, rapoarte privind rezultatele înregistrate la examenele și evaluările naționale, la etapele naționale și internaționale ale olimpiadelor și concursurilor, evidențiind oportunitatea adoptării de către ministrul educației și cercetării a unor decizii cu privire la factorii care permit îmbunătățirea performanțelor școlare;

organizează un sistem de evidență a rezultatelor examenelor naționale, olimpiadelor și concursurilor pentru elevi, precum și a rezultatelor școlare înregistrate la finalul unor cicluri de învățământ/curriculare, în funcție de profilurile de formare, în vederea cercetării dinamicii acestora;

dezvoltă website-ul propriu, care cuprinde informații publice privind standardele educaționale, curriculumul național, examene și evaluări, programe pentru examene și concursuri, modele de subiecte, metodologii, ghiduri și regulamente, machete pentru analizele statistice, liste de manuale aprobate, rezultate la olimpiade și concursuri interne și internaționale, forumuri de discuții;

constituie și coordonează activitatea unor grupuri de lucru compuse din specialiști și din cadre didactice cu experiență, în scopul construirii și actualizării bazelor de date cu instrumente de evaluare, și al pregătirii elevilor capabili de performanță.

Profesorii (conform Regulamentelor de ordine interioară) „îi vor sprijini pe toți elevii care doresc să desfășoare activități în scopul realizării performanțelor școlare, îndrumându-i, recomandându-le material bibliografic, completându-le cunoștințele prin acțiuni specifice (consultații, activități practice etc.)”.

Rezultatele remarcabile obținute de copii / elevi sunt încurajate și recompensate, ceea ce este prevăzut legislativ. Astfel, Articolul 115 al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede că „elevii care obțin rezultate remarcabile în activitatea școlară și extrașcolară și se disting prin comportare exemplară pot primi următoarele recompense:

a) evidențiere în fața colegilor clasei;

b) evidențiere, de către director, în fața colegilor de școală sau în fața Consiliului profesoral;

c) comunicare verbală sau scrisă adresată părinților, cu mențiunea faptelor deosebite pentru care elevul este evidențiat;

d) burse de merit, de studiu sau alte recompense materiale acordate de stat, de agenți economici sau de sponsori;

e) premii, diplome, medalii;

f) recomandare pentru trimiterea, cu prioritate, în excursii sau în tabere de profil din țară și din străinătate;

g) premiul de onoare al unității de învățământ.

De asemenea, Articolul 116 al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar dispune la punctul (1) „Acordarea premiilor elevilor la sfârșitul anului școlar se face la nivelul unității de învățământ, la propunerea dirigintelui, a Consiliului clasei, a directorului școlii”, la punctul (2) „Se pot acorda premii elevilor care:

a) au obținut primele trei medii generale pe clasă, dar nu mai mici de 9.00; pentru următoarele trei medii se pot acorda mențiuni;

b) s-au distins la una sau mai multe discipline de studiu;

c) au obținut performanțe la concursuri, festivaluri, expoziții și la alte activități extrașcolare desfășurate la nivel local, județean, național sau internațional;

d) s-au remarcat prin fapte de înaltă ținută morală și civică;

e) au avut, la nivelul clasei, cea mai bună frecvență pe parcursul anului școlar”, la punctul (3) „Se pot acorda premii și pentru alte situații prevăzute de Regulamentul intern al unității de învățământ”.

Deci, „elevii din învățământul de stat și particular (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) au dreptul sa fie evidențiați și să primească premii și recompense, pentru rezultate deosebite obținute la școlare și extrașcolare, precum și pentru atitudine civică exemplară”. Acest lucru se regăsește în același Regulament sub următoarea formă: „elevii cu rezultate foarte bune la concursurile școlare vor fi stimulați cu premii în obiecte și/sau bani din fondurile Comitetului de părinți, vor fi popularizați în școală și în comunitate etc.” De asemenea, Consiliul clasei (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „propune recompense pentru elevii cu rezultate deosebite”.

Cadrele didactice care sprijină munca de pregătire a copiilor / elevilor pentru olimpiade școlare și concursuri este una care cere foarte multă informare suplimentară

Conform Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor școlare (Art.1.) „concursurile școlare au ca obiectiv general promovarea ideilor de competiție și performanță a studiului la disciplinele prevăzute în curriculumul școlar și se adresează elevilor cu aptitudini, înclinații și interese deosebite pentru domeniile științelor, tehnicii, meseriilor, artelor, civic, sportiv, interdisciplinar etc.”

Același Regulament mai-sus menționat, la Art. 2. precizează: „concursurile școlare promovează valori culturale și etice fundamentale, precum și fair-playul competițional. În vederea aprofundării și extinderii curriculare pot fi elaborate programe de studiu complementare, teme de concurs, de cercetare si bibliografii specifice”.

La Art. 3., Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor școlare face precizarea: „concursurile școlare se desfășoară la nivelul următoarelor etape: pe școală, locală (comună, oraș, sector), județ/municipiul București, națională”. De asemenea Art. 4. lămurește că „selecția participanților la concursuri școlare se face pe baza rezultatelor obținute la fazele anterioare, cu excepția fazei pe școala, la care participarea se realizează pe baza opțiunii elevului sau/și la recomandarea profesorului”.

Pentru a recunoaște implicarea lacel mai înalt nivel în activitățile profesionale a fost instituit un sistem, numit „gradație de merit”, care evaluează și recompesează financiar un număr de profesori pe baza unui set de criterii. Lista acestor criterii pentru acordarea gradației de merit include (Ordin 5557/2015):

performanțe dovedite în pregătirea elevilor distinși la olimpiade școlare și/sau concursuri de profil;

performanțe dovedite în pregătirea elevilor distinși la concursuri cultural-artistice, tehnico-ști- ințifice și sportive incluse în Calendarul activităților educative naționale/regionale elaborate de Ministerul Educației, materializate prin obținerea premiilor I, II, III și a premiilor speciale;

pregătirea loturilor olimpice de elevi, participarea, în calitate de membru al comisiei de evaluare/ organizare, la olimpiadele și concursurile școlare și extrașcolare, fazele județene, interjudețene, naționale și internaționale, incluse în programul de activități și în calendarul inspectoratelor școlare/Ministerul Educației;

organizarea de concursuri și festivaluri la nivel internațional, național sau regional/interjude- țean; organizarea de spectacole, expoziții, concerte la nivel internațional, național ori regional/ interjudețean incluse în programul de activități și în calendarul inspectoratelor școlare/Ministerul Educației, certificate prin diplome sau adeverințe;

activitate de coordonator de programe educative școlare și extrașcolare sau îndrumarea colecti- velor redacționale ale revistelor școlare avizate de inspectoratul școlar.

Conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, dirigintele clasei „organizează întâlniri și discuții cu părinții, care se pot desfășura pe grupe, individual sau în plen, se consultă cu aceștia în legătură cu cauzele și măsurile care vizează progresul școlar al copiilor lor și-i informează pe aceștia despre absențele și comportamentul elevilor, despre potențialele situații de corigențe, de amânare a încheierii situației școlare și de aplicare a unor sancțiuni disciplinare”.

Dirigintele clasei / învățătorul clasei are ca atribuții să (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) „analizeze, periodic, situația la învățătură a elevilor, să monitorizeze îndeplinirea îndatoririlor școlare de către toți elevii, să inițieze cu Consiliul clasei programe de consultații cu părinții”.

Consiliul reprezentativ al părinților / Asociația de părinți (conform Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar) are printre atribuții:

sprijină parteneriatele educaționale dintre unitățile de învățământ și instituțiile cu rol educativ în plan local;

susține unitatea de învățământ în organizarea și desfășurarea festivităților anuale;

susține conducerea unității școlare în organizarea și în desfășurarea consultațiilor cu părinții, pe teme educaționale.

La consultații cu părinții în probleme legate de: cunoașterea copiilor lor, înțelegerea nevoilor și comportamentului lor, identificarea factorilor de risc în integrarea familială, sprijinirea școlii în educația copilului, profesorii pot sprijinii profesorii consilieri.

O noutate legislativă în domeniu o reprezintă Ordinul nr. 5034 / 29.08.2016 privind Programul „Școala Altfel”. Implementat pentru prima dată în anul școlar 2011–2012, el a fost apoi redenumit în anul școlar 2012– 2013 „Să știi mai multe, să fii mai bun”, iar în prezent se numește „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, dar acesta este de obicei prescurtat la „Școala altfel”.

„Școala altfel” este un program național al cărui scop este să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul copiilor preșcolari/elevilor. Cadrele didactice proiectează, testează și evaluează abordări eficiente pentru dezvoltarea acestor competențe și abilități. Programul național„Școala altfel” oferă un spațiu de experimentare în care atât cadrele didactice, cât și elevii sunt încurajați să își manifeste creativitatea și să îmbine într-un mod atractiv teoria cu aplicațiile ei din viața de zi cu zi, învățarea cu preocupările individuale într-un context favorabil dezvoltării socio-emoționale.

În perioada alocată Programului national „Școala altfel” sunt facilitate activități educaționale având una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:

transdisciplinaritate;

experiențiale/de învățare prin experiență;

proiectate în parteneriat cu elevi, părinți, instituții, organizații non-guvernamentale și/sau operatori economici;

inovatoare pentru contextul în care sunt derulate;

bazate pe constatările unor cercetări și bune practici recente din domeniul educațional.

Obiectivele și activitățile proiectate și derulate în cadrul Programului național „Școala altfel” răspund intereselor copiilor preșcolari/elevilor și vor reflecta preocuparea cadrelor didactice de a identifica soluții la provocările întâmpinate în facilitarea dezvoltării competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale.

Obiectivele și activitățile proiectate și derulate în cadrul Programului național „Școala altfel” sunt relaționate cu preocupările copiilor preșcolari/elevilor și vin în completarea experiențelor de învățare pe discipline, amplificându-le componenta de dezvoltare socio-emoțională și legătura cu viața de zi cu zi. În baza experiențelor din cursul programului național „Școala altfel”, cadrele didactice integreazăa cele mai eficiente abordări testate în cadrul acestui program în procesele de învățare pe tot parcursul anului școlar.

În implementarea programului național „Școala altfel” este esențială creșterea gradului de implicare a elevilor în proiectarea, derularea și evaluarea activităților de învățare. Acest program este benefic pentru dezvoltarea în rândul acestora a competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale (recunoașterea și gestionarea emoțiilor, preocuparea manifestată față de alte persoane, stabilirea unor relații pozitive, luarea unor decizii responsabile și gestionarea situațiilor provocatoare în mod constructiv).

Activitățile cuprinse în Programul național „Școala altfel” sunt implementate/facilitate de cadre didactice în parteneriat cu elevi, alte cadre didactice, părinți, reprezentanți ai instituțiilor, autorităților, companiilor sau organizațiilor non-guvernamentale locale, ținând cont și de resursele disponibile în unitatea de învățământ.

În derularea activităților Programului național „Școala altfel”, cadrele didactice, elevii și părinții identifică și valorifică resurse locale. Această abordare contribuie la dezvoltarea creativității, abilităților de rezolvare a problemelor și a colaborării dintre cadre didactice, elevi, părinți și comunitate.

Pentru realizarea activităților decise, cadrele didactice, elevii, părinții și partenerii unităților de învățământ se asigură de existența resurselor necesare, având acces la infrastructura și logistica școlii. În implementarea programului pot fi utilizate și resurse extrabugetare.

Natura, caracteristici și funcții ale acivităților extracurriculare

Activitățile extracurriculare trebuie tratate printr-o dublă provocare (socio-individuală) și se manifestă prin câteva note definitorii:

 Caracterul social al activităților extracurriculare vizează relația evidentă dintre acestea și societate, conexiune de intercondiționare și interdeterminare. Dinamica vieții sociale determină reconsiderarea permanentă a acestora, în acord cu principiile și necesitățile societății, dat fiind că „dinamica vieții sociale mondiale impune o nouă ordine educațională” (Macavei E., 1997, pag. 54).

Situațiile din cadrul extracurricular sunt, de regulă, situașii de grup, chiar dacă ăn desfășurarea lor fiecare elev își trăiește și propria sa situație personal. Ele presupun o activitate comună, cu țeluri commune, ceea nu exclude ca fiecare elev să aibă sarcini individuale în realizarea acestor țeluri.Relațiile sociale dintre elevi sunt mai bogate și mai variate decât în procesul de învățământ.De asemenea, se lărgesc relațiile cu mediul social încojurător, cu comunitatea locală. Trebuințele sociale sunt mai profund satisfăcute. Din această caracteristică decurge o altă valență

educativă : permite relații interpersonale și de grup, altele decât relațiile obișnuite în procesul de învățământ. Bine concepute aceste activități îi ajută pe elevi să descopere valoarea cooperării pentru atingerea unor țeluri commune, fie ele și recreative.

 Caracterul dinamic al activităților extracurriculare se manifestă prin rapiditatea reformelor ce se afirmă grație transformărilor sociale. Schimbările se oglindesc atât în tipologia acestora, cât și în regimul de implementare.

 Caracterul permanent al activităților extracurriculare se alcătuiesc într-un deziderat al societății în schimbare. Aceasta cere un șablon de personalitate cu adevărate exigențe adaptative la schimbare și valorizarea la maxim a randamentului personal, prin implicarea elevului în demersul permanent de educație și autoeducație.

 Caracterul prospectiv al activităților extracurriculare redă succesiunea firească și necesară în vederea adaptării individului la nevoile de perspectivă socială, adică a-l educa pe elev „pentru a face față cerințelor viitorului, pentru a putea înfrunta și răspunde unor situații imprevizibile” (Nicola I., 1996, pag. 35).

 Caracterul axiologic al activităților extracurriculare se realizează prin operarea și

raportarea acestora la valori culturale specifice, ca bază a dezvoltării personalității proprii.Activitățile educative extracurriculare servesc dezvoltării copiilor atât sub aspectul cognitiv, lărgind orizontul lor de cunoaștere și îmbogățindu-l cultural, cât și sub aspectul formării lor morale și spirituale.

 Caracterul teleologic al activităților extracurriculare se raportează la orientarea acestora către o finalitate sau un set de rezultate, ce se concretizează în transformarea și evoluția individuală.

 Caracterul formativ al activităților extracurriculare se referă la fundația pe care-o oferă aceste activități pentru dezvoltarea și perfecționarea individului în plan psihologic, social și cultural.

Astfel, activitățile se evidențiază și prin aspecte particulare precum (adaptare și prelucrare după Stanciu M., 1999, pag. 71):

 caracterul facultativ (elevii participând datorită intereselor și curiozității

personale); Activitățile extracurriculare fiind desfășurate în timpul liber, ele sunt bazate pe libera alegere a copiilor, pe dorințele și interesele lor. Copiii aderă la ele de bună voie; orice presiune externă ( a părințolor, profesorilor din școală sau animatorilor adulți din alte organizații) slăbește atractivitatea, dar și influența lor. Principala valență educativă a situațiilor la care ne referim aici este de a asigura petrecerea timpului liber a copiilor.

 proiectarea, organizarea și evaluarea activităților extracurriculare nu sunt acțiuni formale și necesită implicarea ambilor protagoniști educaționali;

 valorificarea „zestrei individuale” a educabilului, prin asigurarea unui cadru optim

manifestării aptitudinilor personale;

 există o varietate de forme de manifestare ale activităților extracurriculare, cu structuri

mult mai maleabile decât cele specifice cadrului formal de educație;

 dezvoltă munca în echipă și învățarea prin cooperare, dar și individualizarea învățării;

 nu sunt realizate printr-un demers abordat exclusiv din perspectiva unei discipline, ci

presupun de cele mai multe ori o abordare interdisciplinară;

 evaluarea este facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, întâietor antrenante, fără calificative (Cristea S., 2003, pag. 158).

Pe lângă caracteristicile amintite, demersul de formare extracurricular îndeplinește câteva funcții generale, dar și unele specifice, definitorii.

Funcțiile generale ale activităților extracurriculare sunt:

 Funcția socială a activităților extracurriculare este confirmată de pregătirea unui domeniu de manifestare optim interrelaționării, dezvoltării abilităților de muncă în echipă, ideii de proveniență la un grup, constituirii viitorului cetățean activ-participativ, îndemânări cerute individului de către societatea contemporană. Se garantează renunțarea la un tipar al modelului de elev, în favoarea cerinței prioritare de a-i pune pe elevi „în contact cu realitatea”, astfel încât, fiecare dintre ei „să fie liber să-și dezvolte gândirea proprie și valorile și în care să fie stimulate răspunsurile creative referitoare la realitate” (Negreț Dobridor I., 2008, pag. 248).

Funcția culturală a activităților extracurriculare se efectuează prin comunicarea unor valori ale educației axiologice, atât la nivel național, cât și internațional. Variatele tipuri de activități extracurriculare sunt centrate pe formarea și dezvoltarea dimensiunii culturale a personalității elevului.

Funcția economică a activităților extracurriculare se demonstrează atât prin pregătirea și perfecționarea educabilului, ca viitoare forță de muncă creatoare, cât și prin fructificarea potențialului acestuia, ca un factor important pentru asigurarea creșterii economice într-o țară.

Printre funcțiile specifice ale activităților extracurriculare (adaptare după Lunenburg F.C., 2010) amintim:

funcția de întărire a învățării realizate în cadru formal, prin ramificarea și extensia conținuturilor curriculare răspândite în acest cadru;

funcția de suplimentare a curriculumului cu activități de învățare care nu sunt posibil de realizat în clasa de elevi (clubul de dans, consiliile elevilor); Aceste experiențe valorifică principiile învățării depline și garantează suport pentru petrecerea timpului liber al elevilor.

funcția de integrare a cunoștințelor din diverse domenii de activitate ale elevului; Activitățile extracurriculare nu oferă sensuri abstracte, izolate, ci mizează pe interacțiunea cu diferite aspecte din viața reală, valorificând rezolvarea de probleme reale din diverse perspective.

funcția de democratizare, activitățile extracurriculare asigurând un cadru propice pentru realizarea obiectivelor unei vieți construite pe principiile democrației; Unul dintre sensurile acestor activități este evitarea barierelor de comunicare și interacțiune socială ce pot apărea în educația formală.

funcția suportiv-compensatorie, de dezvoltare a aptitudinilor, motivației, sensibilității umane, simțului valorilor, creativității, planului atitudinal al personalității educabilului.

Activitățile extracurriculare oferă oportunități pentru dezvoltarea unor competențe, în raport cu anumite obiective ce inspiră și provoacă școlarul, atât pentru succesul lui educațional, cât și pentru cel din viața cotidiană Acestea au o valoare decisivă atât pentru dezvoltarea socială a educabilului, cât și pentru cea personală, prin intervenții specifice și personale. Chiar dacă activitățile specifice educației formale urmăresc anumite finalități, totuși ele nu întrebuințează la maxim valorizarea unor competențe precum: dezvoltarea unor abilități interpersonale, muncă în echipă, inițierea și implemetarea unor proiecte personale sau în echipă, deprinderi de învățare a modului cum să înveți etc.

Uneori în unele situații, activitățile extracurriculare pot duce la o „pierdere de timp” sau la o distragere a elevului în defavoarea activităților educative formale. Dar nu trebuie să avem în vedere numai activitatea în propriu-zisă, ci și natura particulară a experienței individuale a copilului, în cadrul activității care devine cea mai interesantă pentru acesta (Rubin R.S., Bommer W.H., Baldwin T.T., 2002, pag. 452). Din aceste considerente, funcția școlii și a cadrului didactic (în colaborare cu alți factori educaționali, precum familia, anumite grupuri la care aderă elevii) este aceea de a furniza cele mai valoroase activități extracurriculare pentru dezvoltarea elevului și a-l îndruma spre acestea.

.

CAPITOLUL II Proiectarea, implementarea și evaluarea activitaților extracurriculare

2.1 Obiective generale ale activitatilor extracurriculare

Activitățile extracurriculare sunt cele din afara curriculum-ului, desfășurându-se după o program stabilită de responsabilul cu activități extracurriculare. În activitățile extracurriculare vom include toate tipurile de activități care se desfășoară sub îndrumarea profesorilor dar care nu sunt prevăzute în documente școlare. Ele au un rol complementar față de acivitățile didactice, urmărind lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ, valorificarea și dezvoltarea intereselor și aptitudinilor copiilor, organizarea judicioasă a timpului liber. Acestea sunt activități complementare unde participarea copiilor e facultative, însa profesorul poate intervene prin dirijare sugestivă pentru antrenarea tuturor copiilor în acest gen de activități.

Conținutul se fixează în funcție de dorințele și preferințele copiilor, de condițiile și posibilitățile de realizare. Formele de realizare sunt mult mai ingenioase. Mai attractive, mai elastic și cu character recreativ. Se oferă în acest sens camp deschis manifestării spiritului de inițiativă din partea copiilor. Pentru evaluare se folosesc alte modalități decât cele din cadrul lecțiilor. Ceea ce predomină este formarea aprobării prin laudă, participări la expoziții, popularizare, evidențiere.

Aceste activități extracurruculare adâncesc și întregesc procesul de învățământ, oferind posibilități suplimentare de acțiune și manifestare, de exersare a conduitei, de imbogățire a cunoștințelor și de consolidare a convingerilor. Valențele formative ale acestor activități se extend asupra componentelor conștiinței, îmbogățind sfera informațională, declanșând trăiri affective și oferind condiții prielnice. Specificul acestor activități este că oferă posibilități mai largi de cunoaștere nemijlocită a realității, stimulează spiritual cde inițiativă și dispun de o încărcătură afectivă mai puternică. În cadrul acestora, școlarii dobândesc noi cunoștințe care întregesc și consolidează procesul de înțelegere al fenomenelor care se circumscriu în perimetrul âării în care trăim. Se dezvoltă în acest sens simțul de răspundere, se consolidează convingerile și se stabilizează trăsături de voință și de caracter.

Activitățile extracurriculare oferă o independență mai mare din partea copiilor și asigură o paletă largă de posibilități pentru manifestări disciplinate. Școala trebuie să stimuleze exprimarea potențialului creative al fiecărui elev, să încurajeze inițiativele lui, ingeniozitatea și curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relații care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii copilului de a lua singur decizii și să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.

Astfel de activități se deosebesc de cele școlare prin varietatea formelor și a conținutului, prin durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specific de verificare ți apreciere, de încredere și prietenie dintre cadrele didactice și elevi.

2.2 Tipologia activitatilor extracurriculare

Variația, dinamica și elasticitatea cadrului de proiectare și organizare a activităților extracurriculare impulsionează o anume sensibilitate în ceea ce privește o tipologie a acestora. Acesta este și cauza pentru care, în literatura de specialitate, autorii se feresc să alcătuiască tipologii complete asupra acestor activități, optând pentru o serie de criterii de clasificare și lăsând loc altora. În ceea ce urmează vom face o prezentare de ansamblu asupra unei posibile tipologii asupra activităților extracurriculare, în funcție de anumite criterii specifice:

A. Pornind de la criteriul locului desfășurării activităților extracurriculare și instituția care le coordonează, le putem clasifica în:

– activități extracurriculare care se pot desfășura în instituțiile de învățământ, dar în afara clasei și a lecției;

– activități extracurriculare care se pot desfășura în afara instituțiilor de învățământ, dar sub tutela acestora;

– activități extracurriculare care se pot desfășura în instituțiile de învățământ, de alte instituții cu

funcții educative;

– activități extracurriculare care se pot desfășura în afara instituțiilor de învățământ, de alte instituții cu funcții educative.

B. În funcție de grupul țintă la care facem referire și dimensiunea acestuia, activitățile extracurriculare sunt:

– activități ce se pot desfășura cu întreaga clasă de elevi;

– activități ce pot fi realizate pe grupe de elevi;

– activități individualizate.

C. În funcție de finalitatea urmărită, activitățile extracurriculare pot fi:

– activități cu caracter predominant informativ;

– activități cu caracter predominant formativ;

D. În funcție de dimensiunea educațională predominantă activitățile extracurriculare sunt:

– activități de educație intelectuală;

– activități culturale;

– activități sportive;

– activități artistice;

– activități de educație morală.

2.2.1Activități extracurriculare desfășurate în mediul școlar

Aceste activități extracurriculare au loc în școală și au ca obiectiv două componente:

– o componentă intelectuală, ce se referă la satisfacerea setei de cunoaștere, capacitatea de creație, dorința de realizare și autoafirmare a elevului;

– o componentă distractivă de loisir, prin garantarea unei atmosfere destinse, relaxate pentru educabil (Cărășel A., Lazăr V., 2008, pag. 30).

Principalele caracteristici ale acestor tipuri de activități extrașcolare sunt:

– se pot derula împreună cu colectivul clasei sau cu colectivul școlii;

– selectarea poate fi realizată de către profesor sau se bazează pe dorința de participare și interesul elevului;

– se bazează pe strategii de activizare a colectivului de elevi;

– valorizează sintalitatea grupului și mai puțin individualitatea fiecăruia;

– implică o proiectare, implementare și evaluare organizate sistematic și continuu;

– pot mobiliza și alte organizații, membri ai comunității, părinți, cu condiția desfășurării lor în incinta instituției.

Cluburile sau cercurile de elevi

Cercurile de elevi sau cluburile sunt situații de grup la care asistă grupuri de elevi (în spații puse la dispoziție de instituțiile de învățământ sau de alte instituții ce fac parte din sistemul educațional), ce manifestă aceleași interese de cunoaștere și acțiune într-un domeniu. M. Ștefan (2007, pag. 140 ) consideră că ,,în constituirea și implementarea unor astfel de situații converg o serie de factori de natură internă (factori de motivație și personalitate a elevilor implicați) și factori de natură externă (orarul cercului, proiectele propuse, planul activităților și domeniul de activitate),,. Deși cercurile de elevi/copii insuflă o mai mare libertate în planificare și organizare, totuși orientarea către anumite finalități educaționale implică o structurare a activităților inițiate în raport cu particularitățile participanților, interesele și nevoile proprii. Chiar și evaluarea are un loc primordial în procesualitatea cercurilor de elevi și se desfășoară prin monitorizarea activității elevilor și prin aprecieri permanente. Portofoliile personale, expozițiile, participarea la anumite competiții sunt alte moduri prin care participanții sunt verificați, dar se și pot autoevalua cu privire la evoluția personală. Rolul de bază al acestor cercuri constă în dezvoltarea unor aptitudini personale ale elevilor, într-un mediu mai adaptabil, relaxat, fundamentat pe crearea unui climat pozitiv de muncă.

Consultațiile și meditațiile

Consultațiile și meditațiile sunt activități extracurriculare planificate și organizate cu scopul:

– reluării unor conținuturi curriculare care au ridicat probleme elevilor sau consolidarea

acestora;

– personalizării predării și raportării acesteia la particularitățile individuale ale elevilor participanți. În acest sens, vorbim de curriculum diferențiat ce se poate manifesta în două sensuri: pe de o parte, sprijinirea elevilor cu dificultăți în învățare și, pe de altă parte, stimularea elevilor cu aptitudini și potențial mare la disciplina respectivă;

– pregătirii elevilor pentru concursuri, olimpiade școlare etc.

Activitățile extracurriculare nu sunt și nu trebuie să devină obligatorii, ci se bazează pe propuneri, atât din partea cadrelor didactice, a părinților, cât mai ales, a elevilor și se realizează în afara orelor la clasă. Importanța acestora se răsfrâng atât asupra rezultatelor școlare pe care elevii le vor obține la o anumită disciplină, cât și asupra responsabilizării acestora în procesul de învățare.

Serbările școlare

Serbările școlare reprezintă un nesecat izvor de satisfacție, bucurii, creează bună dispoziție, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic și psihic, desfășurându-se într-o atmosferă specifică. Din punct de vedere educativ, importanța acestor activități stă atât în dezvoltarea artistică a elevului, precum și în perceperea importanței pe care anumite evenimente, sărbători o au în viața omului. Însoțite de o încărcătură emoțională deosebită, serbările asigură un cadru optim demonstrării unor aptitudini, talente pe care elevii le manifestă, oferindu-le posibilitatea de a prezenta părinților cunoștințele asimilate. Acestea dezvoltă de asemenea capacitatea de a comunica, a transmite anumite mesaje altor persoane.

Aceste activități extracurriculare presupun o implicare de durată a cadrelor didactice și a elevilor în pregătirea și organizarea lor. Etapele pregătirii unei serbări se referă atât la aspecte generale precum: stabilirea locului desfășurării activităților artistice, stabilirea conținutului programului artistic și familiarizarea copiilor cu acesta, distribuirea rolurilor, pregatirea costumelor și a decorului, repetițiile și necesitatea de a lucra în echipă și pe unități de conținut.alegerea temei. Foarte important este motivarea elevilor și a părinților pentru implicarea maximă în organizarea serbării.

Programul Școală după școală

Programul Școală după școală poate fi considerat o activitate extracurriculară și presupune extinderea activităților cu elevii după orele de curs, în baza unei metodologii pe care o asigură Ministerul Educației Naționale (MEN). În parteneriat cu autoritățile publice locale și cu asociațiile de părinți, acest program oferă „activități educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare remedială” (Articolul 58, Legea Educației Naționale). Iată deci incidența acestor activități atât înspre educația formală, cât și asupra petrecerii timpului liber într-un mod recreativ, plăcut elevilor.

Acest program este în general finanțat de către părinți, iar în cazul grupurilor de elevi dezavantajate de către MEN. Programul este coordonat și implementat la nivelul fiecărei instituții de învățământ de către cadre didactice calificate. Programul Școală după școală, Pe lângă finalitățile amintite anterior, Programul Școală după școală constituie un real suport pentru părinți, dată fiind desfășurarea lui spațio-temporală imediat după programul de școală obligatoriu, până la o oră care să permită acestora preluarea copiilor, în acord cu programul de lucru.

Activitățile cu părinții, cu școala și comunitatea locală

În ceea ce privește parteneriatul, profesorul are o paletă largă de „ variante ” la alegere : parteneriate cu familia, cu biserica, cu alte școli din medii diferite, polișie, bibliotecă, medic, etc. O dată alese, aceste parteneriate, trebuie găsite celelalte resurse umane dornice de colaborare. Acestea trebuie atent alese :

Să fie pe placul școlarilor

Să aibă abilitatea necesară de a comunica cu acești școlari

Să dispună de timpul necesar pentru implicarea în diferite activități

Scopul acestor activități din cadrul parteneriatelor nu este altul decât formarea personalitășii copilului școlar, acumularea de cunoștinșe și informații.

Realizând o conceptualizare a parteneriatului școală-familie-comunitate, putem enumera câteva tipuri de activități care reflectă implicarea familiei și a comunității locale în procesul educațional din școală ( Agabrian M., 2006, pag.26) :

Activități care vizează obligația părinților de a asigura sănătatea, securitatea, condiții favorabile de viață și pregătirea copiilor pentru mediul școlii;

Activități care vizează obligația școlii de a comunica și informa părinții despre programul zilnic și progresul periodic al elevilor;

Participarea voluntară a părinților la inițiativele școlii prin asistarea la diferite inițiative, serbări, activități extracurriculare, în general, și oferirea sprijinului cadrului didactic în situații diverse;

Continuarea activităților de la școală și în mediul familial, prin discuții pe tema abordată la o anumită disciplină, repetarea unor conținuturi asimilate, efectuarea temelor pentru acasă și completarea cunoștințelor, prin valorificarea altor resurse educaționale(dicționare, culegeri, reviste etc.);

Cooptarea părinților în procesul de luare a deciziilor (de exemplu, rolul Comitetului de

părinți în școală);

Colaborarea părinților cu comunitatea locală și instituțiile care pot înlesni procesul de

educație a propriilor copii (sponsorizări obținute pentru școală, evenimente culturale etc.);

Implicarea comunității locale atât în procesul decizional și managerial, cât și în procesul propriu-zis de predare prin accederea la activitățile extracurriculare propuse de școală.

Nu trebuie utilizată o planificare unică în acest sens, dar, pentru materializarea acestei fuziuni parteneriale cu scop evident educativ și formativ, este nevoie ca activitatea de planificare a cadrului didactic să cuprindă activități extracurriculare specifice de tipul celor amintite anterior. Dacă se impune un document de planificare separată a acestor activități, se pot include tipul activității, tema aferentă, cât și data de desfășurare pe un an, respectiv semestru, și scopul activității.

În concluzie, procesul instructiv-educativ din instituțiile de învățământ trebuie să constituie cadrul optim pentru depășirea barierelor de comunicare frecvent invocate de părinți și de comunitate și să ofere prin toate tipurile de activități inițiate deschidere și transparență față de acești coparteneri importanți pentru atingerea finalităților educaționale vizate.

Concursurile și olimpiadele școlare

Activități extracurriculare sunt și concursurile și olimpiadele școlare.Ele au ca scop provocarea interesului elevului pentru diferite discipline, din diverse arii curriculare. Acestea au, în același timp, o importanță majoră și în orientarea profesională a elevilor, prin dezvoltarea unor abilități și interese personale, dar și în autoevaluarea lor obiectivă. Concursurile cu tematică specifică sau olimpiadele școlare pot oferi cea mai bună susținere motivațională în învățare, determinând elevii să aprofundeze și să depășească studiul de la clasă. Recunoașterea obținută este importantă pentru elevi, determinând o competiție constructivă atât între elevi (dacă vorbim de participare individuală), cât și între clase sau școli (dacă vorbim de participare colectivă).

Același efect îl pot avea concursurile organizate de către învățător în clasă. Dacă sunt organizate într-o atmosferă plăcută, vor stimula spiritul de inițiativă al elevului, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri și să asimileze cu o mai mare ușurință conținuturile curriculare din diferite domenii.

Astfel de activități pot fi abordate de unele instituții școlare și introduc elevii în lumea artei, dezvoltându-le personalitatea artistică și creativă. Aceste activități extracurriculare pot pune elevii atât în rolul de spectator, cât și în cel de protagonist, constituindu-se într-o inepuizabilă sursă de impresii și sentimente puternice. Principala finalitate este stimularea afectivității copilului, a competenței de comunicare și pot deschide apetitul pentru artă, prin transmiterea unor adevărate valori culturale.

În desfășurarea unui concurs se parcurg mai multe etape :

Alegerea temei concursului ;

Eleborarea regulamentului concursului ;

Fixarea bibliografiei atunci când este cazul ;

Concursul propriu- zis

Orice concurs este recomandat să se finalizeze cu premierea câștigătorilor ( diplome)

Alte activități distractive: discoteci, serate etc.

Sunt activități de loisir și sunt necesare pentru petrecerea timpului liber într-un cadru organizat, sub supravegerea unor cadre didactice calificate. De asemenea, asigură consolidarea relației cadru didactic-elev și o altă abordare a acesteia, mai relaxată și mai apropiată de copil. Aceste activități extracurriculare oferă și o altă imagine asupra instituției școlare, mai puțin rigidă, susținând convingerea elevului că școala poate asigura o ofertă variată de activități de petrecere în mod plăcut a timpului liber, conform dorințelor și specificului particularităților de vârstă ale acestuia.

2.2.2Activități extracurriculare desfășurate în afara mediului școlar

Activitățile extracurriculare derulate în afara mediului școlar se realizează în afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ. Aceste activități au ca obiectiv componenta intelectuală, dar această componentă nu primează, cea care e pe primul loc e componenta distractivă, de loisir. Activitățile extracurriculare în afara mediului școlii se definesc prin următoarele caracteristici:

– implică un plan de acțiune și un grup de organizatori aprobat de conducerea școlii și Inspectoratul Școlar Județean;

– se derulează în diferite locații organizate în scopul atingerii finalităților propuse prin specificul activității;

– presupun anumite costuri suportate de participanți.

Excursia

Excursia didactică este definită de E. Istrate și I. Jinga ca o ,,formă de organizare a procesului de învățământ care prilejuiește contactul nemijlocit cu realitatea, observarea directă și studierea obiectelor și fenomenelor în condiții naturale sau la locurile unde se păstrează anumite colecții (muzee, expoziții, case memoriale),, (Jinga. I,1975, p 59). I. Nicola propune următoarea tipologie a excursiilor, în funcție de sarcina didactică fundamentală:

– Excursii și vizite didactice organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi din programa școlară;

– Excursii și vizite introductive realizate înaintea predării unei teme, cu scopul anticipării elementelor de conținut și pregătirii pentru asimilarea și înțelegerea conținuturilor curriculare vizate;

– Excursii și vizite finale realizate cu scopul consolidării și fixării de cunoștințe predate după o unitate de învățare sau un capitol.

Excursia este o călătorie cu durata de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de reședintă cu un mijloc de transport, având ca scop recreerea, vizitarea, informarea, studierea. Excursia este una dun cele mai atractive, plăcute și utile activități de recreere și odihnă activă, cu un imens potențial instructiv-educativ. Excursis este o activitate extracurriculară cu caracter interdisciplinar, în organizarea ei pot participa învățători, profesori de diferite discipline.

În timpul excursiei pot fi folosite toate metodele de învățământ, însă observația, comparația, învățarea prin descoperire, problematizarea, demonstrația și interdisciplinaritatea se situează în prim plan.

Scopul lecției-excursie :

Informativ

Aprofundarea cunoștințelor de geografie fizică asupra unor regiuni ale țării care cuprind majoritatea formelor de relief

Sintetizarea cunoștințelor de geografie umană în strânsa legătură cu specificul cadrului natural

Dezvoltarea orizontului de cunoaștere prin imbinarea cunoștințelor de istorie, religie, cu specificul cadrului natural și cu regiunile străbătute

Educativ

Cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri asupra frumuseților fizice, religioase ale teritoriului țării și împletirea cu elemente de istorie a trecutului și a prezentului poporului român

Dezvoltarea capacităților de comportament, de cooperare între indivizi

Formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de poluare a mediului și formarea enei educații ecologice de păstrare și protejare a mediului natural

În desfășurarea unei excursii se distung mai multe etape :

Se fixează tema, intinerariul de parcurs, scopul, documentația bibliografică, aplicațiile practice, posibilitățile de cazare, costul excursiei, mijloace de transport, aprobările necesare etc.

Se pregătesc elevii pentru excursie, cărora li se împart responsabilitățile, li se recomandă echipamentul necesar, alimentele necesare, trusa medicală, se prelucrează regulamentul excursiei, apoi li se comunică elevilor ziua, ora și locul de plecare și înapoiere.

Urmează desfășurarea excursiei școlare. Profesorul și elevii se întâlnesc la școală și începe deplasarea pe intinerariul stabilit, au loc prezentări fizico-geografice și economice ale zonelor vizitate. Elevii notează ideile principale în caietele lor și se ajută de o hartă.

Ultima etapă are loc în sala de curs și elevii care au avut sarcini importante în cadrul echipelor din care au facut parte fac scurte informări însoțite de fotografii. Feed-bach-ul excursiei se poate realiza și sub forma unui concurs privind cele văzute și învățate în timpul excursiei.

Taberele școlare

Taberele școlare sunt activități extracurriculare ce implică regruparea mai multor elevi, ce fac parte din diferite instituții de învățământ, pe o anumită perioadă de timp, de regulă în perioada vacanțelor școlare, în locații aflate sub incidența Agenției Naționale a Taberelor și Turismului Școlar (ANTTS).

În funcție de obiectivul pe care-l vizează, taberele școlare pot fi: de odihnă (recreere) și de formare într-un anumit domeniu de activitate (Cărășel A., Lazăr Gh., 2008, pag. 35).

Competențele dezvoltate prin aceste activități pot fi de natura celor de comunicare și interrelaționare, dar și de perfecționare într-un domeniu de activitate pentru care elevul își manifestă interesul. Menirea acestor activități este să devină un mijloc de a oferi în forme variate cunoașterea directă a realităților înconjurătoare printr-un program de activități organizat, dar flexibil și adaptabil nevoilor educabililor vizați.

Indiferent de tipul acesteia, participarea în tabere este benevolă, fiind condiționată numai de nota mare la purtare și lipsa de corigențe. Deși costurile sunt suportate individual, MEN poate acorda gratuitate elevilor cu performanțe remarcabile.

Activități specifice extracurriculare ce funcționează în Palatul copiilor, în alte organizații sau case de cultură

Palatul Copiilor este o unitate cu personalitate juridică, cu dreptul de a avea sigiliu, siglă, și firmă proprie, de tip extrașcolar ce își desfășoară activitățile sub conducerea Inspectoratului Școlar Județean, cu scopul asigurării unui set de activități specifice de cultivare a unui talent, dezvoltare a unei pasiuni, sau petrecere a timpului liber. Activitățile oferite în cadrul cercurilor artistice, tehnice, sportive etc. au ca finalități cultivarea creativității celor mici și atingerea performanțelor în domeniile care îi pasionează.

Activitățile din palatul copiilor au loc pe durata anului școlar, cu întâlniri săptămânale, după un orar stabilit de comun acord cu participanții. Față de activitățile formale, în cele din palatele copiilor relația cadru didactic-elev este una mai puțin formală, întreg procesul fiind axat pe elev, iar notele se înlocuiesc cu diplome și aprecieri.

Numărul de copii care formează o grupă de cerc nu poate fi mai mic de 10, excepție făcând unele activități la care instruirea se face cu un număr redus de copii sau individual, în funcție de specificul activității.

Orice unitate de cultură sau organizație cu misiune educațională poate deveni ofertantă de activități extracurriculare particulare. Oferta este întemeiată și reînnoită după o analiză de nevoi riguroasă asupra intereselor și cerințelor grupului țintă. De asemenea, aceste instituții pot oferta prospectiv, fiind orientate spre cerințele de perspectivă ale societății în care funcționează.

Școala de week-end

Școala de week-end reprezintă o activitate extracurriculară cuprinsă între excursie, tabără și cerc școlar, independent de școlile unde funcționează cadrele didactice coordonatoare. Formula a fost propusă de către A. Cărășel și V. Lazăr, ca derivat al universităților de vară și are următoarele caracteristici (2007, pag. 36-37):

– Îmbină activitățile de învățare pe diferite domenii de activitate cu activitățile recreative.

– Se desfășoară la sfârșit de săptămână, în 3-4 locații, prin rotație. Locația trebuie adecvată cazării pe durata a mai multor zile cu toate utilitățile aferente și cu un spațiu adecvat activităților în aer liber.

– Există invitați ce susțin prelegeri, conform specificului activităților inițiate.

– Se recomandă participanților înscrierea la cât mai multe activități dintre cele propuse.

– Participanții primesc diplomă de participare sau premii pentru concursuri.

– Se îmbină diferite tipuri de activități precum: cursuri de scurtă durată, conferințe, simpozioane, concursuri, activități sportive, vizionare de filme sau programe culturalartistice, discoteci etc..

– Echipa de organizatori este alcătuită dintr-un grup de 3-5 cadre didactice, cu roluri și responsabilități individuale clar definite.

– Reprezintă o alternativă de petrecere a timpului liber, cu scop educațional.

Pentru organizarea activităților sub formă de proiect trebuie să se respecte anumite etape. Se va începe cu reperele descriptive ale acțiunilor preconizate în condiții de flexibilitate :

Durata acțiunii și programul orar ;

Locul desfășurării ( alternative) ;

Numărul participanților ( aproximativ ) ;

Persoana/ persoanele responsabilă/ responsabile de realizarea acțiunii

Dinamica fluctuației la nivel educațional, dar și social este cea care dictează optimizarea ofertelor și completarea acestei tipologii cu alte tipuri de activități extracurriculare, totul în contextul unui grup-țintă bine definit, a căror nevoi sunt obligatoriu avute în vedere. Uneori, în cazul unor activități extracurriculare, cel ce gestionează activitatea nu este cadrul didactic, vorbim totuși de persoane calificate și ghidate de principiul centrării pe educabil.

2.3 Manifestări pentru manifestarea unor noi educații.

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor..”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

„Noile educații” reprezintă cel mai pertinent și mai util răspuns al sistemelor de învățământ la problematica lumii contemporane. Importanța pe care o prezintă pentru educație noile exigențe crește considerabil dacă ne gândim că problematica lumii contemporane prezintă unele caracteristici:

este universală, adică nici o zonă geografică nu este lăsată pe dinafara acestor probleme;

este globală, pentru că afectează toate aspectele vieții sociale și individuale;

cunoaște o evoluție mai rapidă decât în perioadele trecute;

are caracter prioritar, cerând rezolvări imediate, înainte ca problemele să se agraveze;

face necesare abordările interdisciplinare, deoarece domeniile de activitate sunt în relație de interdependență.

În prezentarea acestor educații folosim expresiile care figurează în programul UNESCO, adoptate în toate cele peste 160 de state membre și în dicționarele internaționale.

Educația relativă la mediu

Pregătirea elevilor ca viitori cetățeni ai Uniunii Europene a devenit o provocare și o necesitate sugerată de un viitor previzibil, care îi va solicita să trăiască într-o continuă stare de adaptare pentru a putea face față schimbărilor insidioase sau brutale și oportunităților potențiale. Formarea elevilor cu o conștiință și o conduită ecologică devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ școlar și extrașcolar.

Implicarea elevilor, de la clasele mici și până la liceu, în activitățile de cunoaștere, înțelegere a unor fapte și fenomene din universul apropiat, în identificarea și rezolvarea unor probleme de poluare și degradare a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri și deprinderi de apărare, conservare și dezvoltare a mediului înconjurător – condiție de viață civilizată și sănătoasă.

Bazate pe cooperare și colaborare, diversitatea activităților practice desfășurate cu elevii asigură asimilarea multor reguli de comportament care se constituie în elemente de bază în formarea unei educații europene a oamenilor de mâine. Având convingerea că formarea unui comportament ecologic la elevii din învățământul preuniversitar constituie un aspect important al activității instructiv-educative și că acesta se realizează, atât în școală, cât și în afara ei prin activitățile extracurriculare și printr-o strânsă colaborare cu familia și comunitatea locală, unitățile școlare cuprind între țintele lor pe termen mediu și lung, derularea unor proiecte educative al căror obiectiv general să răspundă dezideratului amintit anterior.

Școala prin destinația și rolul său asigură cadrul adecvat în care se desfășoară un complex de formare a elevilor, sub cele două laturi ale sale: cea instructivă și cea educativă. O cerință deosebit de importantă pentru orice demers didactic constă în pregătirea elevilor cu o concepție și conduită ecologică bună, obiectiv de mare actualitate și importanță pentru calitatea vieții. Apărarea mediului înconjurător devenind un exercițiu de practică socială, școala trebuie să facă acest exercițiu social cu întreaga populație școlară care „ mâine” va avea răspunderi mari și concrete în gestionarea rațională a tuturor condițiilor de mediu natural și social. Ea este chemată să determine nu numai sentimentele de admirație pentru frumusețile naturii, ci și convingeri și deprinderi de apărare, conservare și dezvoltare a mediului înconjurător – condiție de viață civilizată și sănătoasă. În ultimă instanță, școala trebuie să trezească spiritul de independență, de formare a capacității de autoinstruire și autoeducație ecologică la elevi, căci ignorarea de către profesori a necesității acestui lucru dăunează muncii educative, fiind una din cauzele principale ale eficienței scăzute ale acestei activități.

Un obiectiv foarte important pentru educația ecologică este acela de a obține, în amplul proces de formare a omului, în viața dinafara școlii, continuarea și completarea, consolidarea și desăvârșirea operei educative într-un adevărat comportament european. Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu elevii permite îmbogățirea volumului de cunoștințe, lărgirea orizontului științific, sesizarea legăturilor reciproce între fenomene, modul cum se interferează și se influențează reciproc și de asemenea permite formarea unei gândiri sănătoase despre lume și viață. În acest sens un loc hotărâtor îl au cadrele didactice organizatoare de activități, fie pe itinerar, fie în orizontul local și care trebuie să manifeste permanent preocupare de formare a deprinderilor de păstrare și ocrotire a calității mediului înconjurător.

Concepte referitoare la mediul înconjurător pot fi achiziționate de la cea mai fragedă vârstă și în același timp cu noțiunile despre locurile cele mai apropiate copilului până la noțiuni abstracte, mai târziu. Ca arie de investigație se alege, la început, studiul mediului apropiat al copilului (casă, școală, drumul între casă și școală). La această vârstă, orice prilej de ieșire în natură este plurivalent, dar la fel de bogate în semnificații sunt și vizionarea unor emisiuni documentare despre mediul înconjurător, amenajarea spațiilor verzi în clasă ori în afara ei. Elevii trebuie îndrumați să observe și să știe să pună întrebări asupra unei probleme de poluare și degradare a mediului (aruncarea gunoaielor la întâmplare, poluarea râurilor cu substanțe toxice etc.).

Educația pentru mediu poate ajuta oamenii să câștige cunoștințe, deprinderi, motivații, valori și angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului și de a-și asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.

Elevii sunt un public important pentru educația mediului deoarece sunt gestionarii și consumatorii de mâine ai resurselor. Și în unele cazuri copiii își pot influența părinții și alți membri ai comunității. Educatorii și toți cei care lucrează în școli și cu elevi pot avea un impact deosebit, de la creșterea conștientizării și cunoașterii până la formarea de atitudini și proiecte active în numele educației mediului. Este important să recunoaștem că nu este doar o singură cale corectă de a „face” educație pentru mediu.

Pe de o parte, educația pentru mediu înseamnă informarea și sporirea cunoștințelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii învață despre încălzirea globală, deșeuri solide și alte probleme ale mediului, despre ecologie și cum „funcționează” pământul, despre urmările degradării mediului și învață care este rolul lor în crearea și prevenirea problemelor mediului. Pe de altă parte, educația pentru mediu sporește conștientizarea problemelor și înțelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii și înțelegerii, ajutându-i pe elevi să-și evalueze și să-și clarifice sentimentele în ceea ce privește mediul și cum contribuie la problemele acestuia. Educația pentru mediu este și practică, în sensul învățării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului, iar scopul principal al programului de educație pentru mediu este să ajutăm elevii să-și dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic, cât și creativ.

Astfel, educația pentru mediu:

trezește și dezvoltă sentimentul de dragoste față de natură;

oferă informații despre mediu;

practică economisirea apei și a electricității, reciclarea hârtiei și a altor materiale, cumpărarea hranei produse natural și chiar producerea acesteia – o atitudine favorabilă naturii;

încurajează atitudinea civică activă prin implicarea personală în protecția mediului.

Educația pentru pace și pentru cooperare

Educația pentru pace și cooperare vizează formarea și cultivarea aptitudinilor și a atitudinilor civice de abordare a problemelor sociale prin dialog și participare efectivă la rezolvarea contradicțiilor obiective și subiective care apar în condiții de grup sau în comunități sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase), la nivel național, teritorial, zonal, local.

La Conferinta Națională “Juventus et Lex” de la Montreal, în 1985, s-a adoptat “Declarația drepturilor și responsabilității tinerilor” și s-a pus problema perfecționării programelor de educație pentru pace.

Obiective propuse:

– formarea reprezentărilor corecte cu privire la stările sociale de război și pace;

– conștientizarea pericolelor generate de folosirea forței și a amenințării cu forța;

– formarea atitudinilor pacifiste;

– militarea pentru idealurile de pace, pentru înțelegere și colaborare cu toate popoarele lumii;

– solidarizarea cu forțele progresiste pentru o lume a păcii;

– implicarea în acțiuni de propagandă în favoarea păcii, de condamnare a războiului.

Toate aceste obiective se pot realiza prin lecturi, prin studierea istoriei, prin comentarea unor filme, prin dezbateri, prin vizionarea unor expoziții plastice pe tema războiului și a păcii, prin realizarea unor portofolii.

Între obiectivele propuse de o cercetare a Asociației Internaționale a Educatorilor pentru pacea lumii(IAEWP) se numără următoarele:

respectul față de om ca valoare socială supremă;

respectul față de valorile culturale și acceptarea diversității culturilor;

receptivitatea la ideile și sugestiile altora;

capacitatea de a dobândi contacte satisfăcătoare și de a dialoga;

toleranță, acceptarea unor comportamente diferite;

descurajarea agresivității și violenței;

formarea spiritului critic și autocritic;

protejarea florei și faunei.

Pentru că trăim într-un secol în care armele nu mai tac nici o clipă și pentru că în fiecare secundă, undeva într-un colț al Pământului, are loc un război, deci mor oameni/copii nevinovați, este necesar să discutăm cu elevii și despre dezastrele la care se pot aștepta în caz de război, care ar fi măsurile ce trebuie luate pentru a-și proteja viața în cazuri extreme și care ar putea fi modalitățile prin care și ei, deși sunt încă mici, să influențeze deciziile ce se iau în privința războaielor și a păcii.

Anul 2000 a fost declarat “Anul de Educație pentru Nonviolență”, iar Adunarea Generală a ONU a propus ca deceniul 2000-2010 să fie declarat “Deceniul Culturii Nonviolenței”, militând astfel pentru pace și recomandând factorilor de decizie politică și educativă impunerea unui nou tip de cult – acela al nonviolenței.

Educația pentru participare și pentru democrație

Educația pentru democrație vizează formarea și cultivarea capacităților de înțelegere și de aplicare a democrației la nivelul principiilor sale valorice de conducere socială eficientă și a instituțiilor sale recunoscute la scară universală, care promovează drepturile omului.

Democrația, ca formă de guvernare, ca mod de organizare și exercitare a puterii, ca mod de a concepe colaborarea și conducerea, ca atitudine în relație cu semenii, are la bază câteva principii:

– egalitatea în fața legii;

– respectarea și exercitarea drepturilor politice, economice, culturale;

– pluralismul opiniilor, convingerilor, atitudinilor, a modurilor de acțiune;

– pluripartitismul.

Educația pentru democrație are, deci, ca scop formarea conștiinței și conduitei democratice.

Printre obiectivele propuse de acest tip de educație se remarcă:

– dobândirea informațiilor cu privire la formele de guvernare democratice/nedemocratice;

– cunoașterea principiilor democratice;

– cunoașterea și respectarea Constituției și a legilor țării;

– cunoașterea modului de exercitare a drepturilor, a libertăților și îndatoririlor;

– cunoașterea structurilor organizatorice a instituțiilor sociale – de stat, guvernamentale,

nonguvernamentale, a asociațiilor profesionale, culturale, filantropice, etc.

– formarea atitudinilor de toleranță (politică, etnică, religioasă, față de opinii diferite);

– formarea capacității de a dialoga, de a colabora.

Carta de la Paris pentru o nouă Europă, o nouă eră de democrație, pace și unitate, adoptată la 21 noiembrie 1990, recreează și întărește contextul juridic al vieții democratice într-un stat de drept ce garantează respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În concordanță cu cerințele statelor civilizate de respectare a drepturilor omului s-au îmbunătățit și s-au înființat instituții de stat și particulare pentru a asigura protecția cetățeanului.Este important pentru elevi să cunoască acele instituții și cu ce se ocupă ele. Introducerea protecției civile în școli este importantă pentru siguranța copiilor.

Cunoașterea și utilizarea serviciilor publice destinate populației sunt necesare pentru a putea beneficia de ele. În ultimii ani au fost îmbunătățite și mult diversificate serviciile publice. Pentru o mai bună înțelegere este util ca un funcționar al primăriei să prezinte copiilor care sunt serviciile publice destinate populației, când și cum le putem folosi.

Cunoașterea și aplicarea legilor, încrederea în legi, ne pot feri de multe neplăceri. Este important să știi când, cum și mai ales dacă trebuie ca legea să fie respectată. În ultima vreme se remarcă, chiar și la școlarii mici, o tendință excesivă de afirmare a personalității, chiar “crize de personalitate”, care conduc într-o mai mică/mare măsură la respingerea sau contestarea autorității adulților sau chiar la revolta împotriva sistemului de valori și modelelor de viață, oferite de cei mari. Devine imperios necesar ca educatorul, în strânsă legătură cu familia, să încerce să ofere modele demne de urmat, să ofere soluții, să propună alternative, să incite elevii la discuții, pentru că în timpul școlii elevul trece printr-o epocă de transformări și simte nevoia unei comunicări și a unei colaborări cu cei din jurul său, cu educatorul său, cu familia.

Dacă am putea respecta ceea ce a scris Montaigne: “ Îmi judec mai la obiect și mai aspru greșelile proprii decât ale oricui altcineva.” am învăța câte ceva despre toleranță. Este bine ca școlarul mic să învețe să fie tolerant, să accepte calitățile/defectele unui coleg, să aibă un comportament civilizat.

“Cum ne comportăm cu cei care nu ne plac?”, “Cum ne-am simți noi dacă am fi excluși dintr-o comunitate(clasă, grup, echipă etc.)?”, “Ne-am putea apăra de răutățile colegilor? Cum?”, “Am apărat vreodată un coleg, un om de pe stradă, un animal, care era umilit de altcineva, pentru că “nu este la fel cu ceilalți”?” Acestea sunt posibile teme pentru dezbateri, jocuri de rol, desene, compuneri, ce se pot realiza cu elevii.

Premisa educației pentru drepturile omului și democrație o constituie ideea că există valori

importante pentru umanitate în ansamblul ei fără de care ideea de demnitate umană rămâne fără conținut. Printre acestea se numără: egalitatea, nediscriminarea, respectul vieții, libertatea, respectul opiniilor, al credinței religioase etc. Potrivit Federației Internaționale a Comunităților Educative, reforma sistemului de învățământ românesc trebuie orientată către copii, iar educația în spiritul democrației și al respectării drepturilor copilului trebuie să implice și familia. Cadrul didactic, ca formator, are o influență puternică în acest sens, în special la vârstele mici, când comportamentul imitativ este dominant; dacă el dovedește nediscriminare în respectarea drepturilor si stabilirea îndatoririlor, iar în clasă este un climat democratic, copilul își formează mai ușor deprinderi de comportament în sensul respectării drepturilor omului. Curiozitatea și receptivitatea specifice primelor etape în educația copilului constituie factori favorizanți în asumarea acestor valori și atitudini.

Educația pentru o nouă ordine economică internațională

Educația pentru o nouă ordine economică internațională(educația interculturală) se referă la studierea diverselor culturi, religii și civilizații, dar și a problemelor ce apar din interacțiunea dintre diferite țări, culturi și religii. Obiectivul acestui tip de educație nu este doar transmiterea de informații, ci și cultivarea de convingeri și sentimente de solidaritate, pace și respect reciproc, înțelegerea dinamicii schimbărilor, a diviziunii muncii, a valorii muncii. Cea mai mare parte a educației economice se realizează întâmplător și în contexte nonformale. Este necesar ca metodologia educației economice să se adapteze la specificul obiectivelor și conținuturilor abordate.

Școlii îi revine rolul de a reflecta în curriculă caracteristicile postmodernității și ale globalizării, de a educa formatorii și formabilii pentru a descoperi și a înțelege unitatea existențială a omenirii pe această planetă. Educația interculturală reprezintă o adevărată „dinamitare” a curriculei, impunând o reconsiderare, o reinterpretare și o reformulare a scopurilor, conținuturilor, strategiilor și sistemelor sale de evaluare.

. Din perspectiva integrării europene și euro-atlantice, școala trebuie să-și propună ca scop asigurarea coerenței existențiale și a identității individului în condiții de eficiență socială și interculturală. Identitatea și alteritatea sunt inseparabile și coevolutive, iar identitatea se va desface și se va reface permanent, în funcție de circumstanțele în care va activa subiectul. Se impune ca indivizii să fie abilitați în a gestiona prompt și eficace și aceste fenomene.

Educația interculturală presupune, pe de-o parte asigurarea unei comunicări autentice cu sine și a lua cunoștință cu propria identitate culturală, iar pe de altă parte comunicarea cu un alter, individ sau grup, care permite construcția activă a identității de cetățean al Europei și al lumii.

Pentru ca indivizii să surprindă nuanțat dinamica actului de comunicare interculturală, școala trebuie să faciliteze exercițiul comunicării prin cultivarea proactivă a interacceptării prin intercunoaștere și respectare în fapt a individualității fiecărui elev. Dacă școala nu va face proba faptului că trăiește și aplică ceea ce propagă, nu se va bucura de credibilitate. Toleranța la diversitate nu se poate învăța decât într-o școală în care discursul liberal și atitudinea liberală față de elev sunt convergente, în sensul încrederii în celălalt, al acceptării necondiționate a acestuia.

Adevărata provocare este poate aceea de a oferi experiențe de comunicare optimizatoare, care să permită ieșirea din sine și deschiderea spre celălalt, ceea ce poate implica uneori lupta cu propriile prejudecăți și stereotipuri și reconsiderarea acestora. Aceste experiențe relevante ce permit autoanaliza și autoresponsabilizarea pentru ceea ce sunt și ceea ce gândesc își pierd din semnificație dacă școala nu facilitează formarea și exersarea competențelor de participare și influențare a vieții comunitare.

Comunicarea interculturală ne provoacă la anumite exigențe:

– să construim o atitudine de învățare și acceptare a diversității;

– să arătăm respect pentru partenerii culturali;

– să ascultăm atent o altă persoană;

– să suspendăm discriminările și prejudecățile;

– să ne formăm competențe lingvistice așa încât să putem comunica în alte limbi;

– să învățăm să ne adaptăm la situații noi.

Tânăra generație trebuie să fie educată în așa fel încât să suporte mutația și diversitatea culturală necesară atât pentru minoritari, cât și pentru majoritari. De altfel, demarcația clasică între minoritari și majoritari e tot mai dificil și periculos de realizat.

În cazul învățământului românesc, abordarea interculturală ar trebui să genereze o serie de reflecții asupra unor chestiuni, cum ar fi:

– necesitatea de a fundamenta un sistem și o structură instituțională pentru învățământ, care să fie mult mai flexibilă și mai permisivă la autonomia unităților de bază;

– capacitatea sistemului școlar de a asigura un învățământ în limba maternă pentru

comunitățile minoritare, însă trebuie meditat până la ce nivel se poate merge cu instrucția în limba maternă, într-un stat național și unitar ;

– necesitatea de a stabili o serie de obiective educaționale centrate pe dobândirea

autonomiei spirituale, pe autoinstrucție și autoeducație.

Realitatea socială pune în discuție cerința de a revizui, cu mare responsabilitate conținuturile programelor de educație și imprimarea unor direcții interculturale asupra unor discipline de învățământ. De asemenea, se impune lărgirea gamei de strategii și metodologii didactice prin evidențierea de metode și tehnici didactice mai suple și compatibile deschiderii interculturale și interetnice.

În comunitățile pluriculturale cu etnii eterogene, unde se manifestă tensiuni interetnice, demersul intercultural trebuie să se centreze pe scopuri terapeutice de înțelegere, conviețuire pașnică și completare în mod constructiv. Cu siguranță, numai acționând în acest mod pot să fie anticipate unele conflicte, iar altele să fie stinse.

Obiectivele specifice ale educației interculturale:

– dobândirea de cunoștințe privind cultura în general și impactul acesteia asupra

comportamentului individual și de grup privind propria cultură sau alte culturi;

– dezvoltarea deprinderii legate de viața într-o societate interculturală (conștientizarea

propriilor determinări culturale, capacitatea de a relativiza punctele de vedere, abilități comunicaționale și de relaționare);

– formarea de atitudini: respect pentru diversitatea culturală, pentru identitatea culturii proprii și a celorlalți și refuzul discriminării și al intoleranței;

– stimularea participării în sensul promovării principiilor unei societăți interculturale și a combaterii discriminării și a toleranței.

Perspectiva interculturală de concepere a educației poate să conducă la atenuarea unor conflicte și chiar la eradicarea violenței în școală prin formarea unor comportamente demne de democrația mileniului trei, într-o Europă unită, cum ar fi:

– aptitudinea de a comunica (a asculta și a vorbi);

– cooperarea și instaurarea în cadrul unui grup școlar sau de joacă, precum și în cadrul grupurilor interetnice;

– respectul față de sine și toleranța față de opiniile diferite;

– atitudinea pozitivă față de persoane indiferent de cultură și de limbă;

– soluționarea pașnică și cu responsabilitate a problemelor interpersonale.

Educația pentru comunicare și pentru mass-media

Această formă de educație își propune  să formeze personalități pentru a gestiona corect și adecvat mesajele mediatice, pentru a decripta operativ sensurile diferitelor informații în consonanță cu valorile adevărului, dreptății, frumuseții etc.

Cultura mass-media are conținuturile și valorile sale, limbajele, structurile și efectele ei specifice. Ca fenomen cultural integral ea este constituită deopotrivă, atât din valori spirituale obiective, cât și din trăirea lor aievea, dintr-o cultură produsă (conținuturi, structuri de programe, limbaj etc.), cât și din una trăită, asimilată, mai mult sau mai puțin activă.

Cultura mass-media ar fi o cultură specializată pentru diferitele canale mass-media, dar ea se încadrează în ansamblu culturii de masă. Tipul de cultură mass-media ni se înfățisează ca un aglomerat de conținuturi dintre cele mai diverse, încărcate cu o mulțime de sensuri și semnificații, și comunicațiile milioanelor de oameni prin intermediul noilor mijloace.

Copiii, tinerii, sunt sensibili la imagini și repetarea unora dintre ele, când sunt deosebit de traumatizante pentru imaginația lor. Atrag după ele o răsturnare completă a ierarhiei valorilor morale, este de părere A. Todorovici. Din punct de vedere social, ceea ce este important nu este efectul direct al mijloacelor de comunicare în masă, cum s-a crezut uneori, ci forma în care tinerii își reprezintă valorile sau modelele la care ei asociază diferite valori. Probleme deosebite ridică apoi happy-end-ul, adică acele filme care înfățișează fel de fel de vicii, astel încât la sfârșit triumfă puritatea asupra viciilor..

Se aduc numeroase critici comunicațiilor de masă și pentru faptul că au cultivat un anumit conformism social, că ar duce în mod inevitabil la omogenizarea, stereotipizarea sau standardizarea comportamentelor. Principala problemă care se pune este: mass-media facilitează efortul integrării sociale a tinerilor, sau dimpotrivă creează sau adâncesc o prăpastie între ei și societate?

Mass-media încearcă să satisfacă interesul pe care elevii, tinerii îl manifestă pentru cunoașterea marilor probleme cu care se confruntă societățile contemporane de la noi. Există o serie de emisiuni de radio și televiziune, filme, rubrici în paginile revistelor și ziarelor, afișe etc., de orientare școlară și profesională.

Prin intermediul mesajelor audio-vizuale este cultivată și sensibilitatea individului. Încă un prilej prin care copilul și, mai apoi, tânărul își îmbogățește propria formare și personalitate.
În opinia lui H. Culea, mass-media ajută la integrarea social-culturală a auditoriului, mai cu seamă prin înlesnirea capacității sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întărește sentimentul responsabilității sociale, sentimentul dăruirii, trebuința comunicării, cultivă aspirații, idealuri.

Jean Rousselet aduce însă și alte date privind efectul mass-media asupra copilului și tânărului, nu tocmai promițătoare. El spune: „unii copii, decepționați de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezentă pe ecrane, se răzvrătesc și caută să prelungească în viața de fiecare zi ficțiunile cu care au fost obișnuiți. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat și în mod inevitabil, intră în conflict cu toți cei care nu împărtășesc vederile lor romanțioase.

Părinți și profesori au sesizat faptul că mass-media generează tensiuni, controverse, stări conflictuale între copii și părinți, cei tineri înclinând să adopte atitudini care contravin unor concepții, mentalități încetățenite în familie, numai pentru a fi în contradicție cu părinții și pentru a imita modelele prezentate în mass-media.

Cantitativ, informația globală distribuită prin școală este contrabalansată de cea care provine de pe alte canale, iar sub aspect calitativ, informația de tip mass-media este oferită în contexte cu totul diferite.

Pentru o educație eficientă, școala și mijloacele de informare în masă trebuie să se afle într-o strânsă legătură, să se completeze, să coopereze atât cât se poate. Școala poate să găsească un sprijin deosebit de prețios în conținuturile difuzate de noile tehnici de comunicație sub raportul întregii informații, al stimulării motivației învățăturii, al activizării. Relația reciprocă dintre școală și mass-media se întregește și mai mult dacă se ia ca element de referință elevul. Elevul de astăzi este diferit de cel de acum 5 ani. Profesorul trebuie să încerce să valorifice potențialul instructiv și educativ ce rezultă de pe urma contactului elevului cu mass-media. Lecția a fost și a rămas cadrul cel mai potrivit de corelare a informațiilor primite cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă.
Nu trebuie neglijat nici faptul că impactul mass-media cuprinde atât elevul, cât și profesorul. El are numeroase posibilități să facă din informațiile primite prin intermediul mass-media, motive de incitare a elevului la noi forme de acțiune și comportament.

Deși s-au făcut speculații, considerându-se că apariția mass-media duce la uzurparea prestigiului și autorității profesorului, că periclitează încrederea elevului în autoritatea dascălului, cercetările au demonstrat că nimic din toate acestea nu se întâmplă. Într-o societate dominată de mass-media, școala va avea din ce în ce mai mult funcția nu numai de transmitere a informației, ci și aceea de selecție, structurare și sistematizare a informației. De asemenea, școala trebuie să găsească mijloace și modalități prin care să contraargumenteze dorința copiilor de a întrebuința informațiile în scopuri antisociale.

Școala trebuie să dezvolte la elevi, spiritul critic, să promoveze capacitatea de discernământ și de judecată, față de un limbaj atât de echivoc cum este acela audio-vizual, să nu accepte fără un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce văd, să-i ajute să-și însușească criterii de apreciere, ierarhizare și selecție, de evaluare și sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanșa informațională.

Atâta timp cât educația cu ajutorul mass-media este făcută riguros și inteligent, și atâta timp cât școala nu pierde din vedere influența certă pe care o au mijloacele de informare în masă asupra copiilor, situația rămâne sub control.

Educația pentru sănătate

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sănătatea individului este definită drept ,,o stare de bine fizică, mentală și socială, și nu doar absența bolii sau a infirmității.”

Educația pentru sănătate la nivelul școlii reprezintă una din principalele căi de promovare a cunoștințelor corecte privind diferite aspecte ale sănătății și totodată de formare a atitudinilor și deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil și sănătos.

Există mai multe argumente care pot fi aduse în favoarea realizării educației pentru sănătate în cadrul unităților de învățământ:

*În primul rând, unul dintre scopurile în sine ale activității în învățământ este informarea autorizată a copiilor și adolescenților privind diferite domenii ale culturii și științei, în paralel cu dezvoltarea de activități practice. În acest sens, educația pentru sănătate, ca parte a științelor medicale, vizează nu numai transmiterea de către elevi a unui bagaj informativ corect din punct de vedere științific, cât mai ales crearea unor comportamente individuale sănătoase, a unor atitudini ce corespund idealului educațional.

*Școala este un loc perfect pentru transmiterea cunoștințelor de educație pentru sănatate a elevilor și are abilitatea și capacitatea de a se adresa unui procent reprezentativ din populație.

*Unul dintre elementele esențiale pentru dezvoltarea impactului dorit este inițierea și realizarea programelor de educație pentru sănătate la vârste cât mai tinere. Conduita preventivă devine astfel un comportament care se realizează în timp, paralel cu dezvoltarea educativă. Asupra unei persoane deja formate, adulte, astfel de activități au întotdeauna un impact mai redus decât acțiunile similare realizate la vârste mai timpurii.

*Școala are o mare autoritate morală, oferind posibilitatea educației formale și nonformale.

Conștientizarea de către populație a tuturor aspectelor preventive și a importanței comportamentului propriu în declanșarea sau nu a anumitor afecțiuni este reflectată la nivelul statisticilor sanitare naționale de importanți ani de viață în plus pe cap de locuitor.

Sănătatea omului poate fi privită din mai multe puncte de vedere: somatic, fiziologic, mintal, afectiv, comportamental, psihic, educațional sau ca relație între componentele sale organice, funcționale, mintale, afective, comportamentale, psihice, educaționale (Ed. Faure, 1974).

Sănătatea educațională ar putea fi concepută ca produs al interacțiunii influențelor educaționale predominant școlare, reflectate asupra personalității umane în formare. Din punct de vedere conceptual, sănătatea educațională a elevului poate fi definită prin următoarele componente:

rezultate satisfăcătoare la învățătură;

relații de comunicare și colaborare cu colegii;

relații de acceptare reciprocă și conlucrare cu profesorii;

starea de bine în școală în procesul educațional;

sentimentul de progres educațional.

Toate aceste elemente se adresează subiecților educaționali, în noua pedagogie centrată pe elev, deși nu se poare face abstracție de relația educațională dintre elev și profesor.

Educația pentru sănătate are ca scop formarea culturii pentru sănătate, dezvoltarea unei conduite optime de apărare și dezvoltare a sănătății proprii și a celor apropiați.

După o definiție a Organizației Mondiale a Sănătății, ,,educația pentru sănătate constituie un ansamblu de eforturi organizate, urmărind a favoriza dezvoltarea cunoștințelor, atitudinilor și comportamentelor menite a îmbunătăți nivelul de sănatate al individului și al colectivității’’.

Educația pentru sănătate poate fi considerată și ca procesul de însușire și aplicare a unor fapte, cunoștințe, norme de comportare care să influențeze favorabil atitudinile și practicile igienice ale individului, familiei, comunității.

Finalitatea educației pentru sănătate în școală este, așadar, culturalizarea igienico – sanitară a copiilor în vederea formării unui stil de existență și comportare igienică, a unui mod de viață sănătos, contribuind – prin perfecționarea sănătății fizice, afectiv – emoționale și mintal – spirituale – la dezvoltarea multilaterală a personalității și la integrarea socială a celor educați.

Procesul educativ se concretizează la nivelul a trei etape informativ – formative, successive și interdependente.

O prima etapă se referă la informarea copiilor cu noțiuni, idei din domeniul sănătății, la transmiterea unor date în probleme de sănătate. Este vorba despre o etapă teoretică, cu rol de cogniție, urmărind conturarea unei imagini asupra problemelor de sănătate, formarea unor reprezentări teoretice, intelectuale despre fenomenele sănătății și ale bolii, a unui ansamblu de cunoștințe teoretice igienico – sanitare, a bazei cognitive necesare înțelegerii științifice a măsurilor de apărare și promovare a sănătății.

Aceasta presupune formarea unor atitudini igienice și a unor valori. Atitudinea este o dispoziție, o pregătire pentru a acționa, iar în problemele de sănătate, atitudinile reprezintă comportamente virtuale.

A treia etapă are un caracter practic, o funcție paraxiologică, urmărind formarea deprinderilor și obișnuințelor igienice, a capacității de acțiune practică sanitară, a voinței de acționa în folosul propriei sănătăți și a sănătății colectivității.

Comportamentul uman trebuie însă raportat permanent la mediul în care acționează subiectul, formarea obișnuințelor igienice fiind condiționată de relațiile sociale, economice și psihologice. Astfel, modelele de comportament ale omului se formează în cadrul interacțiunii acestuia cu societatea și cultura. În acest sens, acționând astfel încât să formeze modele culturale din toate regulile de comportare igienică, educația pentru sănătate poate integra problemele de sănătate în comportamentul grupului. Aderarea individului la aceste modele va obține aprobarea și recompense din partea grupului sau dimpotrivă, în caz de nepreluare, dezaprobarea. Dacă, de pildă, un grup de elevi și-a însușit ca model cultural– sanitar regulile de igienă individuală, orice copil curat, ordonat va căpăta aprobarea grupului, în timp ce elevul care este certat cu curățenia, va fi respins de grup și izolat.

O ierarhizare pertinentă privind cele trei forțe motivaționale, care fac trecerea de la informare la aplicare este următoarea:

Supunerea. Obișnuințele de sănătate datorate supunerii sunt cele care rezultă din forțe externe, cum ar fi regulamente, legi sau alte măsuri care acționează pe principiul pedepsei și recompensei. Așa sunt, de exemplu, actele normative privind igiena în localurile publice, în unitățile sectorului alimentar, în școli. Un alt exemplu este cazul examenelor dentare care se fac elevilor obligatoriu. Ei se prezintă la cabinetul stomatologic din obligație, dar cu timpul, realizând că în urma unui tratament dentar (obturație) durerile de dinți au încetat și că ei pot să consume fără greutate sau senzații dureroase orice fel de alimente și lichide, pe viitor, la cea mai mică durere de dinți indicând o carie incipientă, se vor duce din proprie inițiativă la stomatolog, pentru a evita apariția simptomelor neplăcute care însoțesc caria dentară avansată.

Identificarea. Practicile sanitare izvorâte din identificare sunt cele care rezultă din imitarea grupului de referință (prieteni, colegi, părinți, cadre didactice etc.), care, având un anumit statut de lider (formal sau neformal), dau celui ce imită impresia că orice fac, spun sau sfătuiesc merită copiere, acceptare. De exemplu, se pot alege câțiva lideri din clasă care vor fi instruiți privind măsurile de igienă buco– dentară și solicitați să sfatuiască, să îndrume și să fie exemplu pentru colegii lor privind periajul dentar corect.

Internalizarea. Practicile sanitare datorate internalizării sunt cele care devin parte și structură a individului. Astfel, practica periajului dentar poate deveni necesitate, o nevoie imperioasă de care elevul nu se poate lipsi, atât seara înainte de culcare, cât și dimineața, iar în caz de nerealizare să producă o stare de nemulțumire, care să tulbure însăși somnul de noapte sau activitatea diurnă.

Educația nutrițională

Educația  nutrițională urmărește să-l formeze și să-l informeze pe copil în legătură cu valorile nutriției, ale selectării și dozării raționale a hranei, ale pregătirii adecvate a acesteia, a identificării alimentației autentice, ale îngrijirii propriului organism printr-un regim alimentar echilibrat și adecvat.

Hrănirea este o necesitate biologică, dar și un cadru de socializare și culturalizare.

Obiectivele trebuie să vizeze formarea unei culturi culinare; cultivarea unor practici culinare sănătoase; estetizarea existenței private prin aprobarea/ utilizarea gusturilor culinare veritabile; cultivarea respectului față de alte obiceiuri și practici culinare etc.

Educația nutrițională vizează cunoașterea alimentelor și substantelor nutritive, producerea și/sau utilizarea acestora, conservarea alimentelor, alimentația rațională a copilului etc.

Prezentarea și discutarea unor reguli necesare în alimentația școlarului pentru a obține rezultate optime la învățătură și pentru a evita îmbolnăvirile sunt importante .

Este necesar ca fiecare copil să conștientizeze grija pentru a mânca cum, cât, ce, când trebuie, pentru că se remarcă în rândul elevilor o adevărată neglijență în ceea ce privește masa zilnică (consum excesiv de cartofi prăjiți, snacks-uri, băuturi răcoritoare carbogazoase etc). Este indicat să se arate importanța consumării fructelor și legumelor .

.

Educația pentru timpul liber

Educația  pentru timpul liber  are ca principal scop obișnuirea indivizilor în a-și gestiona cât mai bine timpul, astfel încât să beneficieze  și de timp liber.

Se urmărește formarea unor deprinderi și practici specifice ,,umplerii'' timpului liber cu activități recreative, productive etc. care să aducă bucurii și împliniri personale.

Se are în vedere de asemenea, realizarea unor alternanțe și complementarități adecvate între activitățile  din  timpul liber (fizice, spirituale, de plăcere etc.) și corelarea acestora cu practici formale în perspectiva valorificării la scară socială (,,școli" ale bătrânilor, femeilor, părinților  etc.).

„Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii și al educației” afirma Bertrand Russel.

Activitățile din timpul liber sunt acelea care contribuie la relaxarea individului. De problema definirii conținutului timpului liber s-au ocupat mai mulți sociolgi și pedagogi, rezumând rolul acestuia în viața individului la trei funcții majore:

a) regenerarea- refacerea forțelor fizice și spirituale epuizate în timpul îndeplinirii obligațiilor profesionale, familiale și sociale;

b ) compensarea – exercitarea insuficientă a capacităților în timpul activităților profesionale;

c) dezvoltarea- o funcție ideativă care are rolul de a da individului o anumită orientare în domeniul ideilor.

Mutațiile calitative, structurale produse în domeniul învățământului, în procesul educației, în sfera timpului liber, trecerea la săptămâna de cinci zile, pune în seama școlii și a familiei probleme noi referitoare la organizarea activiății elevului când el se află în afara programului școlar.

Sociologii români definesc timpul liber ca partea rămasă disponibilă după efectuarea activității profesionale, acel timp care este folosit pentru manifestări cultural-artistice, distracții, sport, destindere.

Presupunând cunoașterea și însușirea modalităților diverse de organizare și petrecere a timpului liber, cunoașterea unor modele și tehnici de planificare a vieții personale în vederea dezvoltării sentimentului de satisfacție a trăirii timpului liber, formarea unui stil de viață civilizat, valorificarea tradițiilor și obiceiurilor, identificarea modalităților de relaxare, cultivarea atitudinii optimiste față de viață, școală și familie, își aduc contribuția la întrebuințarea timpului liber.

Bugetul de timp zilnic al elevului, se distribuie între următoarele categorii de activități: somn, îngrijire personală, masă, deplasările, cursuri, activități extrașcolare, individuale și colective (activități sportive, artistice, concursuri, activități gospodărești), vizionări de spectacole (film, teatru, programe tv.), activități recreative și de divertisment.

Nu se pune problema instituirii unui nou program de organizare a timpului liber, pe lângă cel al timpului de muncă, învățătura, ci de organizare a unor acțiuni și activități la care elevul să participe cu plăcere și interes, după preferințe și preocupări, opțional în funcție de interesele și aptitudinile pe care le are pentru anumite domenii ale vieții sociale, artistice și culturale.

În învățământul primar, elevul trebuie îndrumat să se obișnuiască cu regimul zilnic, antrenându-se în diferite forme de odihnă activă, recreativă în aer liber.

Școala, familia, cluburile elevilor, celelalte instituții culturale, trebuie să-i ajute pe elevi să cunoască multiplele activități ce se pot organiza în timpul liber, activitățile în cercuri și cele individuale, și să selecteze fapte și activități, să stabilească priorități și opțiuni. Numai astfel se pot crea elevilor posibilități de a-și fructifica predispozțiile în funcție de inclinații, aptitudini și interese pentru anumite sectoare de activitate.

Manifestările cultural-artistice și sportive trebuie, și chiar și-au reluat cursul normal în școli, la fel și vizionarea filmelor și spectacolelor de teatru, întrecerile sportive, excursiile și vizitele; serile culturale, cenaclurile literare contribuie la educarea gustului pentru frumos și pentru o comportare civilizată.

Fie că este vorba de cercuri cu caracter artistic, sportiv, știintific sau de jocuri, artă manuală, de activități organizate în vacanță, de excursii sau întâlniri, rolul principal în urmărirea elevilor revine învățătorului.

Trei factori pot influența pozitiv modul prin care își petrece copilul timpul liber: familia, școala  și statul prin mijloacele materiale aferente, precum și mijloacele mass-media, internetul, care sunt cele mai îndrăgite de elevi.

Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalității: informarea și formarea copilului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea unor opțiuni.

Este necesar să creăm elevilor posibilități de destindere și repaus, pentru a asigura regenerarea, întrucât activitatea școlară solicită îndeosebi intelectul. Trebuie promovată în timpul liber educația fizică și cea estetică.

Noile educații impun participarea maselor de elevi, aflate pe diferite trepte de educație, și dezvoltare socială, operând cu anumite simboluri și semnificații culturale, specifice societății în care aceștia se manifestă. Activitățile extracurriculare, propuse în acest sens, vizează racordarea acțiunilor întreprinse la nevoile și schimbările ce se petrec în societatea actuală și, în mod obligatoriu la nevoile educabililor vizați. Acest demers determină o updatare a scopurilor, dimensiunilor, chiar și a modalităților de realizare a activităților extracurriculare de acest gen, asigurând astfel atât dinamica funcțională a acestora, dar și implicarea activă a elevilor.

2.4 Proiectarea și implementarea activităților extracurriculare

Proiectarea activităților extracurriculare reprezintă un complex procedeu structurat pe diferite trepte de acțiune, ținta lui fiind atingerea unor finalități și apoi materializat într-un set de direcții și chiar modele de acțiune. Procesul nu trebuie limitat la dimensiunea sa de la început, ci trebuie să depășească cadrul orientativ, de ghidare a activităților extracurriculare. Întregul proces este centrat și pe „dimensiunea ameliorative„ a programelor extracurriculare existente în mediul școlar sau în afara lui și pe „dimensiunea inovativă”, prin elaborarea de noi proiecte ce urmăresc nevoile sociale și individuale ale educabililor vizați.

Urmărind să înțelegem aspectele generale ce țin de proiectarea activităților extracurriculare pe cele patru mari direcții de acțiune, trebuie să gravităm în jurul identificării soluțiilor la următoarele interogații:

1. Cui i se adresează sau cine sunt subiecții activităților extracurriculare? Vorbim în acest context de grupul țintă vizat, și anume elevii cu particularitățile lor, interesele, nevoile lor educaționale și interacțiunile dintre și cu aceștia. Altfel spus, grupul țintă al proiectării activităților extracurriculare și nevoile acestuia sunt principalele repere în realizarea unui demers calitativ. În acest caz, centrarea pe elev este un deziderat ce se supune mai mult decât în orice situație educațională formală.

2. Pentru ce sau de ce proiectăm activitățile extracurriculare? Se referă la stabilirea unor finalități educaționale ca repere pentru demersurile inițiate în cadrul acestor activități. Anticipația a ceea ce dorim să obținem în demersul extracurricular trebuie definit încă din momentul proiectării activităților. Finalitățile activităților extracurriculare sunt clare centrate pe elev, dar sunt situații în care sunt corelate cu finalități educaționale ale Curriculumului Național, menționate în programele școlare, în vederea completării lor.

3. Ce? referindu-ne la conținuturile curriculare care vor fi vehiculate în activitățile extracurriculare, încât să corespundă nevoilor de formare ale elevului, definite de un puternic caracter pragmatic; formulate corect din punct de vedere științific/tehnic; respectând criteriul autosuficienței; și nu în ultimul rând, să determine utilizarea unor strategii bazate pe cooperare și participare activă a elevilor. Cu alte cuvinte, procesul este unul de adaptare a conținuturilor curriculare proiectate la specificul grupului și individualitatea elevului.

4. Ce fel? sau proiectarea metodei ce va fi utilizată în demersul de implementare a activităților extracurriculare, în vederea atingerii finalităților vizate.

5. Ce fel evaluăm? sau proiectarea demersurilor de evaluare a eficienței activităților extracurriculare și formularea unor concluzii pertinente în acest sens, cu scopul optimizării permanente a tuturor demersurilor inițiate. Importanța acestui proces de proiectare a activităților extracurriculare constă în continua dezvoltare și reconsiderare, în funcție de nevoile sociale și individuale ale educabilului. Procesul de proiectare curriculară emerge în acest sens asupra modalității de elaborare a unor produse curriculare precum: planificarea anuală/semestrială a activităților extracurriculare și proiectul activității extracurriculare. Deci,prin urmare pentru asigurarea unui cadru organizat al activităților extracurriculare și a unui demers integrativ, este nevoie de o anticipație și implicit o programare a acestora.

Atât proiectarea, cât și implementarea activităților extracurriculare se desfășoară la nivele diferite de acțiune, determinând specificitatea contextuală și elemente definitorii de manifestare. Urmând direcția demersului de abordare nivelară propus de M. Bocoș privitor la proiectarea curriculară, propunem următoarele nivele de proiectare a activităților extracurriculare (Bocoș M., 2008, pag. 180):

Nivelul macrostructural la care proiectarea curriculară se centrează în jurul demersului de realizare a Curriculum-ului Național care poate constitui în fapt un reper pentru aceste activități sau, în cadrul căruia pot fi specificate și sugestii pentru modul de gestionare a activităților extracurriculare. Trebuie însă precizat caracterul opțional al activităților extracurriculare, ceea ce oferă o mare liberate de planificare și organizare a acestora, în funcție de contextul de manifestare. De asemenea, chiar Legea educației naționale face referire la unele aspecte de metodologie și gestionare a activităților extracurriculare și a activităților extrașcolare.

Nivelul mezostructural la care proiectarea curriculară se manifestă în recomandări privind proiectarea și implementarea activităților extracurriculare, prin sugestii realizate de către Inspectoratul Școlar Județean (ISJ), ca organism de coordonare a acestor activități la nivel de județ. Recomandările privesc modul și reperele utilizate în proiectarea unor astfel de activități și persoanele care trebuie să răspundă pentru coordonarea lor în cadrul instituțiilor de învățământ. Nu în ultimul rând, activitățile extracurriculare sunt criterii de evaluare ale cadrelor didactice și ale unităților de învățământ, punctându-se astfel importanța lor atât în formarea elevilor, cât și formarea și perfecționarea continuă a cadrelor didactice.

Nivelul microstructural la care proiectarea și implementarea activităților

extracurriculare vizează următoarele :

Implicarea în activitățile extracurriculare depinde de competențele manageriale ale responsabilului cu activitățile extracurriculare din unitate. Responsabilul cu activitățile extracurriculare, manager în asamblul activitaților de care răspunde, trebuie :

Să elaboreze un plan managerial propiu,

Să elaboreze proiecte, programe culturale, ecologice, turistice cu implicarea ISJ,

Să inițieze parteneriate la nivel local, județean, national, în care să fie implicate și alte instituții școlare, cabinet medicale, medici, poliția, comunitatea,

Să întocmească graficul activităților extracurriculare la nivel de județ,

Să consilieze membrii Consiliului Profesoral cu privire la implicarea copiilor în diferite activități extracurriculare.

De obicei, activitățile extracurriculare sunt proiectate pentru un semestru sau un an școlar dare le pot fi modificate pe parcurs în funcție de doleanțele copiilor, dat fiind faptul ca un neprevăzut poate sa duca la sașterea unei dorințe pentru o activitate anume.

La nivel de instituție deciziile privind proiectarea și implementarea activităților extracurriculare, monitorizarea și coordonarea activităților de implementare; stabilirea relevanței și eficienței acestora la nivelul instituției de învățământ țin de munca în echipe a cadrelor didactice, deci de o abordare multidisciplinară, coordonată de directorul școlii și responsabilul în gestionarea activităților extracurriculare din instituție. .

În calitate de membru al catedrei și de manager al clasei de elevi cadrul didactic participă la proiectarea, implementarea și evaluarea activităților extracurriculare.

Abordarea pe nivele a proiectării activităților extracurriculare se impune însă pentru a determina clar specificul și responsabilitățile actorilor și organismelor implicate la fiecare nivel de acțiune.

Indiferent de nivelul de acțiune și de tipul de control, procesul proiectării activităților extracurriculare se desfășoară în mai multe etape și se manifestă, ca orice proces de proiectare, ca un proces pentafazic (Wheeler D.K., 1967), structurat în jurul următoarelor aspecte, asupra cărora am încercat să oferim câteva note apreciative:

Selectarea finalităților, scopurilor și obiectivelor ce se doresc a fi atinse prin procesul de implementare a activităților extracurriculare.

Alegerea experiențelor extracurriculare necesare atingerii finalităților educaționale, planificate și organizate în prealabil, conform caracteristicilor situației educaționale, finalităților urmărite, conținuturilor curriculare, dar mai ales, particularităților de vârstă și individuale ale educabililor.

Alegerea conținuturilor prin intermediul cărora este oferită experiența de învățare, conform unor criterii de selecție mai puțin riguroase și științifice, și mai de grabă, centrate pe nevoile și interesele educabililor.

Organizarea și integrarea experiențelor și conținuturilor în activități specifice cu caracter extracurricular și anticiparea modalităților generale de realizare a acestor două aspecte, ca și repere orientative pentru munca efectivă a cadrelor didactice.

Evaluarea eficacității tuturor aspectelor din fazele anterioare, ca necesitate pentru eficientizarea și optimizarea activităților extracurriculare. Modalitățile sunt: evaluarea realizată de către principalele categorii de persoane care vor fi implicate în activitățile extracurriculare și evaluarea prin testarea efectivă în practică a proiectului extracurricular, pentru a-i certifica eficiența.

La nivelul instituției de învățământ implementarea unei activități extracurriculare presupune mai multe tipuri de activități:

Organizarea activității extracurriculare prin:

stabilirea normelor și regulilor de desfășurare, repartizarea responsabilităților cadrelor didactice sau a altor organisme implicate, precum și a elevilor;

stabilirea unor colective cu caracter permanent sau temporar pentru soluționarea diferitelor probleme ce pot interveni în buna desfășurare a activităților extracurriculare;

dimensionarea spațio-temporală a activităților extracurriculare, prin alcătuirea orarului și a graficului de utilizare a laboratoarelor, atelierelor, cabinetelor și sălilor specializate, a sălilor și a terenurilor de sport, organizarea sistemului informatic și a subsistemului informatic al acestuia etc.;

stabilirea și gestionarea resurselor materiale și financiare;

avizarea activității extracurriculare de către Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) sau alte organisme, dacă este cazul.

Realizarea implementării propriu-zise prin acțiuni specifice la nivelul instituției de învățământ (planificarea strategică) și la nivelul compartimentelor (catedre, comisii metodice, administrație etc.) și al personalului (planificarea operațională), conform documentelor de proiectare curriculară elaborate;

Coordonarea și controlul acțiunilor de implementare a curriculum-ului (stabilirea modalităților de comunicare operativă între toți factorii implicați în implementarea activităților extracurriculare, desfășurarea unor ședințe de analiză și de luare a unor decizii operative etc.).

La nivel individual, al cadrului didactic, implementarea activităților extracurriculare reprezintă corelarea proceselor de planificare, organizare și evaluare a activităților extracurriculare, realizate de către acesta în practică, mijlocit fiind de conținuturile curriculare corespunzătoare și vizând atingerea finalităților de către educabil (prestabilite în procesul de proiectare curriculară).

Astfel privit, procesul de implementare a activităților extracurriculare devine o problematică a cărei eficiență depinde de comunicarea dintre toți factorii implicați. De asemenea, un rol important îl are operativitatea monitorizării implementării activităților la nivel administrativ (ce se repercutează în mod direct asupra formării elevului și randamentului acestuia). Pe de altă parte, nici nu putem reduce succesul implementării la acest aspect, ci trebuie să avem în vedere, mai degrabă, acțiunea coroborativă a celor doi actanți (cadrul didactic și elevul), rolul cadrului didactic fiind primordial în asigurarea bunei funcționări a acestor activități. Un cadru didactic rigid, care nu promovează și dezvoltă activități pentru elevi, ci pentru sine, nu reprezintă decât un obstacol în implementarea activităților extracurriculare de succes.

Pe de altă parte, implementarea activităților extracurriculare impune particularizarea activităților inițiate la tipul și specificul activității avute în vedere și a colectivului de elevi vizat.

Concluzionând, asigurarea calității și eficienței activităților extracurriculare este fundamentată pe respectarea unor principii de proiectare și implementare curriculară ce se regăsesc în tezele lui Santini (adaptare după apud. Cerghit I., Neacșu I., Negreț-Dobridor I., Pânișoară I.O., 2001, pag. 25-26):

Concentrare pe ce se învață: Proiectarea, implementarea și evaluarea activităților extracurriculare se centrează pe obiective, dar în limitele celui ce învață;

Simplificare interzisă: Proiectul activității extracurriculare nu este unul mecanic sau productiv, ci unul centrat pe dezvoltarea elevului;

Soluție exhaustivă: proiectarea activităților extracurriculare trebuie să țină cont de toate interesele, iar proiectul trebuie să satisfacă toate cerințele participanților.

Transparența totală: procesul de proiectare este unul deschis, cunoscut tuturor celor implicați.

Informare completă: În proiectarea activităților extracurriculare este importantă exploatarea tuturor surselor de informare (documente sau chiar anumite persoane specializate).

Competențe clare: Fiecare membru al echipei trebuie să aibă competențele clar definite.

Parte din întreg: Proiectarea reprezintă doar una dintre etapele activităților extracurriculare, nelimitându-se doar la acest aspect.

Fidelitate și operativitate: În proiectarea și implementarea activităților extracurriculare trebuie tratate toate informațiile, fără nici un fel de părtinire.

Justificare deplină: Obiectivele unui proiect al activității extracurriculare nu sunt acceptabile numai dacă sunt perfect justificabile.

Valorizare anticipată: Proiectarea nu este completă dacă obiectivele nu sunt estimate valoric în timp.

Revizuire: Valoarea unui proiect a activităților extracurriculare trebuie revăzută periodic înainte și după aplicare, chiar dacă nu există disfuncții.

Proiectarea activităților extracurriculare este o activitate de amploare cu mulți actori și nu o muncă de birou sau laborator.

Colaborare completă, în proiectarea activităților extracurriculare fiind absolut necesară colaborarea cadru-didactic-elev-factor de decizie-alți membrii implicați.

Planificare integrală: Proiectarea activităților extracurriculare nu poate fi fragmentară, ci planificată integral, până la cele mai mici detalii.

2.5 Aspecte generale ale evaluării activităților extracurriculare

Dacă tratăm procesul evaluării prin prisma activităților extracurriculare, nu putem să-i atribuim în totalitate caracteristicile specifice unei situații educative din cadrul formal. Aceasta pentru că nu vorbim de operații specifice ale procesului evaluativ și uneori, nici de o metodologie aferentă. Evaluarea în activitățile extracurriculare se reduce de cele mai multe ori la aprecierea activităților elevilor. Uneori, se realizează autoevaluarea prestației, atât de către cadrul didactic responsabil, cât și de către elev, monitorizarea evoluției elevilor (de exemplu activitatea elevilor la cercurile pe discipline sau cluburile de elevi) sau o evaluare externă realizată de către o autoritate precum directorul sau o persoană din afara instituției școlare.

Trebuie să punctăm ideea că evaluarea activităților extracurriculare se identifică cu aspectele particulare ale evaluării formative și, mai mult, a celei formatoare. D. Potolea și M. Manolescu consideră că principalele caracteristici ale evaluării formative sunt următoarele:

evaluarea devine o componentă firească a activității educaționale;

intervine în timpul fiecărei sarcini de învățare;

informează elevul și profesorul asupra gradului de stăpânire a obiectivelor;

permite profesorului și elevului să determine dacă acesta din urmă posedă achizițiile necesare pentru a aborda viitoarele sarcini de învățare;

permite adaptarea activităților de învățare la necesitățile elevilor;

are ca scop facilitarea depășirii dificultăților de învățare ale elevilor;

este o evaluare internă continuă, analitică și centrată mai mult pe cel ce învață decât pe produsul finit;

acest tip de evaluare devine util atât pentru elev, cât și pentru profesor (Potolea D., Manolescu M., 2005, pag. 37).

În acest sens, demersul formativ de evaluare a elevului din perspectiva activităților extracurriculare nu consideră nereușitele elevului drept eșecuri sau manifestări ale interesului/dezinteresului acestuia, ci momente problematice apărute în activitatea acestuia. Pentru a putea pune în practică cu succes demersurile de evaluare formativă în cadrul acestui tip de activități, cadrul didactic trebuie:

să realizeze el însuși activități de evaluare formativă, prin monitorizare, feedback permanent și centrare pe întărirea reușitelor activității elevului;

să îl determine pe elev să realizeze importanța autoevaluării, prin asigurarea participării la evaluarea propriilor sale rezultate sau realizări;

să inducă conștientizarea de către elev a eventualelor greșeli care au apărut în activitatea inițiată și identificarea unor propuneri pentru îndreptarea acestora.

Evaluarea activităților extracurriculare poate fi astfel identificată cu următoarea afirmație a lui Geneviéve Meyer: „evaluarea formativă nu-l judecă și nu-l clasează pe elev” (Meyer. G., 2000, pag. 25). Acest lucru, pentru că în activitățile extracurriculare nu există note, ci, în unele tipuri de activități doar o diplomă sau certificare a eforturilor depuse de către elevi, iar în altele nici această certificare, aprecierea fiind operația principală în evaluarea specifică acestora.

În activitățile extracurriculare, evaluarea formativă se poate transforma în orice moment în evaluare formatoare. Acest aspect se manifestă în momentul în care elevul devine din evaluat, evaluator al propriilor sale performanțe, cu scopul de a-și regla singur procesul de învățare specific activităților extracurriculare la care participă. Autoevaluarea devine suport al autoformării în domeniul vizat de activitatea extracurriculară. Ideea centrală a evaluării formatoare „pornește de la înțelegerea importanței reprezentării de către elev (cel care învață) a scopurilor de atins, de la convingerea că elevul însuși (și numai el) este capabil să-și regleze activitatea de învățare, că numai el este în stare să regleze/anteregleze/corijeze acest proces” (Potolea D., Manolescu M., 2005, pag. 39).

Observăm deci, că rolul evaluării în activitățile extracurriculare este cel de a-l determina pe elev să devină propriul său evaluator și gestionar al activităților de formare. Pe de altă parte, atât profesorul, cât și elevii pot evalua calitatea activității extracurriculare, prin raportarea la obiectivele pe care le vizează aceasta, atât la cele generale (pe termen lung), cât și la cele specifice (pe termen scurt). Activitățile extracurriculare trebuie să beneficieze și autoevaluarea realizată de însuși cadrul didactic.. Astfel, în această etapă se realizează reflectarea asupra propriei activități, asupra activității copiilor / elevilor, asupra domeniilor vizate de activitățile extracuriculare. Pentru a atinge acest scop, cadrul didactic își va evalua propriile conduite, va lua decizii de ameliorare a lor, adaptându-se la problematica complexă a domeniilor abordate prin activitățile extracurriculare. El poate utiliza fișe de autobservație, liste de control sau un jurnal de bord. Jurnalul de bord este un document personal care cuprinde observații pe baza cărora cadrul didactic „își urmărește evoluția didactică, printr-un proces continuu de introspecție, observare și feed-back-uri sistematice” (M. Campbell, C. Felix, 1988, după E. Cocoradă, 2003).

În majoritatea activităților extracurriculare, rezultatele obținute sunt în corelație cu finalitățile educaționale specifice ciclului, specializării, profilului de învățământ. De asemenea, se accentuează necesitatea de a materializa aceste rezultate în competențe precum: comunicarea, munca în echipă, atitudinea pozitivă față de problematica domeniului vizat și completarea cunoștințelor științifice în domeniu, prin valorizarea caracterului pragmatic al acestor activități.

Dincolo de aceste determinante formative și formatoare, evaluarea activităților extracurriculare vizează optimizarea lor prin prisma educabilului, ca element central al oricărui tip de situație educativă promovată. Școala acestui mileniu trebuie să vizeze și acest aspect al reconsiderării și optimizării ofertei curriculare întregite de experiențele extracurriculare pe care le oferă grupului.

2.6 IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ASUPRA DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚII ELEVULUI

Activitățile extracurriculare reprezintă un element prioritar în politicile educaționale întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității tânărului, asupra performanțelor școlare și asupra integrării sociale în general.

Personalitatea copilului nu se formează și dezvoltă numai prin activitățile școlare, deoarece școala nu este singura sursă de cunoaștere, informare și formare pentru copil. Practic, cunoașterea valorilor oferite de orice arie curriculară poate să se extindă și în afara școlii, prin activități complementare, extracurriculare. Contactul direct cu realitatea, natura, oamenii pot constitui ele însele surse informare și de formare umană, chiar dacă nu sunt la fel de organizate și sistematizate ca cele curriculare. Având un caracter opțional, realizându-se la o temperatură emotivă ridicată, activitățile extracurriculare pot stârni curiozitatea epistemică, mări atenția, spori dorința de cunoaștere.

Prin activitățile extracurriculare, în general, au loc contacte, schimburi de experiență, de idei; ele presupun cooperare, colaborare între indivizi care uneori nu se cunosc, ceea ce înseamnă stabilirea de noi legături de prietenie, amiciție. Spiritul de echipă, întrajutorarea, sentimentul participării la un produs colectiv, satisfacția lucrului bine făcut sunt tot atâtea aspecte pozitive pe care activitățile extracurriculare le pot genera.

Potrivit unui studiu efectuat de Feldman și Matjasko în annul 2005 participarea la activități extracurriculare structurate organizate de școli, spre deosebire de participarea la activități nestructurate se asociază cu rezultate pozitive în ceea ce privește dezvoltarea elevilor:

performanță și rezultate școlare mai bune;

coeficienți de abandon școlar mai scăzuți;

o stare psihologică mai bună, incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puține griji privind viitorul și sentiment redus de izolare socială;

un nivel scăzut de comportamente delincvente, incluzând și comportamente antisociale.

Se menționează deasemenea efectul pozitiv al unor activități extracurriculare asupra stimei de sine în rândul elevilor care iau parte la acestea. Primirea de apreciere de la ceilalți a îmbunătățit percepția adolescenților asupra abilităților lor, fapt care a crescut nivelul de devotament al acestora față de activitatea respectivă. ( Feldman, A., Matjasko, J. (2005), cit. in Ionescu, D., Popescu, R. (2011). Activități extrașcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competențe cheie la copii și tineri, Fundația Soros, București: Ed. Universitară, p. 14 ).

Un studiu al lui Eccles și Barber (1999) indică un impact diferit al activităților extracurriculare, în funcție de tipul lor:

participarea în toate tipurile de activități extracurriculare corelează cu creșterea rezultatelor școlare;

participarea la activități sportive, administrativ-școlare și cluburi școlare înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să se înscrie la facultate până la vârsta de 21 de ani;

Conform unui alt studiu efectuat în 2001 de Barber, Eccles și Stone elevii care au participat la activități extracurriculare, indiferent de tipul acestora, au avut un parcurs educațional mai lung și cu rezultate mai bune. În plus, analize longitudinale au demonstrat că participanții la activități extracurriculare sportive au avut un status ocupațional mai bun și mai multă autonomie la locul de muncă. (Eccles, J., Barber, B. (1999), cit. in Ionescu, D., Popescu, R. (2011). Activități extrașcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competențe cheie la copii și tineri, Fundația Soros, București: Ed. Universitară, p. 10 )

Indiferent de tipul activităților extracurriculare urmate, efectul acestora pare să fie în toate studiile realizate pe această temă unul pozitiv.

Cele mai frecvente beneficii ale activităților extracurriculare pot fi grupate după cum urmează:

activizarea copiilor, dezvoltarea unei atitudini proactive; integrarea copiilor într-un colectiv, dezvoltarea spiritului de echipă și experiența lucrului în echipă;

creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii, autocunoaștere;

dezvoltarea abilităților de comunicare;

creșterea interesului pentru școală în general, stimularea interesului pentru cunoaștere în general;

descoperirea și dezvoltarea talentelor și aptitudinilor copiilor; experiență, îmbunătățirea CVului, în cazul activităților de voluntariat; dezvoltarea unei atitudini deschise, tolerante, umaniste și ecologiste;

dobândirea abilităților practice în situații concrete, utile pentru viață (să vorbească cu instituțiile statului, să caute informații pe internet, să pună un garou, să folosească bancomatul sau cântarul într-un supermarket); capacitatea de a se adapta ușor unor situații noi, dezvoltarea unor comportamente adecvate social pentru situații uzuale; îmbunătățirea relației cu profesorii, crearea unei legături mai apropiate între cadre didactice și copii; îmbunătățirea relației cu părinții;

crearea unei legături mai strânse între familii, copii și reprezentanții școlii sau școala ca instituție; supravegherea copiilor.

Activitățile extracurriculare joacă un rol foarte important în dezvoltarea fizică și psihică a copilului / elevului. Prin intermediul acestora, copilul / elevul învață să interacționez cu cei din jur și își valorifică potențialitățile specifice (din domenii spre care are înclinații). Asemenea activități, spunea I. Nicola (2000, 277-278), „generează relații de prietenie și întrajutorare, fortifică simțul responsabilității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite”. „Important este ca elevii / copiii să fie antrenați nu numai în desfășurarea unor asemenea activități, ci și în inițierea și organizarea lor” (I. Nicola, 2000, 278).

Tot activitățile extracurriculare sunt cele care contribuie la formarea conștiinței și conduitei cooperante. Libertatea de exprimare, libertatea de acțiune precum și relațiile cu colegii îmbogățesc experiențele sociale ale copiilor / elevilor. Aceste activități îi sprijină să-și orienteze energia și către alte acțiuni la fel de importante și să-și dezvolte spiritul de competiție. Contextele variate de realizarea a acestor activități, crește apetitul pentru inițiativă, pentru competiție, în general. I. Nicola (2000) ridica problema raportului dintre cooperare și competiție în cadrul activităților extracurriculare, precum și raportul dintre competiție și conflict. „Nu este exclus ca spiritul de competiție să alunece pe panta unor rivalități dintre elevii aparținând unor grupe diferite, rivalitate care înăbușe spiritul de cooperare” (I. Nicola, 2000, 277).

Exemple de „bună practică”(activități desfășurate la clasă)

De ce am creat acest ghid? Acest ghid a fost creat pentru a oferi colegilor din domeniul social și educativ câteva dintre experiențele și bunele practici de care trebuie să țină cont în cadrul procesului educativ de tip extracurricular, în care actorii principali sunt copii. Un alt motiv al editării acestui ghid este legat de nevoia de a face vizibile bunele practici în lucrul cu factorii colaboratori și participanți și a disemina experiența acumulată pe parcursul derulării proiectelor și rezultatele obținute.

Deopotrivă, s-a făcut simțită necesitatea de a oferi celor interesați un model de relaționare între școală, comunitate și familie, având ca activitate principală dezvoltarea educațională a elevului, dar și dorința de a face cunoscute experiențele și eforturile depuse de către comunitățile din care fac parte, de a face auzită vocea beneficiarilor și nevoile acestora.

Ghidul se adresează în primul rând factorilor implicați în procesul educativ, părinti, profesori, autorități locale, ca un model de bună practică pentru activități și instrumente de lucru. Nu în ultimul rând, acest ghid va constitui un îndrumar pentru micile comunități din apropierea municipiului Bârlad și nu numai, care nu au acces la resurse informaționale din acest domeniu.

Prin implementarea acestor proiecte extracurriculare s-a urmărit dezvoltarea de activități educative extrașcolare, de recreere și socializare, dezvoltarea de rețele de dialog între școală- părinți- comunitate.

Ziua tuturor copiilor- proiect educațional

DIRECTOR: COORDONATOR PROIECT:

PROF. GRIGORE DOINA PROF. RĂDUCANU ELENA ____________________

______________________

ARGUMENT: Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia noastră, de a aprecia și iubi și conferă an de an un prilej de mare bucurie, o „întâlnire” fericită a celor mari cu cei mici, nu doar prin intermediul unor atenții și cadouri, ci și prin participarea împreună la acțiuni și evenimente inedite, atractive pentru copii și aducătoare de amintiri și nostalgii pentru cei mari, care mai păstrează însă un crâmpei din sufletul lor de copil.

Prin propunerile noastre, copiii ne vor fi ghizi printr-o lume a jucăriilor, ne vor fi gazde într-o lume de povești, costumați în personaje pline de farmec, „iubitoare de natură” și ne vor îmbogăți sufletește prin melodii și ritmuri vesele.

Luând parte împreună la o asemenea ZI, va deveni o clipă de neuitat, iar zâmbetul și bucuria va face acest loc mai fericit și eficient totodată, activitatea fiind un bun prilej de a obține niște fonduri pentru achiziționarea unor materiale necesare clasei.

SCOPUL PROIECTULUI:

☺Desfășurarea unor activități menite să sărbătorească copiii și afirmarea lor prin limbajul universal al artei: muzică, dans, creație plastică, parada costumelor „ecologice”, „Tombola dărniciei”

☺Dezvoltarea creativității

☺Realizarea unei atmosfere de sărbătoare pentru copii

☺Colectarea de fonduri pentru dotarea clasei

OBIECTIVELE PROIECTULUI:

Descoperirea cu entuziasm a marilor semnificații ale zilei copilului

Afirmarea activă a talentului artistic la toate activitățile cultural-educative

Confecționarea de măști și costume din deșeuri

Participarea la Tombola dărniciei, activitate ce are la bază obiecte și materiale refolosibile

Acordarea de premii la diferite concursuri: „Cel mai bun dansator”, „Cea mai reușită mască”, „ Cel mai original costum”

COORDONATOR PROIECT: PROF. RĂDUCANU ELENA

GRUPUL ȚINTĂ: elevii claselor I- IV

PERIOADA DERULǍRII PROIECTULUI: 28 MAI – 1 IUNIE 2017

RESURSE PROIECT:

 Resurse umane: cadrele didactice partenere ale proiectului; părinți, rude, prieteni, invitați ai părților implicate în proiect;

 Resurse temporale: 28 mai 2017- 1 Iunie 2017

 Resurse financiare: autofinanțare;

 Resurse de spațiu: sălile de clasă, curtea școlii;

 Resurse materiale, auxiliare: diplome; audio-video; aparate foto.

ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI

1. Semnificația zilei de 1 iunie

– discuții cu elevii privind sărbătorirea zilei de 1 iunie(istoria, ziua copiilor în lume, alte sărbători conexe)

Data: 28- 29 mai 2017

Responsabil: Răducanu Elena

2. Ne îmbrăcăm cu ce arunci

– realizarea unor costume cât mai originale, folosind deșeuri din hârtie, material plastice, textile etc.

Data: 29- 30 mai 2017

Responsabil: Răducanu Elena

3. Fețele veseliei

– confecționarea unor măști cât mai haioase pentru carnaval

Data: 31 mai 2017

Responsabil: Răducanu Elena

4. Tombola dărniciei

– Fiecare elev al clasei a II- a selectează obiecte și materiale care nu-i mai folosesc lui sau familiei sale, dar care se mai pot folosi de către alte persoane. Obiectele colectate se vor numerota . Fiecare copil care va veni cu bilet la tombolă, va câștiga, prin tragere la sorți, unul din obiectele adunate.

Data: 28mai- 1 iunie 2017

Responsabil: Răducanu Elena

5. Sărbătoarea copiilor

– desfășurarea unor activități distractive și concursuri de dans, de măști și parada costumelor ecologice

Data: 1 iunie 2017

Responsabil: Răducanu Elena

REZULTATE AȘTEPTATE:

– editarea unui CD pentru fiecare clasă cu momentele semnificative ale proiectului

– afișul proiectului

– diplome pentru concursuri

EVALUARE:

 Realizarea de portofolii și expoziții de fotografii ;

 Prezentarea fotografiilor părților participante la proiectul educațional și tuturor celor interesați.

Activități – “Școala altfel” 2017

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr 1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc. :

Vara în ferestre – activitate practică

Coordonatorul/Coordonatorii: Răducanu Elena

Data desfășurării: 06. 06.2017

Durata activității: 120 minute

Grupul țintă: elevii claselor a II-a și I

Parteneri implicați:

Obiective (2, max. 3):

– dezvoltarea creativității și originalității elevilor

– confecționarea de fluturi, flori, buburuze din hârtie colorată etc

Resurse:

umane 26 de elevi

materiale hârtie colorată, șabloane de carton, crenguțe de pomi, hârtie creponată, polistiren

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Macheta va fi realizată pe o bucată de polistiren (dintr-acela de izolat pereții), iar o parte din materiale vor fi printate, colorate și decupate. Alte materiale vor fi lucrate din hârtie colorată, folosind șabloanele. Pe crenguțe va fi lipit polistiren mărunțit. La sfârșit, elevii vor obține propriul “tablou de vară”.

Rezultate:

realizarea unei machete de vară

lucrări originale realizate de elevi

cultivarea creativității elevilor

Modalități de evaluare a activității:

Lucrările elevilor care compun macheta

Fotografii din timpul activității

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr.1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

Oglinda prieteniei- activitate cu caracter sportiv-jocuri de mișcare

Coordonatorul/Coordonatorii :Răducanu Elena, Partal Adriana

Data desfășurării: 07.06.2017

Durata activității: 60 de minute

Grupul țintă: elevii claselor a II-a și I

Parteneri implicați:

Obiective (2, max. 3):

a. favorizarea proceselor de creștere și dezvoltare fizică armonioasă

b. formarea capacității de integrare și acționare în echipă

Resurse:

umane 26 de elevi

materiale mingi de volei, mingi de oină, saltele, corzi

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Prin intermediul jocurilor de mișcare din cadrul acestei activități, elevul va cunoaște și își va însuși realitatea motrică, dirijându-și în mod conștient mișcările corpului. În cadrul jocurilor de mișcare elevii sunt activi, observă, gândesc, reactualizează creator, caută și găsesc soluții care asigură succesul acționând în relațiile cu colegii, partenerii sau adversarii.

Vom desfășura în cadrul acestei activități jocuri colective sau pe echipe care cer respectarea unor reguli și contribuie la cultivarea unor anumite însușiri morale : spiritul de colaborare, corectitudine, cinste , dorința de a învinge, prietenia, disciplina, ordinea și la formarea unor calități fizice:viteza, forța, îndemânarea, echilibrul și agilitatea.

Rezultate:

a.Cultivarea unor anumite însușiri morale

b.Formarea unor calități fizice

c. Dezvoltarea spiritului de solidaritate și disciplină, inițiativa activă de dezvoltare a personalității sociale

Modalități de evaluare a activității:

Observarea sistematică

Probe sportive

Parcursuri aplicative

Sugestii, recomandări:

– Recomandarea folosirii la clasele primare a jocurilor nuanțate potrivit scopului didactic , fără a ocoli dezvoltarea calităților motrice.

– Preocuparea pentru selecționarea și folosirea continuă a celor mai eficiente și atractive jocuri de mișcare care solicită în primul rând potențialul bio-motric al elevilor, problema instruirii căpătând note specifice.

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr.1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

Sufletul ca o plastilină- activitate de dezvoltare personală

Coordonatorul/Coordonatorii : Răducanu Elena

Partal Adriana

Data desfășurării: 08.06.2017

Durata activității: 60 de minute

Grupul țintă: elevii claselor a II-a și I

Parteneri implicați:

Obiective (2, max. 3):

a. formarea unor priceperi și deprinderi de comportare civilizată în societate

b. cunoașterea normelor de comportare în diferite situații și cu diferite persoane

Resurse:

umane 26 de elevi

materiale fișe, video proiector, CD cu prezentare PPT , carioci, creioane colorate

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Comportarea elevilor în diferite situații va fi urmărită pe parcursul întregii activități. Vom face atât aprecieri individuale, cât și la nivelul grupului, vom interveni prezentând elevilor diferite situații care pot să apară și vom discuta despre atitudinea pe care trebuie să o manifeste fiecare elev. Unele dezbateri vor avea loc în urma derulării unor prezentări PPT și vor urmări formarea unor atitudini care să le faciliteze elevilor intrarea graduală în viața comunității.

Rezultate:

Realizarea unor desene tematice privind comportarea civilizată-clasa I

Realizarea unui articol pentru revista clasei – clasa a II-a

Realizarea unor postere AȘA DA! AȘA NU! -ambele clase

Modalități de evaluare a activității:

Observarea sistematică

Probe orale

Probe practice-realizarea unor postere și colaje tematice Fișe de lucru

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr.1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

Planeta din hârtie – activitate ecologică

Coordonatorul/Coordonatorii :Partal Adriana

Răducanu Elena

Data desfășurării: 09.06.2017

Durata activității: 60 de minute

Grupul țintă: elevii claselor a II-a și I

Parteneri implicați:

Obiective (2, max. 3):

– Cultivarea simțului estetic și a dragostei pentru natură;

– Însușirea unor norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului și a mediului în care trăiește;

Resurse:

umane 26 de elevi

materiale resturi de hârtie , foarfecă,lipici,coli albe de hârtie, carioci, creioane colorate

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Într-o lume în care planeta are tot mai multe răni, avem nevoie de oameni responsabili, cu un nivel de cultură ridicat, care să se implice în utilizarea rațională și durabilă a resurselor și a serviciilor mediului. Educația pentru mediu servește direct și incontestabil naturii și omului, a căror comuniune trebuie să o pregătim cu migală și să o lăsăm să străbată în parteneriat în anii viitori.

Activitatea ecologică va constitui un bun prilej pentru implicarea elevilor în acțiuni de protejare a mediul înconjurător, cunoașterea celor mai noi realizări în domeniul tematicii abordate, precum și stimularea creativității și imaginației elevilor.

Elevii vor realiza o sferă din resturi de hârtie pe care o vor denumi Planeta de hârtie. Apoi, aceștia vor fi împăriți în patru gupe. Elevii din clasa a II-a vor realiza compuneri cu tilurile: Comoara verde de lângă noi și O lacrimă pentru Terra. Colegii lor mai mici din clasa I, vor realiza postere cu îndemnuri ecologice și desene. Produsele în forma finală vor fi aplicate pe sfera realizată din resturi de hârtie, obținându-se astfel o finalizare a activității.

Rezultate:

Creșterea implicării elevilor în activități extrașcolare care să le cultive interesul pentru protecția mediului

Modalități de evaluare a activității:

a.Observarea sistematică

b.Chestionare

Sugestii, recomandări:

Implicarea elevilor în acțiuni de protejare a mediului înconjurător, cunoașterea celor mai noi realizări în domeniul tematicii abordate.

Semnătura cadrului didactic coordonator/cadrelor didactice coordonatoare

PROF. Partal Adriana

PROF. Răducanu Elena

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr. 1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

Ghici!, Ghici!, Ghici!- concurs de ghicitori

Coordonatorul/Coordonatorii :Răducanu Elena

Data desfășurării: 09.06.2017

Durata activității: 60 de minute

Grupul țintă: elevii claselor a II-a și I

Parteneri implicați:

Obiective (2, max. 3):

– exersarea creativității elevilor în compunerea de ghicitori

– stimularea competitivității și colaborării în cadrul echipei

Resurse:

umane 26 de elevi

materiale culegere de ghicitori, foi pentru scrierea ghicitorilor compuse, diplome, recompense „sănătoase”(fructe)

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Între tipurile de evaluări subiective(rezolvare de probleme,probleme- întrebări, eseuri), în categoria moduri de evaluare pe bază de itemi subiectivi intră și problemele-întrebări. Astfel că, GHICITORILE se pot încadra în acest tip de evaluare, foarte atractivă pentru toate vârstele. Copiii sunt antrenați într-o activitate nouă.

Elevii vor fi împărțiți în patru grupe și vor participa la cele două probe ale concursului:

1. Elevii vor da răspunsuri pentru ghicitorile enunțate de către cadrele didactice. Fiecare răspuns corect va aduce câte un punct echipei.

2. Fiecare grupă va trage la sorți unul dintre subiectele: fructe, legume, animale, lucruri și va alcătui cât mai multe ghicitori și cât mai grele, la care să nu poată răspunde prea ușor nici una din celelalte echipe.

Elevii din grupa câștigătoare vor primi diplome, iar toți participanții vor primi premii „sănătoase”.

Rezultate:

– mini- culegere de ghicitori compuse de către elevi

– dezvoltarea capacității de muncă în echipă și a fair play- ului

Modalități de evaluare a activității:

a.Observarea sistematică

b.Ghicitori sortate pe diferite categorii

Semnătura cadrului didactic coordonator/cadrelor didactice coordonatoare

PROF. Răducanu Elena

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr. 1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

Focul- prieten sau dușman- activitate de instruire PSI

Coordonatorul/Coordonatorii :Răducanu Elena

Data desfășurării: 09.06.2017

Durata activității: 60 de minute

Grupul țintă: elevii claselor a II -a

Parteneri implicați: responsabilul ISU de la Primărie

Obiective (2, max. 3):

– prezentarea normelor de securitate privind situațiile de urgență

– simularea unor acțiuni potrivite în caz de incendiu

Resurse:

umane 15 de elevi

materiale prezentare POWERPOINT, întrebări, sonerie, poezii, puzzle

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Nu de puține ori am auzit, încă din copilărie ,,Nu vă jucați cu focul! E bine cunoscută importanța focului, dar și puterea lui mistuitoare. A-i învăța pe elevii noștri despre foc e primul pas în a le salva viața.

Acțiuni:

Prezentarea unui material în PPT despre foc(reguli, tipuri de foc, aprinderea și stingerea focului)

Prezentarea unor acțiuni ale pompierilor, a mașinilor cu care acționează, a tipurilor de intervenții pe care le desfășoară;

Recomandări pentru prevenirea incendiilor acasă și la școală;

Prezentarea unor reguli de comportare în cazul unui incendiu;

Testarea cunoștințelor prin adresarea unor întrebări tip- grilă;

Memorarea poeziilor: Rugăciunea pompierului; Alo, 112!, Pompierul;

Exerciții de simulare a unui incendiu;

Realizarea unor desene tematice- expoziție;

Rezultate:

– cunoașterea normelor PSI de către elevi

Modalități de evaluare a activității:

Fotografii, filmări, expoziție de desene animate

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr. 1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

BUCURIILE VERII –Excursie cu caracter informativ pentru studiul muzeelor, monumentelor istorice și culturale din zona Sucevei

Coordonatorul/Coordonatorii :Răducanu Maricel

Răducanu Elena

Data desfășurării: 05.06.2017

Durata activității: între orele 9-17

Grupul țintă: elevii claselor a II-a și III- a

Obiective (2, max. 3):

– să manifeste interes pentru cunoașterea frumuseților țării noastre;

– să-și reactualizeze lecturi geografice, istorice și literare despre elementele observate și identificate;

– să observe principalele obiective istorice, economice și culturale ale zonei;

Resurse:

umane 32 de elevi

materiale caietele de notițe, creioane, pixuri, stilouri, precum și echipamentul adecvat acestei activități extrașcolare

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Excursia va avea un caracter informativ și va avea ca scop principal cunoașterea valorilor culturale și spirituale ale Sucevei.

Obiectivele excursiei:

GRĂDINA ZOOLOGICĂ DIN RĂDĂUȚI

OBSERVATORUL ASTRONOMIC SUCEAVA

CETATEA DE SCAUN – SUCEAVA

Elevii sunt împărțiți, după înclinațiile pe care le au, dar și după preferințele lor, în patru grupe, fiecare echipă având ca sarcină să observe și să noteze, pe lângă cunoștințele de istorie și informațiile referitoare la: frumuseți ale naturii,obiceiuri și tradții românești,credințe religioase ,morală creștină românească, literatură, muzică, folclor.

Rezultate:

Creșterea implicării elevilor în activități extrașcolare care să le cultive interesul pentru protecția mediului, precum și cunoașterea valorilor culturale și spirituale ale Sucevei.

Pe termen scurt:

formarea unui comportament conștient și activ față de protecția mediului înconjurător;

dezvoltarea capacităților de comportament, de integrare în grupul turiștilor, de cooperare între indivizi;

cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri asupra frumuseților fizice, economice, religioase ale teritoriului patriei și împletirea cu elemente de istorie a trecutului și prezentului poporului român.

Pe termen lung:

formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor fizico-geografice, ecologice, de poluare a mediului și cultivare a unei educații ecologice;

formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura unui grup turistic, de cooperare și respect.

.Modalități de evaluare a activității:

Poezii, compuneri

Desene- expoziție

Alcătuirea unui ,,Album ,, cu poze realizate în excursie.

Sugestii, recomandări:

Organizarea unor astfel de activități trebuie continuată, constituind o latură de seamă a procesului instructiv – educativ .

Semnătura cadrului didactic coordonator/cadrelor didactice coordonatoare

PROF. RĂDUCANU MARICEL

PROF. RĂDUCANU ELENA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr. 1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

Câte unul pe cărare –activitate de ecologizare- drumeție

Coordonatorul/Coordonatorii :Răducanu Elena

Data desfășurării: 06.06.2017

Durata activității: între orele 8- 10

Grupul țintă: elevii claselor a II-a

Parteneri implicați: Primăria Banca

Obiective (2, max. 3):

– stimularea curiozității copiilor prin investigarea realității

-formarea unei atitudini ecologice responsabile prin exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului, aplicând cunoștințele însușite;

– înțelegerea cauzalității unor fenomene, schimbările și transformările din mediul înconjurător;

Resurse:

umane 15 de elevi

materiale mănuși, saci menajeri, coșuri

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Activitatea cuprinde, după procurarea materialelor prestabilite a fi necesare procesului în sine și lecturarea „Scrisorii micului ecologist”, curățenia curții școlii și a împrejurimilor și depozitarea corectă a deșeurilor colectate într-un spațiu stabilit.

În activitatea desfășurată, urmărim să îi facem pe elevii noștri să se gândească la protecția mediului înconjurător și inclusiv a vieții lor și că este nevoie de o dezvoltare și modernizare a societății noastre, parte integrantă a Uniunii Europene. Acționăm cu seriozitate și folosim materiale ecologice: coșuri, pungi(pentru diferite tipuri de deșeuri : metale, material plastic, sticlă, hârtie, produse alimentare) , mănuși. Resturile colectate vor merge direct la firmele de reciclare , prin intermediul serviciului public de salubrizare , cu o economie substanțială de timp și bani.

Activitatea va fi încheiată prin alcătuirea unor sloganuri ale „micului ecologist”.

Rezultate:

– formarea unui comportament de protecție a mediului înconjurător

– deșeuri colectate și selectate

Modalități de evaluare a activității:

Album foto

Postere

Sugestii, recomandări:

Organizarea unor astfel de activități trebuie continuată, deoarece va contribui la stimularea unui comportament responsabil al elevilor cu privire la salvarea mediului înconjurător.

Semnătura cadrului didactic coordonator/cadrelor didactice coordonatoare

PROF.RĂDUCANU ELENA

Serbare de Crăciun

V:Colinde, colinde Se bucur copiii,

E vremea colindelor Copiii și fetele

Căci gheața se-ntinde De dragul Mariei ,

Asemeni oglindelor Își piaptănă pletele.

Și tremură brazii De dragul Mariei

Mișcând rămurelele, Și-al Mântuitorului,

Căci noaptea de azi-i Lucește pe ceruri

Când scânteie stelele. O stea călătorului.

COLINDĂ: Noapte de vis

Noapte de vis, timp preasfânt,

Toate dorm pe pământ.

Doar două inimi veghează.

Pruncul dulce visează

Într-un leagăn de cânt.- bis

Noapte de vis, timp preasfânt
Dumnezeu , râde blând.
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire
Pace-n ei aducând.- bis

V:Adormitele colinde

Cată drumul îndărăt

Să se-ntoarcă zgribulite

Prin căsuțele pitice

Sub căciula de omăt.

Bătrânii-apar pe la ferești

Văzând cum picură iar zorii.

Ce mult, de parc-ar fi poveste

De când veneau colindătorii

Tresar din vreme zurgălăii

Și-naripați se zbat în grindă

I-a prins din nou dorul văpăii

Și parc-aud zvon de colind.

COLINDĂ: Colindăm iarna

Refren: Colindăm, colindăm iarna,
Pe la uși, pe la ferești.
Colindăm, colindăm iarna
Vechi colinde bătrânești.

Sculați-vă, gazde mari
În seara de Crăciun.
Sculați voi, români plugari
În seara de Crăciun.

Că vă vin colindători
În seara de Crăciun.
Noaptea pe la cântători
În seara de Crăciun.

Drumu-i greu și-am obosit
În seara de Crăciun.
De departe am venit
În seara de Crăciun.

Și colinda nu-i mai multă
În seara de Crăciun.
Să trăiască cine-o ascultă
În seara de Crăciun.

V:Acum la noi e seara de Crăciun

În case ard lumini și-afară stelele apun.

Pe cetina pădurii înșiră gerul salbe

Din munți coboară iarna cu săniile albe.

Vin îngerii ca să colinde în sunet de tilinci

În cojocele albe, în cioareci și opinci.

Opresc la o căsuță, în margine de sat

Colinda lor în noapte s-aude ne-ncetat.

COLINDĂ: Deschide ușa, creștine

Deschide ușa, crestine – bis
Că venim și noi la tine,
La mulți ani, mulți ani cu bine!

Noi la Viflaim am fost – bis
Unde s-a născut Hristos,
La mulți ani, mulți ani cu bine!

Și-am văzut și pe-a sa Mamă – bis
Pe care Maria-o cheamă,
La mulți ani, mulți ani cu bine!

Cum umbla din casă-n casă – bis
Ca pe Fiul său să-l nască,

La mulți ani, mulți ani cu bine!

Umbla-n jos și umbla-n sus – bis
Ca să-L nască pe Iisus,
La mulți ani, mulți ani cu bine!

Tot umblând găsi apoi – bis
Un staul mândru de oi,
La mulți ani, mulți ani cu bine!

Îngerii din cer coboară – bis
Staulul de-l înconjoară,
La mulți ani, mulți ani cu bine!

V:Sclipesc luminile-n cetate,

Iar Betleemul doarme dus.

Pe drumurile colindate

Sunt toate ușile-ncuiate.

Mâhnită, mama cu durere

Încet se pierde-n noapte-acum

Când nici un loc de poposire

Nu a găsit în lungul drum?

Însă Preabunul Dumnezeu

Nu a uitat de planul său

Și le-a trimis în ajutor

Un copilaș, fiu de păstor.

COLINDĂ: La Vifleem

La Vifleem, colo jos,

Cerul arde luminos,

Preacurata naște astăzi pe Hristos.

Naște-n ieslea boilor

Pe-mpăratul tuturor,

Preacurata stă și plânge-ncetișor.

N-are scutec de-nfășat,

Nici hăinuțe de-mbrăcat,

Preacurata pentru Pruncul de-mpărat.

Nu mai plânge Maica mea,

Scutece noi îți vom da

Preacurată pentru Prunc de-I înfășa.

V:Pământul parcă s-a aprins

Și cerurile s-au deschis

Ce dulci cântări răsună?

Sunt cetele-ngerești

Cu flori de măr în mână.

Coboară lin pe-o rază

Și ieslea luminează.

Și-acolo-n frig,pe fân uscat

În staulul sărăcăcios,

S-a născut al lumii Împărat:

Mesia Iisus Hristos.

COLINDĂ: Afară ninge liniștit

Afară ninge liniștit

Și-n casă arde focul

Iar noi pe lângă mama stând

De mult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut

Dar, cine să se culce?

Când mama spune de Iisus

Cu glas curat și dulce.

Cum s-a născut Iisus în frig,

În ieslea cea săracă

Și boii peste El suflau

Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea Lui

Păstorii de la stână

Și îngerii din cer cântând

Cu flori de măr în mână.

V:În astă zi de dimineață Mă mângâia așa pe cap

Pe când din somn m-am deșteptat, Și cu iubire mă privea.

Mi-am amintit așa, deodată, Iar eu sfios L-am întrebat:

Că pe Iisus eu L-am visat. –Iisuse, când e ziua Ta?

El mi-a întins mâna zâmbind

Șoptind răspunsul așteptat:

-Copil frumos, cu suflet blând,

Mămica ta, ce te-a-nvățat?

Că-n noaptea sfântă de Crăciun,

S-a născut, Iisus cel sfânt și bun.

Deci astăzi este ziua mea.

Și am venit în lumea ta

Să-ți spun din nou că te iubesc

Și de păcat să te feresc.

COLINDĂ:Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi S-a născut Hristos,

Mesia, chip luminos.

Lăudați și cântați și vă bucurați!

Mititel și-nfășețel

În scutec de bumbăcel.

Lăudați și cântați și vă bucurați!

Vântul bate, nu-L răzbate.

Neaua ninge, nu-L atinge.

Lăudați și cântați și vă bucurați!

Și de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie!

Lăudați și cântați și vă bucurați!

COLINDĂ: O, ce veste minunată

O, ce veste minunată

În Viflaim ni se-arată!

Cerul strălucea,

Îngerul venea,

Pe-o rază curată.

Că la Viflaim Maria,

Săvârșind călătoria,

Într-un mic sălaș

Lângă-acel oraș

S-a născut Mesia.

Pe Fiul în al Său nume

Tatăl L-a trimis în lume,

Să se nască,

Și să crească,

Să ne mântuiască.

Rămâi gazdă, sănătoasă,

Cu o colindă frumoasă.

De colinda v-a plăcut

Să ne dați un colăcuț.

Și-o creangă de busuioc

Dumnezeu vă dea noroc!

Și-o creangă de mentă creață

Dumnezeu vă țină-n viață,

Mari și tari și sănătoși,

Buni la suflet și frumoși,

Mai bogați, mai veseloși,

Pruncii crească sănătoși,

Și tuturor, mai mici, mai mari:

Mulți ani! Mulți ani! Mulți ani!

„ Plugușorul copiilor ”

Aho, aho, colegi, părinți și frați!

Stați puțin și ne-ascultați,

La această sărbătoare

Să vă facem o urare:

La mulți ani și la mai mare!

Aho, aho, copii și frați

Stați puțin și ne-ascultați

C-am pornit cu plugușorul

Să-l audă-ntreg poporul!

Mâine anul se-nnoiește,

Plugușorul se pornește,

Plugușor cu șase boi,

Plugușor mânat de noi,
Ia mai urați, măi flăcăi,

Mânați măi!

Hăi, hăi!

Iarna-i grea , omătu-i mare,

Semne bune anul are,

Cu spicul cât vrabia,

Unduind ca trestia.

Se-arată semne, bădie,

De belșug și bucurie

Pentru omul muncitor,

Pentru întregul popor.

Ia plesniți din bice, măi

Și sunați din zurgălăi!

Hăi, hăi!

Anul Nou care răsare

Să vină cu zestre mare,

Să vină cu sănătate

Și cu case-mbelșugate!

Câte paie sunt pe casă,

Atâția galbeni pe masă,

Câte pietre la fântână,

Atâtea oale cu smântână;

Multă, multă sănătate,

Care pline cu bucate!

Să trăiți, să înfloriți,

În An Nou voioși să fiți!

Plugușorul cel semeț

Cu fetițe și băieți,

Băieți harnici și cuminți,

Le urează la părinți

Să le fie viața plină

De belșug și de lumină!

Anul care, iată, vine

Să le-aducă numai bine,

Să le fie casa, casă,

Cu pâine, colaci pe masă!

Ia mai mânați, măi flăcăi,

Și sunați din zurgălăi,

Să se-audă peste văi!

Hăi, hăi!

Holdele să vă rodească

Averea să vă sporească,

Fiii, fetele vă crească,

Viața să vă înflorească,

Să fiți harnici și stăpâni

Pe pământul din străbuni!

S-aveți pace, sănătate

Și podul plin de bucate,

Să trăiți în fericire,

Bucurie și iubire!

Ia mai mânați, măi flăcăi,

Și sunați din zurgălăi,

Să se-audă peste văi!

Hăi, hăi!

Dragii noștri-nvățători,

Părinți și educatori,

Dorim anii ce-i trăiți

Să vă fie fericiți,

Fie-vă viața senină

Cum e floarea în grădină!

Inima noastră vă spune

Să aveți doar zile bune!

Hai, dați chiot, băietani

La anul și la mulți ani!

Sorcova, vesela

Sǎ trǎiți, sǎ-mbǎtrâniți,

Ca un mǎr, ca un pǎr

Ca un fir de trandafir,

Câte pietricele, atâtea mielușele!

Câți bolovani, atâția cârlani!

Câte cuie sunt pe casǎ,

Atâția galbeni pe masǎ!

Sǎ trǎiți, sǎ înfloriți

Întru mulți ani fericiți!

Câte pietre sunt la munte,

Atâția porci, vaci, boi și gâște

Câtǎ frunzǎ în umbrar

Atâția bani în buzunar!

La anul și la mulți ani!

Noi umblăm cu colindatul

Și răsună în tot satul

Urarea de sănătate

Și cu mese-mbelșugate.

Noi umblăm din casă-n casă

Și de ger nici nu ne pasă

Și urăm cu voie bună

C-așa-i datina străbună.

Și la anul când venim,

Sănătoși să vă găsim,

Tot cu fețe luminate.

La mulți ani cu sănătate!

Cântec: La mulți ani cu sănătate

Activități – “Să știi mai multe, să fii mai bun” 2017

ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr. 1 SAT GARA BANCA

FIȘĂ DE ACTIVITATE/PROIECT/CONCURS ETC:

Titlul activității/proiectului/concursului etc.

Să circulăm corect! – activitate de educație rutieră

Coordonatorul/Coordonatorii : Răducanu Elena

Data desfășurării: 07.06. 2017

Durata activității: 60 de minute

Grupul țintă: elevii claselor I , a II-a și a III-a

Parteneri implicați: Poliția Banca

Obiective (2, max. 3):

– prezentarea normelor de circulație rutieră;

– vizionarea unor prezentări PPT: “Educație rutieră”, “Indicatoarele”, “Semaforul Supărat”

– formarea și consolidarea deprinderilor de comportare civilizată pe drumurile publice,în vederea prevenirii accidentelor de circulație în rândul elevilor;

Resurse:

umane 44 de elevi

materiale prezentări PPT, videoproiector, laptop, ecran de proiecție, boxe, semne de circulație din plastic, carton, creioane colorate, foarfece, carioci

Descrierea activității/proiectului/concursului etc. (succint):

Se vor propune spre vizionare prezentări PPT(“Educație rutieră”, “Indicatoarele”, “Semaforul Supărat”), în urma cărora elevii vor putea prezenta regulile de circulație pe drumurile publice care se adresează elevilor. Se vor purta discuții cu reprezentantul Poliției Banca, cu privire la circulația pietonilor etc.

Elevii vor realiza semne rutiere din carton, pe care le vor decupa și desena/colora corespunzător. În același timp se va intona cântecul „Reguli de circulație”.

Rezultate:

Cunoașterea și respectarea normelor rutiere

Memorarea și intonarea cântecului “Reguli de circulație”

Modalități de evaluare a activității:

a.Observarea sistematică

b.Chestionare

Semnătura cadrului didactic coordonator/cadrelor didactice coordonatoare

PROF. RĂDUCANU ELENA

PROF. PARTAL ADRIANA

Excursie 2017

ARGUMENT

Vădită fiind importanța educării și formării personalității elevilor, se pune problema căilor și mijloacelor prin care învățătorii pot contracara influențele negative prin activitățile de zi cu zi, inclusiv prin acțiuni extrașcolare. Micul școlar trebuie învățat să fie receptiv la nou și să vibreze în fața frumuseților naturii, a lumii, în continuă schimbare, și să aprecieze valorile trecutului. Excursiile organizate de școală au multiple valențe de informare și educare a elevilor . Acestea, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă pentru că se desfășoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă reclamă efort suplimentar. Mediul de acțiune fiind deosebit, iar tehnicile de instruire altele, contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, îmbunătățesc memoria vizuală și auditivă, formează gândirea operatorie a copilului cu calitățile ei de echilibrare, organizare și obiectivare. Elevii se deprind să folosească surse informaționale diverse, să întocmească colecții, să sistematizeze date, învață se învețe. Acționând individual sau în cadrul grupului, elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.

Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi, cât și pe cei slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce, dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.

Prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități, elevii se autodisciplinează .

Conținutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil și mai variat decât al lecțiilor desfășurate în sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie și optimism la aceste acțiuni, lărgindu-și în acest fel orizontul de cunoștințe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziție, excursia înviorează activitatea școlară, stimulează curiozitatea de a descoperi noi fenomene, formează o atitudine ecologică pozitivă, prilejuiește trăiri adânci ale unor sentimente patriotice.

Astfel, cu ajutorul excursiilor școlare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de disciplină, inițiativă, precum și deprinderi, proceduri gospodărești de la vârstă mică, toate acestea fiindu-le folositoare în viață.

Cadrul didactic are, prin acest tip de activitate, posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal al învățământului primar – pregătirea copilului pentru viață.

Excursiile și drumețiile au un caracter relaxant, contribuind în mod categoric la sudarea colectivelor de elevi. După trecerea anilor, copiii își amintesc cu plăcere de întâmplările, din timpul excursiilor.

De aceea, cred că organizarea unor astfel de activități trebuie continuată, constituind o latură de seamă a procesului instructiv – educativ .

L.D.Hainault: „Se acordă mai multă importanță omului care merge decât drumului pe care îl urmează.”

– De a reconstitui, de a recapitula, de a aprofunda și de a evalua caracteristici fizico- geografice, economice și ecologice, îmbinate cu elemente de istorie și spiritualitate românescă, de a le cultiva prețuirea și dragostea de frumos față de monumentele istorice și culturale vizitate, față de obiceiurile și tradițiile poporului nostru, față de morala creștină românească și față de natura patriei.

cognitive:

să identifice principalele elemente fizico-geografice ale zonei;

să observe principalele obiective istorice, economice, culturale ale zonei;

să valorifice intra și interdiciplinar conținutul informațional dobândit.

afectiv-atitudinale:

să manifeste interes pentru cunoașterea frumuseților țării noastre;

să-și reactualizeze lecturi geografice, istorice și literare despre elementele observate și identificate;

psiho-motorii:

să contribuie la dezvoltarea simțului de orientare geografică;

să-și dezvolte capacitatea de educație ecologică.

Obiective evaluative:

La sfârșitul excursiei, elevul va fi capabil:

Să comunice, folosind diverse metode și mijloace de învățământ, fondul general de cunoștințe privind semnificațiile, particularitățile și importanța principalelor monumente istorice, de cultură vizitate;

Să demonstreze capacitatea de a înțelege, de a compara, de a distinge particularitățile și elementele comune ale monumentelor istorice și culturale;

Să aprecieze morala creștină românească și frumusețile florei și faunei acestei părți a țării;

Să valorifice intra- și interdisciplinar conținutul informațiilor istorice, etnografice, folclorice, geografice, geologice, literare, religioase etc.;

Să motiveze de ce cunoașterea și ocrotirea monumentelor istorice, religioase, folclorice, etnografice ale mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui locuitor al țării.

Elevii claselor a II- a , a III-a și a IV-a de la Școala Gimnazială Banca

,, Valori culturale și spirituale ale Sucevei,, .

VASLUI- ROMAN- GURA HUMORULUI-SUCEAVA- FĂLTICENI ȘI RETUR

– Excursie cu caracter informativ pentru studiul muzeelor, monumentelor istorice și culturale din zona Sucevei

Anunțarea excursiei: Cu cel puțin trei săptămâni înainte de data efectuării ei, este anunțată excursia pe care o vor face elevii.

Pregătirea elevilor pentru această excursie se face în cadrul unei lecții sau într-o ședință specială de instructaj, prezentându-se scopul excursiei, traseul cu punctele cele mai importante. Se precizează materialele necesare fiecărui elev pentru activitatea desfășurată (caietele de notițe, creioane, pixuri, stilouri), precum și echipamentul adecvat acestei activități extrașcolare.

Se stabilește mijlocul de transport – autocarul – prețul biletelor, banii necesari pentru vizitarea monumentelor de cultură, pentru mici cheltuieli și pentru hrană.

Cadrele didactice și elevii stabilesc itinerariul excursiei: :

Muzeul de Istorie din Suceava

Muzeul de Științe ale naturii din Suceava

Cetatea de Scaun Suceava

Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Humorului

Mc Donald’s Suceava Mall

Elevii sunt împărțiți, după înclinațiile pe care le au, dar și după preferințele lor, în patru grupe, fiecăreia dintre echipe repartizându-i-se să observe și să noteze, pe lângă cunoștințele de istorie și informațiile referitoare la:

Frumusețile naturii;

Obiceiuri și tradiții românești;

Literatură, folclor, muzică;

Credințe religioase, morala creștină românească.

Folosindu-se albume, vederi, diapozitive sau fragmente din filme didactice, învățătorul trezește curiozitatea, interesul pentru a lua contact direct cu frumusețile naturii, cu valorile monumentelor istorice din această parte a țării.

Se amintește că informațiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în cadrul unei lecții de evaluare-recapitulare.

La data și la ora fixată, elevii se adună în curtea școlii. Se face prezența, se verifică costumația,se reamintește regulamentul și se deplasează la autocar. Se anunță traseul excursiei.

Pe termen scurt:

formarea unui comportament conștient și activ față de protecția mediului înconjurător;

dezvoltarea capacităților de comportament, de integrare în grupul turiștilor, de cooperare între indivizi;

cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri asupra frumuseților fizice, economice, religioase ale teritoriului patriei și împletirea cu elemente de istorie a trecutului și prezentului poporului român.

Pe termen lung:

formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor fizico-geografice, ecologice, de poluare a mediului și cultivare a unei educații ecologice;

formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura unui grup turistic, de cooperare și respect.

PORTOFOLIU:

Poezii, compuneri

Desene- expoziție

Alcătuirea unui ,,Album”, cu poze realizate în excursie.

REGULAMENT PRIVIND COMPORTAMENTUL ELEVILOR ÎN EXCURSIE

I. PREGĂTIREA PENTRU EXCURSIE

Se recomandă alegerea unui echipament potrivit, încălțăminte comodă , echipament de protecție în caz de precipitații.

Părinții le vor asigura elevilor hrana necesară pentru excursie – gustări ambalate separat- sandvișuri, biscuiți, banane, napolitane, fructe, apă plată, punguțe din plastic, felii de lămâie (se vor evita sucuri, căpșuni, cireșe, ciocolată);

Coordonatorul grupului va asigura trusa cu medicamente de prim ajutor.

II. PLECAREA ÎN EXCURSIE – data 5 IUNIE ora 7 30 din fața școlii

Adunarea – în curtea școlii unde se face prezența de către conducătorul de grup.

Urcarea în autocar se va face fără bagaje( 2 pungi din plastic, o sticluță cu apă, felii de lămâie- vor fi singurele obiecte permise în autocar). Bagajele se pun în locul special amenajat .

Plecarea va avea loc la ora 8 din fața școlii.

Pe tot timpul excursiei, elevii vor manifesta un comportament civilizat cu conducătorii de grup, cu conducătorul auto, cu colegii, personalul din casele memoriale, muzee etc.

II. COMPORTAMENTUL ÎN AUTOCAR

Fiecare elev ocupă un loc, fără pretenții că se află în spate sau în față.

Se verifică ordinea și curățenia la urcarea în autocar, ce se vor menține pe tot parcursul călătoriei – până la finalul excursiei.

Pe parcursul călătoriei elevii nu se ridică în picioare, nu au voie să meargă de la un coleg la altul, se vorbește cu colegul de alături pe un ton normal, nu se țipă, nu se mănâncă, nu se deschide geamul autocarului, nu se aruncă obiecte pe geamul autocarului.

Toți elevii vor avea la ei 2 pungi din plastic. Dacă unui elev îi vine rău, anunță conducătorul de grup. Pentru probleme personale, elevii vor anunța din timp conducătorul de grup.

La oprirea autocarului, întâi coboară profesorii, apoi în mod civilizat, fără grabă, unul câte unul – elevii.

IV. DEPLASAREA LA OBIECTIVELE TURISTICE

Pentru deplasarea la obiectivele turistice, elevii vor merge câte doi, fără să deranjeze colegii din față sau din spate.

Pe parcursul deplasării pe jos elevii nu au voie:

Să părăsească grupul;

Să alerge pe stradă;

Să rămână la cumpărături, dacă conducătorii de grup consideră că nu e locul potrivit și nu e timp;

Să inițieze conflictele cu colegii sau alte persoane;

Să țipe;

Să traverseze strada prin alte locuri decât prin cele permise, pe unde decid conducătorii de grup;

Să traverseze fără să se asigure;

Să traverseze pe culoarea roșie a semaforului;

Să se oprească fără motiv din traversare.

V. COMPORTAMENTUL ÎN ZONELE DE POPAS

Gustările se vor servi în zonele de popas în mod civilizat.

După ce se servește pachețelul, toate resturile se strâng în pungile ce se vor pune în coșuri special amenajate.

Nu se rup flori, nu se calcă spațiile verzi, nu se rup ramurile copacilor.

VI. COMPORTAMENTUL ÎN SPAȚIILE VIZITATE – OBIECTIVE TURISTICE

Elevii vor sta în grup, se păstrează liniștea pentru a asculta explicațiile ghidului.

Vizitarea unui obiectiv turistic se face împreună cu ghidul, urmărind explicațiile acestuia, fără a pleca de la un exponat la altul în mod individual.

Se merge ușor, fără a alerga, nu se fac glume cu colegii.

Nu se ating obiectele din spațiile vizitate, se stă la distanță de măcar o jumătate de metru de acestea.

Deteriorarea oricărui obiect este suportată financiar de către persoana vinovată.

ATENȚIE!

Fiecare copil va avea grijă de obiectele personale, telefoane mobile, bani. Pentru pierderea acestora nu răspund însoțitorii.

Pentru orice problemă ivită, elevul este obligat să anunțe profesorul clasei.

Am luat la cunoștință, Am luat la cunoștință,

Semnătura părintelui, Semnătura elevului,

________________________ _______________________

Proiect educațional “Culorile toamnei”

Motto: „Ochiul are nevoie de culoare cum are nevoie de lumină.”

Organizator: înv. Răducanu Elena

Data:17 – 21.10. 2016

Tipul activității: concurs de desene

Participanți: elevii clasei a II- a

OBIECTIV FUNDAMENTAL: întemeierea unei relații adecvate cu natura, cu ambianța

OBIECTIVE:

perceperea culorilor în înfățișarea naturii;

dezvoltarea inteligenței și a creativității elevilor;

îmbogățirea trăirilor interioare;

cultivarea gustului pentru frumos;

evidențierea sensibilității cromatice a copiilor din mediul rural;

DERULAREA ACTIVITĂȚILOR

Ziua Educației 2016

-5 octombrie 2016-

Ziua Mondială a Educației

În 1994, UNESCO a inaugurat prima ZI MONDIALĂ A EDUCATORILOR, pentru a comemora semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO și ORGANIZAȚIA INTERNAȚIONALĂ A MUNCII privind condițiile de muncă ale personalului didactic. Această zi se sărbătorește în data de 5 octombrie în peste 200 de țări.

Ziua Mondială a Educației nu omagiază doar munca profesorilor și a dascălilor, ci reprezintă și un prilej de conștientizare a rolului pe care educația în sine îl are pentru orice stat și pentru orice generație. Cu această ocazie, școala noastră și-a deschis porțile încă de la prima oră cu un mesaj adresat elevilor, dascălilor și părinților deopotrivă, și anume:

“Omul nu poate deveni om decât dacă este educat”( John Amos Comenius, 2007,)

De ce o zi consacrată cadrelor didactice – educatori, învățători sau profesori?

Pentru că ei contribuie în mod esențial la dezvoltarea unei țări, asigurând transmiterea de cunoștințe. Ei joacă, de asemenea, un rol civic de mare importanță, contribuind la păstrarea coeziunii sociale.

În această zi să le urăm învățătorilor și profesorilor noștri un sincer “LA MULȚI ANI!”, să le mulțumim pentru grija ce ne-o poartă, promițându-le că vom fi mai ascultători și vom învăța mai bine.

Activitate educativă extracurriculară

desfășurată cu ocazia Zilei Mondiale a Educatorului

Motto:

„Educația este cel mai frumos dar pe care-l poate dobândi omul.”

Platon

Coordonator: Răducanu Elena

Durata:1 oră

Tema: „Noi vă prețuim pentru că ne luminați mintea și sufletul”

Scopul activității: Implicarea elevilor în acțiuni care le permit să descopere prin discuții, prin desene, prin mesaje scrise ce își doresc de la învățătorul lor, cum să transforme candoarea unei întrebări în logica unui răspuns.

Grup țintă: elevii clasei a II-a

Locul desfășurării: sala de clasă

Obiective generale:

 Cultivarea respectului pentru educație și educatori;

 Cunoașterea unor norme privind drepturile copilului, în special dreptul la educație.

Obiective specifice:

cunoașterea semnificației zilei de 5 octombrie;

înțelegerea importanței educației pentru viitorul lor;

precizarea numelor unor educatori care apar în textele literare studiate;

aprecierea importanței muncii educatorului în formarea lor ;

înțelegerea relației drepturi-îndatoriri ;

Descrierea activității:

are loc o dezbatere despre rolul educației și al educatorului pornind de la niște maxime;

sunt vizualizate și discutate prezentări PPT dedicate Zilei Educației;

elevii sunt invitați să identifice regulile pe care trebuie să le respecte, atât ei cât și profesorii;

discuție despre importanța școlii și a profesorului în formarea personalității elevilor;

Resurse procedurale:

-Convorbirea

-Dialogul

-Observația

-Lectura explicativă

– Dezbaterea

Modalități de evaluare: fotografii

Rolul educatorului în societate

În opinia mea educatorul are un rol primordial în educația elevilor care implică atât dobândirea unor cunoștințe, cât și formarea personalității lor.

Alături de familie, învățătorul, sau mai bine spus, educatorul, este principalul modelator al personalității elevilor, care se referă atât la conduita în relațiile interumane, cât și la țelurile pe care aceștia și le fixează în viață.

Educatorul ar trebui să motiveze clasa și să fie un sprijin atunci când elevii dovedesc inițiativă, el îi antrenează prin întrebări stimulându-le interesul și luând decizii împreună cu ei.

În clasă, educatorul ar trebui să fie interactiv, creând un climat corespunzător, atât pentru transmiterea informațiilor științifice, cât și pentru educație. Din acest punct de vedere un rol deosebit îl are personalitatea celui care și-a ales această profesie, ea fiind cea care îi influențează mai mult pe elevi decât informațiile pe care le transmite. Persoana lui ar trebui să emane respect, afecțiune, simpatie sau antipatie, atât prin ceea ce spune, dar mai ales prin modul în care transmite informațiile. El nu este cel care deține adevărul suprem, nu este doar cel care verifică însușirea corectă a unor cunoștințe sau cel care menține ordinea în timpul lecției, el ar trebui să fie mai mult, un adevărat ghid spiritual pentru clasa de elevi, alături de familie.

„Generațiile se succed, dar nu se aseamănă. A fi dintr-o generație nouă înseamnă, așadar, nu a fi tânăr- mulți dintre tineri fiind bătrâni- ci a participa activ la elaborarea sensibilității epocii și la fixarea stilului ei; a fi dintr-o generație nouă înseamnă a fi contemporan cu tine însuți.”

Eugen Lovinescu

„Un copil educat e un om câștigat”

„Educația este cea mai puternică armă pe care o puteți folosi pentru a schimba lumea”

“ Educația nu este pregătirea pentru viață, educația este viața însăși. “

John Dewey

"Educația înseamnă a învăța să înveți, a învăța să trăiești, a învăța să gândești liber și critic, a învăța să iubești lumea și s-o faci mai umană, a învăța să te desăvârșești în și prin munca creatoare."

Edgar Faure

Ziua Alimentației Sănătoase

ZIUA MONDIALĂ A ALIMENTAȚIEI

CLASA: a II-a

ÎNVĂȚĂTOR: Răducanu Elena

TITLUL ACTIVITĂȚII: ”ȘI EU MÂNĂNC SĂNĂTOS”

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

constientizarea importanței legumelor și fructelor în menținerea sănătății organismului;

formarea și dezvoltarea unui stil de viață sănătos, a unui comportament corect referitor la consumul alimentelor sănătoase;

OBIECTIVE

Să explice importanța fructelor și legumelor în menținerea sănătății organismului;

Să enumere valorile nutritive ale fructelor și legumelor;

Să-și formeze obișnuința de a consuma la desert fructe proaspete în locul dulciurilor sintetice din comerț;

Să combine legume de toamnă pentru obținerea unei salate delicioase, proaspătă și plină de vitamine;

RESURSE:

a)materiale: fructe și legume proaspete, fișe de lucru, ghicitori, aparat foto, echipament de bucătar;

b)umane: învățătoarea, elevii, părinții;

LOCUL DE DESFĂȘURARE: Sala de clasă

DESCRIEREA ACTIVITĂȚII- ETAPE:

1. Discutarea unor proverbe, zicători, citate:

Sănătatea este cea mai de preț avuție.

Alimentul este primul nostru medic.

Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic.

2. Fișă de lucru:”DE CE MÂNCĂM?”-Anexa 1

3.Organizarea unei expoziții cu alimente sănătoase aduse de elevi, pe tema “Bogățiile toamnei”

Concurs de ghicitori(legume, fructe)-Anexa 2

4. Moment culinar “Salata de fructe și salata de legume“

5. „După muncă și răsplată”- degustarea preparatelor obținute

EVALUAREA:

-Fișele de lucru;

-Albumul de fotografii din timpul activităților;

REZULTATE

– implicarea efectivă a elevilor

– schimbarea atitudinii fațǎ de alimente și alimentație

…………………………………………………………………………………….. Anexa 1

De ce mâncăm?

Hrănirea este foarte importantă pentru că ne ajută să creștem bine, ne dă energie și ne menține sănătoși.

Copiii sunt în creștere și corpul lor are nevoie de hrană suficientă și variată.

Un copil bine hrănit va avea mai multă putere, va gândi mai bine, va fi mai vesel și bolile îl vor ocoli.

Ce mâncăm?

Ca să crească și să rămână sănătos, organismul are nevoie de o combinație de alimente(alimentație variată).

Există 3 grupe de alimente:

Alimente care ajută la creșterea și repararea mușchilor, sângelui, creierului, oaselor, organelor.

________________________________________

Alimente care ne dau putere, ca niște combustibili care ard și ne pun în mișcare.

_________________________________________

Alimente care ajută la protejarea organismului deoarece conțin multe vitamine.

_________________________________________

Anexa 2

Ghicitori

Țăruș galben, ascuțit,
În pământ el stă înfipt;
L-ați ghicit?

Din ale ei multe foi,

Fac sarmale pentru voi.

Cine vine printre noi?

Într-o cușcă-s mulți căței,
Toți sunt albi și rotofei,
Mama-i pune la mujdei.

Ia ghiciți, cine sunt ei ?

Avem o copiliță
Cu multe rochițe,
Când o dezbrăcăm,
Din ochi lăcrimăm.

Buni sunt copți, fierți și prăjiți
Și-s aproape nelipsiți,
Când dorim o garnitură
Lângă oricare friptură!

În grădina de legume
Crește un ardei anume,
Este roșu și bombat
Și-l pui toamna la murat?

Crește vara în grădină
Dac-o uzi la rădăcină,
Crește mare și zemoasă
În ciorbă ea e gustoasă…

Verde, lung,
Din vrej l-aduni
Toamna la murat îl pui…

Un rotund puțin turtit,
În livadă găzduit,
Are frunză și codiță,
Mustăți, dar nu-i pisicuță.
Pe-o jumătate-i înfocat,
Pe cealaltă-i luminat.

Balon dezumflat,
Galben colorat,
Are mustăcioară
Și se cheamă…..

Boabele îi sunt mărgele,
Însă în ciorchini stau ele.
Must și vin din ele fac,
Cui îi dai, zău că îi plac !

Acrișoare sunt și bune
Brumării li se mai spune.
Și la fiert dacă se pun,
Faci cel mai gustos magiun.

În bărcuțe stau culcați
Laolaltă patru frați.
Mie, cel mai mult îmi plac
Când îi simt în cozonac.

În grădina lui Pandele
E un pom plin cu mărgele,
La culoare-s roșii toate
Cu codițe-mperecheate.

Ascuns în cămașa verde,
Miezul de foc nu se vede.
Când mănânci o feliuță,
Parcă sufli-n muzicuță.

Proiect educațional

România în sărbătoare

Argument :

Cel mai mare și mai fericit moment din istoria noastră s-a desfășurat la 1 Decembrie 1918. Unirea tuturor românilor într-un singur stat a fost rezultatul firesc al luptei de secole, dusă de poporul român.

Pregătită de fapta lui Mihai Viteazul de la 1600, de ,,Unirea cea mică” din 1859 și de lupta eroică din anii 1916-1918, ,,Unirea cea mare” s-a înfăptuit la 1 Decembrie 1918. S-a împlinit visarea cea mare și de totdeauna a românilor: Unirea României într-o singură țară mare, cu hotare minunat de rotunde și întinse până acolo unde oamenii vorbesc aceeași limbă, limba română.

“Te-am dărâmat, hotar de odinioară,

Brâu împletit de lacrimi și de sânge.

Veriga ta de foc nu mă mai strânge

Și lanțul tău a încetat să doară.”

Unirea a fost salutată de naționalitățile: sași, maghiari, secui. Pentru ei, ca și pentru români, viitorul însemna ,,a trăi unul lângă altul în pace.”

Desăvârșirea unirii naționale a contribuit la făurirea unei Românii mai puternice și mai bogate.

România, țara noastră, s-a făurit cu mari jertfe, cu viața a zeci și sute de mii de viteji. Să nu-i uităm și să-i slăvim din toata inima noastră.

Dorim ca, prin modul în care abordăm tema ,,1 Decembrie”, ziua națională a României, să-i determinăm pe copii să înțeleagă semnificația acestei zile importante, prin povestiri istorice și activități interesante, să trezim copiilor sentimente de mândrie și prețuire a istoriei neamului românesc, să descopere valori morale ale poporului: dragoste de țară, eroism, vitejie, bunătate.

SCOPUL PROIECTULUI:

– cunoașterea însemnătății zilei de 1 Decembrie 1918 și ale consecințelor actelor istorice înfăptuite atunci asupra poporului român;

OBIECTIVE URMĂRITE:

să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv cu cuvintele noi întâlnite în textele studiate;

să recepteze textul citit, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia;

să (re)cunoască evenimentul istoric sărbătorit;

să manifeste afecțiune față de poporul nostru, limba română, strămoșii noștri;

să utilizeze metode și unelte simple în realizarea activității practice propuse;

să intoneze cântecele ajutați de învățătoare;

să manifeste în timpul activităților atitudini de cooperare;

să exerseze deprinderile artistice ;

STRATEGII DE REALIZARE

– METODE: demonstrația, descoperirea, observația, conversația, povestirea, exercițiul, explicația, munca în grup, proiectul

– MIJLOACE DIDACTICE: fotografii, articole din presă, cărți, hărți de istorie, legende, lecturi, cartoane colorate, foarfece,creioane colorate, steag, fișe de lucru, beteală multicoloră, lipici, prezentări PowerPoint

– FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe;

GRUPUL ȚINTĂ:

elevii clasei a II-a

LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de clasă

PERIOADA DESFĂȘURĂRII:

28.11-29.11.2016

PRODUSE FINALE:

ecusoane cu stema României și stegulețe

Culorile steagului- fișe de lucru

Mesaje rătăcite- fișe de lucru

„La mulți ani, România”- fișe de lucru

PROGRAMUL DE ACTIVITĂȚI

Proiect educational

„PRELUCRĂM, RECICLĂM ȘI NATURA O SALVĂM!”

Am proiectat și implementat proiectul educațional „PRELUCRĂM, RECICLĂM ȘI NATURA O SALVĂM!” care constă într-o serie de activități extracurriculare desfășurate în parteneriat cu părinții și cu membrii comunității locale. Toate aceste activități au avut un impact asupra dezvoltării integrale școlarilor care și-au însușit cunoștințe, priceperi și deprinderi dar au dobândit și trăsături pozitive de voință și caracter.

Scopul derulării acestui proiect educațional a fost să observăm sporirea eficienței procesului instructiv educativ ȋn școală dar și în afara ei, proiect ce cuprinde activități ȋn parteneriat cu părinții și membrii ai comunității locale.

Finalitatea proiectului s-a regăsit în cunoștințele, priceperile și deprinderile dobândite de copii, în progresul calitativ al produselor activității copiilor dar și în comportamentul lor atât în cadrul activitătilor din școală cât și în afara ei.

Toate acestea confirmă faptul că prin desfășurarea tuturor activităților din cadrul proiectului a sporit eficiența actului instructiv-educativ, fapt pentru care voi face anumite aprecieri cu privire la tema dezbătută:

este esențială colaborarea familie-școală ținând cont de faptul că educația nu se termină odată cu plecarea copilului din școală ci continuă în sânul familiei

este foarte important ca părintele să fie implicat în educația copilului ca partener și beneficiar ținând cont de impactul pe care îl are atitudinea părintelui în legătură cu activitățile din școală asupra dezvoltării integrale a copilului

se dorește o colaborare strânsă între școală și membrii comunițății locale deoarece aceștia pot oferi baza materială și cadrul concret de realizare a unor activități menite să îmbogățească reprezentările copiilor și să consolideze cunoștințele copiilor dobândite în cadrul activităților din școală, să influențeze pozitiv comportamentul acestora

se impune consecvență și perseverență din partea tuturor partenerilor implicați în educația copiilor

este de dorit ca toate cadrele didactice să se implice în desfășurarea unor activități în parteneriat cu părinții și membrii comunității locale.

Inspectoratul Școlar Județean Vaslui

FORMULAR DE APLICAȚIE

Avizat,

Insp. educativ ISJ ______

A. INFORMAȚII DESPRE APLICANT

B. INFORMAȚII DESPRE PROIECT

( tot formularul se completează cu caracter 12 Times New Roman)

D. PREZENTAREA PROIECTULUI

E. DeVIZ ESTIMAT DE CHELTUIELI

F. INFORMAȚII DESPRE UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT

F.1. Descrierea unității de învățământ

F.2. Cadre didactice și elevi care participă la proiect

F.3. Participări anterioare la alte programe/proiecte finantate si / nefinantate.

G. INFORMAȚII DESPRE POTENȚIALI PARTENERI

Tabelul se multiplica pentru fiecare unitate scolara partenera. Rubricile pentru care nu exista informatie se completeaza cu formula „nu este cazul”.

Tabelul se multiplica pentru fiecare institutie/organizatie partenera. Rubricile pentru care nu exista informatie se completeaza cu formula „nu este cazul”.

Director, Coordonator proiect,

Prof. Grigore Doinița Prof. Răducanu Elena – Lidia

Data

27.02.2017